1. OBIECTIVE

1. Explicarea necesităţii contractului de reasigurare

2. Înţelegerea trăsăturilor contractului de reasigurare ;

3. Definirea principiului interesului asigurabil;

4. Explicarea principiului maximei bunei credinţe;

5. Înţelegerea conţinutului contractului de reasigurare .

1

CONTRACTUL DE REASIGURARE

2. Introducere. Noțiunea reasigurării

Potrivit Directivei 2009/138/CE , reasigurarea înseamnă una dintre următoarele

activități:

- Activitatea care consta în preluarea de riscuri cedate de o întreprindere de

asigurare sau de o întreptindere de asigurare dintr-o țară terță, sau de o altă

întreprindere de reasigurare, sau de o întreprindere de reasigurare dintr-o țară

terță;

- În cazul întreprinderii de subscriitori denumită „Lloyds”, activitatea prin care o

întreprindere de asigurare sau de reasigurare alta decît „Lloyds” preia riscurile

cedate de orice membru al „Lloyds”.

Orice societate de asigurare trebuie sa se preocupe ca portofoliul sau sa corespunda

cerinţelor unei bune stabilităţi financiare, sa fie omogen, diversificat şi dispersat.

Pentru împărţirea riscurilor între mai multe societăţi de asigurări, se folosesc doua

soluţii şi anume: coasigurarea şi reasigurarea.

Coasigurarea consta în participarea mai multor societăţi la asigurarea unui bun de

valoare mare.

În practica datorita valorii mari a bunurilor este posibil ca un asigurator sa nu

consimtă la încheierea contractului pentru întreaga valoare.

Atunci asiguratul tratează printr-un intermediar cu mai mulţi asiguratori, posibilitatea

fracţionarii valorii bunului respectiv şi asigurarea fiecărei părţi la un alt asigurator.

Fiecare societate de asigurări care participa la asigurarea unei fracţiuni din valoarea

bunului în cauza reprezintă un coasigurator. Fiecare coasigurator răspunde faţă de

asigurat numai în limita sumei pentru care s-a angajat prin contract, şi nu în mod

solidar.

Neajunsurile coasigurarii consta în faptul ca asiguratul nu are acces la date despren

solvabilitatea societăţii de asigurare, plasarea riscului este destul de dificila, iar uneori

recuperarea daunei este întârziata.

2

Reasigurarea consta în cedarea de către asigurator, către alte societăţi, a părţii din riscul

subscris care depăşeşte reţinerea sa proprie. Dacă la coasigurare, redistribuirea riscurilor

se produce în faza încheierii asigurării propriu- zise, în schimb, la reasigurare, în faza

posterioara asigurării.

La început reasigurarea se practica de societăţile profilate pe încheierea de asigurări

directe, care urmăreau îmbunătăţirea structurii portofoliului. Ulterior au fost constituite

societăţi specializate în operaţii de reasigurare.

În literatura de specialitate exista mai multe definiţii date pentru contractul de

reasigurare, cea mai completa definind contractul de reasigurare ca fiind “înţelegerea

stabilita între doua părţi, denumita “reasigurator” şi “reasigurat” prin care reasiguratorul

preia o parte din risc (uneori întregul risc) de la reasigurat în schimbul unei sume

denumite prima de asigurare, pentru care se obliga sa-l plătească acestuia din urma

partea de despăgubire cuvenita în cazul producerii riscului, conform condiţiilor

convenite în contract. Contractul se considera încheiat odată cu semnarea lui de către

părţi.

Caracterul aleatoriu al contractului de asigurare îl obliga pe asigurator sa urmărească

permanent dimensiunea şi structura portofoliului sau pentru a nu ajunge în situaţia ca în

cazul ivirii evenimentului pentru care a preluat răspunderea sa nu poată achita

obligaţiile faţă de asiguraţi.

Reasigurarea constituie un mijloc de egalizare prin divizare a răspunderilor între mai

mulţi asiguratori, dispersaţi pe arii geografice cât mai întinse, de menţinere a unui

echilibru între primele încasate şi despăgubirile datorate la fiecare asigurator în parte.

Reasigurarea avantajează atât pe asigurator cât şi pe asigurat, deoarece prin cedarea unei

părţi din răspunderea iniţial asumata asiguratul este protejat în sensul ca în caz de dauna

asiguratorul sa nu poată face faţă obligaţiilor de despăgubire.

Prin obligaţia de reasigurare, societatea de asigurare care cedează devine reasigurat

sau cedent, iar aceea care primeşte devine reasigurator.

La rândul sau reasiguratorul poate ceda şi el o parte din riscul acceptat în reasigurare

pana când riscul cuprins în asigurarea iniţiala va fi suficient de divizat între diferitele

societăţi de asigurare. Aceasta operaţiune este cunoscuta de retrocesiune.

Spre deosebire de asigurare, reasigurarea se poate încheia numai între societăţi de

3

asigurări. Raporturile de reasigurare pot lua fiinţă în legătura şi ca urmare a unui

contract de asigurare. Reasigurarea produce efecte între reasigurat şi reasigurator, adică

asiguratul nu se poate îndrepta cu acţiune judiciara împotriva reasiguratorului, el nefiind

participant la contractul de asigurare.

Contractul de reasigurare are un caracter confidenţial şi se bazează mai mult pe

cutuma şi mai puţin pe prevederi legislative. Eventualele neînţelegeri între părţi se

soluţionează pe cale amiabila.

3. Caracterele juridice ale contractului de reasigurare

- Oneros, deoarece se bazează pe contraprestații reciproce, reasigurătorul în cazul

producerii evnimentelor reasigurate suportă cheltuieli mult mai mari cu daunele

decît volumul primelor încasate;

- Consensual, deoarece se încheie colo consensus, avînd la bază acordul de voință

al plăților aspra elementelor esențiale ale contractului;

- Sinalagmtic, presupunînd obligații interdependente și reciproce ale părților: plata

primei de reasigurare și, respective, plata despăgubirii;

- Cu executarea succesivă, deoarece nu se execută dintr-o data, dar presupun o

anumită perioadă în care reasigurătorul acordă protective compaiei cedente pentru

riscurile preluate, iar aceasta din urmă plătește prima de reasigurare;

- Cu adeziune, deoarece clauzele contractuale sunt propuse de una din părți,

cealaltă parte avînd doar posibilitatea de a accepta sau de a refuza oferta primită;

- Aleatoriu, deoarece planează incertitudinea în privința producer riscului, prin

urmare și asupra rezultatelorfinale ale contractului. S-a remarcat că orice formă

de contract care implică șansa este aleatoriu.

O particularitate a contractului de reasigurare o reprezintă prezența elementului de

extranietate, părțile contractului fiind, de regulă din țări diferite.

4

4. Funcţiile reasigurării

Reasigurarea are ca scop satisfacerea multor nevoi ale asigurătorului direct, îndeplinind

astfel o serie de funcţii, şi anume:

1. Protejează asigurătorii direcţi de pierderile determinate de producerea riscurilor

ce pot pune în pericol solvabilitatea lor; reasigurarea face posibilă creşterea capacităţii

asigurătorului de a primi mai multe riscuri decât ar fi altfel capabil să accepte. Aşadar,

el îşi poate reduce obligaţia faţă de asigurat trecând excesul de expunere la risc asupra

reasiguratorului (prin ceea ce se numeşte "dispersia riscului" sau "pulverizarea

riscului"). O daună de proporţii mari care ar putea duce la insolvabilitatea companiei de

asigurări este distribuită asupra unui număr mai mare de reasiguratori, în funcţie de

proporţia în care fiecare dintre ei s-a angajat iniţial. De exemplu, unele ţări sunt, în mod

particular, expuse riscurilor naturale (cutremure, inundaţii, uragane, secete etc) care pot

produce mari pagube întregii economii naţionale şi populaţiei. Prin reasigurare apare

posibilitatea ca asigurătorii interni să-şi transfere o parte din pierderi asupra

reasiguratorilor internaţionali. Reasigurarea înzestrează astfel pe asigurătorii direcţi cu

capacitatea complementară de a accepta riscuri mai mari, aceştia putând reţine pe contul

lor numai partea de risc pe care o pot suporta fără a le afecta substanţial situaţia

financiară.

2. Ajută asigurătorul să obţină un anumit grad de stabilitate a ratei daunelor prin

dispersarea pierderilor mai mari pe o perioadă mai îndelungată (de obicei, câţiva ani)

prin contractele de protecţie contra catastrofelor (catastrophe reinsurance coverages);

3. Se realizează o dispersare mare a riscurilor şi prin practica reciprocităţii, prin care

asigurătorii primari îşi plasează contractul de reasigurare pe o bază reciprocă, unul

altuia, în aşa fel încât compania cedentă va oferi o parte dintr-un contract al său unui

reasigurator capabil să-i ofere altul în schimb. în acest fel, fiecare reasigurator îşi

măreşte numărul de riscuri pe care le asigură;

4. Creşte flexibilitatea asigurătorului privind dimensiunile şi tipurile de riscuri,

precum şi volumul activităţii pe care acesta le poate subscrie;

5. Reasigurarea presupune stabilitate prin evitarea fluctuaţiilor referitoare la daune

de la un an la altul;

5

6. Creşte capacitatea de subscriere a asigurătorului a noi riscuri sau a mai multor

riscuri, independent de propriile sale posibilităţi; în mod deosebit, acest lucru este foarte

important în cazul riscurilor de catastrofă

7. Sprijină finanţarea operaţiunilor de asigurări pentru compania cedentă, făcând

posibil în acelaşi timp ca aceasta să-şi poată creşte volumul activităţii mai rapid decât ar

putea fără o creştere corespunzătoare a capitalului de bază;

8. Permite societăţii cedente să se retragă dintr-o categorie de afaceri sau o zonă

geografică pentru o anumită perioadă de timp prin cedarea integrală a riscului

(riscurilor) în reasigurare;

9. Permite companiei cedente să intre rapid într-o categorie de afaceri sau o nouă

zonă geografică prin înfiinţarea unei reprezentanţe şi dezvoltarea unui anumit volum al

afacerilor sau prin negocierea şi preluarea unor contracte de reasigurare de la

companiile ce acţionează deja în acea categorie sau zonă;

10. Reasiguratorul poate oferi asistenţă şi servicii tehnice pentru riscurile mari,

complexe sau speciale prin oferirea de informaţii, cercetări etc.

11. Oferă posibilitatea companiilor cedente de a obţine o gamă largă de servicii de

la marile companii de reasigurări şi de la unii brokeri de reasigurări care au o experienţă

mondială în domeniul asigurărilor şi reasigurărilor. Ele pot, de asemenea, beneficia şi de

consultanţă în administrarea afacerilor, în stabilirea daunelor, în procedurile de plată şi,

evident, în domeniul pregătirii personalului pentru acest gen de activităţi. Multitudinea

şi caracterul penetrant ale funcţiilor reasigurării descrise mai sus atestă rolul

extraordinar de important al acesteia în creşterea încrederii în afaceri a agenţilor

economici, în reducerea numărului şi amplorii falimentelor, în sporirea stabilităţii

proceselor economice, în general în asigurarea unui plus de fluiditate şi dinamism în

derularea relaţiilor economice internaţionale.

În principal, în baza contractului de reasigurare, reasiguratul are următoarele

obligații:

- Să plătească prima de asigurare la nivelul, în termenul și în condițiile stabilite;

- Să informeze reasigurătorul referitor la derularea afacerii;

- Să pună la dispoiția reasigurătorului toate informațiile și datele de care dispun în

legătură cu tranzacția repectivă;

6

- În cazul producerii daunelor, să e aducă la cunoștința reasigurătorului în termenul

del mai scurt posibil.

5. Trăsăturile contractului de reasigurare

Contractul internațional de reasigurare prezintă următoarele particularități:

- Contractul de reasigurare este condiționat de existența unui contract de asigurare,

încheiat între asigurat si asigurător.

- Contractul de asigurare și contractul de reasigurare este un contract separat,

încheiat între reasigurat și reasigurător, la care asiguratul din contractul de

asigurare nu esre parte, Drept consecință, în cazul producerii riscurilor asigurate,

reasigurătorul poate răspunde pentru partea sa de risc în fața reasiguratului, dar nu

și în fața asiguratului, care primește despăgubirile de la sigurătorul său.

- Despăgubirea totală sau parțială va fi suportată numai pentru răspunderea pe care

asigurătorul direct și-a asumat-o prin contractul de asigurare.

În cazul în care reasiguratorul da faliment, compania cedenta nu este exonerata de

obligaţia de a plăţi întreaga suma ce rezulta din poliţa de asigurare.

Despăgubirea totala sau parţiala va fi suportata numai pentru răspunderea pe care

asiguratul direct şi-a asumat-o prin contractul de

asigurare.

Activitatea de asigurare, în general şi contractul de asigurare în particular se

desfăşoară pe baza unor principii şi anume: obligativitatea existentei unui interes

asigurabil; relaţia dintre părţi se bazează pe „cea mai mare buna credinţa” contractul de

reasigurare este un contract de despăgubire; obligativitatea existentei, în momentul

încheierii contractului de reasigurare, a unui obiect al reasigurării.

6. Principiul interesului asigurabil

Ca și în cazul contractului de asigurare, validitatea contractului de reasigurare este

condiționată de existent unui interes asigurabil. Interesul asigurabil este un drept

7

patrimonial pe care asiguratul și, respective, compania de asigurare cedentă doresc să îl

păstreze sau să îl obțină ori obligația patrimonială pe care aceștia ar dori să o evite.

Dacă în contractual de asigurare direct obiectul îl constituie interesul financiar al

asiguratului privind proprietatea asigurată, obiectul contractului de reasigurare este

răspunderea pe care asigurătorul a acceptat-o în baza contractlui de asigurare. Prin

urmare, toate contractile de reasigurare sunt contracte de asigurare a răspunderii.

La baza încheierii unui contract de reasigurare trebuie sa existe un interes asigurabil.

În dicţionarul termenilor de asigurare se menţionează” din punct de vedere juridic, nici

unei persoane nu i se permite sa efectueze o asigurare dacă nu poseda un interes

asigurabil într-o aventura, adică ea trebuie sa poată pierde ceva dacă proprietatea supusa

riscului se pierde, suferă avarii sau este reţinuta sau poate pierde datorita întârzierii

sosirii ei. Dacă o persoana ajuta sau înlesneşte încheierea unei asigurări în cazul în care

nu exista interes asigurabil, acesta este vinovata şi pedepsita”

Răspunderea depinde de următorii factori: suma asigurata, respectiv limita

despăgubirii; obiectele asigurate; pericolele acoperite;

Se poate deci afirma ca “ interesul asigurabil este un drept patrimonial pe care

asiguratul şi respectiv compania cedenta doresc sa îl păstreze sau sa îl obţină sau

obligaţia patrimoniala pe care aceştia ar dori sa o evite”.

În contractele de reasigurare, reasigurarea unui risc sau a unei clase de riscuri are

effect numai după ce compania cedenta accepta preluarea acestuia de la asigurat, adică

atunci când interesul asigurabil exista în momentul încheierii reasigurării.

7. Principiul maximei bunei credinţe (Utmost Goog Faith)

Acest principiu universal este aplicat cu o deosebită strictețe în reasigurări. Rațiunea

acestei rigori derivă din faptul că, prin natura sa, activitatea de reasigurare se desfășoară

pe plan international și, în majoritatea cazurilor, spatial geographic în care se pot

produce riscurile se află la mare distanță de locul ne își are sediul compania de asigurare

care nu cunoaște asigurații.

În virtutea acestui principiu, informaţiile pe care părţile le oferă reciproc sunt luate

8

ca atare şi considerate adevărate. Dacă se dovedesc nereale, partea vătămata poate cere

despăgubiri şi anularea contractului.

Asiguratorul direct este obligat sa dezvăluie în întregime orice fapt material

referitor la riscul ce va fi reasigurat. Într-o tranzacţie de reasigurare, compania cedenta

are aceiaşi poziţie faţă de asigurator pe care o are şi asiguratul original faţă de compania

de asigurări. În activitatea de asigurare şi cea de reasigurare exista anumite deosebiri în

ceea ce priveşte aplicarea acestui principiu.

În timp ce în asigurări, asiguratul necunoscător al principiilor şi cutumelor privind

asigurarea, are obligaţia de a informa compania de asigurări în timpul negocierii asupra

tuturor datelor şi informaţiilor necesare şi utile acestuia din urma, în cazul

reasigurărilor, aceasta datorie revine companiei cedente. Principala deosebire este aceea

ca, în cazul reasigurărilor, părţile contractante sunt experte, cunoscătoare în egala

măsura a afacerilor ce vor fi încheiate şi a normelor şi principiilor juridice ce le

guvernează. De aceea în situaţii de litigii, un reasigurat nu se poate apăra dacă a

transmis reasiguratorului informaţii incorecte sau incomplete pe care el

la rândul sau, le-a primit de la asiguratul original.

În cazul reasigurării facultative, compania cedenta trebuie sa ofere informaţii

complete privind riscul individual pentru care doreşte sa obţina protecţia

reasiguratorului. Aceste informaţii sunt cuprinse într-o forma prescurtata a contractului,

denumita “slip”, care cuprinde toate particularităţile materiale ale riscului pentru

afacerea respectiva, reţinerea cedentei, suma asigurata.

La reasigurarea contractuala, aplicarea principiului este substanţial diferita,

deoarece compania cedenta grupează mai multe poliţe după anumite criterii, iar

reasiguratorul, prin natura contractului nu cunoaşte multe detalii referitoare la riscurile

individuale cedate, suma asigurata. El accepta afacerea bazându-se pe experienţa şi

priceperea cedentei şi nu în ultimul rând, pe încredere.

8. Principiul despăgubirii(indemnity)

Despăgubirea reprezintă suma de bani plătita de reasigurator reasiguratului sau,

corespunzător pierderii suferite de acesta din urma, în conformitate cu condiţiile

9

contractului de reasigurare.

Suma nu include parte de profit pentru reasigurat. Principiul despăgubirii este parte

integranta a oricărui contract de reasigurare, chiar dacă asigurarea originala nu este

întotdeauna un contract de despăgubire. Compania cedenta trebuie sa dovedească faptul

ca daunele pentru care se cere despăgubiri de la reasiguratori se încadrează în termenii

contractelor de asigurare şi reasigurare.

Reasiguratorul este răspunzător faţă de compania cedenta numai pentru partea de

dauna pentru care este răspunzătoare aceasta din urma faţă de asigurat, în timp ce pentru

plăţile “exgratia” făcute de asigurator asiguratului sau el nu va primi nici o despăgubire.

Volumul despăgubirilor suportate de reasigurător depind de titlul poliței originare.

De exemplu, în cazul poliței evaluate pentru o avarie totală, se despăgubește valoarea

asigurată, iar pentru o avarie partial se despăgubește cota respective daunei din

valoarea asigurată. În privința polițelor neevaluate, despăgubirea pentru avaria totală

este egală cu valoarea asigurabilă, iar pentru avaria partial, cota corespunzătoare din

valoarea asigurabilă.

9. Principiul privind obiectul contractului de reasigurare

În momentul încheierii contractului de reasigurare, este obligatorie existenta unui

obiect. Dacă în cazul asigurării directe obiectul îl constituie interesul financiar al

destinatarului poliţei privind proprietatea asigurata, în reasigurare subiectul este

răspunderea pe care asiguratorul a acceptat-o prin contractul de asigurare. Toate

contractele de asigurare vor fi contracte de asigurare a răspunderii. O particularitate a

contractului de reasigurare o reprezintă prezenta elementelor de extraneitate, deoarece

părţile contractante sunt, de regula, din diferite tari.

10.Condiţii de validitate a contractului de reasigurare

Pentru a fi valid un contract de reasigurare trebuie sa răspundă următoarelor cerinţe:

părţile trebuie sa aibă capacitatea de a încheia contracte sa existe o voinţa a parţilor de a

crea o relaţie juridica, respectiv consimţământul valabil al acestora.

10

Valabilitatea consimţământului produce efecte numai când acesta nu este dat prin

eroare, smuls prin violentasausurprinsprindol.Vicierea consimţământului prin oricare

dintre aceste modalităţi atrage nulitatea contractului:

- sa existe o oferta şi o acceptare a ei;

- sa existe un obiect al contractului, respectiv sa duca la crearea de obligaţii pentru

părţile contractante prin reasigurarea a ceea ce compania cedenta a asigurat;

- obiectul contractului sa fie posibil şi licit, sa nu contravină legislaţiei şi sa nu

pericliteze în nici un fel ordinea publica şi bunele moravuri ale societăţii.

11

CUPRINS

1. Obiective…………………………………………………………………………...1

2. Contractul de reasigurare. Introducere. Noțiunea reasigurării...…………………2

3. Caracterele juridice ale contractului international de reasigurare………………..4

3. Funcțiile reasigurării............................................................................................5

4. Trăsăturile contractului de reasigurare……………………………………………7

5. Principiul interesului asigurabil………………………………………….………..7

6. Principiul maximei bunei credinţe…………………………………………….…..8

7. Principiul despăgubirii……………………………………………………….……9

8. Principiul privind obiectul contractului de reasigurare……………………….….10

9. Condițiile de validitate a contractului de reasigurare…………………………….10

12

BIBLIOGRAFIE

- Gribincea Lilia „Dreptul cometțuluiinternațional: Tratat/ Lilia Gribincea; Univ.

de Stat din Moldova, Facultatea de Drept”, Chișinău:S. n., 2014 (Tipografia

Reclama)

- Ciurel V. „Asigurări şi reasigurări – o perspectivă globală”, Editura

Rentrop&Straton, Bucureşti, 2011

- Beganu G. „Metode probabilistice aplicate în economie şi asigurări”, Editura

Tehnică, Bucureşti, 1996

- Decebal B. M. „Mecanismul gestiunii financiare în societăţile de asigurări”,

Editura Casa Cărţii, Bucureşti, 2007

- Decebal B. M. „Controlul în asigurări”, Editura Casa Cărţii, Bucureşti, 2008

13