Conditia Taranului Ion-MorometiiIn contextual literaturii romane,atat in poezie cat si in proza,lumea satului si problematica taranului roman,indifferent de timpul si spatial evocat in opera,au ocupat permanent un loc important.Chiar daca,mediul rural si conditia taranului au fost valorificate in lit. Romana din cele mai vechi timpuri,avand un impact chiar asupra evolutiei noastre ca popor,nu putem ignora nici incercarea unor scriitori de a substitui acest cadru cu cel al orasului in ideea de a aduce un suflet nou.Eugen Lovinescu este primul critic literar care a preciat romanul lui L Rebreanu`Ion` afirmand ca este cea mai puternica creatiune epica obiectiva din Lit.Romana,in virtutea faptului ca a promovat ideea de modernizare a literaturii.Asadar,2 capodopere ale lit.romane interbelice respectiv postbelice reprezentative si spatiul rural,sunt`Ion -LR si `morometii` de M preda.Trebuie sa precizam ca,inca din incipitul romanului lui LR se configureaza imag. Satului ardelean din primele 2 decenii ale sec xx`o perioada in care te numeai om,numai daca aveai pamant`,in acest plan Ion fiind un simbol al colectivitatii rurale.Pe de alta oarte,nu putem face abstractie nici de faptul ca satul Ardelean Pripas,un substituit imaginar al Prislopului din realitate este ierarhizat economic in cele doua categorii-sarantocii si fruntasii.In celalalt plan al romanului`Morometii` accentual cade pe destinul unei familii de tarani care traieste in accord cu timpul,care are infinita rabdare cu oamenii,perioada anterioara celui de-al 2 lea Razboi Mondial,influentand modul de existenta al oamenilor care pot sa traiasca dupa un ceremonial arhaic.Din acest motiv se acorda o atentie deosebita momentelor deprinse din viata simpla de la tara,fiind decupate secvente,uneori banale,ce confirma insa structura traditionala a satului si a familiei doar mentalitatile fiind schimbate.Am putea spune astfel,fara a gresi,ca I Moromete este liderul temut si autoritar,conservator dar si sociabil in felul lui de a gandi si de a reactiona,fiind inchisa o lume in care noul nu are ce caut.Evolutia celor doua personaje si relatiile pe care le stabilesc ce cei din jur depind de spatiul in care sunt ancorate,de timp,si de contextul social,politic si economic al vremii.Eroul lui Rebreanu este prezentat ca un tanar patimas,decent si umil la inceput,insa in virtutea lipsei experientei se lasa dominat de instinctul de stapanire al pamantului,dragostea pt acesta transformandu-se intr-o obsesie care duce la dezumanizarea eroului,prejudiciindu-l definitiv dpdv moral,social si afectiv.Daca pamantul este la inceput pt Ion un ideal,iar noi consideram justa dorinta de a-l dobandi avand in vedere compromisurile si haosul pe care-l provoaca in lumea satului,nu putem sa-i oferim circumstante atenuate,ci dimpotriva,sa-l dispretuim pt modul in care,in virtutea tineretii,devine egocentric si profita de sentimentele celor din jur.Datorita compromisurilor ne schimbam radical parerea fata de Ion,din tanarul decent,transformandu-se intr-un parvenit,incapabil sa relationeze cu cei din jur,cu atat mai mult cu cat instinctul proprietatii ii inhiba sensibilitatea.Se pare ca,este tipul omului care-si doreste tot ceea ce nu-i apartine-pamantul si Florica-provocand astfel conflicte in intreaga comunitate.Total diferit de Ion,Ilie Moromete are maturitatea necesara care-l ajuta sa-si pastreze integritatea morala si chiar daca,prin prisma mentalitatii de viata si a caracterului nu reuseste sa comunice foarte bine cu membrii familiei sale,nu-l putem acuza deoarece el are impresia ca este inteles si respectat.Desi isi iubeste copiii isi asuma voluntar rolul de parinte este un introvertit contrar firii sale sociabile si placerii de a comunica,fiind comod,dar nu inactiv,astfel incat toate aceste coordonate il particularizeaza in contextul lumii satului.Spre deosebire de Ion,Ilie M. Este respectat in lumea satului,oamenii avand incredere in acesta si respectandu-i punctul de vedere,poiana fierariei lui Iocan fiind spatiul in care eroul se comporta asemenea unui actor iar in romanul lui Rebreanu,acest cadru fiind substituit de hora satului.Chiar daca,Moromete este un simbol al ultimului taran care mai credea ca locul taranului este la sat pt a muncii pamantul,iese putin din tiparele acestei categorii sociale fiind incadrat in tipul taranului filosof.Pe de alta parte nu putem omite 2 adevaruri viabile in contextul celor doua romane,unul ilustrand faptul ca dobandirea pamantului-cat mai mult daca se poate-influenteaza fericirea taranului,iar a 2a realitate rezida intr-o asertiune conform careia sansa de a fi fericit poate depinde de maniera sau modalitatea in care taranul reuseste sa-si pastreze intacta proprietatea agrara.Asadar,in contextul acestor romane,cei doi scriitori si-au propus sa surprinda o imagine a taranului si a satului traditional romanesc,aceste repere fiind influentate de timpul si spatiul evocate in fiecare opera,disocierile fiind generate de implicarea sau neimplicarea afectiva a creatorului in actul de creatie.De exemplu Liviu Rebreanu atunci cand il creaza pe Ion marturiseste ca ramane detasat de intreaga evolutie a eroului,el fiind urmarit din perspectiva naratorului abstract,in timp ce M.Preda se implica afectiv in crearea eroului sau,asa cum il numeste pe Moromete perspectiva subiectiva fiind probata si de afirmatia scriitorului ce vede in personajul creat modelul tatalui sau.Probabil ca, si in virtutea acestor aprecieri,cele doua personaje,ancorate in aceeasi tipologie,dar atat de diferite comportamental,social si familial nu pot si analizate decat in contextul realist al spatiului in care apar,iar simbolic devin exponentele unor lumi rurale in care priprietatea agrara avea rolul decisiv.Ilie Moromete ramane in cea mai mare parte a romanului,tipul taranului roman,apreciat in comunitate,datorita reperelor rurale,autoritatii,conservatorismului,inteligentei,spiritului critic si cultului pt familie.Din pacate,in virtutea firii introvertite,traieste iluzia comunicarii cu propria-i familie,neintelegand nevoia de afectiune a celor care trebuiau sa inteleaga ca iubirea se simte si nu se manifesta prin gesturi formale.Tehnica disimulatiei si predispozitia de a-si bate joc de prostie,nesanctionate la nivel moral si nici social,sunt substituite in romanul lui Liviu Rebreanu de tendinta lui Ion de a-si bate joc de sentimentele celor din jur,disimulatia in cazul lui fiind justificata de sintagma`scopul scuza mijloacele` idee ce ar putea confirma si ancorarea eroului in tipologia parvenitului.In acest cadru,insa,Ion reprezinta si tipul individului egocentrist considerand ca i se cuvine totul,ipocrizia,snobismul si de ce nu insensibilitatea la nevoile celor din jur,transformandu-l treptat intr-un om care-si merita pe deplin soarta,moartea lui fiind o consecinta a tuturor faptelor imorale comise pe parcurs.Spre deosebire de finalul romanului`Ion` deznodamantul primului volum al romanului`Morometii` surprinde imaginea lui Ilie Moromete,un om imbatranit devreme ce poarta imprecnata cu chip suferinta pierderii familiei,fiind`ultimul taran`asa cum se autodefineste,mai ales ca,pare sa fie singurul care mai crede in valorile traditionale ale unui sat,care pierde batalia cu noua lume a orasului pe care taranul nu o poate accepta.In acord cu evolutia celor doi protagonisti si cu problematica satului in care sunt ancorati,Liviu Rebreanu si Marin Preda,raman indiscutabil,doi scriitori de referinta ai literaturii romane,operele lor depasind bariera limitata a timpului si a spatiului intrand in eternitate si fiind in unanimitate apreciati de criticii litarali care le-au recunoascut valoarea.