- 1 -

CONCEPTUL DE MANAGEMENT ȘI

DEZVOLTARE INSTITUȚIONALĂ A PROCURATURII PENTRU ANII 2017-2023 HARUNJEN EDUARD, Procuror General interimar

Chișinău

- 2 -

- octombrie 2016 - CUPRINS

I. Considerații generale II. Profilul Procuraturii și al procurorului

2.1. Misiunea Procuraturii 2.2. Analiza SWOT (puncte forte și puncte slabe, oportunități și amenințări) 2.3. Statutul și rolul procurorului

III. Principii promovate și obiective asumate IV. Direcții de activitate și procedee de realizare a obiectivelor I. CONSIDERAȚII GENERALE Conceptul de management și dezvoltare instituțională a Procuraturii pentru anii 2017-

2023 (în continuare – CMDIP) constituie un document de planificare managerială și strategică a activității instituționale a Procuraturii pentru următorii 7 ani. Totodată, CMDIP se prezintă a fi o bază conceptuală ce vizează: analiza necesităților actuale ale acestei instituții, determinarea obiectivelor prioritare, corelate cu documente de politici naționale și internaționale și a modului de realizare a acestora, stabilirea direcțiilor de activitate a Procuraturii, evaluarea performanțelor și a căilor de dezvoltare a capacităților instituționale, precum și specificarea procedeelor de monitorizare, evaluare și raportare a rezultatelor implementării CMDIP. Firește, un plan managerial reprezintă un instrument de lucru dinamic care, anticipăm, va putea fi supus unor modificări în funcție de necesitățile apărute și de evoluția activității propriu-zise a instituției.

În procesul de elaborare a prezentului Concept m-am raportat la activitatea Procuraturii desfășurată până în prezent, analizată prin prisma experienței pe care am acumulat-o în calitate de procuror timp de 23 de ani, dar mai ales în funcția de Prim-adjunct al Procurorului General exercitată timp de un an, precum și în funcția de Procuror General interimar pe care am exercitat-o în perioada martie – octombrie 2016. De asemenea, elaborarea CMDIP a fost precedată de reformele recente operate în sectorul justiției, în primul rând vizând instituția Procuraturii. O măsură legislativă semnificativă în acest sens a fost aprobarea Concepției de reformă a Procuraturii, prin Legea nr.122 din 03.07.2014, urmată de adoptarea Legii cu privire la Procuratură, nr.3 din 25.02.2016, în vigoare din 01.08.2016.

Rolul CMDIP rezidă în reflectarea modalităților în care Procuratura va asigura realizarea priorităților stipulate în documentele de politici naționale și internaționale și va implementa dezideratele reformei Procuraturii, identificând totodată rolul Procuraturii în procesul de realizare a activităților planificate.

Pentru planificarea operațională a activității instituției vor fi elaborate programe de dezvoltare strategică anuale, în care vor fi stabilite măsuri concrete de realizare a CMDIP, constituind astfel un instrument de monitorizare și evaluare a acestuia.

II. PROFILUL PROCURATURII ȘI AL PROCURORULUI 2.1. Misiunea Procuraturii: contribuirea la respectarea ordinii de drept, la efectuarea justiției

ca efect al conducerii şi exercitării urmăririi penale, precum și al reprezintării învinuirii în instanţele

- 3 -

judecătoreşti în condiţiile legii, apărarea drepturilor și intereselor legitime ale persoanei și ale societății.

2.2. Analiza SWOT (puncte forte și puncte slabe, oportunități și amenințări)

- 4 -

2.3. Statutul și rolul procurorului

- 5 -

Procurorul este persoana cu funcție de demnitate publică care exercită atribuțiile Procuraturii, prevăzute de Constituție, de Legea cu privire la Procuratură, de alte acte legislative și de tratatele internaționale la care Republica Moldova este parte, fiind numit în această funcție în condițiile Secțiunii 1 din Capitolul V al Legii cu privire la Procuratură.

În acord cu prevederea de la alin.(4) art.3 al Legii cu privire la Procuratură, procurorul își desfășoară activitatea în baza principiilor legalității, imparțialității, rezonabilității, integrității și independenței procesuale, care îi oferă posibilitatea de a lua în mod independent și unipersonal decizii în cauzele pe care le gestionează. În exercițiul funcției, procurorul contribuie la respectarea ordinii de drept, efectuarea justiției, apărarea drepturilor și intereselor legitime ale persoanei și ale societății. La fel, în conformitate cu alin.(5) art.125 din Constituția Republicii Moldova, în exercitarea mandatului, procurorii se supun numai legii. Tocmai un asemenea statut conferit constituțional, dar și legal funcției de procuror este condiția indispensabilă a garantării independenței și imparțialității și, în consecință, a legalității activității castei de procurori, fiind cea mai eficientă formă de protecție profesională, de garantare a independenței noastre față de elemente de natură politică.

Independenţa procurorilor este un principiu consacrat în toate documentele internaţionale care au încercat să stabilească standarde generale în acest domeniu, precum Principiile orientative ale ONU cu privire la rolul procurorilor, Standardele de Responsabilitate Profesională elaborate de Asociaţia Internaţională a Procurorilor sau Recomandarea nr.19/2000 a Comitetului de Miniştri din cadrul Consiliului Europei. A priori, respectarea independenței procurorilor reprezintă o condiție pentru protecția acestora față de eventualele încercări de influențare a desfășurării urmăririi penale, în special în ipoteza investigării infracțiunilor comise de reprezentanții celorlalte puteri constituționale.

Societatea per ansamblu, dar și celelalte puteri constituționale trebuie să conștientizeze că procurorul este primul „diagnostician” al justiției penale, de activitatea căruia depinde „tratamentul” societății. Diminuarea rolului și a statutului procurorului reprezintă o negare a dreptății și, implicit, a democrației. Dezvoltând paralela de la care am pornit, reiterez că lipsa unei diagnoze ori, după caz, o diagnoză stabilită incorect de către procuror în exercițiul funcției poate duce la sucombarea justiției penale. Deci, procurorul este acel pilon al dreptății care contribuie la înfăptuirea justiției penale, fiind catalizatorul restabilirii echității sociale la nivelul societății. Societatea trebuie să înțeleagă că înfăptuirea propriu-zisă a justiției penale se realizează de către instanțele de judecată, iar ultimul cuvânt în restabilirea echității sociale îl are totuși judecătorul. Chiar dacă procurorii dispun de anumite pârghii de verificare a legalității actelor procedurale emise de către instanțele de judecată (prin exercitarea căilor de atac, de exemplu), aceasta nu este o soluție universală și rezultativă în toate cazurile. Și alte pârghii sunt uneori ineficiente. De exemplu, refuzul Consiliului Superior al Magistraturii de a admite solicitarea Procurorului General privind ridicarea imunității judecătorilor implicați în emiterea intenționată a unor hotărâri ilegale și inițierea urmăririi penale față de aceștia. De aceea, acuzațiile aduse la adresa instituției Procuraturii în ceea ce privește lipsa unei finalități în ipoteza unor cauze concrete este nepotrivită și lipsită de orice fundament social și juridic. Cu această ocazie, îmi doresc o conlucrare echilibrată între cele două tabere ale

- 6 -

balanței: între instanțele de judecată și procurori, ca reprezentanți ai instituției Procuraturii. Doar printr-un efort comun societatea va căpăta încrederea în justiție.

III. PRINCIPII PROMOVATE ȘI OBIECTIVE ASUMATE ü Asigurarea continuității și stabilității activității Procuraturii Experiența acumulată în calitate de procuror, de Procuror Anticorupție, de Prim-adjunct al

Procurorului General și de Procuror General interimar, îmi permit să asigur compatibilitatea dintre activitatea trecută și cea viitoare a instituției Procuraturii. Prioritățile pe care le-am stabilit pentru Procuratură – creșterea eficienței în combaterea infracțiunilor, îndeosebi a infracțiunilor de corupție și a celor conexe acestora, recuperarea prejudiciilor cauzate prin infracțiuni și transparența în activitate, menținerea fermității, evaluată prin ridicarea imunității persoanelor cu funcție de demnitate publică și instrumentarea cauzelor penale în privința acestora – vor fi implementate și în perioada următoare, ceea ce va asigura continuitatea rezultatelor pozitive. De asemenea, activitatea instituției va fi dezvoltată, folosind oportunitățile nou apărute în urma evoluțiilor legislative.

ü Consolidarea profesionalismului și a independenței instituției Recunoscând rolul important al Institutului Național al Justiției în formarea profesională, având

în vedere și prevederile Recomanării nr.19/2000 a Comitetului de Miniștri al Statelor Membre privind rolul urmăririi penale în sistemul de justiție penală, potrivit cărora „pregătirea este atât o datorie, cât și un drept al tuturor procurorilor, înainte de numirea lor, precum și în mod permanent, iar Statele ar trebui, astfel, să ia măsuri eficiente pentru a se asigura că procurorii au o educație și o pregătire adecvată, atât înainte, cât și după numirea în funcție”, apreciem că accederea în funcția de procuror, dar și promovarea într-o funcție de conducere trebuie urmată de o formare profesională intensă, cu accent pe componenta practică, fiind realizată unitar, ca efect al promovării de către Consiliul Superior al Procurorilor a unei politici de instruire inițială și continuă adaptată la necesitățile de sistem și la schimbările de conjunctură legislativă, dar și socioumană. Deși pregătirea profesională a procurorilor nu constituie o responsabilitate nemijlocită a instituției Procuraturii, fapt recunoscut legislativ (alin.(2) art.32 al Legii cu privire la Procuratură), consider că cele 40 de ore per an de participare obligatorie a fiecărui procuror la cursuri de formare continuă nu acoperă necesitățile de instruire a acestora. Aceasta deoarece în ultima perioadă asistăm la un proces de fluctuație legislativă fără precedent, care impune un efort susținut din partea procurorilor de a se familiariza cu remanierile legislative de ultimă oră, care adesea nu sunt interpretate univoc. Mai mult ca atât, unele domenii necesită cunoştinţe practice de specialitate și pregătire profesională a procurorilor în funcţie de noile caracteristici ale fenomenului infracţional, care presupun necesitatea unor specializări aprofundate. Consider că pentru a acoperi acest gol, necesită a fi desfășurate unele seminare-dezbateri la nivel de unitate, procurorul șef desemnând în acest sens un procuror raportor. În cadrul acestora urmează a fi puse în discuție particularitățile și efectele modificărilor și completărilor legislative, impactul lor asupra activității nemijlocite a procurorului, dar și specificul investigării unor fapte prejudiciabile nou incriminate în legea penală sau care presupun un caracter latent ori răspândit.

O atenție deosebită trebuie acordată accederii în funcția de procuror, dar și promovării într-o funcție de conducere. Sub acest aspect, consider că integritatea morală în calitate de criteriu de

- 7 -

accedere în funcție și de promovare în funcție este mai importantă decât competenţa profesională, motiv din care un punctaj mai înalt trebuie atribuit anume integrității morale a candidatului la concurs. Aceasta deoarece lacunele în cunoştinţe pot fi completate, pe când integritatea morală nu poate fi supusă „transplantului”. De asemenea, în intenția de a implementa dezideratele reformei Procuraturii, se impune ca toate deciziile care privesc evaluarea performanțelor procurorilor să fie fundamentate pe criterii clare, transparente, bazate pe merit și integritate, care indubitabil vor fi transpuse în procesul decizional printr-o conlucrare constructivă între membrii Colegiului de evaluare a performanțelor procurorilor – din rândul procurorilor și din rândul reprezentanților societății civile.

Recunosc că actualmente Procuratura are o imagine prejudiciată de neîncrederea din partea subiecților afectați de activitatea acestei instituții, dar și de neîncrederea din partea societății în ansamblu. Pentru a restabili imaginea instituției sunt necesare acțiuni hotărâte de integritate, de eficiență, dar și de creare a unui mediu mai deschis în raport cu factorii sociali care creează opinia publică. Un mecanism de responsabilizare ar fi demonstrarea maturității instituționale, prin valorificarea independenței funcționale a procurorilor consacrată în noile reglementări ale Legii cu privire la Procuratură. Astfel, din perspectiva funcției de Procuror General interimar pe care am exercitat-o în perioada martie – octombrie 2016, apreciez că rezultatele obținute de Procuratură în ultima perioadă relevă un grad înalt de maturitate a acestei instituții, aptă de a-și asuma responsabilități specifice atribuțiilor în condiții extrem de dificile. Or, ridicarea imunității mai multor persoane cu funcție de demnitate publică și instrumentarea cauzelor penale în privința acestora demonstrează constant despre o veritabilă reformă a Procuraturii, care s-a produs odată cu adoptarea noii Legi cu privire la Procuratură și care, întâmplător sau nu, coincide cu interimatul funcției de Procuror General pe care am exercitat-o în perioada de referință. Procesele înregistrate în ultima perioadă în planul urmăririi penale și deferirii justiției a funcționarilor de rang înalt nu constituie un scop în sine, ci un rezultat al exercitării cu responsabilitate, competenţă, eficienţă, promptitudine şi corectitudine a funcției de acuzator de stat, în spiritul realizării scopurilor procesului penal înscrise în prevederile alin.(2) art.1 al Codului de procedură penală. De aceea, printre prioritățile mandatului de Procuror General se numără asigurarea funcționării sistemului justiției penale în mod independent și imparțial, în spiritul egalității tuturor în fața legii și autorităților.

ü Optimizarea managementului organizațional și sporirea calității, eficienței și

operativității urmăririi penale Pentru o mai bună organizare a activității instituției se impune cu stingență realizarea unor

metodologii și proceduri unitare de lucru la toate nivelurile. Se are în vedere, în primul rând, realizarea unei omogenități a activității de conducere a Procuraturii la toate nivelurile. Pentru această componentă, pledez pentru o bună comunicare cu procurorii cu funcții de conducere și pentru o mai bună implicare a procurorilor cu experiență în exercitarea funcțiilor de conducere. Pentru a asigura un act de conducere instituțional omogen, îmi propun organizarea unor întâlniri sistematice cu procurorii conducători, urmând a fi identificate probleme comune, disfuncționalități

- 8 -

în exercitarea managementului unității, grație cărora se va putea proceda la elaborarea unor note de studiu, constituind o premisă în elaborarea unui ghid îndrumător pentru procurorii șefi privind modul de exercitare a atribuțiilor funcțiilor de conducere (lucrul în echipă, luarea deciziilor, managementul timpului, exercitarea controlului etc.).

În altă ordine de idei, eficacitatea activității instituției Procuraturii o putem aprecia atât sub aspectul numărului de rechizitorii, respectiv al numărului de învinuiți trimiși în judecată, cât și sub aspectul duratei procedurilor, respectiv al calității urmăririi penale. Plecând de la raționamentul cunoașterii trecutului pentru a ne putea planifica viitorul, constatăm că în 2015 procurorii au exercitat urmărirea penală în 6690 cauze penale (6626 în 2014). De asemenea, procurorii au exercitat urmărirea penală în cauze penale în care s-a constatat efectuarea defectuoasă şi tendenţioasă a urmăririi penale de către ofiţerii de urmărire penală sau alte circumstanţe care au impus necesitatea retragerii dosarelor penale din gestiunea ultimilor. Din numărul total de cauze penale aflate în gestiunea nemijlocită a procurorilor, urmărirea penală a fost terminată în 3309 cauze (3409 în 2014). Au fost trimise în judecată 1779 (1782 în 2014) cauze penale privind comiterea a 2027 (2118 în 2014) infracţiuni de către 2440 (2470 în 2014) persoane, din care 49 (34 în 2014) în privinţa colaboratorilor de poliţie şi 1001 (979 în 2014) în privința minorilor. În perioada de referință, procurorii au condus urmărirea penală în 59969 cauze (61552 în 2014), dintre care au terminat cercetările în 23840 cauze. Instanţei de judecată au fost expediate 12623 cauze penale (12017 în 2014) privind comiterea a 13717 infracţiuni de către 14078 persoane. Reiterez că procurorii s-au conformat directivelor Procuraturii Generale şi au întreprins măsuri pentru a exclude unele practici negative, care au persistat în perioadele precedente, când pentru acumularea de indici statistici se recurgea la trimiterea, în paralel, a mai multor cauze penale în judecată în privinţa aceloraşi persoane pentru mai multe infracţiuni. În perioada de raport au fost conexate 2542 cauze penale (2690 în 2014), ceea ce explică şi decalajul mare dintre numărul de cauze trimise în judecată şi cel al faptelor infracţionale incriminate persoanelor inculpate. Ținând cont de acești indicatori, punctul forte în realizarea obiectivului enunțat constituie creșterea în continuare a numărului de dosare soluționate, precum și creșterea numărului de rechizitorii și de învinuiți trimiși în judecată. De asemenea, se impune identificarea soluțiilor pentru scăderea numărului de cauze rămase nesoluționate, cu precădere a cauzelor mai vechi de un an de la data sesizării. Cât timp dosarele se învechesc pe rol, crește durata de soluționare a cauzei și, în consecință, este afectată calitatea urmăririi penale, dat fiind alterarea probelor și administrarea dificilă a acestora, diminuându-se șansele de tragere la răspundere penală a persoanelor vinovate, prin aceasta fiind încălcat dreptul oricărei persoane la un termen rezonabil de soluționare a cauzei, dar și dreptul la o anchetă efectivă.

Un alt barometru al calității activității instituției Procuraturii îl constituie soluțiile date de către instanțele de judecată. Astfel, în 2015 a fost înregistrată o creştere cu 13,7 puncte procentuale a ponderii sentinţelor de condamnare, în detrimentul descreşterii cu 10,1 puncte procentuale a ponderii sentinţelor de încetare şi cu 3,6 puncte procentuale a sentinţelor de achitare. Pentru a spori gradul de responsabilitate a procurorilor pe segmentul respectiv, vor fi analizate toate cauzele care au dus la soluții de achitare, iar rezultatele analizei vor fi avute în vedere la evaluarea activității procurorilor care au întocmit astfel de dosare, dar și a procurorilor ierarhici superiori care au vizat legalitatea soluțiilor respective.

- 9 -

ü Îmbunătățirea alocării resurselor umane și repartizarea echilibrată a volumului de

muncă În anul 2015 instituția Procuraturii s-a confruntat dur cu fenomenul fluctuației masive de cadre

în rândurile procurorilor şi cu exodul sistematic al angajaţilor, ca urmare a salariului mic şi a insuficienţei garanţiilor sociale, precum şi a decalajului mare dintre remunerare și nivelul responsabilităţilor puse în faţa procurorilor. În perioada de referință, din sistem au demisionat circa 10 la sută din procurori, adică 76 procurori cu vechimea în muncă mai mare de 10 ani. Cu toate că noua Lege cu privire la Procuratură a consfințit un regim de salarizare proporțional riscului și responsabilității funcției, acesta nu este un indicator al menținerii unui echilibru al statelor de personal pentru asigurarea funcționării eficiente a instituției. Aceasta deoarece există alți factori care pot genera demisionarea procurorilor, printre care pot fi: volumul mare de lucru, atractivitatea sectorului privat, riscul profesiei, stresul etc. Primul factor, cel mai important – stresul pe care-l presupune funcția de procuror și presiunile exercitate în spațiul public asupra acestor persoane – generează dificultăți în menținerea în funcție a procurorilor cu pregătire și experiență relevantă. La fel, volumul mare de lucru al procurorului este un alt factor care conduce la demisionarea procurorilor, constituind rezultatul repartizării disproporționate a dosarelor. Or, actualmente, politica de resurse umane a instituției Procuraturii nu este fundamentată pe practica volumului optim de dosare soluţionate de un procuror, ceea ce generează supraîncărcarea, suprasolicitarea procurorilor, scăderea calităţii actelor de urmărire penală, lipsa de operativitate, astfel încât finalizarea acestui demers este o condiţie absolut necesară îmbunătăţirii acestor parametri. Pentru a exclude această cauză se face simțită nevoia de a elabora criterii obiective și generale de repartizare a numărului de dosare unui procuror și de a restricționa posibilitățile de redistribuire sau de preluare a acestora pe linie ierarhică. Consider că această măsură este mai optimală decât repartizarea aleatorie a dosarelor, analogic repartizării dosarelor în instanțele de judecată, dat fiind specificul activității și competenței procurorului. La rândul său, volumul de muncă neechilibrat și, în special, creșterea continuă a numărului de cauze în centrele urbane mari își găsesc explicație, pe de o parte, în contextul economico-social, iar, pe de altă parte, în faptul că resursele umane nu sunt uniform repartizate; or, există procuraturi neatractive, care funcționează cu doi, trei procurori, dintre care unul are funcție de conducere, astfel încât un procuror sau doi soluționează aproape toate dosarele.

Pe lângă dosarele penale, al căror număr crește constant și vădit disproporționat față de capacitatea sistemului de a le soluționa, procurorii se confruntă și cu alte activități, care nu sunt evidențiate în datele statistice/rapoartele de activitate, ceea ce nu permite stabilirea volumului real de muncă al acestora. De aceea, se impune stabilirea unei normări a muncii și stabilirea unui volum optim de activitate pentru procurori, apt de a răspunde dezideratelor de calitate în exercitarea atribuțiilor funcției.

ü Dezvoltarea unei culturi a integrității profesionale Cunoașterea de către exponenții Procuraturii a normelor etice care guvernează exercitarea

funcței, a atribuțiilor de serviciu, a misiunii și mandatului, a procedurilor de lucru și a sancțiunilor aplicabile constituie precondiții esențiale pentru integritatea instituțională. Pe lângă componenta de

- 10 -

identificare a riscurilor de corupţie în cadrul instituției cu ajutorul metodelor analitice şi practice, care devine incidentă în cauze individuale, managementul instituției trebuie să adopte un rol proactiv și să asigure, cu regularitate, participarea procurorilor, dar și a personalului Procuraturii cu statut de funcționar public, inclusiv cu statut special, la cursuri de pregătire privind asimilarea politicilor anticorupţie naţionale care asigură climatul de integritate instituţională. Aceste cursuri trebuie să fie adaptate la tipul funcției exercitate și la nivelul de pregătire profesională și să ofere un bagaj de cunoștințe pentru reducerea „zonelor gri” care, din necunoaștere sau înțelegere eronată, pot conduce la manifestări de corupție. Fiecare angajat al Procuraturii, indiferent de funcția pe care o exercită, trebuie să conștientizeze că denunțarea iregularităților și a influențelor necorespunzătoare în activitatea profesională reprezintă manifestări ale spiritului civic și ale respectului față de statul de drept și chiar față de sine însuși.

ü Fortificarea și apărarea statutului procurorului Procurorul General trebuie să aibă un rol esențial în garantarea independenței procurorilor prin

reacții prompte cu care trebuie să răspundă oricărei posibile ingerințe. Deoarece consider că cea mai mare amenințare la adresa funcționării instituției este reprezentată de posibilele presiuni, de regulă externe, prin care se urmărește limitarea independenței procurorilor, printre prioritățile mandatului se va înscrie respingerea oricăror intenții sau acțiuni care pot atinge statutul constituținal al procurorilor sau care vizează discreditarea ori intimidarea acestei categorii profesionale. În special, voi solicita intervenția Consiliului Superior al Procurorilor pentru apărarea reputației profesionale a procurorilor la adresa cărora se vor face afirmații defăimătoare de către unii reprezentanți ai legislativului, executivului sau chiar ai mass-mediei.

ü Identificarea cazurilor de practică judiciară neunitară, în vederea înaintării

recursurilor în interesul legii Cu toate că în ultima perioadă se pune un accent deosebit pe uniformizarea practicii judiciare,

fapt remarcat prin adoptarea hotărârilor explicative ale Plenului Curții Supreme de Justiție a Republicii Moldova, justiția se confruntă în continuare cu abordări diferite în soluționarea unor spețe asemănătoare. În special, mă refer la aprecierea eronată a unor categorii de persoane ca fiind persoane publice ori de demnitate publică ori, viceversa, negarea de către instanțe a statutului de persoană publică sau cu funcție de demnitate publică pentru unii făptuitori care dețin această calitate, precum și la excluderea unor componențe de infracțiune reținute în concurs în actul de învinuire. Aparent, unificarea practicii judiciare ar privi doar instanțele de judecată, dar reiterez că într-o măsură esențială vina o poartă anume procurorii, în contextul în care instanțele sunt limitate în încadrarea juridică a faptei, așa cum aceasta rezultă din prevederile art.325 Cod de procedură penală. Îmi doresc ca demersul meu să fie înțeles corect. Nu pledez pentru uniformizarea gândirii juridice și sunt conștient de faptul că schimbarea jurisprudenței impusă de o abordare dinamică și progresivă este admisibilă și nu încalcă principiul securității juridice (cauza Unedic contra Franței, 2008, § 74), dacă sunt întrunite două condiții: noua abordare să fie consecventă la nivelul acelei jurisdicții și instanța care a decis schimbarea interpretării să motiveze detaliat considerentele pentru care a decis astfel (cauza Atanasovski contra Macedoniei, 2010, § 38).

- 11 -

În același timp, îmi doresc ca beneficiarul și destinatarul legii penale se se bucure de un act de justiție predictibil. Pentru a fi în unison cu principiul securității juridice, este importantă identificarea unor criterii pe baza cărora actul de justiție privitor la același gen de fapte să fie uniform. Astfel, pe lângă practica adoptării de către Procuratura Generală a unor recomandări metodologice pentru investigarea eficientă a unor categorii de infracțiuni, una dintre alternativele de redresare a situației în materia practicii judiciare neunitare ar fi tocmai soluționarea de către Curtea Supremă de Justiție a recursurilor în interesul legii. Actualmente, au fost soluționate 4 recursuri în interesul legii, dintre care 2 țin de legea penală materială și 2 de legea procesual penală. Conștientizând efectele pozitive ale acestei modalități legale de dezlegare a unor probleme, dar și de unificare a practicii judiciare, voi pleda pentru intensificarea înaintării recursurilor în interesul legii.

ü Creșterea transparenței și îmbunătățirea comunicării cu publicul și cu mass-media Relațiile cu publicul vor constitui „cartea de vizită” pe care Procuratura i-o oferă cetățeanului la

primul său contact cu acesta. Comunicarea instituției cu publicul va adopta un caracter direct (audiențele) sau indirect (examinarea și soluționarea petițiilor), urmărind ca pe termen lung, prin repartizarea echilibrată a resurselor umane și completarea posturilor neocupate, calitatea relațiilor cu publicul să se îmbunătățească vizibil. Consider că chestiunile aparent simple, cum sunt politețea, respectul, încadrarea în termenul legal de răspuns, dau, de fapt, notă instituției la o primă evaluare din partea petiționarului.

La fel, accesul societății și al mijloacelor de informare în masă la informațiile de interes public din activitatea procurorilor este o condiție sine qua non pentru creșterea încrederii cetățenilor în Procuratură și edificarea unei imagini corecte a statutului și rolului procurorului. Din aceste rațiuni, dezvolarea comunicării publice prin care să fie asigurată transparența activității, desigur cu protejarea aspectelor confidențiale ale urmăririi penale, a reprezentat și reprezintă o prioritate, fiind o dimensiune importantă a activității de management din perspectiva funcției de Procuror General. Vor fi luate măsuri privind prevenirea transmiterii neautorizate a unor informații din dosare, iar comunicarea cu mass-media se va realiza în exclusivitate prin intermediul Secției relații publice a Procuraturii Generale, al procuraturilor specializate și teritoriale și prin intermediul conferințelor de presă la care vor participa procurorii care nemijlocit instrumentează cauze de rezonanță.

ü Dezvoltarea bazei materiale a Procuraturii printr-o administrare eficientă a bugetului

instituției Resursele financiare alocate Procuraturii constituie principalul mijloc de transpunere în practică

a politicilor manageriale. Astfel, anual vor fi elaborate strategii de dezvoltare a bazei materiale a instituției Procuraturii, precum și planuri anuale exhaustive de măsuri pentru optimizarea cheltuielilor, în vederea realizării unor investiţii în domenii de importanţă stringentă pentru activitatea procurorilor, cum ar fi: dotări în legătură nemijlocită cu activitatea de urmărire penală (achiziţionarea de tehnică pentru efectuarea cercetării la faţa locului sau pentru realizarea de înregistrări, mobilier și birotică, materiale consumabile, IT etc.); achiziţionarea de imobile/sedii, alocarea de fonduri pentru construcţia unor noi şi efectuarea de lucrări şi reparaţii capitale la cele deţinute; înnoirea parţială a parcului auto și distribuirea acestora în special în teritoriu, în

- 12 -

corespundere cu necesitățiile activității și performanțele înregistrate etc. În exercițiul funcției, îmi propun să reanalizez achizițiile publice și investițiile publice curente și să formulez, de lege ferenda, constituirea unor fonduri pentru realizarea activităților de constatare a infracțiunilor flagrante și de atragere a proiectelor cu finanțare externă nerambursabilă sau în cofinanțare. La fel, îmi propun elaborarea unei metodologii privind modul și etapele întocmirii proiectului de buget anual al instituției și fundamentarea științifică a proiectelor de buget prin întocmirea unor note de fundamentare detaliată, care ar cuprinde și ar justifica fiecare cheltuială prevăzută, în vederea excluderii oricăror dubii cu privire la gestionarea financiară necorespunzătoare a instituției.

IV. DIRECȚII DE ACTIVITATE ȘI PROCEDEE DE REALIZARE A OBIECTIVELOR Reieșind din analiza SWOT a instituției Procuraturii (puncte forte și puncte slabe, oportunități și

amenințări) pe care am realizat-o în prezentul CMDIP, dar și din vulnerabilitățile și disfuncționalitățile instituției pe care le-am sesizat în activitatea mea în calitate de Prim-adjunct al Procurorului General și de Procuror General interimar, raportate la atribuțiile statutului de Procuror General prevăzute de Legea cu privire la Procuratură, în realizarea mandatului mă voi axa pe următoatele direcții de activitate:

Ø Activitatea managerială; Ø Resurse umane; Ø Activitatea de urmărire penală și judiciară; Ø Sistemul informațional și tehnologia informației; Ø Activitatea ecomomico-financiară și administrativă.

Pentru a atinge obiectivele enunțate în prezentul CMDIP, voi apela la următoarele procedee: - stabilirea unui parteneriat cu Consiliul Superior al Magistraturii, conducerea Ministerului

Justiţiei şi cu celelalte instituţii din sistemul judiciar pentru continuarea şi urgentarea implementării măsurilor de reformă a Procuraturii;

- conectarea la activități de ralaționare internațională, prin: a) participarea la manifestații internaționale, precum summit-uri de fundamentare a politicilor publice în domeniul organizării Procuraturii, combaterii fenomenului infracțional în cazul infracțiunilor transfrontaliere etc.; b) crearea condiţiilor necesare desfăşurării în bune condiţii a activităţilor de asistenţă judiciară internaţională şi dezvoltarea relaţiilor de cooperare cu instituţii similare din alte state, prin semnarea unor protocoale de colaborare cu organe judiciare din străinătate;

- actualizarea şi sistematizarea pachetului de ordine cu caracter normativ ale Procurorului General, în vederea asigurării unui caracter unitar reglementărilor cu incidenţă asupra activităţii Procuraturii;

- crearea unui model de management al procuraturilor specializate și al celor teritoriale prin elaborarea unui ghid cuprinzător și detaliat privind modul de exercitare a atribuțiilor funcțiilor de conducere (lucrul în echipă, luarea deciziilor, managementul timpului, exercitarea controlului etc.);

- asigurarea caracterului uniform al implementării unor prevederi legale în activitatea Procuraturii și eliminarea practicilor administrative neunitare;

- 13 -

- diminuarea dezechilibrului în repartizarea dosarelor prin elaborarea unei instrucțiuni care ar conține criterii obiective și generale de repartizare a dosarelor către procurori și restricționarea posibilităților de redistribuire sau de preluare a acestora pe linie ierarhică;

- îmbunătăţirea percepţiei publice asupra activităţii Procuraturii prin asigurarea unei proceduri mai transparente şi mai eficiente de comunicare cu publicul și cu mass-media;

- stabilirea regulilor şi principiilor de realizare a comunicării cu presa, prin emiterea unui ordin; - elaborarea Programului de prevenire a scurgerii de informaţii clasificate și a datelor

confidențiale de la urmărirea penală; - continuarea realizării unor investigații profesionale şi imparţiale în cazul sesizărilor de corupţie

la nivel înalt; - adoptarea unor măsuri suplimentare de prevenire şi combatere a corupţiei, în special în

administraţia publică; - eliminarea din Procuratură a elementelor de natură coruptibilă; - organizarea unor forme de pregătire și elaborarea unor note explicative privind etica și

deontologia profesională a tuturor categoriilor de personal din cadrul instituției Procuraturii; - elaborarea de ghiduri metodologice privind investigarea unor categorii de infracțiuni; - identificarea cazurilor de practică judiciară neunitară și înaintarea recursurilor în interesul legii; - identificarea prevederilor legislative care îngreunează activitatea Procuraturii, realizarea de

analize şi formularea de propuneri de lege ferenda către autorităţile care au atribuţii de iniţiativă legislativă;

- simplificarea formularelor statistice şi reevaluarea indicatorilor care prezintă cu adevărat relevanţă pentru activitatea instituției;

- reorganizarea schemelor de personal pentru personalul auxiliar; - achiziţionarea şi adaptarea unui sistem informatic de gestionare a documentelor în format

electronic care va permite identificarea rapidă şi facilă a dosarelor sau actelor înregistrate, precum şi securitatea acestora;

- dezvoltarea unui sistem de arhivare electronică a dosarelor, care va permite transferul dosarelor în format electronic şi o prelucrare operativă a datelor statistice, iar procurorii care vor participa în şedinţele de judecată vor putea avea asupra lor dosarul cauzei, pentru a creşte calitatea concluziilor pe care le vor formula în faţa instanţei de judecată;

- extinderea dotării cu tehnică de calcul și instituirea infrastructurii de comunicaţii electronice pentru procuraturile din toată țara, ceea ce ar permite accesul la sisteme şi servicii informatice (comunicaţii LIVE, transferul de informaţii în format electronic, accesarea diverselor baze de date, realizarea unui sistem de videoconferinţă, care ar permite derularea activităţilor specifice precum şedinţe operative, în condiţii de eficienţă, operativitate, cu asigurarea securizării comunicaţiilor şi cu evitarea unor costuri suplimentare (precum cele aferente convocării procurorilor din teritoriu)) etc.

- extinderea programului de monitorizare a soluţiilor în format electronic pe diverse domenii şi crearea unei biblioteci virtuale în reţeaua Intranet, în vederea autoinstruirii continue a procurorilor;

- instituționalizarea unor forme de pregătire profesională proprie, axate pe valorificarea remanierilor legislative și a efectelor acestora asupra activității de urmărire penală și judiciare;

- 14 -

- utilizarea mai eficientă şi în mod curent a măsurilor asiguratorii pentru recuperarea prejudiciilor cauzate prin săvârşirea de infracţiuni;

- consolidarea cooperării interinstituţionale și sporirea operativităţii în cadrul cooperării interinstituţionale, prin încheierea unor protocoale privind schimbul electronic de date şi informaţii și gestionarea unitară a procesului de comunicare cu alte instituţii (naţionale sau externe), prin realizarea unei standardizări a formei documentelor utilizate în relaţionarea interinstituțională şi intrainstituţională;

- elaborarea unor ghiduri de bune practici privind cooperarea interinstituțională și intrainstituțională;

- obţinerea unor resurse financiare corespunzătoare necesităţilor reale ale funcţionării sistemului instituției, în paralel cu optimizarea gestionării resurselor financiare alocate.