Corectarea Dislaliei

(Rotacismul si Sigmatismul)

Corectarea dislaliei este conditionata nu numai de eficacitatea metodelor logopedice, dar si de o serie de factori ce tin de particularitatile psiho-individuale ale handicapatilor de vorbire. Vorbirea sonora normala are loc numai in timpul expiratiei, pe cand in cazurile de balbaiala,de dislalie grava, handicapatul se poticneste prin emisii vocale si in timpul inspiratiei. Anomaliile organelor periferice de emitere a vorbirii (limba, buzele, bolta palatina, laringe, coarde vocale) pot provoca dislalii mecanice accentuate care fac imposibila vorbirea sonora. 

Indiferent cât ar fi de drăgălaş copilul rârâit, trebuie să admitem că are un defect de pronunţie şi acest lucru este posibil să-l afecteze în planul dezvoltării ulterioare. Rârâiala este de fapt o formă de rotacism. Rotacismul este o tulburare a limbajului verbal ce intră în categoria dislaliilor şi se manifestă prin dificultatea de pronunţie corectă a sunetului “R”. Sunetul R apare de obicei mai târziu în vorbirea copilului (după apariţia altor      sunete:  s, z, t, g, ce, ci, ge, gi, ş, j), pronunţia sa corectă necesitând o bună dezvoltare a întregului aparat fono-articulator.

Denumiri şi semnificaţia lor:

– rinolalie (sau pronunţia nazală a sunetului),– rotacism (tulburările de pronunţie a sunetului r)  si pararotacism (înlocuirea sunetului r cu alte sunete ),Pronunţia defectuoasă a consoanei R,  poate fi cauzată de un defect anatomic, frenul e prea scurt, prins până la vârful limbii şi nu lasă limba să se ridice suficient. Dacă această cauză a fost eliminată, atunci  perfecţionarea pronunţiei se va face între vârsta  de 3(4)-6 ani.Pâna la vârsta de 3-4 ani, pronunţia „defectuoasă” sau înlocuirea sunetului R este „normală”, fiziologică si nu necesită exerciţii logopedice.Important este ca cei din jurul copilului să pronunţe corect cuvintele şi de asemenea, copilul să nu sufere de o deficienţă auditivă. Vizual , limba e ca o linguriţă, marginile ei sunt pe molarii superiori iar vârful vibrează, buzele sunt deschise. Muşchiul limbii trebuie întărit pentru realizarea corectă a vibraţiilor.Exerciţiile de gimnastică pentru mobilitatea limbii (vibraţie si emitere) se fac prin

imitaţie, se fac sub formă de joc, (nu se insistă asupra defectului si corectarea lui).Exemple: „-Poţi şi tu aşa?”;„-Fă ca mine.”„-Uite cum pot eu sa fac,…sa vorbesc,…etc..”„-Cum a făcut, bunicul, ……?!”

Exercitii de limbă si buze:– limba scoasă, o ridică şi coboară deasupra buzelor, apoi o retrage în gură. Să se insiste pe menţinerea ridicată a limbii lăţite la buza superioară pe care o acoperă . Exerciţiile se pot face asociind mişcările limbii cu o mâncare sau ceva dulce,(se linge pe buze, oooooo ce bun e!), se fac zilnic!– limba scoasă, o mişca lateral spre comisurile gurii, apoi o retrage în gură.– ţine buzele alungite ca pentru „u„, limba scoasă şi să încearce să ridice marginile limbii pentru formarea unui „jgheab”.– aceleaşi exerciţii se fac cu limba retrasă în gură (mişcări sus-jos cu limba lăţita, stînga-dreapta, retragerea limbii cu putere ). Lipirea limbii lăţite de palat şi desprinderea cu un plescăit (se poate unge bolta cu puţina miere sau când suge o bomboană).– „linguriţa” se face greu, dar se poate încerca, limba este moale, lăţita în gură şi se apasă cu degetul puţin în mijlocul ei, apare ca o ceşcuţă, linguriţă. Se suflă,  menţinând  aşa poziţia limbii. Se pot juca, cine poate face aşa ???!!!- vibraţiile limbii se perfecţioneză prin jocuri cu onomatopee (brrr, crrrrrrrrrra-crrrrra); sau pe un balon umflat pe care-l atinge cu buzele şi le face să vibreze, astfel simte cum vibrează balonul; plescăituri;  zzzzzzzz pronunţat prelungit cu gura deschisă, apoi ridicarea limbii.

– să scoată limba între buze şi suflă, să se obţina vibraţia. Copiii se joacă aşa, însă noi le atragem atenţia că nu-i frumos.Dacă pronunţă corect sunetul Ş, limba este lipită de palat şi se poate încerca vibraţia marginilor din faţă a limbii…să nu se exagereze, copilul rămâne cu o imagine defectuoasă şi apoi renunţă mai greu la ea. Nu solicitaţi copilul, nu faceţi toate exercitiile deodata!!!!!Se pot alege unul sau două exerciţii intr-o zi,  altele în celelalte zile, să nu se plictisească şi să le respingă. Copilul este inventiv şi descoperă şi el exerciţii, arătându-ţi fericit ce ştie şi poate să facă.Să nu se exagereze, să laşi copilul în ritmul lui, să nu i se amintească defectul, doar să-l lauzi şi să se insiste atunci când a reuşit să pronunţe corect sunetul R.

Sigmatismul este tulburarea in pronuntia lui “s”, “z”, “ţ”, “ş”, “j”, “ĉ”, “ĝ”, datorata locului gresit de articulare; iar inlocuirea lor cu alte sunete j cu z, ş cu s se

numeste parasigmatism. Simptomele caracteristice sigmatismului sunt: inlocuirile, distorsiunile si mai rar, datorita dificultatilor de coarticulare cu alte consoane, omisiunile de sunete in cuvinte.

CORECTAREA SIGMATISMULUI 

Sunetul defectuos nu se corecteaza, ci se elaboreaza prin exercitii de suflat, suierat, evocari onomopatopeice (zumzet, zbarnaitul soneriei, stranut, suieratul locomotivei, sopotul apei, sasaitul sarpelui) si prin diferentierea lor auditiva cu sunetul nou.

Se recurge la exercitii premergatoare pentru elaborarea miscarilor prin derivare din alte sunete. Mijloacele mecanice (sonde, spatula) se folosesc numai in cazuri extreme.

In cadrul lectiilor logopedice pentru consolidarea si automatizarea noului sunet in vorbire se va acorda un rol fundamental exercitiilor de diferentiere auditiva a sunetului elaborat de celelalte sunete din grupa africatelor si a siflantelor.

Exercitiile logopedice vor fi precedate la cei cu anomalii maxilo-faciale sau cu vegetatii adenoide de un tratament medical corespunzator. Rezectia frenului lingual se recomanda numai daca nu se poate realiza prin aplicarea exercitiilor logopedice, incluzand si mijloacele mecanice (sonde, spatula), ridicarea varfului limbii spre alveole la pronuntia mai multor sunete: s, j, l, si r.

Varsta cea mai indicata pentru inceperea tratamentului logopedic este cea de 4-5 ani. Exercitiile logopedice trebuie evitate in perioada schimbarii dintilor de lapte.

Persoanele cu pronuntia defectuoasa a siflantelor sa fie indepartate din anturajul copilului sau cel putin sa le fie neutralizata influenta asupra pronuntiei.

Munca logopedica de corectare a sigmatismului, tinand seama de legaturile fiziologice dintre sunetele vorbirii si de succesiunea ontogenetica in insusirea lor, porneste intotdeauna de la ceea ce copilul poate realiza mai usor, urmand ca intr-o anumita ordine, sprijinindu-se pe sunetele ajutatoare, sa treaca la insusirea celorlalte.

Sigmatismul poate fi:

Interdental Adental Lateral Strident Palatal Labio-dental Labial De sonorizare

Pentru corectarea sigmatismului interdental, se recomanda exersarea pronuntiei sunetelor din seria „s” cu dintii strans uniti. Sunetul obtinut se corecteaza prin exercitii silabice. Acestea se realizeaza initial cu gura inchisa pentru a-l obisnui pe dislalic sa nu

scoata limba intre dinti. Ulterior se trece la pronuntia normala, sub control vizual al pozitiei limbii in oglinda.

In corectarea sigmatismului adental rezultate pozitive se pot obtine prin aplecarea capului pe spate in timpul pronuntiei prelungite a sunetului „s”. Daca aceasta metoda nu este suficienta se aplica exercitii de articulatie in fata oglinzii. Pozitia corecta a limbii se demonstreaza cu ajutorul desenelor schematice. Dupa ce se obtine pozitia corecta a limbii se exerseaza pronuntia unui „s” prelungit ce se introduce apoi in cuvinte.

In cazul sigmatismului labio-dental se aplica in faza initiala a tratamentului exercitii de gimnastica a limbii (de extensie, proeminare, rictus), apoi se demonstreaza pozitia corecta a limbii la pronuntia siflantelor si se controleaza miscarile ei articulatorii in oglinda. Tendinta de ridicare a buzei inferioare poate fi inhibata prin retinerea ei cu degetul. Sunetul format se consolideaza prin exercitii silabice si in cuvinte.

Pentru corectarea sigmatismului palatal se fac exercitii de diferentiere auditiva a sunetelor „s” si „s” care se confunda si se inlocuiesc in vorbire. Apoi se demonstreaza articulatia siflantelor si suieratoarelor in fata oglinzii, indicandu-se pozitia corecta a limbii (in cazul lui „s” varful limbii este coborat la incisivii inferiori iar in cazul lui „s” este ridicat la alveolele incisivilor superiori). Daca acest procedeu nu da rezultate se poate trece temporar la realizarea unui „s” interdental (cu limba scoasa intre dinti) iar in continuare se fac exercitii pentru corectarea sigmatismului interdental.

Sigmatismul lateral se corecteaza prin exercitii de latire a limbii, pentru ca aceasta sa acopere cu marginile sale laterale arcadele dintilor superiori si prin exercitii de realizare a jgheabului longitudinal. Pozitia corecta a limbii se demonstreaza in oglinda. Curentul de aer siflant se palpeaza pe dosul palmei, precizandu-se directia corecta. Limba in caz de necesitate poate fi mentinuta la nivelul incisivilor inferiori cu ajutorul spatulei. In cazuri grave se recomanda scoaterea limbii si suflarea unui curent puternic de aer. Sigmatismul lateral se transforma in sigmatism interdental. Apoi limba se retrage treptat in cavitatea bucala, mentinandu-se suflarea puternica. Pe mijlocul limbii trebuie sa se realizeze jgheabul longitudinal. Uneori se fac exercitii de inversare a lateralitatii prin plasarea varfului limbii la pronuntia siflantelor pe partea opusa, la cealalta comisura bucala. Apoi, dupa ce se inhiba pronuntia laterala gresita se trece la realizarea sunetelor siflante in pozitie corecta.

Pentru corectarea sigmatismului nazal se aplica exercitii de dirijare si diferentiere a undei de aer pe nas si pe gura. Daca dislalicul pronunta corect sunetele „f, t si h”, sunetele siflante se pot obtine prin derivare, inchizand cu degetele orificiile cavitatii nazale.

Pentru includerea unui sunet nou in vorbire trebuie elaborate noi legaturi intre sunete. Dislalicul isi insuseste relativ rapid pronuntia corecta a unor sunete isolate, dar le este dificila introducerea lor in vorbire. Automatizarea sunetelor siflante in vorbire este un proces de lunga durata, esalonat pe anumite etape in care se foloseste un material verbal adecvat, riguros selectionat.