Concursul ”Si pe noi nu ne intrebati?”

Este şi lumea mea…

Clasa a IX a A-31 elevi - baieti, clasa aIX a B - 30 elevi - 29 baieti si o fata, clasa a IX a C- 30

elevi -26 baieti si 4 fete…clasa a X a, clasa a XI a, clasa a XII a si clasele se succed intre

normalitate si obisnuinta, iar statistica anuala ne informeaza simplu: 600 elevi, din care 100 fete,

sau 90, sau 120, sau, de fapt, an de an, mai multi baieti.

Suntem intr-un colegiu tehnic, un veritabil Centru educational al Clujului, cu un rol bine

precizat, şi anume dezvoltarea profesională a elevilor în domeniul electronicii şi

telecomunicaţiilor.

Eu sunt una dintre elevele colegiul, eleva din clasa a IX a B, EU – “minoritara” -tocilara,

rasfatata, ocrotita, protejata, mimoza, mina de aur la teste, sau, dimpotriva, ignorata,tinta unor

farse, ultima la proba de flotari, ironizata,vesnica galerie la meciuri, sigur “turnatoarea tuturor

prostioarelor”, intrebata pana la obsesie : “Ce treaba ai tu cu electronica, electrotehnica,

automatizarile, telecomunicatiile?”

Nu vreau sa ma justific, dar eu mi-am ales acest colegiu si nu a fost usor pentru ca am avut

nevoie de medie mare la evaluarea nationala, sunt pregatita sa descopar tainele unei meserii in

domeniul tehnic, ma fascineaza limbajul, laboratoarele, aparatura, machetele care se nasc sub

ochii nostri si care incep apoi sa prinda viata. Am aflat ca si fetele au obtinut rezultate deosebite,

au participat la concursuri si olimpiade, au facut echipa buna cu baietii in cadrul proiectelor, au

obtinut diplome si au castigat premii, si-au continuat cu brio studiile la facultatile de profil.

Este o lume a baietilor? Exista meserii exclusiviste? Continua ideile preconcepute?

Se poate vorbi de discriminare in aprecieri sau comportament? Egalitatea de sanse este reala?

Daca ma intrebati pe mine, daca ne intrebati pe noi,elevii colegiului, va raspundem simplu:

Importante sunt implicarea si atitudinea corectă!

Noi ne traim clipa, intr-o lume uneori ciudata si de cele mai multe ori prea dura, ne conturam

visele, ne construim generatia in conflict cu toti, dar mai ales cu noi insine, incercam sa

schimbam ceva, sa ne lasam amprenta asupra timpului. Suntem atat de diferiti, nici mai buni, nici

mai rai, poate mai liberi si culmea, tocmai de aceea uneori derutati. Invatam impreuna, baieti si

fete, romani, maghiari, rromi, germani alte etnii si ne dorim sa implinim viziunea scolii noastre

care ‘’isi propune să formeze o personalitate armonioasă, creativ-pragmatică de succes, un

cetăţean european democratic şi performant’’.

Este mica mea poveste, sunt primele mele lupte cu lumea prejudecatilor, cu realitatea, si cred ca

trebuie sa gasim fortă in noi si sprijin in familie, în prieteni si dascali. Diversitatea exista si este

necesara, important este cum o acceptam si mai ales cum ne imbogatim existenta cu ea.

Clasa a IX a B, sfarsitul anului scolar, “se acordă premiul I- elevei….”

Elevi: Ghete Andrada IX B, Handra CatalinIX D

Profesor coordonator: Juras Angela

Colegiul Tehnic de Comunicatii ”Augustin Maior”Cluj-Napoca

Autorii: Am identificat problema, am construit aceasta frumoasa poveste nascuta din realitate si

un strop de imaginatie, gasind astfel astfel Solutia.