Copiii ne moștenesc bolile? Adevărat sau fals?

Există un stereotip medical care a fost însușit și de mentalul colectiv și care generează un grad ridicat de fatalitate și anume cel referitor la faptul că bolile părinților se transmit obligatoriu la copii.

Subiectul de mare importanță științifică și personală merită o aplecare deosebită și mult discernământ. În fiecare an sunt cheltuite sute de milioane de dolari și euro pentru a se identifica ce gene produc cutare boală și cum pot fi reduse la tăcere genele care stau la sursa unora dintre cele mai cumplite boli.

Frica de boala înscrisă în gene le face pe femeile tinere, perfect sănătoase, să-și extirpe sânii, ceea ce, mai nou, a devenit o adevărată modă, mai ales de când a fost girată de o personalitate cu influență uriașă la Hollywood și în activismul mondial, cum este Angelina Jolie.

Dacă determinarea genetică ar fi obligatorie în proporție de 100%, cum se face că părinți cu patologie încărcată au născut urmași care au trăit sănătoși până la adânci bătrâneți, în timp ce boli fatale au apărut la copii din părinți perfect sănătoși?

Abordez acest subiect cu doi specialiști: doctor în științe farmaceutice Anca Daniela Raiciu și inginer chimist cercetător Manea Ștefan.

Directorul HOFIGAL este de părere că a te concentra pe cercetarea genelor este un lucru excepțional, dar pierde din vedere un lucru pe cât de simplu pe atât de important: dacă genele nu sunt exprimate sau activate ele rămân adormite din punct de vedere chimic și biologic.

Ce înseamnă asta? Că există anumiți factori care determină ca unele gene să acționeze și altele nu.

Printre aceștia sunt doi factori de importanță cardinală: alimentația și mediul.

’’Este la fel ca atunci când cultivi plante, spune Ștefan Manea: degeaba pune grădinarul semințele potrivite pentru a rodi, dacă nu le dă apă, soare și nutrienți. Vedeți dumneavoastră studiile care s-au făcut pe populații mari de oameni arată un lucru clar și anume faptul că indivizii care aparțin aceleiași etnii se îmbolnăvesc de alte boli dacă se hrănesc diferit. Lucrul se observă foarte ușor pe populațiile de emigranți care preiau riscul de boală al țării în care se mută.’’

La rândul său, doctor Anca Daniela Raiciu spune că ’’studiul comportamentelor genelor nu este un lucru simplu, iar felul în care acestea interacționează între ele și apoi intră în interacțiune cu mediul, a rămas este unul dintre marile mistere ale ființei umane.

Codul nostru genetic – accentuează ea – este de fapt o constelație de legături chimice, de o complexitate infinită. Am ridicat doar puțin vălul de pe această cunoaștere. Genele dețin cheia predispozițiilor noastre, dar nu mai mult de atât. Ce facem noi cu noi înșine în fiecare zi, igiena noastră de viață fizică, afectivă, mentală este cea care va transforma o predispoziție într-o boală concretă’’, conchide ea.

Inginer chimist Manea Ștefan mai spune că trebuie să luam aminte la un fapt foarte interesant care justifică și face să circule cu succes prejudecata medicală conform căreia, dacă înaintașii au avut cancer, boală cardiovasculară, Alzheimer, etc. urmașii vor suferi de aceeași boală.

În opinia sa, ceea ce duce la același efect nu este fatalitatea genetică, nici pe departe, ci preluarea acelorași obiceiuri, tipare mentale, a acelorași greșeli de alimentație, de etică și moralitate ca ale părinților. 

’’Faceți un lucru simplu – ne îndeamnă interlocutorul nostru – uitați-vă pe stradă și veți vedea familii cu copii, în care copiii sunt copia fidelă a părinților. De exemplu dacă părinții vor avea un anume tip de obezitate, cu depunere de grăsimi într-o anumită parte a corpului, veți găsi același tip de depuneri și la copii.

Cum se explică? Extrem de simplu: cu toții mănâncă aceleași lucruri și sunt expuși aceluiași mediu de influență. Preferințele comune creează anumite tipare care devin  și amprentează individul la toate nivelurile: fizic, emoțional, mental, toate la un loc ducând, în final, la apariția aceluiași tip de afecțiuni. A te învârti în buclă în aceleași obiceiuri și model de gândire ca al părinților, va crea urmași care vor copia bolile și destinul acestora.’’

În concluzie, genele în sine nu determină apariția bolii decât dacă sunt activate și exprimate, proces în care nutriția și igiena vieții spirituale a individului joacă un rol covârșitor.

Articol scris de Adriana Caranfil