CONSILIUL EUROPEI Strasbourg, 08 iulie 2008 MONEYVAL …ONPCSB Decizia nr. 90/2007 privind...

1

CONSILIUL EUROPEI

Strasbourg, 08 iulie 2008

MONEYVAL (2008) 06

COMITETUL EUROPEAN PRIVIND PROBLEMELE INFRACŢIONALE

(CDPC)

COMITETUL DE EXPERŢI

PRIVIND EVALUAREA MĂSURILOR DE COMBATERE A SPĂLĂRII BANILOR

ŞI FINANŢARE A TERORISMULUI

(MONEYVAL)

RAPORT DETALIAT AL CELEI DE A TREIA RUNDE DE EVALUARE A ROMÂNIEI1

COMBATEREA SPĂLĂRII BANILOR ŞI FINANŢĂRII TERORISMULUI

Pentru adoptarea de către Comitetul MONEYVAL în cadrul celei de a 27-a Sesiuni Plenare

Strasbourg, 7-11 Iulie 2008

Memorandum

Pregătit de Secretariat

Direcţia Generală Drepturile Omului şi Afaceri Juridice

1 Adoptat în cadrul celei de a 27-a intalniri plenare a Comitetului Moneyval (Strasburg 7-11 iulie 2008)

2

Toate drepturile rezervate. Reproducerea este autorizată, furnizarea sursei este cunoscută, salvarea doar unde este

precizat. Pentru orice uz comercial, nicio parte din acest document nu poate fi tradusă, reprodusă sau transcrisă,

în orice formă sau prin orice mijloace, electronice (CD-ROM, Internet, etc.) sau mecanice, inclusiv fotocopii,

orice dispozitive de înregistrare a informaţiei fără permisiunea în scris a Secretariatului Moneyval, Direcţia

Generală a Drepturilor Omului şi Afaceri Juridice, Consiliul Europei (F-67075 Strasbourg sau

[email protected]).

mailto:[email protected]

3

CUPRINS

Lista privind legislaţia

I. Prefaţa

II. Rezumat executiv

III. Raport de evaluare mutuală

1. Informaţii generale

Informaţii generale privind România şi economia să

Situaţia generala a spălării banilor şi finanţării terorismului

Vedere de ansamblu a sectorului financiar şi a profesiunilor şi afacerilor non-financiare

desemnate (DNFBP)

Vedere de ansamblu a legislaţiei comerciale şi mecanismelor care se aplică persoanelor

juridice şi aranjamentelor

Vedere de ansamblu privind strategia de prevenire a spălării banilor şi finanţării

terorismului

2. Sistemul juridic şi măsurile instituţionale legate de acestea

Incriminarea spălării banilor (R.1 şi R.2)

Incriminarea finanţării terorismului (RS II)

Confiscarea, blocarea şi sechestrarea activelor provenite din infracţiuni (R.3)

Blocarea fondurilor folosite pentru finanţarea terorismului (RS III)

Unitatea de Informaţii Financiare şi funcţiile sale (R. 26, R. 30 şi R 32)

Aplicarea legii, urmărirea penală şi alte autorităţi competente – cadrul pentru investigarea

şi urmărirea penală a infracţiunilor, precum şi confiscarea şi blocarea (R. 27 şi R 28)

Declaraţiile de trecere a frontierei sau dezvăluire (RS IX)

3. Măsurile preventive – instituţiile financiare

Riscul de spălare a banilor/finanţare a terorismului

3.2. Măsurile de cunoaştere a clientului, incluzând măsurile sporite sau reduse (R 5-R8)

Terţele parţi şi afacerile întroduse (Recomandarea 9)

Secretul şi confidenţialitatea instituţiilor financiare (R 4)

Obligaţiile de păstrare a înregistrărilor şi transferul electronic (R 10 şi RS VII)

Monitorizarea tranzacţiilor şi a relaţiilor de afaceri (R11 şi R21)

Rapoartele de tranzacţii suspecte şi alte tipuri de rapoarte (Recomandările 13, 14,19,25.2

şi RS IV)

Controale interne, conformitate, audit, sucursale străine (R15 şi R22)

Băncile fictive (Recomandarea 18)

Sistemul de supraveghere şi control – autorităţile competente şi autorităţile de

reglementare/ Rol, funcţii, atribuţii şi capacitaţi (inclusiv sancţiuni) ( R23, 29, 17 şi 25.1)

Serviciile de transfer de bani sau valori (RS VI)

4. Măsuri preventive – profesiunile şi afacerile non-financiare desemnate

Măsurile de cunoaştere a clientului şi păstrarea înregistrărilor (R12)

Raportarea tranzacţiilor suspecte (R16)

Reglementare, supraveghere şi monitorizare (R 17, 24 şi 25)

Alte profesiuni şi afaceri non-financiare / Tehnici moderne de tranzacţii securizate (R20)

5. Persoanele şi aranjamentele juridice şi organizaţii non-profit

Persoane juridice – Accesul la informaţii privind beneficiarul real (R33)

Aranjamentele legale – Accesul la informaţii privind beneficiarul real

Organizaţii non-profit (RS VIII)

6. Cooperarea naţională şi internaţională

Cooperarea şi coordonarea naţională (R31)

Convenţii şi Rezoluţiile Speciale ale Naţiunilor Unite (R35 şi SR I)

4

Asistenţa juridică mutuală (R32, 36-38, RS V)

Extrădarea (R37 şi R39, RS V)

Alte forme de cooperare internaţională (R40 şi RS V)

7. Alte probleme

Resurse şi statistici

8. Observaţii: Alte probleme

Resurse şi statistici

Alte măsuri sau probleme de CSB/CFT

Cadrul general pentru sistemul CSB/CFT (vezi de asemenea secţiunea 1.1

IV. TABELE

Tabelul 1: Ratinguri de conformitate cu Recomandările FATF

Tabelul 2: Planul de acţiune în vederea îmbunătăţirii sistemului de CSB/CFT

Tabelul 3: Răspunsul autorităţilor la evaluare (dacă este necesar)

5

LISTA ACRONIMELOR FOLOSITE

AML Legislaţia de combatere a spălării banilor

CDD Măsurile de cunoaştere a clientului

CETS Seriile tratatului Consiliului Europei

CFT Combaterea finanţării terorismului

CTR Rapoarte de tranzacţii în numerar

DNFBP Profesiuni şi afaceri non-financiare desemnate

ETS Seriile Tratatului European [începând cu 1.1.2004: CETS - Seriile tratatului

Consiliului Europei]

FATF Grupul de Acţiune Financiara Internaţională

FIU Unitate de Informaţii Financiare

IN Notă interpretativă

IT Tehnologia informaţiei

LEA Agenţie de aplicare a legii

UNBR Uniunea Naţională a Barourilor din România

MLA Asistenţă juridică mutuală

MOU Memorandum de Înţelegere

NCCT Ţările şi teritoriile non-cooperante

PEP Persoană expusă politic

SRO Organizaţii de reglementare

STR Raport de tranzacţii suspecte

SWIFT Societatea de Telecomunicaţii Financiare Interbancare la nivel Mondial

6

LEGENDA

Abreviere Nume în întregime

ABA-CEELI Asociaţia Baroului American/ Iniţiativa juridică în Europa Centrală şi

Eurasia

ACOR Asociaţia organizatorilor de cazinouri din România

ACSA Autoritatea pentru valorificarea activelor statului

AML Combaterea spălării banilor

Legea CSB/CFT Legea 656/2002

ANAT Autoritatea Naţională a Agenţiilor de Turism

ANPC Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorului

APIA Asociaţia Producătorilor şi Importatorilor de Automobile

ARAI Asociaţia Română a Agenţiilor Imobiliare

Art. Articol

BIM Biroul Internaţional al Muncii

CBR Rapoarte de Tranzacţii Externe

CC Codul penal

CCOA Centrul de Coordonare Operativă Antiteroristă

CECCAR Corpul Experţilor Contabili şi Contabililor Autorizaţi din România

CEPI Consiliul European al Profesiei de Agent Imobiliar

CEREAN Reţeaua Asociaţiilor Agenţiilor Imobiliare din Europa Centrală

CPC Codul de Procedură Penală

CPI Indicele de preţ al consumatorului

CTF Combaterea finanţării terorismului

CTR Rapoarte de tranzacţii în numerar

DIOCT Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi

Terorism

DNFBP Profesiuni şi afaceri non-financiare desemnate

EJTN Reţeaua Europeană de Instruire în domeniul Judiciar

EU Uniunea Europeană

FG Garda Financiară

FIU Unitate de Informaţii Financiare

GDP Produsul Intern Brut

GEO Ordonanţă de Urgenţă a Guvernului

GO Ordonanţă a Guvernului

HCCJ Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie

IMC Companie de Management al Investiţiilor

IMF Fondul Monetar Internaţional

IOSCO Organizaţia Internaţională a Comisiilor Valorilor Mobiliare

IPC Indicele preţului de cheltuieli

ISC Comisia de Supraveghere a Asigurărilor

IT Tehnologia Informaţiei

KYC Cunoaşterea clientului

Let. Litera

Lei/RON/ROL Valuta României

MFA Ministerul Afacerilor Externe

ML Spălarea banilor

MoAI Ministerul Administraţiei şi Internelor

MoJ Ministerul Justiţiei

MS Stat Membru

7

NUBR Uniunea Naţională a Barourilor din România

NAA Agenţia Naţională Anti-drog

NAR Asociaţia Naţională a Agenţiilor Imobiliare

NATO Organizaţia Nord-Atlantică

NBR Banca Naţională a României

NCA Autoritatea Naţională a Vămilor

NFI Instituţie Financiară Non-bancară

NIM Institutul Naţional al Magistraturii

NOPCML/Oficiul Oficiul Naţional de Prevenire şi Combatere a Spălării Banilor

NOTR Oficiul Naţional al registrului Comerţului

NPO Organizaţie non-profit

NRAC Autoritatea Naţională de Reglementare în Comunicaţii

NSC Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare

NSPCT Sistemul Naţional de Prevenire şi Combatere a Terorismului

OICA Organizaţia Internaţională a Constructorilor de Automobile

Para. Paragraf

PICCJ Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie

RIS Serviciul Român de Informaţii

SBP Paritatea Standard de Cumpărare

SCM Consiliul Superior al Magistraturii

STR Raport de Tranzacţii Suspecte

TF Finanţarea Terorismului

UN Naţiunile Unite

UNIM Uniunea Naţională a Agenţiilor Imobiliare

USA Statele Unite ale Americii

VAT Taxa pe valoarea adăugată

8

LISTA LEGISLAŢIE

CP Codul penal, publicat în 21 iunie 1968, republicat, cu modificările

ulterioare;

CPP Codul de procedură penală, publicat în 12 noiembrie 1968, republicat,

cu modificările ulterioare

DNA Legea Nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea

faptelor de corupţie, cu modificările ulterioare;

MJ Legea nr. 302 din 28 iunie 2004 privind cooperarea judiciară

internaţională în materie penală, modificată şi completată de Legea nr.

224/2006, cu modificările ulterioare;

DIICOT Legea nr. 508/2004 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea în

cadrul Ministerului Public a Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de

Criminalitate Organizată şi Terorism, cu modificările ulterioare;

MJ Legea nr. 31/16 noiembrie 2006 privind societăţile comerciale, cu

modificările ulterioare;

MJ Legea nr. 420 din 22 noiembrie 2006 pentru ratificarea Convenţiei

Consiliului Europei privind spălarea, descoperirea, sechestrarea şi

confiscarea produselor infracţiunii şi finanţarea terorismului, adoptată

la Varşovia la 16 mai 2005;

Legea nr. 535/2004 privind prevenirea şi combaterea terorismului

(SRI, MAE, Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Curtea de

Apel, MEF, CNVM, ONRC, CSA, ONPCSB)

DIICOT Legea nr. 39/2003 privind prevenirea şi combaterea crimei organizate;

MJ Legea nr. 565/16.10.2002 pentru ratificarea Convenţiei Naţiunilor

Unite împotriva criminalităţii transnaţionale organizate, Palermo,

2000;

ONPCSB Legea nr. 656 din 7 decembrie 2002 pentru prevenirea şi sancţionarea

spălării banilor, precum şi pentru instituirea unor măsuri de prevenire

şi combatere a finanţării actelor de terorism cu modificările ulterioare;

ONPCSB Decizia Nr. 496/2006 pentru aprobarea Normelor privind prevenirea şi

combaterea spălării banilor şi a finanţării actelor de terorism,

standardele de cunoaştere a clientelei şi control intern pentru entităţile

raportoare care nu sunt supuse supravegherii prudenţiale a unor

autorităţi;

ONPCSB Decizia nr. 90/2007 privind Procedurile de lucru pentru desfăşurarea

acţiunilor de supraveghere, verificare şi control al persoanelor

fizice/juridice prevăzute la art. 8 din Legea nr. 656/2002 pentru

prevenirea şi sancţionarea spălării banilor, precum şi pentru instituirea

unor măsuri de prevenire şi combatere a finanţării actelor de terorism,

cu modificările şi completările ulterioare – care include 3 anexe;

ONPCSB Hotărârea Guvernului nr. 531/19.04.2006 pentru aprobarea

Regulamentului de organizare şi funcţionare a Oficiului Naţional de

Prevenire şi Combatere a Spălării Banilor;

BNR Normele nr. 3 din 26 februarie 2006 privind standardele de cunoaştere

a clientelei, cu modificările ulterioare;

MFP Ordinul nr. 199 din 17 februarie 2003 pentru aprobarea Instrucţiunilor

privind prevenirea şi combaterea spălării banilor prin unităţile

Trezoreriei statului;

BNR Ordonanţa de Urgenta a Guvernului nr. 99 din 06 decembrie 2006

privind instituţiile de credit şi adecvarea capitalului aprobată prin

9

Legea nr. 227 din 18.07.2007;

BNR Ordonanţa nr. 28 din 26 ianuarie 2006 privind reglementarea unor

măsuri financiar-fiscale aprobată de Legea nr. 266/2006

BNR Regulamentul nr. 8 din 7 noiembrie 2006 privind standardele de

cunoaştere a clientelei instituţiilor financiare nebancare;

CSA Legea privind societăţile de asigurare şi supravegherea asigurărilor

(Legea nr. 32/2000, modificata şi completata de Legea nr. 76/2003,

Legea 403/2004 şi OUG nr. 201/2005 şi Legea nr. 113/2006);

CSA Ordinul nr. 3128/2005 pentru aprobarea Normelor privind prevenirea

şi combaterea spălării banilor şi a finanţării actelor de terorism prin

intermediul pieţei asigurărilor;

CNVM Legea nr. 297/2004 privind piaţa de capital;

CNVM Regulamentul nr. 32/2006 privind serviciile de investiţii financiare;

CNVM Regulamentul nr. 4/2005 privind prevenirea finanţării terorismului;

CNVM Regulamentul nr. 11/2005 privind prevenirea şi combaterea spălării

banilor şi finanţării terorismului pe piaţa de capital.

10

I. PREFAŢĂ

1. Evaluarea regimului de combatere a spălării banilor (CSB) şi de combatere a finanţării

terorismului (CFT) din România a fost făcută pe baza Celor 40 de Recomandări (2003) şi a

celor Nouă Recomandări Speciale privind Finanţarea Terorismului (2001) ale Grupului de

Acţiune Financiară Internaţională (FATF), împreună cu cele două Directive ale Parlamentului

European şi ale Consiliului (91/308/EEC şi 2001/97/EC), în conformitate cu termenii de

referinţă ai Moneyval şi Regulile de Procedură, a fost pregătită folosind Metodologia

CSB/CFT 20042. Evaluarea a fost făcută pe baza legislaţiei, reglementarilor şi a altor

materiale furnizate de România şi a informaţiilor obţinute de echipa de evaluare din timpul

vizitei on-site în România ce a avut loc în perioada 06-12 mai 2007. În timpul vizitei on-site,

echipa de evaluatori s-a întâlnit cu oficiali şi reprezentanţi ai tuturor agenţiilor

guvernamentale din România şi ai sectorului privat. O listă a organismelor întâlnite este

prevăzută în Anexa nr. I a raportului de evaluare mutuală.

2. Echipa de evaluatori a fost alcătuită din: D-na Kateryna SAKHARENKO,

Departamentul Juridic, Comitetul Statului de Monitorizare Financiară, Ucraina (Evaluator pe

probleme juridice); D-na Zana PEDIC, Inspector superior, Ministerul Finanţelor, Croaţia

(Evaluator financiar); Dl. Mladen SPASIC, Şeful Departamentului de Combatere a Crimei

Organizate, Ministerul de Interne, Serbia (Evaluator pe probleme de aplicare a legii); D-na

Justine WALKER, Autoritatea de Servicii Financiare, Marea Britanie (Evaluator financiar);

D-na Katia BUCAIONI, FIU Italia, Italia (Evaluator financiar); şi un membru al

Secretariatului MONEYVAL. Examinatorii au ţinut cont de cadrul instituţional, legislaţia

relevantă de combatere a spălării banilor şi finanţării terorismului, regulamente şi ghiduri

precum şi alte cerinţe şi alte sisteme de reglementare în vigoare pentru combaterea spălării

banilor şi a finanţării terorismului prin intermediul instituţiilor şi profesiunilor şi afacerilor

non-financiare desemnate (DNFBP), precum şi examinarea capacitaţii, implementării şi a

eficienţei tuturor sistemelor.

3. Acest raport asigură un sumar al măsurilor de combatere a spălării banilor şi a

finanţării terorismului, în vigoare, din România, la data efectuării vizitei la faţa locului sau a

perioadei imediat următoare. Aceste măsuri sunt descrise şi analizate şi sunt furnizate

recomandări referitoare la modul în care anumite aspecte ale sistemelor ar putea fi întărite

(vezi Tabelul 2). De asemenea, stabileşte nivelele de conformitate ale României la cele 40+9

Recomandări FATF (vezi Tabelul 1). Conformitatea sau neconformitatea cu Directivele

Comunităţii Europene nu au fost luate în considerare în ratingurile din Tabelul 1.

2 Actualizată în februarie 2007

11

II. REZUMAT EXECUTIV

1. Informaţii de fond

4. Acest raport asigură un rezumat al măsurilor de combatere a spălării banilor/finanţare a

terorismului în vigoare, din România, la data celei de a treia vizite on-site ce a avut loc în

perioada 06-12 mai 2007, sau în perioada imediat următoare. Descrie şi analizează aceste

măsuri şi furnizează recomandări cu privire la anumite aspecte ale sistemului care pot fi

întărite. De asemenea, stabileşte nivele de conformitate ale României cu cele 40+9

Recomandări FATF.

5. Cea de a doua rundă de evaluare a României a avut loc în luna aprilie 2002. În general,

situaţia infracţională a României nu s-a schimbat de la cea de a două runda de evaluare.

Sursele principale ale veniturilor ilegale rămân tot traficul de droguri, frauda şi infracţiunile

financiare, infracţiunile vamale şi fiscale, contrabanda de bunuri. În ultimii ani imigrarea

ilegală şi traficul de fiinţe umane au crescut în activităţile generatoare de profit.

6. S-au înregistrat unele evoluţii semnificative de la cea de a două evaluare. Autorităţile din

România s-au mutat la o abordare de tipul „toate infracţiunile” pentru infracţiunile predicat.

Infracţiunea de „diseminare” a fost incriminată şi răspunderea persoanei juridice a fost

întrodusă. Confiscarea activelor provenite din infracţiuni este aplicată în cazuri de spălare a

banilor şi finanţare a terorismului şi dacă activele nu sunt găsite, va fi confiscată valoarea lor

echivalentă.

7. În ceea ce priveşte latura represivă, legislaţia de CSB/CFT este în general în vigoare şi pare

a fi în conformitate cu cerinţele internaţionale în conformitate cu noua metodologie. Legea de

CSB/CFT (Legea nr. 656/2002) cu modificările şi completările ulterioare oferă o bază solidă

pentru regimul de combatere a spălării banilor din România. Obligaţiile de raportare, oricum,

par să nu acopere în întregime Recomandarea 13. Elementul mental este cunoscut ca cerut în

convenţiile internaţionale. Evaluatorii recomandă autorităţilor Române să ia în considerare în

mai mică măsură standardele pentru elementul mental cum ar fi suspiciunea sau neglijenţa,

precum şi a modului în care a fost recomandată de evaluatori în cadrul celei de a două runde

de evaluare. Au fost doar câteva condamnări finale în cinci cazuri de spălare a banilor şi

evaziunea fiscală reprezintă cea mai comună infracţiune predicat.

8. De la cea de a două runda, infracţiunea penală separată de finanţare a terorismului a fost

întrodusă în Legea nr. 535/2004 privind prevenirea şi finanţarea terorismului. Obligaţiile de

raportare, oricum par să nu acopere în întregime Recomandarea Speciala IV. Tentativa este

acoperită. La momentul vizitei on-site aceste prevederi nu au fost testate în nicio investigaţie

sau procedură de urmărire penală.

9. FIU România (ONPCSB) îndeplineşte un rol de coordonator în dezvoltarea, coordonarea şi

implementarea sistemului de CSB/CFT. Chiar dacă ONPCSB pare să aibă personal suficient,

numărul de persoane (12) care efectuează controale on-site pare să fie insuficient cu numărul

mare de entităţi supravegheate. Mergând mai departe ONPCSB are 1.348 RTS-uri în aşteptare

ce datează din 2005, care ar avea nevoie de progrese rapide şi eficiente.

10.Referitor la latura preventivă, cadrul legal al României abordează în detaliu un număr

substanţial al cerinţelor FATF de cunoaştere a clientului. Oricum, în anumite domenii cheie

există un număr de lacune; în special în acele domenii relevante pe care FATF le subliniază,

de ex.: beneficiarul real şi PEPs. Domeniul activităţilor non-financiare (DNFBP) în afara celor

acoperite de prevederile UE şi FATF au fost identificate ca fiind expuse la riscuri şi au fost

12

făcute subiectul prevederilor de CSB/CFT, cum ar fi dealerii de maşini şi agenţiile de turism.

Măsurile de CSB/CFT trebuie să fie întărite pentru DNFBP.

11. Supravegherea este efectuată de câteva autorităţi; autorităţile de supraveghere financiară

supraveghează instituţiile financiare respective în ceea ce priveşte conformitatea de CSB/CFT.

Ar trebui menţionat supravegherea comună între ONPCSB şi autorităţile de supraveghere

prudenţială se desfăşoară la acest moment. Oricum în lumina numărului acoperit de entităţi şi

a resurselor limitate ale ONPCSB, România ar trebui luată în considerare fie creşterea

capacitaţii de supraveghere a ONPCSB fie reconfigurarea responsabilităţilor între diferiţi

supraveghetori.

2. Sisteme juridice şi măsuri instituţionale

12. Incriminarea spălării banilor este furnizată de Articolul 23 din Legea de CSB/CFT.

România s-a mutat la o abordare de tipul „toate infracţiunile” şi toate infracţiunile predicat

pentru spălarea banilor cerute în Recomandările FATF sunt considerate a fi acoperite. Nicio

condamnare anterioară nu este necesară pentru a pune sub acuzare infracţiunea de spălare a

banilor. La momentul vizitei la faţa locului a fost un rechizitoriu de spălare a banilor pentru

care nu a existat pentru infracţiunea predicat niciun rechizitoriu anterior sau nicio

condamnare. Infracţiunea predicat a fost oricum, comisă în afara României şi infracţiunea de

sine statoare de spălare a banilor are încă nevoie să fie cu succes pusă sub acuzare în cazul

infracţiunilor predicat naţionale. Nu este o condiţie prealabilă ca infracţiunea predicat să fie

comisă pe teritoriul României pentru deschiderea unui caz de spălare a banilor.

13. Elementul mental este cunoscut ca fiind o cerinţă a Convenţiilor internaţionale.

Evaluatorilor li s-a spus că în practică elementul intenţional al infracţiunii de spălare a banilor

poate fi dedus din circumstanţele faptice. Evaluatorii au sfătuit autorităţile române să ia în

considerare standarde mai mici pentru elementul mental cum ar fi suspiciunea sau neglijenţa,

aşa cum au recomandat evaluatorii în cadrul celei de a două runde de evaluare. Au existat

condamnări definitive doar în cinci cazuri de spălare a banilor şi evaziunea fiscală reprezintă

cea mai comună infracţiune predicat. Spălarea de bani este pedepsită cu închisoare de la 3 la

12 ani.

14. Extinderea răspunderii penale la persoanele juridice este o evoluţie binevenită. Procedura

pentru asigurarea de condamnări definitive trebuie, oricum, să fie reconsiderată în mod urgent.

Evaluatorii sunt foarte îngrijoraţi că perioada de timp între rechizitoriu şi condamnarea

definitivă pare să fie lungă în mod nemotivat. Astfel, un număr mic de condamnări finale este

un impediment serios în eficienţa câtorva sisteme.

15. Statisticile furnizate de Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată

şi Terorism (DIICOT) arată ca între 20002 şi 2007, au fost 77 rechizitorii (implicând 258

persoane) pentru spălare de bani. Nu este posibil să se împartă câte rechizitorii reprezintă

cazuri ale poliţiei/procurorilor şi cate au fost făcute pe baza RTS-urilor. Rechizitoriile au

rezultat până acum în 14 hotărâri nedefinitive, 4 condamnări finale şi 3 achitări. Alte 56 de

rechizitorii au rămas în aşteptare la momentul vizitei la faţa locului. Statisticile furnizate de

Direcţia Naţionala Anticorupţie (DNA) arată că în perioada 2002-2006 au fost 4 rechizitorii

(incluzând 36 de persoane) pentru spălare a banilor. Rechizitoriile au rezultat până acum în 2

condamnări nedefinitive. Alte 2 rechizitorii au rămas în aşteptare la momentul vizitei la faţa

locului. Evaluatorii au fost informaţi că perioada audierilor în instanţă este foarte mare şi

rezultând astfel doar 5 condamnări definitive (1 fiind la începutul anului 2007) la momentul

vizitei la fata locului. Numărul mic de condamnări este o problemă de îngrijorare pentru

evaluatori.

13

16. De la cea de a două rundă de evaluare, infracţiunea separată de finanţare a terorismului a

fost întrodusă în Articolul 36 al Legii nr. 535/20004 privind prevenirea şi combaterea

terorismului. Legea ar trebui modificată în vederea unei explicări clare pentru ca infracţiunea

să acopere fondurile legale şi pentru a se asigura ca „fondurile” acoperă temenii aşa cum sunt

definiţi în Convenţia privind terorismul. Tentativa de comitere a infracţiunii de finanţare a

terorismului ar trebui să constituie infracţiune. Infracţiunea de finanţare a terorismului este

pedepsită cu închisoarea de la 15 la 20 de ani şi interdicţia unor drepturi cu confiscarea nu

numai a unor active/fonduri teroriste, dar şi a echivalentului lor în bani. Persoanele juridice

sunt sancţionate cu sume cuprinse între 2.500 RON – 2.000.000 RON (700 EUR – 570.000

EUR) şi sancţiuni complementare sub formă de lichidare, suspendare sau închidere a întregii/

unei activităţi/facilităţi/etc. La momentul vizitei la faţa locului nu au fost acuzări şi

condamnări pentru finanţare a terorismului.

17. Prevederile privind confiscarea din Codul de Procedură Penală sunt aplicate unei game

largi de proprietăţi incluzând activele provenite din infracţiuni, echivalentul în bani, veniturile

sau beneficile în valori obţinute din infracţiuni. Procurorul şi instanţele au capacitaţi

apropriate de a sechestra activele care pot avea legătură cu spălarea banilor sau finanţarea

terorismului. Autorităţile de aplicare a legii au atribuţii apropiate pentru identificarea şi

urmărirea proprietatii care pot face subiectul confiscării. Dreptul de bona fide a terţelor parţi

este protejat.

18. Activele provenite din infracţiuni sunt subiectul sechestrării şi confiscării, iar confiscarea

echivalentului în bani este posibilă. Regimul sechestrării şi confiscării precizat în lege şi pare

să acopere toate activele provenite din infracţiuni şi mijloacele acestora. Există măsuri

importante care ar trebui folosite în continuare în cazuri viitoare şi aplicate oricând este

posibil. Nu există confiscări a terţelor parţi. În afara instrumentelor care au fost folosite şi au

aparţinut unei terţe parţi care are cunoştinţă de scopul folosirii lor. Autorităţile române ar

putea lua în considerare posibilitatea ca un acuzat să demonstreze originea legală a activelor

provenite din infracţiuni sau alte proprietati care ar putea face obiectul confiscării aşa cum

este stipulat în Articolul 12 al Convenţiei de la Palermo (inversarea sarcinii probei).

19. Legea nr. 535/2004 privind prevenirea şi combaterea terorismului prevede ca „vor fi

blocate” şi echipa de evaluatori a fost asigurată, de către autorităţile române, ca procedura de

îngheţare se intenţionează a fi una automată. Evaluatorii, oricum, nu au fost convinşi ca

entităţile raportoare care sunt constrânse să se conformeze Legii privind prevenirea şi

combaterea terorismului sunt conştiente de sistemul automat de blocare. Acest lucru are

nevoie de linii directoare clare. Înaintea autorizării de către BNR, CNVM şi CSA este

solicitată pentru operaţiunile financiare între rezidenţi şi nerezidenţi, şi între nerezidenţi să fie

incluse într-o singură Listă. Evaluatorii au fost îngrijoraţi cu privire la faptul ca operaţiunile

între rezidenţi nu sunt acoperite. Procedura de îngheţare nu include fondurile derivate din

fonduri sau alte active deţinute sau controlate, direct sau indirect, de peroanele listate sau care

acţionează în numele sau la ordinul acestora şi să se asigure ca niciuna dintre acestea sau orice

alte fonduri sunt disponibile, direct sau indirect, pentru beneficiul unor astfel de persoane, de

către naţionalii lor sau de orice altă persoană din teritoriul lor.

20. Abordarea de a delista şi a debloca este problematică. Evaluatorii încurajează autorităţile

române să ia în considerare furnizarea unor astfel de proceduri cât mai curând posibil. În mod

echivalent, nu există prevederi clare referitoare la procedura de deblocare a fondurilor sau a

activelor persoanelor sau entităţilor care în mod accidental au fost afectate de un mecanism de

blocare care după verificarea persoanei sau entităţii a reieşit că nu este desemnată. Nu există

prevederi implementate care sa dea acces la fonduri sau active care au fost îngheţate, urmare

14

S/RES/1267(1999) şi care au fost determinate ca fiind necesare pentru cheltuieli de bază. La

momentul vizitei la faţa locului nu au fost găsite adevărate potriviri.

21. Oficiul Naţional de Prevenire şi Combatere a Spălării Banilor (ONPCSB) este un FIU de

tip administrativ şi este organizat ca un organism cu personalitate juridică, în subordinea

Guvernului. Independenţa este garantată, ONPCSB are propriul său buget şi întocmeşte

rapoarte anuale de activitate ce sunt publicate în Monitorul Oficial.

22. ONPCSB îndeplineşte un rol de coordonare în dezvoltarea, coordonarea şi implementarea

sistemului CSB/CFT. ONPCSB asigură instruirea entităţilor cu obligaţii de raportare.

Numărul persoanelor instruite din cadrul ONPCSB şi a altor instituţii implicate în probleme

de spălare a banilor şi finanţare a terorismului este impresionant. ONPCSB este bine structurat

şi are un echipament IT impresionant. ONPCSB a emis modelul de raport de tranzacţii

suspecte (RTS), modelul de raport privind operaţiunile cu numerar (RTN) şi modelul de

raport privind tranzacţii transfrontaliere (RTE). Evaluatorii au avut, de asemenea, impresia că

FIU-ul funcţionează eficient cu instituţiile similare internaţionale şi au demonstrat buna

cooperare prin schimbul de informaţii.

23. Chiar dacă ONPCSB pare să aibă un personal adecvat (12 persoane) care efectuează

controale on-site, acest număr pare să fie insuficient, având în vedere numărul mare al

entităţilor care ar trebui supravegheate. Mergând mai departe ONPCSB are 1.348 RTS-uri

datând din 2005 în care trebuie să înregistreze progrese în mod rapid şi eficient. Obligaţia de a

nu disemina informaţiile primite pe perioada angajării în cadrul ONPCSB se întrerupe după

cinci ani după terminarea lucrului în cadrul Oficiului. Evaluatorii au recomandat ca aceasta

obligaţie să fie continuă.

24. În România, competenţa pentru acuzarea spălării banilor este împărţită între anumite

birouri ale procurorilor, în funcţie de tipul infracţiunii predicat. Ca rezultat, competenţa este

următoarea:

Direcţia de Investigare a Infracţiunilor Criminalităţii Organizate şi Terorism

(DIICOT), dacă activele spălate generează dintr-o infracţiune pentru care DIICOT este

organismul de investigaţie competent;

Direcţia Naţionala Anticorupţie (DNA), dacă activele spălate generează din infracţiuni

de corupţie sau o infracţiune asimilată celor de corupţie;

Birourile procurorilor obişnuite de pe lângă tribunale, dacă activele spălate sunt

generate din infracţiuni care nu întra nici în competenţa DNA, sau DIICOT.

25. Legea de combatere a spălării banilor şi finanţare a terorismului şi Codul de Procedură

Penală permite persoanelor care investighează infracţiunile de spălare a banilor şi finanţare a

terorismului, să beneficieze din mijloace necesare în vederea obţinerii de date şi informaţii

pentru obţinerea de probe. Dacă există o suspiciune de spălare a banilor sau finanţare a

terorismului nu există nici un secret financiar instituţional care să interzică procurorului şi

instanţei să acceseze aceste informaţii. ONPCSB are obligaţia de a pune la dispoziţie datele şi

informaţiile legate de spălare a banilor şi finanţare a terorismului la hotărârea procurorului.

Evaluatorii au notat o discrepanţă între numărul de rechizitorii şi numărul scăzut de

condamnări de spălare a banilor. Există puţine RTS-uri privind finanţarea terorismului şi nu

există acuzări şi condamnări pentru finanţare a terorismului.

15

3. Măsuri preventive – instituţii financiare

26. Regimul de prevenţie al spălării banilor are la bază Legea nr. 656/2002 privind prevenirea

spălării banilor şi stabilirea anumitor măsuri pentru prevenirea şi combaterea finanţării

terorismului (Legea de CSB/CFT). Cerinţele generale de identificare a clientului sunt stabilite

în Legea de CSB/CFT. Mergând mai departe Legea de CSB/CFT cere ca autorităţile de

supraveghere prudenţială să emită norme/regulamente privind standardele de cunoaştere a

clientului în domeniul respectiv. Prevederi detaliate au fost emise pentru instituţiile de credit,

instituţiile financiare non-bancare, companiile de asigurări, intermediarii de pe piaţa de capital

şi pentru sectorul DNFBP.

27. Cadrul juridic al României se adresează în detaliu unui număr substanţial al cerinţelor

FATF privind măsurile de cunoaştere a clientului şi în practică, conştientizarea cerinţelor de

cunoaştere a clientului şi aplicarea măsurilor în legătură cu identificarea clientului, pare să fie

foarte crescută. Oricum, în domenii cheie un număr de lacune sunt notabile; acest lucru este

relevant în acele domenii în care FATF pune accentul, de ex.: beneficiarul real şi PEPs.

Autorităţile române au menţionat faptul că toate lacunele legate de măsurile preventive vor fi

rectificate odată cu implementarea Celei de a Treia Directive UE privind combaterea spălării

banilor.

28. Legea de CSB/CFT solicită instituţiilor financiare să-şi identifice clienţii (atât persoane

fizice cât şi juridice) în momentul stabilirii unei relaţii de afaceri sau profesionale; la

momentul desfasurarii oricărei operaţiuni mai mari de 10.000 euro; când desfăşoară tranzacţii

în sume mai mici decât pragul amintit, dar există informaţii că aceste operaţiuni sunt legate

între ele; când există suspiciuni de spălare a banilor. Instituţiile financiare nu pot păstra

conturi anonime sub nume fictive sau alte tipuri de conturi al căror beneficiar nu este

cunoscut.

29. România a întrodus în sistemul sau legal un număr de cerinţe foarte indirecte în legătură

cu PEPs, oricum evaluatorii au fost de părere ca acestea cad foarte puţin sub incidenţa

standardelor aşteptate. În timp ce implementarea politicilor legate de PEPs este cunoscută de

un număr mare de instituţii financiare, se pare ca aceste cerinţe sunt restrictive şi au fost

implementate într-o manieră inconsistentă. Autorităţile române ar trebui să întroducă obligaţii

directe aşa cum sunt definite în Recomandarea 6.

30. Nu există o cerinţă aplicabilă în vederea obţinerii aprobării conducerii superioare înainte

de stabilirea unei noi relaţii de corespondenţă. În plus, nu există o cerinţă aplicabilă pentru

documentarea responsabilităţilor AML/CFT ale fiecărei instituţii.

31. Nu exista restricţii în legislaţia română care să prevină ca autorităţile române să acceseze

informaţiile solicitate în vederea desfăşurării funcţiilor de combatere a spălării banilor. Nicio

prevedere privind secretul care să interzică schimbul de informaţii între autorităţile

competente.

32. Legea de CSB obligă entităţile raportoare să păstreze pe o perioada de 5 ani datele cu

privire la clienţi. Perioada de cinci ani începe la data când relaţia cu acel client se sfarseste sau

data efectuării operaţiunii. Nu există baze legale pentru păstrarea înregistrărilor datelor de

identificare, fişelor de conturi şi corespondenţa bancară pentru o perioadă mai mare de 5 ani

dacă este necesar, atunci când, în mod adecvat, se face acest lucru de către o autoritate

competentă în anumite cazuri.

16

33. Nu există prevederi explicite în Legea de CSB/CFT care să solicite instituţiilor financiare

să acorde o atenţie specială relaţiilor de afaceri şi tranzacţiilor cu persoane din ţări care nu

aplică suficient Recomandările FATF. În plus, nu există o cerinţă stabilită în scris cu privire la

orice rezultate ale verificărilor privind motivul şi scopul tranzacţiilor care par să nu aibă un

scop economic sau legal. Astfel de rezultate ar trebuie să fie scrise şi păstrate pentru o

perioadă de 5 ani pentru a sprijini autorităţile competente. Măsurile de contracarare în cazul

unei astfel de ţări care continuă să nu aplice sau să aplice insuficient Recomandările FATF ar

trebui să fie stabilite prin lege, regulament sau alt mijloc de aplicare.

34. Obligaţiile de raportare în Legea de CSB/CFT care se referă la tranzacţii suspecte „care

urmează a fi efectuate…” nu pare să acopere întreaga arie a obligaţiilor de raportare stabilite

în Recomandarea 13. Obligaţiile de raportare în Legea de CSB/CFT nu acoperă în întregime

obligaţia de raportare dacă tranzacţia a fost efectuată. Tranzacţii atipice identificate după

efectuarea tranzacţilor sunt acoperite, dar orice alt tip de suspiciune care apare după ce

tranzacţia a fost efectuată nu este acoperită.

35. În cazurile în care întârzierea operaţiunii sau a tranzacţiei nu este posibilă sau eforturile de

urmărire a beneficiarilor unei astfel de operaţiuni suspecte de spălare a banilor ar putea fi

prejudiciată, persoanele ar trebui să notifice ONPCSB, imediat, după efectuarea acesteia. Nu

există un prag şi toate tranzacţiile suspecte (inclusiv pentru scopuri fiscale) ar trebui raportate.

Tentativa tranzacţiilor suspecte nu este acoperită.

36. Obligaţiile de raportare privind finanţarea terorismului sunt acoperite de aceleaşi prevederi

ale obligaţiilor de raportare pentru spălarea banilor din Legea CSB/CFT. Din acest motiv,

aceleaşi defecte sunt valabile, pentru obligaţiile de raportare, în ceea ce priveşte finanţarea

terorismului. Obligaţia trebuie să fie extinsă şi tentativa tranzacţiei suspecte ar trebui

acoperită.

37. Legislaţia română nu permite băncilor fantomă să aibă licenţe pentru activităţi bancare în

România. Cerinţele de licenţiere sunt cele care interzic înfiinţarea băncilor fantomă, acestea

ne fiind interzise în mod direct în legislaţie.

38. Sancţiuni administrative de neconformitate cu Legea de CSB pot fi impuse de către

ONPCSB şi de supraveghetorii financiari. Există unele sancţiuni disuasive şi proporţionale în

vigoare pentru persoanele fizice şi juridice. Unele încălcări care sunt considerate de către

evaluatori să aibă lacune serioase ale Legii de CSB/CFT sunt doar sancţionate de amenzi

relativ mici. Există unele sancţiuni adiţionale care se pot aplica persoanelor juridice. Eficienţa

regimului de sancţiuni este îndoielnică.

39. Banca Naţionala a României este responsabilă pentru reglementarea şi supravegherea

activităţilor sectorului bancar, cooperativelor de credit şi instituţiilor financiare non-bancare

ce sunt înregistrare în Registrul Special. Comisia de Supraveghere a Asigurărilor

reglementează şi supraveghează companiile de supraveghere. Comisia Naţionala a Valorilor

Mobiliare reglementează şi supraveghează piaţa de capital. Controale comune ale instituţiilor

financiare pot fi întreprinse cu ONPCSB. ONPCSB supraveghează entităţile raportoare care

nu au o autoritate de supraveghere. Casele de schimb sunt supravegheate de către BNR pentru

conformitatea la regimul de schimb valutar. Controale on-site de CSB/CFT au fost desfăşurate

de către BNR cu ONPCSB. Supravegherea caselor de schimb are lipsă, oricum, o definiţie

clară a responsabilităţii juridice între BNR şi ONPCSB.

40. Instituţiile financiare non-bancare sunt înregistrate de către BNR, fie în Registrul General

fie în Registrul de Evidenţă. Instituţiile financiare non-bancare sunt înregistrate în Registrul

17

Special dacă sunt îndeplinite cumulativ două condiţii: nivelul propriului capital este minim

50.000.000 RON şi nivelul creditelor şi a finanţărilor este minimum 25.000.000 RON. Casele

de amanet şi casele de ajutor reciproc sunt înregistrate în Registrul de Evidenţă. Toate

celelalte instituţii financiare non-bancare sunt înregistrate în Registrul General. BNR

supraveghează toate instituţiile financiare non-bancare din Registrul Special pentru

conformitatea la cerinţele de CSB/CFT (45 entităţi). ONPCSB efectuează supravegherea

CSB/CFT pentru toate instituţiile financiare non-bancare din Registrul General (217 entităţi,

din care 45 sunt înregistrate de asemenea în Registrul Special) şi Registrul de Evidenţă

((4600 entităţi). ONPCSB supraveghează în jurul a 4.600 instituţii financiare non-bancare.

Evaluatorii sunt îngrijoraţi ca acest sector nu este în mod corespunzător supravegheat luând în

calcul numărul limitat la personalului supraveghetori din cadrul ONPCSB (12 supraveghetori

on-site) în comparaţie cu numărul instituţiile financiare non-bancare supravegheate. Din acest

motiv ar trebui alocate mai multe resurse ONPCSB-ului sau ar trebui luata în considerare

distribuirea responsabilităţilor de supraveghere printre autorităţile implicate în CSB/CFT.

41. Furnizorii de transfer de bani şi de valori (MVT) trebuie să fie înregistraţi la Registrul

Naţional al Comerţului. Fiind o „persoana subiect” furnizorii de servicii MVT au obligaţii pe

Legea de CSB/CFT şi de legislaţia secundara emisa de ONPCSB cu privire la identificarea,

păstrarea înregistrărilor şi procedurile interne de raportare. Furnizorii de servicii MVT sunt

supravegheaţi de ONPCSB. Exista, oricum, deficientele identificate mai devreme în ceea ce

priveşte măsurile de cunoaştere a clientului, PEP-surile şi în special în legătură cu

Recomandarea Speciala VII care afectează conformitatea operatoriilor de servicii MVT cu

Recomandarea FATF. Mergând mai departe, ar trebui reamintit faptul că în termenii de

inadecvenţă a resurselor ONPCSB, fiind supraveghetor în domeniul CSB/CFT al furnizorilor

de servicii MVT, evaluatorii sunt îngrijoraţi cu privire la eficienţa supravegherii.

4. Măsuri preventive – Profesiuni şi afaceri non-financiare desemnate

42. Legea de CSB/CFT merge mult mai departe decât categoria DNFBP-urilor incluse în

Recomandarea FATF şi în cea de a Doua Directivă. Evaluatorii recomandă României să

clarifice ce entităţi şi persoane fizice sunt acoperite de noţiunea de „dealeri” şi „orice altă

persoană fizică sau juridică” pentru acte şi fapte, comise în afara sistemului financiar-bancar”.

43. În ciuda eforturilor făcute de România pentru a acoperi o gamă largă de DNFBP-uri, care

merg mai departe decât cele incluse în Recomandările FATF şi în cea de a doua Directivă,

unele lacune relevante rămân în procedurile de cunoaştere a clientului. În special, procedura

de identificare a beneficiarului real ar trebui întărită şi prevederi corespunzătoare ar trebui

emise pentru întărirea măsurilor de cunoaştere a clientului referitoare la PEPs.

44. Evaluatorii recomandăî ca măsuri adecvate şi aplicabile să fie luate pentru a lega

informaţiile de identificare a clientului cu tranzacţiile efectuate în cazinouri. Mergând mai

departe, România nu s-a adresat pragului de 3000 euro pentru cazinouri nici în lege, nici în

regulamente sau alte instrumente de aplicare a legii. Cazinourile raportează la şi lucrează cu

ONPCSB, dar evaluatorii încă consideră ca acest sector este vulnerabil şi astfel ar trebui

continuată cooperarea în vederea monitorizării sectorului. Numărul scăzut al detectării spălării

banilor pare să fie legat de o lipsă a conştientizării vulnerabilităţilor lor şi în unele cazuri

rezistenţei la raportare.

18

45. Obligaţiile de raportare pentru DNFBP sunt la fel ca şi pentru instituţiile financiare şi

deficienţele observate la instituţiile financiare sunt în mod egal aplicabile pentru DNFBP.

Principalul domeniu de îngrijorare este numărul scăzut de RTS-uri în acest domeniu. În

special, când se ia în considerarea sectoarele specificare care – aşa cum s-a confirmat în

timpul vizitei la faţa locului de către autorităţile Române – sunt în mod special vulnerabile la

spălarea banilor, cum ar fi agenţii imobiliari, avocaţii şi contabilii. Evaluatorii sunt de

asemenea, îngrijoraţi cu privire la nivelul scăzut al dedicării acestor sectoare.

46. Evaluatorii recomandă ca autorităţile române să ia în considere implementarea adecvată a

măsurilor legale şi de reglementare pentru prevenirea infractorilor sau a asociaţiilor lor, de a

deţine sau a fi beneficiarul real al cazinourilor.

47. ONPCSB supraveghează toate DNFBP-urilor cu excepţia avocaţilor care sunt

supravegheaţi de către Uniunea Naţională a Barourilor din România şi notarii care sunt

supravegheaţi de Uniunea Naţională a Notarilor Publici.

48. Evaluatorii au fost impresionaţi de evoluţia ONPCSB în ceea ce priveşte abordarea

supravegherii pe baza de risc, care este în prezent, în stadiul de începere a implementării. Se

anticipează ca aceasta să vină în sprijinul realizarii mai multe supravegheri, care vor duce la o

eficienţă mai mare.

49. Nivelul scăzut al raportărilor din partea profesiunilor şi a sectoarelor cu risc crescut (cum

ar fi agenţiile imobiliare, avocaţii şi contabilii) necesită linii directoare pentru creşterea

conştientizării. Ghidurile ar trebui să cuprindă tehnici ale finanţării terorismului. ONPCSB ar

trebui să ia în considerare feed-back-ul specific acordat sectoarelor cu risc înalt.

50. Ţinând cont de resursele limitate ale ONPCSB în implementarea unei abordări pe bază de

risc pentru care monitorizarea ar putea fi de ajutor, dar nu poate fi suficientă. În timp ce este o

cooperare, de exemplu pentru controale comune, între ONPCSB şi celelalte organisme de

supraveghere, punctul de vedere al evaluatorilor este că resursele ONPCSB sunt limitate, în

special luând în calcul că toate cele 12 persoane realizează controale on-site. Astfel, ar trebui

luată în considerare fie creşterea de capacitate a supravegherii, sau reconfigurarea

responsabilităţilor între diferite autorităţi de supraveghere.

1. Persoane şi aranjamente juridice şi Organizaţii non-profit

51. Deţinătorii de acţiuni sunt înregistraţi la Oficiul Naţional al Registrului Comerţului din

cadrul Ministerului Justiţiei. Registrul Comerţului este un registru public şi informaţiile

înregistrate sunt disponibile oricărei persoane care solicită astfel de informaţii. Companiile în

comandită pe acţiuni şi în comandită simplă pot emite acţiuni la purtător. Echipa de evaluatori

a fost informată că este posibil să se urmărească acţiunile la purtător şi să se cunoască câte

astfel de acţiuni sunt puse în circulaţie. Evaluatorii au fost incapabili să evalueze transparenţa

totală în legătură cu operaţiunile cu aceste acţiuni.

52. Conceptul de trust nu este cunoscut în legislaţia română.

53. Sectorul non-profit este reglementat şi asociaţiile şi fundaţiile fac subiectul sistemului de

înregistrare. Evaluatorii, oricum, nu au primit nicio informaţie care să demonstreze că

autorităţile române, în mod periodic, analizează situaţia ONG-urilor cu obiectivul de a evalua

vulnerabilităţiile acestora la finanţarea terorismului.

19

54. Un audit permanent independent ar trebui stabilit în vederea asigurării ca aceste fonduri

sunt folosite pentru scopurile menţionate anterior, care să ajungă la beneficiarul intenţionat şi

pentru a detecta situatiile în care acestea ar putea face obiectul deturnărilor de fonduri.

Mergând mai departe, nu numai informaţiile de bază transmise la momentul înregistrării ar

trebui să fie accesibile publicului, dar şi înregistrările ONG-urilor ar trebui, de asemenea, să

fie accesibile publicului.

55. Întâlniri periodice cu acest sector în vederea discutării scopului şi a metodelor de abuz

asupra ONG-urilor, tendinţele în finanţarea terorismului şi noile măsuri de protecţie sunt

recomandate ca subiecte de discuţie.

2. Cooperarea naţională şi internaţionalăţ

56. Evaluatorii recomandă României să ia în considerare dezvoltarea mecanismelor adecvate

şi eficiente a coordonării politicilor naţionale a principalilor jucători (FIU, autorităţi de

aplicare a legii şi autorităţi de supraveghere) în special, în lupta împotriva spălării banilor în

vederea întăririi coordonării strategice şi a de revizui sistematic vulnerabilităţile de spălare a

banilor şi a performanţei sistemului ca un întreg.

57. În ceea ce priveşte Convenţiile de finanţare a terorismului de la Palermo şi Viena ce au

fost ratificate, există încă rezerve cu privire la eficienţa implementării în unele cazuri, în

special, a incriminării finanţării terorismului şi a unor aspecte a regimului de prevederi.

58. În absenţa unei restricţii legale în domeniul asistenţei juridice mutuale, România este în

principiu capabil să furnizeze a gamă largă a asistenţei în domeniul activelor infracţionale şi

în special în SB şi FT. De asemenea, România este în principiu, capabilă să furnizeze o gamă

variată de asistenţă în domeniul extradării şi în special în SB şi FT.

7. Resurse şi Statistici

59. ONPCSB are lipsa de personal în ceea ce priveşte supravegherea on-site în comparaţie cu

numărul foarte mare al entităţilor supravegheate. Mai multe resurse ar trebui asigurate

autorităţilor care investighează spălarea banilor şi finanţarea terorismului, în special, în ceea

ce priveşte investigaţiilor financiare. Autorităţile române păstrează statistici cuprinzătoare cu

privire la problemele relevante de spălare a banilor.

20

III. RAPORT DE EVALUARE MUTUALĂ

1. INFORMAŢII GENERALE

1.1. Informaţii generale privind România şi economia sa

60. România este o ţară situată în partea de Sud-Est a Europei Centrale. Frontiera de stat a

României măsoară 3.149,9 km din care 2/3 (2 064,4 km) este reprezentată de Dunăre, Prut şi

Tisa şi de Marea Neagra şi 1/3 (1 085,5 km) sunt reprezentanţi de frontiera terestră. Suprafaţa

teritoriului este de 238.391 km2, care poziţionează România pe locul 80 în lume şi pe locul 13

în Europa. România este situată în vecinătatea a cinci state: Republica Moldova şi Ucraina (de

la Nord la Est), Bulgaria (la Sud), Serbia (de la Sud la Vest) şi Ungaria (la Vest). Teritoriul

este împărţit din punct de vedere administrativ în 41 de judeţe.

61. În luna iulie 2006, populaţia era de aproximativ 21.584.365 locuitori, care sunt de

următoarele nationalitati/etnii: română 89,5%, ungară (inclusiv secui) 6,6%, rromă 2,5%,

ucraineană 0,3%, germană 0,3%, altele 0,8%. Densitatea populaţiei este 90,5 locuitori/km2.

62. România este un stat unitar semi-prezidenţial. Ţara şi-a câştigat recunoaşterea

independenţei sale în anul 1878. La sfârşitul celui de al doilea război mondial, părţi din

teritoriul său au fost sub ocupaţia URSS şi România a devenit membrul al Pactului de la

Varşovia. Odată cu căderea Cortinei de Fier în 1989, România a început o serie de reforme

politice şi economice ce au avut ca rezultat aderarea României la Uniunea Europeană, în

calitate de membru, începând cu data de 01 ianuarie 2007. Teritoriul României este pe locul

nouă ca mărime în UE şi cu populaţia sa de 22 milioane locuitori ocupă locul 7 între statele

membre UE.

63. Capitala României este Bucureşti, oraş ce ocupă locul şase ca mărime în UE cu cei

aproximativ de 2,5 milioane locuitori. În 2007, Sibiu un mare oraş din Transilvania a fost ales

Capitală Culturală Europeană. România a aderat la NATO în data de 29 martie 2004 şi este de

asemenea, membru al Uniunii Latine şi Francofoniei şi al OSCE.

Economie

64. Cu un PIB de aproximativ 250 miliarde USD şi un PIB per capita (PPP) de 11.800

USD (estimat pentru 2007) România este considerată o economie cu venituri peste-medie.

După ce regimul comunist a fost răsturnat în anul 1989, ţara a experimentat o decadă de

instabilitate economică şi declin. Începând cu anul 2000, oricum, economia României a fost

transformată într-o macroeconomie de stabilitate relativă, caracterizată prin creşteri mari, o

rată scăzută a şomajului şi un declin inflational. În 2006, conform Oficiului Român de

Statistică, creşterea în termeni reali a PIB a fost înregistrată la 7,9%, una din cele mai mari

rate din Europa. Creşterea a scăzut la 6,0% în anul 2007 şi se aşteaptă să ajungă la 5,7% în

anul 2008. Rata şomajului în România a fost de 3,9% în luna septembrie 2007 ceea ce este

foarte mică în comparaţie cu alte ţări europene de mărime medie sau mijlocie, cum ar fi

Polonia, Franţa, Germania şi Spania. Datoria externa este, de asemenea, comparativ mică la

20,3% din PIB. Exporturile au crescut substanţial, în ultimii cinci ani, cu 25% în fiecare an, la

exporturile din primul trimestru al anului 2006. Exporturile principale ale României sunt de

îmbrăcăminte şi textile, maşini industriale, echipamente electrice şi electronice, produse

metalurgice, materiale brute, automobile, echipament militar, software, produse farmaceutice,

produse rafinate şi produse agricole (fructe, legume şi flori). Comerţul este în cea mai mare

parte concentrat pe statele membre ale Uniunii Europene, în special cu Germania şi Italia, în

21

calitate de parteneri de comerţ. Ţara, oricum, menţine un deficit comercial mare, care a

crescut în anul 2007 cu 50% ajungând la 15 miliarde euro.

65. În 2005 guvernul a înlocuit sistemul progresiv de impozitare cu o rată fixă de 16% atât

pentru veniturile personale cât şi pentru profitul companiilor, având ca rezultat ţara cu cea mai

mica taxă fiscală din Uniunea Europeană, factor ce a contribuit la creşterea sectorului privat.

Economia este în principal bazata pe servicii, reprezentând 60% din PIB, chiar dacă industria

şi agricultura au contribuţii semnificative, ajungând la 24% şi respectiv 7% din PIB. În plus

32% din populaţia României este angajată în agricultura şi în producţia primară, ajungând la

una dintre cele mai mari rate din Europa. Începând cu anul 2000, România a atras investiţii

străine, devenind destinaţia cea mai mare din sud-estul şi Centrul Europei pentru investiţii.

Investiţiile directe străine au fost însumate la 8,3 miliarde euro în 2006. Salariul mediu pe

economie în România este de 1411 lei, începând cu luna septembrie 2007 (echivalentul a 403

euro sau 597 USD în funcţie de rata de schimb internaţională) şi 1001,1 USD în funcţie de

puterea de cumpărare.

66. România a înregistrat o importantă creştere la sfârşitul anului 2006 ajungând la o

creştere reală de 7,9%. Cererea locală a crescut semnificativ ducând la creşterea consumului şi

al investiţiilor. Rata inflaţiei a fost de 4,9% la sfârşitul anului 2006, scăzând de la 9% în anul

2005. Angajarea în cadrul Guvernului a aproximativ 30.000 persoane (3 ⅓ procente). Datorită

acestei creşteri şi a creşterii salariului mediu pe economie, au crescut cu 36% alte cheltuieli

legate de personal, incluzând bonusurile. Importurile înregistrau la sfârşitul anului 2005 o

creştere de 14.453 milioane euro, în comparaţie cu 2002. Exporturile au crescut în perioada de

referinţa de la 14.634 milioane euro la 20.954 milioane euro (vezi graficul de mai jos).

Guvernare

67. Constituţia României emisă în 1991 a proclamat România ca o economie de piaţă şi

democratică în care demnitatea umană, drepturile civile şi libertăţile şi neinterzicerea

dezvoltării personalităţii umane, justiţiei şi pluralismului politic sunt valori supreme şi

garante. Constituţia direcţionează statul în vederea implementării liberei circulaţii a

comerţului, protejează principiul concurenţei şi asigură un cadru favorabil producţiei.

Constituţia prevede un Preşedinte, un Parlament, o Curte Constituţională şi un sistem separat

al instanţelor mai mici care include şi o Curte Supremă. Un referendum ţinut în luna

România, Comerţul cu Lumea (EUROSTAT)

An Importuri

mil. Euro

Schimbare%

anuala

Exporturi

mil. Euro

Schimbare

anuala %

Importuri +

Exporturi

2001 17.365 12.713 30.078

2002 18.613 7,2 14.634 15,1 33.247

2003 20.978 12,7 15.531 6,1 36.508

2004 25.979 23,8 18.841 21,3 44.820

2005 34.066 31,1 20.954 11,2 55.021

3m 2005 6.896 4.813 11.708

3m 2006 9.064 31,4 5.513 14,5 14.577

Creştere

medie

anuala

18,3 13,3 16,3

22

octombrie 2003 a aprobat 79 de modificări ale Constituţiei, aducând-o în conformitate cu

legislaţia Uniunii Europene. România este guvernată pe baza unui sistem democratic de

pluralism politic şi separaţie a puterilor - legislativ, executiv şi judecătoresc. Constituţia

prevede faptul că România este o republică democratică semi-prezidenţială în care funcţiile

executive sunt impartite între preşedinte şi primul ministru.

68. Cele două camere ale Parlamentului constau în Camera Deputaţilor şi Senat ce

reprezintă autoritatea legiuitoare a ţării. Deputaţii şi senatorii sunt aleşi pe 4 ani prin vot

universal.

69. Preşedintele este ales prin vot universal, pentru cel mult două mandate şi de la

modificarea din anul 2003, mandatul este de 5 ani. Preşedintele este Seful Statului, are ca

atribuţii apărarea constituţiei, afacerile externe şi buna funcţionare a autorităţilor publice. El

este comandantul forţelor armate şi îndeplineşte funcţia de preşedinte al Consiliului Suprem

de Apărare a Ţării. În conformitate cu prevederile constituţiei, el acţionează ca mediator între

puterile centrale din cadrul statului precum şi între stat şi societate. Preşedintele numeşte

Primul Ministru, care va nominaliza membrii guvernului, care vor fi confirmaţi printr-un vot

de încredere de către Parlament.

Sistemul juridic

70. Sistemul justiţiei este independent în ceea ce priveşte legătura sa cu guvernul şi este un

sistem ierarhic de instanţe, cea mai înaltă instanţă fiind Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie care

este instanţa supremă în România. Există, de asemenea, curţi de apel, tribunale şi judecătorii.

Sistemul judiciar în România este puternic influenţat de modelul francez luând în considerare

faptul ca are la bază legea civilă şi este de natură inchizitorială. Curtea Constituţională este

responsabilă pentru judecarea conformităţii legilor şi a altor reglementări ale statului cu

Constituţia României, care este legea fundamentală a ţării. Constituţia care a întrat în vigoare

în anul 1991 poate fi modificată doar prin referendum public, cel mai recent fiind cel din

2003. De la aceste modificări, deciziile instanţei nu pot fi anulate de nicio majoritate a

parlamentului. Instanţele în România sunt reprezentate de judecătorii, tribunale, tribunale

specializate, curţi de apel şi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. Aproximativ 180 de judecătorii

reprezintă baza sistemului judiciar românesc. În fiecare judeţ şi în Bucureşti îşi desfasoară

activitatea tribunale. Numărul total al acestor tribunale este de 41. În afara competenţelor

legale obişnuite, instanţele respective pot judeca respectarea anumitor categorii de litigii de

importanţă medie, de asemenea, pot judeca acţiunile legale împotriva hotărârilor trecute de

curţile de primă instanţă. Există, de asemenea, 15 de curţi de apel, la nivelul fiecărui judeţ,

toate având jurisdicţie pe mai multe tribunale. Hotărârea dată de Curtea de Apel poate fi

schimbată prin ultim apel (recurs) care este judecat de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

71. Legea din 1992 privind organizarea judecătorească, înlocuită de Legea nr. 304/2004

stabileşte un sistem de patru nivele, incluzând reînfiinţarea curţilor de apel care existau înainte

de legea comunistă emisa în 1952. Cele patru nivele de instanţe constau în:

- judecătorii;

- tribunale, inclusiv tribunale specializate;

- curţi de apel;

- Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

72. În conformitate cu legislaţia, (Constituţia României şi Legea nr. 304/2004 privind

organizarea judiciară) instanţele sunt independente de structurile executive. Constituţia

asigură autoritatea de selecţie şi promovare a judecătorilor în cadrul Consiliului Superior al

Magistraturii, independent de Ministerului Justiţiei. Judecătorii sunt numiţi pe viaţă de către

23

Preşedinte la recomandarea Consiliului Superior al Magistraturii (CSM). Preşedintele şi

vicepreşedintele Înaltei Curţi sunt numiţi pe o perioada de 3 ani şi pot servi, ulterior, încă un

mandat. Procedurile sunt publice cu excepţia celor prevăzute de lege.

73. Judecătorii (cu excepţia celor debutanţi), sunt independenţi şi inamovibili.

Independenţa judecătorilor provine direct din principul separării puterilor în stat, în cadrul

statului de drept, şi această autoritate nu este subordonată puterilor legislative sau executive.

Orice interferenţă a autorităţilor publice care au ca intenţie influenţarea judecătorilor este

interzisă. Prin garantarea inamovibilităţii, judecătorii sunt protejaţi împotriva oricărei revocări

arbitrare, transfer sau suspendare care ar putea reprezenta metode de presiune direcţionate

împotriva acelui judecător. În România, cu excepţia judecătorilor debutanţi, numirea este

făcută de Preşedintele României la propunerea Consiliului Superior al Magistraturii, în timp

ce promovarea, transferarea şi sancţionarea judecătorilor numiţi, în conformitate cu procedura

mai sus menţionată, poate fi efectuată doar de Consiliul Superior al Magistraturii.

74. Curtea Constituţională se pronunţă asupra constituţionalităţii legilor, înainte de

promulgarea acestora. Instanţa este formată din nouă judecători numiţi pentru un mandat de 9

ani. Trei judecători sunt numiţi de Camera Deputaţilor, trei de Senat şi trei de Preşedintele

României.

75. Ministerul Justiţiei exercită puteri legate de administrarea sistemului judecătoresc,

executarea de pedepse precum şi de relaţia cu Ministerul Public pe baza unei aplicări stricte a

legilor şi păstrarea principiilor democratice ale statului de drept, asigurând condiţiile adecvate

pentru întregul sistem de justiţie.

76. Constituţia României a restabilit Consiliul Superior al Magistraturii, un organism al

autorităţii judiciare cu puteri manageriale şi jurisdicţie disciplinară. Membrii săi sunt aleşi

direct din adunarea generală a magistraţilor pe nivele de instanţă, lista fiind înaintată

birourilor permanente ale Camerei Deputaţilor şi ale Senatului, la comisiile juridice pentru

audieri în sesiune comună. Urmare acestei proceduri, lista candidaţilor este supusă votului în

sesiunea comună a celor doua camere ale Parlamentului.

77. Justiţia română este organizată pe baza principului dublei jurisdicţii. De aceea, ca

regulă, orice cauza cu privire la care a fost data o hotărâre de o curte de primă instanţă, poate

fi subiectul unei rejudecări de către o instanţă superioară în toate aspectele sale, atât cu privire

la aspectele procedurale cât şi de fond. Ca o garanţie a calităţii actului de justiţie, acest sistem

are intenţia de a asigura posibilitatea unei instanţe care este superioară din punct de vedere

ierarhic să remedieze potenţialele erori făcute de judecătorii curţii de primă instanţă.

78. Activitatea judiciară a României a fost înfiinţată pe baza sistemului Româno-german

de lege, are la baza interpretarea şi implementarea normelor legale, în formă sistematizată, ca

şi codurile legislative (codul civil, codul de procedură civilă, codul comercial, codul penal,

codul de procedură penală, codul vamal, codul aerian, codul financiar, etc.) De aceea, sistemul

judiciar român nu are cunoştinţă de instituţia precedentelor legale ca sursă juridică. Judecătorii

români judecă cazurile în funcţie de propriile convingeri şi conştiinţe, independent de o

hotărâre anterioară a unei instanţe precedente, luată de alţi judecători privind cazuri similare.

Transparenţa, buna guvernare, etici şi măsuri împotriva corupţiei

79. România se situează pe locul 69 din 179 de ţări în clasamentul privind Percepţia

Corupţiei al Transparency Internaţional.

24

80. Unu din cele mai importante acte legislative privind transparenţa este Legea nr. 52

adoptată în 2003 privind transparenţa decizională în administraţia publică. Scopul acestei legi

este de a ridica responsabilitatea administraţiei publice în scopul cetăţenilor, ca beneficiar al

unei decizii administrative şi, de asemenea, de a implica cetăţenii în luarea deciziilor

administrative şi în proiectarea actelor normative. Alte acte normative importante în materie

sunt:

Legea nr. 144/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Agenţiei

Naţionale de Integritate, cu modificările ulterioare;

Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în

exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi

sancţionarea corupţiei, cu modificările ulterioare;

Legea nr. 571/2004 privind protecţia personalului din autorităţile publice,

instituţiile publice şi din alte unităţi care semnalează încălcări ale legii;

OUG nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, a

contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii.

81. În anul 2007, Codul de conduită a funcţionarilor publici (Legea nr. 7/2004) a fost

modificat, prin întroducerea unei noi instituţii – consilierul de etică. Acesta va fi un funcţionar

public, numit de către conducătorii autorităţilor şi instituţiilor publice, ale cărui atribuţii vor fi

acordarea de consultanţă şi asistenţă funcţionarilor publici din cadrul autorităţii sau instituţiei

publice cu privire la respectarea normelor de conduită şi monitorizarea aplicării prevederilor

codului de conduită în cadrul autorităţii sau instituţiei publice.

82. Pentru spălarea banilor legată de corupţie (în competente DNA), infracţiunile comise

folosind sistemul bancar sunt într-o scădere semnificativă şi alte domenii în care spălarea

banilor are legătura nu au suferit schimbări majore, dar sunt şi ele într-o scădere uşoară.

Strategia Naţionala Anticorupţie II (NACII) (2005-2007) subliniază implementarea legislaţiei

existente şi specifică 10 obiective principale, inclusiv creşterea transparentei şi integrităţii din

partea administraţiei publice. Această strategie este însoţită de un Plan de Acţiune care

stabileşte măsuri concrete de implementare a acelor 10 obiective. Planul de Acţiune asigură

adoptarea de strategii şi planuri de acţiune în toate sectoarele vulnerabile ale administraţiei, de

exemplu serviciile vamale.

1.2. Situaţia generală privind spălarea banilor şi finanţarea terorismului

83. În România, competenţa pentru spălarea banilor este împarţită între câteva parchete, în

funcţie de tipul infracţiunii predicat. Competenţa este după cum urmează:

Direcţia Naţionala Anticorupţie (DNA)dacă activele spălate provin din

infracţiunea de corupţie sau o alta infracţiune asimilată corupţiei. Pentru mai multe detalii

privind competentele DNA vă rugam să vedeţi secţiunea 1.5 litera b);

Direcţia de Investigarea a Infracţiunilor de Crima Organizată şi Terorism

(DIICOT) dacă activele spălate provin din infracţiuni pentru care DIICOT este organism de

investigaţie;

Parchetele obişnuite de pe lângă tribunale, dacă activele spălate provin

dintr-o infracţiune care nu întră nici în competenta DNA nici în competenţa DIICOT.

84. În conformitate cu Legea nr. 656/2002 (Legea de CSB/CFT) infracţiunea predicat

pentru spălarea banilor poate fi orice infracţiune prevăzută de legea penală. Legea nu

limitează posibilitatea procurorului de a investiga metodele prin care sursele legale de fonduri

sunt obţinute şi ulterior reciclate.

25

85. Pe baza evaluării cazurilor investigate de DIICOT, principala caracteristică a

tranzacţiilor efectuate în cadrul pieţei financiare este caracterul negociabil al valorilor subiect

al acestor tranzacţii, care nu sunt restricţionate de vreo prevedere legală. Ca o consecinţă,

majoritatea acestor tranzacţii permit ca asocierea să fie înfiinţată pentru a obţine cat mai mult

capital posibil, în vederea deţinerii de control în domeniul economic.

86. Între anii 2002-2006 principalele surse de fonduri ilicite în opinia DIICOT sunt

infracţiunile economice şi financiare, după cum urmează:

Evaziunea fiscală şi frauda în domeniul afacerilor cu petrol;

Evaziunea fiscală legată de metode ale produselor de marketing care generează

taxe suplimentare la bugetul statului;

Rambursări ilegale de TVA, pe baza de tranzacţii ilicite sau fictive; cu

complicitatea funcţionarilor publici, societăţile comerciale obţinând valori semnificative de

bani ce au fost apoi incluse în circuite financiare legale;

Infracţiuni legate de capitalul societăţilor comerciale în vederea oferirii

tranzacţiilor ilegale a unei aparenţe legale şi prejudicierea societăţilor comerciale prin

transferuri de fonduri din conturile societăţii în conturile persoanelor fizice prin încheierea de

precontracte;

Infracţiuni legate de folosirea ilegală a mijloacelor electronice de plată;

Traficul de persoane, săvârşit în afara ţării, veniturile obţinute din comiterea

acestor infracţiuni fiind spălate în România.

87. În timpul aceleiaşi perioade principala sursă a fondurilor ilegale în evaluarea DNA:

Venituri ilegale folosind sectorul bancar;

Evaziunea fiscală;

Infracţiuni legate de sistemul de achiziţii publice.

DATE STATISTICE3

Infracţiuni investigate de politie în perioada 2002-2005

2002 2003 2004 2005

Total Infracţiuni 312204 276841 231637 208239

Economice-financiare 113803 102390 74339 56603

Judiciare 102034 86314 75076 70344

Altă natură 96367 88137 82222 81292

Din care un nr. de:

Efectuate la nivel urban 193610 167984 137080 125808

Efectuate la nivel rural 118019 107895 92796 81022

Infracţiuni împotriva omului

Omor 563 551 516 453

Tentativa de omor 487 428 524 457

Omucidere – total 1047 936 884 917

- efectuate de şoferi de automobile 220 216 172 171

Vătămare corporală gravă 1052 893 700 724

Lovitură cauzatoare de moarte 156 162 122 109

Viol 1253 983 953 1013

Infracţiuni împotriva patrimoniului

3 Date furnizate de Institutul Naţional de Statistica – România

26

Furt 72780 58472 48065 43191

Tâlhărie 3025 2782 3087 3326

Management fraudulos 2178 1959 1095 898

Fraudă 15466 11306 8749 8316

Delapidare 3181 2928 2017 1540

Distrugere 18136 16676 16447 16909

Infracţiuni de fals 27845 22836 17046 14761

Infracţiuni incriminate de legi speciale

Infracţiuni legate de traficul rutier(OUG nr.

195/2002) 22998 21537 19501 19707

Legea privind combaterea activităţilor

ilegale comerciale (Legea nr. 12/1990) 3636 1428 323 143

Contrabanda şi infracţiuni de import-export 519 387 246 187

Număr total de persoane acuzate– 230850 206766 185270 170563

De la nivel urban 124712 110767 100411 92886

De la nivel rural 105001 94998 83939 76261

Străini 1137 1001 1219 1416

Din care un nr. total de

Minori 15670 13961 15108 15253

- pana la 14 ani 464 378 410 616

- 14 - 17 ani 15206 13583 14698 14637

Adolescenţi (18 - 30 ani) 83525 73605 65527 62831

fără ocupaţie 99871 90979 81584 79456

Neangajaţi 2426 1478 1196 726

Rata criminalităţii

(Infracţiuni investigate de poliţie în

cadrul a

100.000 cetăţeni) 1432 1274 1069 963

Sursa: Inspectoratul General al Politiei Române din cadrul Ministerului Administraţiei

şi Internelor.

Persoane condamnate definitiv pe categorii de infracţiuni

2002 2003 2004 2005

Persoane condamnate definitiv

Total 81814 76739 69397 65682

Din care pentru:

Infracţiuni împotriva omului

- Total 22092 20543 18047 17411

Din care:

Omor 1277 1471 1216 685

Lovituri cauzatoare de moarte 137 118 107 108

Vătămare corporală gravă 827 733 637 572

Ucidere din culpa 857 789 679 570

Infracţiuni contra protecţiei muncii 26 29 12 6

Viol 649 792 572 451

Acţiuni directe 13873 12751 11579 11833

Infracţiuni împotriva patrimoniului

- Total 39464 35531 31131 29074

Din care:

Furt 30316 27166 24314 22482

27

Tâlhărie 2836 3012 2432 2731

Delapidare 1008 1042 801 660

Înşelăciune 2469 2324 1855 1489

Infracţiuni silvice - total 3809 3616 3270 2902

Infracţiuni de serviciu

Dare de mită 52 56 72 76

Luare de mită 145 119 139 79

Trafic de influenţă 154 126 120 98

Primirea de foloase necuvenite 9 1 3 1

Infracţiuni contra autorităţilor

- Total 606 459 396 351

Din care:

Ultraj 527 391 340 299

Infracţiuni economice- total 62 32 21 4

Infracţiuni care aduc atingere unor relaţii

privind convieţuirea sociala

- Total 3111 3213 2799 2535

Din care:

Ultraj contra bunurilor moravuri 577 807 580 615

Infracţiuni la regimul circulaţiei pe

drumurile publice

- Total 6391 7252 7498 8197

Statistici privind cazurile de droguri investigate de DIICOT – la nivel naţional

Cazuri

de

droguri

Cazuri

deschise

pe an

Cazuri

soluţionate

Cazuri

soluţionate

prin

rechizitorii

Cazuri

soluţionate

prin

neînceperea

urmăririi

penale

Număr

total de

persoane

urmărite

penal

Persoane

arestate

transmise

instanţei

prin

rechizitoriu

Persoane

nearestate/minore

transmise

instanţei prin

rechizitoriu

2004 2304 1756 441 1315 2307 627 117/19

2005 2615 1344 394 950 2412 526 220/0

2006 2549 1237 327 910 2327 467 181/0

2007 2510 2960 344 2616 4598 460 289/23

88. Prin poziţia să strategică, România reprezintă un segment al „rutei balcanice” şi al

„rutei euro-asiatice” în traficul de droguri şi fiinţe umane în afara Europei, creând astfel

condiţii pentru grupurile de crimă organizată de a spăla banii obţinuţi din comiterea de

infracţiuni.

89. În luna noiembrie 2004 când a fost înfiinţat DIICOT, câteva grupuri de crimă

organizată au fost identificate. În principal, efectuau activităţi infracţionale în anumite arii

regionale, activităţi prin care profiturile financiare ilicite erau obţinute într-o scurtă perioadă

de timp, apoi fiind transmise către alte ţări (de ex. Delaware SUA, Regiunea Madeira, Elveţia

şi Principatul Monaco). În principal, foloseau contracte comerciale fictive şi sumele de bani

erau returnate la societatea comercială iniţială ca „asistenţă financiară pentru asociaţi”. Acest

mecanism prejudiciază societatea comercială de două ori atât prin externalizarea banilor cât şi

28

prin prejudicierea prin plata de dobânzi şi penalităţi pentru un credit care nu a fost încheiat în

mod legal.

90. În anul 2006, principalele sectoare ale economiei care au fost afectate de spălarea de

bani (aşa cum s-a identificat în sesizările transmise de FIU România la Parchetul General de

pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie) sunt comerţul interior/exterior, sistemul financiar-

bancar şi piaţa de capital. Fondurile ilegale folosite în spălarea de bani sunt, în general,

direcţionate prin bănci româneşti şi sucursale străine şi alte instituţii financiare. În unele

cazuri, paradisurile fiscale sunt folosite în cadrul procesului de plasare şi fondurile se întorc în

România în faza de integrare. Folosirea largă a numerarului şi a fenomenului de contrabandă

sunt identificate ca mijloace care facilitează activităţile de spălare a banilor.

91. În ceea ce priveşte cetăţenia persoanelor implicate în sesizările transmise de FIU

România Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în anul 2006, majoritatea

au fost de cetăţenie română – 61,67%, chineză 6,83%, italiană 5,73% şi turcă – 5,51%.

92. De asemenea, în ultimul an, cetăţenii chinezi au fost implicaţi în spălarea banilor

obţinuţi din evaziune fiscală. De obicei, folosesc societăţi comerciale, în cadrul cărora sunt

asociaţi, depun mici sume de bani în numerar – în general, sub limita pragului cu justificarea

„viză pentru întrarea în ţară” şi transfera banii în alte ţări cu justificarea „ajutor familiar”.

Chiar dacă sumele sunt mici, având în vedere frecvenţa transferurilor transfrontaliere, precum

şi, numărul mare de persoane care au dispus efectuarea acestor operaţiuni, sumele de bani care

părăsesc ţara sunt importante.

Tendinţe în finanţarea terorismului

93. Începând cu anul 1998, un mare număr de cetăţeni arabi si-au mutat reşedinţa în

România (prin efectuarea de studii universitare sau angajarea în activităţi comerciale). Cadrul

legal privind societăţile comerciale le permitea să desfăşoare activităţi economice fără un

control general eficient.

94. Circuitele financiare din cadrul operaţiunilor efectuate de ei erau monitorizate, în

special după 1999 – anul în care FIU România (ONPCSB) a fost înfiinţat – prin rapoartele

primite de la entităţile raportoare. Din acest moment, folosirea sistemului bancar şi a agenţilor

de transmitere de bani a fost diminuat. Practica a relevat transferurile de bani de la rezidenţi la

nerezidenţi din România la cetăţeni sau companii localizate în Asia.

95. Grupurile infracţionale au încercat să găsească alte mijloace pentru obţinerea de

fonduri, uneori de origine legală şi să le adapteze la instrumentele şi metodele internaţionale.

1.3. Vedere de ansamblu asupra sectorului financiar şi a profesiunilor şi afacerilor non-

financiare desemnate (DNFBP-uri)

Sectorul financiar

96. Toate activităţile financiare sunt acoperite de glosarul Recomandărilor FATF sunt

preluate de unele sau de toate instituţiile financiare. Diferitele tipuri de instituţii financiare

care funcţionează în România pot fi clasificate după următoarele criterii:

Instituţii de credit

29

97. Instituţiilor de credit le sunt acordate licenţe de către Banca Naţională a României şi

sunt autorizate să desfăşoare activităţi bancare în conformitate cu prevederile Ordonatei de

Urgenta a Guvernului nr. 99/2006. În România existau 42 instituţii de credit la sfârşitul anului

2007, din care două bănci aveau capital de stat şi trei au capital privat. În plus faţă de acestea,

36 bănci în care exista capital majoritar străin (incluzând 10 sucursale ale băncilor străine din

UE) şi care totalizează o cotă de piaţa de 88% în funcţie de active. Mergând mai departe,

sistemul bancar din România include o cooperativă de credit, respectiv CREDITCOOP cu

reţeaua să teritoriala de 124 cooperative. La sfârşitul anului 2007, numărul total al

deţinătorilor de conturi deschise la o instituţie de credit era de 20.914.215. Autorităţile române

nu deţin date cu privire la proporţia deţinătorilor de conturi de persoanele nerezidente. În

perioada decembrie 2004-septembrie 2007 reţeaua bancară a fost extinsă în teritoriu cu 70%.

98. Instituţiile de credit desfăşoară următoarele activităţi prezentate mai jos:

atragerea de depozite şi de alte fonduri rambursabile;

acordarea de credite, incluzand printre altele: creditul de consum, creditul

ipotecar, factoring-ul sau fără recurs, finanţarea tranzacţiilor comerciale, inclusiv forfetarea;

leasing-ul financiar;

servicii de transmitere de bani ;

emiterea şi administrarea de mijloace de plată, cum ar fi: cărţi de credit, cecuri

de călătorie şi alte asemenea instrumente, inclusiv emiterea de monedă electronică;

emiterea de garanţii şi asumarea de angajamente;

tranzacţionarea în cont propriu şi/sau în contul clienţilor, în condiţiile legii, cu:

instrumente ale pieţei monetare cum ar fi: cecuri, cambii, bilete la

ordin, certificate de depozit;

valută;

contracte futures şi opţiuni financiare;

instrumente având la bază cursul de schimb şi rata dobânzii;

valori mobiliare şi alte instrumente financiare transferabile;

participarea la emisiunea de valori mobiliare şi alte instrumente financiare, prin

subscrierea şi plasamentul acestora ori prin plasament şi prestarea de servicii legate de astfel

de emisiuni;

servicii de consultanţă cu privire la structura capitalului, strategia de afaceri şi

alte aspecte legate de afaceri comerciale, servicii legate de fuziuni şi achiziţii şi prestarea altor

servicii de consultanţă;

administrarea de portofolii şi consultanţă legată de acestea;

custodia şi administrarea de instrumente financiare;

intermedierea pe piaţa interbancară;

prestarea de servicii privind furnizarea de date şi referinţe în domeniul

creditării;

închirierea de casete de siguranţă;

operaţiuni cu metale şi pietre preţioase şi obiecte confecţionate din acestea;

dobândirea de participaţii la capitalul altor entităţi;

orice alte activităţi sau servicii, în măsura în care acestea se circumscriu

domeniului financiar, cu respectarea prevederilor legale speciale care reglementează

respectivele activităţi, dacă este cazul.

99. Banca Naţională a României a emis Normele nr. 3 din 26 februarie 2002 privind

standardele de cunoaştere a clientului ce trebuie luate de instituţiile de credit.

100. Chiar dacă există servicii de transmitere de bani în România, în general, aceste

tranzacţii sunt efectuate prin intermediul băncilor.

30

Instituţii financiare non-bancare

101. Instituţiile financiare non-bancare efectuează în mod exclusiv activităţi de creditare şi

alte activităţi conexe. Instituţiilor financiare non-bancare le este interzis să primească fonduri

publice rambursabile.

102. În vederea efectuării de activităţii de creditare, instituţiile financiare non-bancare, în

conformitate cu tipul de activitate de creditare, sunt înregistrate de Banca Naţională a

României în trei registre speciale după cum urmează:

- case de amanet, uniuni de creditare şi persoane juridice fără scop patrimonial care

garantează credite exclusiv din fonduri publice sau fonduri puse la dispoziţia lor pe baza unor

acorduri inter-guvernamentale sunt înregistrate în Registrul de Evidenţă (doar în scopuri

statistice). Sunt înregistrate aproximativ 4.600;

- alte tipuri de instituţii financiare non-bancare sunt înregistrate în Registrul General.

În acest registru figurează 219 entităţi.

- Instituţiile financiare non-bancare, înregistrate în Registrul General şi care depăşesc

prin volum activitatea potenţială şi efectiv pragul stabilit de BNR, astfel încât activitatea lor

prezintă un interes crescut din punct de vedere al stabilităţii financiare, sunt înregistrate şi ele

în Registrul Special. Din cele 219 înregistrate în Registrul General, 45 sunt înregistrate şi în

Registrul Special.

103. La sfârşitul anului 2007, principala activitate a instituţiilor financiare non-bancare din

Registrul Special reprezenta 87% din volumul total al activităţilor desfăşurate de instituţiile

financiare non-bancare din Registrul General şi 15% din volumul împrumuturilor garantate de

sistemul bancar.

104. În Legea de CSB/CFT este precizat ca principiu, ca entităţile supravegheate prudenţial de

o autoritate competentă, sunt, de asemenea, supravegheate de respectiva autoritate privind

conformitatea la legislaţia privind CSB/CFT. În domeniul CSB/CFT, BNR are atribuţii de

supraveghere doar pentru instituţiile financiare non-bancare înregistrate în Registrul Special.

Instituţiile bancare non-financiare înregistrate în Registrul General şi în Registrul de Evidenţă

sunt supravegheate în domeniul CSB/CFT de ONPCSB.

105. Banca Naţională a României a emis Regulamentul nr. 8 din 7 noiembrie 2006 privind

măsurile de cunoaştere a clientului ce trebuie luate de instituţiile financiare înregistrate în

Registrul Special.

Piaţa de capital

106. Societăţile de valori mobiliare sunt licenţiate şi supravegheate de Comisia Naţională a

Valorilor Mobiliare. Societăţile de valori mobiliare sunt entităţi monitorizate în momentul

efectuării păstrării şi administrării valorilor mobiliare şi altor instrumente financiare.

107. Societăţile de servicii de investiţii financiare (SSIF) sunt entităţi reglementate, autorizate,

supravegheate şi controlate de Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare. CNVM

monitorizează societăţile de servicii de investiţii financiare. Există 71 de companii de servicii

de investiţii financiare care desfăşoară servicii de investiţii. 23 din aceste companii nu

desfăşoară tranzacţii cu propriile instrumente financiare. 44 de companii de investiţii

financiare sunt controlate de persoane fizice sau juridice române. 27 sunt deţinute de persoane

fizice sau juridice străine din care: 5 sunt din Grecia, 6 sunt SUA, 3 sunt din Austria, 3 sunt

din Cipru, 1 este din Olanda, 1 este din Belgia, 1 este din Slovenia, 1 este din Germania, 1

31

este din Insulele Virgine Britanice, 1 este din Turcia, 1 este din Franţa, 1 este din Italia, 1 este

din Israel şi 1 este din Marea Britanie.

108. Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare a emis Regulamentul nr. 11/2005 privind

prevenirea şi combaterea spălării banilor şi finanţarea terorismului prin intermediul pieţei de

capital şi Instrucţiunea nr. 4/2005 privind prevenirea finanţării actelor de terorism.

Asigurări

109. Instituţiile care oferă servicii de asigurări (de viaţă sau de alt gen) şi servicii de

reasigurări au obligaţia să fie licenţiate în conformitatea cu Legea privind supravegherea

afacerilor de asigurări şi reasigurări. Brokerii de asigurări/reasigurări sunt, de asemenea,

licenţiaţi de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor. Societăţile de asigurări şi reasigurări şi

sucursalele străine ale societăţilor de asigurări şi reasigurări sunt entităţi supravegheate urmare

legii de CSB/CFT.

110. În prezent 42 de societăţi de asigurare/reasigurare sunt autorizate să-şi desfăşoare

activitatea în conformitate cu Legea nr. 32/2002 privind societăţile de asigurare şi

supravegherea sectorului de asigurări. 5 societăţi au capital integral român; 31 de companii au

capital mixt român şi străin şi 6 companii au capital străin.

111. Preşedintele Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor a emis Ordinul nr. 3128/2005

pentru aprobarea Normelor de prevenire şi combatere a spălării banilor şi finanţarea

terorismului pe piaţa de asigurări.

Profesiuni şi afaceri non-financiare desemnate (DNFBP)

112. Diferitele tipuri de DNFBP-uri care funcţionează în România pot fi clasificate în

următoarele categorii.

Cazinouri

113. La momentul vizitei la fata locului 21 cazinouri funcţionau pe teritoriul României. Toate

cazinourile au licenţă emisă de Comisia de Autorizare a Jocurilor de Noroc (CAJN), 17

cazinouri sunt membre ale Asociaţiei Organizatorilor de Cazinouri din România (AOCR).

114. Toate cazinourile şi toţi agenţii economici care desfăşoară activităţi de jocuri de noroc

sunt entităţi raportoare în România. Ca o consecinţă, toţi agenţii de jocuri de noroc şi

cazinourile trebuie să se conformeze obligaţiilor Legii de CSB/CFT. FIU România

(ONPCSB) este autoritatea de supraveghere a entităţilor raportoare care nu sunt supuse

supravegherii prudenţiale ale niciunei autorităţi, incluzând sectorul jocurilor de noroc.

Agenţii imobiliare

115. Există 9570 agenţii imobiliare în România. Societăţile imobiliare sunt societăţi

comerciale sau persoane fizice autorizate să desfăşoare activităţi în domeniul imobiliar şi sunt

înregistrate în conformitate cu Legea nr. 31/1999 privind societăţile comerciale.

116. Exista două asociaţii profesionale în domeniul imobiliar ce organizează şi reglementează

sectorul. Uniunea Naţională a Agenţiilor Imobiliare (UNIM) a fost înfiinţată în conformitate

cu Legea nr. 35/2001. Aceasta asociaţie are ca obiective principale reglementarea activităţii în

32

domeniul imobiliar şi creşterea nivelului profesional pentru agenţiile care îşi desfăşoară

activitatea în domeniul imobiliar. Asociaţia Română a Agenţiilor Imobiliare (ARAI) este o

organizaţie profesională non-guvernamentală şi non-politică. Principalele sale obiective sunt

de a promova şi de a asigura relaţiile de cooperare între membrii săi; de a îmbunătăţi calitatea

serviciilor oferite clienţilor şi de a atrage investitori, de a instrui membrii săi, etc.

Dealeri de metale preţioase

117. În România, regimul metalelor şi pietrelor preţioase este reglementat de OUG nr.

190/2000. Operaţiunile cu metale şi pietre preţioase, ca acte şi bunuri de comerţ, pot fi

efectuate doar pe baza unei autorizaţii emise de Autoritatea Naţională a Protecţiei

Consumatorului (ANPC). La momentul vizitei la fata locului erau emise 4.817 autorizaţii.

Autoritatea Naţională a Protecţiei Consumatorului păstrează înregistrări stricte cu privire la

toate persoanele fizice sau juridice care desfăşoară operaţiuni cu metale şi pietre preţioase pe

teritoriul României.

118. Supravegherea pieţei metalelor şi pietrelor preţioase este efectuată de personalul cu

atribuţii de control din cadrul ANPC, Ministerului de Interne şi Reformei Administrative şi

Ministerului Economiei şi Finanţelor. ANPC în calitate de Autoritate a Comunităţii menţine o

evidenţă separată şi monitorizează operaţiunile cu diamante neşlefuite pe teritoriul României

în conformitate cu prevederile Regulamentului Consiliului nr. 2368/2002 privind punerea în

aplicare a sistemului de certificare pentru Procesul Kimberley privind comerţul internaţional

cu diamante brute. Din cei 24 de agenţi economici înregistraţi doar 9 efectuează operaţiuni cu

diamante brute.

Avocaţi

119. Uniunea Naţională a Barourilor din România (UNBR) este o persoană juridică de interes

public cu propriul său patrimoniu şi buget. Conform legislaţiei, profesia de avocat este

exercitată doar de avocaţii înregistraţi în lista curentă a membrilor Baroului de care aparţin,

Baroul fiind membru al UNBR. Înfiinţarea şi funcţionarea barourilor înafara UNBR este

interzisă. Un barou funcţionează în fiecare judeţ, ca membru al UNBR cu sediul reşedinţei de

judeţ.

120. Există aproximativ 20.000 de avocaţi, activi profesional, în România. Un Protocol a fost

încheiat între UNBR şi ONPCSB în anul 2005 ce stipulează procedurile de punere în aplicare

a prevederilor Legii de CSB/CFT şi pentru stabilirea unor măsuri de prevenire şi combatere a

terorismului.

Notarii publici

121. Legea nr. 36/1995 a notarilor publici şi a activităţii notariale, notarii publici din România

sunt membri ai Uniunii Naţionale a Notarilor Publici din România. Uniunea reprezintă şi

apăra drepturile membrilor săi, acţionând pentru prestigiul şi autoritatea profesiei notarului

public, precum şi pentru respectarea legii. Uniunea cuprinde toate birourile notariale

organizate în 15 camere care funcţionează în fiecare judeţ al fiecărei Curţi de Apel.

122. Activitatea de notariat public este efectuată într-un birou notarial, în care unul sau mai

mulţi notari publici asociaţi funcţionează împreună cu personalul auxiliar. În prezent, există

1.753 notari publici. Notarii publici sunt entităţi raportoare în conformitate cu Legea de

CSB/CFT.

33

123. În conformitate cu art. 8 al Legii nr. 656/2002 notarii publici raportează în maximum 24

de ore toate tranzacţiile peste 10.00 euro în numerar sau echivalentul în euro şi tranzacţiile

suspecte. Pe baza protocolului semnat între Uniunea Naţională a Notarilor Publici şi Oficiul

Naţional de Prevenire şi Combatere a Spălării Banilor informaţiile care reprezintă tranzacţii

raportate de notarii publici sunt centralizate de Uniune şi transmise zilnic pe CD şi hârtie la

Oficiu. În anul 2007, au fost transmise la Oficiu 87.000 tranzacţii în numerar peste 10.000

euro şi 550 rapoarte de tranzacţii suspecte.

Contabili

124. La momentul vizitei la faţa locului, în România, erau înregistraţi 12.744 experţi contabili

şi 5.357 contabili.

125. Corpul Experţilor Contabili şi Contabililor Autorizaţi din România (CECCAR) înfiinţat

prin OG. Nr. 65/1994 privind organizarea expertizei şi activităţii contabililor autorizaţi este o

entitate juridică autonomă de interes public, compusă din experţi contabili şi contabili

licenţiaţi şi are sucursale fără personalitate juridică în reşedinţele de judeţ şi în Bucureşti.

126. Corpul Experţilor Contabili şi Contabililor Autorizaţi din România (CECCAR) a emis

Normele deontologice ale contabililor aplicabile tuturor contabililor din domeniul economic

în vederea folosirii lor de către aceştia, Ghidul de Prevenire şi Combatere a Spălării Banilor.

CECCAR a desemnat persoane cu responsabilitati în aplicarea Legii de CSB/CFT, persoane

care păstrează legătură cu Oficiul Naţional de Prevenire şi Combatere a Spălării Banilor.

127. În 2007, CECCAR a organizat împreună cu ONPCSB un seminar pentru discutarea

aspectelor legate de aplicarea prevederilor legale privind prevenirea spălării banilor şi

finanţării terorismului.

Auditori

128. Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 75/1999 privind activitatea auditorilor financiari

prevede faptul că activitatea de auditor este reglementată de Camera Auditorilor Financiari

din România (CAFR). Numărul auditorilor care sunt membri ai CAFR sunt: persoane fizice:

2.364 membrii şi persoane juridice 746 membrii.

129. Decizia nr. 91/2007 a Consiliului CAFR reglementează aplicarea legislaţiei specifice

privind combaterea şi prevenirea spălării banilor şi/sau finanţării terorismului de către

auditorii financiari. Astfel, în conformitate cu această decizie, auditorii financiari vor

desfăşura activităţi de audit acordând atenţie faptului că este posibil ca societăţile comerciale

care contractează servicii de audit să aibă contacte de afaceri cu persoane prezentate în lista

persoanelor fizice şi juridice publicată în Hotărârea Guvernului nr. 1272 din 02.11.2005

privind aprobarea listei cu persoanele fizice şi juridice suspecte de activităţi de finanţarea

terorismului, publicată în Monitorul Oficial nr. 973 din 02 noiembrie 2005.

Societăţile fiduciare şi furnizorii de servicii

130. Instituţia de societate fiduciară nu este în prezent reglementată de legislaţia română.

România nu a semnat Convenţia de la Haga privind Legea aplicabilă societăţilor fiduciare şi a

recunoaşterii lor.

131. Legislaţia română, oricum, are câteva prevederi legate de activităţile fiduciare. De

asemenea, mandatul fără reprezentare (stipulat de Codul Civil) facilitează dezvoltarea

34

activităţilor fiduciare, chiar dacă aceste activităţi nu sunt în mod distinct reglementate. Un

astfel de mandat poate avea ca scop cumpărarea sau vânzarea de acţiuni sau înfiinţarea unei

societăţi comerciale pe teritoriul României.

132. În viitor, activitatea fiduciara va fi reglementată în noul Cod Civil (prin întroducerea de

amendamente la proiectul Codului Civil în Camera Deputaţilor).

133. Avocaţii care desfăşoară activităţi fiduciare în conformitate cu Legea nr. 51/1995 au

obligaţia de a păstra dovada scrisă a operaţiunilor efectuate pe baza, sau în legătură cu

mandatul fiduciar (contracte, corespondenţă, rapoarte de evaluare, extrase contabile etc.) Dacă

clientul solicită originalul acestor documente, avocaţii au dreptul de a păstra o xerocopie sau o

copie electronică. Avocatul are obligaţia de a păstra cel puţin un registru sau echivalentul unui

sistem de înregistrare care va cuprinde, separat pentru fiecare client următoarele:

a) identitatea clientului în numele căruia fondurile şi/sau activele sunt primite şi/sau

administrate;

b) un inventar al activelor primite/rambursate şi valoarea fondurilor primite şi rambursate

precum şi data primirii şi sursa fondurilor şi a activelor şi data rambursării lor.

134.Avocatul are obligaţia de a păstra dovezi scrise legate de activităţile fiduciare pentru o

perioadă de 10 ani.

1.4. Vedere de ansamblu privind legislaţia comercială şi mecanismele care guvernează

persoanele juridice şi aranjamentele

135. Persoanele juridice şi acordurile legale care stabilesc sau au proprietăţi în România sunt

societăţi civile sau comerciale şi activitatea lor este reglementată de Legea nr. 31 din 16

noiembrie 1990 privind societăţile comerciale, republicată, cu modificările ulterioare,

(persoane juridice care desfăşoară activităţi profitabile), republicată cu modificările şi

completările ulterioare şi de OUG nr. 26/2000 privind asociaţiile şi fundaţiile (persoane fizice

cu scop non-profit).

136. Persoanele juridice care desfăşoară activităţi profitabile (societăţi comerciale) sunt

reglementate de Legea nr. 31 privind societăţile comerciale. Societăţile comerciale pot avea

una dintre urmele forme constitutive:

- Societăţi în nume colectiv;

- Societăţi în comandită simplă;

- Societăţi pe acţiuni;

- Societăţi în comandită pe acţiuni;

- Societăţi cu răspundere limitată.

137. Atât persoanele fizice cât şi juridice pot înfiinţa societăţi comerciale. O societate

comercială va avea cel puţin doi asociaţi cu excepţia societăţii cu răspundere limitată, care

poate avea un singur asociat. O societate cu răspundere limitată nu va avea ca unic asociat o

altă societate cu răspundere limitată cu asociat unic.

138. Societăţile în nume colectiv sau societăţile în comandită simplă vor fi infiintate printr-un

contract de societate în timp ce societăţile pe acţiuni, societăţile în comandită pe acţiuni sau

societăţile cu răspundere limitată vor fi înfiinţate printr-un contract de societate şi printr-un act

constitutiv.

139. O singură persoană poate înfiinţa o societate cu răspundere limitată. În acest caz actul

constitutiv va fi elaborat. Actul constitutiv va fi semnat de toţi asociaţii sau, în cazul unei

35

subscrieri publice, de către fondatori şi va fi încheiat în formă scrisă. Forma autentică este

obligatorie când:

- printre bunurile subscrise ca aport la capitalul social se află un teren;

- se constituie o societate în nume colectiv sau în comandită simplă;

- societatea pe acţiuni se constituie prin subscripţie publică.

140. Societăţile în nume colectiv sau societăţile în comandită simplă vor fi înfiinţate printr-un

contract de societate, în timp ce societăţile pe acţiuni, societăţile în comandită pe acţiuni sau

societăţile cu răspundere limitată (2 sau mai multe persoane) vor fi înfiinţate printr-un contract

de societate şi printr-un act constitutiv. În cazul înfiinţării unei societăţi cu răspundere limitată

de o singură persoană, va fi elaborat doar actul constitutiv. Mergând mai departe, contractul

de societate şi actul constitutiv pot fi elaborate într-un singur document numit act constitutiv.

Când contractul de societate şi cel constitutiv sunt documente separate, cel constitutiv va

include datele de identificare ale asociaţilor precum şi prevederi care reglementează

organizarea societăţii, funcţionarea sa şi modul de conducere al activităţilor societăţii.

141. Nu pot fi fondatori persoanele care, potrivit legii, sunt incapabile ori care au fost

condamnate pentru gestiune frauduloasă, abuz de încredere, fals, uz de fals, înşelăciune,

delapidare, mărturie mincinoasă, dare sau luare de mită, pentru infracţiunile prevăzute de

Legea privind procedura insolvenţei sau pentru cele prevăzute de Legea societăţilor

comerciale.

142. Fondatorii societăţii sunt semnatarii actului constitutiv, precum şi persoanele care au rol

decisiv în înfiinţarea unei societăţi. Nu pot fi fondatori4 persoanele care, potrivit legii, sunt

incapabile ori care au fost condamnate pentru gestiune frauduloasă, abuz de încredere, fals, uz

de fals, înşelăciune, delapidare, mărturie mincinoasă, dare sau luare de mită, pentru

infracţiunile prevăzute de Legea privind procedura insolvenţei sau pentru cele prevăzute de

Legea societăţilor comerciale.

143. O gamă largă de documente şi date trebuie transmise şi indicate în vederea înfiinţării şi

înregistrării unei companii de orice formă constitutivă, cum ar fi: datele de identificare ale

asociaţilor/fondatorilor; datele de subscriere ale capitalul social, natura şi valoarea activelor;

numărul şi valoarea nominală a acţiunilor, dacă sunt înregistrate sau la purtător; menţionarea

contribuţiei fiecărui asociat; asociaţii care reprezintă şi conduc societatea sau administratorii

care nu sunt asociaţi; partea fiecărui asociat la beneficii şi la pierderi; informaţii cu privire la

sediile secundare - sucursale, agenţii, reprezentanţe, etc.

144. În conformitate cu prevederile Legii nr. 31, în termen de 15 zile de la data încheierii

actului constitutiv, fondatorii, primii administratori sau, dacă este cazul, primii membri ai

directoratului şi ai consiliului de supraveghere ori un împuternicit al acestora vor cere

înmatricularea societăţii în Registrul Comerţului în a cărui rază teritorială îşi va avea sediul

societatea. Ei răspund, în mod solidar, pentru orice prejudiciu pe care îl cauzează prin

neîndeplinirea acestei obligaţii. Cererea de înmatriculare va fi însoţită de o gamă largă de

documente.

145. În conformitate cu Legea nr. 26/1990, Registrului Naţional al Comerţului este un registru

public. Birourile registrului comerţului sunt obligate să emită, pe cheltuiala aplicantului, copii

ale certificatelor de înregistrare efectuate în registru, a documentelor prezentate precum şi

certificatul care constata faptul că anumite bunuri sau fapte nu sunt înregistrate. Documentele

4 Articolul 6 paragraful 2 al Legii nr. 31/1990 privind societatile comerciale

36

mai sus menţionate pot fi solicitate şi transmise prin corespondenţă (inclusiv e-mail, în acest

caz semnătura electronică trebuie anexată în mod obligatoriu).

146. Conducerea companiilor este asigurată de administratorii companiei care pot desfăşura

toate operaţiunile necesare pentru îndeplinirea obiectului de activitate al companiei, cu

excepţia restricţiilor prevăzute în actul constitutiv.

147. Compania trebuie să detină, prin grija administratorilor, un registru al asociatilor, în care

trebuie menţionate numele şi prenumele, desemnarea, domiciliul sau sediul înregistrat al

fiecărui asociat, contribuţia la capitalul subscris, transferul acţiunilor de participare sau orice

ale modificări. Administratorii sunt personal răspunzători pentru orice daună produsă ca

urmare a încălcării propriilor obligaţii.

Organizaţiile non-profit

148. Organizaţiile non-profit sunt persoane juridice fără scop patrimonial, fiind reglementate

de OG 26/2000 privind asociaţiile şi fundaţiile.

149. Asociaţia este constituită de trei sau mai multe persoane pentru realizarea unor activităţi

în interes local sau general sau, după caz, în interesul non-profit al asociatilor.

150. Fundaţiile pot fi înfiinţate de una sau mai multe persoane pe baza unui act juridic şi

trebuie să aibă un patrimoniu permanent, în mod permanent şi irevocabil, în vederea realizării

unui scop de interes general sau, după caz, al unor colectivităţi. Asociaţiile şi fundaţiile pot

înfiinţa o federaţie.

151. Conform OG 26/2000 actul constitutiv şi statutul unei asociaţii sau al unei fundaţii, cu

excepţia altor date, trebuie să cuprindă: denumirea, datele de identificare ale asociaţilor,

consimţământul explicit în sensul asocierii şi scopul, durata, sediul, proprietatea iniţială

deţinută de asociaţie, categoria proprietăţii deţinute, datele de identificare ale organelor de

conducere, persoanele de administrare şi control, drepturile şi obligaţiile asociaţilor, sarcinile

organelor de conducere, organele de administrare şi control, destinaţia fondurilor şi a

bunurilor în cazul dizolvării asociaţiei şi semnătura asociaţilor.

1.5 Evaluarea strategiei de prevenire a spălării banilor şi finanţării terorismului

a) Strategiile şi priorităţile de combatere a spălării banilor şi finanţării terorismului

152. În conformitate cu Programul de Guvernare 2005 – 2008, Guvernul României s-a angajat

să ia măsurile necesare pentru dezvoltarea capacităţii instituţionale, principalele aspecte fiind

reprezentate de:

- Prevenirea şi combaterea terorismului, crimei organizate, spălării banilor infracţiunilor

bancare şi ale pieţei de capital;

- Protecţia informaţiilor clasificate;

- Cooperarea în schimbul de informaţii şi

- Intervenţia pentru stoparea traficului de fiinţe umane şi droguri, falsificarea banilor, a

cecurilor de calatorie şi cardurilor de credit/debit, contrabanda cu materiale strategice şi

nucleare.

153. În acelaşi timp, luând în considerare rolul important al sistemului naţional de prevenire şi

combatere a spălării banilor şi finanţării terorismului, ONPCSB şi alte instituţii implicate în

37

domeniul CSB/CFT au fost implicate la nivel naţional în asumarea responsabilităţilor pentru

implementarea măsurilor privind:

- Strategia Naţională Antidrog;

- Strategia Naţională privind Combaterea Fraudei pentru Protecţia Intereselor - Financiare ale

Uniunii Europene în România;

- Strategia Naţională pentru Combaterea Crimei Organizate;

- Strategia Naţională pentru Prevenirea Criminalităţii;

- Strategia Naţională pentru Prevenirea şi Combaterea Terorismului;

- Strategia Naţională Anticorupţie.

154. În acest moment, ONPCSB şi-a asumat responsabilităţi în îndeplinirea următoarelor

obiective:

1. Armonizarea legislaţiei de CSB/CFT

2. Supravegherea entităţilor raportoare non-financiare:

- Elaborarea şi implementarea procedurilor de lucru pentru efectuarea supravegherii şi a

activităţilor de verificare şi control la entităţile raportoare prevăzute la art. 8 din Legea

656/2002;

- Efectuarea de ONPCSB a supravegherii off-site pentru entităţile raportoare non-

financiare, în conformitate cu prevederile art. 17 alin. 1 lit. b din Legea 656/2002;

- Efectuarea activităţilor de supraveghere on-site, respectiv verificarea şi controlul

efectuat la sediul entităţilor raportoare;

- Organizarea activităţilor de instruire pentru entităţile raportoare cu privire la obligaţiile

de CSB/CFT;

- Oferirea de asistenţă tehnică în elaborarea procedurilor şi normelor pentru entităţile

raportoare non-financiare;

- Elaborarea materialelor documentare cu privire la obligaţiile entităţilor raportoare,

care vor fi publicate pe site-ul ONPCSB.

3. Construirea capacităţii instituţionale a ONPCSB

- întărirea atribuţiilor de analiză şi sinteză ale personalului ONPCSB cu privire la

schimbul de experienţă şi prezentarea celor mai bune practici cu privire la funcţionalitatea

altor FIU-uri din State Membre;

4. Implementarea legislaţiei de CSB/CFT

- Organizarea de activităţi comune de instruire, prin schimb de specialişti implicaţi în

prevenirea şi combaterea spălării banilor şi a finanţării terorismului.

155. În decembrie 2004 ONPCSB a delegat 4 analişti financiari pentru a oferi asistenţă de

specialitate şi pentru a lucra în echipe comune – TASK FORCE – cu procurorii specializaţi, în

cauze complexe de spălare a banilor şi corupţie cercetate de procurori. În final, aceşti

specialişti au fost transferaţi la unităţile din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de

Casaţie şi Justiţie, contribuind la strânsa cooperare între instituţii.

156. Grupul Central pentru Analiză şi Coordonarea Activităţilor de Prevenire a Crimei

Organizate adoptă măsurile necesare pentru elaborarea şi actualizarea periodică a Planului

Naţional de Acţiune pentru prevenirea şi combaterea crimei organizate, aprobat prin Hotărâre

de Guvern este înlocuită de Hotărârea Guvernului nr. 233/30.03.2005 care stabileşte

funcţionarea Consiliului de Coordonare a Implementării Strategiei Naţionale Anticorupţie

pentru perioada 2005-2007.

157. În decembrie 2001, Parlamentul României a adoptat Strategia de Securitate Naţională,

care defineşte interesele naţionale de securitate şi direcţiile de acţiune principale, în

38

perspectiva realizării obiectivelor specifice privind aderarea la NATO şi integrarea în Uniunea

Europeană, precum şi pentru cooperarea multidecizională în cadrul comunităţii internaţionale

care întâmpină noi riscuri şi ameninţări privind securitatea, în special cele generale de

terorismul internaţional.

158. Strategia naţională de prevenire şi combatere a terorismului – aprobată prin Hotărâre

CSAT în aprilie 2002 – defineşte, într-o formulă unitară, terorismul, stabileşte obiectivele

generale ale statului român în materie antiteroristă, fundamentează existenţa şi funcţionalitatea

Sistemului de Prevenire şi Combatere a Terorismului (SNPCT), statuând rolul de coordonator

tehnic ce revine Serviciului Român de Informaţii, în calitate de autoritatea naţională în

materie antiteroristă.

159. ONPCSB este parte a Sistemului Naţional de Prevenire şi Combatere a Spălării Banilor

împreună cu alte instituţii publice, în special:

o Consiliul Suprem de Apărare a Ţării, în calitate de coordonator strategic;

o Serviciul Român de Informaţii, coordonator tehnic;

o Serviciul de Informaţii Externe, Serviciul de Protecţie şi Securitate, Serviciul

de Telecomunicaţii Speciale;

o Parchetul de pe lăîngă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, având rolul de

coordonare şi supraveghere a activităţilor de cercetare penală efectuate de procurori special

numiţi, în scopul identificării oricăror persoane care săvărşesc infracţiunile referitoare la

terorism şi tragerii la răspundere a acestora;

o Banca Naţională a României;

o Agenţia Naţională pentru Controlul Exporturilor;

o Comisia Naţională pentru Controlul Activităţilor Nucleare;

o Alte ministere.

b. Cadrul instituţional pentru combaterea spălării banilor şi finanţării terorismului

160. Următoarele instituţii sunt principalele organe şi autorităţi implicate în combaterea

spălării banilor sau a finanţării terorismului pe parte financiară:

Ministerul Internelor şi Reformei Administrative

161. Structurile MIRA, respectiv poliţia judiciară, joaca un rol important în desfăşurarea

procedurilor penale dispuse de procuror. MIRA colectează informaţii, inclusiv în domeniul

combaterii terorismului şi a finanţării terorismului.

162. Colectarea şi valorificarea informaţiilor joacă un rol esenţial în transmiterea informaţiilor

către poliţie şi procurori, pentru ca aceştia să înceapă investigaţia penală sau pentru a-i sprijini

pe aceştia în aceste investigaţii.

163. Direcţia pentru Combaterea Criminalităţii Economico-Financiare a fost înfiinţată în

cadrul Direcţiei Generale pentru Combaterea Crimei Organizate în anul 2005. În cadrul

direcţiei există o divizie centrală formată din 5 ofiţeri de politie şi la nivel teritorial de un

ofiţer de politie pentru fiecare brigadă pentru combaterea crimei organizate.

164. În acest moment, Direcţia pentru Combaterea Spălării Banilor este formată din 25 ofiţeri

de politie, iar la nivel teritorial din 73 de ofiţeri de poliţie specializaţi. Principalul lor obiectiv

este de îndeplinire a actelor preliminare şi a procedurii penale în baza sesizării primite de la

Oficiul Naţional de Prevenire şi Combatere a Spălării Banilor.

39

Serviciul Român de Informaţii - SRI

165. În anul 2001, Consiliul Suprem de Apărare a Ţării a desemnat Serviciul Român de

Informaţii drept autoritate naţională în materie antiteroristă. Serviciul Român de Informaţii

organizează şi execută activităţi pentru culegerea, verificarea informaţiilor necesare

cunoaşterii, prevenirii şi contracarării oricăror acţiuni care constituie, potrivit legii, ameninţări

la adresa siguranţei naţionale a României.

166. Serviciul Român de Informaţii îndeplineşte activităţi informative şi tehnice pentru

prevenirea şi combaterea terorismului. În cazul unui atac terorist, cu aprobarea Consiliul

Suprem de Apărare a Ţării, Serviciul Român de Informaţii, prin unitatea specializată, execută

intervenţia contrateroristă, independent sau în cooperare cu alte forţe abilitate, pe întreg

teritoriul ţării, asupra obiectivelor atacate sau ocupate de terorişti, în scopul capturării sau

anihilării acestora, eliberării ostaticilor şi restabilirii ordinii legale.

167. SRI a fost conceput ca o instituţie fără caracter represiv, SRI nu are competenţe în

îndeplinirea activităţilor de procedură penală. De asemenea, Legea 14/1992 pentru

organizarea şi funcţionarea SRI, stipulează ca personalul SRI nu poate îndeplini acte de

procedură penală, nu poate reţine sau aresta şi subunităţile acestora nu au propria locaţie

pentru arestări. În cazuri complexe, când sunt necesare cunoştiinţe specializate, persoane

desemnate din cadrul SRI pot asigura sprijin în realizarea unor activităţi de cercetare penală

pentru infracţiuni privind siguranţa statului. La solicitarea organelor judiciare competente,

persoane anume desemnate din cadrul Serviciul Român de Informaţii pot acorda sprijin în

realizarea unor activităţi de cercetare penală pentru infracţiuni privind securitatea naţională.

Centrul de Coordonare Operativă Antiteroristă (CCOA)

168. Statutul, rolul şi atribuţiile Centrului de Coordonare Operativă Antiteroristă (CCOA)

sunt stabilite prin Legea nr. 535/2004 privind prevenirea şi combaterea terorismului. Structura

şi componenţa, precum şi Regulamentul de organizare şi funcţionare al CCOA au fost

aprobate în data de 28 februarie 2005, prin Hotărâre a Consiliului Suprem de Apărare a Ţării.

169. Centrul de Coordonare Operativă Antiteroristă (CCOA) este structura organizatorico -

funcţională din cadrul Serviciului Român de Informaţii prin care acesta coordonează, folosind

tehnologie avansată, activitatea de prevenire şi combatere a terorismului desfăşurată la nivel

naţional, prin cooperare cu SNPCT.

170. Centrul de Coordonare Operativă Antiteroristă coordonează activităţile desfăşurate în

cadrul SNPCT, prin reprezentanţii desemnaţi de autorităţile şi instituţiile publice. Astfel s-au

înfiinţat compartimente speciale, cu funcţionare permanentă şi s-au desemnat persoane care

asigură suportul structural şi funcţional pentru desfăşurarea coerentă a activităţilor de

cooperare, precum şi legătură continuă cu CCOA.

Ministerul Justiţiei

171. Ministerul Justiţiei asigură elaborarea, coordonarea şi aplicarea strategiei şi a politicilor

guvernamentale pentru buna funcţionare a justiţiei. Acesta supraveghează aplicarea legii, în

conformitate cu principiile democratice şi dispoziţiile legii.

172. Ministerul Justiţiei este autoritate centrală naţională, în conformitate cu instrumentele

internaţionale juridice ratificate de România; analizează cadrul legal bilateral şi multilateral;

îşi îndeplineşte atribuţiile stabilite prin lege pentru aprobarea, negocierea şi semnarea

40

tratatelor bilaterale; supraveghează respectarea Convenţiilor ONU, Convenţiilor Consiliului

Europei şi ale altor organizaţii internaţionale şi acordurile bilaterale în domeniul justiţiei,

ratificate de România; elaborează analize privind jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor

Omului.

173. Ministerul Justiţiei îşi îndeplineşte atribuţiile legale în ce priveşte notarii, grefierii,

executorii bancari şi executorii cooperativelor de credit; autorizează operatorii şi agenţii

Arhivei Electronice pentru Tranzacţii Securizate şi este autoritatea de supraveghere a

Registrului; coordonează, ghidează şi controlează activitatea Oficiului Naţional al Registrului

Comerţului (ONRC) şi a birourilor Registrului Comerţului de pe lângă tribunale;

administrează Registrul Naţional al asociaţiilor şi fundaţiilor.

Ministerul Public

174. Parchetul General de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie include DNA şi

DIICOT. Unităţile parchetului sunt ataşate pe lângă curţile de apel şi tribunale şi pe lângă

judecătorii.

175. Parchetele sunt independente faţă de instanţe şi faţă de orice autoritate publică. Acestea

îşi îndeplinesc atribuţiile în conformitate cu principiile legalităţii, imparţialităţii şi controlului

ierarhic, sub autoritatea Ministerului Justiţiei.

176. Ministerul Justiţiei poate doar să verifice maniera în care procurorii îşi îndeplinesc

atribuţiile administrative, obligaţiile de serviciu şi maniera în care se desfăşoară relaţiile

acestora de lucru cu justiţiabilii. Legea prevede în mod expres ca activitatea de control

exercitată de Minister „nu poate viza măsuri dispuse de procuror în cursul urmăririi penale şi

cu privire la deciziile pe care aceştia le adoptă”.

177. Când există un ordin, controlul este efectuat de procurori în cadrul unităţilor de parchet şi

nu de către Ministerul Justiţiei (MJ). Ministerul Justiţiei poate solicita procurorului general al

Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie (PICCJ) sau dacă este cazul de

procurorului şef al Direcţiei Naţionale Anticorupţie, pentru informaţii privind activitatea

unităţilor de parchet şi poate emite ghiduri scrise cu privire la măsurile care trebuie întreprinse

în prevenirea şi controlul infracţionalităţii.

178. Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism

(DIICOT) este organul de cercetare penală specializat în combaterea crimei organizate şi

infracţiunilor de terorism. Poate efectua şi cercetări penale în cea ce priveşte unele infracţiuni

considerate de legislaţie ca fiind foarte grave sau foarte complexe.

179. Această unitate de parchet are 230 de procurori care îşi desfăşoară activitatea în cadrul a

15 direcţii teritoriale din cadrul Parchetelor Generale de pe lângă Curţile de Apel şi în cadrul a

41 de birouri teritoriale din cadrul Parchetelor de pe lângă judecătorii.

180. Aceştia sunt specializaţi în efectuarea activităţilor de cercetare penală în legătură cu

infracţiuni din domeniul traficului de droguri, spălării banilor, crimei organizate, finanţării

terorismului (aşa cum este prevăzut în Legea nr. 508/2004 privind înfiinţarea, organizarea şi

funcţionarea în cadrul Ministerului Public a Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de

Criminalitate Organizată şi Terorism).

41

181. În cadrul DIICOT sunt 5 departamente operative. Acestea sunt: Serviciul de Investigare a

Infracţiunilor de Crimă Organizată; Serviciul de Investigare a Criminalităţii Economico-

Financiare (în cadrul Serviciului există Compartimentul pentru Investigarea „infracţiunilor de

spălare a banilor” şi infracţiunilor predicat şi Compartimentul pentru investigarea

infracţiunilor bancare şi la piaţa de capital); Serviciul de Investigare a Traficului de Droguri;

Serviciul de Investigare a Infracţiunilor IT; Serviciul de Investigare a infracţiunilor de

Terorism şi Finanţarea Terorismului.

Direcţia Naţională Anticorupţie (DNA)

182. DNA are o structură centrală, precum şi una teritorială. Structura centrală are sediul în

Bucureşti. Este direct subordonat procurorului şef.

183. La nivel local sunt 15 servicii teritoriale anticorupţie, în oraşele unde sunt situate Curţile

de Apel. Aceste servicii sunt conduse de un procuror şef, subordonat procurorului şef la DNA.

184. Direcţia Naţională Anticorupţie desfăşoară investigaţii penale şi cercetări pentru

prevenirea, detectarea şi sancţionarea corupţiei. Biroul specializat de investigare a actelor de

corupţie combate şi corupţia la nivel înalt. Direcţia Naţională Anticorupţie desfăşoară

investigaţii penale şi în ceea ce priveşte faptele de spălare de bani, comise în legătură cu

infracţiuni de corupţie.

Ministerul Afacerilor Externe

185.Ministerul Afacerilor Externe (MAE) este instituţia responsabilă cu aplicarea politicii

externe în România.

186. În domeniul combaterii finanţării terorismului, Legea nr. 206/2005 privind punerea în

aplicare a unor sancţiuni internaţionale asigură cadrul general de coordonare a acţiunilor

autorităţilor naţionale competente să aplice la nivel naţional diferite tipuri de sancţiuni

stabilite de Consiliul de Securitate al ONU în baza art. 41 Capitolul VII al Cartei ONU şi de

către Uniuneă Europeană. Se creează astfel un „Comitet Inter-ministerial” coordonat de

Primul-Ministru şi format din miniştrii şi şefii mai multor instituţii implicate în implementarea

sancţiunilor internaţionale. MAE asigură permanenţa activităţilor acestui Comitet,

coordonează elaborarea rapoartelor către CSAT şi Parlament, convoacă grupurile de lucru

pentru a discuta diverse aspecte privind implementarea sancţiunilor internaţionale. În prezent,

unul dintre aceste grupuri discută modificarea Legii nr. 206/2005 privind aplicarea

sancţiunilor internaţionale (analizând procedurile eficiente pentru implementarea sancţiunilor

internaţionale – relaţia cu băncile comerciale, competenţa de a primi şi de a soluţiona cererile

de exceptare, procedura de deblocare a fondurilor sau a altor active sau ridicarea interdicţiilor

de călătorie în cazul unei erori sau al delistarii, competenţa de a verifica dacă sancţiunile

internaţionale sunt implementate în mod corect şi de a pedepsi neîndeplinirea acestora, de a

stabili sancţiunea pentru încălcarea obligaţiei de a respecta regimurile restrictive instituite la

nivel internaţional. Legea nr. 206/2005 este o lege generală (lex generalis) în timp ce

regimurile speciale sunt reglementate în mod separat, cum ar fi, în anumite cazuri de

prevenire şi combatere a finanţării terorismului Legea nr. 535/2004 privind prevenirea şi

combaterea terorismului şi în cazul spălării banilor Legea nr. 656/2002 privind prevenirea şi

sancţionarea spălării banilor (legi speciale – lex specialis).

187. Ministerul Afacerilor Externe face parte dintre autorităţile şi instituţiile publice care

alcătuiesc Sistemul Naţional de Prevenire şi Combatere a Terorismului. Aceste autorităţi şi

instituţii desfăşoară activităţi specifice – individual sau în cooperare – în conformitate cu

42

atribuţiile şi competenţele lor legale şi a prevederilor Protocolului General privind

Organizarea şi Funcţionarea SNPCT aprobată de către Consiliul Suprem de Apărare a Ţării.

Ministerul Finanţelor Publice

188. Ministerul Finanţelor Publice foloseşte măsuri specifice în lupta împotriva evaziunii

fiscale şi a corupţiei şi implementează politici vamale ale statului. De asemenea, coordonează

şi supervizează activităţile loteriei naţionale şi emite licenţe pentru jocurile de noroc.

Coordonează şi supervizează activitatea asigurărilor şi reasigurărilor din România.

189. În vederea coordonării politicilor financiare cu privire la politica valutară, monetară şi de

credit, Ministerul Finanţelor Publice cooperează cu Banca Naţională a României pentru a

stabili balanţa plăţilor externe, balanţa datoriilor şi angajamentelor externe, reglementările în

domeniul monetar şi valutar. Ministerul Finanţelor Publice analizează şi propune cadrul legal

cu privind la creditele necesare pentru acoperirea deficitului bugetar sau pentru activităţi de

interes public.

190. Ministerul Finanţelor Publice participă la negocieri internaţionale cu privire la

angajamentele bilaterale şi multilaterale pentru promovarea şi protecţia investiţiilor şi

convenţiilor pentru evitarea dublei impozitări şi lupta împotriva evaziunii fiscale. De

asemenea, MFP aproba proiecte de angajament, protocoale şi alte astfel de documente

încheiate cu parteneri străini (precum şi proiecte de regulament cuprinzând prevederi

financiare şi bancare, elaborate de instituţii publice).

Garda Financiară

191. Garda Financiară (GF) este organizată ca instituţie publică de control în subordinea

Ministerului Finanţelor Publice.

192. GF desfăşoară controale on-site şi operative sub aspectul prevenirii, detectării şi luptei

împotriva oricăror acte sau fapte care pot duce la evaziune sau fraudă fiscală.

193. GF cooperează cu alte organisme de specialitate din cadrul ministerelor şi instituţiilor în

scopul detectării şi luptei împotriva bunurilor ilegale care generează evaziune fiscală sau

fraudă fiscală. În plus, comisari Gărzii Financiare pot efectua controale privind bunurile

ilegale la solicitarea procurorului. Raportul scris elaborat ca urmare a controlului efectuat se

considera probă, potrivit Codului de Procedură Penală.

194. FIU România (ONPCSB) a încheiat un protocol cu Garda Financiară în luna septembrie

2004 privind măsurile de CSB/CFT.

Vama

195. Autoritatea Naţionala a Vămilor funcţionează ca organ de specialitate a administraţiei

publice centrale, subordonată Ministerului Finanţelor Publice. Autoritatea Naţională a

Vămilor asigură aplicarea politicilor vamale ale statului şi desfăşoară atribuţii stabilite prin

lege.

196. Autoritatea Naţionala a Vămilor a încheiat un protocol cu FIU România privind măsurile

de CSB/CFT în luna iulie 2004.

43

Sistemul Judiciar

197. Puterea judiciară în România este exercitată de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi

de către alte instanţe stabilite prin lege. Sistemul cuprinde :

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie :

- 15 Curţi de Apel ;

- 41 Tribunale;

- 4 Tribunale specializate ;

- 187 Judecătorii.

198. Judecătoriile au o jurisdicţie generală. O hotărâre dată la nivel de judecătorie poate fi

atacată în apel la următorul nivel de jurisdicţie. Etapele judiciare reglementate prin lege sunt :

prima instanţa, apelul şi al doilea apel (recurs).

199. Codul de Procedură Penala prevede numai un singur apel într-un caz simplu. Pentru

cazuri complexe se poate face un apel (pe aspecte de fapt şi interpretare a legii) şi un al doilea

apel (numai pe probleme de drept).

200. Secţiile specializate se află în cadrul nivelelor de jurisdicţie mai înalte (tribunale, curţi de

apel şi Înalta Curte).

201. Tribunalele au competenţa de a judeca şi a se pronunţa în prima instanţă asupra cazurilor

de spălare de bani.

202. Garantarea independenţei este prevăzută atât de Constituţie cât şi de legile ce

reglementează aspectele judiciare pe următoarele probleme :

- judecătorii sunt independenţi şi se supun numai legii.

- toate aspectele legate de cariera judecătorilor sunt de competenţa unui organism

independent, Consiliul Superior al Magistraturii;

- judecătorii decid, având în vedere competenţa proprie, cu privire la judecarea

cazurilor;

- numai instanţele pot revizui o hotărâre a unei instanţe.

Unitatea de Informaţii Financiară (FIU): Oficiul Naţional de Prevenire şi Combatere a

Spălării Banilor (ONPCSB)

203. Oficiul Naţional de Prevenire şi Combatere a Spălării Banilor (ONPCSB) este FIU-ul din

România. Oficiul funcţionează în baza Legii speciale 656/2002 pentru prevenirea şi

combaterea spălării banilor. De asemenea, Oficiul este implicat în combaterea finanţării

terorismului.

204. Oficiul Naţional de Prevenire şi Combatere a Spălării Banilor (ONPCSB) este un FIU de

tip administrativ, care preia rolul de lider în elaborarea, coordonarea şi implementarea

sistemului de CSB/CFT. În desfăşurarea activităţii ca organ independent aflat în subordinea

Guvernului, FIU primeşte, analizează şi dezvăluie informaţii organelor relevante. FIU-ul a

întrodus un nou sistem de securitate, a lărgit accesul la baze de date ale altor autorităţi şi a

întrodus o nouă infrastructură IT şi măsuri de securitate privind protecţia reţelei IT împotriva

accesului neautorizat. FIU România este acum responsabil de supravegherea Profesiunilor şi

Afacerilor Non-financiare Desemnate şi finanţarea terorismului.

44

205. ONPCSB sesizează, în baza indiciilor temeinice de spălarea banilor, Parchetul General

de pe Lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi în anumite cazuri Serviciul Român de

Informaţii, cu privire la suspiciuni de finanţare a terorismului.

Banca Naţională a României

206. Banca Naţională a României (BNR) a fost înfiinţată în anul 1880. BNR este o instituţie

publică independentă cu sediul central în Bucureşti. Reţeaua BNR cuprinde sediul central şi

19 sucursale.

207. Potrivit Legii 312/2004 privind Statutul BNR, obiectivul principal este asigurarea şi

menţinerea stabilităţii preţurilor. Principalele atribuţii ale Băncii Naţionale sunt:

a. definirea şi implementarea politicilor monetare şi politicilor de schimb valutar;

b. efectuarea autorizaţiilor, reglementarilor şi supravegherii prudenţiale a instituţiilor

financiare şi promovarea şi verificarea operaţiunilor constante ale sistemului de plăţi în

vederea asigurării stabilităţii financiare;

c. emiterea de bancnote şi monede ca furnizor legal pe teritoriul României;

d. stabilirea regimului ratei de schimb valutar şi supravegherea respectării acesteia;

e. administrarea rezervelor oficiale ale României.

208. Fără a intra în conflict cu principalele obiective privind asigurarea şi menţinerea

stabilităţii preturilor, BNR sprijină politica economică generală a Guvernului.

209. Potrivit legii, BNR este răspunzător numai în fata Parlamentului şi nu este subordonată

Guvernului; relaţia cu cel din urmă este de cooperare permanentă. BNR este administrat de

către un Consiliu de Administraţie ai cărui membri sunt desemnaţi de către Parlamentul

Românei pe baza recomandărilor celor două comitete ale celor două Camere ale

Parlamentului. Membrii Consiliului sunt numiţi pe o perioadă de cinci ani, mandat ce poate fi

reînnoit.

210. BNR reglementează instituţiile de credit (bănci, cooperative de credit) şi câteva dintre

instituţiile financiare non-bancare aşa cum sunt definite de OG nr. 28/2006.

211. Pentru o implementare adecvată a Legii privind CSB/CFT, ONPCSB a încheiat un

protocol cu Banca Naţională a României în 20 decembrie 2006.

212. BNR a emis Norma 3/2002 care, în principal, se refera la standardele de cunoaştere a

clientului de către instituţiile de credit. De asemenea, BNR a emis un Regulament similar nr.

8/2006 pentru instituţii financiare non-bancare înregistrate în Registrul Special. Aceste

reglementări asigură cadrul pentru elaborarea procedurilor şi a politicii de identificare a

clientului precum şi pentru prevenirea spălării banilor şi finanţarea terorismului de către

fiecare bancă sau instituţie financiară non-bancară. Aceasta reprezintă partea esenţială a

activităţii de management al riscului legat de CSB/CFT şi un sistem eficient în auditul intern

începând cu anul 2002, pentru instituţii de credit. La începutul anului 2002, BNR a stabilit

obligaţia de monitorizare permanentă a clienţilor prin revizuirea periodică a documentelor de

identificare a clienţilor şi prin reevaluarea regulată a calităţii procedurii de identificare

utilizate de către intermediari şi observarea atentă a tranzacţiilor, precum şi a contului în

vederea detectării şi raportării tranzacţiilor suspecte. Instituţiile de credit şi cele non-bancare

sunt obligate să emită instrucţiuni şi proceduri interne privind CSB/CFT.

Comisia de Supraveghere a Asigurărilor

45

213. Comisia de Supraveghere a Asigurărilor (CSA) este o autoritate independentă, care

doreşte să protejeze drepturile asiguraţilor şi să promoveze un mediu stabil pentru piaţa

asigurărilor din România.

214. Misiunea CSA este de a aplica imparţial legislaţia privind asigurările: de a proteja,

potrivit legii, asiguratul de produsele de asigurare. CSA acordă licenţă pentru societăţi de

asigurări şi are puterea de a suspenda şi revoca o licenţă. CSA supraveghează societăţile de

asigurări pentru a se asigura ca acestea respectă legislaţia.

215. CSA a fost înfiinţată prin Legea nr. 32/2000 privind societăţile de asigurare şi

supravegherea asigurărilor. Legea se aliniază Directivelor Uniunii Europene în domeniul

asigurărilor.

216. CSA a emis Ordinul nr. 3128/2005 pentru aprobarea Normelor privind prevenirea şi

combaterea spălării banilor şi a finanţării actelor de terorism prin intermediul pieţei

asigurărilor.

217. CSA a încheiat în august 2004 un Protocol de cooperare cu ONPCSB pentru cooperarea

în prevenirea şi sancţionarea spălării banilor.

Comisia Naţionala a Valorilor Mobiliare

218. Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare (CNVM) este o autoritate independentă, care

reglementează şi supraveghează piaţa de capital şi participanţii pe piaţa CNVM prezintă

raportul de activitate anual în fata Parlamentului.

219. CNVM autorizează societăţile de servicii de investiţii financiare şi alte entităţi pe piaţă şi

are puterea de a suspenda şi revoca aceste licenţe. Mai mult, CNVM asigură şi promovează o

activitate corectă şi transparentă a pieţei reglementate.

220. Rolul CNVM în prevenirea şi lupta împotriva spălării banilor şi finanţării terorismului

este supravegherea prudenţială a entităţilor menţionate la Art. 8 litera b). din Legea nr.

656/2002 şi a celor care activează pe piaţa de capital. Regulamentul nr. 11/2005 privind

prevenirea şi combaterea spălării banilor şi a finanţării actelor de terorism prin intermediul

pieţei de capital îndreptăţeşte CNVM să supravegheze instituţiile reglementate pentru

asigurarea conformităţii cu cadrul legal privind identificarea, verificarea şi înregistrarea

clienţilor şi tranzacţiilor, raportarea tranzacţiilor suspecte şi cele în numerar, precum şi

implementarea unui program care cuprinde toate aceste cerinţe şi instruirea personalului.

221. ONPCSB a încheiat un Protocol cu CNVM în august 2004, privind cooperarea mutuală

în vederea facilitării şi asigurării integrităţii pieţei reglementate, în special pentru stabilirea

regulilor pentru o cooperare bilaterală, sprijin şi schimb de informaţii.

Comisia de Autorizare a Jocurilor de Noroc (CAJN)

222. Comisia de Autorizare a Jocurilor de Noroc (CAJN) îşi desfăşoară activitatea în cadrul

Ministerului Economiei şi Finanţelor, în conformitate cu Regulamentul de organizare şi

funcţionare a Comisiei.

223. Comisia de Autorizare a Jocurilor de Noroc este formată din reprezentanţi din partea

următoarelor instituţii: Ministerul Economiei şi Finanţelor, Agenţiei Naţionale de

46

Administrare Fiscală, Ministerul Internelor şi Reformei Administrative, Oficiul Naţional de

Prevenire şi Combatere a Spălării Banilor.

c. Abordarea pe bază de risc

224. Aşa cum este descris în Recomandările FATF, o ţară poate să decidă să aplice anumite

cerinţe privind CSB/CFT sau să reducă sau să simplifice măsurile luate, în cazul în care există

risc scăzut sau mic de spălarea banilor şi finanţarea terorismului. Legislaţia din România nu

face referire la o abordare generală pe baza de risc.

225. Totuşi, BNR a emis Norma nr. 3/2002 privind Standardele de Cunoaştere a Clientului.

Normele prevăd cerinţe pentru toate instituţiile de credit de a aplica măsuri de cunoaştere a

clientului şi normele au introdus abordarea pe baza de risc în acest sens. Fiecare instituţie de

credit trebuie să-şi stabilească propriul program de „Cunoaştere a clientului”, care trebuie să

corespundă cu natura, mărimea, complexitatea şi nivelul activităţii desfăşurate şi trebuie să se

adapteze la nivelul de risc al categoriei de clienţi pentru care oferă servicii bancare.

226. BNR a emis un regulament similar pentru instituţiile financiare non-bancare înregistrate

în Registrul Special.

227. ONPCSB a emis Decizia nr. 496/2006 pentru aprobarea Normelor privind prevenirea şi

combaterea spălării banilor şi a finanţării actelor de terorism, standardele de cunoaştere a

clientelei şi de control intern pentru entităţile raportoare care nu sunt supuse supravegherii

prudenţiale a unor autorităţi. Decizia a introdus noi proceduri de supraveghere a Afacerilor şi

Profesiunilor Non-financiare Desemnate, bazate pe criterii de risc în vederea implementării

Deciziei menţionate mai sus. Procedurile stabilesc o abordare bazată pe expunerea entităţilor

raportoare la riscurile de SB/FT, care duc la detectarea vulnerabilităţii privind spălarea banilor

şi finanţarea terorismului aşa cum a rezultat urmare activităţilor şi controalele off-site şi

on-site.

228. Abordarea strategică, bazată pe evaluarea de risc, de a monitoriza sectorul non-financiar,

care este extrem de fragmentat, a fost elaborată recent de către FIU România. Folosind un

sistem de scoring numit MAINSET riscul de SB şi FT este evaluat având la baza datele şi

indicatorii găsiţi urmare supravegherii off-site.

229. Evaluatorii au fost impresionaţi de evoluţia ONPCSB sub aspectul supravegherii bazate

pe criterii de risc, care aşa cum s-a precizat anterior, se afla într-o fază iniţială de

implementare. Se anticipează ca se va ajunge la o supraveghere direcţionată/concentrată care

ar trebui să ducă la o mai mare eficienţă.

d. Progresele de la ultima evaluare mutuală

230. Ultima evaluare on-site a avut loc în aprilie 2002. În general, situaţia infracţională din

România nu s-a schimbat faţă de cea de la a doua rundă. Contrabanda, frauda

bancară/financiară, evaziunea fiscală, traficul de droguri şi corupţia sunt încă considerate

principalele surse generatoare de venituri ilegale. În ultimii ani, migraţia ilegala şi traficul de

fiinţe umane au avut o creştere ca activităţi generatoare de profit.

231. La momentul vizitei on-site, rezultatele în termeni de condamnare şi confiscare pentru

spălare de bani au fost dezamăgitoare. Au fost doar cinci condamnări în cazuri de spălare de

bani.

47

232. Lipsa condamnărilor pentru spălare de bani duce la convingerea că în prezent nu există

jurisprudenţă în ceea ce priveşte sprijinul procurorului şi investigatorului sub aspectul probei.

Trebuie să existe mai multe cazuri aduse în faţa instanţei pentru ca jurisprudenţa în spălare de

bani să clarifice aspectele legate de probă. Este încurajată o mai mare disponibilitate a

instanţelor de a stabili elementele infracţiunii din factorii obiectivi şi circumstanţe. În acest

sens, ar trebui să se acorde atenţie prevederilor legislative specifice, în cazul în care acest

aspect rămâne problematic în cazurile de spălare de bani. Autorităţile din România au indicat

că trecerea infracţiunii de spălare de bani la o abordare de tip ”toate infracţiunile” a fost o

măsura legislativă care a vizat facilitarea deducţiei din probe.

233. Au avut loc evoluţii majore de la cea de-a doua rundă de evaluare. Autorităţile române au

trecut la o abordare de tipul „toate infracţiunile” privind infracţiunea predicat. Avertizarea

suspecţilor (diseminarea) a fost incriminată şi a fost introdusa răspunderea persoanei juridice.

Confiscarea bunurilor provenite din infracţiuni se aplică în cazurile de spălare de bani şi

finanţare de terorism şi în cazul în care bunurile nu se găsesc, se confiscă echivalentul.

234. Privind aspectul represiv, legislaţia privind CSB/CFT este în principal în vigoare şi pare

a fi în acord cu cerinţele internaţionale potrivit noii metodologii. Legea nr. 656/2002 privind

CSB/CFT cu modificările ulterioare oferă o bază solidă pentru regimul de combatere a spălării

banilor din România. Spălarea banilor este incriminată la art. 23, iar tentativa se pedepseşte.

Elementul mental este cunoaşterea aşa cum se solicită prin convenţiile internaţionale.

Evaluatorilor li s-a spus că, în practică, elementul intenţional al infracţiunii de SB se poate

deduce din circumstanţe obiective faptice. Totuşi, s-a recomandat ca această practică să fie

reflectată în legislaţie. De asemenea, s-a recomandat, în cadrul celei de a două runde, ca

autorităţile române să ia în considerare, pentru elementul intenţional al infracţiunii, standarde

mai mici, cum ar fi suspiciunea sau neglijenţa.

235. Autorităţile din România ar trebui să ia în considerare posibilitatea solicitării ca un

infractor de demonstreze originea licită a bunurilor provenite din infracţiuni sau alte

proprietăţi supuse confiscării aşa cum este prevăzut în art. 12 din Convenţia de la Palermo

(inversarea sarcinii probei).

236. Evaluatorii au fost foarte îngrijoraţi cu privire la recentele modificări ale art. 10 din

Legea 78/2000 privind prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie (martie

2007) şi dezincriminarea oferirii de credit din partea băncilor private prin încălcarea legii sau

a regulilor de creditare. Ca o consecinţă, un număr mare de persoane aflate sub urmărire

penală ar putea fi achitaţi în ceea ce priveşte spălarea banilor în cazurile de „credite ilegale”.

Evaluatorii sunt îngrijoraţi cu privire la impactul în viitor pe care îl poate avea această

modificare asupra spălării banilor.

237. În acelaşi timp, evaluatorii au fost îngrijoraţi cu privire la informaţiile potrivit cărora în

unele cazuri penale, rechizitoriile de spălare de bani au la bază mandatele procurorilor de

ascultare a convorbirilor telefonice emise pentru alte fapte penale legate de atingerea adusă

securităţii naţionale. Ca rezultat, materialele obţinute prin mijloacele specifice de investigare

în acele cazuri specifice, nu pot fi prezentate ca probă în timpul procesului. Evaluatorii

consideră ca aceasta este o problemă serioasă.

238. Procedura pentru asigurarea condamnărilor finale are nevoie de o revizuire urgenţă.

Evaluatorii sunt profund îngrijoraţi cu privire la faptul că perioada de timp între punerea sub

acuzare şi condamnarea finală pare nerezonabil de lungă. Astfel, absenţa condamnărilor

penale finale afectează eficienţa întregului sistem.

48

239. De la cea de-a două rundă de evaluare, a întrat în vigoare Legea (nr. 535/2004) privind

prevenirea şi combaterea terorismului, lege ce incriminează finanţarea terorismului.

Evaluatorii recomandă ca şi tentativa să fie pedepsită. Nu s-au înregistrat cazuri de finanţare

de terorism.

240. Cu privire la reglementare şi supraveghere, a existat, în mod clar, o extindere a

atribuţiilor ONPCSB pentru a acoperi o gamă de entităţi care nu prezentau suspiciuni în

trecut. Acest fapt a condus la crearea unui pachet complet de activităţi de instruire şi

elaborarea ghidului privind CSB/CFT. Realizările obţinute într-o perioada de timp relativ

scurtă au întărit considerabil regimul de CSB/CFT. Totuşi, pentru întărirea eficientei

feedback-ului, ONPCSB trebuie să aibă în vedere urmărirea feedback-ului specific pentru

sectoarele cu risc ridicat.

241. În ceea ce priveşte extinderea atribuţiilor ONPCSB în acoperirea entităţilor raportoare

care nu au autoritate de supraveghere, evaluatorii consideră că resursele ONPCSB sunt

neadecvate, în special, luând în considerare faptul ca numai 12 angajaţi desfăşoară controale

on-site. Această deficienţă ar putea fi remediată ori prin creşterea capacităţii de supraveghere

a ONPCSB ori printr-o reconfigurare a responsabilităţilor între diferiţi supraveghetori.

49

2. SISTEMUL JURIDIC ŞI MĂSURILE INSTITUŢIONALE AFERENTE

Legi şi Regulamente

2.1 Incriminarea spălării banilor (R.1 şi 2)

2.1.2 Descriere şi analiză

Recomandarea 1

242. România a semnat şi a ratificat atât Convenţia Naţiunilor Unite din 1988 privind traficul

ilicit de narcotice, droguri şi substanţe psihotrope (Convenţia de la Viena) cât şi Convenţia

ONU privind criminalitatea organizată transfrontalieră (Convenţia de la Palermo).

243. Spălarea banilor se pedepseşte în baza Legii nr. 656/2002 (Anexa 1) pentru prevenirea şi

sancţionarea spălării banilor, precum şi pentru instituirea unor măsuri de prevenire şi

combatere a finanţării actelor de terorism (Legea privind CSB/CFT). Legea nr. 39/2003

reglementează măsuri specifice pentru prevenirea şi combaterea crimei organizate la nivel

naţional şi internaţional. Spălarea banilor este special menţionată şi prezentă în legea privind

crima organizată. Mai mult, Codul Penal din 1969 şi Codul de Procedură Penală sunt legi

importante când discutam despre incriminarea spălării banilor.

244. Codul Penal prevede în art. 17, că orice faptă, care prezintă pericol social, săvârşită cu

vinovăţie şi prevăzută de legea penală, constituie infracţiune. Articolul 141 defineşte “legea

penală” ca o dispoziţie cu caracter penal cuprinsă în legi sau decrete.

245. Art. 23 din Legea privind CSB/CFT prevede:

„Art. 23 - (1) Constituie infracţiunea de spălare a banilor şi se pedepseşte cu închisoare de la

3 la 12 ani:

a) schimbarea sau transferul de bunuri, cunoscând că provin din săvârşirea de infracţiuni, în

scopul ascunderii sau al disimulării originii ilicite a acestor bunuri sau în scopul de a ajuta

persoana care a săvârşit infracţiunea din care provin bunurile să se sustragă de la urmărire,

judecată sau executarea pedepsei;

b) ascunderea sau disimularea adevăratei naturi a provenienţei, a situării, a dispoziţiei, a

circulaţiei sau a proprietăţii bunurilor ori a drepturilor asupra acestora, cunoscând că bunurile

provin din săvârşirea de infracţiuni;

c) dobândirea, deţinerea sau folosirea de bunuri, cunoscând că acestea provin din săvârşirea de

infracţiuni.

(3) Tentativa se pedepseşte”.

246. Elementele infracţiunii de spălare de bani regăsite în art. 23 sunt incriminate potrivit

cerinţelor Convenţiilor de la Viena şi Palermo. Art. 6 (a) (i) din Convenţia de la Palermo pare

a fi total transpus (schimbarea sau transferul de bunuri cunoscând că provin din săvârşirea de

infracţiuni) în art. 23 (1) (a). A doua parte a art. 6 (a) (i) unde actul fizic este realizat în scopul

de a ajuta o persoană care este implicată în comiterea infracţiunii predicat în vederea evitării

consecinţele juridice ale acţiunii sale, este transpusă total în art. 23 (1) (a). Art. 6 (1) (b) din

Convenţia de la Palermo, este, de asemenea, transpus în totalitate (ascunderea sau disimularea

adevăratei naturi a provenienţei, a situării, a dispoziţiei, a circulaţiei sau a proprietăţii

bunurilor ori a drepturilor asupra acestora, cunoscând că bunurile provin din săvârşirea de

infracţiuni) în art. 23 (1) (c). La fel şi prevederile art. 6 (1) (b) (i) [dobândirea, deţinerea sau

folosirea] sunt transpuse în mod cert în textul art. 23 (1) (c).

50

247. Infracţiunea de spălare de bani se referă la bunuri care provin din activităţi infracţionale.

Articolul 2 din Legea privind CSB/CFT defineşte bunurile ca „corporale sau necorporale,

mobile ori imobile, precum şi actele juridice sau documentele care atestă un titlu ori un drept

cu privire la acestea”. Aceasta definiţie a bunurilor corespunde cu definiţia proprietăţii

stipulată în Convenţiile de la Viena şi Palermo.

248. Trecând la Criteriul 1.2.1, spălarea banilor în România este considerată a fi o infracţiune

de sine stătătoare. Nu este nevoie de o condamnare anterioară pentru punerea sub acuzare în

cazul infracţiunii de spălarea banilor. Totuşi, practica juridică, care pare că a înregistrat

progrese, arată faptul că atât punerea sub acuzare pentru infracţiunea predicat cât şi pentru

spălare de bani sunt conexe sau în cazul infracţiunii predicat este nevoie de punere sub

acuzare înainte ca aceeaşi procedură să fie întreprinsă pentru infracţiunea de spălare de bani.

Când cel acuzat este achitat pentru infracţiunea predicat, acesta va fi achitat şi pentru

infracţiunea de spălare de bani.

249. La momentul vizitei on-site a existat doar o singură punere sub acuzare (februarie 2007)

pentru spălare de bani pentru care nu a existat nici condamnare anterioară, nici punere sub

acuzare în cazul infracţiunii predicat. Trebuie menţionat faptul că în acest caz, infracţiunea

predicat a fost comisă în afara teritoriului României. Evaluatorii au reţinut că în continuare,

calitatea „de sine stătătoare” a infracţiunii de spălare de bani are nevoie de o urmărire penală

finalizată cu succes în cazul unei infracţiuni predicat săvârşită pe teritoriul României.

250. România a trecut la abordarea „toate infracţiunile” şi toate infracţiunile predicat pentru

spălarea banilor prevăzute în Recomandările FATF sunt considerate a fi transpuse (vedeţi

Anexa II).

251. Nu este necesar ca infracţiunea predicat să fie comisă pe teritoriul României pentru a

deschide un caz de spălare a banilor. Articolul 23 al Legii 656/2002 nu solicită nicio condiţie

în acest sens. Articolul 6 din Codul Penal permite autorităţilor române să investigheze

infracţiuni comise în străinătate. Autorităţile române pot investiga pe cineva pentru spălare de

bani chiar dacă infracţiunea predicat a fost comisă în străinătate. Dubla incriminare este

necesara. Acest lucru nu constituie un obstacol ca orice infracţiune să constituie infracţiune

predicat pentru spălarea de bani. Când o autoritate străină competentă notifică organismele

judiciare din România cu privire la infracţiunile care au generat fonduri ilegale şi care sunt

subiectul procesului spălării de bani în România, această sesizare este suficientă pentru

declanşarea unei investigaţii.

252. Spălarea propriilor fonduri este incriminată în România, şi în răspunsurile furnizate la

chestionarul de evaluare s-a explicat că, în practică, în majoritatea cazurilor de spălare de bani

este vorba de spălarea propriilor fonduri.

253. Infracţiunile auxiliare la infracţiunea de spălare de bani, sunt incriminate de art. 23-29

din Codul Penal (incriminarea participaţiei) şi art. 20-22 din Codul Penal (incriminarea

tentativei).

254. Codul Penal incriminează participaţia ca autor, instigator sau complice (art. 23 din Codul

Penal). Articolele 24-26 din Codul Penal oferă definiţiile la astfel de participaţie şi prin aceste

definiţii, infracţiunile auxiliare ca şi conspiraţia la săvârşirea, tentativa, instigarea, ajutarea,

facilitarea şi consilierea la săvârşirea infracţiunii sunt transpuse. Potrivit art. 27 din Codul

Penal „Instigatorul şi complicele la o faptă prevăzută de legea penală săvârşită cu intenţie se

sancţionează cu pedeapsa prevăzută de lege pentru autor”.

51

255. Cu privire la infracţiunile auxiliare, termenul „complot” în Dreptul Comun este folosit în

legislaţia din România numai când se refera la infracţiunile împotriva siguranţei naţionale.

Totuşi, Art. 323 prevede (1) „asocierea sau iniţierea în constituirea unei asocieri în scopul

săvârşirii uneia sau mai multor infracţiuni, …., ori aderarea sau sprijinirea sub orice formă a

unei astfel de asocieri, se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 15 ani, fără a se putea depăşi

pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunile legate de scopul asocierii”.

256. Metodologia tratează complotul ca o infracţiune auxiliară fără a defini la ce se referă

complotul. În ţările în care se aplică Dreptul Comun, complotul necesită un angajament al mai

multor persoane fizice de a avea o conduită care poate implica comiterea unei infracţiuni

undeva în viitor. Infracţiunea este comisă chiar dacă fapta penală pentru comiterea căreia au

complotat nu a fost consumată.

257. Evaluatorii nu consideră ca termenul actual „complot” trebuie să apară în textul

legislaţiei pentru ca aceasta parte a criteriilor esenţiale să fie acoperită. Evaluatorii au notat că

faţă de Metodologie, art. 3 din Convenţia de la Viena şi art. 6 din Convenţia de la Palermo

solicită ţara să ia măsuri (în funcţie de principiile sale constituţionale şi conceptele de baza ale

sistemului sau juridic) de a incrimina „asocierea cu sau complotul pentru a săvârşi”. Limbajul

celor două Convenţii prevăd infracţiunile auxiliare de „asociere” (care este mai degrabă un

concept al legii civile) şi „complotul” (care este mai uzitat în jurisdicţiile de Drept Comun).

Evaluatorii consideră că aceasta sprijină conceptul din Dreptul Comun ceea ce îi face să

analizeze infracţiunile auxiliare sub aspectul substanţei lor şi nu numai al formei – ex: dacă

termenul concret „complot” este folosit în Lege. La o analiză a conceptului de asociere din

România, o înţelegere în vederea săvârşirii infracţiunii de spălare de bani într-o fază incipientă

(cu mult timp înainte ca tentativa să fie incriminată) este posibila, şi infracţiunea de asociere

poate fi urmărită penal chiar dacă infracţiunea de spălare de bani nu a fost săvârşită în

totalitate. În aceste circumstanţe, evaluatorilor li se pare ca disponibilitatea în vederea

asocierii ca infracţiune, acoperă aceleaşi circumstanţe ca infracţiunea din Dreptul Comun

privind complotul de a comite spălare de bani şi de aceea această parte a criteriului este

acoperit adecvat.

258. Art. 21 (1) din Codul Penal prevede ca „tentativa se pedepseşte numai când legea

prevede expres aceasta”. Aceasta cerinţă este îndeplinită deoarece art. 23 (3) Legea privind

CSB/CFT prevede ca tentativa în cazul spălării banilor se pedepseşte.

Elemente suplimentare

259. Aşa cum s-a menţionat anterior, dubla incriminare este întotdeauna solicitată în legătură

cu infracţiunea predicat pentru un caz de spălare a banilor în România în care incriminarea a

fost făcută în străinătate. Articolul 4 se aplică infracţiunilor comise în afara României, dacă

infractorul este cetăţean român sau dacă în cazul în care nu are cetăţenie este rezident în

România. Articolul 6 se aplică infracţiunilor comise în afara României dacă infractorul nu are

cetăţenie sau nu are reşedinţa în România dar îndeplineşte următoarele condiţii: 1) dubla

incriminare, şi 2) infractorul se afla pe teritoriul României.

Recomandarea 2

260. Elementul mental pentru persoana fizică este cunoaşterea aşa cum este cerută de

convenţiile internaţionale. Astfel, potrivit art. 63 din Codul de Procedură Penală „Constituie

probă orice element de fapt care serveşte la constatarea existenţei sau inexistenţei unei

infracţiuni, la identificarea persoanei care a săvârşit-o şi la cunoaşterea împrejurărilor

52

necesare pentru justa soluţionare a cauzei. Probele nu au valoare dinainte stabilită. Aprecierea

fiecărei probe se face de organul de urmărire penală şi de instanţa de judecată potrivit

convingerii lor, formată în urma examinării tuturor probelor administrate în scopul găsirii

adevărului”.

261. Neglijenţa în cazul spălării banilor nu se pedepseşte de legea română şi evaluatorii au

fost informaţi că nu sunt planuri de a întroduce standardul de neglijenţă pentru nicio

infracţiune conexă la spălarea banilor. Evaluatorii au recomandat ca autorităţile din România

să considere standarde mai scăzute pentru elementul intenţional cum ar fi suspiciunea sau

neglijenţă, aşa cum s-a recomandat de către evaluatori la cea de-a doua rundă de evaluare.

262. Trecând la Criteriul 2.2 evaluatorii au fost informaţi că în practica elementul intenţional

al infracţiunii de spălare de bani se poate deduce din circumstanţe de fapt.

263. În iulie 2006 s-a întrodus răspunderea persoanei juridice. Articolul 191 din Cod Penal

cuprinde o prevedere generală cu privire la răspunderea persoanei juridice şi prevederea se

aplică la toate infracţiunile, inclusiv pentru spălarea banilor. Mai mult, răspunderea persoanei

juridice nu exclude răspunderea persoanei fizice care în orice fel a contribuit la comiterea

aceleaşi infracţiuni.

264. Răspunderea penală nu înlătură răspunderea civilă pentru pagube rezultate din orice

infracţiune, inclusiv spălare de bani. Răspunderea civilă se refera numai la terţe părţi de bună

credinţă şi nu exclude măsurile de confiscare a bunurilor provenite din infracţiuni.

265. Pedeapsa pentru persoanele fizice care comit infracţiunea de spălare de bani este

închisoare de la 3 la 12 ani (art. 23 din Legea privind CSB/CFT). În plus, instanţa, dacă

consideră adecvat, poate aplica sancţiuni complementare în baza Art. 64 Cod Penal, cum ar fi

de a suspenda:

dreptul de a alege şi de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice;

dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat;

dreptul de a ocupa o funcţie sau de a exercita o profesie de natura aceleia de care s-a

folosit condamnatul pentru săvârşirea infracţiunii;

drepturile părinteşti;

dreptul de a fi tutore sau curator.

266. Sancţiunile pentru persoanele juridice sunt stipulate în art. 531 din Codul Penal (Anexa

nr. 9). Principalele sancţiuni sunt: amenda de la 2 500 RON la 2 000 000 RON (70 Euro la

62.000 Euro) şi sancţiunile complementare sunt lichidarea, suspendarea întregii sau a unei

activităţi, închiderea punctului de lucru.

Statistici

267. Statisticile furnizate de către Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate

Organizata şi Terorism (DIICOT) arată că în perioada 2002-2006, s-au întocmit 77 de

rechizitorii (implicând 258 persoane) pentru spălare de bani. Nu se poate calcula câte

rechizitorii reprezintă cazuri generate de poliţie/parchet şi câte cazuri au fost generate de RTS.

Rechizitoriile au condus până acum la 14 condamnări nedefinitive, 4 condamnări definitive şi

3 achitări definitive. Celelalte 56 de rechizitorii erau în lucru la momentul vizitei on-site.

268. Statisticile furnizate de către Direcţia Naţionala Anticorupţie (DNA) arată că în perioada

2002-2006 s-au întocmit 4 rechizitorii (implicând 36 persoane) pentru spălare de bani.

53

Rechizitoriile au dus până acum la 2 condamnări nedefinitive. Celelalte rechizitorii erau în

lucru la momentul vizitei on-site.

269. Evaluatorii au fost informaţi că perioada de audieri în instanţa este foarte lungă şi ca

rezultat sunt doar 5 condamnări definitive la momentul vizitei on-site.

2.1.3. Recomandări şi comentarii

270. România a îmbunătăţit incriminarea infracţiunii de spălare de bani faţă de ultima

evaluare. Este salutat faptul că România a eliminat lista infracţiunilor predicat pentru SB şi a

trecut la abordarea de tip „toate infracţiunile”. Toate „categoriile de infracţiuni” în Glosarul

Recomandărilor FATF sunt prevăzute precum cere Metodologia. Elementul intenţional este

cunoaşterea aşa cum se cere prin convenţiile internaţionale. În practică, este permis ca

elementul intenţional al infracţiunii de spălare de bani să fie dedus din circumstanţe de fapt.

Evaluatorii, totuşi, recomandă ca această practică să fie reflectată în legislaţie.

271. De asemenea, evaluatorii recomandă ca autorităţile din România să considere standarde

mai scăzute pentru elementul mental cum ar fi suspiciunea sau neglijenţa, aşa cum s-a

recomandat de către evaluatori la cea de-a doua rundă de evaluare.

272. La momentul vizitei on-site a existat doar o singură punere sub acuzare (februarie 2007)

pentru spălare de bani pentru care nu a existat nici condamnare anterioară, şi nici punere sub

acuzare în cazul infracţiunii predicat. Trebuie menţionat faptul că în acest caz, infracţiunea

predicat a fost comisă în afara teritoriului României. Evaluatorii au reţinut că în continuare,

calitatea „de sine stătătoare” a infracţiunii de spălare de bani are nevoie de o urmărire penală

finalizată cu succes în cazul unei infracţiuni predicat săvârşită pe teritoriul României.

273. Extinderea răspunderii penale şi asupra persoanei juridice constituie o evoluţie.

274. Procedura pentru asigurarea condamnărilor definitive are nevoie de o revizuire urgentă.

Evaluatorii sunt profund îngrijoraţi cu privire la faptul că perioada de timp între punerea sub

acuzare şi condamnarea finală pare nerezonabil de lungă. Astfel, absenţa condamnărilor

penale definitive afectează eficienţa întregului sistem.

275. Statisticile disponibile duc la îndoieli cu privire la eficienţa infracţiunii de spălare de bani

în România având în vedere numărul mic de urmăriri şi condamnări penale.

2.1.4 Conformitate cu Recomandările 1 şi 2

Evaluare Rezumatul factorilor care evidenţiază

evaluarea

R.1 Conformitate în mare

măsură Implementare ineficientă ce rezultă

din numărul scăzut de condamnări definitive.


măsură Calitatea „de sine stătătoare” a

infracţiunii de spălare de bani are nevoie de o

urmărire penală finalizată cu succes în cazul

unei infracţiuni predicat săvârşită pe teritoriul

României. Procedura pentru asigurare a

condamnărilor definitive are nevoie de o

revizuire urgentă. Evaluatorii sunt profund

îngrijoraţi cu privire la faptul că perioada de

timp între punerea sub acuzare şi

54

condamnarea definitivă pare nerezonabil de

lungă. (problema de eficienţă)

Numărul urmăririlor şi condamnărilor

penale este scăzut (problema de eficienţă).

2.2 Incriminarea finanţării terorismului (SRII)

2.2.1 Descriere şi analiza

276. În data de 19 noiembrie 2002 România a ratificat Convenţia ONU privind Reprimarea

Finanţării Terorismului (Convenţia privind Finanţarea Terorismului).

277. Art. 1 din Legea 535/2004 privind prevenirea şi combaterea terorismului defineşte actul

de „terorism” ca fiind ansamblul de acţiuni şi/sau ameninţări care prezintă pericol public şi

afectează securitatea naţională, având următoarele caracteristici:

a) sunt săvârşite premeditat de entităţi teroriste, motivate de concepţii şi atitudini

extremiste, ostile faţă de alte entităţi, împotriva cărora acţionează prin modalităţi violente

şi/sau distructive;

b) au ca scop realizarea unor obiective specifice, de natură politică;

c) vizează factori umani şi/sau factori materiali din cadrul autorităţilor şi instituţiilor

publice, populaţiei civile sau al oricărui alt segment aparţinând acestora;

d) produc stări cu un puternic impact psihologic asupra populaţiei, menit să atragă

atenţia asupra scopurilor urmărite.

278. Art.2 prevede că faptele săvârşite de entităţile teroriste trebuie sancţionate potrivit

prevederilor prezentei legi, dacă îndeplinesc una dintre următoarele condiţii:

a) sunt săvârşite, de regulă, cu violenţă şi produc stări de nelinişte, nesiguranţă, teamă,

panică sau teroare în rândul populaţiei;

b) atentează grav asupra factorilor umani specifici şi nespecifici, precum şi asupra

factorilor materiali;

c) urmăresc realizarea unor obiective specifice, de natură politică, prin determinarea

autorităţilor statului sau a unei organizaţii internaţionale să dispună, să renunţe sau să

influenţeze luarea unor decizii în favoarea entităţii teroriste.

279. Articolul 2, litera a1) al Legii de CSB/CFT prevede faptul că prin „finanţarea

terorismului” se înţelege infracţiunea prevăzută la art. 36 din Legea nr. 535/2004 privind

prevenirea şi combaterea terorismului (Anexa 2).

280. Art. 36 prevede următoarele:

(1) Punerea la dispoziţia unei entităţi teroriste a unor bunuri mobile sau imobile, cunoscând că

acestea sunt folosite pentru sprijinirea sau săvârşirea actelor de terorism, precum şi realizarea

ori colectarea de fonduri, direct sau indirect, ori efectuarea de orice operaţiuni financiar-

bancare, în vederea finanţării actelor de terorism, se sancţionează cu închisoare de la 15 la 20

de ani şi interzicerea unor drepturi.

(2) Bunurile mobile sau imobile puse la dispoziţia entităţii teroriste, precum şi fondurile

realizate sau colectate în scopul finanţării actelor de terorism se confiscă, iar dacă acestea nu

se găsesc, condamnatul este obligat la plata echivalentului lor în bani.

281. Dispoziţiile Art. 36 fac referire la o entitate teroristă. Art. 4 defineşte „entitatea teroristă”

ca - persoană, grupare, grup structurat sau organizaţie care:

a) comite sau participă la acte teroriste;

b) se pregăteşte să comită acte teroriste;

http://192.168.10.200/webeurolex/webeurolexs.exe/viewdoc?&coddoc=62705#1108020

55

c) promovează sau încurajează terorismul;

d) sprijină, sub orice formă, terorismul

282. Infracţiunea de finanţare a terorismului de la Art. 36 acoperă toate persoanele care cu

intenţie pun la dispoziţie bunuri mobile sau imobile care sunt folosite pentru sprijinirea sau

săvârşirea actelor de terorism, precum şi realizarea ori colectarea de fonduri, direct sau

indirect sau efectuarea de orice operaţiuni financiar-bancare în vederea utilizării lor sau

cunoscând faptul că vor fi utilizate pentru săvârşirea de acte de terorism de către un terorist,

grup terorist/structură sau organizaţie teroristă.

283. Infracţiunea de finanţare a terorismului trebuie să fie extinsă la toate fondurile (de la

licite la ilicite) aşa cum este prevăzut în Convenţia privind Finanţarea Terorismului. Legislaţia

nu prevede definiţia fondurilor sau a activelor. În răspunsurile la chestionarul de evaluare se

stipulează faptul ca prevederea acoperă atât fondurile licite ca şi cele ilicite aşa cum elementul

esenţial este scopul fondurilor. Includerea fondurilor licite trebuie menţionată explicit în

prevederile legale pentru claritate. Bunurile ”mobile şi imobile” sunt acoperite de către

prevederea legală.

284.Criteriul II.1.c. cere ca în cazul infracţiuni de finanţare a terorismului să nu fie nevoie ca

fondurile să fie utilizate concret în comiterea sau tentativa sau să aibă legătura cu un act

terorist specific. Infracţiunea prevăzută la art. 36 este extinsa la colectarea de fonduri în

scopul „sprijinirii” actelor teroriste. Criteriul este considerat îndeplinit.

285. Ar trebui să fie considerată infracţiune şi tentativa la comiterea infracţiunii de finanţare a

terorismului. Tentativa la comiterea infracţiunii de finanţare a terorismului nu este pedepsită

în România.

286. Abordarea de tip „toate infracţiunile” ca infracţiune predicat prevăzută la art. 23 din

Legea privind CSB/CFT include şi activităţile de finanţare a terorismului.

287. Autorităţile din România au competenţa de a investiga infracţiunea de finanţare a

terorismului indiferent dacă persoana acuzată de comiterea infracţiunii este în aceeaşi ţară în

care este situat teroristul/organizaţia teroristă sau unde s-a desfăşurat actul terorist. Articolul 4

şi 6 al Codului Penal permit autorităţilor române să investigheze o persoană – indiferent de

cetăţenia sau a unei persoane fără cetăţenie, dacă această persoană a comis infracţiunea de

finanţare a terorismului pe teritoriul altui stat.

288. De vreme ce nu exista practica în infracţiuni de finanţare de terorism, deducţia

elementului intenţional din circumstanţe de fapt obiective în legătura cu finanţarea

terorismului, nu se aplica. Legislaţia nu face referire la aceasta problema.

289. Răspunderea penală a persoanei juridice este prevăzută în prevederile speciale ale art.

19/1 din Codul Penal.

290. Art. 37 din Legea 535/2004 prevede închisoare de la 15 la 20 ani şi interzicerea unor

drepturi cu confiscarea nu numai a bunurilor/fondurilor teroriste ci şi a echivalentului în bani.

Art. 531 din Codul Penal prevede sancţiuni pentru persoana juridică. Amenda de la 2 500

RON la 2 000 000 RON (700 Euro la 570.000 Euro) şi sancţiunile complementare sunt

lichidarea, suspendarea întregii sau a unei activităţi, închiderea punctului de lucru etc.

56

291. Finanţarea terorismului este o infracţiune de sine stătătoare în România. Nu a existat

nicio investigaţie de finanţare a terorismului sau cazuri aduse în fata instanţei. Astfel nu există

un caz de lege sau practica cu privire la scopul exact al prevederilor curente. 5 sesizări în care

existau suspiciuni cu privire la finanţarea de terorism au fost transmise simultan de către

ONPCSB către Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi Serviciului Român

de Informaţii. Urmare verificărilor şi investigaţiilor efectuate nu au fost identificate activităţi

legate de finanţare a terorismului.

2.2.2 Recomandări şi comentarii

292. Infracţiunea separată de finanţare a terorismului a fost întrodusă în România în anul

2004. Infracţiunea pare a fi doar parţial în conformitate cu Convenţia ONU din 1999 privind

Reprimarea Finanţării Terorismului.

293. La acest moment evaluatorii nu sunt în situaţia de a comenta cu certitudine dacă art. 36

acoperă şi fondurile legitime. Pentru clarificări ar trebui să se prevadă, în mod explicit, că

infracţiunea de finanţare a terorismului se extinde la orice fonduri, fie ca provin din surse

licite sau ilicite.

294. Mai mult, legislaţia nu prevede o definiţie a „fondurilor” în legătura cu finanţarea

terorismului. Ar trebui să se asigure ca „fondurile” acoperă în totalitate termenii aşa cum au

fost definiţi în Convenţia privind Finanţarea Terorismului.

295. Tentativa la comiterea infracţiunii de finanţare a terorismului nu este pedepsită.

Evaluatorii recomandă ca tentativa la comiterea infracţiunii de FT să fie incriminată.

296. Infracţiunea de finanţare a terorismului trebuie să fie aplicabilă indiferent dacă persoana

acuzată de comiterea infracţiunii este în aceeaşi ţară în care este situat teroristul/organizaţia

teroristă sau unde s-a desfăşurat actul terorist. Nu există prevederi care să ateste această

cerinţă.

297. Legislaţia nu face referire la posibilitatea deducţiei elementului intenţional din

circumstanţe de fapt obiective. De vreme ce nu există practică în infracţiuni de finanţare de

terorism, o astfel de deducţie nu putea fi aplicată în practică aşa cum România a afirmat ca

este cazul în spălarea banilor.

298. Nu s-au desfăşurat investigaţii pe finanţare a terorismului şi nu au fost cazuri înaintate

instanţei. Astfel, nu se poate evalua eficacitatea prevederilor şi sistemului de prevenire a

finanţării terorismului din România.

2.2.3 Conformitate cu Recomandarea II

Evaluare Rezumatul factorilor care evidenţiază evaluarea

SR.II Conformitate

parţială

Legea privind prevenirea şi combaterea

terorismului trebuie să fie modificată în vederea

acoperii elementelor Recomandării Speciale II, pentru

a prevedea în mod explicit că infracţiunea acoperă

fondurile legale şi că aceste „fonduri” acoperă

termenii aşa cum sunt definiţi în Convenţia privind

Finanţarea Terorismului.

57

Prevederile trebuie să prevadă că, elementul

mental – cunoaşterea să poată fi dedusă din

circumstanţe obiective de fapt.

Tentativa la comiterea infracţiunii de finanţare a

terorismului trebuie să fie incriminată.

Nu au fost cazuri de finanţare de terorism şi în

consecinţă nu se poate evalua dacă infracţiunea este

implementata eficient.

2.3 Confiscarea, îngheţarea şi sechestrarea bunurilor provenite din infracţiuni (R.3)


299. Principala prevedere cu privire la regimul de confiscare şi măsurile asigurătorii pot fi

găsite în Codul Penal.

300. Art. 118 din Codul Penal prevede că următoarele sunt supuse confiscării speciale:

Art. 118 din Codul Penal prevede ca următoarele sunt supuse confiscării speciale:

a) bunurile produse prin săvârşirea faptei prevăzute de legea penală;

b) bunurile care au fost folosite, în orice mod, la săvârşirea unei infracţiuni, dacă sunt ale

infractorului sau dacă, aparţinând altei persoane, aceasta a cunoscut scopul folosirii lor.

Această măsură nu poate fi dispusă în cazul infracţiunilor săvârşite prin presă;

c) bunurile produse, modificate sau adaptate în scopul săvârşirii unei infracţiuni, dacă au

fost utilizate la comiterea acesteia şi dacă sunt ale infractorului. Când bunurile aparţin altei

persoane confiscarea se dispune dacă producerea, modificarea sau adaptarea a fost efectuată

de proprietar ori de infractor cu ştiinţa proprietarului;

d) bunurile care au fost date pentru a determina săvârşirea unei fapte sau pentru a răsplăti

pe făptuitor;

e) bunurile dobândite prin săvârşirea faptei prevăzute de legea penală, dacă nu sunt

restituite persoanei vătămate şi în măsura în care nu servesc la despăgubirea acesteia;

f) bunurile a căror deţinere este interzisă de lege.

În cazul prevăzut în alin. 1 lit. b), dacă valoarea bunurilor supuse confiscării este vădit

disproporţionată faţă de natura şi gravitatea infracţiunii, se dispune confiscarea în parte,

prin echivalent bănesc, ţinând seama de urmarea infracţiunii şi de contribuţia bunului la

producerea acesteia. În cazurile prevăzute în alin. 1 lit. b) şi c), dacă bunurile nu pot fi

confiscate, întrucât nu sunt ale infractorului, iar persoana căreia îi aparţin nu a cunoscut

scopul folosirii lor, se confiscă echivalentul în bani al acestora.

Dacă bunurile supuse confiscării nu se găsesc, în locul lor se confiscă bani şi bunuri până la

concurenţa valorii acestora.

Se confiscă, de asemenea, bunurile şi banii obţinuţi din exploatarea sau folosirea bunurilor

supuse confiscării, cu excepţia bunurilor prevăzute în alin. 1 lit. b) şi c).

Instanţa poate să nu dispună confiscarea bunului dacă acesta face parte din mijloacele de

existenţă, de trebuinţă zilnică ori de exercitare a profesiei infractorului sau a persoanei

asupra căreia ar putea opera măsura confiscării speciale.

301. Art. 25 din Legea privind CSB/CFT prevede că în cazul infracţiunilor de spălarea banilor

şi finanţarea terorismului, se aplică prevederile art. 118 din Codul Penal în ceea ce priveşte

confiscarea bunurilor provenite din infracţiuni.

58

302. Art. 25 din Legea privind CSB/CFT prevede ca dacă bunurile supuse confiscării nu se

găsesc, echivalentul lor în bani sau bunuri trebuie să fie confiscate. Venituri sau alte beneficii

obţinute în urma bunurilor provenite din infracţiuni trebuie să fie confiscate. Dacă bunurile

supuse confiscării nu pot fi extrase din bunurile licite, se confiscă echivalentul acestora.

Aceasta se aplică atât veniturilor sau altor beneficii obţinute din bunurile provenite din

infracţiuni supuse confiscării, care nu pot fi separate de bunurile licite.

303. Nu există confiscare în ceea priveşte terţa parte cu excepţia celor în care au fost folosite

şi aparţin unei terţe parţi care au conostinţă în folosirea acestora. Aceasta prevedere se găseşte

în cadrul Articolului 25, 1 al Legii de CSB/CFT şi la Articolul 118 litera b al Codului Penal.

304. Revenind la măsurile asigurătorii, Articolul 26 prevede ca pentru a garanta ducerea la

îndeplinire a confiscării bunurilor, este obligatorie luarea măsurilor asigurătorii prevăzute

de Codul de procedură penală. Art. 163 din Codul de Procedura Penala prevede sechestrul ca

măsura de asigurare pentru garantarea executării pedepsei amenzii, confiscare şi în vederea

reparării pagubei. Sechestrul este ordonat de procuror (în faza de investigare) şi instanţa (în

faza de judecată) şi se pune în execuţie de către organele de executare sau de către secretarul

parchetului.

305. La momentul vizitei on-site, evaluatorii au fost informaţi ca dacă este necesar, pentru

estimarea valorii bunurilor ce urmează a fi sechestrate, acele bunuri sunt identificate şi

evaluate de către experţi. Bunurile sechestrate sunt păstrate de către organele de urmările

penală în sedii speciale şi sumele de bani sunt depozitate într-un cont special deschis pe

numele acuzatului la dispoziţia organului judiciar. În termen de 24 de ore se elaborează un

proiect de raport scris care trebuie ataşat la dosar şi se ataşează şi un document care atesta

depozitul.

306. Poliţia şi procurorul pot identifica şi urmări bunurile infracţiunii în timpul procedurilor

penale. Procurorul are acces online la Registrul Comerţului şi secretul bancar precum şi

secretul profesional nu sunt opozabile organele de urmărire penală sau instanţelor de judecată.

Mai mult, art. 27 din Legea privind CSB/CFT prevede ca atunci când sunt indicii temeinice cu

privire la săvârşirea infracţiunii de spălare a banilor sau de finanţare a actelor de terorism, în

scopul strângerii de probe sau al identificării făptuitorului pot fi dispuse următoarele măsuri:

a) punerea sub supraveghere a conturilor bancare şi a conturilor asimilate acestora; b)punerea

sub supraveghere, interceptarea sau înregistrarea comunicaţiilor; c) accesul la sisteme

informatice. Prevederea include şi perioada de timp pentru care se pot aplica aceste măsuri şi

restricţii în ceea ce priveşte aplicarea acestora.

307. Art. 241 din Legea privind CSB/CFT prevede că luarea măsurile asigurătorii este

obligatorie în cazul în care s-a săvârşit o infracţiune de spălare a banilor sau de finanţare a

actelor de terorism iar art. 25 din Legea privind CSB/CFT include obligativitatea luării

măsurilor asigurătorii prevăzute de Codul Penal în vederea garantări ducerii la îndeplinire a

confiscării bunurilor.

308. În ceea ce priveşte protecţia drepturilor parţilor de buna credinţa, evaluatorii au fost

informaţi că, poate fi dispusă confiscarea numai împotriva participanţilor care sunt

condamnaţi pentru o infracţiune de spălare a banilor aşa cum este menţionat în art. 118 din

Codul Penal. În articol se prevede şi faptul ca în cazul în care obiectele nu pot fi confiscate,

deoarece nu se mai afla la infractor, şi persoana căreia aparatin nu are cunoştinţa cu privire la

folosirea lor, va fi confiscat echivalentul bunurilor în bani.


59

309. Criteriul 3.6 prevede ca ar trebuie să existe o autoritate care să ia măsuri pentru a preveni

şi evita acţiunile, contractuale sau de altă natură, în care persoanele implicate au avut

cunoştinţa sau ar fi trebuit să ştie, ca rezultat al acestor acţiuni, că autorităţile ar fi prejudiciate

în abilitatea lor de a recupera bunurile subiecte ale confiscării. Evaluatorii nu au fost informaţi

cu privire la existenţa unei autorităţi care să prevină sau să evite asemenea acţiuni. Există

reguli procedurale care furnizează garanţii procedurale, inclusiv dreptul de apel la o instanţa

sau la un procuror şef pentru persoanele care pot fi subiectul restricţiilor drepturilor şi

libertăţilor personale. Dacă persoana suferă prejudicii ca o consecinţă a deciziei ilegale a

ofiţerilor de investigaţie, procuror sau judecător, o cerere de despăgubire poate fi efectuată.


310. Legea 39/2003 privind prevenirea şi combaterea crimei organizate prevede ca “iniţierea

sau constituirea unui grup organizat precum şi aderarea sau sprijinirea prin orice mod a unui

asemenea grup” va fi pedepsită cu închisoare de 5 la 20 de ani. Ascunderea bunurilor care

sunt rezultate ale unor infracţiuni grave comise de unul sau mai mulţi membri ai unui grup de

crimă organizată va fi pedepsită cu închisoare de la 3 la 10 ani.

311. Constituţia României interzice confiscarea bunurilor fără a exista o condamnare a

persoanei. Potrivit art. 44 din Constituţia României “Averea dobândită licit nu poate fi

confiscată. Caracterul licit al dobândirii se prezumă. Bunurile destinate, folosite sau rezultate

din infracţiuni ori contravenţii pot fi confiscate numai în condiţiile legii.”

312. Echipa de evaluatori a fost informată ca potrivit dispoziţiilor Constituţiei României ca

obligaţia de a face dovada nu se inversează. Procurorii trebuie să dovedească originea ilicită a

bunurilor.

Date statistice

313. Statisticile oferite de Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizatăî

şi Terorism (DIICOT)

În anul 2002 – nu există confiscări şi o singură condamnare nedefinitivă;

În anul 2003 – nu au fost dispuse confiscări în ce priveşte 2 condamnări finale;

În anul 2004 – nu există confiscări în ce priveşte 20 de condamnări nedefinitive şi 2

condamnări finale;

În anul 2005 – confiscarea sumei de 10 milioane USD în cursul unei condamnări nedefinitive.

Banii nu au fost confiscaţi iar hotărârea a constat în două achitări;

În anul 2006 – confiscarea sumei de 6 miliarde ROL printr-o condamnare finală.

314. Statistici oferite de Direcţia Naţionala Anticorupţie

În anul 2006 – confiscarea sumei de 95.000 euro şi 3 condamnări nedefinitive

Datele statistice ale DIICOT cu privire la bunurile blocate în perioada 2002 – 2006:

În anul 2002 – bunuri mobile şi imobile neevaluate – 14 rechizitorii;

În anul 2003 - bunuri mobile şi imobile neevaluate – 12 rechizitorii;

În anul 2004 – 10 milioane USD şi bunuri neevaluate cum ar fi clădiri, maşini, 53 de

rechizitorii;

În anul 2005 – 19,5 milioane RON (5,5 milioane Euro), 30 milioane USD plus 140 milioane

RON (40 milioane euro) şi bunuri neevaluate cum ar fi clădiri, maşini – 73 rechizitorii;

În anul 2006 – 10 milioane USD – 106 rechizitorii.

60

Datele statistice ale DNA cu privire la bunurile blocate în perioada 2003 – 2006

În anul 2003 – 178 milioane RON (5.8 milion Euro) – 25 rechizitorii;

În anul 2004 – 32 milioane RON (9 milion Euro) – 4 rechizitorii;

În anul 2006 – 40 milioane RON (11.4 milion Euro) – 7 rechizitorii.


315. Conform Codului de Procedură Penală confiscarea specială este aplicată faţă de o arie

largă de bunuri inclusiv cele provenite din infracţiuni, valoarea echivalentă, veniturile sau

beneficiile obţinute din folosirea bunurilor provenite din infracţiuni. Procurorul şi instanţa de

judecată au atribuţii adecvate pentru a bloca bunurile care pot avea legătura cu spălarea

banilor sau finanţarea terorismului. Autorităţile de aplicare a legii au atribuţiile adecvate

pentru a identifica şi a urmări bunurile care pot fi subiecte ale măsurii confiscării. Drepturile

terţilor de bună credinţa sunt protejate.

316. Rezultatele infracţiunii sunt subiecte ale măsurii obligatorii de blocare şi confiscare şi

este posibilă şi confiscarea echivalentului acestora. Regimul blocării şi confiscării este

prevăzut în lege şi acoperă toate bunurile provenite din infracţiuni şi instrumentele acestora.

Aceasta este o măsura importantă care trebuie utilizată în cazurile viitoare şi aplicată atunci

când este posibil.

317. Nu există confiscare în ceea priveşte terţa parte cu excepţia celor în care au fost folosite

şi aparţin unei terţe parţi care au conoştinţă cu privire la folosirea acestora.

318. În timp ce sistemul confiscării în România se pare că întruneşte majoritatea standardelor,

aceasta a produs puţine rezultate. În orice caz, nu este posibil să se determine eficienţa

sistemului confiscării din cauza numărului scăzut de cazuri în care s-a dispus confiscarea.

Luând în considerare nivelul crescut al achitărilor comparativ cu numărul scăzut la

condamnărilor finale trebuie să existe un mecanism adecvat de restituire în ce priveşte

bunurile pentru care s-a dispus în final confiscarea. Evaluatorii nu au avut la dispoziţie date

statistice cu privire la bunurile restituite în cazul achitărilor finale.

319. Nu există o autoritate care să ia măsuri pentru a preveni sau evita acţiunile, contractuale

sau de altă natură, în care persoanele implicate ştiau sau ar fi trebuit să ştie, ca rezultat al

acestor acţiuni, că autorităţile vor fi prejudiciate în ceea ce priveşte recuperarea bunurilor

subiecte ale confiscării.

320. Autorităţile din România trebuie să ia în considerare posibilitatea de a solicita

învinuitului să demonstreze originea licită a bunurilor suspecte a proveni din săvărşirea de

infracţiuni sau a altor bunuri supuse confiscării aşa cum este stipulat în art. 12 din Convenţia

de la Palermo (inversarea sarcinii probei).

2.3.3 Respectarea Recomandării 3


evaluarea

R. 3 Conformitate

în mare

masură

- Nu există confiscare în ceea priveşte terţa

parte cu excepţia celor în care au fost folosite şi

aparţin unei terţe parţi care au conoştinţă cu

privire la folosirea acestora.

- Nu există o autoritate care să ia măsuri

pentru a preveni sau evita acţiunile, contractuale

61

sau de altă natură, în care persoanele implicate

ştiau sau ar fi trebuit să ştie, ca rezultat al acestor

acţiuni, că autorităţile vor fi prejudiciate în ceea

ce priveşte recuperarea bunurilor subiecte ale

confiscării.

- Eficienţa sistemului de confiscare este

pusă la îndoiala luând în considerare numărul

scăzut de bunuri confiscate.

2.4 Blocarea fondurilor folosite pentru finanţarea terorismului (RS III)


321. Pentru a implementa S/RES/1267 (1999) (Rezoluţia CS ONU) şi rezoluţiile următoare

acesteia S/RES/1373 (2001), România a adoptat Ordonanţa de Urgenta 159/2001 de prevenire

şi combatere a folosirii sistemului financiar – bancar în scopul finanţării terorismului. Prin

Legea 535/2004 de prevenire şi combatere a terorismului, OUG 159/2001 a fost abrogată, cu

excepţia Anexei, care este încă în vigoare. Legea 206/2005 privind aplicarea sancţiunilor

internaţionale prevede ca Rezoluţiile Consiliului de Securitate al Naţiunilor Unite adoptate în

cadrul Capitolului VII al Cartei ONU sunt direct aplicabile şi determină în mod direct drepturi

şi obligaţii pentru instituţiile publice şi alte subiecte ale legislaţiei române. Legea mai prevede

faptul că, Acţiunile Comune şi Poziţiile Comune ale Consiliului Uniunii Europene şi alte

decizii similare, care impun măsuri restrictive pentru state terţe sau entităţi nestatale devin

obligatorii pentru subiecţii români – instituţii publice, persoane fizice sau juridice – de la

publicarea acestora în Monitorul Oficial al României. Sancţiunile impuse de alte organizaţii

internaţionale, sau, după caz, de deciziile unilaterale ale statelor vor fi stabilite printr-un act

normativ special.

322. Anexa menţionată mai sus prevede lista persoanelor şi entităţilor cuprinse în Rezoluţiile

Consiliului de Securitate al Naţiunilor Unite 1267 şi 1373, listele UE şi listele altor ţări.

Procedura de blocare va fi găsită în Legea 535/2004 de prevenire şi combatere a terorismului.

Art. 24 din Legea 535/2004 prevede ca Anexa va fi suplimentată şi actualizată periodic prin

Hotărâre de Guvern, pe baza informaţiilor primite de la Consiliul de Securitate al Naţiunilor

Unite.

323. Persoanele care implementează mecanismul de blocare sunt obligate ca imediat să

notifice Parchetul General (DIICOT).

324. La momentul vizitei evaluatorilor, la scurt timp după aderarea la Uniunea Europeană,

această procedură era în vigoare, în ciuda aplicabilităţii directe a Regulamentului Consiliului

2580/2001. România a fost admisă în Uniunea Europeana şi la momentul vizitei se continua

acest lucru, deşi aceştia au hotărât cum este mai bine să facă faţă întregii probleme a

desemnării după aderarea la Uniunea Europeană.

Procedura de listare şi blocare

325. România are un mecanism pe două nivele de a transmite listele actualizate al UNSC şi

UE. Legea nr. 206/2005 privind implementarea unor sancţiuni internaţionale prevede ca MAE

să notifice imediat toate celelalte instituţii reprezentate în Comitetul Interinstitutional

(organismul competent pentru coordonarea implementării sancţiunilor). Cel de al doilea nivel

este SRI care diseminează listele actualizate către toate autorităţile implicate în combaterea

finanţării terorismului (Legea nr. 535/2004 privind combaterea terorismului).

62

326. Legea 535/2004 prevede în Capitolul III mecanismul privind prevenirea actelor de

finanţare a terorismului. Art. 23 al acestei legi interzice operaţiunile financiar-bancare care au

fost efectuate pentru sau în numele unei persoane menţionată în Anexa la OUG 159/2001

(denumită în continuare Anexa). Această prevedere se extinde faţă de operaţiunile bancare

care sunt efectuate pentru sau în numele unei persoane fizice sau juridice din Anexă.

Evaluatorii au fost informaţi că astfel de operaţiuni bancare acoperă operaţiunile între

rezidenţi şi non-rezidenţi, şi între nerezidenţi, dar nu acoperă operaţiunile între rezidenţi.

Efectuarea de astfel de operaţiuni între rezidenţii prevăzuţi în Anexă sau în numele acestora

nu vor fi detectate.

327. Art. 24 din această lege stipulează că Anexa trebuie suplimentată şi actualizată periodic

prin Hotărâre de Guvern, pe baza informaţiilor primite de la Consiliul de Securitate al

Naţiunilor Unite. Anexa va fi suplimentată şi actualizată, pe cât posibil, cu datele de

identificare ale persoanelor fizice şi juridice cum ar fi naţionalitatea, cetăţenia, data şi locul

naşterii, pentru persoane fizice şi sediul, naţionalitatea şi numărul de înregistrare pentru

persoanele juridice. Datele de identificare vor fi solicitate Consiliului de Securitate al

Naţiunilor Unite de către Ministerul Afacerilor Externe, la solicitarea Ministerului Finanţelor

Publice. Atunci când listele UE în baza Regulamentului Consiliului 2580/2001 sunt

actualizate, acestea devenind în mod automat obligatorii pentru autorităţile române. Listele

unilaterale ale altor ţări nu sunt obligatorii pentru autorităţile române. Pentru a deveni

obligatorii la nivel naţional, numele aflate pe astfel de liste ar trebui probabil să urmeze

procedura naţională şi să fie listate la nivel naţional, conform procedurii descrise mai jos.

328. Art. 23 (2) din Legea 535/2004 prevede ca bunurile persoanelor incluse în Anexă vor fi

blocate şi toate transferurile vor fi interzise. Art. 25 prevede că personalul instituţiilor

financiare vor fi obligate să refuze îndeplinirea operaţiunilor care sunt efectuate pentru sau în

numele persoanelor fizice sau juridice, prevăzute în Anexă şi să notifice imediat DIICOT.

Evaluatorii au fost informaţi ca art. 23 şi 25 sunt aplicate în practică prin refuzul obligatoriu al

instituţiilor financiar bancare de a efectua operaţiunile, acestea având obligaţia de a sesiza

imediat DIICOT. Simultan, bunurile vor fi blocate iar transferurile vor fi interzise. La

momentul vizitei la faţa locului nu toate entităţile raportoare păreau să aibă cunoştinţa de

obligaţiile de blocare este în mod oficial obligaţia lor şi în practica nu au fost găsit potriviri

exacte. Din acest motiv evaluatorii nu au putut evalua dacă prevederile sunt puse în mod

corespunzător în practică. În plus, procedura de blocare ar trebui să includă prevederi clare

pentru ca măsurile de blocare să aibă loc fără notificarea prealabilă a persoanei(lor) desemnate

implicate.

329. Deşi articolul 23 (2) prevede că “vor fi blocate”, şi echipa de evaluatori a fost asigurată

de către autorităţile române ca procedura de blocare ar trebui să fie una automată, evaluatorii

nu au fost convinşi de faptul că entităţile raportoare, care sunt obligate să se conformeze Legii

privind prevenirea finanţării terorismului, sunt conştiente de sistemul automat de blocare.

Evaluatorii au primit răspunsuri diferite de la mai multe entităţi raportoare. Unele dintre

acestea au fost neclare cu privire la obligaţia lor de a bloca fondurile şi a notifica ONPCSB

sau DIICOT şi să lase orice acţiune ulterioară în seama acestora din urmă. Acest lucru trebuie

clarificat prin lege. Ghidurile sunt de asemenea un instrument eficient în aceasta privinţă.

330. Autorităţile române nu au proceduri şi legi eficiente în vederea examinării şi aplicării

acţiunilor iniţiate în mecanismul de blocare din alte jurisdicţii. Astfel nu există proceduri în

vederea asigurării determinării prompte, în conformitate cu principiile legale naţionale

aplicabile, în care indicii solide sau baze rezonabile există în vederea iniţierii unei acţiuni de

blocare şi viitoarea blocare a fondurilor sau a altor active fără interziere. Acest lucru nu pare a

fi în conformitate cu criteriul III.3.

63

331. Acţiunile de blocare nu se extind la fondurile sau la alte active care aparţin în totalitate

sau parţial sau sunt controlate direct sau indirect de către persoanele desemnate, terorişti,

persoane care finanţează terorismul sau organizaţiilor teroriste. Şi nici acţiunile de blocare a

fondurilor extinse la fondurile sau alte active derivate sau generate din fondurile sau activele

deţinute sau controlate direct sau indirect de către persoanele desemnate, terorişti sau cei care

finanţează terorismul sau organizaţiile teroriste (criteriul III.4).

332. Articolul 26 din Legea 535/2004 obligă toate instituţiile implicate în sistemul de

prevenire şi combatere a terorismului că, împreună cu autorităţile publice şi Oficiul Naţional

al Registrului Comerţului, Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare şi Comisia de

Supraveghere a Asigurărilor, să colaboreze pentru completarea şi actualizarea listei naţionale

cuprinzând persoanele fizice şi juridice române suspectate că au comis sau finanţat acte de

terorism, altele decât cele menţionate în Anexă. Astfel de liste vor fi transmise Centrului de

Coordonare Operativă Antiteroristă, care la rândul său o va înainta Ministerului Finanţelor

Publice, care va întocmi o lista unica (în continuare denumita Lista), ce va fi supusă aprobării

Guvernului.

333. Începând cu 2002, BNR primeşte actualizări din partea MAE în legătură cu listele

revizuite ale UNSC şi UE. BNR transmite listele revizuite tuturor instituţiilor de credit din

România. Monitorul Oficial este sursă de informare în legătură cu Anexa şi Lista, pentru

persoanele şi entităţile nefinanciare desemnate. Unii supraveghetori financiari distribuie listele

cu sancţiuni actualizate; alţi supraveghetori pun aceste liste pe website-ul lor.

334. Se pare că evaluatorii au constat că în afara băncilor, multe entităţi raportoare implicate

în combaterea finanţării terorismului nu sunt conştiente de mecanismele de listare şi de

blocare. Unele categorii de entităţi raportoare cu care evaluatorii s-au întâlnit au informat

faptul ca Anexa şi Lista le sunt furnizate lor de către ONPCSB sau de către autoritatea de

supraveghere. De asemenea, au informat evaluatorii, că periodic verifica website-ul ONU şi

listele naţionale pentru orice alte actualizări. Canalele de comunicaţie în ceea ce priveşte

listarea trebuie să fie întărită.

335. Articolul 28 din Legea 535/2004 care se refera la Articolul 23, prevede ca operaţiunile

financiare între rezidenţi şi nerezidenţi, precum şi între nerezidenţi, care sunt făcute cu sau în

numele persoanelor incluse în Listă, vor fi supuse autorizării prealabile a BNR, CNVM şi

CSA. Evaluatorii sunt îngrijoraţi cu privire la faptul ca operaţiunile între rezidenţi par să nu

fie acoperite.

336.Art. 29 şi 30 din Legea nr. 535/2004 prevede faptul că instituţiile financiare

supravegheate de BNR, CNVM şi CSA ar trebui să informeze conducerea instituţiei cu privire

la orice cerere de operaţiune care este subiect al autorizării prealabile. Instituţiilor financiare

le sunt solicitate să prezinte imediat documentaţia cu privire la operaţiunea subiect al

autorizării prealabile, la BNR, CNVM sau CSA. Autoritatea de supraveghere în termen de 5

zile de la prezentarea documentaţiei, va emite autorizaţia sau va refuza operaţiunea. Dacă

autorizarea operaţiunii este refuzata, Parchetul General (DIICOT) şi Serviciul Român de

Informaţii (SRI) va fi notificat. Aceste prevederi acoperă toate instituţiile financiare care le

sunt permise să păstreze fonduri.

337. Nu există proceduri speciale pentru luarea în considerare a cererilor de scoatere din listă

a persoanelor care au fost listate, şi nici proceduri speciale pentru deblocarea fondurilor

persoanelor care au fost scoase din listă. Autorităţile române au explicat că o persoană sau

entitate, care doreşte să fie scoasă din listă, trebuie să formuleze o cerere de delistare către

64

organismul care a introdus-o în listă. Dacă persoana este întrodusă în listă, în urma unei

decizii judecătoreşti, potrivit căreia persoana este vinovată de comiterea unei infracţiuni de

terorism, această persoană trebuie să meargă în instanţă pentru a i se schimba verdictul şi,

ulterior, numele său va fi scos din listă.

338. Evaluatorii nu au fost informaţi în legătură cu existenţa unui sistem eficient şi efectiv de

comunicare imediată, către sectorul financiar, a măsurilor luate în cadrul procedurii de

blocare. De asemenea, ar trebui să se ofere îndrumări clare, în special instituţiilor financiare şi

altor persoane şi entităţi ce deţin fonduri vizate sau alte bunuri, în baza obligaţiilor ce le revin

potrivit procedurii de blocare.

339. În acelaşi timp, nu există prevederi clare privind procedura pentru deblocarea fondurilor

sau a altor bunuri ale persoanelor, afectate în mod greşit de către mecanismul de blocare, după

verificarea ca persoana nu este desemnată.

340. Această abordare a scoaterii din listă şi a deblocării bunurilor este problematică. Nu

există proceduri efective şi cunoscute public pentru luarea în considerare a cererilor de

scoatere din listă sau de deblocare a fondurilor persoanelor sau entităţilor scoase din listă,

într-o manieră rapidă conform cu obligaţiile internaţionale. Evaluatorii încurajează autorităţile

române să ia în considerare elaborarea unor astfel de proceduri cât mai curând posibil.

341. Legislaţia românească nu a implementat accesul la fonduri sau alte bunuri care au fost

blocate potrivit S/RES/1267(1999) şi pentru care s-a stabilit că sunt necesare pentru cheltuieli

de baza. Cum nu au fost blocate fonduri în baza 1267, ca fiind în legătură cu Usama Bin

Laden sau membrii Al-Qaeda sau Talibani ori asociaţii acestora, nu a fost nevoie să fie luată

în considerare situaţia de eliberare a acestor bunuri. Totuşi, este important ca autorităţile

române să instiinteze sectorul financiar şi entităţile nefinanciare desemnate, sau alţi membri ai

publicului, despre procedurile necesare în acest tip de cazuri.

342. BNR, CSA şi CNVM ar trebui să controleze modul în care instituţiile supravegheate se

conformează prevederilor şi ar trebui să aplice sancţiuni cu privire la competenţa lor

(Articolul 31 al Legii nr. 535/2004). Neconformitatea la obligaţiile Articolelor 25, 29 şi 30 din

Legea nr. 535/2004 ar trebui să fie sancţionate cu amenzi între 5.000-10.000 RON (1.350 euro

– 2.700 euro). Sancţiunile sunt aplicabile atât persoanelor fizice cât şi persoanelor juridice.

343. Evaluatorii au fost informaţi ca niciun transfer în sau din România nu s-a efectuat de

către persoanele fizice şi juridice incluse în Anexă. Există doar un caz de blocare a activelor

unei persoane fizice suspecte de finanţare a terorismului. Acest lucru se datorează faptului că

numele persoanei respective era inclus pe Anexă. În timpul investigaţiilor s-a stabilit faptul că

numele persoanei a fost o greşeală şi astfel toate sancţiunile asupra acelei persoanei au fost

ridicate.

Elemente adiţionale

344. Autorităţile române ar trebui să acorde atenţie măsurilor prevăzute de Documentul de

Bune Practici pentru Recomandarea Speciala III FATF, şi să elaboreze prevederi legislative

corespunzătoare pentru implementarea măsurilor menţionate în acesta.

345. Astfel de prevederi ar trebui să autorizeze accesul la fonduri sau alte bunuri care au fost

blocate în baza Rezoluţiei UN SC1373 (2001) şi despre care s-a stabilit că sunt necesare

pentru cheltuieli de bază, plata unor anumite taxe, cheltuieli, servicii sau pentru cheltuieli

65

extraordinare. Astfel de prevederi ar trebui să fie în acord cu rezoluţia UN SC 1373 (2001) şi

spiritul rezoluţiei UN SC 1452 (2003)

Statistici

346. Nu au existat persoane/entităţi sau bunuri blocate în baza Rezoluţiilor Naţiunilor Unite

privind finanţarea terorismului, în România. Evaluatorii au fost informaţi că în 2006 Oficiul a

primit un număr de 5 RTS-uri privind finanţarea terorismului. Tranzacţiile au fost suspendate

şi a fost sesizat PICCJ, dar cazurile sunt încă în stadiul operaţional5. Lipsa unor bunuri blocate

ridică întrebări în legătură cu eficienţa mecanismului actual.


347. Există implementată o structură legala de bază pentru determinarea promptă a ordinelor

de îngheţare. Autorităţile din România vor trebui să reevalueze regimul lor în lumina noii

calităţi de membru al UE. Dacă se bazează pe mecanismele UE, o procedură internă este

totuşi necesară pentru membri.

348. Legea 535/2004 privind prevenirea şi combaterea terorismului prevede ca “vor fi

blocate” şi echipa de evaluatori a primit asigurări de la autorităţile române că procedura de

blocare este menită a fi una automată. Evaluatorii nu au fost însă convinşi că entităţile

raportoare care sunt obligate să se conformeze Legii privind prevenirea şi combaterea

terorismului sunt complet conştiente de sistemul automat de blocare. Această situaţie necesită

îndrumări clare. În plus procedura de blocare ar trebui să conţină prevederi clare asupra

faptului că aceste măsuri de blocare ar trebui luate fără informarea prealabilă a persoanei

listate implicate.

349. Operaţiunile bancare între rezidenţii listaţi în Anexă sau în numele lor ar trebui detectaţi.

350. Blocarea în numele unei jurisdicţii străine ar trebui acoperită.

351. Autorizarea prealabilă de către BNR, CNVM sau CSA se face în baza Articolului 23

pentru operaţiuni financiare între rezidenţi şi nerezidenţi şi între nerezidenţii incluşi într-o

singura Lista. Evaluatorii au fost îngrijoraţi cu privire la faptul ca operaţiunile între rezidenţi

nu par a fi acoperite. Articolul 23 ar trebui modificat în concordanţă.

352. Autorităţile române nu pot impune un mecanism de blocare desemnat pentru alte

jurisdicţii şi nu pot bloca în numele unui FIU străin.

353. Procedura de blocare nu include fondurile derivate din fonduri sau alte bunuri deţinute

sau controlate, direct ori indirect, de către persoanele listate sau persoane care acţionează în

numele acestora sau la ordinul lor, şi nu asigura faptul ca nici acestea şi nici alte fonduri nu

sunt puse la dispoziţie, direct sau indirect, în beneficiul unor astfel de persoane, de către

conaţionali sau de către orice alte persoane de pe teritoriul lor.

354. Canalele de comunicare cu privire la lista şi actualizarea acesteia trebuie, de asemenea,

să fie întărite.

5 Autorităţile romane au informat ulterior evaluatorii ca notificarea nu are legătură cu finanţarea terorismului

66

355. Nu exista implementate sisteme eficiente şi efective pentru comunicarea măsurilor luate

în cadrul mecanismului de blocare, către sectorul financiar, imediat după luarea acestor

măsuri.

356. Această abordare privind scoaterea de pe listă şi deblocarea bunurilor este problematică.

Evaluatorii încurajează autorităţile române să ia în considerare elaborarea unor astfel de

proceduri cât mai curând posibil.

357. În acelaşi timp, nu există prevederi clare privind procedura de deblocare a fondurilor sau

altor bunuri ale persoanelor sau entităţilor afectate din greşeală de mecanismul de blocare

după verificarea ca persoana sau entitatea nu este desemnată.

358. Nu există prevederi implementate care să acorde accesul la fonduri sau alte bunuri care

au fost blocate în baza S/RES/1267 (1999) şi despre care s-a stabilit ca sunt necesare pentru

cheltuieli de bază.

359. Documentul privind Cele Mai Bune Practici ar trebui luat în considerare.

360. Eficacitatea parţii de implementare ar trebui îmbunătăţita în continuare.

2.4.3 Conformarea cu Recomandarea Specială SR. III


evaluarea

SR. III Conformitate parţială

Este necesară o îndrumare clară că

sintagma „vor fi blocate” reprezintă o

procedură automată de blocare.

Fondurile sau activele derivate sau generate

de fonduri sau alte active deţinute sau

controlate, direct sau indirect, de persoanele

desemnate, teroriştii, cei care finanţează

terorismul sau organizaţiile teroriste, ar trebui

să fie acoperite prin acţiuni de blocare.

Blocarea în numele unei jurisdicţii străine

nu este acoperită.

Canalele de comunicare în ceea ce priveşte

listarea şi actualizarea listelor trebuie, de

asemenea, întărite.

Autorităţile române nu pot pune în aplicare

un mecanism desemnat de blocare a altor

jurisdicţii şi nu pot dispune blocarea în

numele unui FIU străin.

Nu există sisteme eficiente şi efective

pentru comunicarea către sectorul financiar a

acţiunilor întreprinse în cadrul mecanismului

de blocare, de îndată ce o astfel de măsură a

fost dispusă.

Nu există proceduri eficiente sau cunoscute

în mod public pentru analizarea cererilor de

delistare şi pentru deblocarea fondurilor

persoanelor sau entităţilor scoase de pe listă,

67

într-un termen conform cu obligaţiile

internaţionale.

Nu există dispoziţii clare privind procedura

de deblocare a fondurilor sau a altor active a

persoanelor sau entităţilor afectate din

neatenţie de un mecanism de blocare după

verificarea că persoana sau entitatea nu este

una desemnată.

Nu sunt implementate dispoziţii care oferă

accesul la fonduri sau alte active care au fost

blocate conform S/RES/1267 (1999) şi care

au fost determinate ca fiind necesare pentru

cheltuieli de bază.

Lipsa ordinelor de blocare ridică probleme

în ceea ce priveşte implementarea efectivă.

Autorităţi

2.5 Unitatea de Informaţii Financiare şi funcţiile acesteia


Recomandarea 26

361. Criteriul 26.1 prevede ca ţările să înfiinţeze o unitate de informaţii financiare (FIU) care

să servească drept centru naţional pentru primirea (şi, după caz, solicitarea), analizarea şi

transmiterea RTS-urilor şi altor informaţii relevante privind potenţiale cazuri de spălarea

banilor sau finanţare a terorismului. În România această autoritate este Oficiul Naţional de

Prevenire şi Combatere a Spălării Banilor (ONPCSB). A fost înfiinţat în anul 1999 prin Legea

nr. 21/1999 privind prevenirea şi sancţionarea spălării banilor, iar în prezent funcţionează în

conformitate cu Legea nr. 656/2002 cu modificările şi completările ulterioare.

362. ONPCSB (denumit şi Oficiul) este un FIU de tip administrativ şi este organizat ca

organism specializat cu personalitate juridică în subordonarea Guvernului. Pentru a garanta

independenţa sa, ONPCSB are propriul său buget şi întocmeşte rapoarte anuale pentru Guvern

privind activitatea sa, publicate în Monitorul Oficial.

363. ONPCSB este condus de un Preşedinte, numit de Guvern, din rândul membrilor Plenului

Oficiului. Plenul Oficiului este format din şapte membri. Plenul acţionează, de asemenea, ca

structură deliberativă şi de decizie, fiind compus din câte un reprezentant al fiecărei dintre

următoarele instituţii: Ministerul Economiei şi Finanţelor, Ministerul Justiţiei, Ministerul

Internelor şi Reformei Administrative, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi

Justiţie, Banca Naţională a României, Curtea de Conturi şi Asociaţia Română a Băncilor,

numiţi pe o perioadă de 5 ani, prin Hotărâre a Guvernului.

364. Plenul adoptă decizii cu majoritate de voturi. Decizia dacă un RTS să fie transmis

Parchetului este, de asemenea, luată cu majoritate de voturi.

68

365. Membrii Plenului trebuie să îndeplinească următoarele condiţii: diplomă de licenţă şi cel

puţin 10 ani experienţă într-o funcţie juridică sau economică; domiciliul în România, doar

cetăţenii români; exerciţiul drepturilor civile şi politice; înaltă competenţă profesională şi

morală neştirbită. Membrilor Plenului le este interzis să facă parte din partide politice sau să

desfăşoare activităţi publice cu caracter politic. Funcţia de Membru al Plenului este

incompatibilă cu orice altă funcţie publică sau privată, cu excepţia funcţiilor didactice din

învăţământul superior. Un membru al Plenului trebuie să informeze în scris de îndată

Preşedintele cu privire la apariţia unei posibile situaţii de incompatibilitate.

366. Pe durata ocupării acestei funcţii, membrii Plenului vor fi detaşaţi şi raportul de muncă al

acestora va fi suspendat. La încetarea mandatului aceştia vor reveni la funcţia deţinută

anterior.

367. ONPCSB este format din Direcţia Generală Operativă, Compartimentul Audit Intern şi

Compartimentul Resurse Umane. În cadrul Direcţiei Generale Operative există 2

departamente: Direcţia Analiza şi Prelucrarea Informaţiilor şi Direcţia IT – Registratură –

Arhivă. Preşedintelui ONPCSB îi sunt subordonate trei direcţii: Direcţia Cooperare

Interinstituţională şi Relaţii Internaţionale; Direcţia Economico-Financiară şi Administrativă

şi Direcţia Juridică, Metodologie şi Control, recent creată.

PLEN PRESEDINTE COMPARTIMENT

AUDITPUBLIC

INTERN

DIRECTIA GENERALA OPERATIVA

DIRECTIA ANALIZA

SI PRELUCRAREA

INFORMATIILOR

DIRECTIA IT –

REGISTRATURA- ARHIVA

SERVICIUL 1

ANALIZA FINANCIARA

SERVICIUL 2

ANALIZA FINANCIARA

ORGANIGRAMA ONPCSB

DIRECTIA

ECONOMICO

FINANCIARA SI

ADMINISTRATIVA

DIRECTIA JURIDICA,

METODOLOGIE SI

CIONTROL

SERVICIUL

ADMINISTRATIV

SERVICIUL ECONOMIC

SI FINANCIAR

SERVICIUL JURIDIC SI

METODOLOGIE

SERVICIUL

SUPRAVEGHERE SI

CONTROL

DIRECTIA

COOPERARE

INTERINSTITUTIONAL

A SI RELATII

INTERNATIONALE

SERVICIUL

COOPERARE

INTERINSTITUTIONALA

SERVICIUL RELATII

INTERNATIONALE

COMPARTMENT

RESURSE UMANE

SERVICIUL 3

ANALIZA FINANCIARA

COMPARTMENT PENTRU STRUTURA

DE SECURITATE,

REGISTRATURA, ARHIVA

SERVICIUL IT

368. La momentul efectuării vizitei la faţa locului, numărul personalului ONPCSB era de 90

de angajaţi, din cei 120 bugetaţi. Evaluatorii au fost informaţi că ONPCSB a încercat în mod

activ să angajeze personal suplimentar, dar mulţi candidaţi au fost respinşi faptului ca nu au

corespuns standardelor foarte ridicate impuse de examinatori. În cadrul Direcţiei Analiza şi

Prelucrarea Informaţiilor îşi desfăşoară activitatea 1 Director, 3 Şefi Servicii, 25 analişti

financiari şi 5 asistenţi analişti.

69

369. ONPCSB are atribuţii de supraveghere (verificare, control) cât priveşte persoanele

prevăzute în Articolul 8 din Legea privind CSB/CFT care nu se află sub supravegherea

niciunei autorităţi în contextul CSB/CFT. Aceste entităţi sunt instituţiile financiare non-

bancare, (instituţiile non-financiare din Registrul General), entităţile non-financiare,

persoanele implicate în procesul de privatizare (reglementat de Autoritatea de Valorificare a

Activelor Statului) şi oficiile poştale (reglementate de Autoritatea Naţională de Reglementare

a Comunicaţiilor). Cu atât mai mult, ONPCSB poate efectua acţiuni de control comune la

instituţiile financiare, dar şi non financiare împreună cu autorităţile de supraveghere sau de

control (Garda Financiara). ONPCSB are doar 12 persoane care efectuează supravegheri

on-site. Chiar dacă un număr important de entităţi raportoare supravegheate de ONPCSB sunt

supuse unei supravegheri off-site prin intermediul unui sistem computerizat care permite ca

acele controale on-site să se concentreze pe sectoarele şi entităţile cu risc sau vulnerabile la

spălarea banilor şi finanţarea terorismului, evaluatorii au fost îngrijoraţi de numărul mare de

entităţi supravegheate şi de numărul scăzut de supravegheri on-site.

370. Personalul ONPCSB a beneficiat de instruiri adecvate în ceea ce priveşte combaterea

spălării banilor şi finanţării terorismului. În perioada 2003-2006, reprezentanţii ONPCSB au

participat la numeroase sesiuni de instruire vizând lupta împotriva spălării banilor şi finanţării

terorismului.

371. FIU România – ONPCSB este centrul naţional competent pentru primirea şi solicitarea,

analizarea şi diseminarea RTS-urilor şi a altor informaţii relevante vizând activităţile

suspectate de activităţi de SB şi FT.

372. În ceea ce priveşte Criteriul 26.1, atribuţiile ONPCSB sunt prevăzute în Legea nr.

656/2002 (Legea privind CSB/CFT), precum şi în Regulamentul privind organizarea şi

funcţionarea ONPCSB, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 531/aprilie 2006.

373. Principalele atribuţii sunt:

primirea datelor şi informaţiilor de la entităţile raportoare (prevăzute la art. 8 din

Legea privind CSB/CFT) şi de la autorităţile de supraveghere în conformitate cu dispoziţiile

articolului 17 din Legea privind CSB/CFT referitoare la operaţiuni şi tranzacţii efectuate în lei

şi valută, respectiv rapoartele privind tranzacţiile suspecte, tranzacţiile în numerar care

depăşesc echivalentul în RON a 10.000 Euro6 şi transferurile externe ce depăşesc 10.000

Euro;

analizarea şi prelucrarea datelor şi informaţiilor primite conform legii pentru a

identifica existenţa indiciilor temeinice de spălare a banilor sau finanţare a actelor de terorism;

solicitarea oricărei instituţii competente de a furniza date şi informaţii necesare în

vederea îndeplinirii obiectului său de activitate; informaţiile în legătură cu sesizările primite

potrivit dispoziţiilor legale sunt prelucrate şi utilizate în cadrul Oficiului în regim de

confidenţialitate;

sesizarea de îndată a organului competent în cazul în care se constată existenţa unor

indicii temeinice de săvârşire a altor infracţiuni decât cele de spălare a banilor sau de finanţare

a actelor de terorism;

sesizarea Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în cazul în care se

constată existenţa unor indicii temeinice de spălare a banilor şi sesizarea de îndată Serviciul

Român de Informaţii cu privire la operaţiunile suspecte de finanţare a actelor de terorism,

dacă în urma analizei şi prelucrării informaţiilor se constată indicii de finanţare a unor astfel

de acte;

6 Pragul de raportare a tranzacţiilor în numerar şi a transferurilor externe a fost modificat la 15 000 Euro prin

OUG nr. 53/2008 privind modificarea şi completarea Legii nr. 656/2002.

70

ONPCSB este supraveghetor pentru CSB/CFT pentru entităţile care nu au autorităţi de

supraveghere.

374. În vederea prelucrării informaţiilor care sunt necesare pentru investigaţiile financiare,

ONPCSB utilizează o reţea computerizată internă, având staţii de lucru pentru fiecare membru

al personalului, 10 servere şi un sistem de protecţie. 30 de staţii de lucru sunt destinate

accesului la Internet al analiştilor financiari, în scopul separării acestora de reţeaua internă a

Oficiului.

375. Pe lângă aplicaţiile interne privind tranzacţiile în numerar şi transferurile externe ce

depăşesc 10.000 Euro care pot fi primite în format electronic şi stocate în tabele şi rapoartele

de tranzacţii suspecte care pot fi primite fie în format electronic, fie pe suport de hârtie,

ONPCSB are acces şi la aplicaţii externe, cum ar fi CONTEXTOR – software de investigare

folosit pentru a explora, interpreta şi a afişa informaţii complexe dintr-o sferă largă de surse

pe bază de computere, inclusiv baze de date mari.

376. Echipa de evaluatori a reţinut că 1348 de RTS-uri din anul 2005 sunt încă în curs de

analizare, dar am fost informaţi că acestea vor fi finalizate înainte de sfârşitul anului 2007.

RTS-urile în curs de analizare au reprezentat o problemă, dar ONPCSB a recuperat. ONPCSB

a încercat, de asemenea, să identifice infracţiunea predicat atunci când a analizat un RTS.

377. Criteriul 26.2 prevede ca FIU-ul sau altă autoritate competentă dintr-o ţară ar trebui să

ofere instituţiilor financiare sau altor entităţi raportoare ghiduri privind modul de raportare,

inclusiv specificarea formelor de raportare şi procedurile care ar trebui respectate la momentul

raportării.

378. În răspunsurile la chestionar este indicat faptul că ONPCSB a emis Decizia nr. 276/2005

privind forma şi conţinutul Raportului de tranzacţii suspecte (RTS), Raportului privind

operaţiunile cu sume în numerar (RTN), şi ale Raportului pentru transferurile externe (RTE),

inclusiv modele de rapoarte prevăzute de Articolul 3 alin. 9 din Legea privind CSB/CFT.

Aceasta decizie prevede modelul raportului şi publicarea sa în Monitorul Oficial şi este

obligatoriu pentru toate entităţile raportoare. Acest model conţine toate informaţiile necesare

pentru identificarea entităţii raportoare, persoana fizica sau juridica care efectuează tranzacţia,

suma tranzacţionata şi informaţiile privind tranzacţia insasi, inclusiv motivul pentru care este

considerata a fi suspecta în cazul completării unui RTS.

379. Potrivit criteriului 26.3, FIU ar trebui să aibă acces direct sau indirect, la momentul

oportun, la informaţiile financiare, administrative şi datele autorităţilor de impunere a legii, de

care FIU are nevoie pentru îndeplinirea corespunzătoare a funcţiilor sale, inclusiv analizarea

RTS-urilor.

380. ONPCSB are acces direct on-line şi foloseşte în practica bazele de date ale altor instituţii

cum ar fi Autoritatea Naţionala a Vămilor, Oficiul Naţional al Registrului Comerţului,

Inspectoratul General al Politiei Române – evidenta populaţiei, Autoritatea pentru Străini,

Ministerul Finanţelor Publice – pentru rambursările de TVA, bilanţurile fiscale, clienţii

băncilor precum şi reţelele Egmont şi FIU.NET.

381. Criteriul 26.4 implică faptul că FIU-ul, fie direct sau prin intermediul altei autoritati

competente, ar trebui să fie autorizat să obtina de la instituţiile raportoare informaţii

suplimentare, necesare pentru îndeplinirea funcţiilor sale.

71

382. Articolul 5 (1) al Legii CSB/CFT prevede ca ONPCSB poate solicita date şi informaţii

necesare îndeplinirii atribuţiilor sale legale de la oricare dintre entităţile raportoare precum şi

de la instituţiile competente, inclusiv agenţiile de impunere a legii.

Instituirile/autorităţile/entităţile raportoare solicitate vor înainta Oficiului datele şi informaţiile

cerute în termen de 30 de zile de la primirea cererii. În plus, ONPCSB poate face schimb de

informaţii, pe baza de reciprocitate, cu instituţii străine care au funcţii similare şi care au

obligaţia păstrării secretului în condiţii similare, dacă asemenea comunicări sunt făcute în

scopul prevenirii şi combaterii spălării banilor sau a finanţării actelor de terorism.

383. În ceea ce priveşte Criteriul 26.5, ONPCSB este obligat, atunci când se constată existenţa

unor indicii temeinice de spălare a banilor sau de finanţare a actelor de terorism, să sesizeze

de îndată Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie (Articolul 6 (1) al Legii

CSB/CFT). În situaţia în care se constată existenta unor indicii temeinice de finanţare a unor

acte de terorism, Oficiul va sesiza de îndată şi Serviciul Român de Informaţii. De altfel, în

conformitate cu prevederile articolului 6, paragrafele 4 şi 5, ONPCSB va înainta Parchetului

de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie (la cerere), datele şi informaţiile obţinute în

timpul îndeplinirii atribuţiilor sale legale.

384. Având în vedere RTS-urile primite, ONPCSB analizează şi prelucrează datele şi

informaţiile primite în conformitate cu prevederile legale în vederea identificării existenţei

indiciilor temeinice de spălare a banilor sau finanţare a terorismului. În cazul în care se

identifică indicii temeinice de spălare a banilor şi finanţare a terorismului ONPCSB sesizează

Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justei în vederea începerii investigaţiilor. O

sesizare poate conţine mai multe RTS-uri ce au legătură între ele.

385. După cum s-a menţionat deja, ONPCSB este organ de specialitate subordonat

Guvernului. Pentru asigurarea independentei Oficiului şi pentru prevenirea oricăror influente

nepotrivite, Plenul a fost stabilit ca fiind structura deliberativa şi de decizie a Oficiului. Aşa

cum s-a menţionat în paragrafele 304-următoarele, Plenul este format din cate un reprezentant

al următoarelor instituţii: Ministerul Finanţelor Publice, Ministerul Justiţiei, Ministerul

Internelor şi Reformei Administrative, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi

Justiţie, Banca Naţionala a României, Curtea de Conturi şi Asociaţia Română a Băncilor.

Fiecare membru al Plenului este numit în funcţie pe o perioada de 5 ani, prin Hotărâre a

Guvernului, la propunerea instituţiei pe care urmează să o reprezinte. ONPCSB are autonomie

financiara – are propriul buget (4 milioane euro în 2007) – o garanţie suplimentara pentru

asigurarea independentei sale. Deciziile sunt luate cu votul majoritatii membrilor Plenului.

Preşedintele are obligaţia de a pune în aplicare deciziile adoptate de către Plen.

386. Criteriul 26.7 prevede faptul ca informaţiile deţinute de către FIU ar trebui protejate şi

diseminate în condiţii de siguranţa, în conformitate cu prevederile legii.

387. Autorităţile române au depus eforturi însemnate pentru îndeplinirea acestui criteriu. Parte

a acestor eforturi se datorează probabil şi faptului ca, în trecutul recent, confidenţialitatea

materialelor din cadrul FIU-ului a fost compromisă în mod serios. Informaţiile cuprinse în

RTS-uri, sub forma unor copii, au apărut în presa româneasca la începutul anului 2006. În jur

de 100 de RTS-uri pot fi găsite pe site-urile de Internet ale ziarelor locale din România. Din

aceste motive, RTS-urile în cauză au fost declasificate. Evaluatorii au discutat detaliile cu

partea română. Aceasta situaţie nefericită a apărut în timpul mandatului fostului Plen al

ONPCSB, iar autorităţile cu care echipa a purtat discuţii au recunoscut faptul ca sistemele de

securitate erau în mod evident neadecvate. La momentul vizitei on-site, Parchetul efectua

investigaţii în legătura cu acest caz.

72

388. În iulie 2006, ONPCSB s-a mutat într-o locaţie nouă pusa la dispoziţie de către Guvernul

României. Sediul actual este echipat cu:

- sistem de control al accesului;

- sistem de supraveghere cu camere infraroşu fără computer;

- o noua alocare a posturilor;

- a fost întrodus un nou sistem de computere care funcţionează în reţea;

- informaţii în legătura cu angajatul FIU care are acces la un anumit RTS sunt acum

disponibile;

- sistem de securitate integrat (compus din sistem de control al accesului şi detectoare

pasive în infraroşu);

- doar o singura persoana are acces la fotocopiator. Pentru folosirea fotocopiatorului o

cheie speciala este necesara iar fotocopierea este supervizata de către persoana care deţine

aceasta cheie.

389. Articolul 5 al Legii 656/2002 prevede ca RTS-urile primite sunt prelucrate şi utilizate în

cadrul Oficiului în regim de confidenţialitate. Totuşi, Articolul 18, alin. 1 din Legea CSB/CFT

prevede faptul ca „Personalul Oficiului nu trebuie să transmită informaţiile primite în timpul

activităţii doar în condiţiile prevăzute de lege”. Aceasta obligaţie rămâne validă după

încetarea poziţiei deţinută în cadrul Oficiului, pentru o perioada de 5 ani”. Obligaţia de a nu

transmite informaţii primite în timpul angajării în cadrul ONPCSB încetează după cinci ani de

la încetarea activităţii în cadrul Oficiului. Evaluatorii nu considera ca Criteriul 26.7 să fie în

întregime îndeplinit.

390. Cu privire la criteriul 26.8, FIU ar trebui să întocmească periodic rapoarte publice, iar

astfel de rapoarte ar trebui să includă statistici, tipologii şi evoluţii precum şi informaţii

privind activităţile desfăşurate. ONPCSB întocmeşte anual Raportul de Activitate. Raportul

Anual de Activitate pentru anul 2006 şi Anexele cu statistici pot fi găsite pe site-ul FIU

România www.onpcsb.ro (doar în limba română).

391. În plus articolul 6 (7) impune ONPCSB obligaţia de a furniza entităţilor raportoare,

precum şi autorităţilor cu atribuţii de control financiar şi celor de supraveghere prudenţială,

informaţii generale privind tranzacţiile suspecte şi tipologiile de spălare a banilor şi de

finanţare a actelor de terorism. În acest scop sunt organizate întâlniri periodice cu diferite

entităţi raportoare şi agenţii de aplicare a legii. În iulie 2005 ONPCSB a finalizat Proiectul de

Twinning PHARE, Italia fiind partenerul de twinning. Unul din rezultatele Proiectului a

constat în actualizarea Ghidului de Tranzacţii Suspecte şi realizarea unui nou Manual de

Instruire, acestea fiind diseminate atât la nivel central cat şi teritorial.

392. ONPCSB este membru al Grupului Egmont începând cu luna mai 2000 şi este conectat la

Reţeaua Securizata Egmont. Atunci când face schimb de informaţii cu partenerii străini

(FIU-uri străine), ONPCSB aplica Principiile Egmont pentru Schimbul de Informaţii între

Unităţile de Informaţii Financiare pentru cazurile de spălare de bani.

393. Articolul 5 (4) al Legii 656/2002 împuterniceşte ONPCSB să efectueze schimb de

informaţii, pe baza de reciprocitate, cu instituţii străine despre care considera ca au funcţii

similare şi care au obligaţia păstrării secretului în condiţii similare. Schimbul de informaţii ar

trebui făcut în scopul prevenirii şi combaterii spălării de bani şi a finanţării terorismului.

ONPCSB a intensificat şi îmbunătăţit schimbul de informaţii cu alte FIU-uri, prin crearea unei

unitati care tratează cererile de informaţii ale altor FIU-uri ca o prioritate.

http://www.onpcsb.ro/

73

394. ONPCSB întocmeşte statistici cuprinzătoare pe probleme relevante în legătura cu

spălarea de bani. Oficiul primeşte trei tipuri de rapoarte: Rapoarte privind operaţiunile cu

sume în numerar, în lei sau în valută, a căror limită minimă reprezintă echivalentul în lei a

10.000 euro, Rapoarte pentru transferurile externe în şi din conturi, pentru sume a căror limită

minimă este echivalentul în lei a 10.000 euro şi Rapoarte de Tranzacţii Suspecte. În scopul

unei bune funcţionari a ONPCSB şi pentru asigurarea unui feedback general cu entităţile

raportoare şi agenţiile de impunere a legii, Oficiul întocmeşte statistici anuale care cuprind:

Rapoartele privind operaţiunile cu sume în numerar, în lei sau în valută, a căror limită

minimă reprezintă echivalentul în lei a 10.000 euro

Articol 2002 2003 2004 2005 2006

Numărul

rapoartelor primite,

din care:

8409 10.166 11.661 14.944 71.571

- Bănci 8404 8062 9226 9136 8931

- societăţi de

investiţii financiare

0 15 62 169 229

- societăţi de valori

mobiliare

0 22 58 82 96

- altele 5 9 35 162 1047

- societăţi de leasing 0 0 1 6 34

- birouri de schimb

valutar

0 12 22 100 524

- societăţi de

consultanta

0 1 0 0 4

- societăţi de

intermediere

financiara

0 0 1 0 0

- societăţi de

asigurări şi

reasigurări

0 9 9 84 30

- agenţi economici

care desfăşoară

activităţi de jocuri de

noroc

0 0 39 182 470

- oficiile poştale 0 22 73 131 166

- societăţile de

transfer de bani

0 0 6 23 20

- auditori, persoane

fizice şi juridice care

acorda consultanta

fiscala, contabila sau

financiar bancara

0 0 0 1 1

- agenţiile imobiliare 0 0 0 1 6

- trezoreria statului 0 2014 2126 1473 666

- notarii 0 0 0 3394 59345

- avocaţii 0 0 0 0 2

Numărul

operaţiunilor

943.529 1.172.876 2.098.830 6.091.191 12.848.399

74

Cuantumul sumelor

depozitate în

numerar

8.490 mil.

Euro

8.303 mil.

Euro

12.974 mil.

Euro

19.239

mil. Euro

25.502

mil. Euro

Cuantumul sumelor

retrase în numerar

7.838 mil.

Euro

8.998 mil.

Euro

10.320 mil.

Euro

13.280

mil. Euro

16.425

mil. Euro

Rapoarte pentru transferurile externe în şi din conturi, pentru sume a căror limită minimă

este echivalentul în lei a 10.000 euro

Articol 2002 2003 2004 2005 2006

Numărul


din care:

4 7.489 8.991 8.761 8.887

- Bănci 4 7489 8980 8755 8.887

- societăţi de valori

mobiliare

4 1

- societăţi de


1

- societăţi de

asigurări şi

reasigurări

5 4

- societăţile de

transfer de bani

2

Numărul

operaţiunilor

14 502.020 756.257 1.009.086 1.192.932

Cuantumul sumelor

ieşite din România

0,18 mil.

Euro

15.544

mil. Euro

23.815 mil.

Euro

49.446

mil. Euro

89.219

mil. Euro

Cuantumul sumelor

întrate în România

1,83 mil.

Euro

13.187

mil. Euro

23.439 mil.

Euro

41.113

mil. Euro

95.313

mil. Euro

Rapoarte de Tranzacţii Suspecte

Articol 2002 2003 2004 2005 2006

Numărul


din care:

592 1067 1950 3.859 3.196

Entităţi raportoare

266

617

1470

3095 2720

- Bănci 2984 2560

- Cazinouri 21 46

- Dealerii de maşini 0 2

- birourile de schimb

valutar

7 3

- societăţi de transfer

de bani

0 8

- societăţile de

asigurare

6 4

- alte persoane

juridice

32 47

- societăţile de


0 12

75

- oficiile poştale 0 5

- alte persoane fizice 26 32

- agenţiile imobiliare 10 0

- organizaţiile non

profit

2 0

- avocaţi 6 0

Autorităţile de

control financiar şi

supraveghere

prudenţiala

167 239 147 232 329

Notificările

Oficiului

159 211 169 313 -

Autorităţile de

impunere a legii

- - 164 219 147

Statistici privind RTS-urile primite şi sesizările transmise la PICCJ

An RTS-uri primite Sesizări transmise la PICCJ

2002 592 256

2003 1067 365

2004 1950 523

2005 3859 483

2006 3196 336

20077 2908 616

395. În plus ONPCSB întocmeşte următoarele statistici:

- Situaţia operaţiunilor suspendate de către ONPCSB în cazul tranzacţiilor suspecte de

spălare de bani/finanţare a terorismului, cuprinzând numărul tranzacţiilor suspecte suspendate

şi totalul sumelor blocate.

- Statistici în legătura cu informările trimise diferitelor agenţii de impunere a legii:

Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia Naţionala Anticorupţie şi

Serviciul Român de Informaţii cu privire la valoarea aproximativa a sumelor spălate;

- Numărul controalelor efectuate la fiecare categorie de entităţi raportoare, cuprinzând şi

situaţia amenzilor aplicate pentru contravenţii.

- Numărul schimburilor de informaţii financiare derulate cu alte FIU (trimise sau

primite)

396. În anul 2004, Plenul Oficiului a dispus suspendarea unui număr de 18 operaţiuni, în

valoare echivalentă de aproximativ 11,8 milioane Euro. În anul 2005, Plenul Oficiului a

dispus suspendarea unui număr de 54 operaţiuni, în valoare de aproximativ 6,1 milioane Euro.

În anul 2006, Plenul Oficiului a dispus suspendarea unui număr de 4 operaţiuni, în valoare de

aproximativ 10.020.000 Euro. În anul 2007, Plenul Oficiului a dispus suspendarea unui număr

de 3 operaţiuni, în valoare de aproximativ 676.000 Euro.

397. ONPCSB întocmeşte propriile statistici cuprinzătoare privind RTS-urile, prin

completarea informaţiilor financiare primite şi procesate în cadrul propriului sistem IT, cu

feedback-ul semestrial furnizat de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi

Justiţie privind stadiul anchetelor, rechizitoriilor sau condamnărilor generate de informările

7 Informaţiile statistice pentru 2007 acoperă tot anul chiar dacă vizita on-site a avut loc în perioada 06-12 mai

2007.

76

transmise de Oficiu. Articolul 6 (6) din Legea 656/2002 impune aceasta obligaţie pentru

PICCJ. Evaluatorii au fost informaţi despre faptul ca, conformarea cu aceasta prevedere este

garantata de cooperarea excelenta a Oficiului cu PICCJ, DIICOT şi DNA.

398. Evaluatorii au evaluat pe baza statisticilor furnizate de autorităţile din România ca

ONPCSB îşi îndeplineşte activităţile într-o maniera eficienta. Procurorii şi ofiţerii de politie

şi-au exprimat opinia în fata echipei de evaluatori ca sunt incantati de calitatea informaţiilor

primite de la ONPCSB.

399. Băncile Româneşti sunt principalele entităţi raportoare din tara. După cum reiese clar din

statistici, în 2006, băncile au raportat 8887 transferurile externe în şi din conturi, pentru sume

a căror limită minimă este echivalentul în lei a 10.000 euro. Băncile româneşti au raportat

faptul ca 1.192.932 operaţiuni, în valoare de 89.219 milioane Euro, reprezintă cuantumul

sumelor transferate din conturi din România şi 95.313 milioane euro reprezintă cuantumul

sumelor transferate în conturi din România. Băncile româneşti au raportat 2560 de RTS-uri,

din totalul de 3196 RTS-uri transmise ONPCSB. Pana în 2006, băncile româneşti erau

principalele entităţi raportoare şi pentru operaţiunile cu sume în numerar, în lei sau în valută, a

căror limită minimă reprezintă echivalentul în lei a 10.000 euro. Totuşi, în 2006, notarii au

început să constituie principala entitate raportoare pentru operaţiunile cu sume în numerar, cu

un număr de 59.345 rapoarte.

2.5.2 Recomandări şi Comentarii

400. Oficiul deţine un rol esenţial în dezvoltarea, coordonarea şi implementarea sistemului de

CSB/CFT. Oficiul asigura pregătirea entităţilor cu obligaţii în domeniu. Numărul persoanelor

cu pregătire în domeniu, în cadrul Oficiului şi a altor instituţii implicate în prevenirea spălării

banilor şi a finanţării terorismului este impresionant. ONPCSB este bine structurat şi are o

dotare IT impresionanta. Oficiul a emis modele de Rapoarte de Tranzacţii Suspecte, Rapoarte

privind operaţiunile cu sume în numerar, în lei sau în valută, a căror limită minimă reprezintă

echivalentul în lei a 10.000 euro şi Rapoarte pentru transferurile externe în şi din conturi,

pentru sume a căror limită minimă este echivalentul în lei a 10.000 euro. Evaluatorii au

totodată impresia ca FIU cooperează eficient cu partenerii internaţionali şi ca demonstrează o

cooperare buna, prin intermediul schimbului de informaţii.

401. Deşi ONPCSB pare a avea personal suficient, totuşi numărul persoanelor (12 persoane)

care pot efectua controale on-site pare a fi disproporţionat fata de numărul mare de entităţi

care trebuie supervizate.

402. În plus se pare ca exista o considerabila lipsa de personal care poate duce la o influenta

negativa asupra atribuţiilor ONPCSB.

403. În plus, stocul de 1.348 RTS-uri ramase trebuie să fie analizate rapid şi eficient.

404. Instituţiile/autorităţile şi entităţile raportoare solicitate, vor înainta informaţiile cerute în

termen de 30 de zile de la primirea cererii Criteriul 26.4. Evaluatorii recomanda perioada de

timp să fie micşorata pentru ca ONPCSB sa-şi îndeplinească în mod adecvat funcţiile sale.

405. Oficiul întocmeşte statistici cuprinzătoare pe probleme relevante privind spălarea de

bani.

77

2.5.3. Conformitatea cu Recomandarea 26


R.26 Conformitate în

mare măsura

- Numărul mare de RTS-uri aflate în lucru, acestea

trebuind a fi analizate rapid şi eficient.

- Instituţiile/autorităţile şi entităţile raportoare

solicitate, vor înainta informaţiile cerute în termen de 30

de zile de la primirea cererii. Perioada de timp trebuie

micşorata pentru ca ONPCSB sa-şi îndeplinească funcţiile

sale în mod adecvat.

- Necesitatea unei interziceri explicite (fara limita de

timp) pentru angajaţii ONPCSB referitor la diseminarea

informaţiilor după încetarea activităţii în cadrul Oficiului.

2.6 Autoritati de aplicare a legii, urmărire penala şi alte autoritati competente –

cadrul pentru investigarea şi urmărirea penala a infracţiunilor precum şi pentru

confiscarea şi indisponibilizarea bunurilor (R.27 şi 238)


Recomandarea 27

407. Articolul 6 (1) din Legea 656/2002 prevede ca ONPCSB va proceda la analizarea şi

prelucrarea informaţiilor, iar atunci când se constată existenţa unor indicii temeinice de

spălare a banilor sau de finanţare a actelor de terorism, va sesiza de îndată Parchetul de pe

lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. În situaţia în care se constată finanţarea unor acte de

terorism, Oficiul va sesiza de îndată şi Serviciul Român de Informaţii cu privire la

operaţiunile suspecte de finanţare a actelor de terorism.

Urmărirea penala

408. În România, competenţa pentru efectuarea urmăririi penale privind spălarea de bani este

divizata între mai multe unitati de parchet, în funcţie de tipul infracţiunii predicat. În

consecinţa, competenţa revine după cum urmează:

- Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizata şi

Terorism(DIICOT), dacă sumele spălate provin din infracţiuni pentru care DIICOT este

autoritatea competenta se efectueze ancheta judiciara;

- Direcţiei Naţionale Anticorupţie (DNA), dacă sumele spălate provin din infracţiuni de

corupţie sau infracţiuni în legătura cu infracţiunile de corupţie;

- Parchetele de pe lângă Tribunale, dacă sumele spălate provin din infracţiuni ce nu

sunt de competenta DNA sau DIICOT.

409. Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizata şi Terorism

(DIICOT) face parte din Ministerul Public şi este specializata în combaterea infracţiunilor de

criminalitate organizata şi terorism. DIICOT este condusa de un Procuror Sef Direcţie.

DIICOT are buget propriu de aproximativ 300.000 Euro/an, o parte a acestuia fiind folosita

pentru investigaţii sub acoperire, informatori şi colaboratori.

410. DIICOT are un număr de 230 de procurori care îşi desfăşoară activitatea în cadrul a 15

Servicii Teritoriale situate în cadrul Parchetelor de pe lângă Curţile de Apel, precum şi 41

Birouri Teritoriale situate în cadrul Parchetelor de pe lângă Tribunale. Unităţile teritoriale ale

DIICOT nu sunt incluse în unităţile de parchet.

78

411. DIICOT este specializata în efectuarea anchetelor judiciare, în cazul infracţiunilor de

spălare de bani şi a infracţiunilor predicat; în cazul infracţiunilor de trafic de droguri; în cazuri

privind prevenirea şi combaterea criminalităţii organizate; în cazuri privind prevenirea şi

combaterea traficului de fiinţe umane; în cazul infracţiunilor privind piaţa de capital; în cazul

infracţiunilor privind securitatea naţionala a României; în cazuri privind prevenirea şi

combaterea criminalităţii informatice; în cazuri de terorism şi finanţarea acestuia.

412. În cadrul DIICOT (structura centrala) exista cinci servicii operative: Serviciul de

Investigare a Infracţiunilor de Crima Organizata; Serviciul de Combatere a Marii Criminalitati

Economico-Financiare în cadrul căruia funcţionează Biroul de Combatere a Spălării Banilor;

Biroul de Investigare a Infracţiunilor din Domeniul Bancar şi al Pieţei de Capital; Serviciul de

Investigare a Traficului de Droguri; Serviciul de Investigare a Infracţiunilor Informatice;

Serviciul de Investigare a Infracţiunilor de Terorism şi Finanţarea Terorismului.

413. În cadrul acestei structuri un număr de 40 de specialişti îşi desfăşoară activitatea,

specialişti care deţin cunostiinte tehnice în domeniile de competenta menţionate mai sus,

inclusiv spălarea banilor şi finanţarea terorismului.

414. Procurorii DIICOT sunt sprijiniţi pentru efectuarea anchetelor judiciare, împreuna cu

ofiţeri de politie judiciara şi agenţi, desemnaţi sub directa coordonare şi controlul imediat al

acestor procurori. Ordinele procurorilor sunt obligatorii pentru ofiţerii de politie judiciara şi

agenţi. Numirea ofiţerilor de politie judiciara şi agenţii sunt numiţi de Ministerul

Administraţiei şi Internelor cu aprobarea Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi

Justiţie.

415. Personalul selecţionat are abilitaţi şi calificări profesionale speciale şi totodată, deţin

cunostinte despre categoriile de infracţiuni date prin lege în competenta acestei unitati de

parchet. În conformitate cu prevederile legii, specialiştii desemnaţi în cadrul DIICOT trebuie

să aibă calificare superioara în procesarea şi recapitularea informaţiilor din domeniul

economic, financiar, bancar, vamal şi IT dar şi din alte sectoare. În cadrul DIICOT exista

reglementari interne potrivit cărora procurorul trebuie să dea dovada de o atitudine şi

standarde profesionale ridicate ce trebuie respectate.

416. Prin urmare, angajaţii DIICOT participa la un program de instruire permanenta organizat

de către Institutul Naţional al Magistraturii şi PICCJ precum: „Investigaţiile financiare şi

implementarea aspectelor legate de spălarea de bani şi finanţarea terorismului” (la care

participa procurori DIICOT precum şi reprezentanţi ai ONPCSB, Ministerului Justiţiei şi

Politiei); „Combaterea Terorismului Internaţional”. În cadrul programului PHARE au existat

o serie de activităţi de pregătire cu privire la spălarea de bani şi finanţarea terorismului.

Pregătirea specialiştilor din cadrul agenţiilor de impunere a legii a fost asigurata în

cadrul proiectului PHARE

Instituţia Numărul specialiştilor care au luat parte

la programele de pregătire

Parchetul de pe lângă Înalta Curte de

Casaţie şi Justiţie/Direcţia Naţionala

Anticorupţie

253 procurori

Ministerul Justiţiei şi Consiliul Superior al

Magistraturii

144 judecători

Ministerul Administraţiei şi Internelor 413 ofiţeri de politie

79

417. În cadrul proiectului PHARE, în care beneficiari au fost principalele autoritati

competente în domeniul combaterii spălării banilor (ONPCSB, Ministerul Justiţiei, Institutul

Naţional al Magistraturii, PICCJ, Agenţia Naţionala de Administrare Fiscala, Garda

Financiara, Autoritatea Naţionala a Vămilor, Ministerul Administraţiei şi Internelor, Serviciul

Român de Informaţii, Serviciul de Informaţii Externe şi Banca Naţionala a României), au fost

organizate 20 de sesiuni de pregătire pentru 83 de instructori şi 310 specialişti pe probleme

privind combaterea spălării banilor şi a finanţării terorismului.

Structura personalului care a participat la sesiunile de pregătire

Instituţia Numărul de specialişti

Parchetul de pe lângă Înalta Curte de

Casaţie şi Justiţie

63

Direcţia Naţionala Anticorupţie 3

Ministerul Administraţiei şi Internelor 60

Ministerul Justiţiei şi Institutul Naţional al

Magistraturii

9

Garda Financiara 30

Autoritatea Naţionala a Vămilor 67

Oficiul Naţional de Prevenire şi Combatere

a Spălării Banilor

20

418. Au existat, de asemenea, activităţi de pregătire, pe probleme privind spălarea de bani şi

finanţarea terorismului, organizate de către DNA şi ONPCSB pentru reprezentanţii agenţiilor

de aplicare a legii.

419. Codul de Procedura Penală (CPP) nu limitează puterile procurorului în ceea ce priveşte

momentul în care un învinuit /inculpat poate fi arestat. CPP prevede patru tipuri de măsuri

preventive: reţinerea, arestarea preventiva, interdicţia de a parasi tara şi interdicţia de a parasi

localitatea.

420. Reţinerea poate fi dispusa de către procuror sau de către organul de cercetare penala (ex.

politia). Aceasta măsura poate fi luata doar pentru 24 de ore şi doar înainte ca acuzaţiile

oficiale sa-i fie prezentate persoanei. Reţinerea nu poate fi prelungita.

421. Arestarea preventiva poate fi dispusa doar de către judecător, la propunerea procurorului.

Aceasta măsura poate fi luata după prezentarea acuzaţiilor oficiale. Momentul tactic când

propunerea este înaintata judecătorului este lăsat, în totalitate, la aprecierea procurorului.

422. Confiscarea poate fi dispusa de către procuror, în cadrul fazei de urmărire penala, şi de

către judecător, în cursul judecaţii.

423. În cazurile în care sunt efectuate investigaţii privind infracţiuni legate de spălarea de bani

sau finanţarea terorismului, atunci când sunt indicii temeinice, date sau informaţii privind

existenta unei astfel de infracţiuni, procurorul poate lua anumite măsuri, cum ar fi:

- punerea sub supraveghere a conturilor bancare şi a conturilor asimilate acestora;

- solicitarea de informaţii bancare, întrucât secretul bancar nu poate fi opus procurorului

în astfel de cazuri;

- solicitarea de informaţii sau alte acte şi documente de la alte instituţii publice (ex.

Ministerul Finanţelor Publice, Ministerul Administraţiei şi Internelor, ONPCSB, Oficiul

Naţional al Registrului Comerţului.);

- audierea persoanelor ce au cunoştinţa despre circumstanţele legate de aspectele

menţionate mai sus.

80

424. Când faptele sunt clare, procurorul va proceda la alegerea măsurilor procedurale,

considerate a fi eficiente în cazul respectiv. Aceasta implica începerea procedurii judiciare,

stabilirea infracţiunilor care vor fi urmărite penal, audierea persoanei învinuite şi a martorilor,

dispunerea efectuării de expertize tehnice sau constatări tehnico-ştiinţifice de către specialiştii

DIICOT şi DNA, efectuarea de percheziţii domiciliare sau informatice, solicitarea autorizării

interceptării comunicaţiilor, etc.

Poliţia

425. Poliţia Română, din cadrul Ministerului Administraţiei şi Internelor, respectiv poliţia

judiciară, are un rol important în efectuarea procedurilor judiciare dispuse de către procuror;

în acelaşi timp, structurile poliţiei din cadrul Ministerului Administraţiei şi Internelor au, de

asemenea, rol în colectarea informaţiilor despre infractori, dar şi în domeniul spălării banilor

şi al finanţării terorismului.

426. Direcţia de Investigare a Fraudelor (DIF) constituie structura în cadrul Inspectoratului

General al Politiei Române care efectuează investigaţiile privind spălarea sumelor obţinute din

infracţiunile de natura economica. Direcţia de Investigare a Fraudelor are un număr de 7

ofiţeri de politie, un subofiţer şi un angajat civil. În cadrul Direcţiei Generale de Combatere a

Crimei Organizate şi Antidrog funcţionează un serviciu cu 8 ofiţeri de politie, care sunt

implicaţi în combaterea spălării banilor în legătura cu crima organizata. Direcţia de

Investigare a Fraudelor şi unităţile sale teritoriale a fost unitatea de politie specializata să

investigheze cazurile de spălare a banilor care derivau din infracţiuni economice şi financiare,

având la baza o scrisoare rogatorie emisa de procuror în conformitate cu art. 217 al Codului de

Procedura Penala, până în anul 2005, când serviciul a fost transferat la noua structură,

respectiv Direcţia de Combatere a Marii Criminalitati Economico-Financiare.

427. Direcţia pentru Combaterea Marii Criminalitati Economico-Financiare a fost infiintata,

în anul 2005, în cadrul Direcţiei Generale de Combatere a Criminalitatii Organizate.

Departamentul pentru Combaterea Spălării Banilor a fost infiintat în cadrul acestei structuri.

În prezent, 25 de ofiţeri de politie lucrează în cadrul Departamentului pentru Combaterea

Spălării Banilor, la nivel naţional, şi 73 ofiţeri de politie specialişti sunt desemnaţi la nivel

teritorial. Principalul lor obiectiv este efectuarea de acte premergătoare şi acte procedurale, pe

baza sesizărilor primite de la ONPCSB, prin intermediul PICCJ, sau în cazuri în care

investigaţiile pentru spălare de bani şi finanţare a terorismului sunt efectuate în legătura cu

persoane ce fac parte din grupuri de crima organizata sau în legătura cu persoane asociate la

grupuri ce au ca scop savarsirea unor astfel de infracţiuni.


428. Exista mijloace legislative care asigura autorităţilor de aplicare a legii şi celor ce

efectuează ancheta penala, mijloace investigative speciale. Este important de menţionat faptul

ca aceste tehnici speciale de investigare pot fi folosite în cazuri privind infracţiuni de spălare

de bani sau finanţare a terorismului.

429. Aceste tehnici speciale de investigare constau in:

- folosirea investigatorilor sub acoperire;

- interceptarea şi înregistrarea convorbirilor telefonice sau a altor mijloace de

comunicaţii;

- înregistrări audio şi video;

- accesul la sisteme informatice;

81

- solicitarea de informaţii bancare;

- livrarea controlata în legătura cu crima organizata;

- supravegherea conturilor bancare;

- supravegherea sistemelor informatice.

430. România a adoptat o abordare de tipul „toate infracţiunile”. Orice infracţiune poate

constitui infracţiune predicat pentru spălarea de bani. În situaţiile în care legislaţia permite

folosirea tehnicilor speciale de investigaţii pentru infracţiunile predicat, aceste tehnici pot fi

folosite şi în legătura cu infracţiunile de spălare a banilor şi finanţare a terorismului.

Statistici privind tehnicile speciale de investigaţii folosite de DIICOT

în perioada 2004-mai 2007

Înregistrări Supravegherea

conturilor bancare

Mandate de cercetare Mandate de cercetare

IT

264 21 78 31

431. În cadrul DIICOT şi DNA exista un departament format din specialişti care desfăşoară

activităţi tehnice de consultanta şi analiza a informaţiilor şi datelor privind spălarea banilor şi

finanţarea terorismului, în baza dispoziţiilor procurorului. Specialiştii furnizează procurorilor

experienţa necesara.

432. Programe speciale educaţionale şi de pregătire sunt asigurate judecătorilor şi instanţelor

în privinţa infracţiunilor de spălare de bani şi finanţare a terorismului, dar şi în privinţa

blocării, indisponibilizării şi confiscării bunurilor rezultate din savarsirea de infracţiuni sau

care urmează a folosite în finanţarea terorismului.

82

433. ONPCSB, în cooperare cu INM, asigura programe educaţionale şi de pregătire pentru

judecători şi instanţe. În cursul anului 2006, cinci seminarii au fost organizate pe probleme de

CSB/CFT pentru judecători şi instanţe. 15 judecători au participat la Reţeaua Europeana de

Pregătire Judiciara – au fost ţinute trei seminarii.

Rocomandarea 28

434. Legea 656/2002 şi Codul de Procedura Penala permit persoanelor care investighează

infracţiuni de spălare de bani şi finanţare a actelor de terorism să beneficieze de mijloacele

necesare pentru obţinerea de date, indicii şi informaţii în vederea stabilirii corecte a faptelor.

435. În cazul în când exista suspiciuni de spălare a banilor sau finanţare a terorismului

secretul instituţiilor financiare nu poate împiedica procurorul şi instanţa să aibă acces la astfel

de informaţii. ONPCSB este obligat să pună la dispoziţia procurorului orice date sau

informaţii disponibile despre spălarea banilor sau finanţarea terorismului. DIICOT şi DNA

pot solicita Oficiului să completeze sesizările iniţiale, înaintate în urma analizării rapoartelor

de tranzacţii suspecte primite, iar Oficiul este obligat să pună la dispoziţia procurorului toate

informaţiile necesare pentru identificarea suspectului şi pentru stabilirea corecta a faptelor. În

cazul unui refuz, procurorul poate solicita instanţei să emită un mandat de percheziţie care să

permită procurorului accesul la documente sau sistemele IT. Potrivit legislaţiei, procurorul

poate solicita ca un astfel de mandat sa-i fie eliberat. Încălcarea obligaţiei de comunicare

poate atrage răspunderea penala. Dacă totuşi se stabileşte ca încălcarea obligaţiei de furnizare

a informaţiilor nu s-a realizat în „bona fide”, acest fapt este sancţionat de art. 264 din Codul

Penal (favorizarea infractorului).

436. Dacă se constată totuşi un refuz din partea entităţilor raportoare, alte persoane juridice

sau fizice, procurorul poate solicita instanţei să emită un mandat de percheziţie care să permită

procurorului accesul la documente sau sistemele IT. Potrivit legislaţiei, procurorul poate

solicita ca un astfel de mandat sa-i fie eliberat. Încălcarea obligaţiei de comunicare poate

atrage răspunderea penala. Dacă totuşi se stabileşte ca încălcarea obligaţiei de furnizare a

informaţiilor nu s-a realizat în „bona fide”, acest fapt este sancţionat de art. 264 din Codul

Penal privind favorizarea infractorului.

437. Articolul 25 (6) din Legea 656/2002 prevede pentru procuror obligaţia luării măsurilor

asigurătorii prevăzute de Codul de Procedura Penala, pentru a se garanta aducerea la

îndeplinire a măsurii confiscării bunurilor. Codul de Procedura Penala prevede măsuri

asigurătorii care asigura indisponibilizarea şi blocarea sumelor în conturi. Confiscarea prin

echivalent este posibila, dacă bunurile supuse confiscării nu se găsesc.

438. Articolul 27 (2) din Legea 656/2002 prevede ca procurorul poate dispune supravegherea

conturilor bancare pe o perioada de 30 de zile, iar dacă este necesar, procurorul, pentru motive

temeinice, poate prelungi această măsură prin ordonanţă motivată, fiecare prelungire neputând

depăşi 30 de zile. Durata maximă a măsurii dispuse este de 4 luni.

439. Monitorizarea, interceptarea sau înregistrarea comunicaţiilor precum şi accesul la

sistemele informatice pot fi dispuse doar de judecător, la cererea procurorului, în faza

urmăririi penale, şi din oficiu, în faza judecaţii, în conformitate cu art. 91 CPP.

440. În ceea ce priveşte posibilitatea efectuării de percheziţii, Articolul 100 CPP, prevede ca,

în faza urmăririi penale, procurorul poate solicita judecătorului emiterea unui mandat de

percheziţie şi stabileşte clar procedura aplicabila pentru ca dovezile să fie obţinute în mod

legal.

83

441. Procurorul este competent să ia măsuri de indisponibilizare a bunurilor şi să efectueze

audieri de martori.

442. De asemenea, evaluatorii au fost îngrijoraţi în legătura cu informaţiile obţinute on-site,

potrivit cărora unele acuzaţii privind savarsirea infracţiunii de spălare de bani s-au bazat pe

ordonanţa procurorului de interceptare a comunicaţiilor, ordonanţa data insa în legătura cu

acte care privesc siguranţa naţionala. Ca urmare, materialul obţinut prin metodele

investigative speciale, în acele cazuri specifice, nu puteau fi folosite ca mijloace de proba în

instanţa. Evaluatorii considera aceasta problema ca fiind una serioasa pe parcursul celor 4 luni

în care aceasta practica a fost folosita. Totuşi, evaluatorilor li s-a comunicat ca aceasta situaţie

a fost specifica perioadei de tranziţie, în care noua lege întra în vigoare iar cea veche încă mai

era în vigoare. Evaluatorii au fost ulterior informaţi ca procurorul nu mai este abilitat să emită

mandate de interceptare pe siguranţă naţională, art.20 şi 21 din lege prevăzând faptul că numai

preşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie poate emite un astfel de mandat.

443. Evaluatorii au fost totodată îngrijoraţi de modificările recente ale Articolului 10 din

Legea 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie (Martie

2007) şi de dezincriminarea faptei de garantare a creditelor obţinute de la bănci private, prin

încălcarea reglementarilor privind creditarea. În consecinţa, un anumit număr de persoane pot

fi achitate în ceea ce priveşte spălarea de bani, în urma obţinerii de împrumuturi ilegale.

Evaluatorii sunt îngrijoraţi în legătura cu impactul viitor al acestor modificări, asupra spălării

banilor.

Statistici

444. În scopul analizării eficientei sistemului, metodelor, tehnicilor şi evoluţiilor CSB/CFT,

autorităţile Române au organizat grupuri de lucru şi întâlniri între reprezentanţii DIICOT şi

DNA precum şi autorităţile de supraveghere care supraveghează băncile, piaţa de capital şi

piaţa asigurărilor (Banca Naţională a României, Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare şi

Comisia de Supraveghere a Asigurărilor) şi alţi reprezentanţi ai entităţilor raportoare.

Grupurile de lucru încearcă să identifice vulnerabilităţile legislative ce creează impresia unor

situaţii de încălcare a legilor sau de identificare întârziata a cazurilor de spălare a banilor sau

finanţare a terorismului.

445. ONPCSB foloseşte informaţiile care sunt primite sub forma de feedback de la PICCJ

împreuna cu toate informaţiile financiare analizate şi procesate de către analiştii financiari.

Oficiul totodată, furnizează tipologii privind spălarea banilor şi finanţarea terorismului,

evidenţiind noile tehnici folosite de infractori. Aceste tipologii sunt prezentate entităţilor

raportoare, precum şi autorităţilor cu atribuţii de control financiar şi celor de supraveghere

prudenţiala, cu ocazia sesiunilor de pregătire organizate de către Oficiu.

446. ONPCSB organizează şi întâlniri periodice, la nivel de management, pentru consultări

bilaterale şi multilaterale şi actualizarea reciproca pe probleme privind spălarea de bani.

Aceste întâlniri sunt concentrate pe analizarea fenomenelor specifice infractionalitatii,

stabilind evoluţiile sale, luându-se măsuri comune pentru eficientizarea acţiunilor de prevenire

şi control.

447.Metodele, tehnicile şi evoluţiile revizuite, precum şi tipologiile relevante sunt inserate în

Raportul Anual întocmit de către Oficiu. Rapoartele anuale sunt diseminate agenţiilor de

aplicare a legii.

84

448. În conformitate cu criteriul 32.2, autorităţile competente ar trebui să întocmească

statistici cuprinzătoare pe probleme relevante în ceea ce priveşte eficacitatea şi eficienta

sistemelor de combatere a spălării banilor şi finanţării terorismului. Autorităţile de aplicare a

legii din România întocmesc astfel de statistici.

Statistici privind spălarea banilor şi finanţarea terorismului.

Autoritatea Naţionala a Vămilor

Anul 2005

ÎNTRĂRI

(Euro)

Numărul de

declaraţii

Ieşiri (Euro) Numărul de

declaraţii

Reţinute

(Euro)

Numărul de

declaraţii

9,770,814 447 9,384,986 445 555,287 18

Ianuarie-iunie 2006

ÎNTRĂRI

(Euro)

Numărul de

declaraţii

Ieşiri (Euro) Numărul de

declaraţii

Reţinute

(Euro)

Numărul de

declaraţii

5,653,759 235 8,846,882 521 1,003,956 23

Direcţia Naţionala Anticorupţie

Anul Cazuri

anchetate

Rechizitorii Neînceperi

de

urmărire

penala

Condamnări Bunuri

confiscate

Dosa

re

Per

soan

e

Dosa

re

Per

soan

e

Bunuri

indis

ponib

iliz

ate

Dosa

re

Per

soan

e

Conda

mnări

nedefini

tive

Conda

mnări

definit

ive

In

cond

amn

ări

nede

finiti

ve

In

conda

mnări

defini

tive

Dosa

re

Per

soan

e

Dosa

re

Per

soan

e

2002

2003 2 2

5

1780

mili

arde

ROL

2004 1 4 320

mili

arde

ROL

2005

2006 1 7 400

mili

arde

ROL

2 3 95.0

00

Euro

85

Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizata şi Terorism

Anul Numărul

total al

cazurilor

anchetat

e

Rechizitorii Neîncep

eri de

urmărir

e penala

Condamnări Bunuri

confiscate

Achitări

Dosa

re

Per

soan

e

Dosa

re

Per

soan

e

Tota

lul

bunuri

lor

indis

ponib

iliz

ate

Dosa

re

Per

soan

e

Con

dam

nări

nede

finiti

ve

Conda

mnări

definiti

ve

In

conda

mnări

nedefin

itive

In

cond

amnă

ri

defin

itive

Nedefi

nitive

Def

init

ive

Dosa

re

Per

soan

e

Dosa

re

Per

soan

e

2002

40 66 8 1

4

Bunuri

mobile

şi

imobil

e

obţinu

te din

comite

rea de

infracţ

iuni şi

cele

aparţin

ând

persoa

nelor

acuzat

e – nu

exista

date

cu

privire

la

indivi

dualita

tea sau

evalua

rea

lor.

32 52 1 1

2003

60 155 8 1

2

Bunuri

mobile

şi

imobil

e

obţinu

52 14

3

2 2 1

86

te din

comite

rea de

infracţ

iuni şi

cele

aparţin

ând

persoa

nelor

acuzat

e – nu

exista

date

cu

privire

la

indivi

dualita

tea sau

evalua

rea

lor.


449. La momentul vizitei on-site erau doar cinci condamnări definitive în cazuri de spălare de

bani. Evaluatorii au fost îngrijoraţi de acest număr mic de condamnări. Evaziunea fiscala

continua să fie cea mai frecventa infracţiune predicat.

2.6.3. Conformitatea cu Recomandările FATF


R.27 Conformitate

parţială

- Exista o rezerva privind eficienta investigaţiilor de

spălare de bani având în vedere ca sunt puţine condamnări

R.28 Conformitate

2.7 Declaraţiile privind trecerea frontierei cu numerar şi raportarea acestor cazuri

(Recomandarea speciala IX)


450. Autoritatea Naţionala a Vămilor (ANV) din România este responsabilă pentru controlul

trecerilor frontierei cu numerar. ANV este parte a sistemului de CSB/CFT din România.

451. Norma nr. 6/2005 emise de către BNR prevăd pentru persoanele fizice obligaţia de a

declara ANV transferurile peste frontiera de numerar, dacă valoarea totala depaseste

10.000Euro. ANV este împuternicita să efectueze verificări vamale în ceea ce priveşte

bunurile şi valorile deţinute de persoanele fizice, atunci când acestea tranzitează frontiera

României.

87

452. La momentul vizitei la faţa locului vama nu a furnizat un formular specific pentru

declararea sumelor. Evaluatorii au fost insa informaţi în legătura cu faptul ca exista totuşi un

tip de formular de declaraţie. Doar câteva informaţii au fost completate. Când au ajuns în

aeroport în Bucureşti, evaluatorii individuali au consemnat faptul ca nu existau informaţii

disponibile cu privire la necesitatea completării unei declaraţii privind transportul de numerar

peste un anumit prag.

453. Evaluatorii au fost informaţi cu privire la faptul ca Regulamentul 1889/2005 al

Parlamentului European şi al Consiliului din 26 octombrie 2005, privind controlul

numerarului care este întrodus sau scos din Comunitate, va intra în vigoare pe 15 iunie 2007.

Regulamentul are aplicabilitate directa în statele membre.

454. Evaluatorilor li s-a spus faptul ca un nou formular de declaraţie a fost pregătit pentru

implementarea Regulamentului UE. Mult mai multe informaţii vor fi solicitate în noul

formular, incluzând informaţii privind datele de identificare ale persoanelor care dau

declaraţia, dar în plus va cuprinde informaţii privind tipul de numerar, scopul miscarii

numerarului care întra sau iese din tara, sursa fondurilor, beneficiarul, numărul

zborului/numele navei/numărul de înmatriculare al maşinii etc. Dacă o persoana declara ca

întroduce mai mult de 10.000 Euro se va proceda la verificarea tuturor informaţiilor furnizate

şi se va înainta un raport către ONPCSB. Toate informaţiile sunt păstrate în sistemul IT şi sunt

analizate lunar de un grup de lucru specializat în vederea identificării potenţialelor riscuri.

Mergând mai departe informaţiile sunt păstrate în scopuri statistice. FIU-ul are acces direct la

baza de date a vămii ce conţine toate informaţiile din formularele de declaraţii. FIU-ul

foloseşte aceste informaţii ca parte a procesului de analiza. Autorităţile vamale fiind o entitate

raportoare a desemnat o persoana de contact în fiecare punct vamal care zilnic analizează

toate declaraţiile în vederea completării unui RTS şi transmiterii acestuia la ONPCSB în cazul

unei suspiciuni.

455. Nedeclararea către ANV a numerarului sau a altor instrumente de plata ce depăşesc

10.000 Euro, la întrarea sau ieşirea din România, este considerata contravenţie şi va fi

sancţionata cu amenda de la 70-100 RON, iar sumele nedeclarate vor fi confiscate. Cuantumul

amenzilor urmează a fi mărite atunci când regulamentul va întra în vigoare.

456. Dacă o persoana a completat declaraţia, autoritatea vamala nu poate retine persoana,

chiar dacă asupra să planează o suspiciune de spălare de bani. Politia de frontiera poate retine

persoana pe o perioada de pana la 24 de ore dar nu poate confisca banii declaraţi. O înţelegere

privind colaborarea între Autorităţile Vamale şi Politia de Frontiera este în vigoare.

457. În 2006, Autorităţile Vamale au transmis un număr de 53 RTS-uri ONPCSB-ului.

Autorităţile vamale au informat evaluatorii cu privire la faptul ca ONPCSB a furnizat

feedback sub forma seminariilor de instruire. Nu a fost furnizat feedback pentru fiecare caz în

parte.

458. Autorităţile române au întreprins eforturi în direcţia întăririi cooperării între Autoritatea

Naţionala a Vămilor şi alte autoritati implicate în combaterea spălării banilor, prin semnarea

de Protocoale de Cooperare între Ministerul Administraţiei şi Internelor şi Ministerul

Finanţelor Publice pe probleme de prevenire şi combatere a criminalităţii transfrontaliere şi

Protocol de Cooperare între Ministerul Administraţiei şi Internelor şi Ministerul Finanţelor

Publice pe prevenirea şi combaterea fraudelor vamale. Exista în total un număr de 13

Protocoale de cooperare între politie, vămi, şi alte servicii specializate de aplicare a legii în

legătură cu prevenirea şi combaterea infracţiunilor.

88

459.La nivel internaţional, schimbul de informaţii între Autoritatea Naţionala a Vămilor şi alte

autoritati administrative, au la baza protocoale semnate. Protocoale bilaterale au fost semnat

cu Turcia, Republica Federala Iugoslavia, SUA, Bulgaria, Grecia, Moldova, Ucraina,

Armenia, Georgia, Federaţia Rusa, Albania, Slovenia, Azerbaidjan, Slovacia şi China.

460. ANV nu este competenta să blocheze transporturile fizice de titluri negociabile la

purtător care au legătura cu finanţarea terorismului. Dacă este necesar, ANV va înainta o

solicitare la Politia de Frontiera în vederea începerii unei cercetări penale.

461. Întroducerea sau scoaterea ilegala, din România, a metalelor şi pietrelor preţioase,

precum şi ascunderea acestora în vederea sustragerii de la controlul vamal, va fi considerata

infracţiune. Fapta va fi pedepsita cu amenda de la 1000 RON la 1500 RON, iar bunurile vor fi

confiscate în beneficiul statului Român.

462. ANV are obligaţia de a completa un raport şi de a-l înainta Oficiului în termen de 24 de

ore, atunci când o persoana care tranzitează frontiera întroduce sau scoate din tara instrumente

de plata ce depăşesc limita de 10.000 Euro. Aceste informaţii sunt înaintate şi Direcţiei

Vamale Anti-frauda – Serviciul de Control şi Investigare a Fraudelor Vamale, pentru

întocmirea de statistici şi realizarea de analize pe baza de risc.

463. De asemenea, ANV are obligaţia să transmită un RTS Oficiului, atunci când apar

suspiciuni privind spălarea banilor sau finanţarea terorismului.


464. Autorităţile române nu au implementat măsurile prevăzute în Documentul privind cele

mai bune practici pentru Recomandarea IX.

465. ANV trebuie să raporteze Oficiului, cel mult în 24 de ore, transferurile fizice peste

frontiera a numerarului, dacă depaseste limita de 10.000Euro. Aceste rapoarte sunt încărcate

în baza de date a Oficiului. În acest scop ANV are propria să baza de date.


466. ANV este responsabila pentru controlul transferurilor de numerar la frontiera, pentru a

preveni spălarea banilor şi finanţarea terorismului.

467. Evaluatorii au notat faptul ca Vămile nu au puteri investigative si, se presupune ca, nici

puteri poliţieneşti. Astfel, dacă ei au o suspiciune privind spălarea banilor sau finanţarea

terorismului (si nu exista o încălcare a Regulamentului BNR 6/2005), nu au puteri clare

pentru oprirea persoanei şi reţinerea numerarului etc., pana când nu vine Politia de Frontiera.

Aceasta problema ar trebui reglementata.

468. Evaluatorii au fost informaţi în legătura cu faptul ca sistemul se va schimba odată cu

întrarea în vigoare a Regulamentului (EC) 1889/2005 a Parlamentului European şi a

Consiliului din 26 octombrie 2005, privind controlul numerarului care este întrodus sau scos

din Comunitate. Este neclar dacă sistemul se schimbase în cele doua luni de la vizita on-site,

pentru a adapta partile obligatorii prevăzute de Regulament. Cum Regulamentul UE a întrat în

vigoare pe 15 iunie 2007 şi luând în considerare faptul ca acesta este direct aplicabil,

evaluatorii presupun ca schimbările nu s-au efectuat în perioada de 2 luni.

89

469. Autorităţile române, în special ANV, ar trebui să implementeze proceduri pentru

informarea persoanelor care intra în ţară, cu privire la faptul ca acestea trebuie să declare

transporturile peste frontiera de numerar şi titluri negociabile la purtător, dacă valoarea

acestora depaseste 10.000Euro.

2.7.3. Conformitatea cu Recomandarea Speciala IX


SR.IX Conformitate

parţiala

- Nu exista o putere clara de a stopa şi retine

persoanele şi sumele, acolo unde suspiciuni privind

spălarea de bani sunt identificate, dacă banii sunt declaraţi.

- Nu exista o putere clara de a stopa şi retine


spălarea banilor şi finanţarea terorismului sunt

identificate, dacă sumele sunt sub limita de raportare

- Nu exista proceduri implementate care să

informeze persoanele despre faptul ca trebuie să declare

transporturile peste frontiera a numerarului şi titlurilor

negociabile la purtător, dacă acestea depăşesc limita de

10.000 Euro.

3. MĂSURI PREVENTIVE – INSTITUŢII FINANCIARE

Generalitati

470. Cerinţele generale privind identificarea clientului sunt prevăzute în Legea 656/2002,

(anexa 1) în special în art. 9-14. În plus, Legea 656/2002 prevede ca autorităţile de

supraveghere prudenţiala emit norme/reglementari privind standardele de cunoaştere a

clientelei în domeniile lor de activitate. Prevederi detaliate au fost elaborate pentru instituţiile

de credit, instituţiile financiare non-bancare, companiile de asigurări, intermediarii pe piaţa de

capital şi sectorul DNFBP.

471. Banca Naţională a României a emis Normele nr. 3/2002 privind standardele de

cunoaştere a clientelei.

472. În referire la Normele 3/2002, se pare ca legile în baza cărora aceste norme au fost emise

au fost între timp abrogate. Totuşi, articolul 421 (1) al OUG 99/2006 privind Instituţiile de

Credit şi Adecvarea Capitalului prevede ca reglementările emise de BNR pe baza legislaţiei

specifice, enumerate în art. 422, „vor fi aplicabile în continuare pana la abrogarea lor

expresa”. În consecinţa, se pare ca normele sunt încă în vigoare.

473. Evaluatorii găsesc a fi neobişnuit faptul ca, deşi Legea este abrogata de către Parlament,

reglementările emise în baza ei sunt încă în vigoare în baza unei decizii a Guvernului. În

opinia evaluatorilor acest fapt are potenţialul de a crea un grad de confuzie pentru instituţiile

de credit şi nu ajuta la asigurarea unei transparente suficiente a cadrului legislativ privind

CSB/CFT.

474. În plus, BNR a emis Regulamentul nr. 8 privind standardele de cunoaştere a clientelei de

către instituţiile financiare nebancare înregistrate în Registrul Special.

90

475. Acele instituţii financiare non-bancare care sunt în Registrul General sau de Evidenta cad

sub incidenta Deciziei ONPCSB nr. 496/2006 privind Normele de prevenire şi sancţionare a

spălării banilor şi finanţării terorismului (Anexa 8). Aceasta Decizie este considerata a fi

legislaţie secundara şi în continuare se va face referire la ea ca Normele 496/2006.

476. Comisia de Supraveghere a Asigurărilor a emis Ordinul nr. 3128/2005 pentru aprobarea

Normelor de prevenire şi combatere a spălării banilor şi finanţării terorismului în domeniul

asigurărilor (Anexa 5).

477. Comisia Naţionala a Valorilor Mobiliare a emis Regulamentul nr. 22/2005 pentru

prevenirea şi combaterea spălării banilor şi a finanţării terorismului prin intermediul pieţei de

capital (Anexa 7) şi Instrucţiunea nr. 4/2005 privind prevenirea finanţării actelor de terorism.

478. Autorităţile de supraveghere BNR, CSA, CNVM şi ONPCSB sunt autorităţi publice care

în mod clar sunt împuternicite de conţinutul Art. 9 (6) şi (7) al Legii CSB/CFT să emită acte

normative în domeniul cunoaşterii clientului. Aceste autoritati au emis acte normative sub

forma de „Norme, Ordine, Decizii şi Regulamente” care au fost publicate în Monitorul

Oficial, Partea I. Aceasta parte a Monitorului Oficial este rezervata pentru măsuri obligatorii

legale. Fiind o corelare directa între Legea CSB/CFT şi Normele, Ordinele, Deciziile şi

Regulamentele. Luând in considerare aceşti factori, evaluatorii au fost de părere ca aceste

măsuri sunt similare „regulamentelor de implementare sau altor cerinţe similare” aşa cum sunt

descrise în metodologie.

479. Legislaţia secundara diferă, de la un sector la altul, în privinţa detaliilor şi a formulării. În

continutul acestui raport, referirile la legislaţia secundara vor fi făcute uneori prin folosirea

termenului general „reglementari”, atunci când are în vedere legislaţia secundara

intersectoriala, dar câteodată, este necesar să se facă referire la reglementarea individuala

emisa de către autoritatea individuala de supraveghere.

480. Instituţiile financiare (si alte persoane obligate) au obligaţia de a stabili politici şi

proceduri interne de combatere a spălării banilor şi finanţării terorismului. Politicile interne nu

pot fi impuse, iar evaluatorii nu le considera a fi din categoria „altor mijloace de aplicare”

3.1 Riscul de spălare a banilor/finanţare a terorismului.

481. Cadrul românesc de CSB/CFT conţine unele elemente ale abordării pe baza de risc.

Reglementările (ex. Normele BNR) prevăd pentru instituţiile financiare măsuri bazate pe

gradul de risc ataşat unui anumit tip de client, relaţie de afaceri, tranzacţii şi produse.

3.2 Măsurile de cunoaştere a clientelei, inclusiv măsurile simplificate sau

suplimentare


Recomandarea 5

Conturile anonime şi conturile pe nume fictive

482. Criteriul 5.1 al Metodologiei este marcat cu un asterisc. Aceasta înseamnă ca el aparţine

unei obligaţii de baza ce trebuie prevăzuta într-o lege sau reglementare.

91

483. Articolul 12 (2) din Normele 3/2002 stipulează faptul ca instituţiile de credit nu vor

deschide sau opera conturi anonime şi nici conturi pe nume fictive. O prevedere similara

pentru piaţa de capital este stipulata în Articolul 9 (2) al Regulamentului 11/2005. În

răspunsul la chestionarul de evaluare reciproca este menţionat faptul ca politicile şi procedura

de identificare a clientului se vor aplica şi în cazul conturilor nenominale, în cazul cărora

identitatea detinatorului, cunoscuta de către banca, este înlocuita în evidente cu un cod

numeric sau de alta natura. BNR a informat evaluatorii ca nu au întâlnit conturi anonime în

timpul controalelor la fata locului.

484. Chiar dacă nu exista o prevede expresa privind interzicerea conturilor anonime fie pentru

sectorul asigurărilor sau pentru instituţiile financiare non-bancare cerinţele aplicabile de

cunoaştere a clientului în mod esenţial interzic, în practica, păstrarea de conturi anonime.

Cunoaşterea clientului

Când este necesara cunoaşterea clientului

485. Criteriul 5.2 are, de asemenea un asterisc. Aceasta înseamnă ca toate instituţiile

financiare trebuie să efectueze cunoaşterea clientelei.

La stabilirea unor relaţii de afaceri

486. Fiecare instituţie de credit trebuie să adopte politici şi proceduri eficiente de cunoaştere a

clientului în scopul de a promova standarde etice şi profesionale înalte precum şi de a preveni

folosirea băncilor, de către clienţii lor, pentru urmărirea unor activităţi de natura infracţionala

sau ilegala. Instituţiile financiare nebancare trebuie, de asemenea, să întocmească programe de

cunoaştere a clientului, constând în proceduri şi politici care să corespunda naturii, mărimii,

complexităţii şi întinderii activităţi şi care să fie adaptate gradului de risc asociat diferitelor

categorii de clienţi pentru care furnizează servicii financiare.

487. Potrivit art. 9 din Legea 656/2002, toate persoanele pentru care sunt prevăzute obligaţii,

în domeniu, trebuie să stabilească identitatea clienţilor la începutul unei relaţii de afaceri,

deschiderea unor conturi sau oferirea anumitor servicii.

488. Normele nr. 3/2002 prevăd în art. 13 şi 14 ca instituţiile de credit trebuie să obţină toate

informaţiile necesare pentru a stabili identitatea fiecărui nou client, scopul şi natura

preconizată a serviciilor bancare ce urmează să fie prestate de bancă pentru respectivul client.

Volumul şi natura informaţiilor solicitate vor fi în funcţie de tipul potenţialului client -

persoană fizică, societate comercială - şi de natura şi volumul preconizat ale operaţiunilor ce

urmează să fie derulate prin intermediul instituitei financiare. Politicile de identificare a

clientului trebuie să fie aplicate în egală măsură atât în cazul conturilor deschise şi menţinute

pe numele clientului băncii, cât şi în cazul conturilor nenominale pentru care identitatea

titularului, cunoscută de instituţia de credit, este înlocuită în documentaţia subsecventă printr-

un cod numeric sau de altă natură.

489. În cazul conturilor de economii şi depozit, instituţiilor de credit, le sunt, de asemenea,

solicitate să identifice persoanele care acţionează în numele unui client, la momentul

depunerii sau retragerii sumei care depaseste echivalentul a 10.000.(art. 15 din normele

3/2002).

92

490. În cazul pieţei asigurărilor, Ordinul nr. 3128/2005, în art. 5 prevede ca asigurătorul va

identifica, verifica, înregistra şi actualiza identitatea clienţilor: „înainte de a se angaja într-o

relaţie de afaceri sau de efectuarea unei tranzacţii în numele clientului.”

491. Prevederile referitoare la piaţa de capital, atât pentru persoane fizice cat şi pentru

persoane juridice sunt stabilite în art. 111 ale Regulamentului 32/2006, care stipulează ca:

înainte de deschiderea unui cont în numele unei persoane fizice sau juridice, intermediarul, va

verifica identitatea acestuia. În cazul persoanelor juridice exista totodată o obligaţie explicita

pentru validarea mandatului dat reprezentanţilor persoanei juridice.

492. În plus la Regulamentul 11/2005, art.4 stipulează faptul ca instituţiile reglementate în

cadrul pieţei de capital vor identifica, verifica şi înregistra identitatea clientului înainte de a

iniţia o relaţie de afaceri sau de efectuarea unei tranzacţii în numele clientului.

Când efectuează tranzacţii ocazionale, limita aplicabila este de 15.000

USD/Euro, indiferent dacă tranzacţia este derulata printr-o singura tranzacţie sau mai multe

tranzacţii care par a fi legate între ele.

493. Legea 656/2002 prevede în art. 9 obligaţia de identificare a clienţilor în cazul

operaţiunilor, a căror valoare minimă reprezintă echivalentul în lei a 10.000 euro, indiferent

dacă tranzacţia se desfăşoară prin una sau mai multe operaţiuni legate între ele.

494. Instituţiile de credit, de asemenea, trebuie să identifice clientul în situaţiile când

efectuează tranzacţii egale sau mai mari de 10.000 Euro, în conformitate cu art. 4, paragraful

1, lit. d şi e din Normele 3/2002.

495. Reglementările privind domeniul asigurărilor impun identificarea clientului în cazul

oricărei tranzacţii care are ca obiect sume ce depăşesc 10.000 Euro, indiferent dacă

operaţiunea este derulata prin una sau mai multe tranzacţii ce par a fi legate între ele. Atunci

când cuantumul este necunoscut la momentul efectuării operaţiunii, asigurătorul va proceda la

identificarea clientului, de indata ce este informat în legătura cu valoarea tranzacţiei şi a

stabilit ca limita minima a fost atinsa.

496. Reglementările pentru piaţa de capital impun identificarea clientului în cazul oricărei

operaţiuni care implica o suma ce depaseste 10.000 Euro, indiferent dacă operaţiunea este

derulata prin una sau mai multe tranzacţii ce par a fi legate între ele. Atunci când cuantumul

este necunoscut la momentul efectuării operaţiunii, entităţile reglementate vor proceda la

identificarea clientului, de indata ce este informat în legătura cu valoarea tranzacţiei şi a

stabilit ca limita minima a fost atinsa.

Când efectuează tranzacţii ocazionale ce constau în transferuri rapide de bani, în

circumstanţele acoperite de Nota Interpretativa la Recomandarea Speciala VII.

497. Regulamentul CE nr. 1781/2006 al Parlamentului European şi al Consiliului privind

informaţiile referitoare la plătitor ce însoţesc transferurile de fonduri şi Art. 171 din Normele

3/2002 prevede ca la realizarea unui transfer de fonduri, instituţiile de credit vor include, în

instrucţiunile de transfer, informaţii referitoare la numele ordonatorului, adresa şi, după caz,

numărul de cont al acestuia. La primirea unui transfer de fonduri instituţiile de credit vor

acorda o atenţie specială în cazurile în care informaţiile privind ordonatorul transferului nu

sunt complete şi vor lua măsurile toate măsurile necesare pentru obţinerea informaţiilor mai

sus-menţionate. Evaluatorii au inteles ca aceasta prevedere se aplica tuturor transferurilor de

fonduri fără nicio excepţie şi nu exista nicio prevedere referitoare la un anumit prag.

93

Când exista o suspiciune privind spălarea banilor şi finanţarea terorismului.

498. Articolul 9 (3) din Legea 656/2002 prevede ca: de îndată ce există o suspiciune că prin

operaţiune se urmăreşte spălarea banilor sau finanţarea actelor de terorism, persoanele cu

obligate vor proceda la identificarea clienţilor şi a persoanelor în numele sau în interesul

cărora aceştia acţionează, chiar dacă valoarea operaţiunii este mai mică decât limita minimă

de 10.000 Euro.

499. Identificarea clientului este obligatorie dacă instituţia de credit are suspiciuni ca

operaţiunea are drept scop spălarea de bani, indiferent de valoarea tranzacţiei sau de excepţiile

de la cerinţa identificării (art. 17 din Normele 3/2002).

500. Reglementările privind domeniul asigurărilor impun identificarea clientului atunci când

exista indicii temeinice ca o operaţiune are ca scop spălarea banilor sau finanţarea

terorismului, indiferent de valoarea tranzacţiei.

501. Reglementările privind piaţa de capital impun identificarea clientului atunci când exista

indicii temeinice ca o operaţiune are ca scop spălarea banilor sau finanţarea terorismului,

indiferent de valoarea tranzacţiei.

Instituţia financiara are dubii în legătura cu veridicitatea sau realitatea datelor

obţinute anterior cu privire la identificarea clientului

502. Normele 3/2002 prevăd în art. 16 ca instituţiile de credit trebuie să asigure o revizuire

periodică a informaţiilor deţinute cu privire la client şi să realizeze o actualizare permanentă a

evidenţelor întocmite la începutul relaţiei. În situaţiile în care există lipsuri în informaţiile

deţinute despre un client existent ori când există indicii, sau banca suspectează, că informaţiile

furnizate nu corespund realităţii, aceasta trebuie să ia măsurile necesare pentru ca toate

informaţiile relevante să fie obţinute cât mai curând posibil. Prevederi similare sunt incluse şi

în regulamentele şi normele privind instituţiile financiare non-bancare.

503. Reglementările privind domeniul asigurărilor impune identificarea clienţilor atunci când,

pe parcursul efectuării operaţiunilor, apar suspiciuni în legătura cu identitatea clientului.

504. Entităţile reglementate în cadrul pieţei de capital vor revizui informaţiile despre

identitatea clienţilor atunci când apar suspiciuni pe parcursul efectuării operaţiunilor.

Măsurile Necesare de Cunoaştere a Clientelei

505. Criteriul 5.3 şi 5.4 (a) sunt marcate cu asterisc. Instituţiile financiare trebuie să identifice

clienţii permanenţi sau ocazionali (fie ca aceştia sunt persoane fizice, juridice sau aranjamente

legale) şi să verifice identitatea clienţilor folosind documente, date sau informaţii ale unor

surse independente şi de încredere.

506. Articolul 10 din Legea 656/2002 defineşte cerinţele de identificare ale clienţilor pentru

entităţile de raportoare, inclusiv instituţii financiare. Entităţile raportoare vor trebui să obtina

cel puţin următoarele informaţii:

a) în cazul persoanelor fizice - datele de stare civilă menţionate în documentele de

identitate prevăzute de lege

b) în cazul persoanelor juridice - datele menţionate în documentele de înmatriculare

prevăzute de lege, precum şi dovada că persoana fizică care conduce tranzacţia reprezintă

legal persoana juridică.

94

507. În plus, normele/reglementările conţin prevederi individuale.

Instituţiile de credit

508. Instituţiile de credit trebuie să verifice identitatea clientului prin examinarea

documentului oficial de identitate sau al altui document de identificare. Informaţia asociata

acestei proceduri va fi înregistrata şi ţinuta într-un dosar al clientului; obligaţia este extinsa de

asemenea şi clienţilor ocazionali.

509. O atenţie deosebita trebuie acordata clienţilor nerezidenţi precum şi celor care nu se pot

prezenta personal la ghişeu (art. 18 din Normele 3/2002).

510. Instituţiile de credit trebuie să ia măsurile necesare pentru verificarea informaţiilor

furnizate de client, în cadrul procedurilor de identificare a clientului. Verificarea se poate

realiza prin observarea directă a locaţiei la adresa indicată, prin schimb de corespondenţă

şi/sau accesarea numărului de telefon furnizat de client, verificarea informaţiilor furnizate de

client cu cele înscrise pe facturile remise la plată sau prin orice altă metodă (Art. 19 al Normei

nr. 3/2002).

511. Articolul 20 din Normele 3/2002, prevede ca în cazul clienţilor persoane

fizice băncile trebuie să solicite şi să obţină cel puţin următoarele informaţii:

a) numele şi prenumele şi, după caz, pseudonimul;

b) adresa domiciliului şi/sau reşedinţa;

c) data şi locul naşterii;

d) codul numeric personal sau, după caz, un alt element unic de identificare similar;

e) numele/denumirea angajatorului sau natura activităţii proprii;

f) sursa fondurilor;

g) specimenul de semnătură.

512. Instituţiile de credit trebuie să verifice informaţiile prin compararea cu documentele de

identitate emise de autorităţile competente.

513. Identificarea de către instituţiile de credit a clienţilor, entităţilor legale sau entităţilor fără

personalitate juridica trebuie făcuta prin obţinerea de informaţii de la un registru public şi pe

baza documentelor în baza cărora persoana juridica a fost înmatriculata. Aceste documente

sunt puse la dispoziţie de către client sau de către registrul public, sau de către ambele surse.

Când nu sunt impuse obligaţii de înregistrare, identificarea este făcuta pe baza documentelor

statutare, inclusiv autorizaţia de activitate si/sau rapoartele de audit. Procedurile de

identificare a clientului trebuie să cuprindă cel puţin următoarele:

a) verificarea existenţei legale a entităţii, respectiv dacă aceasta este înregistrată în registrul

comerţului sau, după caz, într-un alt registru public, şi obţinerea de informaţii privind

denumirea, forma juridică, adresa sediului social, tipul şi natura activităţii desfăşurate,

identitatea administratorilor/directorilor şi prevederile care reglementează puterile acestora de

angajare a entităţii;

b) verificarea oricărei persoane care susţine că acţionează în numele clientului, pentru a se

stabili că aceasta este autorizată/împuternicită în acest sens, şi identificarea persoanei în cauză

(Art. 21 al Normelor nr. 3/2002).

514. Pentru îndeplinirea obligaţiilor de identificare, instituţiile de credit pot solicita date

suplimentare cu privire la informaţiile financiare, structura entităţii, şi identitatea persoanelor

fizice în numele cărora se efectuează tranzacţiile de către entitate. Pentru verificarea

95

informaţiilor furnizate de către client, instituţiile de credit pot folosi certificările făcute de

către parţi terţe.

515. În conformitate cu art. 23 din Normele 3/2002 instituţiile de credit trebuie să întocmească

şi să păstreze evidenţe adecvate privind identitatea clienţilor, care să cuprindă copii de pe

documentele de identificare şi/sau de pe alte documente. Instituţiile de credit vor asigura

accesul departamentului de audit intern şi al auditorului independent la evidenţele întocmite.

Instituţiile financiare non-bancare

516. În ceea ce priveşte instituţiile financiare non-bancare, înregistrate în Registrul Special

conform art. 9 din Regulamentul 8/2006, instituţiile financiare non-bancare trebuie să

stabilească identitatea clienţilor pe baza unor documente oficiale şi să păstreze copii ale

acestora. Exista o obligaţie speciala pentru instituţiile non-bancare potrivit căreia acestea

trebuie să acorde o atenţie deosebita tranzacţiilor ne fata în fata. În vederea stabilirii identităţii

clienţilor, instituţiile financiare non-bancare pot folosi orice documente, date sau informaţii

care provin de la surse de încredere. Verificarea se poate face prin observaţie, corespondenta

sau prin compararea datelor furnizate cu alte surse de informaţii. În cazul persoanelor fizice,

Art. 11 al Regulamentului nr. 8/2006 prevede ca instituţiile financiare nebancare trebuie să

solicite şi să obţină cel puţin următoarele informaţii:

a) numele şi prenumele şi, după caz, pseudonimul;

b) adresa domiciliului şi/sau reşedinţei;

c) data şi locul naşterii;

d) codul numeric personal sau, după caz, un alt element unic de identificare similar;

e) numele/denumirea angajatorului sau natura activităţii proprii.

517. În plus, instituţiile financiare nebancare, înregistrate în Registrul Special, pot solicita

informaţii suplimentare care privesc naţionalitatea sau ţara de origine a clientului, poziţia

publica sau politica, etc.

518. În cazul persoanelor juridice sau al entităţilor fără personalitate juridica, identificarea

clientului trebuie realizata prin obţinerea, de la client sau de la un registru public, sau din

ambele surse, documente care să evidenţieze înmatricularea lor şi un dosar actualizat al

entităţii. Când nu este necesara înregistrarea, identificarea se va face pe baza documentelor

statutare, inclusiv autorizaţia de desfăşurare a activităţii si/sau raportul de audit. Potrivit art.

12 din Regulamentul 8/2006, procedura de identificare a clientului persoana juridica va consta

cel puţin în:

a) verificarea existenţei legale a entităţii, respectiv dacă aceasta este înregistrată în

registrul comerţului sau, după caz, într-un alt registru public, şi obţinerea de informaţii privind

denumirea, forma juridică, adresa sediului social, tipul şi natura activităţii desfăşurate,

identitatea administratorilor/directorilor şi prevederile care reglementează puterile acestora de

angajare a entităţii;

b) verificarea oricărei persoane care susţine că acţionează în numele clientului, pentru

a se stabili că aceasta este autorizată/împuternicită în acest sens, şi identificarea persoanei în

cauză.

519. În scopul asigurării unei cât mai bune cunoaşteri a clientului, instituţiile financiare

nebancare, înregistrate în Registrul Special, pot solicita informaţii suplimentare referitoare la

situaţia financiară şi structura acţionariatului entităţii respective. Pentru verificarea unor

informaţii furnizate de client, instituţiile financiare nebancare pot solicita confirmarea acestora

de către terţe persoane.(art. 13 din Regulamentul 8/2006). De asemenea, Normele aplica

96

prevederi similare şi acelor instituţii financiare non-bancare care sunt înregistrate în Registrul

General şi în Registrul de Evidenţă.

520. Art. 14 din Regulamentul 8/2006 prevede ca instituţiile financiare nebancare, înregistrate

în Registrul Special, trebuie să întocmească şi să păstreze evidenţe adecvate privind

identitatea clienţilor, care să cuprindă copii de pe documentele de identificare şi/sau de pe alte

documente relevante. Aceleaşi prevederi se aplica în Articolul 4 (k) al Normelor privind

instituţiile financiare non-bancare ce sunt înregistrate în Registrul General şi în cel de

Evidenţă.

Piaţa Asigurărilor

521. Potrivit art. 10 din Ordinul 3128/2005, asigurătorul va prelua în evidenţe, următoarele

informaţii legate de orice client persoană fizică:

a) numele şi prenumele complete ale clientului şi orice alte nume folosite;

b) locul şi data naşterii;

c) codul numeric personal sau echivalentul acestuia pentru persoanele străine;

d) numărul şi seria documentului de identitate;

e) data eliberării documentului de identitate şi entitatea care l-a emis;

f) domiciliul stabil/reşedinţa (adresa completă - stradă, număr, bloc, scară, etaj, apartament,

oraş, judeţ/sector, cod poştal, ţară);

g) cetăţenia;

h) telefonul/faxul;

i) categoria de asigurare şi clasa aferentă acesteia, încheiată cu asigurătorul;

j) declaraţia pe propria răspundere a clientului - persoană fizică, după caz, în legătură cu sursa

fondurilor în lei sau în valută, pentru situaţiile în care suma este mai mare de 10.000 euro.

522. În conformitate cu prevederile art. 11, alin. (1) al Ordinului nr. 3128/2005, (1)

Asigurătorul va prelua în evidenţe, după caz, următoarele informaţii legate de client, persoană

juridică sau persoană fizică autorizată în condiţiile legii, care are obligaţia să le furnizeze:

a) codul unic de înregistrare (CUI) sau echivalentul acestuia pentru persoanele străine şi

persoanele fizice autorizate în condiţiile legii;

b) forma şi structura juridică;

c) denumirea;

d) adresa completă a sediului social/central sau, după caz, a sucursalei;

e) telefonul, faxul şi, după caz, e-mail-ul, adresa paginii de Internet;

f) categoria de asigurare şi clasa aferentă acesteia, încheiată cu asigurătorul;

g) declaraţie pe propria răspundere a clientului - persoană juridică, după caz, în legătură cu

sursa fondurilor în lei sau în valută, pentru situaţiile în care suma este mai mare de 10.000

euro.

523. În conformitate cu prevederile art.11, alin. (2) al Ordinului nr. 3128/2005, asigurătorul va

identifica persoanele fizice care intenţionează să acţioneze în numele clientului - persoană

juridică, potrivit regulilor referitoare la identificarea persoanelor fizice, şi va analiza

documentele în baza cărora persoanele sunt mandatate să acţioneze în numele persoanei

juridice.

Piaţa de Capital

524. După cum s-a menţionat mai sus, obligaţiile pentru piaţa de capital sunt stipulate în

Regulamentul nr. 11/2005. Art. 6 prevede ca entităţile reglementate trebuie să preia în

evidenţele lor informaţii legate de oricare client persoană fizică, care are obligaţia să le

97

furnizeze sub semnătură. Entitatea reglementată va păstra o copie a documentului de identitate

al clientului. Clientul trebuie să prezinte documente de identitate cu fotografie, emise în

condiţiile legii de organele abilitate legal. Entitatea reglementată are obligaţia de a verifica

informaţiile primite de la client, pe baza documentelor primare obţinute de la acesta.

525. Art. 7 din acelaşi Regulament prevede ca entităţile reglementate trebuie să preia în

evidenţele lor, informaţii legate de client, persoană juridică sau entitate fără personalitate

juridică, care are obligaţia să le furnizeze. Totodată, entităţile reglementate trebuie să verifice

identitatea clientului – persoana juridica pe baza documentelor primite la deschiderea contului

clientului, şi de asemenea pe baza:

a) actului constitutiv/contractului de societate şi statutul;

b) împuternicirii pentru persoana care reprezintă clientul, dacă aceasta nu este

reprezentantul legal;

c) certificatului constatator eliberat de Oficiul Naţional al Registrului Comerţului (pentru

societăţile comerciale) sau de autorităţi similare din statul de origine şi documentele

echivalente pentru celelalte tipuri de persoane juridice sau entităţi fără personalitate juridică,

care să ateste informaţiile care ţin de identificarea clientului;

526. Art. 7 alin. (3) din cadrul aceluiaşi Regulament prevede faptul ca entitatea reglementată

va identifica persoanele fizice care intenţionează să acţioneze în numele clientului, persoană

juridică sau entitate fără personalitate juridică, potrivit regulilor referitoare la identificarea

persoanelor fizice şi va analiza documentele în baza cărora persoanele sunt mandatate să

acţioneze în numele persoanei juridice.

527. Potrivit reglementarilor prevăzute de Regulament, documentele prezentate de clientul

persoana juridica sau entitate fără personalitate juridica vor include şi o traducere autorizata,

în limba Română, atunci când documentele originale sunt scrise în alta limba.

Beneficiarul Real

528. Criteriile 5.5.1 şi 5.5.2 (b) sunt prevăzute, de asemenea, cu un asterisc. În ceea ce

priveşte identificarea proprietarului beneficiar, în prezent, obligaţiile pentru instituţiile de

credit sunt stabilite în art. 24 din Normele 3/2002, care prevăd pentru acestea obligaţia de a

lua măsurile necesare pentru a obţine informaţii cu privire la adevărata identitate a persoanelor

în beneficiul cărora este deschis un cont sau este derulată o tranzacţie. Normele 3/2002 nu

folosesc termenul de „proprietar beneficiar” dar face referire la beneficiarul real. Nu exista o

definiţie a conceptului de „proprietar beneficiar/beneficiar real8”. Dacă există suspiciuni

asupra faptului că un client este şi beneficiarul real al contului şi al operaţiunilor derulate prin

acesta, instituţiile de credit trebuie să manifeste diligenţa necesară pentru stabilirea identităţii

beneficiarului real. În acest sens ele vor solicita clientului să completeze o declaraţie conform

formularului prevăzut în Anexa la Normele 3/2002, prin care acesta să declare identitatea

beneficiarului real. Instituţia de credit trebuie să solicite clientului să dea o declaraţie cu

privire la identitatea beneficiarului real, în următoarele cazuri:

a) operaţiuni cu numerar, a căror valoare excede 10.000 euro în echivalent;

b) în cazurile în care banca întră în relaţii cu clienţii prin corespondenţă sau prin altă

modalitate care nu implică prezentarea clientului la bancă.

529. Conform art. 26 din Normele nr. 3/2002, instituţiile de credit trebuie să manifeste

suspiciune cu privire la identitatea beneficiarului real în situaţii cum ar fi:

8 Autorităţile romane au informat ca evaluatorii ca la acest moment a fost întrodusa definiţia juridica a

beneficiarului real prin OUG nr. 53/2008

98

a) când clientul împuterniceşte o persoană cu care, în mod evident, nu are relaţii apropiate să

efectueze operaţiuni prin contul său deschis la bancă;

b) când valoarea fondurilor sau a activelor implicate într-o operaţiune dispusă de un client

este disproporţionată în raport cu situaţia financiară a acestuia, cunoscută de bancă;

c) când banca observă şi alte situaţii neobişnuite pe parcursul derulării relaţiilor sale cu un

client.

530. În cazul deschiderii sau menţinerii unor conturi comune (deţinute de mai mulţi

proprietari), instituţiile de credit trebuie să întocmească liste cu identitatea proprietarilor

beneficiari ai conturilor. În situaţia deschiderii de conturi în numele unei alte persoane, care

acţionează ca intermediar - împuternicit, persoană interpusă, administrator al fondurilor,

custode, tutore, banca trebuie să solicite şi să obţină informaţiile şi documentele

corespunzătoare cu privire la identitatea intermediarului şi a persoanelor beneficiare în contul

cărora acesta acţionează, precum şi detalii privind natura împuternicirii.

531. În cazul instituţiilor financiare nebancare, înregistrate în Registrul Special, art. 15 din

Regulamentul 8/2006 prevede ca instituţiile financiare nebancare, înregistrate în Registrul

Special, trebuie să ia măsurile necesare pentru a obţine informaţii cu privire la identitatea

persoanelor care beneficiază în realitate de serviciile acestora. Dacă există suspiciunea că un

client nu este şi beneficiarul real al serviciului ori dacă este cert că acesta nu acţionează în

nume sau în interes propriu, instituţiile financiare nebancare trebuie să manifeste diligenţa

necesară pentru stabilirea identităţii beneficiarului real. În acest sens ele vor solicita clientului

să completeze o declaraţie pe propria răspundere, prin care acesta să facă cunoscută

identitatea beneficiarului real. Art. 13 din Normele privind instituţiile financiare non-bancare

înregistrate în Registrul General şi cel de Evidenta prevede ca „o entitate reglementata va

trebui să ia toate măsurile necesare în vederea obţinerii informaţiilor cu privire la identitatea

reala a beneficiarului real.

532. În continuare, art. 17 din Regulamentul 8/2006 prevede ca, instituţiile financiare

nebancare, înregistrate în Registrul Special, şi Art. 12 din Normele privind cele înregistrate în

Registrul General şi de Evidenta prevede cerinţa de identificare a următoarelor situaţii ca

elemente suspecte legate de adevărata identitate a beneficiarului real/proprietarului beneficiar:

a) persoana împuternicită de client să îl reprezinte nu are, în mod evident, relaţii cu

acesta, pentru a efectua tranzacţii în contul acestuia;

b) valoarea fondurilor rambursate anticipat de un client este disproporţionată în raport cu

situaţia financiară a acestuia, cunoscută de instituţia financiară nebancară;

c) instituţia financiară nebancară observă aspecte neobişnuite pe parcursul derulării

relaţiilor sale cu un client.

533. Art. 5 al Ordinului nr. 3128/2005 stabileşte o obligaţie clara pentru asigurător să

identifice, verifice, să înregistreze şi să actualizeze identitatea clienţilor. În cazul în care există

îndoieli cu privire la faptul că un client acţionează în nume propriu sau în cazul în care există

o certitudine cu privire la faptul că acel client acţionează în numele altei persoane,

asigurătorul este obligat să ia măsurile adecvate pentru a obţine informaţii cu privire la

adevărata identitate a persoanei în interesul ori în numele căreia acţionează clientul.

534. În cazul Regulamentului privind Piaţa de Capital nr. 11/2005 art. 7 (1) şi art. 4 (4) prevăd

pentru entităţile reglementate obligaţia de a prelua în evidenţe, informaţii în legătura cu

structura acţionariatului persoanei juridice, în cazul în care există îndoieli cu privire la faptul

că un client acţionează în nume propriu sau în cazul în care există certitudine cu privire la

faptul că acel client acţionează în numele altei persoane, entitatea reglementată fiind obligată

99

să ia măsurile adecvate pentru a obţine informaţii cu privire la adevărata identitate a persoanei

în interesul ori în numele căreia acţionează clientul.

535. Deşi instituţiile financiare, în general, par a fi conştiente de cerinţele generale privind

identificarea clienţilor, totuşi, în practica, exista un grad considerabil de confuzie în legătura

cu ce înseamnă beneficiarul real. Cadrul legal actual din România, nu prevede o definiţie

explicita în ceea ce priveşte intelesul termenului de beneficiar real, astfel ca exista o

inconsistenta în privinţa modului în care acest termen ar trebui interpretat. Aşa cum este

definit de către Recomandările FATF, termenul de proprietar beneficiar include atât noţiunea

de proprietate sub forma de acţiuni, cat şi noţiunea de persoana care exercita controlul asupra

proprietatii persoanei juridice sau a aranjamentului legal. În timpul vizitei on-site, un număr

de reprezentanţi au manifestat confuzie în legătura cu modul adecvat de efectuare a

identificării persoanelor ce deţin „controlul nominal” faţă de cele ce deţin „controlul real”.

Reprezentanţii sectorului financiar au indicat echipei de evaluare faptul ca au nevoie de

îndrumări în aceasta problema.

536. Cerinţa menţionata în Recomandările FATF, de a se întreprinde măsuri rezonabile pentru

verificarea beneficiarului real, pare slaba. Principalele obligaţii au legătura cu identificarea şi

par a se baza doar pe propria declaraţie a beneficiarului real. A fost neclar pentru echipa de

evaluare, ce măsuri se aşteaptă a se lua pentru verificarea independenta a celor care deţin în

mod real proprietatea sau controlul clientului si/sau a persoanelor în numele cărora tranzacţia

este efectuata.

Scopul şi natura intenţionala a relaţiei de afaceri.

537. Criteriul 5.6 acoperă cerinţa privind obţinerea de informaţii despre scopul şi natura

intenţionala a relaţiei de afaceri (profilul afacerii). Acest lucru ar trebui prevăzut în lege,

regulament sau alt mijloc de impunere.

538. La momentul iniţierii unei relaţii de afaceri, entităţile raportoare trebuie să obtina un

formular de la clienţii lor, în vederea stabilirii naturii activităţii lor profesionale sau de afaceri.

Pentru instituţiile bancare (art. 13 din Normele 3/2002) şi instituţiile financiare nebancare,

înregistrate în Registrul Special, (art. din Regulamentul 8/2006) detalierea şi natura

informaţiilor solicitate vor depinde de tipul aplicantului – individual, companie – şi natura sau

mărimea preconizata a tranzacţiilor ce urmează a se desfăşura prin banca. Pentru piaţa de

capital (Regulamentul 11/2005, art. 6 (1) şi art. 7 (1)) este prevăzuta o cerinţa obligatorie

potrivit căreia, la deschiderea contului, clientul trebuie să completeze o declaraţie privind

scopul şi natura intenţionala a relaţiei de afaceri. În domeniul asigurărilor, evaluatorii nu au

găsit o cerinţa explicita pentru obţinerea unor informaţii referitoare la scopul şi natura

intenţionala a relaţiei de afaceri. Totuşi, Ordinul 3128/2005 prevede ca societăţile comerciale

ar trebui să cunoască identitatea clienţilor prin păstrarea de copii după toate informaţiile şi

documentele menţionate în art. 10 (persoane fizice) şi 11 (persoane juridice). În art. 10 (i) şi

art. 11 (f), categoria de asigurare şi clasa aferentă acesteia, încheiată cu asigurătorul trebuie să

fie preluata în evidente de către asigurător, aceasta informaţie fiind în strânsa legătura cu

scopul şi natura intenţionala a relaţiei de afaceri.

539. Consideram ca pentru obţinerea unor informaţii referitoare la scopul şi natura

intenţionala a relaţiei de afaceri în cazul încheierii unui contract de asigurare nu e necesar o

cerinţa explicita, deoarece acestea deriva din specificaţiile contractului de asigurare (este clar

definit felul asigurării, riscul acoperit, beneficiile acordate la producerea evenimentului

asigurat, asiguratul sau beneficiarul).

100

Monitorizarea clientelei

540. Criteriul 5.7 (monitorizarea clientelei) este marcat cu un asterisc. Exista reglementari

specifice care stabilesc obligaţiile privind monitorizarea clientelei, acestea incluzând

monitorizarea tranzacţiilor derulate în cursul unei relaţii de afaceri, pentru a se asigura ca

tranzacţiile efectuate sunt în conformitate cu ceea ce instituţia cunoaşte despre client.

Reglementările relevante prevăd necesitatea ca instituţiile financiare să se asigure ca

documentele şi informaţiile despre client, pe care le deţin, sunt actualizate constant şi

înregistrate corespunzător. Art. 35 din Normele 3/2002 pentru instituţiile de credit şi Art. 22

din Regulamentul 8/2006 pentru instituţii financiare nebancare, prevăd ca instituţiile să

reevalueze afacerile clienţilor şi profilul de risc al acestora, pe baza noilor informaţii sau a

informaţiilor suplimentare. În special, reglementările relevante prevăd ca monitorizarea

clientelei se realizează cel puţin prin următoarele activităţi:

actualizarea permanentă a evidenţelor privind identitatea clienţilor,

reevaluarea periodică a calităţii procedurilor de identificare aplicate de intermediari şi

monitorizarea tranzacţiilor în vederea determinării şi raportării tranzacţiilor suspecte în

conformitate cu procedurile interne ale instituţiei financiare nebancare.

541. În implementarea acestor obligaţii, atât instituţiile de credit cât şi instituţiile financiare

nebancare, înregistrate în Registrul Special, trebuie să revizuiască periodic informaţiile

disponibile despre clienţii existenţi şi să tina evidente actualizate despre aceştia. Fiecare

modificare a informaţiilor furnizate necesita verificarea acestora şi înregistrarea lor

corespunzătoare. Dacă apar modificări în ceea ce priveşte structura clientului, persoana

juridica sau entitatea fără personalitate juridica, sau a acţionariatului, verificări suplimentare

trebuie întreprinse de către instituţie. Printre motivele pentru monitorizarea relaţiilor de

afaceri ar trebui să se numere: efectuarea unei tranzacţii semnificative, intervenirea unor

schimbări în documentaţia clientului şi schimbări materiale privind modul în care contul este

folosit.

542. Art. 35 şi art. 36 din Normele 3/2002 prevăd ca instituţiile de credit actualizează

permanent înregistrările privind identitatea clienţilor. Instituţiile de credit trebuie să asigure o

revizuire periodică a informaţiilor deţinute cu privire la client şi să realizeze o actualizare

permanentă a evidenţelor întocmite la începutul relaţiei.

543. Art. 6 (1) din Ordinul 3128/2005 prevede ca datele privind identificarea clientului se

verifică şi se actualizează sau se completează, după caz, dacă este necesar. Pentru societăţile

de intermediere pe piaţa de capital Art. 5 din regulamentul 11/2005 prevede ca datele privind

identificarea clientului prevăzute la art. 4 se verifică şi se actualizează sau se completează,

după caz.

Riscul

544. Criteriul 5.8 prevede, pentru instituţiile financiare, cerinţa aplicării de măsuri

suplimentare de cunoaştere a clientelei pentru categoriile de clienţi, afaceri sau tranzacţii

considerate a fi cu risc ridicat.

Măsuri suplimentare de cunoaştere a clientelei

545. Obligaţiile privind CSB care se aplica instituţiilor financiare din România sunt într-o

anumita măsura bazate pe risc, solicitând instituţiilor să aibă proceduri de cunoaştere a

clientelei corespunzătoare riscului identificat.

101

546. Pentru instituţiile de credit art. 10 din Normele 3/2002 prevede ca băncile care oferă

servicii bancare complexe, denumite în practica internaţională private banking, vor dezvolta

politici care să necesite o cunoaştere suplimentara a clienţilor care prezintă risc ridicat.

Decizia de a intra în relaţii de afaceri cu clienţii cu un grad de risc potenţial mai ridicat trebuie

luată exclusiv la nivelul consiliului de administraţie al băncii sau, după caz, la nivelul

comitetului de direcţie, în funcţie de competenţele acordate acestuia (art. 11 din Normele

3/2002). Art. 18 din aceleaşi norme prevede ca băncile vor acorda o atenţie specială în cazul

clienţilor nerezidenţi şi al clienţilor care nu se prezintă personal la bancă.

547. Potrivit art. 44 din Normele 3/2002, pentru clienţii cu un risc potenţial mai ridicat

stabileşte proceduri care trebuie aplicate şi pentru conducerile care prezintă un risc înalt:

o băncile trebuie să dispună de sisteme adecvate de gestiune a informaţiei care

să furnizeze personalului de conducere şi de audit intern informaţii în timp

util, necesare pentru identificarea, analizarea şi monitorizarea efectivă a

acestor conturi; sistemele implementate trebuie să evidenţieze cel puţin lipsa

sau insuficienţa documentaţiei corespunzătoare la deschiderea contului,

tranzacţiile neobişnuite derulate prin contul clientului şi situaţia agregată a

tuturor relaţiilor clientului cu banca;

o personalul de conducere însărcinat cu serviciile bancare pentru clienţii

respectivi trebuie să aibă cunoştinţă de circumstanţele personale ale acestora

şi să acorde atenţie sporită informaţiilor provenite de la terţe părţi în legătură

cu aceste persoane;

o tranzacţiile de mare valoare ale acestor clienţi trebuie aprobate la nivelul

consiliului de administraţie al băncii sau, după caz, al comitetului de direcţie.

548. În cazul instituţiilor financiare nebancare, înregistrate în Registrul Special, art. 9 din

Regulamentul nr. 8/2006 prevede ca aceste instituţii trebuie să acorde o atenţie deosebita

tranzacţiilor ne fata în fata. Potrivit art. 28, pentru clienţii cu un risc potenţial mai ridicat,

instituţiile financiare nebancare trebuie să implementeze sisteme adecvate de management al

informaţiilor pentru verificarea, analizarea şi supravegherea tranzacţiilor; să acorde atenţie

sporită informaţiilor provenite de la terţe părţi în legătură cu aceste persoane şi să aprobe la

nivelul organelor competente, tranzacţiile de mare valoare ale acestor clienţi. Pentru

instituţiile financiare non-bancare înregistrate în Registrul General şi cel de Evidenta, o

prevedere similara este precizata în cuprinsul Art. 25 al Normelor.

549. Pentru domeniul asigurărilor, Ordinul 3128/2005, prevede ca asigurătorul va acorda o

atenţie specială, luând drept indicii de anomalie pentru activitatea de asigurare, unul sau mai

multe dintre următoarele cazuri:

a) cumpărarea de poliţe de asigurare de viaţă care necesită plata unor prime mari şi care par a

fi contradictorii cu profilul economic al clientului sau cu capacitatea să de a obţine venituri;

b) plata frecventă a unor prime în numerar sau în valută pentru sume mari care par a fi

contradictorii cu capacităţile financiare ale clientului sau cu activitatea sa;

c) plăţi frecvente de prime în numerar efectuate prin sume fracţionate, care prin cumul ar

depăşi valorile minime prevăzute la art. 6;

d) numirea unor beneficiari pentru poliţele de asigurare de viaţă, astfel încât sumele prevăzute

a fi plătite fiecăruia dintre ei şi stabilite în baza contractului de asigurare, ca fracţiuni din suma

totală, să depăşească prin cumul valorile minime prevăzute la art. 6, în cazul în care relaţia

dintre asigurat şi beneficiar nu justifică acest lucru;

e) semnarea unor poliţe de asigurare cu plata primelor folosind cecuri emise de terţe părţi, în

special, unde nu există vreo legătură aparentă între terţa parte şi client;

f) semnarea de către acelaşi contractant a unor poliţe de asigurare de viaţă de acelaşi tip, care

au beneficiari diferiţi;

102

g) schimbarea numelui unui asigurat şi/sau al beneficiarului poliţelor de asigurare în favoarea

unor terţe părţi care nu aparţin familiei asiguratului sau care nu au nici o legătură cu acesta

într-o manieră justificată;

h) clientul refuză sau este reţinut în furnizarea de informaţii necesare pentru încheierea

contractului de asigurare sau dă informaţii nereale;

i) clientul - persoană juridică prezintă declaraţii financiare care nu sunt realizate de către un

contabil;

j) clientul prezintă documente de proprietate a bunului ce urmează a fi asigurat, care nu sunt

conforme cu realitatea sau care prezintă urme de fals;

k) clientul refuză să-i permită asigurătorului să se convingă că bunul care face obiectul

contractului de asigurare există;

l) clientul evită contactele directe cu angajaţii sau colaboratorii asigurătorului, prin emiterea

frecventă de mandate sau împuterniciri într-o manieră nejustificată;

m) clientul evită în mod repetat contactele directe cu asigurătorul, comunicările având loc

prin fax sau prin alte mijloace;

n) deschiderea de către client a unui număr mare de conturi la mai multe sucursale ale băncii

şi efectuarea de transferuri repetate ale unor sume semnificative de bani cu care urmează a fi

achitate primele de asigurare;

o) achitarea primelor de asigurare folosind conturile unei societăţi comerciale, care indică o

activitate redusă şi care nu ar justifica încheierea unor contracte de asigurare pentru sume

semnificative.

550. Pentru piaţa de capital, Comisia Naţionala a Valorilor Mobiliare a impus, prin

Regulamentul 11/2005 obligaţia intermediarilor de a monitoriza tranzacţiile derulate prin

conturile clienţilor ce prezintă risc ridicat. (Art. 11). În momentul în care se decide cu privire

la clienţii care sunt incluşi în această categorie, următoarele informaţii trebuie avute în vedere:

a) tipul de client persoană fizică/juridică sau entitate fără personalitate juridică;

b) ţara de origine;

c) funcţia publică sau funcţia importantă deţinută;

d) tipul de activitate desfăşurată de către client;

e) sursa fondurilor clientului;

f) alţi indicatori de risc.

551. O atenţie deosebita va trebui acordata tranzacţiilor care se derulează cu persoane

localizate în jurisdicţii care nu deţin sisteme adecvate pentru prevenirea şi controlul spălării

banilor şi a finanţării terorismului.

Măsuri simplificate de cunoaştere a clientelei

552. Exista o serie de excepţii în care cerinţele de identificare nu sunt obligatorii, acestea

incluzând:

553. Potrivit art. 12 din Legea 656/2002 şi art. 7 din Ordinul 3128/2005, societăţilor de

asigurare şi reasigurare şi sucursalelor din România ale societăţilor de asigurare şi reasigurare

străine, în legătura cu poliţele de asigurare de viata, daca:

dacă prima de asigurare sau ratele de plată anuale sunt mai mici ori egale cu echivalentul

în lei al sumei de 1.000 euro;

dacă prima de asigurare este mai mică sau egală cu echivalentul în lei al sumei de 2.500

euro. Dacă ratele de primă periodice sau sumele de plată anuale sunt ori urmează să fie

mărite în aşa fel încât să depăşească limita sumei de 1.000 euro, respectiv de 2.500 euro,

în echivalent lei, se va cere identificarea clienţilor;

103

în cazul subscrierii poliţelor de asigurare emise de fondurile de pensii, obţinute în virtutea

unui contract de muncă sau datorită profesiei asiguratului, cu condiţia ca poliţa să nu

poată fi răscumpărată înainte de scadenţă şi să nu poată fi folosită ca garanţie sau colateral

pentru obţinerea unui împrumut;

plata se va face prin debitarea unui cont deschis pe numele clientului la o instituţie de

credit sau financiară din România, dintr-un stat membru al Uniunii Europene ori la un

sediu secundar dintr-un stat membru al Uniunii Europene al unei instituţii de credit sau

financiare dintr-un stat terţ;

clientul este o instituţie de credit sau financiară din România, dintr-un stat membru al

Uniunii Europene, o sucursală dintr-un stat membru al Uniunii Europene a unei instituţii

de credit ori financiare dintr-un stat terţ sau, după caz, o instituţie de credit ori financiară

dintr-un stat terţ, care impune cerinţe de identificare similare cu cele prevăzute de legea

română.

554. Având în vedere Recomandările FATF, precum şi prevederile Legii 656/2002, art. 4 (6)

din Regulamentul 11/2005 prevede ca cerinţele de identificare pentru piaţa de capital nu vor fi

necesare dacă clientul este o instituţie de credit sau financiara din România, dintr-un Stat

Membru al Uniunii Europene, o sucursala a unei instituţii financiare sau de credit dintr-o tara

terţa, dintr-un Stat Membru al Uniunii Europene, sau, după caz, o instituţie de credit ori

financiară dintr-un stat terţ, care impune cerinţe de identificare similare cu cele prevăzute de

legea română. Prevederi similare sunt în vigoare pentru instituţiile financiare non-bancare

înregistrate în Registrul General şi în Registrul de Evidenta.

Momentul verificării

555. Nu exista o prevedere generala care să permită verificarea ulterioara a identităţii şi

derularea unor facilitaţi de afaceri înainte ca identificarea să se fi încheiat. Cadrul legal în

vigoare stipulează ca instituţiile financiare trebuie să procedeze la identificarea şi verificarea

clientului, atunci când intenţionează să înceapă o relaţie de afaceri sau să efectueze cu acesta o

tranzacţie ocazionala ce depaseste limita sus-menţionata. Totodată, instituţiile sunt obligate să

refuze continuarea operaţiunilor în cazul în care clientul nu prezintă datele de identificare ale

sale sau ale persoanei în numele căreia acţionează în fapt.

556. Obligaţiile pentru piaţa de capital sunt prevăzute în art. 4 (1) din Regulamentul 11/2005 :

„Entităţile reglementate sunt obligate să identifice, să verifice şi să înregistreze identitatea

clienţilor înainte de a iniţia orice relaţie de afaceri sau de a efectua tranzacţii în numele

clientului”. Pentru domeniul asigurărilor, Ordinul 3128/2005 art. 5 (1) prevede ca

„Asigurătorul este obligat să identifice, să verifice, să înregistreze şi să actualizeze identitatea

clienţilor înainte de a iniţia orice relaţie de afaceri sau de a efectua tranzacţii în numele

clientului”. Obligaţii similare sunt impuse şi instituţiilor de credit (Normele 3/2002 art. 12) şi

instituţiilor financiare non-bancare (Regulamentul 8/2002 art. 7).

557. Verificarea întârziata este permisa pentru instituţiile de credit şi instituţiile financiare

non-bancare, în cazul relaţiilor de afaceri încheiate prin corespondenta sau prin mijloace

electronice moderne. În astfel de cazuri, instituţiile de credit şi instituţiile financiare non-

bancare trebuie să obtina documentele privind identificarea clienţilor la primul contact fizic cu

aceştia. Anterior acestui moment, instituţiile de credit şi instituţiile financiare non-bancare

trebuie să certifice prin alte mijloace faptul ca adresa şi numărul de telefon sunt reale.

558. Mai mult, instituţiile de credit şi instituţiile financiare non-bancare pot lua anumite

măsuri pentru a-si asigura cel mai bun nivel posibil privind cunoaşterea clienţilor.

104

Eşecul privind cunoaşterea satisfăcătoare a clientului

559. Când o instituţie financiara nu se poate conforma obligaţiilor privind cunoaşterea

clientelei, nu ii este permis să deschidă contul, să înceapă relaţia de afaceri sau să efectueze

tranzacţia. Pentru instituţiile de credit art. 12 al Normelor 3/2002 prevede ca băncile să nu

intre în relaţii de afaceri până când identitatea noului client nu este verificată în mod

corespunzător. În plus art. 28 prevede ca „dacă, după completarea declaraţiei, suspiciunile

privind informaţiile furnizate în scris de către client persistă şi nu pot fi înlăturate prin

clarificări suplimentare, banca va refuza să intre în relaţii cu clientul respectiv sau să efectueze

operaţiunea solicitată”.

560. Regulamentul 8/2006, în art. 7 prevede ca „instituţiile financiare nebancare trebuie să

stabilească o procedură sistematizată pentru verificarea identităţii noilor clienţi şi a

persoanelor care acţionează în numele acestora şi să nu între în relaţii de afaceri până când

identitatea noului client nu este verificată în mod corespunzător”. Obligaţiile pentru domeniul

asigurărilor sunt stabilite în Ordinul 3128/2005, potrivit căruia asigurătorul „Asigurătorul nu

va iniţia operaţiuni sau realiza tranzacţii şi va înceta orice operaţiune în cazul în care este în

incapacitate să realizeze identificarea clientului conform prevederilor prezentelor norme”.

Prevederi similare sunt stabilite şi pentru piaţa de capital, prin Regulamentul nr. 11/2005.

Clienţii existenţi

561. Entităţilor raportoare ar trebui să li se impună obligaţia de a aplica măsurile de

cunoaştere a clientelei şi în cazul clienţilor existenţi, pe baza de materialitate şi risc, şi să

aplice aceste măsuri relaţiilor de afaceri în derulare, la momentul oportun. Unele exemple sunt

prezentate în Metodologia privind momentul când aplicarea măsurilor de cunoaştere a

clientelei este oportuna – ex. când se efectuează o tranzacţie importanta, când standardele

privind documentele unui client se schimba substanţial.

562. România nu are prevederi legale privind modul în care entităţile raportoare ar trebui să

aplice măsurile de cunoaştere a clientelei clienţilor existenţi la orice moment, pe baza de

materialitate şi risc. Totuşi, autorităţile române au menţionat ca acest lucru este de aşteptat să

se realizeze, ca parte a practicilor instituţiilor, în implementarea programelor adecvate de

cunoaştere a clientelei şi a cadrului mai larg de obligaţii care stipulează aplicabilitatea, pentru

conturile deschise, a politicilor şi procedurilor de identificare a clientului .

Directiva Uniunii Europene

Articolul 7

563. Potrivit art., 7 al celei de-a doua Directive a Uniunii Europene privind combaterea

spălării banilor, statele membre se vor asigura ca instituţiile financiare se vor abţine de la

continuarea tranzacţiilor despre care ştiu sau au suspiciuni ca au legătura cu spălarea de bani,

pana în momentul în care au informat autorităţile competente. În plus, aceste autoritati pot, în

baza reglementarilor lor naţionale, să dispună neefectuarea operaţiunii ce le-a fost sesizata de

către o persoana care are motive să creadă ca tranzacţia are legătura cu spălarea de bani.

564. Art. 3 (1) din Legea 656/2002 prevede ca de îndată ce o entitate raportoare are suspiciuni

că o operaţiune ce urmează să fie efectuată are ca scop spălarea banilor sau finanţarea actelor

de terorism, va informa imediat Oficiul.

105

565. Articolul 3 (2) prevede ca dacă Oficiul consideră necesar, poate dispune, motivat,

suspendarea efectuării operaţiunii pe o perioadă de 3 zile lucrătoare. Suma pentru care s-a

dispus suspendarea operaţiunii rămâne blocată în contul titularului până la expirarea perioadei

pentru care s-a dispus suspendarea sau, după caz, până la dispunerea altei măsuri de către

Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în condiţiile legii. Dacă Oficiul

consideră că perioada de 3 zile lucrătoare nu este suficientă, poate solicita, motivat, înainte de

expirarea acestui termen, Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie

prelungirea suspendării efectuării operaţiunii cu cel mult 4 zile lucrătoare.

566. Articolul 3 (4) prevede ca Oficiul trebuie să comunice entităţilor raportoare, în termen de

24 de ore, decizia de suspendare a efectuării operaţiunii ori, după caz, măsura prelungirii

acesteia, dispusă de Parchetul de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie. Art. 3 (5) stipulează ca

dacă Oficiul nu a făcut comunicarea în termenul prevăzut la alin. (4), entităţile raportoare vor

putea efectua operaţiunea.

567. În final, art. 4 indica faptul ca entităţile raportoare, care au cunoştinţă că o operaţiune ce

urmează să fie efectuată are ca scop spălarea banilor, pot să efectueze operaţiunea fără

informarea prealabilă a Oficiului, dacă tranzacţia se impune a fi efectuată imediat sau dacă

neefectuarea ei ar zădărnici eforturile de urmărire a beneficiarilor tranzacţiei suspecte. Aceste

persoane sunt obligate însă să informeze Oficiul de îndată, dar nu mai târziu de 24 de ore,

despre tranzacţia efectuată, precizând şi motivul pentru care nu au făcut informarea înainte.

568. Articolul 7 al Directivei a II-a pare a fi îndeplinit de către România.

Articolul 3(8)

569. Potrivit art. 3 paragraful 8 al Directivei Uniunii Europene, instituţiile şi persoanele

subiect al aceste directive vor proceda la identificarea clienţilor, chiar şi atunci când suma

tranzacţionata este mai mica decât limita impusa, de fiecare data când exista suspiciuni

privind spălarea banilor.

570. Articolul 9 secţiunea 3 al Legii 656/2002 prevede ca de îndată ce există o suspiciune că

prin operaţiune se urmăreşte spălarea banilor sau finanţarea actelor de terorism, entităţile

raportoare vor proceda la identificarea clienţilor şi a persoanelor în numele sau în interesul

cărora aceştia acţionează, chiar dacă valoarea operaţiunii este mai mică decât limita minimă

de 10.000 euro.

571. Articolul 3 (8) al Directivei a II-a pare a fi îndeplinit de către România.

Recomandarea 6

572. În prezent nu exista obligaţii pentru luarea unor măsuri suplimentare în privinţa PEP, aşa

cum se prevede în Recomandarea FATF 6. Cadrul legal actual (Normele 3/2002,

Regulamentul 8/2006 şi Legea 32/2000-cu modificări ulterioare în Ordinul 3128/2005 şi

Ordinul 113.117/2006) prevede o seria de obligaţii specifice pentru identificarea şi

managementul clienţilor ce prezintă risc ridicat, un factor ce cuprinde identificarea poziţiilor

publice deţinute, totuşi aceste obligaţii sunt un subset al unor factori mai largi ce ar trebui

luaţi în considerare de către instituţiile financiare. Deşi obligaţia prevede identificarea

„poziţiei publice deţinute”, nu exista o referire specifica privind stabilirea sursei fondurilor

clienţilor ce deţin funcţii publice (înafara celor aplicabile tuturor clienţilor), şi în mod egal, nu

exista o obligaţie directa privind obţinerea aprobării echipei manageriale pentru începerea

relaţiilor cu o PEP. În plus, în cazurile în care un client a fost acceptat, iar acesta sau

106

beneficiarul real este ulterior identificat ca fiind o PEP, nu exista o obligaţie prevăzuta pentru

instituţiile financiare de a obţine aprobarea echipei manageriale pentru continuarea relaţiei de

afaceri. Mai mult decât atât, nu exista o cerinţa pentru aplicarea automata a măsurilor

suplimentare de cunoaştere a clientelei, insa poziţia publica deţinuta este un factor pe care

instituţiile financiare ar trebui sa-l ia în considerare când decid dacă un client prezintă risc

ridicat.

573. În practica, absenta unei referiri specifice la PEP, înseamnă ca cerinţa actuala de

identificare a poziţiei publice este foarte restrictiva şi a condus la o aplicare inadecvata a

problemei în sectoare diferite. Totuşi, în ciuda lipsei obligaţiilor clare, evaluatorii au observat

ca un număr mare de instituţii financiare, majoritatea fiind sucursale ale unor societăţi străine,

au implementat politici de grup pentru identificarea şi monitorizarea PEP. Cu toate acestea,

sistemul general intern din România, implementat cu privire la PEP, variază considerabil între

diferite sectoare; în plus, aceste sisteme nu sunt conforme în totalitate cu cerinţele elaborate de

FATF9.

Recomandarea 7

574. Criteriile de la punctul 7.1 pana la 7.4 din Metodologie privesc operaţiunile bancare

transfrontaliere şi alte relaţii similare (obţinerea de informaţii suficiente despre instituţia

corespondenta, evaluarea eficacităţii sistemelor CSB/CFT ale instituţiei corespondente,

obţinerea aprobării echipei manageriale pentru iniţierea unei relaţii de corespondent şi

documentarea responsabilităţilor fiecărei instituţii).

575. Principalele cerinţe pentru corespondentul bancar şi relaţii similare sunt prevăzute în art.

34 al Normelor 3/2002, care prevede ca instituţiile de credit trebuie să obţină suficiente

informaţii despre instituţiile de credit cu care au relaţii de corespondent pentru a înţelege în

întregime natura activităţii acestora. La stabilirea relaţiilor de corespondent instituţiile de

credit trebuie să aibă în vedere anumiţi factori, care includ:

a) informaţii despre managementul instituţiei de credit corespondente, despre activitatea de

bază, unde este localizată şi eforturile acesteia în prevenirea şi detectarea faptelor de spălare a

banilor;

b) scopul pentru care este deschis contul de corespondent;

c) identitatea oricărei terţe părţi care va utiliza serviciile bancare de corespondent;

d) condiţiile reglementărilor şi supravegherii în ţara de origine a instituţiei de credit

corespondente.

576. Instituţiile de credit trebuie să stabilească relaţii de corespondent numai cu instituţii de

credit din străinătate care sunt supravegheate în mod eficient de către autorităţile competente.

Instituţiile de credit trebuie să refuze să între în relaţii de corespondent sau să continue

asemenea relaţii cu o altă instituţie de credit care este înregistrată într-o jurisdicţie în care

aceasta nu are o prezenţă fizică, respectiv conducerea activităţii şi evidenţele instituţiei nu

sunt situate în acea jurisdicţie, şi să acorde o atenţie specială atunci când continuă relaţii de

corespondent cu o instituţie de credit situată într-o jurisdicţie în care nu există reglementate

cerinţe privind cunoaşterea clientelei sau care a fost identificată ca nefiind cooperantă în lupta

împotriva spălării banilor.

577. Recomandarea 7 nu se aplica doar la corespondenta bancara transfrontaliera dar şi „altor

relaţii similare”. În nota de subsol numărul 13 din Metodologie se explica faptul ca, relaţii

9 România a implementat Cea de-a Treia Directiva UE CSB/CFT prin OUG nr. 53/3008 care se aşteaptă să

remedieze deficientele referitoare la PEPs.

107

similare includ de exemplu şi pe acelea privind tranzacţiile cu valori mobiliare sau

transferurile de fonduri, fie în numele instituţiei financiare sau al clienţilor săi. În privinţa

pieţei de capital, cerinţele de conformare cu Recomandarea 7 nu sunt cuprinse în

Regulamentul 11/2005 al CNVM.

578. Exista o serie de lipsuri în ceea ce priveşte implementarea Recomandării 7 în cadrul

legislativ actual. Nu sunt stabilite obligaţii explicite pentru obţinerea avizului echipei

manageriale înainte de a întra într-o relaţie de corespondent. Nu exista prevăzuta obligaţia

pentru instituţiile financiare de a documenta responsabilităţile fiecărei instituţii. De asemenea,

nu exista obligaţii specifice privind „platile prin conturi” şi cu privire la faptul ca instituţiile

financiare au verificat identitatea şi au aplicat măsurile de cunoaştere a clientelei, clienţilor

care au acces direct la conturile corespondentului, şi ca sunt capabile să prezinte dovezi de

identitate ale clientului la cererea băncii corespondente. În practica, oricum, autorităţile

române au indicat faptul ca aprobarea conducerii superioare este de obicei solicitata în

conformitate cu procedurile interne ale băncilor.

Recomandarea 8

579. Criteriile de la punctul 8.1 pana la 8.2.1 din Metodologie privesc: politicile de prevenire

a folosirii necorespunzătoare a evoluţiilor tehnologice; politicile privind clienţii care nu sunt

prezenţi fizic, inclusiv procedurile specifice şi eficiente de cunoaştere a clientelei pentru

abordarea riscurilor specifice asociate relaţiilor de afaceri şi tranzacţiilor ne fata în fata.

580. Articolul 9 (6) din Legea 656/2002 impune autorităţilor de supraveghere prudenţială

obligativitatea de a emite, potrivit competenţei lor, norme privind măsurile necesare pentru

stabilirea identităţii clienţilor în cazul operaţiunilor desfăşurate între persoane care nu sunt

prezente fizic la efectuarea acestora.

581. Exista prevederi largi în legislaţia româneasca privind necesitatea instituţiilor financiare

de a adopta politici interne pentru prevenirea folosirii necorespunzătoare a descoperirilor

tehnologice în scopul spălării banilor şi a finanţării terorismului. Potrivit Normelor 3/2002,

art. 46 (2), instituţiile de credit vor evalua noile produse şi servicii din perspectiva riscurilor

asociate acestora, inclusiv a riscului de a fi folosite de clienţi ca mijloc pentru desfăşurarea

unor activităţi de natură infracţională.

582. Art. 33 stipulează de asemenea ca:

– „In cazul relaţiilor începute prin corespondenţă sau prin intermediul mijloacelor moderne

de telecomunicaţii - telefon, e-mail, Internet - băncile trebuie să aplice clienţilor în cauză

procedurile de identificare şi standardele de monitorizare aplicabile clienţilor disponibili să

se prezinte personal la bancă.

(2) În cazul unor astfel de relaţii banca trebuie să verifice realitatea adresei şi a numărului

de telefon indicate la art. 19 sau prin orice altă metodă considerată oportună de către bancă.

Cu ocazia primei vizite a clientului la bancă, aceasta va solicita documentele

corespunzătoare pentru identificarea clientului şi va întocmi evidenţele corespunzătoare.

(3) În vederea realizării unei cât mai bune cunoaşteri a acestei categorii de clientelă băncile

pot lua anumite măsuri, cum ar fi:

a) certificarea documentaţiei transmise băncii, inclusiv a specimenului de semnătură, în

special în cazul clienţilor nerezidenţi, de către o sucursală a băncii sau de un intermediar de

încredere;

b) solicitarea unor documente suplimentare;

c) acceptarea clientului ca urmare a întroducerii acestuia de către un intermediar care

îndeplineşte cerinţele prevăzute la art. 32;

108

d) solicitarea ca prima plată să fie derulată în numele clientului printr-un cont de la o altă

bancă care este supusă unor standarde similare de identificare şi verificare a clientelei.”

583. Prevederile legale care sunt aplicabile instituţiilor financiare nebancare, înregistrate în

Registrul Special, sunt cuprinse în Regulamentul nr. 8/2006 şi în Normele 496/2006 sunt

similare celor descrise mai sus pentru instituţiile de credit.

584. Art. 12 din Ordinul 3128 prevede ca asigurătorul va întreprinde măsurile care se impun

în cazul operaţiunilor care favorizează anonimatul sau care permit interacţiunea în absenţă cu

clientul, pentru a împiedica utilizarea lor în operaţiuni de spălare a banilor sau de finanţare a

actelor de terorism

585. Prevederile privind piaţa de capital, Art. 9 (3) din Regulamentul 11/2005, stipulează ca

entităţile reglementate vor întreprinde măsurile care se impun în cazul operaţiunilor care

favorizează anonimatul sau care permit interacţiunea în absenţă cu clientul, pentru a împiedica

utilizarea lor în operaţiuni de spălare a banilor sau de finanţare a actelor de terorism. Potrivit

prevederilor art. 5 (4) identificarea clientului trebuie realizată în cazul tuturor operaţiunilor în

care sunt implicate persoane care nu sunt prezente sau reprezentante fizic la efectuarea

acestora. Regulamentul CNVM nr.32/2006, în art. 64, impune de asemenea obligaţii

intermediarilor să adopte proceduri interne adecvate pentru tranzacţiile care sunt derulate prin

intermediul Internetului. În prevederile privind serviciile de investiţii prin intermediul

Internetului, intermediarul este obligat să asigure verificarea identităţii investitorului, când

acesta din urma accesează sistemul, şi să protejeze site-ul împotriva accesului neautorizat. De

asemenea, intermediarii au obligaţia directa de a păstra documentele primite prin Internet,

pentru a putea fi ulterior recuperate şi examinate de CNVM. Intermediarii care doresc să

menţină servicii de investiţii financiare pentru un investitor, exclusiv prin intermediul

Internetului, trebuie să obtina :

i) o copie a documentelor de identitate ale investitorilor;

ii) informaţii despre conturile bancare, inclusiv o declaraţie de cont sau un cec

stampilat;

iii) documente care să dovedească rezidenta clientului.

586. Urmare procedurilor de verificare, intermediarul trebuie să comunice investitorului, prin

posta electronica utilizatorul şi doua parole:

i) prima parola – pentru a vedea ordinele de cumpărare/vânzare a

instrumentelor financiare, limitele de schimb şi balanţa de verificare a

propriului portofoliu de instrumente financiare; si

ii) a doua parola – pentru întroducerea ordinelor de cumpărare/vânzare a

instrumentelor financiare, pentru transferul instrumentelor financiare si/sau

numerar.


587.Cadrul legal al României tratează în detaliu un număr substanţial de cerinţe FATF privind

identificarea clientului (CDD). Oricum, aşa cum s-a indicat, în anumite domenii cheie un

număr de lipsuri este remarcabil; aceasta este relevant, îndeosebi, în acele domenii în care

FATF pune un accent deosebit, adică beneficiarul real şi PEPs-uri. (persoane expuse politic).

Autorităţile române au indicat ca toate lipsurile identificate în legătura cu măsurile preventive

ar putea fi rectificate cu implementarea Directivei a treia a UE privind spălarea banilor.

109

588. În practica, conştientizarea cerinţelor de identificare a clientului şi aplicarea măsurilor

legate de identificarea clientului a părut a fi la un nivel foarte înalt. Totuşi, nivelul de

conformitate cu R.5 – R.8 este inhibat datorita unui număr de lipsuri semnificative, se

recomanda următoarele:

589. Prevederile Legii privind CSB în legătura cu beneficiarul real sunt în prezent slabe.

România trebuie să aibă în vedere emiterea de prevederi legale/reglementari si, după caz, linii

directoare (ghid) pentru a clarifica responsabilităţile privind identificarea şi verificarea

beneficiarului real.

590. România a întrodus în cadrul sau legal un număr de cerinţe foarte indirecte în legătura cu

PEPs-urile, oricum evaluatorii au fost de părere ca acestea sunt sub standardele aşteptate. În

timp ce se confirma implementarea politicilor privind PEPs-urile de către un număr de mari

instituţii financiare, de asemenea era aparent ca cerinţele generale erau restrictive şi erau

implementate de o maniera inconsistenta. Ca urmare, autorităţile române trebuie să întroducă

obligaţii directe, aşa cum sunt definite în Recomandarea 6.

591. Introducerea unei cerinţe explicite ca deschiderea de conturi corespondente individuale

să implice aprobarea conducerii superioare şi pentru instituţiile financiare să documenteze

responsabilităţile pe fiecare instituţie. Obligaţii specifice cu privire la “plătibil prin conturi”

prin care trebuie să se asigure ca instituţiile financiare au verificat identitatea şi au efectuat

continuu cunoaşterea clientului, aşa cum este cerut în Recomandarea 7, trebuie, de asemenea,

să fie implementate.

3.2.3 Conformitatea cu Recomandările 5 - 8


R.5 Conformitate

parţiala Nu exista o definiţie a beneficiarului real.

Cerinţa de a lua măsuri rezonabile pentru a verifica

identitatea beneficiarului real, aşa cum este ceruta de standardele

FATF, nu este implementata în mod adecvat.

Nu exista cerinţe specifice în aplicare despre cum entităţile

raportoare ar trebui să aplice măsurile de cunoaştere a clienţilor la

clienţii existenţi în cazul instituţiilor financiare non-bancare.

R.6 Neconformitate Cerinţa de a identifica o PEP este în prezent prea restrictiva şi

se refera numai la identificarea unui client care “deţine o funcţie

publica”.

Cerinţa de a identifica sursa averii unei PEP nu este

specificata clar (cu excepţia celor aplicabile tuturor clienţilor).

Natura şi extinderea măsurilor sporite de întărire de cunoaştere a

clientului referitoare la PEPs nu este în mod clar specificata.

Natura şi extinderea măsurilor de îmbunătăţire a măsurilor de

cunoaştere a clientului referitoare la PEPs-uri nu sunt menţionate

clar.

Nu exista nicio prevedere pentru aprobarea de către

conducerea superioara în cazul stabilirii unei relaţii cu o PEP.

Nu exista nicio prevedere pentru aprobarea de către

conducerea superioara a continuării relaţiei de afaceri în care clientul

este găsit ulterior a fi o PEP sau ca devine o PEP.

R.7 Conformitate Nu exista nicio obligaţie de a cere aprobarea conducerii

110

parţiala superioare atunci când se deschid conturi corespondente individuale.

Nu exista nicio obligaţie pentru instituţiile financiare să

documenteze responsabilităţile respective pentru fiecare instituţie.

Nu exista nicio obligaţie specifica cu privire la “plătibil prin

conturi”.

R.8 Conformitate

3.3 Terţe părţi şi afaceri iniţiate (Recomandarea 9)


592. Cadrul legal din România permite instituţiilor financiare să se sprijine pe intermediari

sau terţe parţi pentru a efectua anumite elemente ale procesului de CDD sau de iniţiere de

afaceri. Oricum, a fost neclar pentru evaluatori extensia la care principiul de sprijinire pe terţe

parţi sau folosirea muncii de verificare efectuata de către intermediar în privinţa afacerilor

iniţiate este o practica stabilita deja în România. De asemenea, a fost neclar ce aşteptări,

autorităţile de supraveghere ar avea, în practica, în privinţa instituţiilor reglementate, în

stabilirea procedurilor interne pentru sprijinire pe terţe parţi. A existat în continuare

nesiguranţa cu privire la tarile în care partile terţe pot avea sediul. Astfel, echipa de evaluare

nu a putut să evalueze nivelul general de eficienta legat de implementarea Recomandării 9.

593. Totusi, în cazurile în care bazarea pe terţe parţi poate avea loc, exista obligaţii legale

specifice care cer instituţiilor financiare să fi întreprins paşii necesari pentru a se asigura de

robusteţea (veridicitatea) informaţiilor furnizate. De asemenea, exista o menţiune legala

expresa care precizează ca responsabilitatea finala pentru identificarea şi verificarea clientului

ramane în sarcina instituţiei financiare care se bazează pe terţe parţi. Când o instituţie de

credit accepta un nou client bazându-se pe datele de identificare furnizate de alte instituţii de

credit sau de terţe parţi (care sunt un intermediar între banca şi client), Normele nr.3/2002,

Art.32 cer instituţiilor de credit să se asigure în privinţa calităţii procedurilor de identificare a

clientului folosite de intermediar. În îndeplinirea acestei obligaţii, Art. 32 precizează ca

băncile trebuie să aibă în vedere următoarele:

"a) sa se asigure ca procedurile intermediarului sunt conforme cu standardele

minime impuse de procedurile KYC, şi ca ele sunt cel puţin la fel de stricte ca acelea

implementate de către banca;

b) sa încheie un acord cu intermediarul prin care băncii i se permite să verifice

standardele KYC ale intermediarului;

c) sa fie asigurata ca intermediarul are obligaţia de a furniza băncii toate

informaţiile şi documentele de identificare procesate de către procedurile sale proprii de

identificare.”

594. În cazul instituţiilor ne-bancare, înregistrate în Registrul Special, Norma nr. 8/2006

privind standardele de cunoaştere a clientelei (KYC) reflecta prevederile legale formulate

pentru instituţiile de credit. Regulamentul 11/2005 al CNVM pentru piaţa de capital, permite,

de asemenea, bizuirea pe terţe parţi pentru identificarea clientului în anumite condiţii. Ordinul

nr. 3128/2005 nu tratează problema bizuirii pe intermediari sau terţe parţi pentru a efectua

identificarea clientului. Evaluatorii au fost informaţi ca chiar dacă contractul de asigurare este

încheiat prin intermediari, responsabilitatea identificării clientului cade exclusiv în sarcina

asiguratorului. Intermediarul nu face decât să reprezinte asiguratul şi sa-l aducă în fata

asiguratorului, acesta din urma având obligaţia de a identifica clientul.

595. În timp ce obligaţiile legale sunt explicite în cerinţa de a se asigura ca procedurile

intermediarului sunt conforme cu procedurile minime de KYC ale băncii, nu exista, oricum, o

111

cerinţa expresa pentru instituţiile financiare de a se asigura ele insele ca terţele parţi sunt

reglementate şi supravegheate în concordanta cu Recomandările FATF 23, 24 şi 29. La fel, nu

exista nicio cerinţa ca instituţiile financiare să obtina “imediat” de la terţa parte informaţiile

necesare privind anumite elemente ale procesului de cunoaştere a clientului. Excepţie face

piaţa de capital unde exista o cerinţa expres stipulata în Articolul 8, alin 3 al Regulamentului

nr. 11/2005 privind piaţa de capital.


596. Exista unele neconcordante la nivelul autorităţilor competente şi în cadrul sectorului

reglementat cu privire la măsura în care terţele parţi pot fi utilizate să efectueze CDD, sau

dacă majoritatea acestei activităţi este folosita într-un context de surse externe. România

trebuie să revizuiască folosirea terţelor parţi în efectuarea CDD în toate sectoarele. Dacă

folosirea bazării pe terţe parţi este o trăsătura caracteristica în România, atunci, autorităţile

competente trebuie să asigure emiterea de ghiduri adecvate pentru toate sectoarele.



R.9 Conformitate parţiala Instituţiilor financiare nu li se cere explicit să se

convingă ca terţele parţi sunt reglementate şi

supravegheate (în conformitate cu Recomandările 23,

24 şi 29).

Trebuie introdusa o obligaţie explicita care să

pretindă instituţiilor financiare care se bazează pe o

terţa parte să obtina imediat de la terţa parte

informaţiile necesare privind anumite elemente ale

procesului CDD.

In determinarea tarilor care au terţe parţi care

întrunesc condiţiile pe care se pot baza, autorităţile

competente numai în mica măsura iau în considerare

informaţiile disponibile privind, dacă acele tari aplica

adecvat Recomandările FATF.

3.4. Secretul profesional sau confidenţialitatea instituţiilor financiare (R.4)


597. Legea nr.656/2002 impune o obligaţie generala entităţilor raportoare de a asigura ca

legile instituţiilor financiare privind secretul profesional să nu inhibă implementarea

Recomandărilor FATF. Art.5(3) prevede ca “Secretul profesional al persoanelor şi entităţilor

precizate în Art.8 nu este opozabil Oficiului”. Mai exista o prevedere pentru instituţiile

financiare de a furniza datele şi informaţiile solicitate, în decursul unei perioade de 30 de zile

de la data primirii solicitării. Nici Oficiul Naţional, nici instituţiile financiare nu au arătat

îngrijorări referitoare la capacitatea instituţiilor financiare de a respecta limita de 30 de zile.

598. În plus la Legea nr.656/2002, exista norme specifice şi reglementari pentru sectoarele

care au incorporat principiul accesului la informaţiile de combatere a spălării banilor şi a

finanţării terorismului. Pentru instituţiile ne-bancare, înregistrate în Registrul Special, acestea

sunt stabilite în Normele nr.8/2006, Art.36- (2) care prevede ca “Instituţiile financiare ne-

112

bancare trebuie să asigure, în conformitate cu prevederile legii, accesul autorităţilor

competente din domeniul investigării şi incriminării infracţiunilor şi a autorităţilor de

supraveghere la întreaga documentaţie privind clienţii şi relaţia menţinuta cu ei, inclusiv

orice evaluare pe care instituţiile financiare au făcut-o pentru a identifica tranzacţiile

neobişnuite sau suspecte sau pentru a determina gradul de risc asociat unei tranzacţii pe care

o are de efectuat.”

599. Prevederile legale privitoare la piaţa de capital sunt specificate în Legea nr.297/2004,

care precizează ca secretul profesional nu este opozabil CNVM-ului în exercitarea

competentelor sale legale. Prevederile Art.3 al Regulamentului CNVM nr.11/2005, specifica

faptul ca entităţile reglementate sunt obligate să furnizeze orice informaţii sau documente

relevante si, ca, excepţiile, legile sau prevederile privind secretul profesional nu vor fi aduse

ca un argument de limitare a abilitaţii entităţii raportoare de a raporta tranzacţiile suspecte.

600. În plus la cerinţele Legii nr.656/2002, exista o alta cerinţa cu privire la piaţa asigurărilor,

prin Ordinul 3128/2005, Art.17 care stipulează, “Contractele de confidenţialitate, legislaţia

sau prevederile legate de sectorul profesional nu pot fi invocate ca restricţie a capacitaţii

entităţilor raportoare de a raporta tranzacţiile suspecte”.

601. Schimbul de informaţii între autorităţile competente este sprijinit prin Legea

nr.656/2002, Art.5, care prevede ca, “Oficiul poate schimba informaţii, pe baza de

reciprocitate, cu instituţiile străine cu funcţii similare şi care sunt obligate a păstra secretul

profesional în condiţii similare, dacă astfel de comunicări sunt făcute în scopul prevenirii şi

combaterii spălării banilor sau a finanţării actelor de terorism. ”


602.Capacitatea României de a trata confidenţialitatea da permisibilitate excepţiilor care

împiedica legile de secret profesional de la inhibarea implementării Recomandărilor FATF.

Conformitatea cu Recomandarea 4


R.4 Conformitate

3.5 Păstrarea înregistrărilor şi norme privind transferul electronic (R.10 şi SR.VII)

3.5.1.Descriere şi analiza

Recomandarea 10

603. Recomandarea 10 are numeroase criterii potrivit Metodologiei care sunt marcate cu

asterisc şi deci, necesita a fi impuse de lege sau reglementari:

sa menţină toate înregistrările necesare referitoare la tranzacţii, atât interne cat şi

internaţionale, pentru cel puţin 5 ani de la efectuarea tranzacţiei (sau mai mult dacă este

necesar) indiferent dacă relaţia de afaceri este în desfăşurare sau a fost terminata;

să menţină toate înregistrările privind datele de identificare, date despre conturi şi

corespondenta de afaceri pentru cel puţin 5 ani de la închiderea contului sau a relaţiei de

afaceri (sau mai mult dacă este necesar) şi înregistrări privind clientul şi tranzacţia şi alte

informaţii;

113

sa se asigure ca înregistrările privind toţi clienţii şi tranzacţiile şi informaţiile sunt

disponibile în timp util autorităţilor competente interne, cu o autorizare adecvata.

604. Prevederile legale privind înregistrările tranzacţiilor sunt cuprinse în Articolul 13 al Legii

privind CSB/CFT, care cere instituţiilor financiare să menţină evidenta tuturor tranzacţiilor

pentru o perioada de 5 ani de la efectuarea fiecărei operaţii, într-o forma adecvata, pentru a fi

folosita ca proba în justiţie. Perioada de 5 ani începe cu data când relaţia cu clientul se termina

sau cu data efectuării operaţiei. Prevederea cuprinde “fiecare situaţie în care identitatea este

ceruta….”, care implica faptul ca, atât tranzacţiile interne cat şi internaţionale sunt acoperite.

Separat de piaţa de capital (Art.10 al Normei nr.11/2005) nu exista nicio cerinţa pentru

păstrarea înregistrărilor pentru o perioada mai lunga, chiar dacă este ceruta de către o

autoritate competenta în cazuri specifice.

605. Înregistrarea tranzacţiilor este ceruta şi prin Criteriul 10.1.1 (care nu este cu asterisc)

pentru a fi suficient pentru a permite reconstrucţia tranzacţiilor individuale, în aşa fel incat,

dacă este necesar, să constituie probe pentru urmărirea penala. Acest lucru necesita a fi cerut

prin lege, reglementari sau alte mijloace de aplicare.

606. Articolul 56, alineatul 1 al Normelor nr.3/2002, pentru instituţiile de credit, şi Articolul

36, alineatul 1 al Normei nr.8/2006, pentru instituţiile financiare ne-bancare, înregistrate în

Registrul Special, precizează ca aceste înregistrări trebuie să fie suficiente pentru a permite

refacerea tranzacţiilor – inclusiv suma şi tipul valutei si, dacă este necesar, să furnizeze probe

pentru a incrimina infracţiunea. Articolul 6 din Norma 496/2006 conţine prevederi similare

pentru acele instituţii financiare non-bancare înregistrare în Registrul General şi cel de

Evidenta.

607. Referitor la sectorul asigurări, Ordinul nr. 3128/2005 nu specifica clar componenta

necesara a evidentei tranzacţiilor aşa cum este solicitat în Criteriul 10.1.1. Regulamentul

32/2006 privind intermediarii din cadrul pieţei de capital asigura componentele necesare

pentru înregistrarea tranzacţiilor.

608. Criteriul 10.2 solicita ca instituţiile financiare să pastreze datele de identificare, fisele de

cont şi corespondenta bancara pentru o perioada de cel puţin cinci ani de la finalizarea unei

relaţii de afaceri sau de la inchiderea contului (sau pentru o perioada mai mare dacă este

solicitata de o autoritate competenta în anumite cazuri după o autoritate competenta).

609. Articolul 13 din Legea CSB/CFT prevede faptul ca toate entităţile raportoare ar trebui să

pastreze o copie a documentului, ca dovada a identităţii, sau referinte ale identititatii, pentru o

perioada de cinci ani, incepand cu data la care relaţia cu acel client se incheie.

610. În ceea ce priveşte instituţiile de credit, Art. 56, alin 2 din Normele 3/2002 prevede

obligaţia păstrării înregistrărilor referitoare la identificarea clientului, păstrarea înregistrărilor

şi corespondenta bancara pentru cel puţin cinci ani după ce contul a fost închis să relaţia de

afaceri cu clientul s-a încheiat.

611. Obligaţii similare sunt stabilite şi pentru instituţiile financiare non-bancare înregistrate în

Registrul Special (Art. 36, alin. 1 din Regulamentul nr. 8/2006) din Registrul General şi cel de

Evidenta (Art.6 al Deciziei nr. 496/2006), pentru sectorul asigurărilor (Art. 13 al Ordinului nr.

3128/2005), precum şi pentru piaţa de capital (Art. 10 a Normei nr. 11/2005).

114

612. Trebuie menţionat faptul ca pentru instituţiile financiare înregistrate în Registrul General

şi cel de Evidenta, precum şi pentru sectorul asigurărilor cerinţele sunt limitate la informaţiile

de identificare şi documente, şi nu includ fisele de cont şi corespondenta bancara.

613. În afara pieţei de capital nu exista prevederi referitoare la păstrarea înregistrărilor privind

datele de identificare, fisele de cont şi corespondenta bancara pentru o perioada mai mare de

cinci ani dacă este necesar, atunci când este solicitat astfel de o autoritate competenta în

anumite cazuri de o autoritate adecvata.

614. Criteriul 10.3 precizează ca instituţiilor financiare să li se ceara să se asigure ca

înregistrările tuturor clienţilor şi tranzacţiilor şi informaţiile sunt disponibile în timp util la

autorităţile competente interne pentru autoritatea adecvata.

615. Articolul 56 din Normele nr.3/2002, oricum, stabileşte obligaţia pentru instituţiile de

credit să menţină, pentru cel puţin cinci ani, toate înregistrările necesare privind tranzacţiile,

atât cele interne, cat şi cele internaţionale, pentru a onora rapid cererile de informaţii venite de

la autorităţile competente. Evaluatorii au fost de părere ca „rapid” nu îndeplineşte cerinţa de

„în timp util” aşa cum este prevăzut în Criteriul 10.3.

616. Pentru instituţiile financiare ne-bancare, înregistrate în Registrul Special, Art.36(2) din

Norma 8/2006 prevede accesul tuturor autorităţilor competente la întreaga documentaţie

privind clienţii şi relaţia menţinuta cu ei, “inclusiv orice evaluare pe care instituţia financiar

bancara a efectuat-o pentru a identifica tranzacţiile neobişnuite sau suspecte sau pentru a

determina gradul de risc asociat unei tranzacţii pe care aceasta o are de efectuat.” Instituţiile

bancare non-financiare înregistrate în Registrul de Evidenţă şi cel General nu au prevederi

specifice cu privire la cerinţa „în timp util” din Criteriul 10.3.

618. Nu exista nicio prevedere specifica sau detaliata în Normele privind asigurările şi

respectiv, piaţa de capital.

619. Toate autorităţile de supraveghere subliniază faptul ca în conformitate cu legislaţia

guvernatoare, instituţiilor financiare le sunt solicitate să asigure autorităţilor de supraveghere

acces la toate informaţiile disponibile într-o perioada scurta de timp.

620.In cazul în care instituţiile financiare nu respecta obligaţia de comunicare mai sus

menţionata, sunt prevăzute sancţiuni specifice în Art.264 din Codul Penal.

RS.VII

620.Metodologia cere, pentru toate transferurile electronice, ca instituţiile financiare să obtina

şi să menţină următoarele informaţii complete ale ordonatorului (numele ordonatorului;

numărul de cont al ordonatorului; sau numărul unic de referinţa dacă nu exista numărul de

cont) şi adresa ordonatorului (deşi tarile pot permite instituţiilor financiare să substituie adresa

cu numărul naţional de identitate, numărul de identificare al clientului, sau data şi locul

naşterii) şi să verifice ca astfel de informaţii sunt consistente şi adevărate. Potrivit R.VII.2,

informaţiile complete privind ordonatorul trebuie să insoteasca transferurile electronice

externe deşi, potrivit R.VII.3, este permis ca doar numărul de cont să insoteasca mesajul în

transferurile electronice interne.

621. Din data de 01.01.2007, Normele (UE) nr.1781/2006 ale Parlamentului European şi ale

Consiliului din data de 15.11.2006, privind informaţii despre plătitor care însoţesc

115

transferurile de fonduri, sunt direct aplicabile în România, întrucât este un Stat Membru al

Uniunii Europene.

622.Regulamentul întruneste cerinţele RS VII: obţinerea şi verificarea informaţiilor despre

ordonator; menţinerea informaţiilor complete despre ordonator pentru transferurile externe;

însoţirea transferurilor electronice interne de informaţii mai limitate despre ordonator şi

transmiterea de informaţii complete despre ordonator în trei zile; adoptarea de proceduri

specifice de identificare şi gestionarea transferurilor electronice ne-însoţite de informaţii

complete despre ordonator; respectarea monitorizării; şi sancţiuni.

623.Desi Normele UE au întrat în vigoare în data de 01.01.2007, sancţiunile pentru ne-

respectare vor fi aplicate pana la data de 15.12.2007, coincidenta cu termenul limita pentru

implementarea Directivei a treia a UE privind CSB/CFT.

624.Evaluatorii au fost informaţi ca prevederile UE au fost publicate pe Internet, pe website-ul

BNR, şi ca autorităţile naţionale competente au început să imbunatateasca cadrul legal şi de

reglementare.

625.După cum ştiu evaluatorii, nu exista niciun sistem de monitorizare în aplicare cu privire la

aceasta problema. Îndeosebi, este nevoie a fi clarificata problema monitorizării pe viitor a

conformităţii instituţiilor financiare din afara sectorului bancar (sistemele alternative de

transmitere de bani şi birourile de schimb valutar).

626. Reglementările UE clasifica transferurile electronice din cadrul UE ca fiind interne si, ca

urmare, se cer numai informaţii limitate despre ordonatorul transferurilor electronice în cadrul

Comunitatii Europene. FATF a denumit aceasta ca Nota Interpretativa la RS VII, în care

precizează transferurile interne ca “orice transferuri în care ordonatorul şi instituţia beneficiara

sunt situaţi în aceeaşi tara.” FATF a decis la plenara din iunie 2007 să ia în continuare în

considerare acest subiect10

.

627. Datorita recentelor cerinţe prevăzute de Reglementările UE, implementarea şi eficienta

n-ar putea fi evaluate de către echipa de evaluare la momentul vizitei.


628. Legea privind CSB/CFT ar trebui îmbunătăţita pentru a furniza o baza legala pentru

păstrarea înregistrărilor tranzacţiilor şi a datelor de identificare pentru o perioada mai mare de

5 ani dacă este necesar, atunci cand este imperios ceruta de către o autoritate competenta în

cazuri specifice la cererea autorităţii adecvate.

629.Componenta necesara a înregistrărilor tranzacţiilor pentru asiguratori, precum şi o

prevedere ar trebui întrodusa pentru îndeplinirea Criteriului 10.1.1., stabilind astfel ca

înregistrările trebuie să fie suficiente pentru a permite reconstituirea tranzacţiilor individuale –

inclusiv sumele şi tipurile de valuta implicate dacă sunt mai multe – astfel incat să furnizeze,

după caz, probe pentru urmărirea penala a faptelor infracţionale.

10

Nota Interpretativa RSVII revizuita, emisa de FATF în data de 29.02.2008, prevede la paragraful 2, litera c) ca

termenul “transfer intern”, de asemenea, se refera la orice lanţ de transferuri electronice care au loc în întregime

în cadrul graniţelor UE.

116

630.O cerinţa ar trebui considerata pentru sectorul asigurări, care să prevadă ca, datele de

identificare ale clientului, datele despre conturi şi corespondenta de afaceri trebuie păstrate

pentru cel puţin cinci ani de la data închiderii unui cont sau a terminării unei relaţii de afaceri

sau mai mult, dacă este cerut de către o autoritate competenta în cazuri specifice cerute de

autoritatea adecvata.

631. Instituţiile financiare înregistrate în Registrul General şi cel de Evidenta, precum şi

pentru sectorul asigurărilor cerinţele de păstrare a înregistrărilor ar trebui să acopere şi fisele

de cont şi corespondenta bancara.

632. Sunt necesare măsuri de implementare suplimentare, prin care să fie prevăzut regimul

sancţiunilor şi monitorizarea privind transferurile electronice. Evaluatorii au fost informaţi ca

regimul sancţiunilor şi autoritatea competenta, potrivit Reglementarilor UE, vor fi prevăzute

în legea care va implementa Directiva 3 a UE, programata a fi publicata la sfârşitul anului

2007.

633. Datorita recentelor cerinţe prevăzute de Reglementările UE, implementarea şi eficienta

nu pot fi evaluate de către echipa de evaluatori la momentul vizitei, şi nici dacă instituţiile

beneficiare au proceduri în aplicare bazate pe risc pentru a gestiona transferuri electronice

neacompaniate de informaţii complete despre ordonator.

3.5.3. Conformitatea cu Recomandarea 10 şi Recomandarea Speciala VII


R.10 Conformitate

parţiala In afara pieţei de capital nu exista prevederi referitoare

la păstrarea înregistrărilor tranzacţiei pentru o perioada mai

mare de cinci ani dacă este necesar, atunci când este solicitat

astfel de o autoritate competenta în anumite cazuri de o

autoritate adecvata

Criteriul 10.1.1. nu este respectat cu referire la sectorul

asigurări sau la sectorul de capital. În afara pieţei de capital nu

exista prevederi referitoare la păstrarea înregistrărilor privind

datele de identificare, fisele de cont şi corespondenta

bancara pentru o perioada mai mare de cinci ani dacă este

necesar, atunci când este solicitat astfel de o autoritate

competenta în anumite cazuri de o autoritate adecvata. Cerinţa

de a furniza informaţii „în timp util” cum este solicitata de

Criteriul 10.3 nu este îndeplinita. Instituţiile financiare

înregistrate în Registrul General şi cel de Evidenta, precum şi

pentru sectorul asigurărilor cerinţele de păstrare a

înregistrărilor nu acoperă şi fisele de cont şi corespondenta

bancara

Cerinţele de a asigura ca toate informaţiile privind

clienţii şi înregistrările tranzacţiilor să fie disponibile

autorităţilor competente „în timp util” aşa cum sunt solicitate

în Criteriul 10.3 nu sunt îndeplinite.

RS.VII Conformitate

în mare

măsura

Implementarea şi eficienta Reglementarilor UE nu pot

fi evaluate.

117

Tranzacţii neobişnuite şi suspecte

3.6 Monitorizarea tranzacţiilor şi relaţiilor (R.11 şi 21)

3.6.1. Descriere şi analiza

Recomandarea 11

634. Recomandarea 11, care cere instituţiilor financiare să acorde atenţie speciala tuturor

tranzacţiilor complexe, neobişnuit de mari sau cu model neobişnuit de tranzacţie, care nu au

scop aparent sau vizibil economic sau legal, necesita a fi prevăzuta în lege, reglementari sau

alte mijloace de aplicare.

635. Nu exista o prevedere în Legea privind CSB, care cere instituţiilor financiare să acorde

atenţie deosebita tuturor tranzacţiilor complexe, neobişnuite sau modele de tranzacţii

neobişnuite. Totuşi, legislaţia secundara stabileşte astfel de cerinţe într-un mod care în

general, respecta standardele după cum urmează:

636. Instituţiile de credit, Articolul 41 al Normelor nr.3/2002 tratează dezvoltarea de sisteme

operaţionale adecvate pentru a detecta tranzacţiile neobişnuite şi suspecte. Potrivit aceluiaşi

articol, aceasta poate fi efectuata prin stabilirea parametrilor pentru o clasa particulara sau

categorie de conturi, deci, acordând atenţie tranzacţiilor care depăşesc aceste limite. Ele pot

include tranzacţii normale care pot fi efectuate prin anumite tipuri de conturi, cum ar fi: limite

de valoare pe fiecare tip de tranzacţie, client sau cont, domeniu de activitate al entităţilor

juridice sau alte entităţi. În acest caz, monitorizarea continua se va concentra pe tranzacţii care

nu sunt conforme cu limitele stabilite.

637. Pentru instituţiile bancare ne-financiare, înregistrate în Registrul Special, Articolul 26 al

Normelor nr.8/2006, în mod specific stabileşte necesitatea concentrării pe tipul tranzacţiei

care nu corespunde modelului obişnuit şi izolează tranzacţiile, prezentând factori de risc care

cer evaluare ulterioara.

638. Prevederile legale din Normele pentru instituţiile de credit şi instituţiile financiare ne-

bancare, înregistrate în Registrul Special, întrunesc în întregime Criteriul 11.1 al

Metodologiei. Oricum, cerinţe asemănătoare nu sunt prevăzute în legislaţia care acoperă

sectoarele asigurări şi piaţa de capital. Aceste sectoare se bazează pe criterii specifice în

evaluarea tranzacţiilor în vederea detectării RTS-urilor care includ tranzacţii mari neobişnuite

şi tipare neobişnuite ale tranzacţiilor fără un scop aparent economia sau legal. Din acest motiv

aceste sectoare sunt considerate a aborda parţial problema.

639. În plus, atât instituţiile de credit cat şi instituţiile financiare ne-bancare, înregistrate în

Registrul Special, sunt solicitate a examina istoricul şi scopul unor astfel de tranzacţii si,

examinarea trebuie să se bazeze, de asemenea, pe documente suplimentare cerute de la client,

pentru a justifica tranzacţia, concluziile fiind înregistrate în scris şi disponibile pentru

verificări ulterioare (Articolul 42, alineatul 3 al Normelor nr.3/2002 şi Articolul 26, alineatul 2

al Normelor nr.8/2006). Nu exista prevederi care să îndeplinească Criteriul 11.2 pentru

instituţiile financiare non-bancare care sunt înregistrate în Registrul de Evidenţă şi cel

General.

640.Nu exista nicio prevedere specifica care să îndeplinească Criteriul 11.2 pentru sectoarele

asigurări şi piaţa de capital. Evaluatorii au fost informaţi ca în practica, intermediarii de pe

118

piaţa de capital examinează tranzacţiile complexe şi neobişnuite şi rezultatele lor sunt

completate în scris.

641.Prevederea generala privind păstrarea înregistrărilor pare să acopere, de asemenea, cazul

constatărilor scrise şi al clarificărilor tranzacţiilor, întrucât aceasta se refera nu numai la

înregistrarea tuturor operaţiunilor financiare cerute prin Legea privind CSB/CFT, dar şi la

“înregistrări secundare şi operative”. Oricum, nu este explicit cerut în Lege sau în Norme să

păstreze astfel de constatări disponibile pentru autorităţile competente şi auditori.

642. Pentru instituţiile de credit, obligaţia de a păstra constatările disponibile auditorilor,

poate fi presupusa din prevederile generale care împuterniceşte auditul intern să aibă acces la

înregistrările întocmite în conformitate cu Normele privind standardele de cunoaştere a

clientelei (Articolul 23, alineatul 2 al Normelor 3/2002 pentru bănci), în timp ce pentru

instituţiile ne-bancare, înregistrate în Registrul Special, Articolul 33 prevede, de asemenea,

competente de supraveghere ale auditului intern “prin mijloace de testare aleatorie a

conformităţii cu normele interne şi re-evaluarea rapoartelor privind cazurile excepţionale”. Nu

exista prevederi specifice pentru acoperirea cerinţelor Criteriului 11.3 pentru instituţiile

financiare non-bancare înregistrate în Registrul de Evidenţă şi cel General.

643. În timpul vizitei, s-a clarificat ca instituţiile financiare au dezvoltat programe software

specifice în cadrul sectorului bancar şi al companiilor de investiţii pentru a depista tranzacţiile

neobişnuite şi ca aceasta zona este examinata în mod obişnuit de către supraveghetori

competenţi în timpul inspecţiilor la fata locului.

Recomandarea 21

644. Recomandarea 21 solicită instituţiilor financiare să acorde o atenţie deosebită relaţiilor de

afaceri şi tranzacţiilor cu persoane din sau în ţări care nu aplică sau aplică insuficient

Recomandările FATF. Acest aspect ar trebui să fie impus prin lege, regulament sau prin alte

mijloace de aplicare a legii. Se prevede o obligaţie în sarcina instituţiilor financiare de a

acorda o atenţie deosebită tranzacţiilor cu persoane din sau în ţări care nu aplică sau aplică

insuficient Recomandările FATF şi nu doar din ţările desemnate de FATF ca fiind

necooperante (ţările NCCT).

645. Nu există dispoziţii specifice în Legea privind CSB/CFT, care să acopere Recomandarea

21.

646. În plus, Articolul 7 al Normelor menţionate prevăd că programele de cunoaştere a

clientelei trebuie să cuprindă şi „modalităţile de abordare a tranzacţiilor în şi/sau din

jurisdicţiile în care nu există reglementări corespunzătoare în domeniul prevenirii spălării

banilor”.

647. Cele două prevederi menţionate mai sus nu par a fi pe deplin conforme cu raportarea la

ţările care „nu aplică sau aplică insuficient Recomandările FATF”, neacoperind acele ţări care

au deficienţe în aplicarea Recomandării FATF privind combaterea finanţării terorismului.

648. Nu exista prevederi care se adresează Criteriul 21.1 pentru instituţiile financiare non-

bancare.

649. Regulamentul 11/2005 al Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare impune ca entităţile

reglementate să acorde o atenţie sporită tranzacţiilor care implică persoane situate în jurisdicţii

119

cu sisteme inadecvate de CSB/CFT. O dispoziţie similară este prevăzută şi pentru sectorul

asigurărilor (Articolul 14 din Ordinul 3128/2005).

650. Pentru cele două sectoare nu există dispoziţii privind măsurile suplimentare de

cunoaştere a clientelei în cazul relaţiilor de afaceri.

651. Cu ocazia vizitei la faţa locului atât ONPCSB cât şi BNR au confirmat diseminarea către

instituţiile financiare doar a listei ţărilor necooperante desemnate de FATF, lucru realizat prin

„scrisori”, care nu reprezintă măsuri de aplicare a legii.

652. Având în vedere că în prezent nu există nicio ţară aflată pe lista NCCT, criteriul 21.1.1

nu este de fapt implementat.

653. Autorităţile române au evidenţiat faptul că, programele de instruire organizate de

ONPCSB cu privire la trendurile şi tipologiile de spălare a banilor joacă un rol central în

informarea instituţiilor financiare cu privire la vulnerabilităţile sistemelor de CSB/CFT din

alte state. Acest mecanism pare a fi inadecvat pentru respectarea Criteriului 21.1.1, acesta

nefiind sistematic şi funcţional.

654. În cazul acelor tranzacţii care aparent nu au un scop economic sau legal, instituţiile de

credit sunt obligate (Articolul 42 alin.2 litera c din Norma nr. 3/2002) să acorde atenţie

transferurilor externe neconforme sau neobişnuite, şi prin urmare să examineze scopul şi

circumstanţele acestor tranzacţii, iar constatările să fie consemnate în scris şi să fie disponibile

verificărilor. O dispoziţie similară referitoare la „tipul tranzacţiilor care nu se circumscriu

tiparelor obişnuite” se aplică şi instituţiilor financiare-nebancare, înregistrate în Registrul

Special, (Articolul 26, secţiunea 1 din Regulamentul nr. 8/2006 şi art. 24 şi 25 din Normele

496/2006). Aceste dispoziţii legale nu se referă explicit la tranzacţiile cu ţările care aplică

insuficient Recomandările FATF.

655. În afară de acest aspect, nu a fost explicat evaluatorilor un sistem funcţional pe baza

căruia să fie identificate alte ţări care pot prezenta îngrijorări din punct de vedere al CSB/CFT.

656. Autorităţile române nu au identificat niciun mecanism pentru aplicarea măsurilor de

stabilire a ţărilor care nu aplică sau aplică insuficient Recomandările FATF.


657. Dispoziţiile Regulamentelor pentru instituţiile de credit şi pentru instituţiile financiare

non-bancare sunt pe deplin conforme cu Criteriul 11.1 al Metodologiei. Cu toate acestea, în

regulamentele privind sectoarele asigurărilor şi a pieţei de capital nu sunt stipulate cerinţe

similare. Sectorul asigurărilor se bazează pe procesul raportării tranzacţiilor suspecte pentru a

identifica acest tip de activitate.

658. Nu există obligaţii specifice pentru sectorul asigurărilor şi cel al pieţei de capital de a

consemna în scris constatările făcute.

659. Nu există cerinţe explicite privind păstrarea constatărilor efectuate şi punerea acestora la

dispoziţia autorităţilor competente şi a auditorilor, pe o perioadă de cel puţin 5 ani.

660. Nu există nicio dispoziţie explicită în Legea privind CSB/CFT, care să acopere

Recomandarea 21. Instituţiile financiare nu sunt obligate să acorde o atenţie specială relaţiilor

120

de afaceri şi a tranzacţiilor cu persoane din ţări care nu aplică sau aplică insuficient

Recomandările FATF.

661. Nu există nicio obligaţie de a consemna în scris constatările examinărilor efectuate cu

privire la circumstanţele şi scopul tranzacţiilor atunci când aparent, acestea nu au un scop

economic sau legal. Aceste constatări ar trebui consemnate în scris şi păstrate pe o perioadă de

cel puţin 5 ani, pentru a asista autorităţile competente. Măsurile de combatere, în cazul în care

o astfel de ţară continuă să nu aplice sau să aplice insuficient Recomandările FATF ar trebui

prevăzute în lege sau Regulamente.

3.6.3. Conformarea cu Recomandările 11 şi 21


evaluarea

R. 11 Conformitate în mare măsură Criteriul 11.1 este parţial îndeplinit de

către sectorul asigurărilor şi cel al

pieţei de capital privind acordarea unei

atenţii deosebite tuturor tranzacţiilor

complexe, în suma mare sau

neobişnuite. Nu exista prevederi

aplicabile pentru instituţiile financiare

non-bancare înregistrate în Registrul

de Evidenţă şi el General precum şi

pentru sectorul asigurărilor şi pieţei de

capital în vederea examinării fondului

tranzacţiilor şi de a consemna

constatările lor în scris.

Nu există o cerinţă explicită privind

păstrarea constatărilor efectuate şi

punerea acestora la dispoziţia

autorităţilor competente şi a

auditorilor, pe o perioadă de cel

puţin 5 ani.

R. 21 Neconform Cerinţe insuficiente privind acordarea unei

atenţii speciale relaţiilor de afaceri şi

tranzacţiilor cu persoane din ţări care nu

aplică sau aplică insuficient Recomandările

FATF.

Nu există cerinţe aplicabile referitoare la

informarea instituţiilor financiare cu privire la

vulnerabilităţile sistemelor de CSB/CFT din

alte ţări.

Nu există cerinţe aplicabile pentru

instituţiile financiare privind examinarea

circumstanţelor şi a scopului acestor

tranzacţii, şi de a pune la dispoziţia

autorităţilor competente constatările

consemnate în scris.

Nu există un mecanism care să aplice

măsuri de combatere.

121

3.7 Rapoartele de tranzacţii suspecte şi alte raportări (Recomandările 13, 14, 19, 25.2 şi

RS. IV)


Recomandarea 13 şi Recomandarea Specială IV

662. Criteriile Esenţiale 13.1, 13.2 şi 13.3 sunt marcate cu asterisc şi trebuie să fie prevăzute

în lege sau regulamente.

663. Instituţiile financiare din România sunt obligate, conform Articolului 3 din Legea privind

CSB/CFT să raporteze de îndată către ONPCSB atunci când suspectează că „o tranzacţie ce

urmează să fie efectuată are ca scop spălarea banilor sau finanţarea actelor de terorism”.

Angajatul instituţiei financiare va informa ofiţerul de conformitate, care va notifica de îndată

ONPCSB. ONPCSB va confirma primirea RTS-ului.

664. Articolul 17 alin 1indice 1 din Legea CSB/CFT prevede faptul ca dacă o autoritate de

supraveghere obţine informaţii în timpul controalelor on-site care indica suspiciuni de spălare

a banilor, finanţare a terorismului sau alte încălcări al Legii CSB/CFT sunt obligate să

informeze imediat ONPCSB.

664. Instituţiile de credit au, de asemenea, obligaţia, conform Articolului 45 din Normele nr.

3/2005 de a raporta tranzacţiile suspecte către BNR – Direcţia Supraveghere: „Banca poate

refuza efectuarea operaţiunilor considerate suspecte şi nu va efectua operaţiile care sunt ilicite

sau care nu pot fi justificate corespunzător”. Atunci când aceste operaţiuni pot afecta în mod

semnificativ statutul şi/sau reputaţia instituţiei de credit sau reprezintă o operaţiune cu o

valoare semnificativă faţă de volumul activităţii instituţiei de credit. Raportul va include

elementele necesare pentru a identifica clientul, suma implicată în operaţiune, justificarea

operaţiunii oferită de client, motivaţia pentru care operaţiunea este considerată suspectă şi

orice alte informaţii considerate necesare de instituţia de credit.

665. Obligaţia de raportare prevăzută în Art. 3 din Legea privind CSB/CFT care se referă la

tranzacţiile suspecte „...ce urmează să fie efectuate...” nu pare a acoperi în întregime obligaţia

de raportare astfel cum e stipulată în Recomandarea FATF 13. Obligaţiile de raportare

prevăzute de Regulamente nu par nici ele a fi de ajutor în acest sens. Astfel, obligaţia de

raportare nu pare a acoperi spălarea banilor şi finanţarea terorismului dacă tranzacţia suspectă

a fost efectuată. Articolul 4 alin.2 acoperă situaţiile legate de tranzacţiile atipice efectuate

pentru activitatea clientului. Alt tip de tranzacţii suspecte efectuate care nu întra sub incidenta

art. 4 alin 2 par să nu fie acoperite de obligaţia de raportare. Prevederile de raportare acoperă

spălarea banilor, finanţarea terorismului şi alte active obţinute din activităţi infracţionale.

666. Obligaţia de a raporta tentativele de tranzacţii suspecte nu este acoperită. Autorităţile

române au indicat în răspunsurile lor la chestionar că autorităţile interpretează limbajul

statutar al articolului 3 ca acoperind tentativele tranzacţiilor suspecte. Cu toate acestea, la

acest criteriu cu asterisc, necesitatea ca tentativele tranzacţiilor suspecte să fie raportate ar

trebui să fie prevăzută în mod explicit în lege sau regulament.

667. Criteriul 13.2 prevede ca obligaţia de a întocmi un RTS ar trebui să se aplice şi atunci

când există indicii temeinice de a suspecta sau sunt suspectaţi de a avea legătură sau de a fi

folosiţi pentru terorism, acte teroriste sau de către organizaţiile teroriste sau de cei ce

finanţează terorismul. Obligaţia de raportare acoperă infracţiunea de finanţare a terorismului.

Sfera de aplicare a infracţiunii (care nu include expres fondurile care sunt folosite de o

122

organizaţie teroristă sau de terorişti persoane fizice indiferent de scop) ar putea limita sfera de

aplicare a obligaţiei de raportare a RTS-urilor legate de finanţarea terorismului.

668. Legea privind CSB/CFT defineşte spălarea banilor ca incluzând spălarea banilor în

legătură cu orice infracţiune (în acest scop sunt incluse şi aspectele legate de taxe şi nu sunt

excluse de la raportarea RTS-urilor). Nu există un prag financiar în ceea ce priveşte raportarea

tranzacţiilor suspecte.

669. Aşa cum am menţionat anterior un număr de 1348 RTS-uri din anul 2005 sunt în curs de

analiză în cadrul ONPCSB dar acestea vor fi analizate, procesate şi transmise până la sfârşitul

anului 2007.

Directiva Uniunii Europene

670. Paragraful 1 al Articolului 6 din Directiva 2001/308/CEE prevede ca obligaţiile de

raportare să includă faptele care ar putea constitui indicii de spălare a banilor. Recomandarea

FATF 13 prevede că obligaţiile de raportare au la bază suspiciunea sau indiciile temeinice de

a suspecta că fondurile reprezintă produse ale unei activităţi infracţionale. Articolul 3 din

Legea privind CSB/CFT pare a nu include faptele care ar putea indica spălarea banilor.

671. Articolul 7 al Directivei II obligă Statele să se asigure că instituţiile şi persoanele

prevăzute de Directivă se reţin de la efectuarea tranzacţiilor în cazul cărora acestea cunosc sau

suspectează a avea legătură cu spălarea banilor până ce informează autorităţile (doar dacă nu

este imposibil să acţioneze astfel sau dacă ar zădărnici eforturile de urmărire a beneficiarilor).

Se consideră că Articolul 3 (2-5) din Legea privind CSB/CFT acoperă acest aspect.

672. Legea CSB/CFT nu conţine nicio prevedere privind sancţionarea în cazul efectuării unei

tranzacţii suspendate pentru 24 de ore la cererea unei instituţii financiare. Incalcarea acestei

obligaţii de a nu efectua o tranzacţie suspendata este sancţionata în conformitate cu Art. 246 al

Codului Penal – Abuz în serviciu.

Dispoziţii privind Protecţia (Recomandarea 14)

673. Conform Articolului 7 din Legea privind CSB/CFT: „transmiterea cu bună-credinţă de

informaţii, de către persoanele prevăzute la art. 8 sau de către persoanele desemnate potrivit

art. 14 alin. (1) nu poate atrage răspunderea disciplinară, civilă sau penală a acestora”.

(dispoziţie privind protecţia).

674. Se pare că dispoziţia menţionată mai sus nu asigură acoperirea deplină a celor impuse de

Criteriul 14.1, de vreme ce se referă doar la entităţile raportoare şi la ofiţerii de conformitate,

neincluzând în mod explicit „directorii, ofiţerii şi angajaţii (permanent sau temporar)”.

675. Ar trebui evidenţiat faptul că această dispoziţie face referire nu numai la un RTS ci la

toate datele şi informaţiile suplimentare transmise către FIU, precum şi la rapoartele de

tranzacţii în numerar şi de transferuri externe.

676. Este clar că protecţia se aplică în ceea ce priveşte procedurile penale. În consecinţă, o

mare acoperire a articolului sugerează că nu este solicitată o informaţie precisă pentru a

sublinia activitatea infracţională.

677. Cât priveşte sectorul asigurărilor, Articolul 17 din Ordinul nr. 3128/2002 prevede că,

capacitatea entităţilor reglementate de a raporta tranzacţiile suspecte nu poate fi restricţionată

123

de confidenţialitate sau de orice dispoziţie privind secretul profesional. O dispoziţie similară

este prevăzută în Articolul 15 al Regulamentului 11/2005 pentru entităţile de pe piaţa de

capital.

Avertizarea clienţilor (Recomandarea 14)

678. Articolul 18 alin. 2 din Legea privind CSB/CFT interzice entităţii raportoare precum şi

angajaţilor acestora de a transmite informaţiile legate de spălarea banilor şi finanţarea

terorismului, şi de a avertiza clientul cu privire la un RTS transmis către ONPCSB.

679. Cu toate acestea, este regretabil că interdicţia explicită de a dezvălui faptul că un raport a

fost transmis către ONPCSB se adresează numai în ceea ce priveşte clientul, în timp ce ar

trebui să acopere în mod explicit situaţia dezvăluirii unei terţe părţi. Evaluatorii au notat ca

interzicerea transmiterii informaţiilor legate de spălare a banilor şi finanţare a terorismului, cu

excepţia din lege este în general formulata. Evaluatorii au găsit ca în practica ar fi dificila

pentru entitatea raportoare să fie conştienta în întregime de excepţiile prevăzute în lege.

680. Conform Articolului 24 din Legea privind CSB/CFT incalcarea prevederilor art. 18,

avertizarea clientului reprezintă infracţiune şi se sancţionează cu pedeapsa închisorii de la 2 la

7 ani.

681. Cu ocazia vizitei la faţa locului, evaluatorii au fost informaţi că nu au fost cazuri de

avertizare a clienţilor.

682. A fost specificat faptul că angajaţii semnează un Angajament de Confidenţialitate, prin

care aceştia îşi exprimă angajamentul de a respecta secretul de serviciu şi de stat, cu referire la

dispoziţiile legale privind păstrarea informaţiilor, datelor şi documentelor, inclusiv după

încetarea funcţiei deţinute în cadrul Oficiului. Nerespectarea acestei dispoziţii este pedepsită

cu sancţiuni administrative, disciplinare, civile sau penale, în funcţie de gravitatea încălcării..

683. Autorităţile române au clarificat faptul că dacă se diseminează informaţii clasificate /

confidenţiale, ONPCSB poate notifica autorităţile competente (Serviciul Român de Informaţii

şi Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, după caz) cu privire la încălcarea

legii în vederea demarării procedurilor legale.


684. Legea privind CSB/CFT (Articolul 6 alin 11) nu stipulează în mod clar protecţia

persoanei care transmite informaţia către FIU, de vreme ce identitatea persoanei fizice

(ofiţerul de conformitate) care întocmeşte RTS-ul „nu poate fi dezvăluită în cuprinsul

notificării”.

685. Aşa cum am menţionat, se pare că, confidenţialitatea persoanei care întocmeşte raportul

este la discreţia FIU-ului.

686. În consecinţă este neclar în ce cazuri FIU-ul garantează confidenţialitatea menţionată şi

pe ce baze, şi ar trebui comunicate detalii suplimentare cu privire la condiţiile în care

Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie poate solicita FIU-ului să transmită

numele persoanei fizice care a întocmit raportul, dat fiind faptul că acesta nu este dezvăluit în

cuprinsul notificării.

124

687. Autorităţile au informat evaluatorii că notificarea transmisă de ONPCSB include

informaţii şi nu referinţe, material pe baza căruia a fost elaborată sesizarea, numele persoanei

fizice care transmite RTS-ul ci numai detaliile persoanei juridice care întocmeşte raportul sunt

incluse în notificare, de vreme ce aceasta din urmă este relevantă pentru cercetarea penală.

688. Cu atât mai mult, în ceea ce priveşte entităţile non-financiare, ar trebui reţinut faptul că

organismele de auto-reglementare ale avocaţilor şi notarilor (UNNPR şi UNBR) acţionează ca

filtre între FIU şi entităţile raportoare, primind în primă instanţă RTS-urile. UNNPR a

dezvoltat propria bază de date pentru primirea RTS-urilor şi le transmite direct la ONPCSB

într-o formă criptată. Cu ocazia, vizitei la faţa locului, reprezentanţii UNNPR au subliniat

acest fapt în contextul măsurilor de protecţie a confidenţialităţii persoanei care întocmeşte

raportul; UNNBR nu a emis niciun fel de directive.

Recomandarea 19

689. Criteriul 19.1 Ţările ar trebui să analizeze fezabilitatea şi utilitatea implementării unui

sistem în care instituţiile financiare să raporteze toate tranzacţiile în numerar peste o limită

fixă către o agenţie naţională centrală, cu o bază de date computerizată.

690. Articolul 3 (6) din Legea privind CSB/CFT prevede o obligaţie de raportare pentru

entităţile raportoare inclusiv bănci şi alte instituţii financiare şi intermediare de a raporta către

ONPCSB, în termen de 24 de ore cel târziu, efectuarea operaţiunilor cu sume în numerar mai

mari de 10.000 Euro, indiferent dacă tranzacţia a fost efectuată printr-o singură operaţiune sau

mai multe legate între ele.

691. Paragraful 7 din acelaşi Articol prevede că obligaţia de raportare se aplică şi

transferurilor externe în şi din conturi de sau peste 10.000 Euro.

Sumele în numerar declarate/reţinute în/dinspre România 2005/2006

0

1,000,000

2,000,000

3,000,000

4,000,000

5,000,000

6,000,000

7,000,000

8,000,000

9,000,000

10,000,000

2005 Ianuarie- Iunie 2006

Intrare

Iesire

Reţinute

125

692. În decembrie 2006, ONPCSB a semnat un Protocol de Cooperare cu BNR având ca

obiectiv principal conectarea ONPCSB la Reţeaua de Comunicaţii Inter-bancare a Băncii

Naţionale a României. În primul semestru al anului 2007, instituţiile de credit au început

raportarea on-line a tranzacţiilor în numerar peste limita de 10.000 Euro şi transferurile

externe peste 10.000 Euro.

693. Rapoartele sunt păstrate în cadrul ONPCSB, care dispune acum de condiţii sigure pentru

asigurarea unui înalt nivel de protecţie a datelor şi informaţiilor.

Recomandarea 25.2

694. Conform Art. 6 alin. 7 din Legea privind CSB/CFT ONPCSB oferă un feedback general

entităţilor raportoare în principal prin iniţiative de instruire, prezentare de tipologii şi trenduri

de spălare a banilor şi finanţare a terorismului.

695. În conformitate cu Art. 5 litera o) din Hotărârea Guvernului nr. 531/2006, ONPCSB

elaborează un raport anual, care este publicat şi include evoluţiile legislative din anul de

referinţă, o expunere detaliată a activităţii desfăşurate de fiecare Direcţie, precum şi date

statistice privind rezultatele obţinute.

696. De asemenea, se oferă un feedback general autorităţilor de supraveghere prin întâlnirile

periodice.

697. Referitor la feedback-ul pentru fiecare caz, ONPCSB confirmă entităţii raportoare doar

primirea raportului, în conformitate cu Articolul 3 alin. 1 din Legea privind CSB/CFT.

698. Evaluatorii recomandă sporirea feedback-ului pentru fiecare caz, astfel îmbunătăţindu-se

un feedback în termen şi sistematic către entităţile raportoare, în special cu privire la situaţia

RTS-urilor şi a rezultatului în cazurile specifice (furnizând astfel informaţii, periodic, privind

cazurile care sunt închise).


Recomandarea 13

699. Obligaţia de raportare prevăzută la Articolul 3 din Legea privind CSB/CFT care face

referire la tranzacţiile suspecte „...ce urmează să fie efectuate...” nu pare a acoperi în

întregime obligaţia de raportare astfel cum e stipulată în Recomandarea FATF 13. Obligaţia

de raportare prevăzută la Articolul 3 din Legea privind CSB/CFT pare a nu acoperi spălarea

banilor şi finanţarea terorismului dacă tranzacţia suspectă a fost efectuată, chiar dacă obligaţia

de raportare a unei tranzacţii efectuate este parţial acoperita de prevederile Art. 4 alin 2 din

Legea CSB/CFT.

700. Tentativele tranzacţiilor suspecte nu sunt acoperite în mod explicit.

701. Cerinţa prevăzută în Criteriul 13.2 ca obligaţia de a întocmi RTS se aplică, de asemenea,

fondurilor în legătură cu care există indicii temeinice a se suspecta sau sunt suspectate că sunt

legate de finanţarea terorismului nu este acoperită.

702. Numărul scăzut de RTS-uri întocmite de entităţile financiare de un număr limitat de

instituţii financiare ridică problema eficacităţii cerinţei de raportare.

126

Recomandarea 14

703. Legea privind CSB/CFT ar trebui modificată în vederea garantării dispoziţiei privind

protecţia, astfel cum a fost prezentată în Criteriul 14.1, nu numai entităţilor raportoare şi

ofiţerilor de conformitate ci şi „directorilor, ofiţerilor sau angajaţilor acestora”.

704. Cu atât mai mult, interdicţia dezvăluirii faptului că un RTS a fost raportat ar trebui să se

refere nu numai la client ci şi la terţele părţi. Legea privind CSB/CFT ar trebui modificată în

acest sens.

Recomandarea 25.2

705. Feedback-ul general transmis de ONPCSB ar fi de un mai mare ajutor dacă ar fi mai

orientat pe sectoare şi eficacitatea ar trebui sporită axându-se pe sectoare specifice care

prezintă un risc crescut de SB/FT şi care sunt refractare în ceea ce priveşte raportarea, astfel

încurajându-se conştientizarea obligaţiilor de raportare.

706. Evaluatorii recomandă crearea unui mecanism de feedback mai eficace pentru fiecare

caz, astfel dezvoltându-se un feedback specific privind situaţia RTS-ului şi a rezultatului

fiecărui caz.

707. Luând în considerare nivelul scăzut raportare, ar trebui să se elaboreze indicatori şi

tipologii care să privească finanţarea terorismului.

RS IV

708. Obligaţia de raportare prevăzută de Articolul 3 din Legea privind CSB/CFT nu pare a

acoperi finanţarea terorismului dacă tranzacţia a fost efectuată (vezi comentariile de la

Recomandarea 13). Obligaţia trebuie să fie extinsă.

709. Tentativele de tranzacţii suspecte nu sunt acoperite în mod explicit.

710. Cerinţa de raportare a tranzacţiilor suspecte se aplica indiferent dacă se refera la

probleme de evaziune fiscala.

711. Obligaţia de raportare ar trebui să acopere fondurile suspectate a fi legate sau a fi folosite

pentru terorism, acte teroriste sau de către organizaţiile teroriste.

712. Numărul relativ scăzut de rapoarte privind finanţarea terorismului ridică întrebări

referitoare la eficienta. În cursul anului 2005 Oficiul a transmis PICCJ şi SRI un număr de 5

sesizări privind suspiciuni de finanţare a terorismului, în cursul anului 2006-un număr de 2

sesizări iar în anul 2007-un număr de 8 sesizări. Aceste sesizări au avut la bază RTS-uri.

3.7.3. Conformarea cu Recomandările 13, 14, 19, 25 şi Recomandarea Specială IV


R.13 Conformitate

parţială Obligaţia de raportare nu pare a acoperi spălarea banilor şi

finanţarea terorismului dacă tranzacţia suspectă a fost efectuată (cu

excepţia celor prevăzute la art. 4 alin.2 )

Tentativa tranzacţiilor suspecte nu este acoperită în mod

127

explicit.

Obligaţia de raportare ar trebui să acopere şi fondurile

suspectate a fi legate sau a fi folosite pentru terorism, acte teroriste

sau de către organizaţiile teroriste.

Nivelul scăzut al raportării cu excepţia sectorului bancar

ridică întrebări cu privire la eficacitate.

R.14 Conformitate

parţială

Dispoziţia privind „protecţia” din Legea privind CSB/CFT

nu include în mod explicit „directorii, ofiţerii şi angajaţii

(permanenţi sau temporari).

Legea CSB/CFT nu interzice în mod explicit dezvăluirea

către terţe persoane cu privire la faptul ca raportul a fost transmisa

către ONPCSB

R.19 Conformitate

R.25.2 Conformitate

parţială

Feedback-ul specific ar trebui dezvoltat cu privire la situaţia

RTS-urilor şi la rezultatul fiecărui caz.

Luând în considerare nivelul scăzut raportare, ar trebui să se

elaboreze indicatori şi tipologii care să privească finanţarea

terorismului.

Un feedback specific privind situaţia RTS-ului şi a

rezultatului fiecărui caz ar trebui realizat.

SR.IV Conformitate

parţială

Clarificarea şi extinderea obligaţiei de raportare în vederea

acoperiri finanţării terorismului dacă o tranzacţie suspecta a fost

efectuată (vezi Recomandarea 13)

Tentativa tranzacţiilor suspecte nu este acoperită în mod

explicit.

Obligaţia de raportare ar trebui să acopere şi fondurile

suspectate a fi legate sau a fi folosite pentru terorism, acte teroriste

sau de către organizaţiile teroriste.

Numărul relativ scăzut de rapoarte privind finanţarea

terorismului ridică întrebări referitoare la eficienta

Controale interne şi alte măsuri

3.8 Controale interne, conformitate, audit şi sucursale străine (R. 15 şi 22)

3.8.1. Descriere şi analiză

Recomandarea 15

În general

713. Recomandarea 15, solicita instituţiilor financiare să dezvolte programe de combatere a

spălării banilor şi finanţării terorismului, acestea pot fi prevăzute prin lege, regulamente sau

alte mijloace de aplicare a legii.

714. Art. 14 paragraful 1 ind.1 din Legea CSB/CFT prevede, pentru conducerea executivă a

instituţiilor financiare, obligaţia de a dezvolta politici interne şi proceduri pentru combaterea

spălării banilor şi a finanţării terorismului

715. În plus, art. 14 specifica faptul ca instituţiile financiare trebuie să asigure standarde

ridicate la angajarea personalului şi desfăşurarea de programe de pregătire continua a

128

personalului. Regulamentele emise de către diferite autoritati de supraveghere financiara, în

cadrul competentei lor specifice, subliniază şi ele importanta programelor de pregătire.

716. Articolul 14, paragraful 1, prevede pentru conducerea executiva a instituţiilor financiare

obligaţia de a desemna un ofiţer de conformitate, subordonat conducerii executive, care să

implementeze procedurile de control pentru testarea sistemului. Numele ofiţerului de

conformitate va fi comunicat Oficiului, împreună cu natura şi cu limitele responsabilităţilor

sale.

717. Regulamentele specifice, pentru diferite sectoare de instituţii financiare, abordează

obligaţia de stabilire şi aplicare de proceduri şi alte mijloace de control intern, precum şi

obligaţia de desemnare a unui ofiţer de conformitate. Articolul 16 din Regulamentul 11/2005

(piaţa de capital) prevede explicit ca ofiţerul de conformitate este desemnat la nivelul

conducerii executive, insa alte regulamente nu par a aborda aceasta problema. Nu exista o

prevedere generala potrivit căreia ofiţerul de conformitate ar trebui să fie desemnat la nivelul

conducerii manageriale.

718. Criteriul 15.1.2 prevede ca ofiţerul de conformitate, şi alţi angajaţi cu atribuţii similare,

ar trebui să aibă acces, în timp util, la datele de identificare ale clientului şi alte informaţii

despre acesta, înregistrările tranzacţiilor şi alte informaţii relevante.

719. Legea CSB/CFT şi regulamentele solicita instituţiilor financiare să dezvolte propriile

proceduri interne pentru identificarea clienţilor, care să includă baze de date cu informaţiile de

identificare ale clienţilor. În răspunsul la chestionar, România a indicat faptul ca ofiţerul de

conformitate are acces direct la aceasta baza de date. Evaluatorii nu au identificat nici o

prevedere în Legea 656/2002 sau în regulamente care să asigure în mod explicit acest acces.

Evaluatorii au notat faptul ca nu exista nici o prevedere privind garantarea accesului în timp

util, pentru ofiţerul de conformitate, sau alţi angajaţi cu atribuţii similare, la informaţiile

privind cunoaşterea clientului sau la alte documente relevante.

720. Instituţiile financiare trebuie să detina resurse adecvate şi audit independent pentru

testarea conformităţii cu procedurile, politicile şi controalele privind CSB/CFT. Diferitele

regulamente conţin prevederi mai detaliate privind funcţia de audit pentru testarea

conformităţii cu procedurile, politicile şi programele de control.

721. Instituţiile financiare sunt obligate să stabilească programe de pregătire continua, pentru

a se asigura ca angajaţii sunt informaţi în legătura cu noile dezvoltări, tehnici, metode şi

evoluţii şi să se asigure ca sunt explicate toate aspectele Legii CSB/CFT.

722. Instituţiile financiare au propriile proceduri şi standarde de recrutare. Totuşi, aşa cum s-a

menţionat, art. 14 din Legea 656/2002 impune asigurarea de standarde ridicate la angajarea

personalului şi desfăşurarea de programe de pregătire profesională continuă a angajaţilor.

Evaluatorii au constatat totuşi ca nu exista o obligaţie legala pentru instituţiile financiare, în

vederea implementării de proceduri de verificare care să asigure standarde ridicate la

angajarea personalului, aşa cum se prevede de Criteriul 15.4. Excepţie la acesta îl face

sectorul serviciilor de investiţii.


723. Legea CSB/CFT prevede în art. 14, alin. 1 ind. 1 ca ofiţerul de conformitate este

subordonat conducerii executive. Regulamentul pentru piaţa de capital prevede în art. 16 ca

ofiţerul de conformitate va raporta direct consiliului de administraţie. Celelalte regulamente

129

nu abordează aceasta problema în mod separat. Aceste prevederi asigura faptul ca ofiţerul de

conformitate are posibilitatea să evite raportarea la nivelul imediat superior şi să raporteze

direct conducerii executive sau consiliului de administraţie. Art. 18 alin 2 din Ordinul

3128/2005 prevede faptul ca ofiţerul de conformitate trebuie să raporteze direct Consiliului de

Administraţie al companiei în vederea prevenirii implicării companiei în acţiuni de spălare a

banilor şi finanţare a terorismului.

Recomandarea 22

724. Criteriul 22.1 prevede ca instituţiile financiare trebuie să se asigure ca sediile secundare

din străinătate aplica măsurile CSB/CFT conform cerinţelor din tara mama şi recomandărilor

FATF, în măsura în care legile şi reglementările locale (ţară gazda) permit acest lucru.

725. Regulamentele impun entităţilor raportoare să se asigure ca toate criteriile privind

identificarea clientului sunt aplicate de către sediile secundare, inclusiv sediile din străinătate.

Evaluatorii au constatat totuşi ca cerinţele prevăzute de Criteriul 22.1 se refera la “măsuri”

CSB/CFT în general şi nu doar la măsuri privind identificarea clientului. Întorcându-ne la

Criteriul 22.1.1, Normele 3/2002 nu acoperă acest Criteriu în mod explicit. Articolul 50

prevede ca “banca trebuie să asigure implementarea programelor de cunoaştere a clientelei în

toate unităţile sale teritoriale şi filiale, atât din ţară cât şi din străinătate”, fără insa a se face

referire la faptul ca o atenţie speciala trebuie acordata jurisdicţiilor care nu aplica, sau aplica

insuficient, Recomandările FATF. Regulamentele pentru piaţa de capital şi domeniul

asigurărilor nu abordează aceasta problema.

726. Criteriul 22.1.2, Art. 50 şi 51 din Regulamentul privind instituţiile de credit nu impune

explicit sediilor secundare din alte tari să aplice standarde mai ridicate, pana la nivelul permis

de către legislaţia locala. Normele 3/2002, în art. 51, stipulează ca „dacă legile şi

reglementările din ţara gazdă - în mod special dispoziţiile referitoare la secretul bancar -

împiedică implementarea cerinţelor prevăzute de prezentele norme, unităţile teritoriale şi

filialele din străinătate ale băncii vor respecta standardele ţării gazdă, dar vor informa banca

şi, prin intermediul acesteia, Banca Naţională a României asupra diferenţelor existente”. În

răspunsul la chestionar este indicat faptul ca „banca va analiza standardele tarii gazda, insa va

informa banca si, prin intermediarii săi, Banca Naţionala a României despre deosebirile

existente”. Totuşi, nu exista o obligaţie de a aplica standarde mai ridicate, pana la nivelul

permis de către legislaţia locala.

727. Articolul 51 impune totodată instituţiilor de credit să informeze supraveghetorul din tara

mama, atunci când un sediu secundar din străinătate nu poate analiza corespunzător măsurile

CSB/CFT din aceasta tara.


728. Instituţiile financiare (subiect al Principiilor de baza) sunt solicitate să aplice măsuri

potrivite de cunoaştere a clientelei la nivel de grup, în conformitate cu art. 50 şi 51 din

regulamentul privind instituţiile de credit.

Recomandări şi comentarii

Recomandarea 15

729. Nu exista o prevedere generala potrivit căreia ofiţerul de conformitate ar trebui desemnat

la nivel de management. Unele regulamente au astfel de prevederi, insa altele nu. În acelaşi

130

timp nu exista o prevedere generala care să asigure ofiţerului de conformitate accesul în timp

util la datele de identificare ale clienţilor şi alte date similare, deşi evaluatorilor li s-a explicat

ca în practica acest lucru se realizează.

730. Evaluatorii nu au găsit o prevedere în Legea 656/2002 sau în regulamente care să asigure

în mod explicit acest acces direct la informaţiile relevante. Evaluatorii au constatat ca nu

exista o prevedere privind accesul în timp util al ofiţerului de conformitate, sau a altor angajaţi

cu atribuţii similare, la informaţiile despre client sau la alte documente relevante.

731. Nu exista o obligaţie legala a instituţiilor financiare de a stabili proceduri de verificare,

care să asigure standarde ridicate la angajarea personalului.

Recomandarea 22

732. Nu exista o prevedere speciala pentru instituţiile financiare care să le oblige să aplice

măsuri CSB/CFT sediilor secundare din străinătate, în plus fata de măsurile privind

identificarea clientului.

3.8.3. Conformarea cu Recomandările 15 şi 22


R.15 Conformitate

parţiala

- Nu exista o prevedere generala potrivit căreia

ofiţerul de conformitate ar trebui desemnat la nivel

managerial

- Nu exista o prevedere generala care să asigure

ofiţerului de conformitate accesul în timp util la datele

relevante

- Exista doar prevederi indirecte cu privire la

evaluarea angajatului pentru majoritatea instituţiilor

financiare.

R.22 Conformitate

parţiala

- Nu exista o prevedere speciala pentru instituţiile

financiare care să le oblige să aplice măsuri CSB/CFT

sediilor secundare din străinătate, în plus fata de măsurile

privind identificarea clientului.

- Nu exista o prevedere care să impună acordarea

unei atenţii sporite situaţiilor în care sediile secundare sunt

deschise în tari care nu aplica sau aplica insuficient

Recomandările FATF

- Ar trebui implementate prevederi astfel încât

sediile secundare, din tara mama sau din străinătate, să

aplice standarde mai ridicate, în măsura în care legile şi

reglementările locale (ţara gazda) permit acest lucru.

3.9 Băncile Fictive (Recomandarea 18)

3.9.1. Descriere şi analiza

Criteriul 18.1

131

733. Ordonanţa de Urgenta a Guvernului privind Instituţiile de Credit şi Adecvarea

Capitalului stabileşte anumite cerinţe ce trebuiesc îndeplinite de către bănci, cerinţe care

interzic funcţionarea băncilor fictive în România. Toate instituţiile de credit trebuie să fie

înregistrate şi autorizate de către BNR, iar BNR trebuie să stabilească faptul ca managementul

băncii îndeplineşte standardul românesc de “adecvat”. BNR supervizează procesul de

licenţiere a tuturor instituţiilor de credit şi este singura autoritate care poate acorda sau revoca

autorizaţia bancara.

734. Deşi nu exista o interdicţie legala speciala care să interzică înfiinţarea de bănci fictive în

România, regulile de autorizare a unei bănci împiedica acest lucru.

Criteriile 18.2 şi 18.3

735. Instituţiilor financiare nu li se permite să iniţieze, sau să continue o relaţie de

corespondent bancar cu bănci fictive, potrivit art. 34 (2) din Normele 3/2002 privind

instituţiile de credit. Prevederea menţionează ca: „Instituţiile de credit trebuie să stabilească

relaţii de corespondent numai cu instituţii de credit din străinătate care sunt supravegheate în

mod eficient de către autorităţile competente şi care dispun de programe eficiente de

cunoaştere a clientelei. Instituţiile de credit trebuie să refuze să între în relaţii de corespondent

sau să continue asemenea relaţii cu o altă instituţie de credit care este înregistrată într-o

jurisdicţie în care aceasta nu are o prezenţă fizică, respectiv conducerea activităţii şi

evidenţele instituţiei nu sunt situate în acea jurisdicţie, şi să acorde o atenţie specială atunci

când continuă relaţii de corespondent cu o instituţie de credit situată într-o jurisdicţie în care

nu există reglementate cerinţe privind cunoaşterea clientelei sau care a fost identificată ca

nefiind cooperantă în lupta împotriva spălării banilor”.

736. Potrivit art. 34 (1 şi 2) din Normele 3/2002 privind instituţiile de credit, acestea trebuie

să se convingă ca instituţia financiara corespondenta, dintr-o tara străina, nu permite folosirea

conturilor sale de către bănci fictive.

737. Echipa de evaluare nu a identificat indicii potrivit cărora bănci fictive operează pe

teritoriul României. În plus, interviurile cu reprezentanţii instituţiilor de credit au scos în

evidenta faptul ca, instituţiile de credit cunosc interdicţia privind stabilirea unor relaţii de

corespondent cu bănci fictive.


738. Pentru sporirea clarităţii, echipa de evaluare a încurajat România să definească termenul

de “banca fictiva” în legea cadru.



R.18 Conformitate

132

Reglementare, supraveghere, îndrumare, monitorizare şi sancţiuni

3.10 Sistemul de supraveghere – autorităţile competente şi organismele de control /

Rolul, funcţiile, îndatoririle şi puterile (inclusiv sancţiunile) ( R.23,29,17 şi 25.1)


Rolul şi structura autorităţilor, structura şi resursele – Recomandările 23/30.

Recomandarea 23

739. Criteriul 23.1 prevede ca tarile ar trebui să se asigure ca instituţiile financiare sunt supuse

unor regulamente şi unei supravegheri adecvate de CSB/CFT şi ca implementează efectiv

standardele FATF. Criteriul 23.2 impune tarilor să se asigure ca autoritatea competenta

desemnata (sau autorităţile) are responsabilitati pentru a asigura conformitatea cu CSB/CFT.

740. Legea 656/2002 pentru prevenirea şi sancţionarea spălării banilor, precum şi pentru

instituirea unor măsuri de prevenire şi combatere a finanţării actelor de terorism autorizează

ONPCSB-ul să se asigure ca entităţile raportoare se conformează acestei legi.

741. ONPCSB are suficienta independenta operaţionala şi autonomie pentru îndeplinirea

responsabilităţilor sale. Oficiul este organ de specialitate subordonat Guvernului.

742. Aşa cum s-a menţionat la punctul 2.5.1., Oficiul este condus de către un Preşedinte,

numit de Guvern din rândul membrilor Plenului Oficiului. Membrii Plenului sunt numiţi prin

hotărâre a Guvernului. Independenta şi autonomia ONPCSB este acoperita de legislaţie, art.

19 din Legea 656/2002.

743. În Regulamentul de Organizare şi Funcţionare a Oficiului, se prevede la art. 1 ca numărul

maxim de angajaţi este de 120, totodată fiind prevăzuta şi o harta organizaţionala a Oficiului,

ca parte integranta din regulament. În acelaşi timp, la momentul vizitei on-site, evaluatorii au

fost informaţi ca doar 90 de poziţii sunt ocupate. Oficiul a informat evaluatorii ca aceasta

situaţie se datorează în parte faptului ca mulţi aplicanti sunt respinşi întrucât nu reuşesc să

treacă testul psihologic. Evaluatorii au constatat ca numai 12 persoane din cadrul Oficiului

sunt implicate în supravegherea on-site.

744. Membrii Oficiului par a avea un trecut corespunzător şi în plus au fost pregătiţi în

domeniul spălării banilor şi al finanţării terorismului. De asemenea, se poate menţiona faptul

ca unii angajaţi ai Oficiului au beneficiat de pregătire în domeniul spălării banilor şi al

finanţării terorismului, inclusiv în cadrul funcţiilor îndeplinite anterior (in instituţii de credit

sau în cadrul Politiei)

745. Oficiul îndeplineşte un rol de conducere în dezvoltarea, coordonarea şi implementarea

sistemului CSB/CFT. În îndeplinirea activităţilor, sale ca organism independent aflat în

subordinea Guvernului, Oficiul primeşte, poate obţine fără limite, analizează şi transmite

informaţii organismelor relevante. Oficiul a întrodus un nou sistem avansat de securitate, si-a

sporit accesul la bazele de date ale altor autoritati şi a întrodus o noua infrastructura IT,

precum şi măsuri de securitate menite să protejeze reţeaua IT împotriva accesului neautorizat.

Din păcate Oficiul s-a confruntat cu o scurgere în sistemul sau de securitate, iar câteva din

aceste noi măsuri au fost adoptate ca urmare a acestui fapt.

133

746. Potrivit art. 17 (1) din Legea 656/2002, autorităţile de supraveghere prudenţiala ale

instituţiilor financiare (ex. BNR, CNVM, CSA) sunt principalele responsabile pentru

monitorizarea instituţiilor financiare în aria lor de competenta dar şi pentru conformarea cu

obligaţiile privind CSB/CFT. Casele de schimb valutar sunt supravegheate de către BNR

(doar pentru regimul valutar), BNR-ul fiind totodată şi autoritatea responsabila pentru

supravegherea conformării cu CSB/CFT. Art. 17 (2) stipulează ca ONPCSB poate efectua

verificări şi controale comune, împreuna cu autorităţile de supraveghere.

747. La momentul vizitei on-site, majoritatea autorităţilor de supraveghere semnaseră

protocoale de cooperare cu Oficiul:

ONPCSB / Garda Financiara în septembrie 2004;

ONPCSB / Autoritatea Naţionala Vamala în iulie 2004;

ONPCSB / Banca Naţionala a României în Decembrie 2006;

ONPCSB / Comisia de Supraveghere a Asigurărilor în 11 august 2004;

ONPCSB / Comisia Naţionala a Asigurărilor în august 2004;

748. Aşa cum s-a menţionat, controale comune la instituţiile financiare pot fi efectuate

împreuna cu Oficiul, în conformitate cu art. 17 (2) din Legea 656/2002.

749. BNR este responsabila pentru reglementarea şi supravegherea activităţii sectorului

bancar, cooperativelor de credit şi instituţiilor financiare non-bancare înregistrate în Registrul

Special. BNR a emis Normele 3/2002, stabilind standardele de cunoaştere a clientelei în

legătura cu prevenirea spălării banilor(vezi Anexa 3). Normele se aplica instituţiilor de credit

(bănci şi cooperative) precum şi sediilor secundare din România ale persoanelor juridice

străine. BNR a emis totodată şi Regulamentul 8/2006 ce se aplica instituţiilor financiare

nebancare înregistrate în Registrul Special. Normele şi Regulamentul oferă cadrul de baza

pentru aceste instituii financiare înregistrate în Registrul Special în vederea emiterii propriilor

politici şi proceduri de cunoaştere a clientelei, ca o parte esenţiala a unui sistem de

management al riscului precum şi al unui sistem eficient de audit intern.

750. Evaluatorii au fost informaţi ca ciclul normal, pentru supravegherea on-site de către BNR

este de 1 an. Pentru instituţiile financiare subiect al Principiilor de baza, măsurile de

reglementare şi de supraveghere care se aplica în scopuri prudenţiale şi care sunt de asemenea

relevante spălării banilor, ar trebui să se aplice în condiţii similare pentru combaterea spălării

banilor şi finanţării terorismului. Direcţia de Supraveghere are cinci compartimente, din care

trei se ocupa cu supravegherea on-site. Direcţia de Supraveghere are 110 angajaţi, dintre

aceştia 15 fiind implicaţi în supravegherea off-site şi on-site privind CSB/CFT. Fiecare expert

este însărcinat cu fiecare instituţie de credit şi instituţie financiara non-bancara înregistrata în

Registrul Special. Experţii CSB/CFT au beneficiat de pregătire speciala pe probleme privind

CSB/CFT. Casele de schimb valutar au fost supravegheate doar cu privire la regimul de

schimb valutar. Inspecţii on-site au fost efectuate de către BNR împreuna cu Oficiul. În timpul

vizitei la fata locului, evaluatorii au fost de părere ca exista lipsuri semnificative în legătură cu

supravegherea beneficiarul real, PEPs, băncile corespondente. Reglementările explicite în

aceste domenii au subminat supravegherea acestora. Cat priveşte abordarea pe baza de risc,

multe lucruri au rămas de făcut de către bănci, în cadrul reglementarilor lor interne. Chiar

dacă BNR a emis sfaturi şi ghiduri, precum scrisori prin care sfătuiau băncile cu privire le

emiterea propriilor norme, evaluatorii au fost de părere ca mai trebuie luate şi alte măsuri în

acest sens. Evaluatorii au constatat ca Banca are o matrice de supraveghere, inclusiv privind

abordarea pe baza de risc şi IT.

134

751. Băncile comerciale trebuie să adopte ghiduri interne privind măsurile CSB/CFT. Echipa

de evaluare a avut oportunitatea de a se întâlni cu reprezentanţii unor bănci comerciale şi să

cunoască opeartiunea de îndrumare. Evaluatorul a constatat ca băncile au în general

cunostiinte bune în legătura cu cerinţele impuse de Legea 656/2002 şi norme.

752. Instituţiile financiare nebancare sunt înregistrate la BNR fie în Registrul General, fie în

Registrul Special sau Registrul de Evidenta. Instituţiile financiare nebancare sunt înregistrate

în Registrul Special dacă sunt îndeplinite doua condiţii cumulative: nivelul capitalului propriu

este de minim 50.000.000 RON (aproximativ 13,6 mil. EURO) şi nivelul creditelor şi al

finanţării este de minimum 25.000.000 RON (aproximativ 6,8 mil. Euro). Casele de amanet şi

Casele de Ajutor Reciproc sunt înregistrate în Registrul de Evidenta. Toate celelalte instituţii

financiare nebancare sunt înregistrate în Registrul General. BNR supraveghează toate

instituţiile financiare nebancare din Registrul Special pentru conformarea cu prevederile

CSB/CFT (45 de entităţi). ONPCSB efectuează supravegherea CSB/CFT pentru toate

instituţiile financiare nebancare din Registrul general (217 entităţi, din care 45 sunt

înregistrate şi în Registrul Special) şi Registrul de Evidenţă (4.600entităţi).

753. Oficiul supraveghează, în total, în jur de 4.600 instituţii financiare nebancare. Evaluatorii

sunt îngrijoraţi ca acest sector este supravegheat în mod neadecvat, având în vedere numărul

limitat de personal de supraveghere din cadrul ONPCSB (12 supraveghetori on-site), în

comparaţie cu numărul instituţiilor financiare nebancare supravegheate. Din acest motiv mai

multe resurse ar trebui alocate ONPCSB sau distribuirea responsabilităţilor de supraveghere

între autorităţile implicate în CSB/CFT ar trebui să fie revizuita.

754. CSA reglementează şi supraveghează companiile de asigurări. CSA a emis în 2005

Ordinul nr. 3128/2005 privind prevenirea şi combaterea spălării banilor şi a finanţării actelor

de terorism prin intermediul pieţei asigurărilor (vezi Anexa 5). Ordinul se axează pe

obligaţiile asigurătorilor în privinţa CSB/CFT.

755. CSA are în componenta să Direcţia Generala de Supraveghere şi Control, compusa din

21 persoane cu atribuţii de control, care efectuează controale la societăţi de asigurare,

verificând pe lângă aspectele legate de activitatea de asigurare şi cele referitoare la respectarea

prevederilor Legii nr.656/2002 şi a Normelor puse în aplicare prin Ordinul nr.3128/2005.

756. CSA a informat evaluatorii ca în cadrul fiecărui control se verifica dacă exista în vigoare

proceduri interne în companiile de asigurări şi ca un ofiţer de conformitate este numit.

Domenii suplimentare sau probleme emise ar putea fi monitorizate la solicitarea ONPCSB.

CSA considera ca autoritatea de a fi supraveghetor şi nu auditor şi în consecinţa sunt de părere

ca CSB/CFT ar putea fi investigata dacă supravegherea prudenţiala da naştere la îngrijorări.

Se pare ca supravegherea CSB/CFT a fost câteodată limitata la verificarea dacă instituţiile

financiare individuale au stabilite propriile ghiduri interne cu privire la bazele de reglementare

emise de autoritatea de supraveghere şi ca este numit un ofiţer de conformitate.

757. CNVM reglementează şi supraveghează piaţa de capital, precum şi piaţa reglementata a

bunurilor şi derivatelor. CNVM a emis Regulamentul 11/2005 privind prevenirea şi

combaterea spălării banilor şi a finanţării actelor de terorism prin intermediul pieţei de

capital(vezi Anexa 7).

758. CNVM a informat evaluatorii despre faptul ca elaborează anual un plan cu privire la

vizitele on-site. Ciclul general este ca supravegherea entităţilor să se facă la fiecare doi ani.

CNVM are 13 inspectori on-site şi 40 off-site. Ei monitorizează întotdeauna următoarele:

conturile anonime; măsurile insuficiente de cunoaştere a clientelei; păstrarea evidentelor;

135

raportarea tranzacţiilor mari şi RTS-uri. Autoritatea părea a avea o buna înţelegere a

conceptului de beneficiar real. Autoritatea efectuează controale comune cu ONPCSB (2006 –

4 controale comune; 2005 – 3 controale comune; iar în primul trimestru al anului 2007 – 1

control comun).

759. Evaluatorii au constatat ca autorităţile de supraveghere efectuează supraveghere

CSB/CFT doar în cazurile în care au rezultat suspiciuni în urma supravegherii prudenţiale.

Mai mult, se pare ca supravegherea CSB/CFT s-a limitat uneori doar la controlul în legătura

cu faptul ca instituţia financiara a adoptat propriile ghiduri interne, pe baza reglementarilor

emise de către autoritatea de supraveghere şi ca totodată a desemnat un ofiţer de conformitate.

760. Articolul 17 (1) (b) al Legii 656/2002 Oficiul este autoritatea de supraveghere privind

conformitatea cu cerinţele CSB/CFT, pentru persoanele care nu sunt supuse, potrivit

reglementărilor în vigoare, supravegherii prudenţiale a unor autorităţi. Furnizorii de servicii de

transfer de bani şi valori (MVT) sunt supervizaţi, în privinţa conformării lor cu prevederile

CSB/CFT, de către Oficiu, întrucât nu au o autoritate de supraveghere financiara. Evaluatorii

sunt îngrijoraţi în legătura cu faptul ca acest sector nu este supravegheat în mod adecvat,

având în vedere numărul limitat al personalului de supraveghere din cadrul Oficiului(12

supraveghetori), în comparaţie cu numărul furnizorilor de astfel de servicii (3 operatori de

transferuri rapide de bani cu 1322 de puncte de lucru). .

761. Autoritatea Naţionala de Reglementare în Domeniul Comunicaţiilor este organismul de

reglementare pentru oficiile poştale. ONPCSB este supraveghetorul pentru conformarea

oficiilor poştale cu obligaţiile CSB/CFT. Evaluatorii nu s-au întâlnit cu reprezentanţii acestei

autoritati.

762. În ceea ce priveşte supravegherea caselor de schimb valutar exista o lipsa clara a

definiţiei responsabilitati legale între BNR şi ONPCSB. Articolul 17 (2) din Legea CSB/CFT

prevede faptul ca ONPCSB poate efectua verificări şi controale împreuna cu autorităţile de

supraveghere şi controalele comune sunt puse în practica. Evaluatorii au fost informaţi ca

aceste controale comune au fost efectuate în baza unui plan de control elaborat împreuna cu

autorităţile de control financiar şi supraveghere prudenţiala, ţinând cont de faptul ca ONPCSB

este autoritatea specializata în domeniul CSB/CFT. Este, oricum, neclar pentru evaluatori de

ce şi când controalele de CSB/CFT sunt realizate de fiecare autoritate. Impresia generala este

aceste controale de CSB/CFT sunt realizate de supraveghetorii prudenţiali ca parte a

supravegherii prudenţiale.

Întrarea pe piaţa

763. Măsurile de verificare a reputaţiei privind onestitatea şi cazierul judiciar al fondatorilor,

auditorilor, acţionarilor majoritari şi directorilor instituţiilor financiare române sunt complete

şi satisfăcătoare.

764. Legislaţia financiara şi regulamentele prevăd faptul ca autorităţile trebuie să cunoască

persoanele din spatele, sau cele care conduc instituţiile financiare. Ca parte a procesului de

autorizare, supraveghetorul financiar trebuie să se asigure ca fondatorii, auditorii, acţionarii

majoritari şi directorii sunt potriviţi pentru conducerea prudenta a firmei.

765. Interdicţia stipulata în legislaţie se aplica totodată şi persoanelor care au fost condamnate

sau doar acuzate de corupţie, spălare de bani, furnizarea de declaraţii de avere falsificate,

abuzul în serviciu, dare sau luare de mita, falsificare şi folosirea de documente falsificate,

delapidarea, evaziunea fiscala, primirea de foloase necuvenite, trafic de influenta, mărturie

136

mincinoasa sau orice alt act ce poate duce la concluzia ca aceste persoane nu întrunesc

condiţiile necesare pentru a asigura un management financiar prudent şi sănătos.

766. Regulile se găsesc în Normele 10/2004 privind autorizarea băncilor, instituţiilor care

oferă servicii de bani electronici, altele decât băncile, băncile de depozite şi împrumuturi

pentru locuinţe şi sediile secundare din România ale instituţiilor de credit străine. Nu exista o

cerinţa legala pentru înfiinţarea unui furnizor de servicii de transmitere de bani (altele decât

instituţiile de credit). Furnizori de servicii de transmitere de bani nu sunt înregistraţi sau

autorizaţi dar exista obligaţia de a fi înregistraţi la Registrul Comerţului având în vedere ca

trebuie să fie persoane juridice. Criteriul 23.5 nu este îndeplinit.

767. Legea 297/2004 reglementează autorizarea pentru întrarea pe piaţa de capital.

768. Legea nr.32/2000 reglementează autorizarea pentru întrarea pe piaţa asigurărilor.

769. Criteriul 23.3.1 prevede ca directorii şi managerii instituţiilor financiare, subiect al

Principiilor de baza, ar trebui evaluaţi potrivit criteriului „corespunde”, inclusiv în ceea ce

priveşte experienţa şi integritatea. Aceste criterii sunt stabilite în legislaţie pentru instituţiile

financiare subiecţi ai principiilor de baza.

770. Casele de schimb valutar. Potrivit Normelor 4/2005 privind Efectuarea Operaţiunilor de

schimb Valutar, casele de schimb valutar vor fi înregistrate şi autorizate de către BNR.

Capitolul I prevede categoriile de entităţi care pot fi autorizate să efectueze schimburi

valutare, iar Capitolul V stipulează condiţiile pe care entităţile trebuie să le îndeplinească

pentru a efectua operaţiuni de schimb valutar. Casele de schimb valutar sunt entităţi

raportoare, potrivit legii 656/2002. Casele de schimb valutar au fost supravegheate doar cu

privire la regimul de schimb valutar. Verificări on-site sunt efectuate de către BNR, câteodată

şi în colaborare cu ONPCSB.

771. Furnizorii de servicii de transfer de bani sau valori. Legea 31/1990 privind societăţile

comerciale prevede ca operatorii de transferuri rapide de bani trebuie să fie înregistraţi la

Oficiul Naţional al Registrului Comerţului sub forma societăţilor cu răspundere limitata.

Toate instituţiile înregistrate sunt entităţi raportoare potrivit Legii 656/2002. ONPCSB este

organismul de supraveghere pentru furnizorii de servicii menţionaţi.

772. Instituţiile financiare nebancare necesita o autorizaţie de la organismul lor de

supraveghere, pentru a-si desfăşura activitatea în România.

Recomandarea 25.1

773. Potrivit art. 6 paragraful 7 din Legea 656/2002, Oficiul furnizează nu doar instituţiilor

financiare, dar şi autorităţilor de supraveghere informaţii generale privind tranzacţiile suspecte

şi tipologiile de spălare a banilor şi de finanţare a actelor de terorism.

774. Au fost elaborate ghiduri pentru a ajuta, atât instituţiile financiare ca şi instituţiile şi

persoanele nefinanciare desemnate, în implementarea obligaţiilor CSB/CFT.

775. În 2002, în cadrul Proiectului de Twinning implementat de FIU Italia, Austria şi

România, ONPCSB a elaborat Ghidul de Tranzacţii Suspecte şi Manualul de Pregătire pentru

Combaterea Spălării Banilor, acestea fiind ulterior actualizate, în perioada 2004-2005.

776. Ghidul acoperă diferite sectoare, furnizând astfel indicatori de anomalie nu doar pentru

instituţiile financiare (bănci, case de brokeraj, companii financiare, asigurători, case de schimb

valutar, furnizorii de servicii de transfer de bani), insa şi pentru unele categorii de instituţii şi

137

persoane nefinanciare desemnate (cazinouri, notari, avocaţi, contabili, agenţii imobiliare şi

casele de licitaţii).

777. Luând în considerare nivelul scăzut de RTS-uri privind finanţarea terorismului, apare ca

fiind esenţiala, dezvoltarea ulterioara de tehnici de finanţare a terorismului precum şi de

indicatori care să ajute entităţile în identificarea rapoartelor legate de finanţarea terorismului.

Recomandarea 29

778. Criteriul 29.1 prevede ca supraveghetorii ar trebui să aibă puteri de monitorizare şi să

asigure conformarea instituţiilor financiare cu cerinţele pentru combaterea spălării banilor şi

finanţării terorismului.

779. Aşa cum s-a menţionat, autorităţile de supraveghere din România sunt autorităţile

desemnate cu responsabilitati pentru asigurarea conformării instituţiilor financiare cu cerinţele

privind CSB/CFT. Supraveghetorii financiari sunt împuterniciţi de art. 17 (1) (b) din Legea

656/2002 să supravegheze şi combaterea spălării banilor şi a finanţării terorismului. Oficiul,

este totodată împuternicit să supravegheze instituţiile financiare, împreuna cu autorităţile de

supraveghere financiara a acestora si, în plus, este singura autoritate de supraveghere a

entităţilor care nu au o astfel de autoritate specifica pentru domeniul lor.

780. Atât supraveghetorii financiari cat şi Oficiul au precizat ca deţin toate puterile stabilite de

Criteriul 29.2, în exercitarea atribuţiilor lor de supraveghere. Deşi nu este menţionat explicit

în Legea 656/2002 nu exista dubii în legătura cu faptul ca, în practica, supravegherea se

derulează sub forma verificărilor off-site şi on-site pentru toate instituţiile financiare şi acestea

se aplica în mod egal şi supravegherii conformităţii în domeniul CSB/CFT.

781. Cerinţele menţionate în Criteriul 23.2 şi 23.3, de a avea puteri corespunzătoare pentru a

determina tinerea de evidente sau pentru a obţine acces la evidentele, documente sau

informaţii relevante precum şi de a avea puteri adecvate de impunere şi sancţionare a

instituţiilor, nu sunt prevăzute în Legea 656/2002. Regulamentele conţin totuşi o serie de

prevederi fragmentate pe aceste probleme.

782. Normele 3/2002, prevăd în art. 54 ca instituţiile de credit vor asigura accesul

supraveghetorilor la toate documentele existente în legătura cu clienţii şi tranzacţiile efectuate

prin aceste conturi, incluzând şi accesul la orice analiza pe care a făcut-o banca pentru

detectarea tranzacţiilor neobişnuite sau suspecte, în vederea determinării nivelului de risc

asociat unei tranzacţii în care este implicata banca.

783. Regulamentul 11/2005, prevede în art. 3 ca CNVM poate solicita entităţilor raportoare

orice informaţii sau documente relevante.

784. Evaluatorii nu au identificat nici o menţiune privind puterea de a obţine acces la

înregistrări, documente sau informaţii în Regulamentul emis de CSA.

785. Regulamentul 8/2006 prevede în art. 36 ca Instituţiile financiare nebancare înregistrate în

Registrul Special ca trebuie să asigure, accesul autorităţii de supraveghere la întreaga

documentaţie cu privire la clienţi şi la relaţia cu aceştia, inclusiv la orice analiză pe care

instituţia financiară nebancară a făcut-o pentru detectarea tranzacţiilor neobişnuite sau

suspecte ori pentru a determina gradul de risc asociat unei tranzacţii în care aceasta este

implicată.

138

786. În răspunsul la chestionar, România a indicat faptul ca legislaţia ce guvernează diferite

domenii (bănci, asigurări şi piaţa de capital) conţine prevederi referitoare la puterea de a

impune întocmirea de evidente sau pentru a obţine acces la evidentele, documente sau

informaţii relevante pentru monitorizarea privind conformitatea. Evaluatorii au recunoscut

acest lucru, insa aceste prevederi se refera la supravegherea prudenţiala şi nu la cea privind

CSB/CFT.

787. Legea 656/2002 impune entităţilor de monitorizare să raporteze Oficiului tranzacţiile

suspecte de finanţare a terorismului. La momentul vizitei la fata locului 5 RTS-uri au fost

transmise la ONPCSB în 2005, 2 în 2006 şi 8 în 2007.

Recomandarea 17

788. Articolul 21 din Legea 656/2002 prevede ca încălcarea prevederilor acestei legi poate

atrage răspunderea civila, disciplinara, contravenţionala sau penala.

789. Pedeapsa pentru comiterea infracţiunii de spălare de bani este închisoarea de 3 pana la 12

ani. Nerespectarea obligaţiei de neinstiintare a clientului dar şi a terţilor este prevăzuta cu

pedeapsa închisorii de la 2 la 7 ani.

790. În plus, art.22 prevede ca faptele care constituie contravenţii şi care pot fi sancţionate cu

amenda. Pentru contravenţii minore amenda este de la 10.000 lei(10.000 lei/3.703 Euro) pana

la 30.000 lei (30.000 lei/11.111 euro) lei iar altele de la 15.000 lei(15.000 lei/5.555 Euro) lei

pana la 50.000 lei (50.000 lei/18.518Euro) lei (va rugam să aveţi în vedere ca moneda

româneasca s-a schimbat anul trecut astfel incat amenzile în moneda curenta sunt trecute în

paranteze. 1 leu=0.37 Euro).

791. Unele încălcări ale legii sunt considerate ca fiind infracţiuni minore (de exemplu

necompletarea RTS; necompletarea raportului de tranzacţie cu numerar; neinformarea

imediata a ONPCSB după ce tranzacţia este efectuata în cazul în care întreruperea efectuării

tranzacţiei este imposibila sau poate prejudicia investigaţia). Asemenea încălcări ale legii sunt

sancţionate cu amenda de la 10000 – 30000 lei (aprox 3.703 – 11.111 euro) prag pe care

evaluatorii îl considera mult prea scăzut pentru incalcarea dispoziţiilor legii de CSB/CFT. În

plus, evaluatorii au menţionat ca sancţiunile pentru nerespectarea legii se completează cu para

699 şi pot fi aplicate persoanelor juridice.

792. Alte încălcări ale legii sunt considerate a fi minore (de ex netransmiterea de date şi

informaţii cerute de FIU în termen de 30 de zile; nerespectarea normelor de cunoaştere a

clientelei; nerespectarea dispoziţiilor privind păstrarea înregistrărilor; nerespectarea

dispoziţiilor privind numirea unui ofiţer de conformitate şi emiterea politicilor şi procedurilor

interne; nerespectarea obligaţiilor de supraveghere privind CSB/CFT) sunt sancţionate cu

amenda de la 15.000 – 50.000 lei (aprox 5555 Euro– 18.518 euro). Aceste sancţiuni sunt

aplicate şi persoanelor juridice. Evaluatorii considera ca regimul sancţionator pentru aceste

încălcări grave ale legii de CSB/CFT este scăzut.

793. Pentru persoanele juridice pot fi aplicate următoarele sancţiuni suplimentare: confiscarea

bunurilor folosite sau rezultate din infracţiune; suspendarea licenţei acordate pentru

desfăşurarea unei activităţi (inclusiv suspendarea activităţii agentului economic pentru o

perioada de la o luna de 6 luni); revocarea licenţei pentru unele operaţiuni sau pentru

activităţile de comerţ internaţional pe o perioada determinata de timp sau definitiv; blocarea

contului bancar pe o perioada de la 10 zile la o luna; revocarea licenţei; închiderea companiei.

139

Numărul de controale efectuate pe categorii de entităţi raportoare şi sancţiunile aplicate

Perioada

controlului

Persoanele

juridice

verificate

Numărul de

acţiuni de

control

Controale

comune cu

alte instituţii

Sancţiuni aplicate

de ONPCSB

Sancţiuni

aplicate de alte

instituţii

2003

Case de

schimb

valutar

14

ONPCSB

Garda

Financiara

167.000 RON

-

2004

Instituţii de

credit

9 instituţii de

credit – 48

acţiuni de

control la

sediile

principale,

sucursale şi

agenţii

ONPCSB

Banca

Naţionala a

României

150.000 RON

-

2005

Instituţii de

credit

14 instituţii de

credit 37

acţiuni de

control

efectuate la

sediile

principale,

sucursale şi

agenţii

ONPCSB

Banca

Naţionala a

României

199.000 RON

-

Societăţi de

investiţii

financiare

3

ONPCSB

Comisia

Naţionala a

Valorilor

Mobiliare

2 avertismente

-

Case de

schimb

valutar

19

ONPCSB

Garda

Financiara

45.000 RON

15.000RON

Cazinouri

21

ONPCSB

Garda

Financiara

Inspectoratul

General al

Politiei

Române

415.000 RON

-

2006

Instituţii de

credit

11

ONPCSB

Banca

Naţionala a

României

-

-

Case de

schimb

valutar

12

ONPCSB

Garda

Financiara

15.000 RON 10.000RON

Case de

schimb

valutar

13

ONPCSB

Banca

Naţionala a

României

45.000 RON

3 avertismente

-

140

Societăţi de

investiţii

financiare

4

ONPCSB

Comisia

Naţionala a

Valorilor

Mobiliare

-

-

Agenţii de

turism

12

ONPCSB

Garda

Financiara

1 avertisment

90.000RON

Consultanta

financiara

1

ONPCSB

Garda

Financiara

-

-

Agenţi

economici

care

desfăşoară

activităţi de

vânzare –

cumpărare de

obiecte de

arta

3

ONPCSB

Garda

Financiara

-

30.000RON

Activităţi

jocuri de

noroc

8

ONPCSB

Garda

Financiara

1 avertismente

15.000RON

Instituţii

financiare de

leasing

7

ONPCSB

Garda

Financiara

90.000 RON

-

Dealeri auto

18

ONPCSB

Garda

Financiara

15.000 RON

3 avertismente

130.000RON

Agenţii

imobiliare

27

ONPCSB

Garda

Financiara

85.000 RON

3 avertismente

45.000RON

Case de

amanet

8

ONPCSB

Garda

Financiara

7 avertismente

Notari

publici

15 ONPCSB

Uniunea

Naţionala a

Notarilor

Publici din

România

Recomandări

2007

Dealeri auto 76 ONPCSB

170.000 RON

avertismente

Dealeri auto 53 ONPCSB

Garda

Financiara

215.000 RON

141

Fundaţii 15 ONPCSB

Garda

Financiara

avertismente

Agenţii

imobiliare

11 ONPCSB

Garda

Financiara

avertismente 40.000RON

Consultanta

financiara şi

contabila

7 ONPCSB

Garda

Financiara

avertismente

Societăţi de

investiţii

financiare

1 ONPCSB

Comisia

Naţionala a

Valorilor

Mobiliare

- -

794. Sancţiunile nu sunt aplicabile doar pentru persoanele juridice care sunt instituţii

financiare ci şi pentru directorii şi conducerea lor superioara.

795 Incalcarea regulamentelor emise de autorităţile de supraveghere financiara este

sancţionata pe baza prevederilor sancţionării ale legii speciale care guvernează sectorul

individul.

796. Art. 22 (40 din Legea 656/2002 prevede ca sancţiunile prevăzute în Legea 656/2002 sunt

aplicate de către ONPCSB şi alţi supraveghetori desemnaţi din domeniul CSB/CFT. Amenzile

pot fi aplicate direct de ONPCSB sau de supraveghetorii financiari fără un ordin judecătoresc.

797. Chiar dacă BNR şi CNVM au furnizat statistici care arata nivelul monetar al amenzilor,

evaluatorii nu au putut concluziona dacă în toate aceste sectoare amenzile au fost efective,

proporţionate şi disuasive. Amenzile şi sancţiunile nu sunt publicate, cu excepţia pieţei de

capital.

Sancţiunile aplicate şi măsurile impuse de Banca Naţionala a României ca rezultat

nerespectării Normei 3/2002 privind standardele de cunoaştere a clientelei cu

modificările ulterioare referitoare la CFT

Nr.

crt.

An Amenzi/Sancţiuni Aplicabile la:

1. 2003 74,000 RON 1 banca

80,064 RON 6 manageri

Avertismente scrise 3 bănci

Măsuri impuse + scrisori de recomandare 1 banca + 6 bănci

2. 2004 32,000 RON 1 banca

17,430 RON 10 manageri


Măsuri impuse + scrisori de recomandare 4 bănci + 11 bănci

3. 2005 370,000 RON 1 bănci

8,273.1 RON 4 manageri



4. 2006 8,972 RON 3 manageri



142

5. Mai

2007

6,099 RON 1 manager

Avertismente scrise 1 banca


Lista sancţiunilor aplicate şi a măsurilor impuse de COMISIA NATIONALA A

VALORILOR MOBILIARE ca rezultat al neconformităţii reglementarilor

CSB/CFT - CNVM

sancţiunilor aplicate şi a măsurilor impuse de

COMISIA NATIONALA A VALORILOR

MOBILIARE ca rezultat al neconformităţii

Regulamentului CNVM nr. 11/2005 în CSB/CFT

2006 2007

(primul

semestru)

Avertismente scrise 3 7

Amenzi 12 (in suma totala

70.500 RON)

20 (in suma

totala

39.000

RON)

Total 15 27

798. În toate aceste cazuri CNVM a ordonat remedierea tuturor problemelor găsite.

CONTROALE GENERALE din care unul

din subiectele urmărite a fost conformitatea

la prevederile legale referitoare la prevenirea

şi combaterea spălării banilor şi finanţării

terorismului

2006 2007 (primul

semestru)

33 (4 controale comune

cu ONPCSB)

15 (1 control comun

cu ONPCSB)


799. În ceea ce priveşte supravegherea caselor de schimb nu exista o demarcare clara a

responsabilităţilor juridice între BNR şi ONPCSB.

800. ONPCSB supraveghează în jur de 4.600 de instituţii financiare non-bancare. ONPCSB

supraveghează serviciile de transfer rapid (3 furnizori de servicii cu 1322 birouri de lucru). În

final menţionam ca ONPCSB supraveghează respectarea obligaţiilor de CSB/CFT de către

oficiile poştale. ONPCSB are doar 12 experţi privind CSB/CFT care efectuează controale on

site şi Oficiul supraveghează majoritatea societăţilor non-financiare (vezi secţiunea 4 din acest

raport). Din acest motiv trebuie alocate mai multe resurse pentru ONPCSB sau impartirea

responsabilităţilor de supraveghere între autorităţile implicate în domeniul CSB/CFT.

801.Nu exista cerinţe specifice pentru înfiinţarea unui furnizor de servicii de transfer de bani

(altele decât o instituţie de credit). Furnizorii de servicii de transmitere a banilor nu sunt

înregistraţi sau autorizaţi dar exista obligaţia să fie înregistraţi la Registrul Comerţului având

personalitate juridica. Criteriul 23.5 nu este îndeplinit.

802. Deşi exista o obligaţie de a raporta suspiciunile de finanţare a terorismului se pare ca

exista lacune în ce priveşte supravegherea în acest domeniu în special pentru MVT şi case de

schimb.

143

803.Autorităţile de supraveghere deţin structuri juridice adecvate pentru a preveni ca

infractorii să controleze instituţiile financiare. În ce priveşte procedurile de acordare a licenţei

în domeniul pieţei financiare, acestea sunt în mare măsura armonizate cu legislaţia UE şi


804. Recomandarea evaluatorilor este de a actualiza constant ghidurile pentru informarea

entităţilor raportoare cu privire la noile tendinţe şi tehnici precum şi de a oferi tipologii de

spălare a banilor şi finanţarea terorismului. În special trebuie elaboraţi indicatorii şi tehnici de


805. Exista câteva sancţiuni proporţionale şi disuasive în vigoare pentru persoanele fizice şi

juridice. Unele încălcări sunt considerate de evaluatori ca fiind încălcări grave ale Legii de

CSB/CFT şi acestea sunt sancţionate prin aplicarea unor sancţiuni scăzute. Exista unele

sancţiuni suplimentare care se pot aplica persoanelor juridice.

806. Exista un număr relativ scăzut de RTS-uri privind finanţarea terorismului primite de

ONPCSB care pare să indice ca este necesara o conştientizare mai ridicata (problema de

eficienta).

3.10.3 Respectarea Recomandărilor 17, 23, 29 şi 30


evaluarea

R. 17 Conformitate

parţiala

- Sancţiunile care pot fi proporţionale

şi descurajante sunt aplicate de ONPCSB şi

supraveghetorii financiari în cazul încălcării

dispoziţiilor de CSB, dar eficienta în

întregime a regimului sancţionator , în acest

moment, este pusa sub semnul întrebării

- Amenzile sunt în general prea

scăzute pentru a avea efect descurajant.

R. 23 Conformitate

parţiala

- În ceea ce priveşte supravegherea

caselor de schimb nu exista o demarcare

clara a responsabilităţilor juridice între BNR

şi ONPCSB

- trebuie alocate mai multe resurse

pentru ONPCSB sau impartirea

responsabilităţilor de supraveghere între

autorităţile implicate în domeniul CSB/CFT

- Supravegherea privind CSB/CFT a

acordării licenţelor de către autorităţile

respective de supraveghere trebuie întărita.

În acest moment se pare ca inspecţiile sunt

pur formale.

- Nu exista proceduri de înregistrare şi

autorizare în vigoare pentru furnizorii de

servicii de transmitere a banilor.

- Nu exista o supraveghere adecvata şi

suficienta pentru MVT (inclusiv a celor care

funcţionează în cadrul oficiilor poştale)

datorită resurselor limitate ale ONPCSB

144

pentru supravegherea on-site.

- Deşi exista obligaţia de raportare a

suspiciunilor de finanţarea terorismului se

pare ca nu exista supraveghere în acest

domeniu, în special pentru casele de schimb

valutar şi furnizorii de servicii de transmitere

de bani.

- Eficienta per ansamblu a sistemelor

de CSB/CFT în instituţiile financiare trebuie

verificata.

R. 25.1 Conformitate

parţiala

- Lipsesc ghiduri specifice sectoarelor

- Este esenţial să se elaboreze tehnici

de finanţarea terorismului precum şi

indicatori pentru a veni în sprijinul entităţilor

raportoare legate de finanţarea terorismului.

R. 29 Conformitate în

mare măsură

- Lipsesc inspecţiile complexe on site

inclusiv revizuirea politicilor, procedurilor şi

testarea, în special în sectorul asigurărilor.

3.11 Serviciile de transfer de bani sau valori (RS. VI)


807. Art. 8 alin. 1 lit g din Legea 656/2002 cuprinde „oficiile poştale şi persoanele juridice

care prestează servicii de transmitere de bani, în RON sau în valută” ca entitate raportoare.

808. Serviciile de transmitere de bani nu sunt înregistraţi şi nici autorizaţi dar exista obligaţia

de a se înregistra la Registrul Comerţului având în vedere ca sunt persoane juridice.

809. Transferul banilor este efectuat fie prin intermediul băncilor, oficiilor poştale sau prin

propria reţea de agenţi de transfer de bani. Operaţiunile desfăşurate prin intermediul băncilor

sau al oficiilor poştale au la baza un contract de servicii între agent şi banca/oficiu poştal.

810. Fiind subiect al legii societăţile de transmitere de bani acestea trebuie să respecte

dispoziţiile legii de CSB/CFT şi toate obligaţiile prevăzute de lege şi sancţiunile aşa cum sunt

descrise în cadrul Recomandării 17 sunt aplicabile şi societăţilor care oferă servicii de

transmitere de bani.

811. ONPCSB este supraveghetorul pentru respectarea Legii 656/2002 al acestor societăţilor

de transfer de bani în perioada 2005 – 2006 ONPCSB a efectuat controale comune la 25 de

instituţii de credit, în timpul cărora au verificat respectarea obligaţiilor de CSB/CFT ale

societăţilor de transfer de bani care funcţionează în cadrul sistemului bancar. În condiţiile în

care societăţile de transfer de bani funcţionează şi în cadrul oficiilor poştale, evaluatorii îşi

exprima îngrijorarea dacă acest sector este suficient supravegheat (in ciuda unei noi abordări

pe baza de risc a supravegherii).

812.In perioada 2006-2007 ONPCSB a organizat 8 sesiuni de instruire privind CSB/CFT

pentru reprezentanţii societăţilor de transfer de bani care funcţionează prin propria reţea.

813. Furnizorii de servicii de transmitere de bani au transmis către ONPCSB 0 RTS-uri în

anul 2005 şi 8 RTS-uri în anul 2006, iar în anul 2007 au fost 23 RTS-uri.

145


814. Furnizorii de servicii de transmitere de bani sunt persoane juridice şi sunt înregistraţi la

Registrul Comerţului. Având calitatea de “subiect” furnizorii de servicii de transmitere de

bani trebuie să respecte legislaţia CSB/CFT şi legislaţia secundara emisa de ONPCSB privind

identificarea, păstrarea documentelor şi procedurile interne de raportare. Furnizorii de servicii

de transmitere de bani sunt supravegheaţi de către ONPCSB. Exista totuşi, deficiente

identificate în acest raport mai sus, în ceea ce priveşte cunoaşterea clienţilor, şi a persoanelor

expuse politic.

815. În plus, trebuie reamintit ca ţinând cont de resursele necorespunzătoare ale ONPCSB, în

calitate de supraveghetor privind CSB/CFT al furnizorilor de servicii de transmitere de bani,

evaluatorii au rezerve în ceea ce priveşte eficienta supravegherii.

3.11.3 Conformitatea la Recomandarea Speciala VI


RS. VI Neconformitate Nu exista proceduri în vigoare pentru înregistrarea şi

autorizarea furnizorilor de servicii de transmitere de bani

Deficientele identificate în cadrul R.5-11, 13-15 şi 21 sunt

valabile pentru serviciile de transfer de bani sau valori.

Nu exista informaţii cu privire la controale efectuate la

oficiile poştale.

Nu exista informaţii cu privire la controalele on-site la

operatorii de servicii de transmitere valori care au propria reţea şi

funcţionează independent.

Exista îngrijorări în ceea ce priveşte eficienta

supravegherii datorita resurselor limitate privind experţii

ONPCSB pentru controalele on-site în comparaţie cu numărul de

birouri ale furnizorilor de servicii de transmitere de bani.

4. MĂSURILE DE PREVENIRE – DESTINATE PROFESIILOR NON-FINANCIARE

ŞI PERSOANELOR JURIDICE NON-FINANCIARE

Aspecte generale

816. Obligaţiile stabilite prin Legea privind CSB/CFT se aplica fata de următoarele instituţii

non-financiare şi profesii (art. 8 alin. 1):

d) agenţii economici care desfăşoară activităţi de jocuri de noroc, amanet, vânzări-cumpărări

de obiecte de artă, metale şi pietre preţioase, dealeri, turism, prestări de servicii şi orice alte

activităţi similare care implică punerea în circulaţie a valorilor;

e) auditorii, persoanele fizice şi juridice care acordă consultanţă fiscală, contabilă ori

financiar-bancară;

e1)

notarii publici, avocaţii şi alte persoane care exercită profesii juridice liberale, în cazul în

care acordă asistenţă în întocmirea sau perfectarea de operaţiuni pentru clienţii lor privind

cumpărarea ori vânzarea de bunuri imobile, acţiuni sau părţi sociale ori elemente ale fondului

de comerţ, administrarea instrumentelor financiare sau a altor bunuri ale clienţilor,

constituirea sau administrarea de conturi bancare, de economii ori de instrumente financiare,

organizarea procesului de subscriere a aporturilor necesare constituirii, funcţionării sau

administrării unei societăţi comerciale, constituirea, administrarea ori conducerea societăţilor

comerciale, organismelor de plasament colectiv în valori mobiliare sau a altor structuri

146

similare, precum şi în cazul în care îşi reprezintă clienţii în orice operaţiune cu caracter

financiar ori vizând bunuri imobile;

f) persoanele cu atribuţii în procesul de privatizare;

h) agenţii imobiliari;

i) Trezoreria Statului şi autorităţile vamale;

j1) asociaţiile şi fundaţiile;

k) orice altă persoană fizică sau juridică, pentru acte şi fapte săvârşite în afara sistemului

financiar-bancar.

817. Legea de CSB, aşa cum a fost modificata în anul 2006, merge dincolo de categoria

entităţilor non-financiare incluse în Recomandările FATF şi în cea de a doua Directiva a UE.

818. Nu este clar pe ce baza s-a luat decizia acestei extinderi; în special dacă aceasta extindere

considerabila asupra acestui sector, în baza prevederilor de CSB/CFT, a avut la baza evaluarea

de risc.

819. Persoanele care acorda consultanta fiscala sunt cuprinse la litera e).

820. Autorităţile din România au informat evaluatorii ca “fondurile de investiţii şi companiile

furnizoare de servicii” (altele decât auditorii, avocaţii şi notarii care asigura astfel de servicii”

nu funcţionează în România.

821. Societăţile care pot efectua activităţi fiduciare nu pot fi infiintate în România şi nici

România nu recunoaşte astfel de societăţi străine, din moment ce Convenţia de la Haga a legii

aplicabile acestor societăţi şi cu privire la recunoaşterea lor nu a fost semnata. Nu exista

obstacole pentru ca cetăţenii din România să fie fidejusori ai unor societăţi străine şi

practicienii din România pot infiinta societăţi fiduciare străine pentru clienţii lor din România.

822. Companiile de furnizorii de servicii par a fi incluşi, teoretic, la litera d) „agenţii

economici care desfăşoară activităţi de jocuri de noroc, amanet, vânzări-cumpărări de obiecte

de artă, metale şi pietre preţioase, dealeri, turism, prestări de servicii şi orice alte activităţi

similare care implică punerea în circulaţie a valorilor”, dar – în conformitate cu cele precizate

de autorităţile române – nu exista operaţiuni ale furnizorilor de servicii (cu excepţia

auditorilor, avocaţilor şi notarilor care asigura servicii). Categoria menţionata mai sus este

extrem de vaga şi societăţile care furnizează servicii nu sunt considerate de evaluatori ca a fi

acoperite de Legea CSB/CFT.

823. Noţiunea de „dealeri” din cuprinsul literei d) şi noţiunea de “orice alte persoane fizice

sau juridice pentru acte şi fapte care sunt efectuate în afara sistemului financiar – bancar” la

litera k) nu sunt definite în legislaţie. ONPCSB a informat evaluatorii ca vor fi emise

prevederi specifice cu privire la aceasta categorie de profesii non-financiare. Prevederile au

fost elaborate cu Ministerul Justiţiei pentru a clarifica aceste doua categorii.

824. ONPCSB supraveghează profesiunile non-financiare care nu au autoritate de

supraveghere (art. 17 din Legea de CSB/CFT).

825. Drept consecinţa, Plenul Oficiului a emis Decizia 496/2006 pentru aprobarea Normelor

privind prevenirea şi combaterea spălării banilor şi a finanţării actelor de terorism, standardele

de cunoaştere a clientelei şi control intern pentru entităţile raportoare care nu sunt supuse

supravegherii prudenţiale a unor autorităţi. Pentru a respecta aceste Norme, fiecare entitate

raportoare trebuie să stabilească proceduri interne privind CSB/CFT şi politici pentru a

147

identifica şi evalua riscurile de spălare a banilor şi finanţare a terorismului, prin aplicarea unor

măsuri adecvate de combatere a acestor riscuri.

826. Trebuie subliniat ca, din moment ce Normele menţionate fac referire numai la entităţile

supravegheate de către ONPCSB ele nu sunt aplicabile fata de entităţile raportoare care se afla

sub supravegherea structurilor de conducere ale profesiunilor juridice liberale (notarii,

avocaţii şi alte persoane care exercita profesii juridice liberale).

4.1 Identificarea clientului şi păstrarea înregistrărilor

(Aplicarea Recomandărilor 5 – 10)


827. Criteriul 12.1 cere profesiilor non-financiare să îndeplinească cerinţele Recomandării 5

în condiţiile menţionate la criteriul 12.1.

828. Profesiile non-financiare prevăzute de legea CSB/CFT, ca şi instituţiile financiare, sunt

subiecte ale normelor privind cunoaşterea clientelei, păstrarea înregistrărilor şi cerinţele

interne privind raportarea.

829. În plus, Normele 496/2006 conţin prevederi mai detaliate privind normele de cunoaştere

a clientelei şi standardele de control intern pentru profesiile non-financiare supravegheate de

către ONPCSB, cum ar fi art. 5 din aceste Norme care prevede obligaţia de identificare a

clientului care nu este prezent la efectuarea tranzacţiei.

830. În cadrul standardelor FATF, cunoaşterea clientelei în cazul cazinourilor (inclusiv

cazinourile on line) este necesara atunci când clienţii sunt implicaţi în tranzacţii care depăşesc

valoarea de 3.000 euro. În cadrul art. 3 (5) din cea de a doua Directiva, se prevede ca

identificarea trebuie să aibă loc la cumpărarea sau vânzarea de jetoane care au valoarea peste

1.000 de euro sau mai mult, deşi cazinourile care sunt subiecte ale supravegherii se va

considera ca le-au respectat dacă aceştia identifica clienţii imediat la întrare.

831. Hotărârea Guvernului nr. 251/1999 enumera activităţile de jocuri de noroc autorizate de

Ministerul Economiei şi Finanţelor. Cazinourile on-line nu sunt menţionat şi astfel nu pot fi

autorizate ca activităţi de jocuri de noroc.

832. Urmare prevederilor art. 49 din Ordonanţa de Guvern 251/1999, cazinourile trebuie să

identifice proprii clienţi la întrare şi să păstreze datele de identificare ale clienţilor în

calculator. Pentru cetăţenii din România este necesar buletinul de identitate sau alte

documente emise de organele de politie care cuprind fotografia detinatorului şi semnătura.

Pentru cetăţenii străini datele de identificare sunt cuprinse în paşaport, sau card de identitate

consular sau diplomatic sau card de identitate temporar.

833. Potrivit art. 9 alin. 1 din Legea privind CSB/CFT, identificarea unui client este aplicabila

şi în cazul tranzacţiilor cu numerar peste valoarea de 10.000 euro, care este recunoscut ca

fiind un prag foarte mare pentru cazinouri. În Nota Interpretativa a Recomandării 12 pragul

pentru aceste tranzacţii în cazinouri este de 3.000 euro. România nu face referiri la pragul de

3.000 euro în legislaţia privind cazinourile, regulamente sau alte mijloace de aplicare a legii.

834. În timpul vizitei, reprezentanţii cazinourilor au confirmat ca identificarea clienţilor are

loc la întrarea în cazinou şi ca sunt în măsura, cu ajutorul înregistrărilor video să conexeze

148

datele de identificare ale unui client de tranzacţia pe care clientul a efectuat-o în cazinou11

.

Înregistrările video sunt în principal folosite pentru asigurarea unui joc corect, iar evaluatorii

nu au fost în întregime convinşi ca acele înregistrări video pot asigura legătură între

informaţiile privind cunoaşterea clientului şi tranzacţiile pe care acel client le desfăşoară în

cazinou.

835. Înregistrările video ale cazinourilor sunt păstrate pe o perioada de cel puţin 10 zile,

potrivit art. 39 din Ordonanţa de Guvern nr. 251/1999. Numai în cazul unor incidente sau al

altor evenimente politia va fi informata imediat şi în acest caz înregistrările vor fi păstrate

pana la clarificarea problemei. Evaluatorii au fost informaţi ca fiecare client al cazinoului are

o fisa cu toate documentele de identificarea precum şi cu orice informaţii cu privire la

tranzacţiile desfăşurate peste un anumit prag sau sunt suspecte. Evaluatorii au mai fost

informaţi ca în cazinouri exista proceduri interne pentru a face legătură între tranzacţiile unei

anumite persoane, oricum aceste proceduri nu constituie alte măsuri de aplicare.

836. Legea de CSB/CFT conţine prevederi care acoperă o categorie larga de activităţi de

jocuri de noroc (cum ar fi jocurile bingo, casele de pariuri şi jocurile electronice). Nu exista în

acest moment prevederi care să limiteze câştigurile la jocurile electronice.

837. Exista o singura Loterie în România. Unul dintre organismele Loteriei Române este

Consiliul de Administraţie care practic administrează activitatea de zi cu zi a Loteriei.

Consiliul de Administraţie are 5 membri din care 3 membri sunt funcţionari publici numiţi de

Ministerul Finanţelor. Funcţionarii publici, în mod normal nu pot ocupa funcţii în companii

private.

838. Prevederile privind cunoaşterea clientelei din Legea de CSB/CFT şi Normele emise de

ONPCSB se aplica, de asemenea, şi agenţilor imobiliari. În timpul vizitei, reprezentanţii

acestui sector au confirmat aplicarea acestor prevederi privind cunoaşterea clientelei atât în

ceea ce priveşte comparatorii cat şi vânzătorii imobilelor, dar nu exista o prevedere specifica

cu privire la o asemenea cerinţa.

839. O declaraţie scrisa de la client (formularul de declaraţie) cu detalii complete ale

beneficiarului real este prevăzuta de Decizia Plenului Oficiului 496/2006. În plus, Articolul 13

al Normelor mai sus menţionate solicita entităţilor raportoare să ia toate măsurile necesare în

vederea obţinerii informaţiilor cu privire la identitatea beneficiarului real. Totuşi, nu exista o

definiţie a „beneficiarului real”.

840. Conceptul de „beneficiar real” prevăzut la art. Art. 2, litera h) din Norme face referire

doar la „persoanele fizice sau juridice sau entitate fără personalitate juridica în numele cărora

sau în interesul cărora una sau mai multe operaţiuni sunt efectuate, precizate la litera e)”

(client). Nu exista prevederi specifice referitoare la obligaţia de verificare a identităţii

beneficiarului real şi nici nu au fost emise instrucţiuni în vederea determinării modului în care

entităţile raportoare ar trebui să verifice identitatea beneficiarului real în funcţie de abordarea

pe baza de risc.

841. În orice caz, nu este clar în cazul entităţilor juridice ce măsuri trebuie adoptate în baza

abordării pe baza de risc şi nu a fost emis un ghid pentru a veni în sprijinul entităţilor

raportoare pentru a putea face fata acestei probleme în mod eficient.

11

În conformitate cu nota de subsol nr. 21 din Metodologia referitoare la identificarea clientului la întrarea în

cazinou ar putea fi, dar nu în mod necesar, suficienta. Ţările trebuie să solicite cazinourilor să se asigure ca sunt

capabili să facă legătură între informaţiile privind cunoaşterea clientului cu privire la un anumit client şi

tranzacţiile pe care clientul le efectuează în acel cazinou.

149

842. Decizia Plenului Oficiului 496/2006 subliniază problema abordării pe baza de risc care

este în întregime focalizata pe implementarea politicilor interne şi pe procedurile de

cunoaştere a clientelei de către entităţile raportoare şi este bazata în mod esenţial pe norme

întărite de cunoaştere a clientelei pentru clienţii cu risc crescut. Implementarea unui proces de

management al riscului de către entităţile raportoare necesita ca în primul rând să fie emise

ghiduri specifice pentru a veni în sprijinul entităţilor raportoare în dezvoltarea consistenta a

unei abordări pe baza de risc.

843. Drept consecinţa, trebuie elaborate pe viitor prevederi specifice pentru a putea extinde

măsurile de cunoaştere a clientelei pe baza abordării de risc depinzând de tipul de client,

relaţia de afaceri sau tranzacţia (norme simplificate sau întărite).

844. În plus, în cazul unui eşec în aplicarea completa a normelor de cunoaştere a clientelei nu

exista prevederi specifice care să prevadă ca nu se poate iniţia o relaţie de afaceri sau ca nu se

poate efectua o tranzacţie.

845. Prevederile generale ale Legii CSB/CFT sunt, de asemenea, aplicabile şi dealerilor de

metale preţioase şi de pietre preţioase cărora le sunt aplicabile şi Normele 496/2006 emise de

ONPCSB. Comentariile privind agenţii imobiliari şi adevăratul beneficiar şi abordarea pe

baza de risc sunt aplicabile în mod egal fata de aceste profesii

846. Avocaţii, notarii sunt subiecte ale normelor de cunoaştere a clientelei, privind păstrarea

înregistrărilor şi cerinţele interne privind raportarea aşa cum este prevăzut în Legea CSB/CFT

din moment ce aceste profesii sunt supravegheate de autoritati de supraveghere, ele nu întra

sub incidenta Normelor emise de ONPCSB. Nu exista un ghid specific emis de autorităţile de

supraveghere.

847. Evaluatorii au fost informaţi ca aceste profesii nu au inteles foarte bine la început noile

lor obligaţii din cadrul Legii de CSB/CFT dar aceasta situaţie s-a schimbat şi aceştia sunt în

acest moment mult mai conştienţi cu privire la obligaţiile lor. Exista, oricum, lipsuri cu privire

la conceptul de beneficiar real şi abordarea pe baza de risc.

848. Autorităţile române au informat evaluatorii ca „furnizorii de servicii companiilor şi

trusturile” (alţii decât auditorii, contabilii şi notarii care furnizează aceste servicii) nu

funcţionează în România.

849. Aplicarea Recomandării 6. România nu a emis măsurile de CSB/CFT care fac referire la

norme întărite privind persoanele expuse politic (PEP) cum se solicita de Recomandarea

FATF 612

.

850. În timpul vizitei, autorităţile române si-au exprimat intenţia de a adopta noi prevederi

ţinând cont de prevederile celei de a treia directive a UE.

851. Conform art. 10 alin. 5 din Decizia nr. 496/2006 funcţia publica sau politica a unui client

este o obligaţie care revine profesiunilor non-financiare în timpul aplicării procedurii de

cunoaştere a clientelei şi ţinând cont de prevederile art. 25, funcţia publica este luata în

considerare în evaluarea clienţilor cu risc crescut.

12

Autorităţile romane au indicat faptul ca cea de-a treia Directiva este implementata de OUG 53/2008 şi

cerinţele referitoare la PEP sunt în acest moment reglementate de acest OUG.

150

852. În orice caz, nu exista o definiţie clara a persoanelor expuse politic în legătura cu

Recomandarea 6. În timpul întâlnirii cu reprezentanţii profesiilor non-financiare a fost evident

ca aceştia nu aveau cunoştinţa de noţiunea de persoane expuse politic.

853. Aplicarea Recomandării 8. Conform art. 8 din Norme, profesiile non-financiare trebuie

să acorde atenţie deosebita în cazul clienţilor non-rezidenţi şi clienţilor care nu sunt prezenţi

atunci când este efectuata tranzacţia. În cazul unor relaţii de afaceri prin corespondenta sau

prin mijloace moderne de comunicare, art. 16 din Norme prevede ca profesiile non-financiare

aplica aceleaşi proceduri ca cele aplicabile în cazurile în care clienţii sunt prezenţi fizic.

854. Autorităţile din România au informat evaluatorii ca în acest caz profesiile non-financiare

vor verifica veridicitatea informaţiilor oferite. În orice caz, nu este clar pentru evaluatori cum

sunt implementate prevederile menţionate de către entităţile raportoare. Autorităţile române au

subliniat ca implementarea practica a articolului menţionat este discutata în timpul activităţilor

de instruire, dar nu sunt prevederi viitoare care să stabilească măsurile care trebuie adoptate în

ceea ce priveşte clienţii absenţi pentru a verifica acurateţea informaţiilor oferite de către

client.

855. În ceea ce priveşte progresele de ordin tehnologic nu exista prevederi generale cu privire

la aceasta problema.

856. Aplicarea Recomandării 9. Problema utilizării unei parţi terţe în ce priveşte procesul de

cunoaştere a clientelei, acest aspect nu este acoperit pentru profesiile non-financiare. Decizia

496/2006 nu face referiri la acest aspect şi evaluatorii sfătuiesc ca aceasta problema să fie

abordata în Norme.

857. Aplicarea Recomandării 10. Cerinţele privind păstrarea înregistrărilor pentru toate

entităţile raportoare inclusiv profesiunile non-financiare, atât în ceea ce priveşte tranzacţiile

cat şi identificarea clienţilor sunt menţionate în art. 13 din Legea de CSB/CFT. În Norme

exista, de asemenea, o prevedere similara în art. 6. Punctele slabe descrise pentru instituţiile

financiare sunt valabile şi pentru profesiunile non-financiare.

858. În plus, art. 21 din Norme prevede pentru profesiile non-financiare obligaţia de a crea

baze de date privind identificarea clienţilor care vor fi actualizate în permanenta.

859. Aplicarea Recomandării 11. Articolul 24 din Norme prevede obligaţia pentru profesiile

non-financiare de a se axa pe clasificarea clienţilor în mai multe categorii luând în considerare

factori cum ar fi “tranzacţiile sau operaţiunile complexe, cu valoare semnificativa, care

implica sume mari de bani”.

860. Astfel criteriile 11.2 şi 11.3 nu sunt îndeplinite.


861. Evaluatorii au recomandat ca măsurile adecvate şi de aplicare a legii să fie luate pentru

realizarea legăturilor dintre informaţiile de cunoaştere a clientelei cu tranzacţiile efectuate în

cazinouri.

862. România nu face referire la pragul de 3.000 euro pentru cazinouri în nicio lege,

regulament sau al mijloc de aplicare.

151

863. Evaluatorii recomanda României să ia în considerare modificarea Articolului 8 din Legea

CSB/CFT în vederea clarificării căror entităţi sau persoane juridice sunt acoperite de noţiunea

de „dealeri” de la litera d) şi în special clarificării literei k), care în prezent se citeşte ca „orice

alte persoane fizice sau juridice pentru acte şi fapte care sunt efectuate în afara sistemului

financiar – bancar”;

864. În ciuda eforturilor impresionante făcute de România pentru a acoperi aria extinsa a

profesiunilor non-financiare, care merge dincolo de categoria entităţilor non-financiare

menţionate în Recomandările FATF şi în cea de a doua Directiva, exista câteva lacune în ceea

ce priveşte procedurile de cunoaştere a clientelei.

865. În special, procedura de identificare a beneficiarului real trebuie întărita şi trebuie

elaborate prevederi adecvate pentru a fi conforme cu Recomandarea 6, oferind astfel cerinţe

specifice pentru întărirea normelor de cunoaştere a clientelei în ceea ce priveşte persoanele

expuse politic.

866. În plus, abordarea pe baza de risc în cazul normelor de cunoaştere a clientelei

simplificate şi întărite care trebuie să fie elaborate şi să se vina în sprijinul entităţilor

raportoare cu ghiduri adecvate.

867. Evaluatorii cred ca deşi au fost emise câteva prevederi relevante, este important să se

intareasca implementarea efectiva a măsurilor menţionate prin realizarea unei monitorizări

corespunzătoare a implementării de către profesiunile non-financiare. În consecinţa, este

important să se axeze pe diferite sectoare (de asemenea, prin dezvoltarea cooperării cu

asociaţiile profesionale) pentru a îmbunătăţi modul de conştientizare şi rezultatele în aplicarea

cerinţelor privind CSB/CFT.

868. Norma 496/2006 nu face referire şi la posibilitatea de a utiliza intermediari sau parţi terţe

în aplicarea procedurilor de cunoaştere a clientelei. Nu este clar pentru evaluatori dacă acest

lucru este permis sau nu.

869. Autorităţile trebuie să se asigure ca fie prin lege, regulament sau alte mijloace legale,

toate entităţile non-financiare trebuie să acorde atenţie deosebita fata de toate tranzacţiile

complexe şi neobişnuite şi fata de toate tipurile de tranzacţii neobişnuite, care nu au scop

aparent economic sau legitim. Baza şi scopul unor asemenea tranzacţii trebuie, pe cat posibil,

să fie examinate; rezultatele trebuie menţionate în scris pentru a putea fi puse la dispoziţia

autorităţilor competente şi a auditorilor.



R.12 Neconform Furnizorii de servicii companiilor nu sunt acoperiţi de

Legea CSB/CFT.

Nu exista măsuri de aplicare a standardelor de cunoaştere

a clientului pentru tranzacţiile efectuate în cazinouri. Pragul de

3.000 euro pentru cazinouri ar trebui precizat în lege,

regulamente sau alte mijloace de aplicare.

Termenii “Dealerii” şi “orice alte persoane fizice sau

juridice pentru acte şi fapte savarsite în afara sistemului

financiar-bancar” în art. 8 din legea de CSB/CFT trebuie

clarificaţi.

Aceleaşi îngrijorări se aplica în mod egal şi

Recomandării 5 referitoare la DNFBP.

152

Nu exista o implementare adecvata a Recomandării 6

(PEPs)

Sunt necesare clarificări cu privire la modul în care se

poate baza pe terţe parţi în efectuarea procesului de cunoaştere a

clientului este permisibila DNFBP-urilor.

Nu exista prevederi pentru DNFBP-uri în examinarea

sursei şi scopului complex , al tranzacţiilor neobişnuit de mari şi

al tuturor modelelor de tranzacţii, care nu au scopuri aparent

economice să legale şi consemnarea acestora în scris. Nu exista

cerinţe specifice în păstrarea rezultatelor disponibile pentru

autorităţile competente şi de aplicare a legii pe o perioada de cel

puţin cinci ani.

Ghiduri ar trebui elaborate în vederea asistării DNFBP-

urilor în implementarea unei abordări adecvate pe baza de risc şi

definiţii unei proceduri adecvate de reducere.

Pentru profesiunile juridice aflate sub supravegherea unei

autorităţi singurele prevederi de cunoaştere a clientului sunt cele

prevăzute în legea CSB/CFT. Nu a fost furnizata nicio legislaţie

secundara de implementare.

4.2 Raportarea tranzacţiilor suspecte (R. 16)

(Aplicarea R. 13 – 15 şi 21)


870. Aplicarea Recomandării 13. Criteriul 16.1 prevede ca, criteriul 13.1 – 4 să se aplice

profesiilor non-financiare. Criteriile 13.1 – 3 sunt marcate cu asterisc. Primele doua prevăd

raportarea către FIU în cazul în care entităţile raportoare suspectează sau au motive temeinice

să suspecteze ca fondurile provin din activităţi infracţionale sau au motive întemeiate să

suspecteze ca fondurile au legătura cu terorismul, etc. sau cu aceia care finanţează terorismul.

871. Articolul 3 din Legea de CSB/CFT prevede în mod clar ca obligaţiile de raportare sunt

obligatorii atunci când informaţiile obţinute indica faptul ca o persoana (inclusiv profesiile

non-financiare menţionate în art. 8) are motive să suspecteze ca o tranzacţie, care urmează a fi

efectuata, are ca scop spălarea banilor sau finanţarea terorismului. Angajatul va informa

ofiţerul de conformitate, care va notifica imediat ONPCSB. ONPCSB va confirma primirea

notificării. Problemele legate de fiscalitate sunt incluse în aceste scopuri şi nu sunt excluse de

la scopul raportării. Nu exista un prag în ceea ce priveşte raportarea tranzacţiilor suspecte.

872. Obligaţia de raportare menţionata în art. 3 din legea de CSB/CFT care face referire la

raportarea tranzacţiilor suspecte “….care urmează a fi efectuata…” nu pare să acopere în

întregime obligaţiile de raportare aşa cum sunt stabilite în Recomandarea 13 FATF. Astfel,

obligaţia de raportare nu pare să acopere spălarea banilor sau finanţarea terorismului dacă

tranzacţia a fost efectuata. Art. 4 alin 2) acoperă situaţiile legate de tranzacţiile atipice legate

de activitatea clientului. Tranzacţiile suspecte efectuate care nu sunt acoperite de Articolul 4

alin 2 par să nu fie acoperite de obligaţiile de raportare. Prevederile de raportare acoperă

spălarea banilor, finanţarea terorismului şi activele provenite din infracţiuni.

873. În plus, obligaţiile de raportare pentru profesiile non-financiare, care nu au autoritate de

supraveghere, sunt prevăzute în art. 4 lit e) din Norme (in baza Deciziei 496/2006) pentru

entităţile raportoare care nu au autoritate de supraveghere. Aceste prevederi nu extind

153

obligaţia de raportare pentru a acoperi tranzacţiile suspecte efectuate deja. Lipsurile

identificate în Legea CSB/CFT (Recomandarea 13) se aplica de asemenea, Normelor.

874. Cerinţa de raportare a încercărilor de a efectua tranzacţiile suspecte nu este acoperita.

Autorităţile din România au menţionat în răspunsurile la chestionare ca autorităţile

interpretează prevederile art. 3 ca fiind aplicabile şi fata de tranzacţiile suspecte care s-a

încercat a fi efectuate. În orice caz, deoarece acesta este un criteriu marcat cu asterisc

necesitatea pentru ca tranzacţiile suspecte pentru care s-a încercat efectuarea, să fie raportate

trebuie să fie prevăzute în mod explicit fie într-o lege viitoare fie într-un regulament.

875. În ceea ce priveşte cazinourile acestea trebuie să raporteze aşa cum este menţionat în art.

3 din Legea de CSB/CFT. Cazinourile au transmis 21 de RTS în anul 2005 şi 46 de RTS în

anul 2006. În condiţiile în care sunt 21 de cazinouri în România numărul de RTS-uri

transmise de cazinouri pare a fi destul de scăzut. Evaluatorii au fost informaţi ca în ce priveşte

cazinourile acestea nu au fost considerate ca fiind un mod eficient de spălare a banilor din

moment ce acestea pot accepta doar numerar şi carduri de credit. Evaluatorii nu sunt de acord

cu aceasta declaraţie.

876. Notarii au aceleaşi obligaţii, în baza condiţiilor generale, ca şi alte entităţi. Diferit fata de

majoritatea entităţilor raportoare, notarii transmit rapoartele lor către Uniunea Naţionala a

Notarilor Publici (UNNPR). Toate rapoartele transmise de notari sunt criptate şi întroduse în

baza de date a UNNPR. UNNPR transmite toate rapoartele primite într-o forma criptata, către

ONPCSB, care trebuie să confirme primirea raportului. În anul 2005 ONPCSB a primit 3394

RTN şi în anul 2006 ONPCSB a primit 59345 RTN transmise de notari (cea mai importanta

entitate raportoare în ce priveşte RTN în anul 2006). Urmare aplicării prevederilor art. 3 (8)

din Legea de CSB/CFT toate profesiunile juridice (inclusiv notarii) nu sunt subiecţi ai

obligaţiilor de raportare atunci când primesc şi obţin informaţii în cursul evaluării situaţiei

juridice a unui client sau la îndeplinirea responsabilităţilor de apărare sau reprezentare a unui

client în procedura judiciara. Conform tabelului cu RTS la pagina 74/75 notarii nu au transmis

niciun RTS privind spălarea banilor. La momentul vizitei evaluatorilor, notarii nu

transmiseseră niciun RTS care să aibă legătura cu finanţarea terorismului.

877. La solicitare, notarii cu care evaluatorii au avut întâlniri au informat ca motivul pentru

care notarii nu au transmis niciun RTS a fost fie ca nu au existat suspiciuni sau datele şi

informaţiile oferite nu au fost suficiente pentru a putea raporta către ONPCSB. Unii notari au

menţionat ca din moment ce toate tranzacţiile peste 15.000 euro efectuate de notari trebuie

efectuate prin intermediul unei bănci sau printr-un cont bancar al notarului, posibilitatea de a

folosi notarii ca şi spălători de bani ar fi diminuata. UNNPR a emis Decizia nr. 44/2006.

Decizia subliniază obligaţiile de raportare şi este folosita de UNNPR în momentul

supravegherii notarilor şi de către ONPCSB în momentul în care se realizează controale

comune cu UNNPR.

878. Agenţii imobiliari sunt entităţi raportoare şi trebuie să respecte aceleaşi obligaţii de

raportare. Agenţii imobiliari au transmis numai 10 RTS şi 1 RTN în anul 2005 şi 6 RTN în

anul 2006. Numărul RTS transmise de agenţii imobiliari pare a fi foarte mic, în special într-o

economie unde vânzarea şi cumpărarea de imobile este în creştere. Evaluatorii nu sunt

convinşi de argumentul potrivit căruia fluxul banilor în cadrul tranzacţiilor cu imobile poate fi

urmărit prin intermediul instituţiilor de credit. În acelaşi timp, evaluatorii au menţionat ca

tranzacţiile imobiliare cu numerar sunt posibile.

154

879. Avocaţii sunt entităţi raportoare şi trebuie să raporteze în baza condiţiilor generale.

Avocaţii îşi transmit rapoartele lor către Baroul Avocaţilor. Baroul transmite rapoartele către

ONPCSB. În baza art. 3(8) din Legea de CSB/CFT toate profesiunile juridice independente nu

sunt subiecte ale obligaţiilor de raportare atunci când primesc şi obţin informaţii în cursul

evaluării situaţiei juridice a unui client sau când îşi îndeplinesc atribuţiile de apărare sau

reprezentare a clientului în cadrul procedurii judiciare.

880. În anul 2006 au fost transmise 2 RTN către ONPCSB. În anul 2005 au fost transmise 6

RTS privind spălarea banilor. Pana acum nu a fost transmis niciun RTS privind finanţarea

terorismului. Avocaţii se pare ca nu au inteles foarte bine rolul lor, importanta în combaterea

spălării banilor şi a finanţării terorismului. Se pare ca sunt reticenţi fata de obligaţiile de

raportare pentru a-si putea proteja clienţii.

881. Contabilii şi auditorii sunt entităţi raportoare. Contabilii au propria asociaţie profesionala

– “Corpul Experţilor Contabili Autorizaţi din România” care are în jur de 1500 de membri.

Auditorii au propria asociaţie profesionala “Camera Auditorilor Financiari” care are în jur de

56.000 de membri. Contabilii şi auditorii nu transmit rapoarte prin intermediul unui organism

de supraveghere ci transmit rapoarte direct către ONPCSB. Cele doua asociaţii au semnat

MOU-uri cu ONPCSB. Consilierii fiscali sunt şi ei entităţi raportoare dar evaluatorii au fost

informaţi ca aceşti consilieri fiscali oferă doar activitate de consiliere nu şi alte servicii. În

baza art. 3 (8) din Legea de CSB/CFT toate profesiunile juridice (incluzand contabilii,

auditorii şi consilierii fiscali) nu sunt subiecţi ai obligaţiilor de raportare atunci când primesc

informaţii în cursul evaluării situaţiei juridice a unui client sau când îşi îndeplinesc

responsabilităţile de apărare sau reprezentare a unui client în cadrul procedurilor judiciare.

Contabilii, auditorii şi consilierii fiscali nu au transmis niciun RTS privind spălarea banilor

sau finanţarea terorismului. Evaluatorii au impresia ca acest lucru se datorează în parte

faptului ca aceste profesii îşi protejează clienţii.

882. Dealerii de metale şi pietre preţioase (fara prag) întra sub incidenta obligaţiilor de

raportare. Evaluatorii nu s-au întâlnit cu aceste profesii şi nu au primit informaţii ca aceştia ar

fi transmis un RTS pana la momentul vizitei.

883. Aplicarea Recomandării 14. Prevederile art. 7 din Legea de CSB/CFT se aplica şi

entităţilor non-financiare şi prevederile acoperă răspunderea civila şi penala. Prevederile se

pare ca garantează pe deplin aplicarea prevederilor fata de entităţile raportoare şi ofiţerii de

conformitate dar nu fata de “directorii, ofiţerii şi angajaţii”. Oferirea de informaţii nu este

prevăzuta nici ea. Interzicerea de a oferi informaţii cu privire la faptul ca a fost transmis un

RTS trebuie să se refere nu numai la client dar şi la partile terţe.

884. Aplicarea Recomandării 15. Ca şi instituţiile financiare societăţile non-financiare trebuie

să stabilească responsabilitati clare şi trebuie să instituie un control intern adecvat pentru a se

asigura ca politicile şi procedurile interne stabilite sunt respectate şi însuşite de toţi cei vizaţi.

Normele (care au la baza Decizia 496/2006) pentru entităţile raportoare care nu au autoritate

de supraveghere prevăd în art. 1 ca societăţile non-financiare desemnează unul sau mai mulţi

ofiţeri de conformitate, ale căror nume vor fi transmise Oficiului, împreuna cu natura şi

limitele responsabilităţilor lor. Nu exista prevederi ca ofiţerul de conformitate să fie numit la

nivel de conducere deşi este relevant pentru unele societăţi non-financiare. Nu exista

prevederi ca ofiţerul de conformitate şi alte persoane ar trebui să aibă acces constant la

informaţiile relevante. Normele prevăd ca societăţile non-financiare trebuie să elaboreze

proceduri şi modele adecvate de control intern pentru a preveni şi combate spălarea banilor şi

finanţarea terorismului şi pentru a asigura instruirea propriilor angajaţi pentru a putea

recunoaşte operaţiunile care au legătura cu spălarea banilor şi finanţarea terorismului şi pentru

155

a lua măsuri imediate în aceste situaţii. Art. 30 din Norme prevede pentru societăţile non-

financiare, care nu au autoritate de supraveghere să aibă un control intern si/sau audit pentru a

evalua periodic eficienta procedurilor stabilite incluzand nivelul profesional al personalului.

Nu exista prevederi obligatorii pentru a stabili procedurile de evaluare pentru a asigura

standarde înalte în momentul angajărilor. Trebuie menţionat ca în România o parte a

sectorului companiilor non-financiare este formata din practicieni sau firme mici unde, în

practica, nu este posibil să detina structuri interne pentru conformitate şi audit. Evaluatorii

sunt conştienţi ca parte a sectorului DNFBP este format din practicieni sau mici companii care

în practica nu este posibil să acopere structurile interne de conformitate şi audit.

885. Aplicarea Recomandării 21. Criteriul 16.3 aplica Recomandarea 21 pentru societăţile

non-financiare. Nu exista prevederi specifice în legislaţie pentru ca societăţile non-financiare

să acorde atenţie speciala relaţiilor de afaceri şi tranzacţiilor cu persoane din tari care nu

aplica sau aplica insuficient Recomandările FATF.


886. Obligaţiile de raportare menţionate în art. 3 din Legea de CSB/CFT fac referire la

tranzacţiile suspecte “….care urmează a fi efectuate…… “ nu par să acopere în întregime

obligaţiile de raportare aşa cum sunt prevăzute în Recomandarea 13. Obligaţia de raportare

prevăzuta la Art. 3 al Legii CSB/CFT nu acoperă spălarea banilor şi finanţarea terorismului

dacă tranzacţia suspecta a fost deja efectuata, chiar dacă este parţial acoperita în Articolul 4

litera g) din Normele 496/2006.

887. Tentativa de a efectua tranzacţii suspecte nu este acoperita.

888. Principalul domeniu de îngrijorare în cadrul societăţilor non-financiare în ce priveşte

regimul de CSB/CFT este numărul mic de RTS transmise. În special când se iau în

considerare sectoarele specifice care – aşa cum a fost confirmat în timpul vizitei de către

autorităţile din România – sunt vulnerabile fata de spălarea banilor, cum ar fi agenţiile

imobiliare şi profesiunile juridice liberale. Evaluatorii îşi exprima îngrijorarea în ceea ce

priveşte nivelul scăzut de dedicare din partea acestor sectoare.

889. Cazinourile transmit rapoarte şi lucrează împreuna cu ONPCSB, dar evaluatorii tot mai

considera ca acest sector este vulnerabil şi astfel continuarea cooperării trebuie să se facă mai

departe pentru a monitoriza sectorul. Nivelul scăzut de detectare pare să fie legat de nivelul

scăzut de conştientizare asupra propriilor vulnerabilitatea şi în unele cazuri de refuzul de a

raporta. În ceea ce priveşte agenţiile imobiliare şi notarii publici se pare ca exista confuzii fata

de cine este cel mai bine situat pentru a putea detecta activităţile suspecte.

890. Pe viitor o măsura de a reduce riscul de spălare a banilor în cadrul sectorului agenţiilor

imobiliare (care a fost considerat ca având un risc extrem de crescut) ar fi de a intari

integritatea şi de a dispune măsuri adecvate sectorului. Acest lucru ar putea include adoptarea

unor prevederi, cum ar fi acordarea licenţei şi înfiinţarea unei uniuni naţionale a agenţilor

imobiliari.

891. Numărul de rapoarte transmise de societăţile non-financiare este, în general, extrem de

scăzut, şi acest lucru pare să indice un nivel scăzut al eficientei regimului de CSB/CFT în

acest domeniu.

156

892. Recomandarea 14 se aplica societăţilor non-financiare dar prevederile “de siguranţa” nu

includ în mod explicit directorii, ofiţerii şi angajaţii (permanenţi sau temporari). În ceea ce

priveşte “divulgarea de informaţii” prevederile nu interzic divulgarea fata de o terţa persoana

a faptului ca un RTS a fost transmis Oficiului.

893. Recomandarea 15 se aplica de asemenea, societăţilor non-financiare. Exista pentru

societăţile non-financiare obligaţia de a elabora proceduri şi metodologii adecvate de control

intern şi de a numi unul sau mai mulţi ofiţeri de conformitate. În orice caz, nu exista o

prevedere ca să menţioneze ca ofiţerul de conformitate trebuie desemnat la nivelul conducerii.

Nu exista nici obligaţia de a asigura accesul direct şi securizat la date pentru ofiţerii de

conformitate. Nu exista prevederi specifice privind verificarea angajaţilor în cadrul unei

societăţi non-financiare.

894. Problema unui risc potenţial care poate reieşi dintr-o relaţie de afaceri şi o tranzacţie cu

persoane din tari care nu aplica sau aplica insuficient Recomandările FATF trebuie prevăzuta

şi în ce priveşte societăţile non-financiare.



R. 16 Neconformitate Cerinţa de extindere a obligaţiilor de raportare

pentru a acoperi spălarea banilor şi finanţarea

terorismului dacă tranzacţia suspecta a fost deja

efectuata (în afara prevederilor Art. 4 litera g) din

Normele 496/2006).

Tentativa de a efectua o tranzacţie suspecta nu

este menţionata în mod explicit.

Nu toate aspectele obligatorii privind

finanţarea terorismului sunt incluse în cerinţele

privind raportarea.

Numărul scăzut de RTS de la societăţile non-

financiare (eficienta)

Îmbunătăţirea transmiterii informaţiilor şi

ghiduri privind RTS care sunt necesare pentru toate

societăţile non-financiare şi în special agenţii

imobiliari şi profesiunile juridice şi contabilii care

sunt consideraţi ca fiind vulnerabili fata de SB şi FT.

Unele societăţi non-financiare se pare ca au

un nivel scăzut de conştientizare în ce priveşte

vulnerabilitatea lor si/sau se pare ca refuza să

raporteze (avocaţii, notarii, agenţii imobiliari,

contabilii).

Măsurile de protecţie nu includ directorii,

ofiţerii şi angajaţii (permanenţi sau temporari).

Dezvăluirea către terţe parţi a faptului ca un

RTS a fost completat către Oficiu nu este în mod

explicit interzisa.

Nu exista prevederi care să impună

desemnarea ofiţerului de conformitate de la nivelul

conducerii.

Nu exista obligaţia de a asigura ofiţerului de

conformitate acces direct şi în timp util la datele şi

157

informaţiile relevante.

Doar prevederi indirecte cu privire la protecţia

angajaţilor pentru avocaţi, notari, contabili şi notari

publici.

Nu exista obligaţia DNFBP-urilor de a acorda

o atenţie speciala la tranzacţiile cu ţările care nu sau u

au implementat în mod adecvat Recomandările

FATF.

4.3 Reglementarea, supravegherea şi monitorizarea (R. 17, 24 şi 25)


Recomandarea 17

895. Tarile trebuie să asigure existenta unor sancţiuni eficiente, proporţionale şi descurajante,

fie ele penale, civile sau administrative, aplicabile persoanelor fizice sau juridice care fac

obiectul acestor Recomandări, care nu se conformează cerinţelor privind spălarea banilor şi

finanţarea terorismului.

896. Descrierea şi analiza pentru instituţiile financiare privind criteriile stabilite la

Recomandarea 17 care sunt aplicabile în întregime şi societăţilor non-financiare.

Recomandarea 24

897. Criteriul 24.1.1 stipulează ca tarile trebuie să se asigure ca o autoritate competenta

desemnata are responsabilitatea de a stabili regimul de reglementare şi supraveghere în

domeniul CSB/CFT.

898. Art. 17 din Legea de CSB/CFT prevede următoarea distribuire a sarcinilor în

monitorizarea activităţii de conformitate fata de obligaţii privind CSB/CFT:

- autorităţile având atribuţii financiare de control, conform dispoziţiilor legii;

- autorităţile de supraveghere prudenţiala pentru persoanele care se afla sub

supraveghere;

- ONPCSB pentru persoanele care nu se afla sub supravegherea vreunei autoritati;

- structura de conducere a profesiunilor juridice independente pentru notarii publici,

avocaţii şi alte persoane care exercita profesii juridice independente.

899. ONPCSB are atribuţii de reglementare şi supraveghere în ceea ce priveşte societăţile

non-financiare, inclusiv cazinourile. Avocaţii şi notarii, sunt supravegheaţi de Uniunea

Naţionala a Notarilor Publici din România (UNNPR) şi de Uniunea Naţionala a Barourilor din

România. ONPCSB supraveghează auditorii.

900. Potrivit Legii de CSB/CFT autorităţile de monitorizare sunt persoane obligate. Dacă

informaţiile obţinute indica suspiciuni de spălare a banilor, finanţare a terorismului sau alte

încălcări ale Legii de CSB/CFT, autorităţile trebuie să informeze imediat Oficiului (art. 17

alin. 1.1).

901. ONPCSB supraveghează un număr mare de societăţi non-financiare, aşa cum sunt

enunţate în următorul tabel:

158

Autoritatea de

Supraveghere

Categorii de entităţi non-

financiare

Număr statistic

ONPCSB Contabili 56.000

ONPCSB Asociaţii 32.057

ONPCSB Auditori 1659 (persoane fizice)

667 (persoane juridice)

ONPCSB Case de pariuri 28

ONPCSB jocuri bingo 12

ONPCSB Dealeri de maşini 2633

ONPCSB Cazinouri 21

ONPCSB Dealeri de metale şi pietre

preţioase

462

ONPCSB Fundaţii 15723

ONPCSB Jocuri de noroc 1253

ONPCSB Loterie 1

ONPCSB Agenţii imobiliare 9570

ONPCSB Maşini electronice 951

ONPCSB Dealeri turism 3802

ONPCSB Consultanţi de afaceri şi

management

26.600

Uniunea Naţionala a

Barourilor din România

Avocaţi 16.000

Uniunea Naţionala a

Notarilor Publici din

România

Notari 1.753

902. Decizia nr. 10/2007 prevede reguli metodologice aplicabile în cadrul activităţii de

supraveghere efectuata de Serviciul Supraveghere şi Control din cadrul ONPCSB, care a fost

infiinta în cadrul Direcţiei Juridice, Metodologie şi Control, care are atribuţii de supraveghere

on-site şi off-site.

903. În scopul întăririi supravegherii, ONPCSB a semnat protocoale de cooperare cu Uniunea

Naţionala a Barourilor din România şi cu Uniunea Naţionala a Notarilor Publici din România.

904. În anul 2004, ONPCSB a încheiat un protocol cu Garda Financiara, care este instituţia cu

atribuţii de prevenire, detectare şi combatere a oricăror acte sau fapte care au legătura cu

evaziunea fiscala şi fraudele fiscale.

905. ONPCSB a încheiat protocoale de cooperare cu alte asociaţii profesionale care nu au

atribuţii de supraveghere pentru a intari rolul acestora în promovarea conformităţii fata de

regulile de CSB/CFT precum şi creşterea nivelului de conştientizare în special prin activităţile

de instruire şi emiterea de ghiduri specifice.

906. În tabelul de mai jos sunt inserate protocoalele încheiate de ONPCSB cu asociaţiile

profesionale şi autorităţile de supraveghere:

Asociaţii profesionale Data semnării

Camera Auditorilor Financiari martie 2007

Corpul Experţilor Contabili şi

Contabililor Autorizaţi

octombrie 2004

Uniunea Naţionala a Notarilor Publici septembrie 2005

159

Uniunea Naţionala a Barourilor din

România

noiembrie 2005

Asociaţia Organizatorilor de Cazinouri

din România

decembrie 2004

Asociaţia Dealerilor de Maşini (APIA) decembrie 2005

Uniunea Naţionala a Agenţiilor

Imobiliare

octombrie 2004

Asociaţia Română a Agenţiilor Imobiliare noiembrie 2005

907. O autoritate competenta trebuie să acorde licenţa pentru cazinouri conform criteriului

24.1.2. Comisia de Autorizare a Activităţilor de Jocuri de Noroc este responsabila cu

licenţierea activităţilor de jocuri de noroc în baza prevederilor Hotărârii de Guvern nr.

251/1999 privind condiţiile de autorizare, organizare şi exploatare a activităţilor de jocuri de

noroc şi autoritatea competenta să acorde autorizarea.

908. Comisia este o entitate care îşi desfăşoară activitatea în cadrul Ministerului Finanţelor

Publice şi este formata din reprezentanţii Ministerului Finanţelor Publice, Agenţia Naţionala

de Administrare Fiscala, Ministerul Administraţiei şi Internelor şi reprezentanţii Asociaţiei

Organizatorilor de Cazinouri din România (care este membru fără drept de vot).

909. Comisia răspunde de emiterea, suspendarea sau anularea licenţelor pentru activităţile de

jocuri de noroc. Licenţa este valabila pe o perioada de un an iar după aceasta perioada agentul

poate aplica pentru o noua licenţa. O licenţa nu poate fi vânduta fără aprobarea Comisiei.

910. Art. 6 din Hotărârea de Guvern nr. 251/1999 menţionează o arie larga de activităţi de

jocuri de noroc care sunt premise în România. Cazinourile on line sunt interzise.

911. Verificarea periodica este efectuata de organisme specializate de control ale Ministerului

de Interne care verifica conformitatea fata de prevederile legale privind organizarea,

autorizarea şi desfăşurarea activităţilor de jocuri de noroc.

912. Tabelul de mai jos evidenţiază numărul de licenţe eliberate în anul 2006:

Activităţile de Jocuri de Noroc Numărul de Licenţe Eliberate

Cazinouri 21

Agenţii de pariuri 28

Locurile de bingo 12

Maşinile electronice 951

Loteria Naţionala 1

Maşinile electronice cu premii 1253

913. Conform criteriului 24.1.3n o autoritate competenta trebuie să adopte măsurile necesare,

legale sau de reglementare pentru a preveni ca infractorii sau organizaţiile infracţionale să

detina sau să fie adevăraţii proprietari, să controleze sau să detina acţiuni, sau să detina funcţii

de conducere în cadrul unui cazinou.

914. Motivele refuzului acordării unei licenţe pentru activităţi de jocuri de noroc sunt

menţionate în art. 19 din Hotărârea de Guvern nr. 251/1999, dintre care: “Administratorul sau

directorul executiv al agentului economic au fost condamnaţi pentru frauda, inselaciune, fals

şi uz de fals, evaziunea fiscala, contrabanda sau orice alte infracţiuni, care au avut ca rezultat

pierderea drepturilor politice sau civile sau au fost sancţionaţi pentru incalcarea dispoziţiilor

legale referitoare la jocurile de noroc”.

160

915. Nu exista măsuri de reglementare sau măsuri legale pentru a preveni ca infractorii sau

asociaţii acestora să detina sau să fie adevăraţii beneficiari sau să detina acţiuni sau funcţii de

conducere sau să fie operatorii unui cazinou.

916. Faptul ca nu sunt luate măsuri specifice pentru a proteja cazinourile din România de a fi

folosite necorespunzător de către adevăratul beneficiar în scopuri infracţionale, trebuie luat în

considerare urgent de către autorităţile din România, în special luând în considerare faptul ca

cazinourile au fost recunoscute ca fiind un sector vulnerabil fata de spălarea banilor. Trebuie

luat în considerare faptul ca în timpul vizitei membrii AOCR au explicat ca majoritatea

cazinourilor care funcţionează în România nu sunt deţinute de cetăţeni Români ci de cetăţeni

străini (din Turcia, Israel, Austria, Ucraina) şi sunt parte a unor grupuri mari.

917. Au fost făcute progrese semnificative de către ONPCSB în ceea ce priveşte cooperarea

cu AOCR care în luna decembrie 2006 au emis proceduri de control intern privind CSB//CFT.

918. Autorităţile din România au subliniat faptul ca drept rezultat al controalelor comune cu

Garda Financiara, care au avut ca rezultat aplicarea de sancţiuni, inclusiv amenzi şi închiderea

temporara a activităţii, cazinourile au adoptat o atitudine cooperanta şi numărul de RTS a

crescut.

919. În conformitate cu criteriul 24.2 tarile trebuie să se asigure ca alte categorii de societăţi

non-financiare sunt subiecte ale unui sistem efectiv de monitorizare şi asigurare a

conformităţii fata de prevederile de CBS/CFT. Subcriteriul 24.2.1 prevede ca o autoritate

desemnata competenta sau o autoritate de supraveghere responsabila cu monitorizarea şi

asigurarea conformităţii unei societăţi non-financiare fata de prevederile de CSB/CFT trebuie

să aibă funcţii corespunzătoare pentru a-si îndeplini atribuţiile inclusiv puterea de monitoriza

şi sancţiona şi trebuie să dispună de resurse tehnice şi alte resurse pentru îndeplinirea

atribuţiilor sale.

920. În luna martie 2007, ONPCSB a emis Decizia 90/2007 (Procedurile de lucru privind

supravegherea, verificarea şi activităţile de control pentru entităţile raportoare care nu sunt

subiecte ale supravegherii prudenţiale ale anumitor autoritati), care asigura cadrul legal

privind organizarea controalelor şi supravegherea efectuata de către FIU asupra entităţilor

menţionate anterior.

921. Procedurile stabilesc a abordare a supravegherii bazata pe expunerea entităţilor

raportoare fata de riscurile de SB/FT, care duc la detectarea vulnerabilităţilor fata de spălarea

banilor şi finanţarea terorismului aşa cum rezulta din activităţile de control şi inspecţiile on-

site şi off-site.

922. Abordarea strategica bazata pe evaluarea riscului pentru monitorizarea acestui sector,

care este extrem de impartit, a fost dezvoltata recent de FIU România. Folosind un sistem de

scoring numit MAINSET riscurile de SB/FT sunt evaluate pe baza datelor şi indicatorilor

extraşi din supravegherea off-site. Înainte de anul 2007, inspecţiile societăţilor non-financiare

au fost efectuate periodic de ONPCSB.

923. Numărul de societăţi non-financiare care trebuie supravegheate de ONPCSB este foarte

mare. Mai mult, aceste societăţi acoperă o arie larga de activităţi, care necesita expertiza

diversa. În condiţiile în care ONPCSB are numai 12 persoane care pot efectua controale on-

site, evaluatorii îşi exprima îngrijorarea cu privire la necesarul de resurse disponibile pentru

supraveghere în cadrul ONPCSB.

161

924. Art. 17 (2) din Legea de CSB/CFT menţionează ca ONPCSB poate efectua controale şi

inspecţii împreuna cu alte autoritati de supraveghere ale entităţilor raportoare. Inspecţiile

comune au fost efectuate împreuna cu Garda Financiara şi UNNPR.

925. Inspecţiile comune cu Garda Financiara sunt efectuate de obicei la propunerea ONPCSB.

Inspecţiile comune efectuate la cazinouri (in anul 2005: 19 cazinouri şi în anul 2006: 8

cazinouri) şi organizaţii non-profit.

926. Tabelul de mai jos evidenţiază rezultatele supravegherii on site structurata pe categoriile

de infracţiuni ale entităţilor raportoare în perioada martie – august 200713

(perioada de

aplicare a procedurilor de lucru ale sistemului MAINSET):

Tabelul infracţiunilor care acoperă toate DNFBP-urile

Infracţiune Procent

Incalcarea dispoziţiilor art. 14 din Legea

656/2002 (nedesemnarea unui ofiţer de

conformitate, proceduri interne)

37%


656/2002 (neelaborarea unor proceduri

adecvate de control intern)

32%

Incalcarea dispoziţiilor art. 3 alin. 6 din

Legea 656/2002 (neraportarea

tranzacţiilor cu numerar peste limita de

10.000 euro)

28%


656/2002 (neraportarea tranzacţiilor

suspecte)

1%


656/2002 (păstrarea documentelor de

identificare pe o anumita perioada)

1%


656/2002 (neaplicarea normelor de

cunoaştere a clientelei)

1%

927. Pentru profesiile juridice independente autorităţile de supraveghere sunt următoarele:

Uniunea Naţionala a Notarilor Publici (UNNPR) este o organizaţie profesionala cu

personalitate juridica. UNNPR coordonează la nivel naţional activitatea notarilor publici şi

verifica respectarea de către aceştia a prevederilor Legii 36/1995 privind organizarea

activităţii notarilor şi Statutului UNNPR. UNNPR este şi organism de supraveghere şi control

pentru notarii publici. UNNPR a încheiat un protocol cu ONPCSB în anul 2005 prin care a

stabilit o cooperare continua cu FIU România. Conform acestui Protocol UNNPR a infiintat o

baza de date pentru a colecta toate rapoartele (RTN şi RTS) transmise de notarii publici şi

retransmise ulterior către ONPCSB în format electronic codificat.

In anul 2005 au fost efectuate 15 controale comune la notarii publici care au fost

efectuate de UNNPR şi ONPCSB. Dacă în timpul procesului de supraveghere a notarilor,

UNNPR obţine informaţii cu privire la incalcarea de către aceştia a prevederilor Legii de

13

Vizita evaluatorilor a avut loc la inceputul lunii mai 2007. Din acest motiv numai o parte a rezultatelor

mentionate în tabel se refera la perioada cand a avut loc vizita şi imediat dupa.

162

CSB/CFT sau exista suspiciuni ca fondurile provin din activităţi infracţionale, UNNPR

notifica imediat ONPCSB.

Uniunea Naţionala a Barourilor din România (UNBR) este persoana juridica (Legea

51/1995). Conform statutului profesiei de avocat toate barourile infiintate în România trebuie

să fie membre ale UNBR.

UNBR a încheiat un Protocol de cooperare cu ONPCSB în anul 2005, care stabileşte o

colaborare permanenta pe schimbul de date şi informaţii şi organizarea activităţilor specifice

de instruire.

928. Organizaţiile de supraveghere profesionale au implementat propriile responsabilitati

privind CSB/CFT, prin diseminarea unor ghiduri specifice către membrii lor, precum şi prin

includerea infracţiunilor privind CSB/CFT în politica proprie de sancţionare.

929. Tabelul de mai jos evidenţiază rezultatele controalelor ONPCSB în perioada 2005 – 2007

(sfârşitul lunii martie 2007)

Anul Entitatea

raportoare

Entitatea

controlata

Entităţi

sancţionate

Amenzi

aplicate de

ONPCSB

2005 Cazinouri 19 19 415.000 RON

2006

Jocuri de noroc 8 2 15.000 RO; 1

avertisment

Agenţii

imobiliare

27 8 85.000 RON; 3

avertismente

Case de pariuri 3 3 30.000 RON; 2

avertismente

Agenţii turism 12 1 1 avertisment

Dealeri

maşini/companii

leasing

25 10 105.000 RON;

3 avertismente

Notari publici 15 15 -

Companii de

consultanta

1 1 avertisment

2007 Companii de

consultanta

7 7 7 avertismente

Agenţii

imobiliare

10 6 6 avertismente

fundaţii 18 5 5 avertismente

Recomandarea 25 (ghid şi feed-back)

930. Criteriul 25.1 prevede ca autorităţile competente să emită Ghiduri care vor veni în

sprijinul societăţilor non-financiare în implementarea şi respectarea prevederilor de CSB/CFT.

Doua manuale (Ghidul de Tranzacţii Suspecte şi Manualul de Training pentru Combaterea

Spălării Banilor) au fost emise de ONPCSB în cadrul Proiectului de Twinning pentru

îmbunătăţirea activităţii de detectare a tranzacţiilor suspecte în anul 2002, care au fost

actualizate în anul 2004 şi 2005.

931. Ghiduri au fost emise şi de alte organizaţii non-financiare. Exista sectoare extinse care nu

sunt acoperite de niciunul dintre ghidurile emise de ONPCSB (vânzarea şi cumpărarea de

obiecte de arta, pietre preţioase, dealeri de maşini, dealeri de turism, asociaţii şi fundaţii), sau

de către asociaţii.

163

932. Numărul scăzut de rapoarte, care vin de la diferite sectoare ale societăţilor non-financiare

subliniază nevoia urgenta de emitere a unor ghiduri relevante pentru diferite sectoare pentru a

creste nivelul de conştientizare al acestora cu privire la obligaţia de raportare a tranzacţiilor

suspecte, destinate în special acelor categorii de entităţi non-financiare care nu au raportat

niciodată sau au transmis un număr scăzut de rapoarte.

933. Mai mult, Ghidurile trebuie să dezvolte tehnici privind finanţarea terorismului.

934. În perioada 2002 – 2006 a fost organizat un număr semnificativ de sesiuni de instruire la

care au participat ofiţerii de conformitate din cadrul entităţilor non-financiare.

935. ONPCSB asigura feedback-ul general pentru entităţile raportoare în special în cadrul

sesiunilor de instruire, prin prezentarea de tipologii şi tendinţe de spălarea banilor şi finanţarea

terorismului. În ceea ce priveşte feedback-ul de la caz la caz către entitatea raportoare este

trimisa numai notificarea cu privire la primirea raportului transmis de entitatea raportoare.

936. ONPCSB trebuie să ia în considerare faptul ca trebuie să asigure feed-back-ul specific

pentru sectoarele cu risc crescut.


937. Evaluatorii au recomandat ca autorităţile române să ia în considerare implementarea

măsurilor adecvate de reglementare şi legale pentru a preveni ca infractorii şi asociaţiile

acestora să detina sau să fie adevăraţii beneficiari ai cazinourilor.

938. Măsurile viitoare de reducere a riscului de spălare a banilor în cadrul sectorului imobiliar

(pe care evaluatorii îl considera ca fiind cu risc crescut) vor contribui la întărirea integrităţii şi

a măsurilor pentru acest sector. Acest lucru poate include prevederi specifice, cum ar fi

licenţierea şi crearea unei uniuni naţionale a agenţiilor imobiliare.

939. Evaluatorii au observat ca Registrul asociaţiilor şi fundaţiilor ţinut de către Ministerul

Justiţiei trebuie să fie actualizat şi modul de păstrare a înregistrărilor trebuie monitorizat

corespunzător pentru a deveni o sursa veridica atunci când se efectuează supravegherea

privind CSB/CFT.

940. Dat fiind resursele limitate ale FIU-ului, implementarea unei abordări pe baza de risc

dezvoltate pentru monitorizare poate fi de ajutor dar nu suficienta. Deşi este evidenta

cooperarea, de exemplu prin inspecţii comune, între ONPCSB şi alte autoritati de

supraveghere punctul de vedere al evaluatorilor este ca resursele ONPCSB sunt neadecvate, în

special luând în considerare ca numai 12 membri desfăşoară inspecţiile on-site. Astfel, trebuie

luate în considerare următoarele posibilitati:

- fie creşterea capacitaţii de supraveghere a ONPCSB; sau

- o reconfigurare a responsabilităţilor între diferiţi supraveghetori.

941. Evaluatorii au fost impresionaţi de evoluţia supravegherii pe baza de risc desfăşurate de

ONPCSB, care este într-un stadiu timpuriu de implementare. Acest lucru va veni în sprijinul

unei supravegheri cu o ţinta mai clara, care ar trebui să duca la o creştere a eficientei.

942. Numărul scăzut al rapoartelor de la profesii şi sectoare cu risc crescut (cum ar fi agenţii

imobiliari şi profesiunile juridice şi contabile) necesita ghiduri adecvate pentru a creste nivelul

de conştientizare. Ghidurile vor trebui să contina tehnici de finanţarea terorismului.

164

943. ONPCSB trebuie să ia în considerare feed-back-ul specific pentru sectoarele cu risc

crescut.

4.3.3 Respectarea Recomandărilor 24 şi 25


evaluarea

R. 17 Conformitate

parţială

Toate organismele de supraveghere

trebuie să ia în considerare o mai mare utilizare

a sancţiunilor pentru a creste nivelul de

conformare în cadrul sectoarelor care respecta

mai puţin sau a celor cu risc crescut.

Pentru a creste efectul de descurajare este

recomandabil ca autorităţile române să ia în

considerare comunicarea prin canale publice a

tuturor sancţiunilor.

R. 24 Conformitate

parţială Pentru cazinouri exista măsuri

insuficiente de prevenire ca

infractorii/asociaţiile acestora să detina sau

să fie adevăraţii beneficiari sau acţionarii ai

unor cazinouri.

Creşterea integrităţii şi cerinţe

adecvate de întrare pe piaţa a sectorului

imobiliar pentru a reduce riscul de SB şi FT.

Luând în considerare numărul şi

varietatea societăţilor non-financiare

controlate, evaluatorii au serioase rezerve cu

privire la suficienta resurselor de

supraveghere aflate la dispoziţia ONPCSB.

Nu exista conformitate

sistematica la un număr mare de societăţi

incluse în categorii care nu sunt clar definite

de lege.

Nu exista date statistice privind

supravegherea autorităţilor.

Au fost aplicate unele sancţiuni,

dar nivelul de monitorizare este mic data

fiind mărimea sectorului.

R. 25 Conformitate

parţială

- Nivelul scăzut de raportare al

profesiunilor şi sectoarelor cu risc crescut (cum

ar fi agenţiile imobiliare şi profesiunile juridice

necesita ghiduri specifice pentru a creste nivelul

de conştientizare.

- Ghidurile trebuie să contina tehnici de


- Pentru a intari eficienta feed-back-ului

ONPCSB trebuie să ia în considerare oferirea

feed-back-ului pentru sectoarele cu risc crescut.

165

4.4 Alte profesii non-financiare / Tehnici sigure moderne de tranzacţionare (R. 20)


944. Criteriul 20.1 stabileşte ca tarile trebuie să aplice Recomandările 5, 6, 8 – 11, 13 – 15, 17

şi 21 fata de entităţile non-financiare şi profesiile (altele decât cele desemnate) care prezintă

riscul de a fi folosite în scopul spălării banilor şi al finanţării terorismului.

945. Legea de CSB/CFT trece dincolo de categoria entităţilor non-financiare desemnate

incluse în Recomandările FATF (de ex. casele de pariuri, dealerii, turism, Trezoreria,

autoritatea vămilor).

946. Auditorii, consilierii fiscali, dealerii de obiecte de arta şi casele de licitaţii sunt acoperite

(art. 8 lit. d şi e) de către Legea de CSB/CFT. Extinderea categoriilor de profesiuni şi asociaţii

întruneşte obligaţiile din cadrul art. 21 (3) şi (6) din cea de a doua Directiva. Extinderea

acestor prevederi ale Legii de CSB/CFT nu pare să fie un rezultat al unei atenţii deosebite şi a

unei abordări pe baza de risc. Riscul de finanţare a terorismului se pare ca nu a fost luat în

considerare ca o problema separata de riscul de spălare a banilor în contextul criteriului 20.1.

947. Criteriul 20.2 specifica ca tarile trebuie să ia măsuri de a încuraja dezvoltarea şi utilizarea

unor tehnici moderne sigure de efectuare a tranzacţiilor care sunt mai puţin vulnerabile fata de

spălarea banilor. Exemple de tehnici sau măsuri care pot fi mai puţin vulnerabile fata de SB

specificate în metodologie includ: reducerea folosirii numerarului, neemiterea unei

denominari foarte mari a bancnotelor şi sisteme de transfer automat securizate.

948. Bancnota cu cea mai mare valoare în România este cea de 500 lei (echivalentul a

aproximativ 150 euro)

949. Cadrul legal care face referire la sistemul de plata a fost armonizat cu legislaţia UE şi

vechea infrastructura a fost înlocuita de un sistem automat în întregime.

950. În anul 2005 unele noi sisteme automate au fost lansate care înlocuieşte fostul sistem de

operare manual:

- ReGIS (sistem în timp real) administrat de BNR

- ACH (Casa Automata de Compensare) administrat de TRANSFOND – SA

- SaFIR (înregistrarea instrumentelor financiare şi de docontare) - administrat de BNR

951. Platile cu cardul şi alte plaţi electronice sunt procesate în conformitate cu Regulamentul

6/2006 emis de BNR. Regulamentul se aplica instituţiilor de credit, instituţiilor financiare

non-bancare şi altor participanţi la tranzacţiile cu instrumente de plata electronice. BNR a

oferit următoarele date privind cardurile emise, care menţionează clar ca utilizarea cardurilor

de debit şi credit este în creştere.

952. Carduri emise în tara

2001 2002 2003 2004 2005 2006

Carduri cu

funcţie

numerar

2,083,150 3,498,147 4,637,870 5,775,897 7,253,894 9,172,773

Carduri cu

funcţie de

plata

2,083,150 3,498,045 4,641,710 5,781,408 7,267,522 9,174,403

166

(exceptând

funcţia e-

money din

care:

Carduri cu

funcţie de

debit

1,928,132 3,260,366 4,382,816 5,485,679 6,613,842 7,884,427

Carduri cu

funcţie de

debit

întârziata

110 476 696 854 1,276 13,958

Carduri cu

funcţie de

credit

155,062 237,203 258,198 307,962 721,509 1,287,122

Carduri cu

funcţie e-

money

0 0 0 0 0 0

Numărul

total de

carduri

(indiferent

de numărul

de funcţii

pe card)

2,083,150 3,498,147 4,641,410 5,793,257 7,325,574 9,181,390

953. Luând în considerare datele privind cardurile emise în anul 2005, a fost o creştere de

26% pe an. În termeni de volum plaţi cu cardul 32%.

954. În orice caz, aşa cum rezulta din tabelul de mai jos privind volumul banilor aflaţi în

circulaţie în afara instituţiilor financiare şi monetare, în România încă se mai foloseşte foarte

mult numerarul.

Bancnote şi monezi (milioane RON; finalul perioadei)

2001 2002 2003 2004 2005 2006

Numerar

aflat în

circulaţie

4,001,04 5,282,50 6,520,66 8,223,19 12,739,49 17,365.93

Valoarea

bancnotelo

r aflate în

circulaţie

3,937,63 5,204,32 6,437,56 8,132,18 12,624,14 17,233.69

Valoarea

banilor

aflaţi în

circulaţie

deţinuţi de

instituţiile

monetare şi

financiare

421.84 683.23 663.75 593.90 1,184.42 2,333.27

Valoarea

banilor

3,579.20 4,599.27 5,856.92 7,629.29 11,555.08 15,032.66

167

aflaţi în

circulaţie

în afara

instituţiilor

financiare

şi monetare


955. Evaluatorii au observat ca România a făcut progrese în vederea îndeplinirii criteriului

20.1 şi a luat în considerare aplicarea Recomandărilor relevante fata de alte societăţi non-

financiare. Acest rezultat este parţial datorat obligaţiilor specifice instituite prin cea de a doua

Directiva.

956. România a întreprins măsuri pentru a încuraja dezvoltarea şi folosirea tehnicilor moderne

şi sigure pentru efectuarea tranzacţiilor financiare care sunt mai puţin vulnerabile fata de

spălarea banilor.

957. În ceea ce priveşte măsurile luate pentru a reduce tranzacţiile cu numerar, acest lucru

pare să nu fi avut efect pana acum. Bazarea pe numerar este extinsa, deşi au fost întreprinse

măsuri semnificative pentru a dezvolta tehnici moderne de tranzacţionare.


Evaluare Rezumatul factorilor care

evidenţiază evaluarea

R.20 Conformitate în mare măsura - măsuri viitoare trebuie întreprinse

pentru a reduce tranzacţiile cu numerar.

Tranzacţiile încă au la baza numerarul.

5. PERSOANELE şi ARANJAMENTELE JURIDICE şi ORGANIZATIILE NON-

PROFIT

5.1 Persoanele juridice – accesul la informaţiile privind adevăratul beneficiar şi

controlul informaţiilor (R. 33)


958. Legea 31/1990 privind societăţile comerciale reglementează asociaţiile şi înfiinţarea

persoanelor juridice. Legea 26/1990 privind Oficiul Naţional al Registrului Comerţului

reglementează problemele privind registrul comerţului.

959. Oficiul Naţional pentru Registrul Comerţului (ONRC) este o instituţie publica

subordonata Ministerului Justiţiei. ONRC este persoana juridica şi are propriul buget.

Principalele atribuţii ale ONRC sunt următoarele:

- publicitatea;

- păstrarea înregistrărilor privind statutul juridic şi financiar al comercianţilor;

- oferirea de date statistice şi economice;

- simplificarea procedurilor privind înregistrarea şi autorizarea companiilor;

- informarea şi oferirea de asistenta pentru companii cu privire la problemele legate de

activităţile de înregistrare a comerţului.

168

960. ONRC administrează registrul comerţului central prin baze de date (RECOM) având la

baza datele actualizate privind companiile.

961. Societăţile comerciale sunt infiintate sub următoarele forme: societate în nume colectiv,

societate în comandită simplă, societate pe acţiuni, societate în comandită pe acţiuni, societate

cu răspundere limitată. Societăţile în nume colectiv sau societăţile cu raspundere limitata

trebuie infiintate prin act constitutiv şi acesta trebuie semnat de toti asociatii sau de membrii

fondatori. Actul constitutiv necesita înregistrarea oficiala prin transmiterea la Registrul

Comertului şi trebuie să contina lista obligatiilor în legatura cu documentelor transmise.

Aceste obligatii difera depinzand de structura juridica a companiei.

962. Art. 6 (2) din Legea 31/1990 prevede ca nu pot fi fondatori persoanele care, potrivit legii,

sunt în incapacitate sau care au fost condamnate pentru gestiune frauduloasă, abuz de

încredere, fals, uz de fals, înşelăciune, delapidare, mărturie mincinoasă, dare sau luare de

mită, precum şi pentru alte infracţiuni prevăzute de prezenta lege.

963. Articolul 36 prevede ca societatea va fi inregistrata la Registrul Comertului, în a cărui

rază teritorială îşi va avea sediul societatea în termen de 15 zile de la semnarea actului

constitutiv. Cererea de înregistrare trebuie insotita de urmatoarele acte: actul constitutiv al

societăţii; dovada efectuării vărsămintelor în condiţiile actului constitutiv; dovada sediului

declarat şi a disponibilităţii activelor firmei; actele constatatoare ale operaţiunilor încheiate în

contul societăţii şi aprobate de asociaţi etc.Ei sunt impreuna raspunzatori pentru orice esec în

îndeplinirea sarciniilor lor. Societatea comerciala devine persoana juridica de la data

înregistrării sale în Registrul Comertului. Sunt colectate sau facute publice informatii privind

majoritatea actionarilor sau a adevaratului beneficiar. Autorităţile competente au acces în timp

real la informatii actualizate privind adevaratul beneficiar şi cel care exercita controlul.

964. Chiar dacă înregistrarea în Registrul Comerţului a adevăratului beneficiar nu este

obligatorie, există prevederi legale care au ca scop ca acest aspect să fie corect reflectat în

registrul ţinut chiar de societate (art. 177 din Legea nr. 31/1990 cu privire la societăţile

comerciale). Obligaţia de a ţine evidenţa acţionarilor este o obligaţie legală pentru conducerea

societăţii. Mai mult, administratorii vor furniza oricărei persoane informaţii privind structura

acţionariatului şi, la solicitarea acelor persoane, vor elibera certificate cu privire la datele

respective trecute în registru (art. 178 din Legea nr. 31/1]990 cu privire la societăţile

comerciale).

965. Modificarile actului constitutiv, ale capitalului inregistrat, ale statutului juridic al

companiei trebuie inregistrate la ONRC. În ceea ce priveste administrarea şi controlul, toate

societăţile comerciale sunt obligate să transmita informatii la ONRC.

966.ONRC este un registru public şi informatiile inregistrate sunt puse la dispozitia oricarei

persoane care solicita aceste informatii. DIICOT şi DNA au acces on line la acest registru.

Societăţile pe actiuni şi comandită pe acţiuni pot emite actiuni. Art. 8 lit f din Legea 31/1990

prevede ca actul constitutiv al acestor companii trebuie să contina informatii cu privire la

numarul şi valoarea nominala a actiunilor şi cu specificarea dacă sunt nominative sau la

purtător. Dreptul de proprietate asupra acţiunilor la purtător este transferat printr-o simpla

declaraţie. Nu exista limita cu privire la numărul şi valoarea acţiunilor în cadrul unei

companii. Detinatorul unei acţiuni care doreşte să voteze în cadrul Consiliului de

Administraţie trebuie să se identifice. Echipa de evaluare a fost informata asupra faptului ca

este posibila urmărirea acţiunilor la purtător şi cate astfel de acţiuni sunt puse în circulaţie.

Din statisticile furnizate de ONRC, în perioada 2002-mai 2007, procentul societăţilor pe

acţiuni care au emis acţiuni la purtător variază de la 2,5% (2002) la 9,1% (2005). În perioada

169

ianuarie – mai 2007, procentul a fost de 2,7% (147 de societăţi pe acţiuni din care 4 au emis

acţiuni la purtător). Acţionarii (inclusiv cei care deţin acţiuni la purtător) trebuie să se

identifice în vederea obţinerii dividendelor în numerar şi în vederea exercitării oricărui alt

drept. Evaluatorii nu au putut evalua transparenta totala în legătură cu operaţiunile cu acţiuni

la purtător.


967. Evaluatorii au fost informaţi ca orice persoana interesata poate cere ONRC informaţii

relevante cu privire la societăţile comerciale. ONRC este obligat să emită, pe cheltuiala

solicitantului, copii legalizate ale înregistrărilor existente.

5.1.2 Recomandări comentarii

968. Evaluatorii nu au putut evalua transparenta totala în legătură cu operaţiunile cu acţiuni la

purtător.



evaluarea

R. 33 Conform în mare

măsura

- Nu exista posibilitatea de a evalua în

întregime operaţiunile cu acţiuni la purtător

5.2 Dispozitii legale – Accesul la informatii privind adevaratul beneficiar şi controlul


969. Legislaţia română nu contine prevederi care să permita crearea unor societăţi fiduciare şi

conceptul juridic privind societăţile fiduciare nu exista în cadrul legislatiei române. România

nu a ratificat Conventia de la Haga din anul 1985 privind Legea aplicabila în cazul fondurilor

de investitii şi recunoasterea lor.

970. Nu exista obstacole pentru cetatenii Români să fie fidejusori ai companiilor straine şi

practicienii din România pot infiinta societăţi straine cu activităţi fiduciare pentru clientii

Români. Este permis ca o sucursala a unei societăţi straine să poate actiona în România.

971. În timp ce sistemul juridic din România nu recunoaste crearea unor societăţi de activităţi

fiduciare şi conceptul juridic de societăţi fiduciare nu exista în legislaţia Română, poate fi util

pentru România să ia în considerare examinarea problemelor în ce priveste societăţile

fiduciare şi să ofere informatii cu scopul cresterii constientizarii institutiilor financiare din

România cu privire la aceste tipuri de activităţi.

5.2.2 Respectarea Recomandarii 34


evaluarea

R. 34 N/A - Conceptul de societăţi fiduciare nu este

cuprins în legislaţia română

5.3 Organizatiile non-profit (RS VIII)

170


972.Activitatea organizatiilor non-profit în România (cunoscute mai departe ca ONG) este

reglementata de OG 26/2000 privind asociatiile şi fundatiile. Ordonanta reglementeaza

infiintarea, înregistrarea, organizarea, functionarea şi dizolvarea ONG-urilor. În România

ONG sunt asociatii şi fundatii. Sunt 32.057 asociatii şi 15.723 fundatii inregistrate în

România. ONG-urile sunt entităţi raportoare şi obligatiile prevăzute în Legea CSB/CFt se

aplica, în mod egal, şi acestor entităţi raportoare.

Infiintarea şi formalitatile de înregistrare a ONG-urilor

973. Art. 4 din OG prevede ca asociatia este constituita de trei sau mai multe persoane pentru

realizarea unor activităţi de interes general, al unor colectivităţi sau, după caz, în interesul lor

personal nepatrimonial.

974. Articolul 15 din OG prevede ca fundaţia poate fi infiintata de una sau mai multe persoane

pe baza unui act juridic. Fundaţia trebuie să aibă un patrimoniu afectat, în mod permanent şi

irevocabil, realizării unui scop de interes general sau, după caz, al unor colectivităţi.

Proprietatea fundaţiei trebuie să cuprindă bunuri şi bani în valoare totala de 100 de ori salariul

minim brut pe economie.

975. Actul constitutiv al asociaţiei sau fundaţiei trebuie să cuprindă, printre alte elemente, sub

sancţiunea nulităţii absolute: datele de identificare ale membrilor asociaţiei sau fundaţiei:

numele sau denumirea şi, după caz, domiciliul sau sediul acestora; scopul înfiinţării asociaţiei

sau fundaţiei; patrimoniul iniţial al asociaţiei sau fundaţiei (Criteriul VIII.3.1.).

976. OG prevede ca asociaţiile şi fundaţiile devin persoane juridice cu personalitate juridica

după înregistrarea în Registrul asociaţiilor şi fundaţiilor aflat la grefa judecătoriei în a cărei

circumscripţie teritorială îşi are sediul.

977. Registrul naţional al asociaţiilor şi fundaţiilor este administrat de Ministerul Justiţiei.

Ministerul Justiţiei verifica numele asociaţiilor şi fundaţiilor şi păstrează toate înregistrările ca

informaţii publice. Situaţiile financiare anuale sunt supravegheate de Garda Financiara.

ONPCSB este supraveghetor pe partea de conformitate cu cerinţele de CSB/CFT.

978. Înregistrarea în Registrul Naţional al Asociatilor şi Fundaţiilor este efectuata de un

judecător de la judecătoria în circumscripţia teritoriala unde îşi are sediul asociaţia sau

fundaţia. Judecătorul verifica legalitatea documentelor transmise pentru înregistrare şi emite o

hotărâre motivata privind înregistrarea asociaţiei în Registru. Judecătorul este delegat special

de către preşedintele instanţei. Instanţa trebuie să transmită obligatoriu către Ministerul

Justiţiei decizia finala a instanţei cu privire la înfiinţarea sau desfiinţarea unei asociaţii sau

fundaţii, în termen de 3 zile.

979. Registrul este public. Ministerul Justiţiei este obligat să emită, pe cheltuiala

solicitantului, copii certificate ale înregistrării efectuate în Registrul naţional pentru asociaţii

şi fundaţii.

Organizarea şi funcţionarea unui ONG

171

980.Asociatiile au următoarele organe: adunarea generală; consiliul director; cenzorul sau,

după caz, comisia de cenzori.

981.Adunarea generala se întruneşte cel puţin o dată pe an şi are drept de control permanent

asupra organelor asociaţiei. Consiliul director asigura aplicarea deciziilor luate de adunarea

generala. Actul constitutiv poate prevede desemnarea unui cenzor sau a unei comisii de

cenzori.

982. Fundaţia are următoarele organisme: consiliul executiv şi cenzorul sau după caz, comisia

de cenzori. În ceea ce priveşte controlul financiar intern, în cazul asociaţiilor cu mai mult de

100 de membri înscrişi până la data întrunirii ultimei adunări generale, controlul financiar

intern se exercită de către o comisie de cenzori. Referitor la transparenţă, menţionăm că OG

prevede că în cazul asociaţiilor sau fundaţiilor declarate de utilitate publică, obligaţia de a

publica, în extras, în termen de 3 luni de la încheierea anului calendaristic, rapoartele de

activitate şi situaţiile financiare anuale în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a,

precum şi în Registrul naţional al persoanelor juridice fără scop patrimonial.

983.Asociatiile şi fundaţiile pot infiinta societăţi comerciale. Dividendele obţinute trebuie, în

mod obligatoriu folosite în scopul asociaţiei, fundaţiei exceptând cazul când ele sunt

reinvestite în cadrul aceleiaşi societăţi comerciale. Asociaţiile şi fundaţiile pot fi dizolvate prin

hotărâre a instanţei la solicitarea oricărei persoane interesate în conformitate cu circumstanţele

prevăzute în Ordonanţa Guvernului. Practica arata ca din când în când o asociaţie sau fundaţie

nu exista în realitate. Registrul privind asociaţiile şi fundaţiile păstrat de Ministerul Justiţiei ar

trebui în mod adecvat actualizat pentru a fi o sursa de încredere în momentul realizării

supravegherii CSB/CFT.

Măsuri preventive, puterea autorităţilor competente şi sancţiuni

984.Asociatiile şi fundaţiile sunt entităţi raportoare, conform art. 8 lit j1

din Legea 656/2002.

985. În calitate de entităţi raportoare, asociaţiile şi fundaţiile au aceleaşi obligaţii ca şi alte

entităţi raportoare incluzand obligaţiile de a transmite imediat către ONPCSB RTS. Oricum,

evaluatorii nu au primit nicio informaţie care să demonstreze ca autorităţile române periodic

revizuiesc ONG-urile în vederea evaluării vulnerabilităţilor la finanţarea terorismului.

986. Asociaţiile şi fundaţiile sunt supravegheate de ONPCSB. ONPCSB are acces direct la

Registrul privind asociaţiile şi fundaţiile din cadrul Ministerului Justiţiei. Evaluatorii au fost

informaţi ca ONPCSB foloseşte supravegherea off-site (1.302 controale off-site în anul 2007).

Ca rezultat al acestor controale, ONG-urile cu risc ridicat sunt selectate pentru controalele on-

site.

987.Autorităţile de cercetare au acces la toate informaţiile în vederea obţinerii tuturor

informaţiilor necesare referitoare la ONG. Mergând mai departe, exista în vigoare un

mecanism pentru o investigare prompta.

988. ONPCSB a început să instruiască ONG-urile în domeniul CSB/CFT la scurt timp după

realizarea vizitei on-site.

989. Nici un RTS pentru spălare a banilor sau finanţare a terorismului nu a fost completat de

vreun ONG.


172

990. Sectorul non-profit este reglementat îndeaproape şi asociaţiile şi fundaţiile sunt subiecte

ale sistemului de înregistrare. Evaluatorii, nu au primit nicio informaţie care să demonstreze

ca autorităţile din România evaluează periodic ONG–urile în scopul evaluării

vulnerabilităţilor fata de finanţarea terorismului.

991. Un audit independent permanent trebuie stabilit pentru a se asigura ca fondurile sunt

folosite în scopul declarat, ajung la beneficiarul menţionat şi pentru a detecta direcţionarea

greşita a fondurilor. În plus, nu numai informaţiile de baza transmise la înregistrare trebuie

făcute public, trebuie făcute publice şi înregistrările ONG.

992. ONG-urile trebuie să adopte măsuri preventive de verificare pentru a se asigura ca

entitatea lor precum şi partenerii lor nu sunt penetrate sau manipulate de terorişti sau

organizaţii teroriste. Aceste măsuri preventive trebuie să includă programe speciale de

instruire. Experţii în finanţarea terorismului trebuie să lucreze împreuna cu autorităţile de

supraveghere a ONG-urilor pentru a creste nivelul de conştientizare cu privire la problema şi

să alerteze aceste autoritati cu privire la caracteristicile specifice ale finanţării terorismului.

993. Sunt recomandate verificări periodice ale sectorului pentru a discuta scopul şi metodele

de abuz asupra ONG-urilor, tendinţe actuale în finanţarea terorismului şi noi măsuri de

protecţie.

5.3.3 Respectarea Recomandării Speciale VIII


evaluarea

RS VIII Conformitate

parţiala

- Autorităţile române nu evaluează

periodic ONG-urile cu privire la

vulnerabilităţile la finanţarea terorismului.

- Măsuri insuficiente sunt în vigoare în

vederea asigurării asupra faptului ca activele

colectate sau transferate prin intermediul unui

ONG nu sunt folosite în sprijinul activităţilor

teroriste sau organizaţiilor teroriste.

- Nu exista o implementare efectiva a

criteriului VIII.2.

- Nu exista o abordare a cestui sector în

vederea discutării scopului şi metodelor de

abuz asupra ONG-urilor, tendinţele existente în

FT şi noi măsuri de protecţie.

6. COOPERAREA NATIONALA şi INTERNATIONALA

6.1 Cooperarea naţionala şi coordonarea (R. 31)


994. Recomandarea 31 (criteriul 31.1) priveşte cooperarea şi coordonarea între elaboratorii

politicilor, FIU, agenţiile de aplicare a legii, supraveghetorii şi alte autoritati competente.

173

995. Centrul de Coordonare Operativa Antiterorista (CCOA) asigura coordonarea

componentelor Sistemului Naţional de Prevenire şi Combatere a Terorismului (SNPCT).

CCOA este o structura organizatorico-fucntionala în cadrul SRI, care funcţionează în

conformitate cu prevederile Legii nr. 535/2004 privind prevenire ai combaterea terorismului.

996.În aplicarea prevederilor Protocolului General de organizare şi funcţionare a SNPCT şi

ale legii nr. 535/2004 privind prevenirea şi combaterea terorismului, între SRI şi instituţiile

componente ale SNPCT au fost încheiate protocoale de cooperare bilaterala în domeniul

prevenirii şi combaterii terorismului.

997. CCOA are următoarele atribuţii:

o coordonează activităţile desfăşurate în cadrul SNPCT, prin reprezentanţi

desemnaţi de autorităţile şi instituţiile publice din componenta Sistemului;

o asigura operativ schimbul de date şi informaţii între autorităţile şi instituţiile

publice componente ale SNPCT, privind activităţile cu caracter terorist;

o integrează datele şi informaţiile obţinute în scopul stabilirii şi întreprinderii

măsurilor ce se impun;

o monitorizează activităţile teroriste şi informează operativ autorităţile şi

instituţiile publice abilitate din cadrul SNPCT;

998. Centrul de Coordonare Operativa Antiterorista (CCOA) din cadrul SNPCT este

coordonatorul tuturor activităţilor şi a contramăsurilor legate de terorism.

999. Nu exista prevederi în legislaţia română cu privire la existenta unui organism de

coordonare a politicilor în domeniul CSB între principalii actori. Principalele mecanisme ale

coordonării operaţionale în domeniul CSB sunt acordurile bilaterale semnate de FIU şi alte

autoritati de supraveghere.

1000. În special, coordonarea operaţionala a ONPCSB cu autorităţile de aplicare a legii la

nivel naţional, autorităţile de supraveghere şi asociaţiile profesionale este desfăşurata prin

intermediul protocoalelor.

1001.ONPCB a semnat 31 de protocoale de cooperare cu autorităţile de aplicare a legii,

autorităţile de supraveghere prudenţiala, serviciile de informaţii precum şi cu asociaţiile

profesionale ale entităţilor raportoare, care sunt subiecte ale Legii de CSB/CFT.

1002. În timpul vizitei la ONPCSB aceasta a informat asupra iniţiativelor adoptate în scopul

întăririi cooperării interinstitutionale, prin dezvoltarea unor activităţi comune şi a consultărilor

periodice cu autorităţile de supraveghere şi agenţiile de aplicare a legii.

1003. În baza protocoalelor de cooperare încheiate de Oficiu cu agenţiile de aplicare a legii,

sunt organizate întâlniri periodice pentru analizarea fenomenului infracţional, stabilind

tendinţe şi luând măsuri comune pentru eficienta acţiunilor de prevenire şi control.

1004. ONPCSB este coordonatorul cooperării între ONPCSB şi principalele instituţii şi

autorităţi implicate în domeniul CSB/CFT. Activitatea de cooperare internă se concretizează

printr-o gamă largă de acţiuni realizate în colaborare cu instituţiile menţionate anterior:

a. propuneri de amendamente pentru perfecţionarea legislaţiei în domeniul prevenirii şi

combaterii spălării banilor şi finanţării actelor de terorism, în scopul armonizării

legislaţiei interne primare şi secundare cu standardele europene şi internaţionale;

b. elaborarea normelor şi procedurilor interne, pe categorii de instituţii (bancare,

financiare, etc.) pentru prevenirea, depistarea şi raportarea tranzacţiilor suspecte;

174

c. supravegherea şi controlul aplicării legislaţiei în domeniu prin organizarea unor acţiuni

de verificări şi controale comune, conform competenţelor stabilite prin art. 17 din

Legea nr.656/2002 de prevenire şi sancţionare a spălării banilor, cu modificările şi

completările ulterioare;

d. investigarea şi documentarea cazurilor suspecte a avea legătură cu activităţile de

spălare a banilor şi de finanţare a terorismului;

e. organizarea unor întâlniri periodice în scopul analizării tendinţelor fenomenului

infracţional specific şi a măsurilor de eficientizare a acţiunilor de prevenire şi

combatere şi combatere a spălării banilor şi a finanţării actelor de terorism;

f. stabilirea unor legături on-line între sistemul informatic al Oficiului şi cel al altor

instituţii, în vederea creşterii operativităţii accesului la informaţii.

g. Participarea la grupurile de lucru în vederea implementării strategiilor naţionale pe

diferite sectoare de activitate

1005. În plus, persoane de contact sunt numite în vederea îmbunătăţirii unei comunicări

eficiente între autorităţi.

1006. Planul de acţiune privind cooperarea internă precum şi protocoalele semnate de

ONPCSB au ca principal obiectiv implementarea în practica a acestui mecanism de cooperare.

1007. Autorităţile de supraveghere financiara au, în general, încheiate protocoale de cooperare

cu autorităţile de aplicare a legii care permit schimbul de informaţii, inclusiv informaţii cu

privire la spălarea banilor şi finanţarea terorismului.

Recomandări şi comentarii

1008. Evaluatorii au recomandat României să ia în considerare dezvoltarea unui mecanism

adecvat şi eficient de coordonare naţionala a principalilor jucători (FIU, agenţiile de aplicare a

legii şi supraveghetorii) în special în ce priveşte combaterea spălării banilor, în vederea

îmbunătăţirii coordonării strategice şi revizuirea sistematica a vulnerabilităţilor fata de

spălarea banilor şi performanta sistemului ca întreg.



evaluarea

R .31 Conform în mare

măsura

- În domeniul CSB ar trebui dezvoltat un

mecanism de coordonare a politicilor cu

principalii actori implicaţi

- Exista un mecanism de cooperare şi

coordonare în vigoare dar pare să nu fie efectiv

în asigurarea faptului ca aceasta coordonare şi

cooperare se întâmpla în practica.

Aranjamentele pentru supraveghere şi

sancţionare au nevoie de mai multa coordonare.

175

6.2 Rezoluţiile şi Convenţiile ONU (R. 35 şi RS I)


1009. Convenţia ONU împotriva traficului ilicit de droguri şi substanţe psihotrope în 1988

(Convenţia de la Viena) a fost semnata în 1992 şi a fost ratificata prin Legea 118/1992.

Convenţia ONU împotriva crimei organizate transnaţionale, 2000 (Convenţia de la Palermo) a

fost semnata în anul 2002 şi ratificata prin Legea 565/2002. Convenţia Internaţionala privind

reprimarea finanţării terorismului, 1999 (Convenţia privind finanţarea terorismului) a fost

semnata în anul 1999 şi ratificata prin Legea 623/2002.

1010. Convenţiile internaţionale menţionate au întrat în vigoare la publicarea în Monitorul

Oficial. Armonizarea cu prevederile acestor convenţii este asigurata prin modificarea legilor

speciale (Legea de CSB/CFT, Legea 535/2004 de prevenire şi combatere a terorismului),

Legea 39/2003 privind prevenirea şi combaterea crimei organizate, etc.). România a modificat

şi legislaţia penala pentru a implementa aceste convenţii, dar infracţiunile nu acoperă în

totalitate sfera de aplicare a acestor infracţiuni aşa cum este prevăzut în convenţii (art. 3 din

Convenţia de la Viena, art. 6 din Convenţia de la Palermo şi art. 2 din Convenţia privind

finanţarea terorismului).

1011. România a implementat Rezoluţia Consiliului de Securitate al Naţiunilor Unite privind

prevenirea şi combaterea finanţării terorismului (S/REC/1267 (1999) şi S/REC/1373 (2001)).

Descrierea şi identificarea lacunelor mecanismului în baza acestor rezoluţii este oferita în

secţiunea 2.2.4 (RS III).


1012.Conventia Europeana privind spălarea, descoperirea, blocarea şi confiscarea produselor

infracţiunii (1990) a fost semnata în data de 18 martie 1997 şi ratificata prin Legea 263/2002.

A întrat în vigoare la data de 01 decembrie 2002.

1013. În plus, România a ratificat prin Legea 420/2006 din data de 22 noiembrie 2006

Convenţia CE privind spălarea, descoperirea, blocarea şi confiscarea rezultatelor infracţiunii

şi finanţarea terorismului (2005) semnata de România la data de 16 mai 2005.

1014. România a ratificat o serie de instrumente multilaterale internaţionale care ii permit

cooperarea internaţionala. Câteva exemple din cadrul Consiliului Europei sunt:

Convenţia europeana privind extrădarea (semnata la data de 30 iunie 1995 şi ratificata

în data de 10 septembrie 1997) şi protocoalele sale;

Convenţia europeana privind asistenta mutuala în probleme infracţionale (semnata în

data de 30 iunie 1995 şi ratificata la data de 17 martie 1999) şi protocoalele sale;

Convenţia europeană privind prevenirea terorismului (semnată la 16 mai 2005 şi

ratificată la 21 februarie 2007);

Convenţia europeana pentru reprimarea terorismului (semnata la data de 30 iunie 1995

şi ratificata la data de 02 mai 1997) şi protocoalele sale;

Convenţia penala privind corupţia (semnata în data 27 ianuarie 1999 şi ratificata la

data de 11 iulie 2002);

Convenţia civila privind corupţia (semnata la data de 04 noiembrie 1999 şi ratificata la

data de 23 aprilie 2002);

Convenţia europeana pentru protecţia persoanelor în ce priveşte procesarea automata a

datelor personale (semnata la data de 18 martie 1997 şi ratificata la data de 27 februarie 2002).

176


1015. România a ratificat convenţiile de la Viena şi Palermo şi Convenţia privind finanţarea

terorismului. Legislaţia penala a fost modificata pentru a implementa Convenţiile dar aceste

prevederi trebuie modificate pentru a acoperi în întregime infracţiunea de spălare a banilor şi

în special infracţiunea de finanţare a terorismului şi astfel să se implementează pe deplin

aceste convenţii.

1016. Recomandam ca autorităţile din România să intareasca sistemul pentru implementarea

Rezoluţiilor Consiliului de Securitate al Naţiunilor Unite în ce priveşte prevenirea şi

combaterea finanţării terorismului (S/REC/1267 (1999) şi S/REC/1373 (2001)) prin

elaborarea şi implementarea procedurilor necesare şi a mecanismelor.

6.2.3 Respectarea Recomandării 35 şi a RS I


evaluarea

R. 35 Conformitate în

mare măsura

- Eficienta implementării standardelor în

ce priveşte SB este interpretabila;

- Deşi convenţiile Palermo, Viena şi

Convenţia privind finanţarea terorismului au

întrat în vigoare exista rezerve cu privire la

eficienta implementării în unele cazuri, în

special finanţarea terorismului, incriminarea şi

unele aspecte ale regimului juridic.

RS. I Conformitate

parţiala

- Infracţiunea de finanţare a terorismului

trebuie modificata pentru a asigura acoperirea

deplina a Convenţiei privind finanţarea

terorismului

- Trebuie stabilit un mecanism precis de

blocare a fondurilor care au legătura cu


6.3 Asistenta juridica reciproca (R. 32 R 36 – 38, RS V)


Recomandarea 36 şi RS V – Completare/Modificare MJ

1017. În România asistenta judiciară reciproca are la baza trei tipuri de instrumente:

- tratate multilaterale cum ar fi:

o Convenţia europeana de asistenţă judiciară în materie penală asistenta

reciproca în cauze penale, 1959 care a fost semnata în 30 iunie 1995 şi ratificata în 17 martie

1999 şi protocoalele sale (cu rezerva ca comisiile rogatorii având ca obiect percheziţiile,

ridicarea de obiecte şi înscrisurile şi sechestrul pentru descoperirea şi blocarea bunurilor vor fi

făcute doar în următoarele condiţii: infracţiunea care motivează comisia rogatorie trebuie să

fie o infracţiune care să permită extrădarea conform legislaţiei României şi punerea în

executare a comisiei rogatorii trebuie să să fie compatibilă cu legislaţia română);

o Convenţia europeana privind extrădarea, 1957 şi protocoalele adiţionale care

au fost semnate în 30 iunie 1995 şi ratificata în 10 septembrie 1997;

177

o Convenţia privind asistenta judiciară în materie penală între Statele Membre

UE, 2000 şi protocoalele la aceasta Convenţie;

o Convenţia Consiliului Europei privind spălarea, descoperirea, sechestrarea

blocarea şi confiscarea produselor infracţiunii, 1990 semnata la data de 18 martie 1997 şi

ratificata la 06 august 2002. În plus, România a ratificat Convenţia Consiliului Europei

privind spălarea, descoperirea şi confiscarea produselor infracţiunii şi finanţarea terorismului,

2005, semnata la 16 mai 2005 şi ratificata la 22 noiembrie 2006.

1018. De la aderarea României la UE, România aplică Decizia- cadru 2002/584/JAI a

Consiliului din 13 iunie 2002 privind mandatul european de arestare şi procedurile de predare

între statele membre. De asemenea, România urmează să transpună următoarele instrumente

comunitare Decizia cadru 2003/577/JAI a Consiliului din data de 22 iulie 2003 executarea în

Uniunea Europeană a ordinelor de indisponibilizare a bunurilor sau a probelor; Decizia cadru

2005/214/JAI a Consiliului din 24 februarie 2005 privind aplicarea principiului recunoaşterii

reciproce sancţiunilor pecuniare; Decizia –cadru 2006/783/JAI din 6 octombrie 2006 privind

aplicarea principiului recunoaşterii reciproce la ordinele de confiscare. Transpunerea acestor

decizii – cadru a fost inclusă în proiectul de modificare a legii nr. 302/2004, aflat în prezent în

dezbatere parlamentară.

1019. Tratate de asistenta judiciară reciproca în vigoare cu următoarele tari: Albania; Algeria;

Belgia; Bosnia şi Herţegovina; Bulgaria; Canada; Cehia; China; Coreea de Nord; Croaţia;

Cuba; Egipt; Franţa; Grecia; Italia; Maroc; Moldova; Mongolia; Noua Zeelandă; Polonia;

Rusia; Serbia şi Muntenegru; Siria; Slovacia; Statele Unite ale Americii; Tunisia; Turcia;

Ungaria. Multe dintre statele cu care România a încheiat tratate bilaterale în domeniul

asistenţei judiciare internaţionale sunt, totodată, părţi la Convenţiile Consiliului Europei în

această materie, care au prevalenţă faţă de tratatele bilaterale

1020. Prevederile relevante ale Legii 302/2004 privind cooperarea judiciara internaţionala în

cauze penale (Legea 224/2006) care asigura cadrul general în ce priveşte cooperarea judiciara

internaţionala şi acordarea asistentei în cauze penale.

1021. Legea 302/2004 se aplica următoarelor forme de cooperare judiciara internaţionala în

cauze penale: extrădarea; predarea în baza unui mandat european de arestare; transferul de

proceduri în materie penală; recunoaşterea şi executarea hotărârilor; transferarea persoanelor

condamnate; asistenţa judiciară în materie penală; alte forme de cooperare judiciară

internaţională în materie penală. Legea nu se aplică modalităţilor specifice de cooperare

poliţienească internaţională, dacă, potrivit legii, acestea nu se află sub control judiciar.

1022. Conform art. 13 cererile de asistenta judiciara internaţionala în cauze penale se transmit

următoarelor autoritati centrale: Ministerul Justiţiei, (dacă au ca obiect extrădarea şi

transferarea persoanelor condamnate sau dacă se referă la activitatea de judecată ori la faza

executării hotărârilor penale); Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, (dacă

se referă la activităţi din faza de cercetare şi urmărire penală); Ministerul şi Reformei

Administrative, (dacă se referă la cazierul judiciar).

1023. Legea 302/2004 prevede ca asistenta judiciară reciproca trebuie acordata în condiţii

rezonabile şi proporţionale. Asistenta judiciara internaţionala în cauze penale trebuie să

cuprindă, în principal, următoarele activităţi: comisii rogatorii internaţionale (Percheziţiile,

ridicarea de obiecte şi înscrisuri şi sechestrul); audieri prin videoconferinţe; existenta în Statul

solicitant a martorilor, experţilor şi persoanelor cercetate; serviciu de documente procedurale

elaborate sau transmise în cercetări penale; înregistrări judiciare; alte forme de asistenta

judiciara.

178

1024. Articolul 163 al Legii nr. 302/2004 prevede ca comisiile rogatorii având ca obiect

percheziţiile sau ridicarea obiectelor şi înscrisurilor şi sechestrarea ar trebui să îndeplinească

următoarele condiţii: infracţiunea care motivează comisia rogatorie trebuie să fie susceptibilă

de a da loc la extrădare în România, ca stat solicitat şi îndeplinirea comisiei rogatorii trebuie

să fie compatibilă cu legea statului român. Aceste condiţii pot să atragă aplicarea regulii

reciprocităţii.

1025. Comisia de evaluare a fost informată că dispoziţiile Articolului 163 nu sunt aplicabile în

cazul unui stat care este parte a Convenţiei de aplicare a Acordului Schengen din data de 19

iunie 1990. În ceea ce priveşte executarea cererii comisiei rogatorii din cadrul acestor state

având ca obiect percheziţia sau ridicările, aceasta poate fi dispusă în condiţiile specificate.

1026. Autorităţile judiciare române pot, fără cerere prealabilă, să transmită autorităţilor

competente ale unui stat străin informaţiile obţinute în cadrul unei anchete, atunci când

consideră că acestea ar putea ajuta statul destinatar să iniţieze o procedură penală sau când

informaţiile ar putea conduce la formularea unei cereri de asistenţă judiciară de către acel stat.

(Articolul 166)

1027. România în calitate de stat solicitant, nu va transmite sau utiliza informaţiile şi probele

obţinute de la statul solicitat, pentru alte anchete, urmăriri ori proceduri decât cele menţionate

în cerere, cu excepţia cazului în care are consimţământul prealabil al statului solicitat.

(Articolul 187).

1028. România acordă asistenţă judiciară cu privire la încălcările dispoziţiilor legale în

materia accizelor, a taxei pe valoarea adăugată şi în materie vamală (Articolul 1875), precum

şi extrădarea pentru fapte prevăzute de legea penală în materia accizelor, a taxei pe valoarea

adăugată şi în materie vamală, în condiţiile prevăzute de lege (Articolele 27 şi 76).

1029. Criteriul 36.4, prevede faptul ca „o cerere de asistenţa privind spălarea banilor nu ar

trebui să fie refuzata doar pe singurul motiv ca infracţiunea este considerata ca implica

probleme fiscale”. Articolul 1875 al Legii 302/2004 prevede faptul ca România acordă, în

conformitate cu dispoziţiile Convenţiei europene de asistenţă judiciară în materie penală din

20 aprilie 1959, asistenţă judiciară cu privire la încălcările dispoziţiilor legale în materia

accizelor, a taxei pe valoarea adăugată şi în materie vamală (modificata de Protocoalele sale).

De asemenea, ar trebui menţionat faptul ca România nu are nicio rezerva la Capitolul I al

Primului Protocol al Convenţiei europene de asistenţă judiciară în materie penală ceea ce

înseamnă ca România se conformează la scrisorile rogatorii în legătură cu infracţiunile fiscale

(natura infracţiunii nu va constitui niciodată motivul refuzului).

1030. Evaluatorii considera ca acest Criteriu este îndeplinit.

1031. Referitor la Criteriul 36.5, România nu poate refuza o solicitare de MLA (activitate de

spălare a banilor) pe motivul ca legilor care impun cerinţe de confidenţialitate sau secret

referitoare la instituţiile financiare.

1032. Articolul 174 din Legea nr. 302/2004 prevede că, la cererea statului solicitant, se pot lua

măsurile asigurătorii prevăzute de legea română în vederea protejării mijloacelor de probă,

menţinerii unei situaţii existente sau protejării intereselor ameninţate.

1033. Dispoziţiile Legii nr. 302/2004 asigură mecanisme de aplicare la scara largă în ceea ce

priveşte executarea cererilor în toate cazurile de cooperare judiciară internaţională în materie



179

penală. România execută, de asemenea, cereri străine în baza tratatelor bilaterale privind

combaterea crimei organizate, terorismului şi a altor infracţiuni grave inclusiv spălarea

banilor.

1034. Evaluatorii au fost informaţi că autorităţile române oferă asistenţă judiciară, cu

prioritate. Perioada pentru transmiterea răspunsului este în mod obişnuit de 2-6 luni, luându-se

în considerare obiectul cererii de asistenţă şi calitatea datelor de care dispun autorităţile

judiciare solicitate.

1035. Autorităţile române au informat că, în ceea ce priveşte mecanismele de determinare a

celei mai bune jurisdicţii pentru efectuarea urmăririi penale a învinuiţilor în interesul justiţiei,

în cazurile de criminalitate organizată, criminalitate cu caracter transfrontalier, posibilitatea de

transferare a actelor de procedură penală este analizată pentru fiecare caz, luând în considerare

particularităţile fiecărui caz.

Recomandarea 37

1036. Cererea de extrădare formulată de un stat străin este transmisă autorităţilor române

intermediul Ministerului Justiţiei, care efectuează examenul de regularitate internaţională a

cererii.

1037. În ceea ce priveşte dubla incriminare, în legătură cu asistenţa judiciară – Articolul 26 al

Legii nr. 302/2004 prevede că extrădarea poate fi admisă numai dacă fapta pentru care este

învinuită sau a fost condamnată persoana a cărei extrădare se solicită este prevăzută ca

infracţiune atât de legea statului solicitant, cât şi de legea română. Prin derogare de la aceste

dispoziţii, extrădarea poate fi acordată şi dacă fapta respectivă nu este prevăzută de legea

română, dacă pentru această faptă este exclusă cerinţa dublei incriminări printr-o convenţie

internaţională la care România este parte. Diferenţele existente între calificarea juridică şi

denumirea dată aceleiaşi infracţiuni de legile celor două state nu prezintă relevanţă, dacă prin

convenţie internaţională sau, în lipsa acesteia, prin declaraţie de reciprocitate nu se prevede

altfel.

1038. Începând de la 1 ianuarie 2007, România aplica procedura mandatului european de

arestare. Procedura clasică a extrădării se aplică doar în relaţia cu statele care nu sunt membre

UE, precum şi în cazul statelor membre UE care au declaraţii cu privire la data comiterii

infracţiunii.

1039. Dacă un Mandat European de Arestare a fost emis pentru fapte grave cum ar fi:

participarea la un grup criminal organizat, terorism, spălarea produselor infracţiunii şi pentru

săvârşirea altor infracţiuni enumerate în lista (art. 2 alin. 2 din Decizia – cadru 2002/584/JAI

privind mandatul european de arestare şi procedurile de predare între statele membre), care

sunt sancţionate în statul membru emitent cu închisoarea sau cu o măsură de siguranţă

privativă de libertate pe o perioadă de minimum 3 ani, predarea se va acorda chiar dacă nu

este îndeplinită condiţia dublei incriminări. (Articolul 85 al Legii nr. 302/2004).

Recomandarea 38

1040. Având în vedere Articolul 118 din Codul Penal, dispoziţiile Legii CSB/CFT (vezi

Secţiunea 2.3 (R.3), dispoziţiile Legii nr. 302/2004 şi executarea cererilor străine în baza

tratatelor bilaterale privind combaterea crimei organizate, terorismului şi a altor infracţiuni

inclusiv spălarea banilor, se presupune că legile relevante şi procedurile care respectă

Criteriile 38.1 – 38.3 sunt stabilite.

180

1041. Criteriul 38.4 impune ca ţările să aibă în vedere crearea unui fond al activelor confiscate

în care toate bunurile sau o parte dintre acestea vor fi depozitate şi vor fi folosite în scopul

aplicării legii, pentru domeniul sănătăţii, educaţiei sau în alte scopuri adecvate. Codul de

Procedură Penală prevede că bunurile confiscate sunt transmise organismelor competente

pentru valorificarea acestora. Banii obţinuţi devin venituri la bugetul de stat. Acest aspect ar

trebui reanalizat.

1042. Împărţirea între ţări a bunurilor confiscate, atunci când confiscarea este în mod direct

sau indirect rezultatul unor acţiuni coordonate de aplicare a legii, este posibilă în baza

acordurilor sau tratatelor bilaterale. Evaluatorii au fost informaţi că, până în prezent, nu a fost

aplicată nicio împărţire a bunurilor.


1043. În conformitate cu Articolul 14 din Legea nr. 302/2004, cererile de asistenţă judiciară în

materie penală pot fi transmise direct de autorităţile judiciare solicitante autorităţilor judiciare

solicitate în caz de urgenţă, însă o copie a acestora va fi transmisă simultan la Ministerul

Justiţiei sau la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, după caz.

Transmiterile directe se vor putea efectua prin intermediul Organizaţiei Internaţionale a

Poliţiei Judiciare (Interpol). Începând cu data de 01 decembrie 2007 solicitările emise de

autorităţile din Statele Membre UE sau adresate acestor autorităţi de instituţiile din România

sunt transmise direct în baza Convenţiei UE din 2000 şi a Protocolului sau din 2001 (aceste

instrumente au întrat în vigoare pentru România la data de 01 decembrie 2007).

1044. Ordinele de confiscare în materie ne-penală ale statelor străine nu sunt recunoscute sau

aplicabile în România.

Statistici

1045. Evaluatorii au fost informaţi că, în perioada 2002-2006, a fost primit din partea

autorităţilor solicitante străine un număr total de 38 de cereri de asistenţă judiciară privind

blocarea, sechestrarea şi confiscarea în legătură cu infracţiunile de spălare a banilor sau

finanţare a terorismului şi un număr de 14 cereri au fost transmise de autorităţile române. te

statistice privind cererile de asistenta judiciara penala transmise şi primite nu sunt disponibile.

Statistici detaliate pe perioada respectiva nu sunt disponibile.

Cereri de asistenţă judiciară transmise Cereri de asistenţă judiciară

transmise de România

Cereri de asistenţă judiciară

primite de România

2004 5 (1 pentru spălarea banilor) 52 (4 pentru spălarea banilor)



Până la 31 mai

20072005

170 (33 pentru spălarea banilor) 150 (2 pentru spălarea banilor)

2004-2007 47 solicitări pentru spălarea banilor 37 solicitări pentru spălarea banilor

1046. Timpul mediu de răspuns la o solicitare de asistenta mutuala judiciara este o luna şi

jumătate.

181


6.3.3. Conformarea cu Recomandările 36 - 38 şi cu Recomandarea Specială V



măsura

Limitările actuale în legătură cu

incriminarea infracţiunii de finanţare a terorismului

pot avea un impact asupra abilităţii României de a

oferi asistenţă judiciară reciprocă în cazurile de


R.37 Conformitate


măsură

Nu au fost făcute aprecieri cu privire la

crearea unui fond pentru bunurile confiscate.

RS.V Conformitate parţială Limitările în legătură cu incriminarea

infracţiunii de finanţare a terorismului pot avea un

impact asupra abilităţii României de a oferi

asistenţă judiciară reciprocă în cazurile de finanţare

a terorismului.

6.4 Extrădarea (R. 37 şi 39, RS. V)


7. România a semnat Convenţia Europeană privind Asistenţa Judiciară în Materie Penală şi

Convenţia Europeană privind Extrădarea şi Protocolul adiţional în data de 30 iunie 1995,

ratificate în data de 10 Septembrie 1997 (Legea nr. 80/1997). Legea nr. 80/1997 a fost

modificata în anul 2005 (România a schimbat declaraţia să referitoare la articolul 6 alin 2 al

Convenţiei indicând condiţiile în care cetăţenii Români pot fi extrădaţi).

1047. Aspectele legate de extrădare sunt reglementate în România, prin Articolul 19 din

Constituţie, Articolul 9 din Codul Penal („Extrădarea poate fi acordată sau solicitată în baza

unei convenţii internaţionale ori pe bază de reciprocitate iar în lipsa acestora, în condiţiile

legii.”) şi ca modalitate a cooperării judiciare internaţionale în materie penală, Legea nr.

302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală (modificată şi

completată prin Legea nr. 224/2006) care asigură cadrul general în ceea ce priveşte

cooperarea judiciară internaţională şi garantarea asistenţei în materie penală, inclusiv

extrădarea (extrădarea pasivă şi activă, dispoziţiile pentru implementarea instrumentelor

legale legate de extrădare şi adoptate în cadrul Uniunii Europene).

1048. În conformitate cu Legea nr. 302/2004, pot fi extrădate din România, la cererea unui

stat străin, persoanele aflate pe teritoriul României care sunt urmărite penal sau sunt trimise în

judecată pentru săvârşirea unei infracţiuni ori sunt căutate în vederea executării unei pedepse

sau a unei măsuri de siguranţă în statul solicitant.

1049. Cetăţenii români nu pot fi extrădaţi din România; cu toate acestea, în baza convenţiilor

internaţionale multilaterale la care România este parte şi pe bază de reciprocitate, cetăţenii

români pot fi extrădaţi doar dacă cel puţin una din următoarele condiţii este îndeplinită: a)

persoana extrădabilă domiciliază pe teritoriul statului solicitant la data formulării cererii de

extrădare; b) persoana extrădabilă are şi cetăţenia statului solicitant; c) persoana extrădabilă a

comis fapta pe teritoriul sau împotriva unui cetăţean al unui stat membru al Uniunii Europene,

dacă statul solicitant este membru al Uniunii Europene. În condiţiile prevăzute la lit. a) şi c),

atunci când extrădarea se solicită în vederea efectuării urmăririi penale sau a judecăţii, o

182

condiţie suplimentară este ca statul solicitant să dea asigurări considerate ca suficiente că, în

cazul condamnării la o pedeapsă privativă de libertate printr-o hotărâre judecătorească

definitivă, persoana extrădată va fi transferată în vederea executării pedepsei în România.

Cetăţenii români pot fi extrădaţi în baza dispoziţiilor tratatelor bilaterale (Articolele 23-24).

Înainte de 2007, România a predat deja numeroşi cetăţeni Români, în baza mandatelor

europene de arestare emise de statele membre solicitante, care au asigurat reciprocitatea. După

2007, 99% din persoanele predate pe baza mandatelor europene de arestare sunt cetăţeni

Români.

1050. Potrivit Articolului 25 din Legea nr. 302/2004, în cazul refuzului de a extrăda un

cetăţean român, la cererea statului solicitant, România va supune cauza autorităţilor sale

judiciare competente, astfel încât să se poată exercita urmărirea penală şi judecata, dacă este

cazul. În acest scop, statul solicitant ar urma să transmită dosarul Ministerului Justiţiei din

România. Statul solicitant va fi informat despre rezultatul cererii sale. În cazul în care

România optează pentru soluţia refuzului extrădării unui cetăţean străin, învinuit sau

condamnat în alt stat pentru una din infracţiunile în legătură cu spălarea produselor

infracţiunii, terorism etc. sau pentru orice altă infracţiune pentru care legea statului solicitant

prevede pedeapsa închisorii al cărei minim special este de cel puţin 5 ani, examinarea propriei

competenţe şi exercitarea, dacă este cazul, a acţiunii penale se fac din oficiu, fără excepţie şi

fără întârziere. Autorităţile române solicitate hotărăsc în aceleaşi condiţii ca şi pentru orice

infracţiune cu caracter grav prevăzută şi pedepsită de legea română. Statul român acordă

extrădarea pentru fapte prevăzute de legea penală în materia accizelor, a taxei pe valoarea

adăugată şi în materie vamală, în condiţiile prevăzute de lege. (Articolele 27 şi 76).

1051. În ceea ce priveşte dubla incriminare, extrădarea poate fi admisă numai dacă fapta

pentru care este învinuită sau a fost condamnată persoana a cărei extrădare se solicită este

prevăzută ca infracţiune atât de legea statului solicitant, cât şi de legea română. Dar extrădarea

poate fi acordată şi dacă fapta respectivă nu este prevăzută de legea română, dacă pentru

această faptă este exclusă cerinţa dublei incriminări printr-o convenţie internaţională la care

România este parte (Articolul 26).

1052. În cadrul procedurii mandatului european de arestare, în cazul în care mandatul

european de arestare a fost emis pentru una dintre următoarele fapte: participarea la un grup

criminal organizat, terorism, spălarea produselor infracţiunii şi în cazul săvârşirii altor

infracţiuni enumerate în lista prevăzută de art. 2 alin. 2 din Decizia – cadru privind mandatul

european de arestare şi procedurile de predare între statele membre, indiferent de denumirea

infracţiunii în statul membru emitent, şi care sunt sancţionate în statul membru emitent cu

închisoarea sau cu o măsură de siguranţă privativă de libertate pe o perioadă de minimum 3

ani, predarea se va acorda chiar dacă nu este îndeplinită condiţia dublei incriminări (Articolul

85).

1053. Evaluatorii au fost informaţi că procedura de extrădare este destul de rapidă şi executată

de urgenţă, în aproximativ 2-3 luni.

Statistici

Statistici privind extrădările referitoare la spălarea banilor 2002-2006

Ani Nr. Cereri transmise Nr. Cereri primite

State UE Alte state Total State UE Alte state Total

2002 0 1 (Israel) 1

2003 0 2(Italia) 2

2004 0 1 (SUA) 1

183

2005 1

(Canada)

1 2

(Austria,

Spania)

1

(Brazilia)

3

2006 1 (Marea

Britanie)

1 1 (Italia) 1 (SUA) 1

Total 1 1 2 5 4 9

Legenda:

Cereri transmise – cereri de extrădarea transmise;

Cereri primate – cereri de extrădare primite.

1054. Nici cerere de extrădare pe finanţarea terorismului nu a fost primita sau transmisa în

perioada 2002-2006. În anul 2007 o cerere pentru finanţarea terorismului a fost adresata

României de către SUA. Extrădarea a fost acordata pentru două persoane ce au fost efectiv

predate autorităţilor SUA.


1055. Articolul 14 din Legea nr. 302/2004 prevede că cererile de asistenţă judiciară în materie

penală pot fi transmise direct de autorităţile judiciare solicitante autorităţilor judiciare

solicitate, în caz de urgenţă, însă o copie a acestora va fi transmisă simultan la Ministerul

Justiţiei sau la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, după caz.

1056. Se aplică procedura simplificată (extrădare simplificata sau extrădare voluntara).

1057. Articolul 49 din Legea nr. 302/2004 prevede că persoana extrădabilă are dreptul să

declare în faţa instanţei că renunţă la beneficiile pe care i le poate conferi legea de a se apăra

împotriva cererii de extrădare şi că îşi dă consimţământul să fie extrădată şi predată

autorităţilor competente ale statului solicitant. Declaraţia să este consemnată într-un proces-

verbal. După ce instanţa constată că persoana extrădabilă este pe deplin conştientă de

consecinţele opţiunii sale, instanţa, luând notă şi de concluziile procurorului, examinează dacă

nu există vreun impediment care exclude extrădarea. Dacă se constată că extrădarea voluntară

este admisibilă, instanţa ia act despre aceasta prin sentinţă şi dispune totodată asupra măsurii

arestului preventiv necesar să fie luată până la predarea persoanei extrădabile. Extrădarea

simplificată este reglementată în Articolul 50 din Legea nr. 302/2004. Astfel, în cazul

prevăzut la art. 49, prezentarea unei cereri formale de extrădare nu mai este necesară dacă se

prevede astfel prin convenţia internaţională aplicabilă în relaţia cu statul solicitant sau în cazul

în care legislaţia acelui stat permite o asemenea procedură simplificată de extrădare şi aceasta

a fost aplicată unor cereri de extrădare formulate de România. În practica procedura

amplificata a fost aplicata cu succes cu Austria, Ungaria şi Germania.

1058. Potrivit Articolului 76 din Legea nr. 302/2004, extrădarea simplificată se aplică în

relaţia cu statele membre ale Uniunii Europene, fără verificarea condiţiilor speciale prevăzute

la Art. 50, ori de câte ori sunt îndeplinite condiţiile prevăzute la Art. 49.


6.4.3. Conformarea cu Recomandarea 37 şi 39 şi cu Recomandarea Specială V

184


R.37 Conformitate

R.39 Conformitate

SR. V Conformitate în mare

măsură

Limitările în legătură cu incriminarea infracţiunii

de FT poate afecta în mod negativ posibilităţile de

extrădare.

Statisticile privind extrădarea sunt disponibile doar

pentru 2007, ceea ce poate fi considerata ca o

deficienta.

6.5 Alte Forme de Cooperare Internaţională (R. 40 şi RS. V)


Autorităţile de cercetare

1059. Autorităţile competente din România vizează oferirea celui mai larg nivel de cooperare

internaţională pentru omologii săi străini.

1060. În plus faţă de cererile de asistenţă judiciară reciprocă şi de extrădare, merită semnalat

faptul că, potrivit Articolului 166 din Legea nr. 302/2004 autorităţile judiciare române pot fără

cerere prealabilă, să transmită autorităţilor competente ale unui stat străin informaţiile obţinute

în cadrul unei anchete, atunci când consideră că acestea ar putea ajuta statul destinatar să

iniţieze o procedură penală sau când informaţiile ar putea conduce la formularea unei cereri de

asistenţă judiciară. România poate impune anumite condiţii privitoare la modul de utilizare a

informaţiilor transmise, statul destinatar fiind obligat să respecte condiţiile impuse.

Cooperarea în domeniul aplicării legii

1061. Autorităţile de aplicare a legii pot coopera cu partenerii lor străini, atât în mod spontan

cât şi la cerere.

1062. Autorităţile de poliţie schimbă, în mod direct, informaţii cu partenerii lor străini,

folosind canalele Europol şi Interpol. În anul 2003, România a încheiat un acord de cooperare

cu Biroul European de Poliţie, care a fost ratificat prin Legea 197/2004. În conformitate cu

Hotărârea Guvernului nr. 306/2005 a fost înfiinţat Centrul de Cooperare Poliţienească

Internaţională. Centrul include în structura să organizatorică: Punctul Naţional Focal

(Departamentul Operaţional, Unitatea Naţională EUROPOL, Serviciul SIRENE) şi Biroul

Naţional Interpol (Departamentul Extrădări şi Urmăriri Internaţionale, Departamentul de

Documentare Operativă şi Departamentul de Identificare Judiciară), astfel asigurându-se

cooperarea operativă cu organismele internaţionale cum ar fi EUROPOL, OIPIC-INTERPOL,

precum şi poliţiile naţionale din alte state. Structurile fac parte din platforma naţională a

cooperării poliţieneşti; în special Punctul Naţional Focal reprezintă unitatea specializată din

cadrul Ministerului Internelor şi Reformei Administrative însărcinat cu cooperarea operativă

dintre autorităţile competente din România şi ofiţerii de legătură ai Ministerului acreditaţi în

alte state sau cu organizaţia internaţională/ofiţerii străini de legătură acreditaţi în România

pentru a dezvolta circuitul informaţional de interes operaţional în domeniul cooperării

internaţionale.

1063. În special, Punctul Naţional Focal este împuternicit să desfăşoare activităţi de cooperare

cu:

185

o Centrul Regional al Iniţiativei de Cooperare în Sud Estul Europei, pentru

combaterea criminalităţii transfrontaliere (Centrul Regional S.E.C.I.), al cărui

sediu este în Bucureşti;

o Ofiţerii de legătură ai Ministerului Internelor şi Reformei Administrative;

o Ofiţerii de legătură străini acreditaţi în România (la solicitarea acestora);

o Europol, prin Unitatea Naţională Europol.

1064. Evaluatorii au fost informaţi că în viitor Punctul Naţional Focal va implementa activităţi

de cooperare cu Statele Membre ale Uniunii Europene în spaţiul Schengen, prin intermediul

Departamentului SIRENE.

1065. Nu au fost puse la dispoziţie date care să indice nivelul de asistenţă informală

poliţienească internaţională.

Cooperarea între Unităţile de Informaţii Financiare (FIU)

1066. ONPCSB are o mare capacitate de a coopera cu Unităţile de Informaţii Financiare

străine.

1067. ONPCSB a încheiat un număr de 36 de Memorandumuri de Înţelegere cu următorii

parteneri străini: Slovenia (OMLP), Belgia CTIF/CIF), Italia (UIC), Bulgaria (BFI), Grecia

(CFCI), Polonia (FIU), Israel (IMPA), Croaţia (FIU), Fosta Republică Iugoslavia (ECPML),

Thailanda (AMLO), Spania (SEPBLAC), Turcia (MASAK), Coreea (FIU), Republica Cehă

(FAU), Ucraina (SDFM), Fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei (MLPD), Indonezia

(PPATK), Australia (AUSTRAC), Georgia (FMSG), Albania (DBLKPP), Columbia (UIAF),

Monaco (SICCFIN), Portugalia (UIF), Argentina (UIF), Estonia (UIF), Egipt (MLCU),

Moldova (CCEC), Guatemala (SBIVE), Chile (FAU), Letonia (OPLPDCA), Cipru

(MOKAS), Principatul Liechtenstein, Luxemburg, SUA, Marea Britanie, Federaţia Rusa.

1068. La data vizitei la faţa locului, FIU-ul demarase negocierile cu alte 8 FIU-uri (Japonia,

Mexic, Ungaria, Canada, Taiwan, Paraguay, Seychelles şi Nigeria).

1069. ONPCSB cooperează şi face schimb de informaţii cu orice tip de partener străin

(judiciar, administrativ, poliţie) şi nu există restricţii legale cu privire la schimbul de

informaţii cu FIU-urile străine. În conformitate cu Articolul 5 alin. 4 din Legea privind

CSB/CFT „Oficiul poate face schimb de informaţii, în baza reciprocităţii, cu instituţii străine

care au funcţii asemănătoare şi care au obligaţia păstrării secretului în condiţii similare, dacă

asemenea comunicări sunt făcute în scopul prevenirii şi combaterii spălării banilor sau a

finanţării actelor de terorism”.

1070. ONPCSB este membru al Grupului Egmont începând cu luna mai a anului 2000 şi

utilizează Website-ul Securizat Egmont pentru schimbul de informaţii cu partenerii străini.

Oficiul este conectat, de asemenea la FIU.NET.

1071. Pe parcursul vizitei la faţa locului, a fost clarificat faptul că există un număr limitat de

utilizatori din cadrul Oficiului care are acces limitat la ESW şi FIU.Net, în vederea obţinerii

unui nivel foarte ridicat de confidenţialitate pentru schimbul de informaţii.

1072. ONPCSB face schimb de informaţii şi cu FIU-urile care nu sunt membre ale Grupului

Egmont. A fost specificat faptul că în cazurile de schimburi de informaţii cu FIU-urile care nu

sunt conectate la Website-ul Securizat Egmont sau la FIU.NET, ONPCSB utilizează canalele

diplomatice, prin intermediul Ministerului Afacerilor de Externe şi Ambasadele Române în

186

statele respective, în vederea asigurării protecţiei şi confidenţialităţii informaţiilor. Astfel de

schimburi de informaţii pot fi realizate la cerere sau în mod spontan.

1073. Ar trebui notat că ONPCSB nu poate amâna o tranzacţie pentru o anumită perioadă

considerată a fi necesară, dacă analiza este efectuată în cooperare cu un FIU din străinătate.

1074. Pe parcursul vizitei la faţa locului a fost clarificat faptul că FIU-ul este autorizat să

caute în propria bază de date şi de a solicita o cercetare în bazele de date externe în numele

partenerilor străini.

1075. În cadrul ONPCSB, Direcţia Cooperare Interinstituţională şi Relaţii Internaţionale este

însărcinată cu procesarea schimbului de informaţii cu partenerii din străinătate.

1076. În conformitate cu prevederile Articolului 5 alin 3, secretul profesional nu este opozabil

Oficiului. Cererile de informaţii nu sunt refuzate pe motiv că o cerere este considerată ca

implicând aspecte fiscale.

1077. Următoarele date statistice privind cererile de informaţii de la şi către ONPCSB au fost

furnizate cu ocazia vizitei la faţa locului.

Cereri de informaţii transmise de ONPCSB în perioada 2005-2007:

Statisticile reflecta întregul an 2007, chiar dacă vizita on-site a avut loc la începutul lunii Mai)

Anul Numărul cererilor

transmise

Numărul de răspunsuri la

cereri

2005 202 142

2006 140 97

2007 525 304

Cereri de informaţii primite de ONPCSB în perioada 2005-2007:

Anul Numărul cererilor primite Numărul de răspunsuri la

cereri

2005 80 79 (1 cerere a fost transmisă

în mod spontan spre

informarea FIU-ului)

2006 80 79 (1 cerere a fost transmisă

în mod spontan spre

informarea FIU-ului)

2007 128 128

1078. Datele nu disting între cereri privind finanţarea terorismului şi spălarea banilor. Oricum

evaluatorii au fost informaţi ca din cele 525 cereri transmise de ONPCSB către alte FIU-uri,

523 au fost legate de suspiciuni privind spălarea banilor şi 2 cereri legate de suspiciuni de

finanţare a terorismului. În anul 2007, ONPCSB a răspuns la 128 cereri de informaţii de la

alte FIU-uri din care 10 au fost legate de finanţarea terorismului.

1079. Autorităţile de supraveghere financiara au toate posibilitatea de a face schimb de

informaţii cu instituţiile străine partenere. Capacitatea de a realiza schimb de informaţii este

prevăzuta în legislaţia primara.

187


1080. BNR este împuternicită să devină parte a acordurilor de cooperare şi să facă schimb de

informaţii cu supraveghetorii străini.

1081. BNR a semnat Memorandumuri de Înţelegere privind cooperarea internaţională în

domeniul supravegherii bancare şi financiare cu următorii parteneri străini: Banca Naţională a

Moldovei; Agenţia de Supraveghere şi Reglementare Bancară (Turcia); Banca Centrală a

Ciprului; Banca Italiei; Banca Greciei; Autoritatea Federală de Supraveghere Financiară

(Germania); De Nederlandsche Bank N.V.; Comisia Bancară (Franţa); Autoritatea Financiară

Ungară şi Banca Centrala a Austriei.

Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare

1082. Autoritatea de supraveghere a pieţei de capital poate oferi, pe baza condiţiilor de

reciprocitate, asistenţă autorităţilor străine de reglementare în vederea îndeplinirii atribuţiilor

sale.

1083. Acest tip de asistenţă include, de exemplu, transmiterea atât a informaţiilor publice cât

şi a celor care nu sunt publice privind persoanele fizice sau juridice supuse reglementării şi

supravegherii CNVM, precum şi oferirea documentelor necesare privind înregistrările păstrate

de autorităţile de supraveghere şi solicitarea de informaţii suplimentare de la entităţile

raportoare.

1084. În noiembrie 2006, CNVM a semnat Memorandumul Multilateral de Înţelegere şi

schimb de informaţii (CESR-MOU) astfel beneficiind de un mecanism de schimb de

informaţii cu autorităţile similare din Uniunea Europeană, şi de asemenea, CNVM a încheiat

24 de Memorandumuri privind schimbul de informaţii cu autorităţi de supraveghere similare.


1085. Comisia de Supraveghere a Asigurărilor cooperează cu parteneri străini. Fiind Stat

Membru al Uniunii Europene, România participă la CEIOPS, Comitetul Supraveghetorilor

Asigurărilor Europene şi al Pensiilor şi EIPOC, Comitetul Supraveghetorilor Asigurărilor

Europene şi al Pensiilor. România este, de asemenea, membru al IAIS, Asociaţia

Internaţională a Supraveghetorilor Asigurărilor.

Autoritatea Naţională a Vămilor

1086. Autoritatea Naţională a Vămilor cooperează, pe bază de reciprocitate, cu autorităţile

vamale ale altor state în vederea prevenirii şi combaterii fraudelor vamale.

1087. Schimbul de informaţii între Autoritatea Naţională a Vămilor şi alte administraţii

vamale, respectiv alte instituţii internaţionale se realizează pe baza protocoalelor încheiate.

Exista schimb de informaţii între vămi şi alte agenţii relevante, privind rapoartele de trecere a

frontierei şi blocările de numerar.14

14

În prezent, datele statistice sunt transmise la WCO şi Comisia Europeana ( DG Taxe– Grupul de Lucru privind

controlul numerarului) , periodic pentru analize viitoare. Schimbul de informaţii tine cont de legislaţia europeana

privind folosirea adecvata a datelor şi informaţiilor.

188

6.5.2. Conformarea cu Recomandările 32 şi 40, RS. V

1088. ONPCSB are o mare capacitate de a face schimb de informaţii, şi nu pare a exista

niciun obstacol major în ceea ce priveşte realizarea unui schimb prompt şi constructiv de

informaţii. Evaluatorii nu deţin informaţii cu privire la cât de rapid şi de complet se răspunde

la cererile de informaţii. Ar trebui păstrate date statistice cu privire la numărul şi tipul

diseminărilor spontane efectuate de ONPCSB. Evaluatorii au fost informaţi ca chiar dacă nu

exista un termen specific de transmitere a răspunsului la cererile de informaţii, acestea sunt

soluţionate pe baza de prioritate şi urgenta. Cererile privind operaţiunile suspecte de

finanţarea a terorismului, solicitările de informaţii necesare pentru FIU în vederea deciziei de

suspendare a tranzacţiei, cererile de informaţii având caracter urgent specificat pe document

sau un termen de răspuns sunt tratate de către direcţia de specialitate cu prioritate maxima.

1089. Capacitatea de a face schimb de informaţii între autorităţile de supraveghere

funcţionează foarte bine şi dat fiind faptul că (la fel ca în cazul majorităţii statelor) nu există

statistici privind schimbul de informaţii între autorităţile de supraveghere, evaluatorii au

apreciat faptul că acest lucru este realizat în practică, în mod regulat.

6.5.3. Conformarea cu Recomandarea 40 şi RS. V


evaluarea

R.40 Conformitate

SR. V Conformitate

7. ALTE ASPECTE

7.1. Resurse şi Statistici

1090. Autorităţile române păstrează statistici cuprinzătoare cu privire la problemele relevante

în domeniul spălării banilor.

1091.Referitor la instituţiile financiare, ONPCSB supraveghează aproximativ 4.7000 instituţii

financiare non-bancare. Mergând mai departe ONPCSB supraveghează furnizorii de servicii

de transmitere de bani (3 furnizorii cu 1.322 puncte de lucru). În final ONPCSB

supraveghează oficiile poştale referitor la obligaţiile de CSB/CFT. ONPCSB are doar 12

experţi CSB/CFT care realizează controale on-site, şi Oficiul de asemenea, supraveghează

majoritatea DNFBP-urilor (vezi secţiunea 4 a acestui raport). Din acest motiv, mai multe

resurse ar trebui alocate ONPCSB sau ar trebui avuta în vedere redistribuirea

responsabilităţilor de supraveghere între autorităţile implicate în domeniul CSB/CFT.

1092. Mai multe resursa ar trebui autorităţilor care investighează spălarea banilor şi finanţarea

terorismului, în special în ceea ce priveşte investigaţiile financiare.


evaluarea

R.30 Conformitate în mare măsura ONPCSB prezintă o lipsa de

personal în ceea ce priveşte

supraveghetorii on-site în comparaţie cu

numărul mare şi diversitatea entităţilor

supravegheate (un număr enorm de

189

instituţii financiare non-bancare,

furnizori de servicii de transmitere a

banilor şi toate celelalte entităţi care nu

au autoritate de supraveghere).

Mai multe resurse ar trebui

alocate autorităţilor care investighează

spălarea banilor şi finanţarea

terorismului, în special implicate în

investigaţiile financiare.

R. 32 Conformitate în mare măsura Nu este posibila diferenţierea

din cate rechizitorii reprezintă cazuri

generate de politie/procuratura şi cate au

la baza RTS-uri.

Nu au fost furnizate statistici

referitoare la sancţiunile curente aplicate

persoanelor juridice în cazuri de spălare

a banilor având în vedere ca răspunderea

penala a persoanei juridice a întrat în

vigoare din 2006.

190

IV. TABELE

Tabelul 1: Evaluările Conformării cu Recomandările FATF

Tabelul 2: Planul de Acţiune Recomandat pentru îmbunătăţirea sistemului

de CSB/CFT

TABELUL 1: EVALUĂRILE CONFORMĂRII CU RECOMANDĂRILE FATF

Cele 40 Recomandări Evaluare Rezumatul factorilor care

evidenţiază evaluarea15

Sistemul legal

1. Infracţiunea de spălare a

banilor Conformitate în mare

măsura Implementare

ineficienta ce rezulta din

numărul scăzut de

condamnări definitive.

2. Infracţiunea de

spălare a banilor –

Elementul

intenţional şi

răspunderea

persoanelor juridice

Conformitate în mare

măsura Calitatea „de

sine stătătoare” a

infracţiunii de spălare de

bani are nevoie de o

urmărire penala finalizata

cu succes în cazul unei

infracţiuni predicat

săvârşită pe teritoriul

României.

Procedura

pentru asigurare a

condamnărilor definitive

are nevoie de o revizuire

urgenta. Evaluatorii sunt

profund îngrijoraţi cu

privire la faptul ca

perioada de timp între

punerea sub acuzare şi

condamnarea definitiva

pare nerezonabil de

lunga. (problema de

eficienta)

Numărul

urmăririlor şi

condamnărilor penale este

scăzut (problema de

eficienta).

3. Confiscarea şi măsuri

asigurătorii Conformitate în mare

măsura

- Nu exista confiscare

în ceea priveşte terţa parte cu

excepţia celor în care au fost

folosite şi aparţin unei terţe

parţi care au cunoştinţa cu

privire la folosirea acestora

- Nu exista o autoritate

15

Aceşti factori trebuie să fie inseraţi atunci când evaluarea este mai scăzută de nivelul – Conformitate.

191

care să ia măsuri pentru a

preveni sau evita acţiunile,

contractuale sau de alta

natura, în care persoanele

implicate ştiau sau ar fi

trebuit să ştie, ca rezultat al

acestor acţiuni, că autorităţile

vor fi prejudiciate în ceea ce

priveşte recuperarea

bunurilor subiecte ale

confiscării

- Eficienta sistemului

de confiscare este pusa la

îndoiala luând în considerare

numărul scăzut de bunuri

confiscate.

Măsuri preventive

4. Conformarea Legilor

privind secretul cu

Recomandările

Conformitate

5. Standarde de cunoaştere

a clientelei Conformitate parţiala Nu exista o definiţie a

beneficiarului real.

Cerinţa de a lua

măsuri rezonabile pentru a

verifica identitatea

beneficiarului real, aşa cum

este ceruta de standardele

FATF, nu este implementata

în mod adecvat.

Nu exista cerinţe

specifice în aplicare despre

cum entităţile raportoare ar

trebui să aplice măsurile de

cunoaştere a clienţilor la

clienţii existenţi în cazul

instituţiilor financiare non-

bancare.

6. Persoane expuse politic Neconformitate Cerinţa de a identifica

o PEP este în prezent prea

restrictiva şi se refera numai

la identificarea unui client

care “deţine o funcţie

publica”.

Cerinţa de a identifica

sursa averii unei PEP nu este

specificata clar (cu excepţia

celor aplicabile tuturor

clienţilor). Natura şi

extinderea măsurilor sporite

de întărire de cunoaştere a

clientului referitoare la PEPs

192

nu este în mod clar

specificata.

Nu exista nicio

prevedere pentru aprobarea

de către conducerea

superioara în cazul stabilirii

unei relaţii cu o PEP.

Nu exista nicio

prevedere pentru aprobarea

de către conducerea

superioara a continuării

relaţiei de afaceri în care

clientul este găsit ulterior a fi

o PEP sau ca devine o PEP.

7. Băncile corespondente Conformitate parţiala Nu exista nicio

obligaţie de a cere aprobarea

conducerii superioare atunci

când se deschid conturi

corespondente individuale.

Nu exista nicio

obligaţie pentru instituţiile

financiare să documenteze

responsabilităţile respective

pentru fiecare instituţie.

Nu exista nicio

obligaţie specifica cu privire

la “plătibil-prin conturi”.

8. Tehnologii noi şi

activităţi în cadrul cărora

persoanele nu sunt prezente

fizic

Conformitate

9. Terţe părţi şi persoane

întroduse Conformitate parţiala Instituţiilor financiare

nu li se cere explicit să se

convingă ca terţele parţi sunt

reglementate şi

supravegheate (in

conformitate cu

Recomandările 23, 24 şi 29).

Trebuie întrodusa o

obligaţie explicita care să

pretindă instituţiilor

financiare care se bazează pe

o terţa parte să obtina imediat

de la terţa parte informaţiile

necesare privind anumite

elemente ale procesului

CDD.

In determinarea tarilor

care au terţe parţi care

întrunesc condiţiile pe care se

pot baza, autorităţile

193

competente numai în mica

măsura iau în considerare

informaţiile disponibile

privind, dacă acele tari aplica

adecvat Recomandările

FATF.

10. Păstrarea înregistrărilor Conformitate parţiala In afara pieţei de

capital nu exista prevederi

referitoare la păstrarea

înregistrărilor tranzacţiei

pentru o perioada mai mare

de cinci ani dacă este necesar,

atunci când este solicitat

astfel de o autoritate

competenta în anumite cazuri

de o autoritate adecvata

Criteriul 10.1.1. nu

este respectat cu referire la

sectorul asigurări sau la

sectorul de capital.

In afara pieţei de

capital nu exista prevederi

referitoare la păstrarea

înregistrărilor privind datele

de identificare, fisele de

cont şi corespondenta

bancara pentru o perioada

mai mare de cinci ani dacă

este necesar, atunci când este

solicitat astfel de o autoritate

competenta în anumite cazuri

de o autoritate adecvata.

Cerinţa de a furniza

informaţii „în timp util” cum

este solicitata de Criteriul

10.3 nu este îndeplinita.

Instituţiile financiare

înregistrate în Registrul

General şi cel de Evidenta,

precum şi pentru sectorul

asigurărilor cerinţele de

păstrare a înregistrărilor nu

acoperă şi fisele de cont şi

corespondenta bancara.

Cerinţele de a asigura ca

toate informaţiile privind

clienţii şi înregistrările

tranzacţiilor să fie disponibile

autorităţilor competente „în

timp util” aşa cum sunt

solicitate în Criteriul 10.3 nu

sunt îndeplinite.

194

11. Tranzacţii neobişnuite Conformitate în mare

măsura Criteriul 11.1 este

parţial îndeplinit de

către sectorul

asigurărilor şi cel al

pieţei de capital

privind acordarea unei

atenţii deosebite

tuturor tranzacţiilor

complexe, în suma

mare sau neobişnuite.

Nu exista prevederi

aplicabile pentru

instituţiile financiare

non-bancare

înregistrate în

Registrul de Evidenţă

şi el General precum

şi pentru sectorul

asigurărilor şi pieţei

de capital în vederea

examinării fondului

tranzacţiilor şi de a

consemna constatările

lor în scris.

Nu există o cerinţă

explicită privind

păstrarea constatărilor

efectuate şi punerea

acestora la dispoziţia

autorităţilor

competente şi a

auditorilor, pe o

perioadă de cel puţin

5 ani.

12. DNFBP – R.5, 6, 8-11 Neconformitate Furnizorii de servicii

companiilor nu sunt acoperiţi

de Legea CSB/CFT.

Nu exista măsuri de

aplicare a standardelor de

cunoaştere a clientului pentru

tranzacţiile efectuate în

cazinouri. Pragul de 3.000

euro pentru cazinouri ar

trebui precizat în lege,

regulamente sau alte mijloace

de aplicare.

Termenii “Dealerii” şi

“orice alte persoane fizice sau

juridice pentru acte şi fapte

savarsite în afara sistemului

financiar-bancar” în art. 8 din

legea de CSB/CFT trebuie

195

clarificaţi.

Aceleaşi îngrijorări se

aplica în mod egal şi

Recomandării 5 referitoare la

DNFBP.

Nu exista o

implementare adecvata a

Recomandării 6 (PEPs)

Sunt necesare

clarificări cu privire la modul

în care se poate baza pe terţe

parţi în efectuarea procesului

de cunoaştere a clientului este

permisibila DNFBP-urilor.

Nu exista prevederi

pentru DNFBP-uri în

examinarea sursei şi scopului

complex , al tranzacţiilor

neobişnuit de mari şi al

tuturor modelelor de

tranzacţii, care nu au scopuri

aparent economice să legale

şi consemnarea acestora în

scris. Nu exista cerinţe

specifice în păstrarea

rezultatelor disponibile

pentru autorităţile competente

şi de aplicare a legii pe o

perioada de cel puţin cinci

ani.

Ghiduri ar trebui

elaborate în vederea asistării

DNFBP-urilor în

implementarea unei abordări

adecvate pe baza de risc şi

definiţii unei proceduri

adecvate de reducere.

Pentru profesiunile

juridice aflate sub

supravegherea unei autorităţi

singurele prevederi de

cunoaştere a clientului sunt

cele prevăzute în legea

CSB/CFT. Nu a fost furnizata

nicio legislaţie secundara de

implementare.

13. Raportarea

tranzacţiilor suspecte Conformitate parţiala Obligaţia de raportare

nu pare a acoperi spălarea

banilor şi finanţarea

terorismului dacă tranzacţia

suspectă a fost efectuată (cu

excepţia celor prevăzute la

196

art. 4 alin.2 )

Tentativa tranzacţiilor

suspecte nu este acoperită în

mod explicit.

Obligaţia de raportare

ar trebui să acopere şi

fondurile suspectate a fi

legate sau a fi folosite pentru

terorism, acte teroriste sau de

către organizaţiile teroriste.

Nivelul scăzut al

raportării cu excepţia

sectorului bancar ridică

întrebări cu privire la

eficacitate.

14. Protecţia şi interzicerea

diseminării de informaţii Conformitate parţiala Dispoziţia privind

„protecţia” din Legea privind

CSB/CFT nu include în mod

explicit „directorii, ofiţerii şi

angajaţii (permanenţi sau

temporari).

Legea CSB/CFT nu

interzice în mod explicit

dezvăluirea către terţe

persoane cu privire la faptul

ca raportul a fost transmisa

către ONPCSB

15. Controale interne,

conformare şi audit Conformitate parţiala - Nu exista o prevedere

generala potrivit căreia

ofiţerul de conformitate ar

trebui desemnat la nivel

managerial

- Nu exista o prevedere

generala care să asigure

ofiţerului de conformitate

accesul în timp util la datele

relevante

- Exista doar prevederi

indirecte cu privire la

evaluarea angajatului pentru

majoritatea instituţiilor

financiare.

16. DNFBP – R.13-15 şi 21 Neconformitate Cerinţa de extindere a

obligaţiilor de raportare

pentru a acoperi spălarea


terorismului dacă tranzacţia

suspecta a fost deja efectuata

(în afara prevederilor Art. 4

literele f) şi g) din Normele

496/2006).

Tentativa de a efectua

197

o tranzacţie suspecta nu este

menţionata în mod explicit.

Nu toate aspectele

obligatorii privind finanţarea

terorismului sunt incluse în

cerinţele privind raportarea.

Numărul scăzut de

RTS de la societăţile non-

financiare (eficienta)

Îmbunătăţirea

transmiterii informaţiilor şi

ghiduri privind RTS care sunt

necesare pentru toate

societăţile non-financiare şi

în special agenţii imobiliari şi

profesiunile juridice şi

contabilii care sunt

consideraţi ca fiind

vulnerabili fata de SB şi FT.

Unele societăţi non-

financiare se pare ca au un

nivel scăzut de conştientizare

în ce priveşte vulnerabilitatea

lor si/sau se pare ca refuza să

raporteze (avocaţii, notarii,

agenţii imobiliari, contabilii).

Măsurile de protecţie

nu includ directorii, ofiţerii şi

angajaţii (permanenţi sau

temporari).

Dezvăluirea către

terţe parţi a faptului ca un

RTS a fost completat către

Oficiu nu este în mod explicit

interzisa.

Nu exista prevederi

care să impună desemnarea

ofiţerului de conformitate de

la nivelul conducerii.

Nu exista obligaţia de

a asigura ofiţerului de

conformitate acces direct şi în

timp util la datele şi


Doar prevederi

indirecte cu privire la

protecţia angajaţilor pentru

avocaţi, notari, contabili şi

notari publici.

Nu exista obligaţia

DNFBP-urilor de a acorda o

atenţie speciala la tranzacţiile

198

cu ţările care nu sau u au

implementat în mod adecvat


17. Sancţiuni Conformitate parţiala - Sancţiunile care pot fi

proporţionale şi descurajante

sunt aplicate de ONPCSB şi

supraveghetorii financiari în

cazul încălcării dispoziţiilor

de CSB, dar eficienta în

întregime a regimului

sancţionator , în acest

moment, este pusa sub

semnul întrebării.

- Amenzile sunt în

general prea scăzute pentru a

avea efect descurajant.

- Toate organismele de

supraveghere ar trebui să ia

în considerare utilizarea

sancţiunilor în mod

proporţional în vederea

asigurării creşterii

conformităţii în acele

sectoare care prezintă risc

înalt.

- Pentru creşterea

efectului de descurajare,

autorităţile române ar trebui

să ia în considerare un canal

sigur în vederea publicării

sancţiunilor aplicate.

18. Băncile fictive Conformitate

19. Alte forme de

raportare Conformitate

20. Alte DFNBP şi tehnici

sigure de tranzacţionare Conformitate în mare

măsura

- măsuri viitoare trebuie

întreprinse pentru a reduce

tranzacţiile cu numerar.

Tranzacţiile încă au la baza

numerarul.

21. Atenţie specială faţă

de ţările cu risc înalt Neconformitate Cerinţe insuficiente

privind acordarea unei atenţii

speciale relaţiilor de afaceri şi

tranzacţiilor cu persoane din

ţări care nu aplică sau aplică

insuficient Recomandările

FATF.

Nu există cerinţe aplicabile

referitoare la informarea

instituţiilor financiare cu

privire la vulnerabilităţile

sistemelor de CSB/CFT din

alte ţări.

199

Nu există cerinţe aplicabile

pentru instituţiile financiare

privind examinarea

circumstanţelor şi a scopului

acestor tranzacţii, şi de a

pune la dispoziţia

autorităţilor competente

constatările consemnate în

scris.

Nu există un mecanism

care să aplice măsuri de

combatere.

22. Sucursale şi filiale

străine Conformitate parţiala - Nu exista o prevedere

speciala pentru instituţiile

financiare care să le oblige să

aplice măsuri CSB/CFT

sediilor secundare din

străinătate, în plus fata de

măsurile privind identificarea

clientului.

- Nu exista o prevedere

care să impună acordarea

unei atenţii sporite situaţiilor

în care sediile secundare sunt

deschise în tari care nu aplica

sau aplica insuficient

Recomandările FATF

- Ar trebui

implementate prevederi astfel

încât sediile secundare, din

tara mama sau din străinătate,

să aplice standarde mai

ridicate, în măsura în care

legile şi reglementările locale

(ţara gazda) permit acest

lucru.

23.Reglementare,

supraveghere şi

monitorizare

Conformitate parţiala - În ceea ce priveşte

supravegherea caselor de

schimb nu exista o demarcare

clara a responsabilităţilor

juridice între BNR şi

ONPCSB

- Trebuie alocate mai

multe resurse pentru

ONPCSB sau impartirea

responsabilităţilor de

supraveghere între autorităţile

implicate în domeniul

CSB/CFT

- Supravegherea

privind CSB/CFT a acordării

licenţelor de către autorităţile

200

respective de supraveghere

trebuie întărita. În acest

moment se pare ca inspecţiile

sunt pur formale.

- Nu exista proceduri

de înregistrare şi autorizare în

vigoare pentru furnizorii de

servicii de transmitere a

banilor.

- Nu exista o

supraveghere adecvata şi

suficienta pentru MVT

(inclusiv a celor care

funcţionează în cadrul

oficiilor poştale) datorită

resurselor limitate ale

ONPCSB pentru

supravegherea on-site.

- Deşi exista obligaţia

de raportare a suspiciunilor

de finanţarea terorismului se

pare ca nu exista

supraveghere în acest

domeniu, în special pentru

casele de schimb valutar şi

furnizorii de servicii de


- Eficienta per

ansamblu a sistemelor de

CSB/CFT în instituţiile

financiare trebuie verificata.

24. DNFBP - Reglementare,

supraveghere şi

monitorizare

Conformitate parţiala Pentru

cazinouri exista măsuri

insuficiente de prevenire

ca infractorii/asociaţiile

acestora să detina sau să

fie adevăraţii beneficiari

sau acţionarii ai unor

cazinouri.

Creşterea

integrităţii şi cerinţe

adecvate de întrare pe

piaţa a sectorului

imobiliar pentru a reduce

riscul de SB şi FT.

Luând în

considerare numărul şi

varietatea societăţilor

non-financiare controlate,

evaluatorii au serioase

rezerve cu privire la

suficienta resurselor de

201

supraveghere aflate la

dispoziţia ONPCSB.

Nu exista

conformitate sistematica

la un număr mare de

societăţi incluse în

categorii care nu sunt clar

definite de lege.

Nu exista date

statistice privind

supravegherea

autorităţilor.

Au fost

aplicate unele sancţiuni,

dar nivelul de

monitorizare este mic

data fiind mărimea

sectorului.

25. Ghiduri şi Feedback Conformitate parţiala - Ghiduri dedicate

anumitor sectoare lipsesc.

- Este esenţiala

dezvoltarea tehnicilor de

finanţare a terorismului,

precum şi indicatorii în

vederea asigurării asistentei

entităţilor raportoare legate

de finanţarea terorismului.

- Eficienta feedback-

ului general asigurat de

ONPCSB ar trebui întărit pe

anumite sectoare cu risc înalt

de SB/FT care sunt reticente

în a raporta.

- Ţinând cont de

numărul mic de rapoarte ar

trebui elaborate tipologie şi

indicatori privind finanţarea

terorismului.

- Feedback specific ar

trebui dezvoltat pe stadiul

RTS-urilor şi pe rezultatele

unui singur caz.

- Nivelul scăzut de

raportare al profesiunilor şi

sectoarelor cu risc crescut

(cum ar fi agenţiile imobiliare

şi profesiunile juridice

necesita ghiduri specifice

pentru a creste nivelul de

conştientizare.

- Ghidurile trebuie să

contina tehnici de finanţare a

202

terorismului.

- Pentru a intari

eficienta feed-back-ului

ONPCSB trebuie să ia în

considerare oferirea feed-

back-ului pentru sectoarele

cu risc crescut.

Măsuri instituţionale şi

altele

26. Unitatea de Informaţii

Financiare Conformitate în mare

măsura

- Numărul mare de

RTS-uri aflate în lucru,

acestea trebuind a fi analizate

rapid şi eficient

- Instituţiile/autorităţile

şi entităţile raportoare

solicitate, vor înainta

informaţiile cerute în termen

de 30 de zile de la primirea

cererii. Perioada de timp

trebuie micşorata pentru ca

ONPCSB sa-şi îndeplinească

funcţiile sale în mod adecvat

- Necesitatea unei

interziceri explicite (fara

limita de timp) pentru

angajaţii ONPCSB referitor

la diseminarea informaţiilor

după încetarea activităţii în

cadrul Oficiului

27. Autorităţile de aplicare a

legii Conformitate parţiala - Exista o rezerva

privind eficienta

investigaţiilor de spălare de

bani având în vedere ca sunt

puţine condamnări

28. Atribuţiile autorităţilor

competente Conformitate

29. Supraveghetori Conformitate în mare

măsura

- Lipsesc inspecţiile

complexe on-site inclusiv

revizuirea politicilor,

procedurilor şi testarea, în

special în sectorul

asigurărilor.

30. Resurse, integritate şi

instruire Conformitate în mare

măsura ONPCSB

prezintă o lipsa de

personal în ceea ce

priveşte supraveghetorii

on-site în comparaţie cu

numărul mare şi

diversitatea entităţilor

supravegheate (un număr

enorm de instituţii

financiare non-bancare,

203

furnizori de servicii de

transmitere a banilor şi

toate celelalte entităţi care

nu au autoritate de

supraveghere).

Mai multe

resurse ar trebui alocate

autorităţilor care

investighează spălarea


terorismului, în special

implicate în investigaţiile

financiare.

31. Cooperarea la nivel

naţional Conformitate în mare

măsura

- În domeniul CSB ar

trebui dezvoltat un mecanism

de coordonare a politicilor cu


- Exista un mecanism

de cooperare şi coordonare în

vigoare dar pare să nu fie

efectiv în asigurarea faptului

ca aceasta coordonare şi

cooperare se întâmpla în

practica. Aranjamentele

pentru supraveghere şi

sancţionare au nevoie de mai

multa coordonare.

32. Statistici Conformitate în mare

măsura Nu este

posibila diferenţierea din

cate rechizitorii reprezintă

cazuri generate de

politie/procuratura şi cate

au la baza RTS-uri.

Nu au fost

furnizate statistici

referitoare la sancţiunile

curente aplicate

persoanelor juridice în

cazuri de spălare a banilor

având în vedere ca

răspunderea penala a

persoanei juridice a întrat

în vigoare din 2006.

33. Persoane juridice –

beneficiari reali Conformitate în mare

măsura

- Nu exista posibilitatea

de a evalua în întregime

operaţiunile cu acţiuni la

purtător

34. Aranjamente legale –

beneficiari reali Nu se aplica

Cooperarea internaţională

35. Convenţii Conformitate în mare - Eficienta

204

măsura implementării standardelor în

ce priveşte SB este

interpretabila;

- Deşi convenţiile

Palermo, Viena şi Convenţia

privind finanţarea

terorismului au întrat în

vigoare exista rezerve cu

privire la eficienta

implementării în unele cazuri,

în special finanţarea

terorismului, incriminarea şi

unele aspecte ale regimului

juridic.

36. Asistenţă judiciară

reciprocă Conformitate în mare

măsura

Limitările actuale în

legătură cu incriminarea

infracţiunii de finanţare a

terorismului pot avea un

impact asupra abilităţii

României de a oferi asistenţă

judiciară reciprocă în cazurile

de finanţare a terorismului.

37. Dubla incriminare Conformitate

38. Asistenţa judiciară

reciprocă privind

confiscarea şi

blocarea

Conformitate în mare

măsura

Nu au fost făcute aprecieri cu

privire la crearea unui fond

pentru bunurile confiscate.

39. Extrădarea Conformitate

40. Alte forme de cooperare Conformitate

Cele 9 Recomandări

Speciale

RS. I Implementarea

instrumentelor ONU Conformitate parţiala - Infracţiunea de

finanţare a terorismului

trebuie modificata pentru a

asigura acoperirea deplina a

Convenţiei privind finanţarea

terorismului

- Trebuie stabilit un

mecanism precis de blocare a

fondurilor care au legătura cu


RS. II Incriminarea

finanţării terorismului Conformitate parţiala

Legea privind prevenirea

şi combaterea terorismului

trebuie să fie modificata în

vederea acoperii elementelor

Recomandării Speciale II,

pentru a prevedea în mod

explicit ca infracţiunea

acoperă fondurile legale şi ca

aceste „fonduri” acopere

termenii aşa cum sunt definiţi

205

în Convenţia privind

Finanţarea Terorismului.

Prevederile trebuie să

prevadă ca, elementul mental

– cunoaşterea să poată fi

dedusa din circumstanţe

obiective de fapt.

Tentativa la comiterea

infracţiunii de finanţare a

terorismului trebuie să fie

incriminata.

Nu au fost cazuri de

finanţare de terorism şi în

consecinţa nu se poate evalua

dacă infracţiunea este

implementata eficient.

RS. III Blocarea şi

confiscarea activelor

teroriştilor

Conformitate parţiala Este necesară o îndrumare

clară că sintagma „vor fi

blocate” reprezintă o

procedură automată de

blocare.

Fondurile sau activele

derivate sau generate de

fonduri sau alte active

deţinute sau controlate, direct

sau indirect, de persoanele

desemnate, teroriştii, cei care

finanţează terorismul sau

organizaţiile teroriste, ar

trebui să fie acoperite prin

acţiuni de blocare.

Blocarea în numele unei

jurisdicţii străine nu este

acoperita.

Canalele de comunicare în

ceea ce priveşte listarea şi

actualizarea listelor trebuie

de asemenea întărite.

Autorităţile române nu pot

pune în aplicare un mecanism

desemnat de blocare a altor

jurisdicţii şi nu pot dispune

blocarea în numele unui FIU

străin.

Nu există sisteme eficiente

şi eficace pentru comunicarea

către sectorul financiar a

acţiunilor întreprinse în

cadrul mecanismului de

blocare, de îndată ce o astfel

de măsură a fost dispusă.

Nu există proceduri

206

eficiente sau cunoscute în

mod public pentru analizarea

cererilor de delistare şi pentru

deblocarea fondurilor

persoanelor sau entităţilor

scoase de pe listă, într-un

termen conform cu obligaţiile

internaţionale.

Nu există dispoziţii clare

privind procedura de

deblocare a fondurilor sau a

altor active a persoanelor sau

entităţilor afectate din

neatenţie de un mecanism de

blocare după verificarea că

persoana sau entitatea nu este

una desemnată.

Nu sunt implementate

dispoziţii care oferă accesul

la fonduri sau alte active care

au fost blocate conform

S/RES/1267 (1999) şi care au

fost determinate ca fiind

necesare pentru cheltuieli de

bază.

Lipsa ordinelor de blocare

ridică probleme în ceea ce

priveşte implementarea

efectivă..

RS. IV Raportarea

tranzacţiilor suspecte legate

de terorism

Conformitate parţiala Clarificarea şi

extinderea obligaţiei de

raportare în vederea acoperiri

finanţării terorismului dacă o

tranzacţie suspecta a fost

efectuată (vezi

Recomandarea 13)

Tentativa tranzacţiilor

suspecte nu este acoperită în

mod explicit.

Obligaţia de raportare

ar trebui să acopere şi

fondurile suspectate a fi

legate sau a fi folosite pentru

terorism, acte teroriste sau de

către organizaţiile teroriste.

Numărul relativ

scăzut de rapoarte privind

finanţarea terorismului ridică

întrebări referitoare la

eficienta

RS. V Cooperarea

Internaţională Conformitate în mare

măsura

Limitările în legătură cu

incriminarea infracţiunii de

207

FT poate afecta în mod

negativ posibilităţile de

extrădare.

Statisticile privind

extrădarea sunt disponibile

doar pentru 2007, ceea ce

poate fi considerata ca o

deficienta.

RS. VI Cerinţele de CSB

pentru sistemele de

transmitere a fondurilor

Neconformitate Nu exista proceduri în

vigoare pentru înregistrarea şi

autorizarea furnizorilor de

servicii de transmitere de

bani

Deficientele

identificate în cadrul R.5-11,

13-15 şi 21 sunt valabile

pentru serviciile de transfer

de bani sau valori.

Nu exista informaţii

cu privire la controale

efectuate la oficiile poştale.

Nu exista informaţii

cu privire la controalele on-

site la operatorii de servicii

de transmitere valori care au

propria reţea şi funcţionează

independent.

Exista îngrijorări în

ceea ce priveşte eficienta

supravegherii datorita

resurselor limitate privind

experţii ONPCSB pentru

controalele on-site în

comparaţie cu numărul de

birouri ale furnizorilor de

servicii de transmitere de

bani.

RS VII Regulile privind

transferurile electronice Conformitate în mare

măsura Implementarea şi

eficienta Reglementarilor UE

nu pot fi evaluate.

RS VIII Organizaţiile non-

profit Conformitate parţiala - Autorităţile române

nu evaluează periodic ONG-

urile cu privire la

vulnerabilităţile la finanţarea

terorismului.

- Măsuri insuficiente

sunt în vigoare în vederea

asigurării asupra faptului ca

activele colectate sau

transferate prin intermediul

unui ONG nu sunt folosite în

sprijinul activităţilor teroriste

208

sau organizaţiilor teroriste.

- Nu exista o

implementare efectiva a

criteriului VIII.2.

- Nu exista o abordare a

cestui sector în vederea

discutării scopului şi

metodelor de abuz asupra

ONG-urilor, tendinţele

existente în FT şi noi măsuri

de protecţie.

RS IX Declaraţiile privind

trecerea frontierei cu

numerar şi raportarea

transferurilor externe

Conformitate parţiala - Nu exista o putere

clara de a stopa şi retine

persoanele şi sumele, acolo

unde suspiciuni privind

spălarea de bani sunt

identificate, dacă banii sunt

declaraţi.

- Nu exista o putere

clara de a stopa şi retine

persoanele şi sumele, acolo

unde suspiciuni privind

spălarea banilor şi finanţarea

terorismului sunt identificate,

dacă sumele sunt sub limita

de raportare

- Nu exista proceduri

implementate care să

informeze persoanele despre

faptul ca trebuie să declare

transporturile peste frontiera

a numerarului şi titlurilor

negociabile la purtător, dacă

acestea depăşesc limita de

10.000Euro.

TABELUL 2: PLANUL DE ACŢIUNE RECOMANDAT PENTRU ÎMBUNĂTĂŢIREA

SISTEMULUI DE CSB/CFT

Sistemul de CSB/CFT Acţiune Recomandată (listată în ordinea priorităţii)

1. General Nu se solicită text

2. Sistemul Legal şi Măsuri

Instituţionale referitoare la

acesta

2.1 Incriminarea Spălării

Banilor (R. 1 & 2) calitatea „de sine stătătoare” a infracţiunii de

spălare de bani are nevoie de o urmărire penala finalizata

cu succes în cazul unei infracţiuni predicat săvârşită pe

teritoriul României;

209

Procedura pentru asigurarea condamnărilor

definitive are nevoie de o revizuire urgenta. Evaluatorii

sunt profund îngrijoraţi cu privire la faptul ca perioada de

timp între punerea sub acuzare şi condamnarea finala pare

nerezonabil de lunga.

2.2 Incriminarea Finanţării

Terorismului Prevederile privind infracţiunea de finanţare a

terorismului trebuie modificate în vederea conformităţii

totale cu Convenţia privind Reprimarea Finanţării

Terorismului;

Un mecanism strict de blocare a fondurilor legate

de finanţarea terorismului ar trebui stabilit.

2.3 Confiscarea, blocarea şi

sechestrarea produselor

infracţiunii (R. 3)

Confiscare în ceea priveşte terţa parte cu excepţia

celor în care au fost folosite şi aparţin unei terţe parţi care

au cunoştinţa cu privire la folosirea acestora ar trebui să

existe;

Ar trebui înfiinţata o autoritate care să ia măsuri

pentru a preveni sau evita acţiunile, contractuale sau de

alta natura, în care persoanele implicate ştiau sau ar fi

trebuit să ştie, ca rezultat al acestor acţiuni, că autorităţile

vor fi prejudiciate în ceea ce priveşte recuperarea bunurilor

subiecte ale confiscării.

2.4 Blocarea fondurilor utilizate

pentru finanţarea terorismului

(RS. III)

Este necesară o îndrumare clară că sintagma „vor fi

blocate” reprezintă o procedură automată de blocare.

Operaţiunile bancare între rezidenţii listaţi în Anexa

sau efectuate în numele lor ar trebui acoperite.

Blocarea în numele unei jurisdicţii străine nu este

acoperita.

Fondurile sau activele derivate sau generate de

fonduri sau alte active deţinute sau controlate, direct sau

indirect, de persoanele desemnate, teroriştii, cei care

finanţează terorismul sau organizaţiile teroriste, ar trebui să

fie acoperite prin acţiuni de blocare.

Autorizarea prealabila de către BNR, CNVM sau

CSA ar trebui solicitata pentru operaţiuni financiare între

rezidenţi şi nerezidenţi şi între nerezidenţii incluşi într-o

singura Lista.

Canalele de comunicare în ceea ce priveşte listarea

şi actualizarea listelor trebuie de asemenea întărite.

Autorităţile române nu pot pune în aplicare un

mecanism desemnat de blocare a altor jurisdicţii şi nu pot

dispune blocarea în numele unui FIU străin.

Autorităţile române ar trebui să aibă sisteme

eficiente şi eficace pentru comunicarea a acţiunilor

întreprinse în cadrul mecanismului de blocare, de îndată ce

o astfel de măsură a fost dispusă.

Ar trebui dezvoltate proceduri eficiente sau

cunoscute în mod public pentru analizarea cererilor de

delistare şi pentru deblocarea fondurilor persoanelor sau

entităţilor scoase de pe listă, într-un termen conform cu

obligaţiile internaţionale.

Ar trebui dezvoltate dispoziţii clare privind

210

procedura de deblocare a fondurilor sau a altor active a

persoanelor sau entităţilor afectate din neatenţie de un

mecanism de blocare după verificarea că persoana sau

entitatea nu este una desemnată.

Ar trebui implementate dispoziţii care oferă accesul

la fonduri sau alte active care au fost blocate conform

S/RES/1267 (1999) şi care au fost determinate ca fiind

necesare pentru cheltuieli de bază.

2.5 Unităţile de Informaţii

Financiare şi atribuţiile acestora

(R. 26)

Trebuie analizat rapid şi eficient numărul mare de

RTS-uri aflate în lucru.

Perioada de timp (de 30 de zile) pentru obţinerea de

informaţii suplimentare legate de RTS-uri ar trebui

micşorata pentru ca ONPCSB sa-şi îndeplinească funcţiile

sale în mod adecvat

Necesitatea unei interziceri explicite (fara limita de

timp) pentru angajaţii ONPCSB referitor la diseminarea

informaţiilor după încetarea activităţii în cadrul Oficiului

2.6 Autorităţile de aplicare a

legii, de cercetare şi alte

autorităţi competente (R. 27 &

28)

2.7 Declaraţia de trecere a

frontierei cu numerar &

Raportarea transferurilor

externe

Ar trebui să existe o putere clara de a stopa şi retine


spălarea de bani sunt identificate, dacă banii sunt declaraţi.

Ar trebui să existe o putere clara de a stopa şi retine


spălarea banilor şi finanţarea terorismului sunt identificate,

dacă sumele sunt sub limita de raportare

Ar trebui implementate proceduri care să informeze

persoanele despre faptul ca trebuie să declare transporturile

peste frontiera a numerarului şi titlurilor negociabile la

purtător, dacă acestea depăşesc limita de 10.000Euro.

3. Măsuri preventive –

Instituţii financiare

3.1 Riscul de spălare a banilor

sau de finanţare a terorismului

3.2 Standardele de cunoaştere a

clientelei, inclusiv măsuri

sporite sau simplificate (R. 5-8)

Ar trebui furnizata o definiţie a beneficiarului real.

Cerinţa de a lua măsuri rezonabile pentru a verifica

identitatea beneficiarului real, aşa cum este ceruta de

standardele FATF, ar trebui implementata în mod adecvat.

Ar trebui acordata în continuare atenţie în ceea ce

priveşte cerinţele specifice în aplicare despre cum entităţile

raportoare ar trebui să aplice măsurile de cunoaştere a

clienţilor la clienţii existenţi în cazul instituţiilor financiare

non-bancare.

Cerinţa de a identifica o PEP trebuie schimbata

având în vedere faptul ca este în prezent prea restrictiva şi

se refera numai la identificarea unui client care “deţine o

funcţie publica”.

Cerinţa de a identifica sursa averii unei PEP trebuie

specificata în mod clar (cu excepţia celor aplicabile tuturor

211

clienţilor). Natura şi extinderea măsurilor sporite de

întărire de cunoaştere a clientului referitoare la PEP ar

trebui specificata în mod clar specificata.

Ar trebui să existe prevederi pentru aprobarea de

către conducerea superioara în cazul stabilirii unei relaţii

cu o PEP.

Ar trebui să existe prevederi pentru aprobarea de

către conducerea superioara a continuării relaţiei de afaceri

în care clientul este găsit ulterior a fi o PEP sau ca devine o

PEP.

Ar trebui implementata obligaţia de a cere

aprobarea conducerii superioare atunci când se deschid

conturi corespondente individuale.

Ar trebui implementata obligaţia pentru instituţiile

financiare să documenteze responsabilităţile respective

pentru fiecare instituţie.

Ar trebui dezvoltate obligaţiile specifice cu privire

la “plătibil-prin conturi”.

3.3 Părţi terţe şi afacerile

întroduse (R. 9)

3.4 Secretul şi confidenţialitatea

instituţiei financiare (R. 4)

3.5 Păstrarea înregistrărilor şi

regulile transferurilor de fonduri

(R. 10 & RS. VII)

In afara pieţei de capital ar trebui să existe

prevederi referitoare la păstrarea înregistrărilor tranzacţiei

pentru o perioada mai mare de cinci ani dacă este necesar,

atunci când este solicitat astfel de o autoritate competenta

în anumite cazuri de o autoritate adecvata;

Criteriul 10.1.1. ar trebui să fie respectat cu referire

la sectorul asigurări.

Ar trebui implementate prevederi (cu excepţia

pieţei de capital) referitoare la păstrarea înregistrărilor

privind datele de identificare, fisele de cont şi

corespondenta bancara pentru o perioada mai mare de

cinci ani dacă este necesar, atunci când este solicitat astfel

de o autoritate competenta în anumite cazuri de o autoritate

adecvata. Instituţiile financiare înregistrate în Registrul

General şi cel de Evidenta, precum şi pentru sectorul

asigurărilor cerinţele de păstrare a înregistrărilor nu

acoperă şi fisele de cont şi corespondenta bancara

Cerinţele de a asigura ca toate informaţiile privind

clienţii şi înregistrările tranzacţiilor să fie disponibile

autorităţilor competente „în timp util” aşa cum sunt

solicitate în Criteriul 10.3 ar trebui implementate.

3.6 Monitorizarea tranzacţiilor

şi a relaţiilor (R.11 & 21) Sectorul asigurărilor şi cel al pieţei de capital ar

trebui să îndeplinească cerinţele Criteriului 11. privind

acordarea unei atenţii deosebite tuturor tranzacţiilor

complexe, în suma mare sau neobişnuite.

Ar trebui implementate prevederi aplicabile pentru

instituţiile financiare non-bancare înregistrate în Registrul

de Evidenţă şi el General precum şi pentru sectorul

asigurărilor şi pieţei de capital în vederea examinării

212

fondului tranzacţiilor şi de a consemna constatările lor în

scris.

Ar trebui implementata o cerinţă explicită privind

păstrarea constatărilor efectuate şi punerea acestora la

dispoziţia autorităţilor competente şi a auditorilor, pe o

perioadă de cel puţin 5 ani.

Ar trebui dezvoltate cerinţe suficiente privind acordarea

unei atenţii speciale relaţiilor de afaceri şi tranzacţiilor cu

persoane din ţări care nu aplică sau aplică insuficient


Ar trebui dezvoltate cerinţe aplicabile referitoare la

informarea instituţiilor financiare cu privire la

vulnerabilităţile sistemelor de CSB/CFT din alte ţări.

Ar trebui implementate cerinţe aplicabile pentru

instituţiile financiare privind examinarea circumstanţelor şi

a scopului acestor tranzacţii, şi de a pune la dispoziţia

autorităţilor competente constatările consemnate în scris.

Ar trebui înfiinţat un mecanism care să aplice măsuri de

combatere.

3.7 Rapoartele de tranzacţii

suspecte şi alte raportări (R. 13-

14, 19, 25 & RS. IV)

Obligaţia de raportare ar trebui să acopere spălarea

banilor şi finanţarea terorismului dacă tranzacţia suspectă a

fost efectuată (cu excepţia celor prevăzute la art. 4 alin.2 )

Tentativa tranzacţiilor suspecte ar trebui acoperită

în mod explicit.

Obligaţia de raportare ar trebui să acopere şi

fondurile suspectate a fi legate sau a fi folosite pentru

terorism, acte teroriste sau de către organizaţiile teroriste.

Dispoziţia privind „protecţia” din Legea privind

CSB/CFT ar trebui să includă în mod explicit „directorii,


Legea CSB/CFT ar trebui să interzică în mod

explicit dezvăluirea către terţe persoane cu privire la faptul

ca raportul a fost transmisa către ONPCSB.

Ar trebui dezvoltate tehnici privind finanţarea

terorismului precum şi indicatori în vederea asigurării

asistentei necesare entităţilor raportoare în identificarea

rapoartelor legate de finanţarea terorismului.

Feedback-ul general transmis de ONPCSB ar trebui

întărit având ca grup ţinta sectoarele care prezintă un risc

crescut de SB/FT şi care sunt refractare în ceea ce priveşte

raportarea.

Luând în considerare nivelul scăzut raportare, ar

trebui să se elaboreze indicatori şi tipologii care să

privească finanţarea terorismului.

Feedback-ul specific ar trebui dezvoltat cu privire

la situaţia RTS-urilor şi la rezultatul fiecărui caz.

Un feedback specific privind situaţia RTS-ului şi a

rezultatului fiecărui caz ar trebui realizat.

3.8 Controale interne,

conformitate, audit şi sucursale

străine (R. 15 & 22)

Ar trebui furnizata o prevedere generala potrivit

căreia ofiţerul de conformitate ar trebui desemnat la nivel

managerial.

213

Ar trebui furnizata o prevedere generala care să

asigure ofiţerului de conformitate accesul în timp util la

datele relevante.

Ar trebui furnizate prevederi specifice cu privire la

evaluarea angajatului.

Ar trebui să existe o prevedere speciala pentru

instituţiile financiare care să le oblige să aplice măsuri

CSB/CFT sediilor secundare din străinătate, în plus fata de

măsurile privind identificarea clientului.

Ar trebui să existe o prevedere care să impună

acordarea unei atenţii sporite situaţiilor în care sediile

secundare sunt deschise în tari care nu aplica sau aplica

insuficient Recomandările FATF.

Ar trebui implementate prevederi astfel încât sediile

secundare, din tara mama sau din străinătate, să aplice

standarde mai ridicate, în măsura în care legile şi

reglementările locale (ţara gazda) permit acest lucru.

3.9 Bănci fictive (R. 18)

3.10 Sistemul de supraveghere

şi monitorizare – autorităţile

competente şi organismele de

supraveghere. Rol, funcţii,

obligaţii şi atribuţii (inclusiv

sancţiuni) (R. 23, 29, 17 & 25)

Ar trebui să existe o demarcare clara a

responsabilităţilor juridice între BNR şi ONPCSB în ceea

ce priveşte supravegherea caselor de schimb.

Trebuie alocate mai multe resurse pentru ONPCSB

sau impartirea responsabilităţilor de supraveghere între

autorităţile implicate în domeniul CSB/CFT

Supravegherea privind CSB/CFT a acordării

licenţelor de către autorităţile respective de supraveghere

trebuie întărita. În acest moment se pare ca inspecţiile sunt

pur formale.

Ar trebui să existe proceduri de înregistrare şi

autorizare în vigoare pentru furnizorii de servicii de

transmitere a banilor.

Ar trebui întărită supravegherea furnizorilor de

transmitere de bani (inclusiv celor care funcţionează în

cadrul oficiilor poştale).

Ar trebui întărită supravegherea în domeniul

finanţării terorismului, în special pentru casele de schimb

valutar şi furnizorii de servicii de transmitere de bani.

Ar trebui realizate controalele complexe on site

inclusiv revizuirea politicilor, procedurilor şi testarea, în

special în sectorul asigurărilor.

Ar trebui să se ia în considerare dacă amenzile sunt

în general prea scăzute pentru a avea efect descurajant.

Toate organismele de supraveghere ar trebui ia în

considerare o mai mare utilizare a sancţiunilor

proporţionale în vederea creşterii conformităţii printre

sectoarele care prezintă un risc ridicat şi care nu-şi

îndeplinesc suficient obligaţiile.

Autorităţile române ar trebui să ia în considerare

folosirea unui canal de publicare în vederea comunicării

tuturor sancţiunilor aplicate în vederea creşterii efectului

disuasiv.

214

Ghiduri specifice fiecărui sector ar trebui elaborate.

Ţinând cont de numărul scăzut de rapoarte de

tranzacţii suspecte privind suspiciuni de finanţare a

terorismului ar trebui elaborate tipologii şi indicatori

pentru acest domeniu.

Nivelul scăzut de raportare al profesiunilor care

prezintă un risc ridicat (cum ar fi agenţii imobiliari şi

contabilii) solicita îndrumări viitoare în vederea creşterii

conştientizării.

Ghidurile ar trebui să contina tehnici de finanţare a

terorismului.

3.11 Serviciile de transfer de

bani şi valori (RS. VI) Ar trebui să existe proceduri în vigoare pentru

înregistrarea şi autorizarea furnizorilor de servicii de


Deficientele identificate în cadrul R.5-11, 13-15 şi

21 sunt valabile pentru serviciile de transfer de bani sau

valori.

Ar trebui să se asigure ca sunt efectuate controale la

oficiile poştale.

Ar trebui să se asigure ca sunt efectuate controalele

on-site la operatorii de servicii de transmitere valori care

au propria reţea şi funcţionează independent.

Ar trebui avute în vedere resursele limitate privind

experţii ONPCSB pentru controalele on-site în comparaţie

cu numărul de birouri ale furnizorilor de servicii de


4. Măsuri de Prevenţie –

Profesiuni şi Entităţi Non-

Financiare

4.1 Standardele de cunoaştere a

clientelei şi păstrarea

înregistrărilor (R. 12)

Ar trebui să existe măsuri de aplicare a standardelor

de cunoaştere a clientului pentru tranzacţiile efectuate în

cazinouri.

Pragul de 3.000 euro pentru cazinouri ar trebui

precizat în lege, regulamente sau alte mijloace de aplicare.

Termenii “Dealerii” şi “orice alte persoane fizice

sau juridice pentru acte şi fapte savarsite în afara

sistemului financiar-bancar” în art. 8 din legea de

CSB/CFT trebuie clarificaţi.

Aceleaşi îngrijorări se aplica în mod egal şi

Recomandării 5 referitoare la DNFBP.

Ar trebui implementata Recomandarea 6 (PEPs)

Sunt necesare clarificări cu privire la modul în care

se poate baza pe terţe parţi în efectuarea procesului de

cunoaştere a clientului este permisibila DNFBP-urilor.

Ar trebui să existe prevederi pentru DNFBP-uri în

examinarea sursei şi scopului complex, al tranzacţiilor

neobişnuit de mari şi al tuturor modelelor de tranzacţii,

care nu au scopuri aparent economice să legale şi

consemnarea acestora în scris. Ar trebui să existe cerinţe

specifice în păstrarea rezultatelor disponibile pentru

autorităţile competente şi de aplicare a legii pe o perioada

215

de cel puţin cinci ani.

Ghiduri ar trebui elaborate în vederea asistării

DNFBP-urilor în implementarea unei abordări adecvate pe

baza de risc şi definiţii unei proceduri adecvate de

reducere.

Legislaţie secundara ar trebui elaborata şi

implementata pentru profesiunile juridice aflate sub

supravegherea unei autorităţi de supraveghere.

4.2 Raportarea tranzacţiilor

suspecte (R. 16) Ar trebui să fie extinsa cerinţa obligaţiilor de

raportare pentru a acoperi spălarea banilor şi finanţarea

terorismului dacă tranzacţia suspecta a fost deja efectuata

(în afara prevederilor Art. 4 litera g) din Normele

496/2006).

Ar trebui acoperita tentativa de a efectua o

tranzacţie suspecta.

Ar trebui acoperite toate aspectele obligatorii

privind finanţarea terorismului să fie incluse în cerinţele

privind raportarea.

Ar trebui avuta în vedere îmbunătăţirea transmiterii

informaţiilor şi ghiduri privind RTS care sunt necesare

pentru toate societăţile non-financiare şi în special agenţii

imobiliari şi profesiunile juridice şi contabilii care sunt

consideraţi ca fiind vulnerabili fata de SB şi FT.

Ar trebui crescut gradul de conştientizare al unor

societăţi non-financiare în ce priveşte vulnerabilitatea lor

si/sau se pare ca refuza să raporteze (avocaţii, notarii,

agenţii imobiliari, contabilii).

Măsurile de protecţie ar trebui să includă directorii,


Ar trebui interzisa în mod explicit, dezvăluirea către

terţe părţi a faptului ca un RTS a fost completat către

Oficiu.

Ar trebui să existe prevederi care să impună

desemnarea ofiţerului de conformitate de la nivelul

conducerii.

Ar trebui să existe obligaţia de a asigura ofiţerului

de conformitate acces direct şi în timp util la datele şi


Ar trebui să existe prevederi indirecte cu privire la

protecţia angajaţilor pentru avocaţi, notari, contabili şi

notari publici.

Ar trebui să existe obligaţia DNFBP-urilor de a

acorda o atenţie speciala la tranzacţiile cu ţările care nu sau

u au implementat în mod adecvat Recomandările FATF.

4.3 Reglementare, supraveghere

şi monitorizare (R. 24-25) Ar trebui să existe măsuri suficiente pentru

cazinouri de prevenire ca infractorii/asociaţiile acestora să

deţină sau să fie adevăraţii beneficiari sau acţionarii ai

unor cazinouri.

Ar trebui întărită creşterea integrităţii şi cerinţe

adecvate de întrare pe piaţa a sectorului imobiliar pentru a

reduce riscul de spălare a banilor şi finanţărilor.

216

Ar trebui să se ia în considerare numărul şi

varietatea societăţilor non-financiare controlate, şi

suficienta resurselor de supraveghere aflate la dispoziţia

ONPCSB.

Ar trebui să se păstreze date statistice privind

supravegherea autorităţilor.

4.4 Alte profesiuni şi entităţi

non-financiare (R. 20) Măsuri viitoare ar trebui luate în vederea reducerii

tranzacţiilor cu numerar

5. Persoane şi Aranjamente

Juridice & Organizaţii Non-

Profit

5.1 Persoane Juridice – Accesul

la informaţiile privind

beneficiarul real şi controlul

(R.33)

5.2 Aranjamentele legale -

Accesul la informaţiile privind

beneficiarul real şi controlul

(R.34)

5.3 Organizaţiile Non-Profit

(RS. VIII) Autorităţile române ar trebui să evalueze periodic

ONG-urile cu privire la vulnerabilităţile la finanţarea

terorismului.

Ar trebui să existe măsuri suficiente în vigoare în

vederea asigurării asupra faptului ca activele colectate sau

transferate prin intermediul unui ONG nu sunt folosite în

sprijinul activităţilor teroriste sau organizaţiilor teroriste.

Ar trebui să fie implementat efectiv criteriului

VIII.2.

Ar trebui să existe o abordare a cestui sector în

vederea discutării scopului şi metodelor de abuz asupra

ONG-urilor, tendinţele existente în finanţarea terorismului

şi noi măsuri de protecţie.

6. Cooperarea Naţională şi

Internaţională

6.1 Cooperarea şi coordonarea

la nivel naţional (R. 31) În domeniul combaterii spălării banilor ar trebui

dezvoltat un mecanism de coordonare a politicilor cu


Exista un mecanism de cooperare şi coordonare în

vigoare care să fie efectiv în asigurarea faptului ca aceasta

coordonare şi cooperare se întâmpla în practica.

Aranjamentele pentru supraveghere şi sancţionare au

nevoie de mai multa coordonare.

6.2 Convenţiile şi Rezoluţiile

Speciale ale ONU (R. 35 & RS.

I)

Ar trebui îmbunătăţită eficienţa implementării

standardelor în ceea ce priveşte spălarea banilor;

Trebuie îmbunătăţita eficienta implementării

Convenţiilor de la Palermo, Viena şi Convenţia în special

finanţarea terorismului, incriminarea şi unele aspecte ale

regimului juridic.

Ar trebui modificata infracţiunea de finanţare a

terorismului pentru a asigura acoperirea deplina a

Convenţiei privind finanţarea terorismului

217

Ar trebui stabilit un mecanism precis de blocare a

fondurilor care au legătura cu finanţarea terorismului.

6.3 Asistenţa Judiciară

Reciprocă (R. 36-38 & RS. V) Ar trebui să se asigure faptul ca nu exista nicio

limitare în legătură cu incriminarea infracţiunii de

finanţare a terorismului pot avea un impact asupra abilităţii

României de a oferi asistenţă judiciară reciprocă în cazurile

de finanţare a terorismului.

Ar trebui să se ia în considerare crearea unui fond

pentru bunurile confiscate.

6.4 Extrădarea (R. 39, 37 & RS.

V) Ar trebui să se asigure ca nu exista nicio limitare în

legătură cu incriminarea infracţiunii de finanţare a

terorismului ce poate afecta în mod negativ posibilităţile de

extrădare.

6.5 Alte Forme de Cooperare

(R. 40 & RS. V)

TABELUL 3: RĂSPUNSUL AUTORITĂŢILOR LA EVALUARE (DACĂ ESTE

NECESAR)

SECŢIUNILE ŞI PARAGRAFELE

RELEVANTE

COMENTARIILE ŢĂRILOR

218

LISTA ANEXELOR

ANEXA I (Detalii privind toate organismele întâlnite cu ocazia vizitei la faţa locului – Ministere,

alte autorităţi şi organisme guvernamentale, reprezentanţi ai sectorului privat şi alţii)

Oficiul Naţional de Prevenire şi Combatere a Spălării Banilor (ONPCSB)

Ministerul de Justiţie (MJ)

- Administrator al Registrului pentru Asociaţii şi Fundaţii

- Coordonator al Oficiului Naţional al Registrului Comerţului

Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Direcţia de Investigare a

Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism (DIICOT)

Ministerul Afacerilor Externe

Serviciul Român de Informaţii (SRI)

Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Direcţia Naţională Anticorupţie

(DNA)

Reprezentanţii instanţelor de judecată

Autoritatea Naţională a Vămilor

Poliţia de Frontieră

Ministerul Internelor şi Reformei Administrative – Direcţia Generală de Combatere a

Criminalităţii Organizate, Direcţia Generală de Combatere a Marii Criminalităţi Economico-

Financiare

Garda Financiară


Reprezentanţii băncilor comerciale

Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare

Reprezentanţii companiilor de brokeraj şi investiţii financiare


Reprezentanţi ai societăţilor de asigurări

Asociaţia Organizatorilor de Cazinouri din România

Reprezentanţi ai cazinourilor

Asociaţia Română a Agenţiilor Imobiliare şi Uniunea Naţională Imobiliară

Reprezentanţi ai agenţiilor imobiliare

Asociaţia Română a Băncilor

Uniunea Naţională a Notarilor Publici

Reprezentanţi ai birourilor notariale

Uniunea Naţională a Barourilor din România

Avocaţi

Corpul Experţilor Contabili şi Contabililor Autorizaţi din România (CECCAR)

Camera Auditorilor Financiari

Contabili şi auditori

219

ANEXA II

Categoriile de infracţiuni desemnate pe

baza Metodologiei FATF

Infracţiunea în legislaţia naţională

Participarea la un grup criminal organizat şi

infracţiunea de crimă organizată;

Art. 7 din Legea nr. 39/2003 privind

prevenirea şi combaterea crimei organizate;

Art. 8 din Legea nr. 39/2003 privind

prevenirea şi combaterea crimei organizate;

Terorism, inclusiv finanţarea terorismului Art. 32-36 din Legea nr. 535/2004 privind

prevenirea şi combaterea terorismului

Traficul cu fiinţe umane şi imigranţi Art. 12-13, 17 din Legea nr. 678/2001 privind

traficul cu fiinţe umane

Exploatarea sexuală, inclusiv exploatarea

sexuală a copiilor

Art. 197-198, 201-202 din Codul Penal

Traficul ilicit de droguri şi substanţe

psihotrope

Art. 2-4 şi 9 din Legea nr. 143/2000 privind

prevenirea şi combaterea traficului şi

consumului ilicit de droguri

Traficul ilicit de arme Art. 279 din Codul Penal

Traficul ilicit de bunuri furate şi alte bunuri Art. 221 din Codul Penal

Corupţia şi luarea/darea de mită Art. 254-257 din Codul Penal; Art. 5-185 din

Legea nr. 78/2000 privind prevenirea,

descoperirea şi sancţionarea faptelor de

corupţie

Frauda Art. 215-2151, 302 din Codul Penal

Falsificarea de monedă Art. 282-2851, 302 din Codul Penal

Falsificarea şi piratarea produselor Art. 297, 313 din Codul Penal

Infracţiuni de mediu Art. 98 din Legea nr. 195/2005 privind

protecţia mediului

Crima, vătămare corporală gravă Art. 174-179, 182 din Codul Penal

220

Răpirea, lipsirea de libertate în mod ilegal şi

luarea de ostatici

Art. 189 din Codul Penal

Furtul Art. 208-212 din Codul Penal

Contrabanda Art. 270-271 din Codul Vamal

Şantajul Art. 194 din Codul Penal

Falsul Art. 288-292 din Codul Penal

Pirateria Art. 212 din Codul Penal

Tranzacţionarea pe baza informaţiilor

privilegiate şi manipularea pieţei

Art. 279 din Legea nr. 294/2004 privind piaţa

de capital

CONSILIUL EUROPEI Strasbourg, 08 iulie 2008 MONEYVAL …ONPCSB Decizia nr. 90/2007 privind...

Documents

Transcript of CONSILIUL EUROPEI Strasbourg, 08 iulie 2008 MONEYVAL …ONPCSB Decizia nr. 90/2007 privind...