Congruenta, explorare si acceptare de sine,

in cadrul grupului mic de formare

Tavi Gurzu

Vio Belciugan

Ralu Hrituc

Eva Pirosca

Formare PCP anul 1

Abordeaza programul de formare in psihoterapie cu un nivel considerabil de anxietate si de vulnerabilitate (Rennie, 1998)

Sa ajunga sa se simta ”ca acasa” in lumea sa interioara si confortabil cu felul sau de a fi (Mearns si Thorne, 2007)

Acceptarea, empatia si transparenta nu se reduc la relatia cu clientul: sunt eficiente daca se extind asupra sinelui (Mearns si Thorne, 1988)

Disponibilitatea de a manifesta grija si atentie fata de sine insusi – o raspundere...

Devina constient de sine, de punctele sale slabe si de sensibilitati

Sa cada la pace cu aspectele diferite ale propriului sine

Sa fie capabil sa gestioneze inconsistentele, conflictele si ambiguitatile din sine si din ceilalti

”growth groups”

o relatie terapeutica autentica, egalitara, care urmareste cunoasterea si integrarea aspectelor multiple ale sinelui, adeseori conflictuale...

Furnizeaza experienta imediata – imbogateste si eficientizeaza procesul de invatare, in cadrul programelor de formare

Construiesc baza pentru autenticitatea fata de viitorii clienti (pentru ca deja am experimentat procesul pe care vreau sa i-l ofer clientului)

Sporesc empatia si capacitatea de pretuire a terapeutului (pentru ca si eu am primit ceea ce ii ofer acum clientului meu, asa ca inteleg si sunt mai receptiv fata de ceea ce traieste el in prezenta mea, pas cu pas)

(Patterson, 2000) Depasirea reactivitatii fata de client si invatarea deschiderii fata de experientele acestuia si fata de cele proprii

Abilitatea de a crea si de a mentine o relatie empatica are nevoie sa fie deprinsa prin experienta, nu didactic (Pagell, Carkhuff si Berenson, 1967)

Asigura un mediu in care participantii experimenteaza autoacceptarea si dorinta de a da piept cu adevarul despre ei insisi (Elliott si Partyka, 2005)

(Pr. Filothei Faros, 2002) metoda terapeutica cea mai apropiata de realitatea vietii (grupuri si comunitati)

Poti trai la modul prezent – aici si acum – conflictele interioare, constientizand modurile concrete in care iti subminezi de regula relatiile cu cei din jur

Narcisismul propriu fiecaruia dintre noi si eforturile de a fi in centrul atentiei ies la iveala

Eliberatoare de ”aspectele portrertizate ale sinelui” (Mearns si Thorne, 2007)

”Pentru multi consilieri in formare, ascultarea disciplinata a sinelui se desfasoara eficient intr-un grup mic de colegi, in care partile sinelui sa indrazneasca sa se faca auzite pentru prima data ”

Este bine sa pui intrebarea acum? Sa mai astepti? Cum este comentariul meu la adresa celuilalt?...

Poti sa fii intruziv, animat de bune intentii?

Ce alte nevoi se ascund in spatele celei de clarificare si de intelegere a lumii celuilalt?

”Eu mai am chestia asta: hai dom’le, te grabesc – ti-o arat pe tapet, nu

astept... sa vin asa, pe dupa gard.

Nu stiu daca am nevoia asta, sa mi se raspunda...

Ca si cand, eu intuiesc ceva acolo si ma astept ca si celalalt sa o faca...

Uite, acum, de exemplu, tu cumva condamnai la ea ceea ce si tu ai facut, la randul tau...

Iar eu vedeam asta si vroiam sa reduc la acelasi numitor comun; numai ca...”

(”Numai ca el nu se se afla in momentul in care vezi tu lucrurile; sunteti putin decalati...

Tu poate ai vazut realitatea lui, numai ca el nu este atat de... nu poate inca sa vada anumite lucruri pe care tu le-ai vazut.” )

”Chestia este ca intr-o relatie cu un client, tu te situezi cu un pas inaintea lui, faci niste asociatii, incerci sa il pui si pe el in acelasi cadru, sa ii facilitezi procesul respectiv, sa faca si el acele asociatii...

Si el nu o face... ”

(”As vrea sa te intrerup, pot sa te intrerup?

Stai, lasa-ma.”)

”Nu am avut suficienta incredere in procesul pe care l-ai avut tu. Eu trebuia cumva sa am incredere ca lucrurile curg in felul lor si sa nu mai astept eu de la tine...

Si sa nu mai existe tentatia de a te directiona...”

”De exemplu, in timp ce eu vorbesc, o vad gesticulând... si simt de parca ar fi cu mine acolo. Dar in momentul in care cineva tace si nu gesticuleaza...”

”Poate te-a inteles, chiar daca tace, chiar daca nu comunica asta”.

”Este un efort energetic foarte mare: sa-ti permiti sa intri in cadrul altcuiva de referinta. Sa-ti permiti inseamna sa depui un efort energetic foarte mare.

Nu pot sa imi permit ‘superficial’.

Trebuie sa fii puternic in tine, sa “te tii pe tine”.

”Nu m-am gandit la mila ca la ceva negativ.

Pentru mine, mila inseamna... echivaleaza cu empatia”.

”Eu nu refuz sa ma pun in locul tau: simt ca particip mai efectiv, in felul asta...”

”Nu stiu cat ne permitem sa facem asta...

Eu nu sunt dispusa”.

Ma ascult vorbind... Si constat in tot acest timp ca nu-mi tace gura. Vorbesc, fara temeri... Dimpotriva, parca experienta mea striga ”Uite ce mi s-a intamplat!”. Parca sunt un om batran, sfatos... Si ceilalti ma asculta cu atentie... barbati si femei. Ma simt ascultata, e grozav... Parca e o poveste care merita sa fie spusa, ceilalti asculta cu interes

si mie imi place sa vorbesc... Experiente si stari... nu am mai spus la nimeni. Si uite ca acum spun... Ceva grav... cum am putut duce niste stari groaznice, cum am putut sa stau singura sa le contin, sa le tin si sa ma prefac ca nu se intampla nimic, in fata altora. Cata revolta, cate am facut... Sunt indreptatita, ma lamentez...

Dar ma simt primita. Si asta ma linsteste si imi da curaj sa accept ca am fost si „sub pamant”.

”Ceea ce cred la un moment dat despre tine mi se confirma si asta imi poate da incredere in mine, dar naste si mandrie...

Sunt mandru ca am inteles o persoana...

Dar de unde stiu eu ce este cu persoana, cu adevarat?”

Eu nu reusesc sa iti percep nuanta in momentul in care spui ca tu ai o traire de autenticitate, in cadrul unei experiente mai profunde, mai spirituale...

Eu nu sunt pe aceeasi lungime de unda cu aceste simtiri, eu nu am trairile tale si nu am aceeasi rezonanta la ele. Ajung pâna la un anumit moment, dar ma opresc pentru ca nu pot sa merg mai mult.

”Parca am devenit mai calm, si nu vreau sa fiu doar asa…

Am dreptul sa fiu si agresiv, nu sa fiu numai terapeut…”

”Nu prea imi vine usor sa-mi accept partile mai negative, lacomia…

Sunt o doamna si trebuie sa mananc putin...

Nu-mi place cum ma simt…

Lacoma”.

(Dupa dispute insufletite despre ce inseamna

respectul si egalitatea in casnicie...)

”Da’ tu ma intelegi pe mine?”

”Da, te inteleg, te inteleg, dar eu niciodata nu mi-as lua un barbat

care sa aiba atitudinea ta”.

”Pai si tu imi esti draga, dar niciodata nu mi-as lua o sotie care se afla in starea ta...”

Procesele astea care se intâmpla la noi in grup, sunt procese aproape similare cu actul spovedaniei...

Este o apropiere intre ele...

Tot un fel de examen al constiintei tale, dar care se refera la ceea ce simti, ce traiesti, dar nu neaparat cu acel minus in fata...

”Gunoaiele fac parte din noi, important este sa nu le ascundem sub pres.

Omul este o fiinta care, daca isi doreste, accepta procesul devenirii. Viata spirituala nu este una statica, este in continua devenire.

Asa este, te ajuta si gunoaiele astea din tine; dar daca tu ramai cantonat in aceleasi gunoaie, nu mai devii om”.

Eu vorbesc despre o alchimie a gunoiului.

In potenta lui, el este o resursa in devenirea ta.

Daca eu le vad (gunoaiele) ca atare si inteleg semnificatia lor, eu le pot transforma. Daca simt ca in contextul ala, el apare, si pot sa fac ceva in sensul asta, atunci este o resursa: eu lucrez cu el, ca sa fac ceva mai bun.

In umbra noastra, stau resursele noastre.

Gunoaiele isi pun urmele in noi intreaga noastra viata. In momentul in care se produce alchimia, transformarea... gunoaiele vor fi tot timpul, dar vor fi altele...

Acei factori nu vor mai aduce starea aceea in mine, pentru ca eu voi fi altfel... Ai mai devenit, ai mai crescut... De aceea sunt o resursa, pentru ca ele te invata...

Asta este: ele te invata cum sa cresti...

Stii cum e?...

Este foarte important acuma sa poata sa apara starea de iritare, ca sa stiu ce zace in mine, sa nu refulez... asta este o prima etapa. O las sa fie, pentru ca daca imi impun sa trec mai departe sau sa vreau sa fac ceva cu ea, inseamna ca intervin din afara.

Si nu vreau.

Nu vreau sa fug de asta,

nu cartesc, stau cu ea, este o stare si este munca mea...

Este important sa am rabdare cu mine,

sa nu ma grabesc,

sa stau cu lucrurile,

sa le las sa curga,

sa nu le evaluez...

Stai acolo, stai sa vezi,

poate este altceva,

da-ti voie, ai rabdare...

”Chiar daca ma simt biciuit in exercitiile de adancime, totusi ma simt bine... Asta va trece, biciuirea...”

***

”De ce cred ca semnificatia pe care

o dai tu acestui concept e mai valida

decat semnificatia pe care o dau eu?”

”Exercitiul imi aduce o profunzime...

Accentuarea sentimentului de responsabilitate si a grijii fata de maniera in care comunic, interactionez sau lucrez...

Cat de fragil este interiorul meu... Totusi, am gasit resursele cu care pot depasi... anumite lucuri... Asta ma face sa fiu si mai atent, nu numai in relatia psihoterapeutica, ci fata de orice om”.

”Rogers a fost un om smerit...

Are un stil care lasa loc diferentelor si

nu se cramponeaza de propria-i parere”.

”Noi, aici, invatam sa nu ne impotrivim,

in terapia lui Rogers”.