Conceptul de conflict: etimon, definitie

ALTE DOCUMENTEVINDECAREA PSI si tehnica deschiderii celui de-al treilea ochi

Testul Eysenck

AVEI DREPTUL S V BUCURAI DE PROSPERITATE

CADOURILE - ARTA DE A OFERI - CINE ? CUI ? CIND ? CE ? CUM ?

Conceptul de creativitate

Yoritomo Tashi-Puterea calmului

PENTRU DOBNDIREA SUCCESULUI, SUBCONsTIENTUL V ESTE CEL MAI BUN ALIAT

SUBCONsTIENTUL TINDE CTRE VIA

IPOSTEZELE PSIHICULUI: CONSTIENT, SUBCONSTIENT, INCONSTIENT

Violenta din jocurile video influenteaza in mod direct mintea copiilor

Top of Form

Bottom of Form

Conceptul de conflict: etimon, definitieTermenul de "conflict" provine de la verbul latinescconfligo, re= a se lupta, a se bate ntre ei, cu participiul substantivat deconflictus, avnd sensurile de ciocnire, soc dar si de cearta, lupta mpotriva cuiva. Multe dictionare definesc conflictul prin termeni similari violentei, cadisensiune, frictiune,disputa, cearta, scandal, lupta, razboi.ntr-adevar, iata cum percep conflictul doua dictionare de referinta:Mic dictionar enciclopedicromn siWebster'sNew WorldDictionary.Mentinndu-se la o 646h71g definire foarte generala a termenului de "conflict", apropiata de etimon si de acceptiunea curenta, dictionarul romnesc mentioneaza sensurile de: "Nentelegere, ciocnire de interese, dezacord; antagonism; cearta, discutie violenta"[1]. Mai analitic, Dictionarul american adnceste definitia a ceea ce la modul general numeste "Un dezacord sau o coliziune acuta ntre interese, idei etc., care se refera mai degraba la proces dect la rezultat" - si pentru care se mai folosesc sinonime caluptasau orice alt cuvnt general care desemneazabataie(fizica),lupta(de ex. lupta pentru existenta),cearta(n plan verbal) saucompetitie(lupta pentru suprematie ntr-o anumita chestiune). Dictionarul surprinde mai multe fatete ale conflictului n acceptiunea lui actuala: 1. bataie sau lupta; razboi; 2. dezacord sau opozitie acuta de idei, interese etc; cearta zgomotoasa; 3. tulburare emotionala produsa de o cearta puternica, de impulsuri contrarii sau de incapacitatea de a mpaca impulsurile cu principiile realiste sau morale. 4. Rareori, spune el, se mai foloseste si cu trimitere la coliziunea unor corpuri n miscare[2].n functie de loc, conflictele sunt de doua mari categorii:psihice, intrapsihice sau (intra-) personale si extrapsihice sau extrapersonale, mai precissociale.Conflictul de natura interna exprima tensiunile interioare: conflicte afective, conflicte cognitive (intelectuale), conflicte perceptive. n limbajul curent, conflictele interne sunt numite "probleme" sau sunt evocate prin sentimentul personal si subiectiv produs de conflict: "Ma simtblocat." "Nu stiuce sa fac." "Suntplictisit".Conflictele externe sunt numite ca atare: "conflicte". Ele pot implica persoane, grupuri /institutii /organizatii, comunitati, state, blocuri de natiuni, dar si valori, ideologii, cunoastere (c. sociocognitiv) etc. Sa exemplificam cu conflictele dintregeneratii,ntrecopii, decuplu,ntrevecini,conflictuletnic, cultural, religios,conflictulcomercial,conflictulconsumatorului, conflictulsalariatilor si industrial,ambiental,conflictul generat devenituri inegale,conflictul dininstitutiile educative,conflictul dintreindivid siautoritatile statale, conflictulinternational, sau chiar conflictulde frontiera.Exista, apoi, conflicte de un tip specific: vezi conflictul de competenta (n jurisdictie), conflictul de legi sau conflictul literar.Din punctul de vedere pe care se situeaza aceasta carte, al psihosociologiei rezolvarii conflictului, conflictele interioare sunt studiate de psiholog (n alte contexte de psihiatru, pedagog, logician), iar cele externe de sociolog (si specialistii de profil).Initial conflictul aparen minte. Asertiunea ca razboiul ncepe n mintea oamenilor indica necesitatea de a examina motivele, emotiile, perceptiile si atitudinile. Forma uzuala de exprimare a conflictului sunt cuvintele, dar uneori el se exprimaprin violenta fizica sau arme. De aceea putem spune ca, n formele sale cele mai evidente, conflictul se exprima sau manifesta la nivelverbal, fizicsauarmat.n mod obisnuit, conflictul este asociat cu violenta, desi aceasta este doar una din directiile, consecintele modului n care evolueaza conflictul, ca atare violenta nefiind pentru conflict nici definitorie, nici termen sinonim. Este important este sanu reducem conflictul la cearta sau lupta. Lupta, cu sau faraviolentasi agresiunea fizicasi verbalasunt posibile raspunsuri la conflict sau manifestari ale conflictului. Ele pot fi simptome sau expresii ale conflictuluin acelasi modn care violentan familie poate fi manifestarea unui conflict relational. Mai mult nca, vom vedea mai jos ca acceptiunea moderna asupra notiunii de conflict include si modalitatile simplele diferente dintre doua persoane /grupuri, diferente a caror manifestare este neviolenta, cooperanta, pasnica si constructiva.n fine, sa ncepem prin a defini conflictul dreptorice forma modificata, afectata, alterata a relatiilor social-umane asa cum sunt ele acceptate sau asteptate n cultura respectiva.El esteun anumit gen de relatie psihosociala negativata.Mai concret,conflictul social apare atunci cnd doua "parti" (persoane, grupuri) aflate n interdependenta sunt (sau doar se percep ca) diferite sau chiar incompatibile la nivelul scopurilor, valorilor, resurselor, nevoilor sau al unor trasaturi de personalitate.Pe noi ne intereseaza abordarea psihosociala a conflictului si rezolvarii acestuia, ceea ce nseamna ca prevalenta va fi natura externa, sociala a conflictului, de interrelationare. Nu ne vom ocupa de conflictele afective, nici de cele cognitive sau perceptive; nu vom face opera de psihoterapeut /psihiatru, nici de pedagog /logician, ori de psihofiziolog. Focalizarea trainingului nostru este asupra conflictelor interpersonale. Evident, multe din conflictele intergrupale, organizationale, inter-organizationales.a.m.d. se revolva de catre indivizi avnd mandat de reprezentanti. Aceasta extinde, n mod implicit, aria de acoperire a trainingului.