Corectarea procesului de lateralizare

Lateralizarea reprezintă ansamblul proceselor care introduc o asimetrie anatomică,

funcţională sau comportamentală între dpuă sisteme, altfel simetrice.

Este nesesară, precum menţionam anterior, o lateralizare clară a copiilor într-o direcţie sau

alta, si, mai ales o reeducare motrică prudentă la subiecţii „slab lateralizaţi”.

Se pot imagina diverse exerciţii, ce pot face obiectul unui program de educare

psihomotrică, însă ne vom rezuma la prezentare câtorva precluate din diverse lecturi.

Jocuri pentru membrele inferioare

a) Sărit într-un picior (Se cere copilului să urmeze un traseu, sărind pe un picior pe care îl alege

spontan. La întoarcere, reia traseul sărind pe celălalt picior).

b) Echilibru pe un picior (I se cere copilului să avanseze cu un săculeţ sau o plăcuţă, pe un picior, pe

care îl alege spontan, fără ca acestea să cadă). Se schimbă apoi, piciorul, realizându-se acelaşi traseu.

În completare la acest exerciţiu, i se cere copilului să ţină în echilibru săculeţul (sau plăcuţa pe un

picior ridicat, apoi pe celălalt picior).

c) Şotron :

- sărituri pe un picior la ducere şi pe celălalt la întoarcere;

- alternarea săriturii pe un picior şi pe două picioare;

- alternarea săriturii: două pe piciorul drept şi două pe piciorul stâng;

- cercuri plasate la dreapta şi la stânga unei linii, copilul sare pe piciorul stâng, când cercul este la

stânga şi pe piciorul drept, când cercul este la dreapta.

d) Jocuri între doi sau mai mulţi copii:

Un copil urmează traseul, sărind pe un picior şi schimbând piciorul la fiecare rând, fără a atinge liniile.

Dacă reuşeşte, trasează o cruce într-unul din spaţii, la alegere, acolo este „casa” lui şi va putea să se

odihnească. Celălalt copil face la fel. Nu se poate sări în interiorul „casei” celuilalt.

Jocuri pentru membrele superioare

a) Reproducerea unui ritm simplu pe o tamburină (mâna la alegere). Se încercă, apoi, cu cealaltă

mână.

b)Joc cântat - copiii bat din palme (odată cu palma-dreaptă de sus şi stânga de jos, apoi se

inversează la fiecare bătaie).

Ex.: „Dacă vesel se trăieşte, fă aşa!”

c) Lasoul cow-boyului - Se foloseşte o panglică. I se cere copilului să facă cercuri sau serpentine cu

mâna, la alegere. Apoi, schimbă mâna. Jocul se poate modifica - cercuri pe verticală, apoi pe

orizontală.

d) Joc de echilibru: - Cu o mână la spate, cealaltă întinsă în faţă, la orizontală ţinând o lingură cu o bilă

sau o minge mică. I se cere să parcurgă un traseu, fără să-i cadă bila sau mingea. Se încearcă şi cu

mâna cealaltă.

e) Şifonatul hârtiei - Având hârtie în fiecare mână, i se cere copilului (lucrând simultan cu ambele

mâini) să facă un cocoloş. Constatare: mâna dominantă reuşeşte mai frumos. (Se face acelaşi lucru şi

cu plastilina)

f) Jocuri cu mingea - Driblat cu mingea, cu o mână până la un punct de reper, pe care îl înconjură,

apoi continuă cu cealaltă mână.

- O minge mică într-o mână, cealaltă ţinută întinsă în faţă. Se aruncă mingea în sus, pe deasupra

braţului întins şi apoi se prinde pe partea cealaltă, după ce mingea descrie un arc de cerc prin aer.

Apoi, se schimbă braţele.

Jocuri pentru ochi

a) Ochit cu pistolul, cu închiderea unui ochi.

b) Privit printr-un orificiu (făcut într-un carton).

c) Privit printr-o lunetă.

d) Privit prin aparatul de fotografiat.

Organizarea în funcţie de lateralitate: acum copilul ştie care este partea dominantă. Lucrează

simultan, cu ambele mâini, conştientizând că partea non-dominantă ajută partea dominantă.

Activităţi:

- turnatul apei într-un pahar. Mâna dominantă toarnă, cealaltă susţine paharul;

- distribuirea cărţilor de joc: dominanta distribuie, cealaltă ţine cărţile;

- tăiat cu cuţitul în plastilină - dominanta ţine cuţitul, cealaltă ţine plastilina;

- decupaj : dominanta ţine foarfecă, cealaltă ţine hârtia;

- înşirarea perlelor: dominanta introduce perlele, cealaltă susţine sârma (sfoara);

- trasarea liniilor cu ajutorul riglei: dominanta trasează linia, cealaltă susţine rigla.

Jocuri de recunoaştere dreapta – stânga

Presupun un nivel de competenţă de 7 - 8 ani.

Sunt activităţi de orientare spaţială, putându-se folosi şi în cadrul programului de orientare

spaţială. Program de educaţie:

Orientare simplă cu puncte de reper (copilul are o banderolă la mâna dreaptă (reperul). Cu acest

punct de reper se fac exerciţii simple):

- să facă un pas la dreapta, unul la stânga;

- pe o linie trasată, se cere copilului să meargă pe partea dreaptă a liniei, apoi pe partea stângă;

- să sară o dată pe dreapta, o dată pe stânga, două sărituri pe dreapta, două pe stânga;

- exerciţii simple de gimnastică:

- ridică genunchiul drept;

- ridică mâna dreaptă;

- pune mâna dreaptă pe umărul drept.

Orientare simplă fără punct de reper şi cu schimbarea punctelor de reper:

- repetarea exerciţiilor anterioare fără banderolă pe braţ;

- repetarea exerciţiilor, copiii fiind plasaţi cu faţa la fereastră, apoi cu spatele la fereastră;

Încrucişarea datelor - sarcini:

- pune mâna dreaptă pe urechea stângă;

- pune călcâiul stâng pe genunchiul drept;

- pune mâna stângă pe glezna dreaptă etc.

Transpunerea pe altul:

a) Cu puncte de reper (banderola pe mâna dreaptă).

Exerciţii faţă în faţă:

- atinge cu mâna dreaptă umărul drept al celuilalt;

- atinge cu mâna dreaptă umărul stâng al celuilalt;

- atinge cu mâna stângă umărul drept al celuilalt;

- atinge cu mâna dreaptă urechea stângă a celuilalt etc.

b) Fără puncte de reper: - Repetarea exerciţiilor fără banderolă la mână.

Complexul terapeutic elaborat de A. De Meur:

a) Jocuri pentru membrele inferioare:

- deplasarea copilului, având un săculeţ cu nisip pe unul dintre picioare;

- săritura într-un picior, cu alternarea picioarelor în nişte cercuri aşezate pe două rânduri;

b) Jocuri pentru membrele superioare:

- executarea unor acţiuni diverse cu mâna dominantă (a bate toba, a arunca zarurile, a cânta Ia

xilofon, a distribui cărţile de joc, a încheia şi a descheia nasturi, a decupa, folosind foarfecele);

- exerciţii pentru imitarea unor gesturi executate cu mâna dominantă din poziţia unul lângă altul şi

faţă în faţă.

Alte exerciţii pentru dezvoltarea dominanţei laterale:

- rularea colţului unui şerveţel;

- introducerea unor mărgele într-o sticlă;

- executarea cu mâna dominantă a unor acţiuni cu grad de dificultate din ce în ce mai mare:

mers în cadenţă cu balansarea braţelor;

- jocuri cu ridicarea mâinii;

- căţărarea pe palier cu mâna dreaptă (folosită pentru ridicare);

- aruncarea şi prinderea unui obiect;

- aruncarea la ţintă;

Programul de recuperare complexă (Sora Lungu-Nicolae):

Exersarea dominantei laterale:

sta

rttt

- să arunce o minge cu o mână, apoi cu cealaltă;

- să coloreze în cadrul unui contur dat (un cerc, un pătrat);

- să prindă diferite obiecte (cu o mână, apoi cu cealaltă);

- să strângă în mână (cu ambele mâini, alternativ) o minge de cauciuc, o bucată de plastilină;

- să lovească o minge cu picioarele (alternativ);

- să sară într-un picior (alternativ) pe o anumită distanţă;

- să privească printr-un orificiu (un tub de material plastic, un sul de hârtie, orificiul unei chei);

- să bage aţă în ac (un ac mare);

- implicarea copilului în exerciţii, ca: să arunce mingea la dreapta, să facă trei paşi lateral la

stânga, să prindă mingea cu mâna stângă, să ridice mâna dreaptă, să pună piciorul stâng în faţă etc.

În timpul unor asemenea exerciţii, observăm cu ce mână prinde mingea, cu ce picior

loveşte mingea, cu ce ochi priveşte printr-un orificiu (acţiunile spontane); treptat, se va realiza

dominanta unei mâini, a unui picior, a unui ochi asupra celuilalt.