Pasarile ihtiofage din Romania. Familia Phalacrocoracidae

Studenta: Chirica AureliaProf. indrumator: Conf. dr. ing. Luiza Florea

Cuprins:• Generalitati. Familia Phalacrocoracidae (cormoranii)• Reprezentanţi ai familiei Phalacrocoracidae din Romania• Subspeciile de Phalacrocorax carbo• Hranirea pasarilor ihtiofage• Hranirea speciei Phalacrocorax carbo• Spectrul trofic al speciei Phalacrocorax carbo• Consumul zilnic de hrană al speciei Phalacrocorax carbo• Concluzie

Generalitati. Familia Phalacrocoracidae (cormoranii)

• Familia Phalacrocoracidae cuprinde circa 40 de specii răspândite pe glob (ex: Phalacrocorax africanus, Phalacrocorax aristotelis, Phalacrocorax auritus, Phalacrocorax carbo, Phalacrocorax niger, Phalacrocorax punctatus, Phalacrocorax pygmeus etc).

• Prezinta un cioc terminat la capăt cu un cârlig, gâtul este lung, iar coada este rotunjită fiind formată din pene rigide.

• Nu posedă glanda uropigiană, astfel încât se expun la soare cu aripile întinse pentru a-şi usca penajul după scufundările repetate în căutarea hranei.

• Trăiesc pe coastele mărilor, în apropierea bălţilor sau râurilor înconjurate de vegetaţie.

• Sunt păsări diurne ce se hrănesc cu peşti pe care-i vânează sub apă printr-o urmărire abilă. Păsările nu prezintă un dimorfism sexual deosebit, masculii fiind în general mai mari ca femelele.

• Cuibăresc în colonii, pe copaci sau pe stâncile din apropierea ţărmului.

• Femela depune numai o dată pe an 3 - 4 ouă din care la 23 - 35 de zile vor ecloza puii, care la început sunt golaşi şi la o săptămână vor fi acoperiţi cu puf.

Generalitati. Familia Phalacrocoracidae (cormoranii)

• La noi în ţară se întâlesc 3 reprezentanţi ai familiei Phalacrocoracidae:

1. Phalacrocorax carbo (cormoran mare)

2. Phalacrocorax aristotelis (cormoran moţat)

3. Phalacrocorax pygmeus (cormoran mic)

Phalacrocorax carbo (cormoran mare)

Phalacrocorax aristotelis (cormoran moţat)

Phalacrocorax pygmeus (cormoran mic)

Cormoranul mare - Phalacrocorax carbo

• Percepuţi drept competitori ai omului pentru resursa piscicolă din cauza gradului de ihtiofagie ridicat, cormoranii au atras în mod deosebitatenţia cercetătorilor.

• Phalacrocorax carbo este o pasăre relativ mare, măsurând 80-100 de centimetri în lungime, cântărind între 1300 şi 3100 de grame.

• Prezintă un dimorfism sexual slab pronunţat, masculul fiind mai mare şi mai greu decât femela. Au un gât lung.

• Ciocul este prevăzut la bază cu o suprafaţă de piele nudă de culoare galbenă, iar la capăt cu un cârlig.

• Coada rotunjită este formată din pene rigide. Penajul la indivizii maturi este de culoare neagră cu irizaţii metalice verzi-albastre, cu pete albe pe obraji. În timpul reproducerii adulţii au pe coapse o pată albă. Juvenili au penajul brun-închis cu abdomenul alb cu numeroase pete de culoare închisă.

Subspeciile de Phalacrocorax carbo

• Phalacrocorax carbo carbo – subspecia atlantică – se întâlneşte pe coastele Atlanticului, din nordul Europei până în nordul Africii, şi din estul Americii de Nord până în Groenlanda.

• Phalacrocorax carbo sinensis – subspecia continentală sau eurasiatică – se întâlneşte, în special, din Europa de nord, centrală şi de est, şi până în Asia.

• Phalacrocorax carbo maroccanus – trăieşte în zona de coastă a Africii de nord-vest.

• Phalacrocorax carbo hanedae – trăieşte în Japonia.• Phalacrocorax carbo lucidus – cormoranul cu piept alb – este răspândit în Africa

Centrală şi de Sud şi în Insula Capului Verde. Are gâtul şi pieptul albe.• Phalacrocorax carbo novaehollandiae – cormoranul negru – întâlnit în Australia,

Tasmania, Insula Chatham şi Noua Zeelanda (cunoscut şi sub denumirea de Phalacrocorax carbo steadi). Prezintă o creastă.

• Phalacrocorax carbo norvegicus – subspecie descrisă şi acceptată recent; trăieşte în nord-vestul Europei.

Phalacrocorax carbo “Hotul de peste”

Phalacrocorax carbo sinensis• Phalacrocorax carbo sinensis – este rasa continentală a speciei

Phalacrocorax carbo. • Corpul este negru cu reflexe metalice, cu alb la baza ciocului şi

regiunea coapselor. • Este prezent aproape tot timpul anului în special în bălţile Deltei

Dunării, dar şi de-a lungul Dunării, unde cuibăreşte în colonii.

Phalacrocorax

carbo sinensis

(cormoranul mare)

Phalacrocorax carbo sinensis

Phalacrocorax carbo sinensis: adult – stânga; juvenil – dreapta

Phalacrocorax carbo maroccanus

Hranirea pasarilor ihtiofage

• Păsările ihtiofage pot avea o hrănire exclusiv (pelicanii, cormoranii) sau parţial ihtiofagă (stârcii, egretele, corcodeii), putând consuma pe langă peşte şi alte specii de animale (insecte, amfibieni, reptile, mamifere mici etc.) sau chiar plante.

Gradul de ihtiofagie al păsărilor ihtiofage (după Andone şi colab., 1969)

Hranirea speciei Phalacrocorax carbo

• Comoranul se hrăneşte în apele costiere şi continentale (estuare, delte, râuri, canale de irigaţii, lacuri naturale sau de acumulare, heleşteie, ferme piscicole etc.) bogate în peşte , situate la o distanţă de 20 - 40 de kilometrii de colonie.

• Se scufundă după pradă până la adâncimi de 10 metri, dar poate ajunge în cazuri excepţionale şi până la 20 de metri adâncime.

• Vânează solitar sau în grup, în funcţie de particularităţile mediului , scufundânduse şi urmărind prada sub apă.

• Preferă să vâneze în zonele deschise, evitând apele cu vegetaţie acvatică şi subacvatică care oferă ascunzători naturale pentru peşti.

• Pasărea prezintă un esofag lung şi flexibil continuat cu un stomac alungit, cu pereţi subţiri, datorită carora poate ingera prada întreagă, chiar dacă aceasta uneori poate avea lungimi de peste 30 de centimetri.

• În momentul capturării, peştii de dimensiuni mici sunt înghiţiţi chiar sub apă, iar cei mari sunt aduşi la suprafaţă, fiind înghiţiţi de obicei cu capul înainte.

Spectrul trofic al speciei Phalacrocorax carbo

• Cormoranul este un prădător oportunist, fără preferinţe în alegerea prăzii, vânând speciile de peşte cele mai abundente şi mai uşor de prins, care necesită o cheltuială energetică minimă.

• Dieta sa este dominată de ciprinide şi percide de dimensiuni mici (caras, ghibort, biban, babuşcă, plătică etc.) şi mai rar specii precum ştiuca, anghila, păstrăvul.

Spectrul trofic al cormoranilor: în lacul Martinca din Delta Dunării

Consumul zilnic de hrană al speciei Phalacrocorax carbo

• Consumul zilnic de peşte este variabil, depinzând: de anotimp, de necesităţile biologice ale păsărilor etc., dar şi de speciile de peşte disponibile.

• În timpul reproducerii ajung să consume până la 700 de grame pe zi, iar în afara perioadei de reproducere cormoranii consumă în medie 350-500 de grame pe zi.

Concluzie• Cormoranii sunt pradatori oportunisti si datorita hranirii excesive a

lor, abundenta speciilor de peste s-a redus considerabil, ducand chiar la posibila disparitie a unor specii.

Phalacrocorax carbo

VA MULTUMESC PENTRU ATENTIA ACORDATA !