Art. 5. [egalitatea de tratament](1) n cadrul relatiilor de munca functioneaza principiul egalitatii de tratament fata de toti salariatii si angajatorii. (2) Orice discriminare directa sau indirecta fata de un salariat, bazata pe criterii de sex, orientare sexuala, caracteristici genetice, vrsta, apartenenta nationala, rasa, culoare, etnie, religie, optiune politica, origine sociala, handicap, situatie sau responsabilitate familiala, apartenenta ori activitate sindicala, este interzisa. (3) Constituie discriminare directa actele si faptele de excludere, deosebire, restrictie sau preferinta, ntemeiate pe unul sau mai multe dintre criteriile prevazute la alin. (2), care au ca scop sau ca efect neacordarea, restrngerea ori nlaturarea recunoasterii, folosintei sau exercitarii drepturilor prevazute n legislatia muncii. (4) Constituie discriminare indirecta actele si faptele ntemeiate n mod aparent pe alte criterii dect cele prevazute la alin. (2), dar care produc efectele unei discriminari directe. [ 5 adnotari ]1. Principiul egalitatii de tratament si al interzicerii discriminarii are patru componente. Prima componenta priveste obligatia legiuitorului de a asigura pozitia de egalitate juridica ntre angajatori si salariati, n cadrul reglementarilor pe care le emite. A doua componenta priveste obligatia autoritatilor publice de a asigura egalitatea de tratament ntre sindicate si patronate, precum si ntre diferitele sindicate si organizatii patronale. A treia componenta priveste obligatia angajatorului de a nu savrsi acte de discriminare ntre salariatii pe criterii de sex, orientare sexuala, caracteristici genetice, vrsta, apartenenta sociala, rasa culoare, etnie etc. n sfrsit, a patra componenta priveste obligatia organizatiilor sindicale de a asigura egalitatea de tratament ntre angajati, precum si obligatia organizatiilor patronale de a trata fara discriminari sindicatele. (Alexandru Ticlea, Andrei Popescu, Constantin Tufan, Marioara Tichindelean, Ovidiu Tinca, Dreptul muncii, Editura Rosetti, Bucuresti, 2004, p. 40-41) 2. Ofertele de munca, inclusiv cele comunicate prin mass-media, trebuie sa aiba caracter licit. Astfel, ofertele nu pot contine limitari discriminatorii legate de origine sociala, sex, etnie, nationalitate, rasa, religie etc. Cu toate acestea, este valabila oferta care contine criterii legate de sex, daca specificul locului de munca impune un astfel de criteriu, cum ar fi situatia artistilor, modellingul etc. n acelasi sens, daca specificul locului de munca o cere, este admisibila si limitarea de vrsta n privinta candidatilor. (Ion Traian Stefanescu, Tratat de dreptul muncii, vol. I, Editura Lumina Lex, Bucuresti, 2003, p. 324-325) 3. Principiul egalitatii si nediscriminarii este ncalcat n situatia acordarii de catre angajator de cadouri femeilor cu ocazia zilei de 8 martie. (Costel Glca, ncalcarea prinicpiului nediscriminarii, prevazut de Codul muncii, prin dispozitiile Codului fiscal, n Revista romna de dreptul muncii nr. 4/2005, p. 79-87) 4. Actele de discriminare pot proveni de la angajator, de la organele de conducere ale angajatorului sau de la alti salariati. (Ioan Rosu, Discriminarea n cadrul raportului de munca, n Revista romna de dreptul muncii nr. 3/2007, p. 91) 5. Hotarrea organului de conducere al angajatorului prt prin care s-a stabilit participarea la profit numai a salariatilor care au studii superioare din cadrul departamentului T.E.S.S.A., cu excluderea salariatilor cu studii medii, este discriminatorie, avnd n vedere ca ambele categorii de salariati au contribuit la crearea unei imagini bune a unitatii, care finalmente a condus la ncheierea contractelor aducatoare de profit. (Curtea de Apel Bucuresti, sectia a VII-a civila si pentru cauze privind conflicte de munca si asigurari sociale, decizia civila nr. 2814/R din 12 octombrie 2006, n Revista romna de dreptul muncii nr. 3/2007, p. 192)Art. 6. [protectia salariatilor](1) Orice salariat care presteaza o munca beneficiaza de conditii de munca adecvate activitatii desfasurate, de protectie sociala, de securitate si sanatate n munca, precum si de respectarea demnitatii si a constiintei sale, fara nici o discriminare. (2) Tuturor salariatilor care presteaza o munca le sunt recunoscute dreptul la negocieri colective, dreptul la protectia datelor cu caracter personal, precum si dreptul la protectie mpotriva concedierilor nelegale.(3) Pentru munca egala sau de valoare egala este interzisa orice discriminare bazata pe criteriul de sex cu privire la toate elementele si conditiile de remunerare. [ 2 adnotari ]1. Textul initial al alin. (2) era: "(2) Tuturor salariatilor care presteaza o munca le sunt recunoscute dreptul la plata egala pentru munca egala, dreptul la negocieri colective, dreptul la protectia datelor cu caracter personal, precum si dreptul la protectie mpotriva concedierilor nelegale". Forma actuala a alin. (2) dateaza din 18 septembrie 2006, cnd a intrat n vigoare Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 55/2006, care a modificat textul initial.Alin. (3) a fost introdus de Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 55/2006, care a intrat in vigoare la data de 18 septembrie 2006. (Andrei Savescu, Marinela Cioroaba) 2. Desi art. 6 alin. (2) din Codul muncii coroborat cu art. 41 alin. (5) din Constitutie se refera doar la garantarea negocierii colective, totusi, avnd n vedere si dispozitiile art. 10 si urm. din Codul muncii, rezulta ca legiuitorul a nteles sa recunoasca si sa garanteze deopotriva si negocierea individuala. (Ion Traian Stefanescu, Tratat de dreptul muncii, vol. I, Editura Lumina Lex, Bucuresti, 2003, p. 91)Art. 7. [libertatea de asociere]Salariatii si angajatorii se pot asocia liber pentru apararea drepturilor si promovarea intereselor lor profesionale, economice si sociale. [ 1 adnotare ]1. Chiar daca sindicatele si patronatele reprezinta formele principale de asociere a salariatilor si a angajatorilor, totusi acestea nu sunt singurele, fiind asadar posibile si alte forme de asociere, n diverse scopuri, cu respectarea legii, a ordinii publice si a bunelor moravuri. (Ion Traian Stefanescu, Tratat de dreptul muncii, vol. I, Editura Lumina Lex, Bucuresti, 2003, p. 97)