C U P R I N S

1. Noțiuni generale privind terenurile din intravilanului localităților.............................1

2. Componența terenurilor din intravilanul localităților.................................................3

3. Regimul juridic al terenurilor din intravilanul localităților.......................................5

3.2 Regimul juridic al terenurilor de uz public.............................................................8

3.3 Regimul juridic al terenurilor pentru transporturile rutier, feroviar, naval, aerian, prin conducte, pentru liniile de telecomunicaţii şi transport electric, pentru exploatările miniere şi pentru alte industrii...................................................................8

3.4 Regimul juridic al terenurilor împădurite ale orașelor și satelor............................9

3.5 Regimul juridic al terenurilor cu destinaţie agricolă în oraş şi sat.........................9

Bibliografie......................................................................................................................10

0

1. Noțiuni generale privind terenurile din intravilanului localităților

În conformitate cu legislaţia în vigoare, se consideră terenuri din intravilanul localităţilor toate

terenurile din teritoriul localităţii în limitele hotarelor ei.

În literatura de specialitate se menţionează că intravilanul este teritoriul unei localităţi sau

colectivităţi ocupat de construcţii sau neocupat în raza localităţii respective, care îl desparte de

extravilan - teritoriu, de regulă, cu destinaţie agricolă, pentru organizarea producţiei agricole şi

agroindustriale.

Conform art.2 Cod funciar, terenurile din intravilanul localităţilor constituie o categorie

distinctă de terenuri, parte componentă a Fondului funciar al RM. Reglementări normative privind

terenurile din intravilanul localităţilor se regăsesc în articolele 11, 42-51 Cod funciar, în Legea privind

preţul normativ şi modul de vânzare-cumpărare a pământului şi alte acte normative.

La categoria terenurilor din intravilanul localităţilor se referă toate terenurile din perimetrul

localităţilor în limitele hotarelor, stabilite conform legislaţiei. Perimetru al localităţii este hotarul

intravilanului (teritoriului ei) care îl desparte de extravilan (de regulă, terenuri cu destinaţie agricolă).

Terenurile din extravilanul localităţii sunt terenurile agricole şi întreg teritoriul din afara

localităţii, însă sunt parte componentă a unităţii administrativ-teritoriale respective (constituie

patrimoniul/moşia satului, oraşului respectiv). Terenurile din extravilan sunt dependente sau

independente de funcţiile şi infrastructura localităţi respective, situaţie determinată de planurile

urbanistice şi planurile de amenajare a teritoriului oraşului, satului, comunei respective. Spre deosebire

de terenurile agricole, terenurile din intravilanul localităţilor nu sunt mijloace de producţie, în pofida

faptului că în componenţa lor există şi terenuri agricole, deoarece servesc, în principal, în calitate de

bază teritorială pentru amplasarea obiectelor social-culturale, locative, de producţie etc. Valoarea

economică a terenurilor din intravilanul localităţilor este determinată de alţi factori, decât cei valabili în

cazul terenurilor agricole. Terenurile din intravilan satisfac alte necesităţi social-vitale ale populaţiei,

decât terenurile agricole şi producţia agricolă. Fertilitatea (bonitatea) solului, în cazul terenurilor din

intravilan, nu are mare însemnătate, deoarece un rol decisiv, ce determină valoarea economică a

terenurilor din intravilan, î-l joacă relieful, locul situării (în centrul sau la periferia localităţii), prezenţa

sau lipsa comunicaţiilor şi infrastructurii inginereşti etc.

Terenurile din intravilanul localităţilor pot fi:

a) proprietate privată a persoanelor fizice şi juridice de drept privat din ţară şi din străinătate, cu

excepţia dreptului de proprietate al străinilor asupra terenurilor agricole, inclusiv asupra celor din

intravilanul localităţilor;

b) proprietate de stat;

c) proprietate a unităţilor administrativ-teritoriale.

1

Spre deosebire de terenurile cu destinaţie agricolă terenurile din intravilanul localităţilor nu sînt

mijloc de producţie, cu toate că în componenţa lor există şi terenuri agricole, dar servesc ca bază

teritorială pentru amplasarea diferitelor obiective de menire locativă, de producţie, social-culturală ş.a.

Aceste terenuri sînt menite să satisfacă alte necesităţi ale populaţiei decît cele agricole.

De aceea valoarea acestor terenuri se determină în funcţie de alţi factori, care nu au însemnătate

decisivă pentru terenurile agricole. Aici prevalează indicii de relief, de amplasare, de asigurare cu căi

de comunicare ş.a. Fertilitatea solului joacă un rol mai puţin important.

Terenurilor din intravilanul localităţilor le este dedicat un capitol aparte din Codul funciar al

Republicii Moldova (cap. VI).

Noţiunile de intravilan şi extravilan se întîlnesc şi în alte acte legislative. Legea privind

principiile urbanismului şi amenajării teritoriului din 26 martie 1996 prevede utilizarea noţiunii de

intravilan ca teritoriu ocupat de terenuri, amenajări şi construcţii ce constituie localitatea, inclusiv de

terenuri prevăzute pentru extinderea ei. Limita intravilanului este stabilită prin planul urbanistic

general.

Extravilanul este teritoriul din afara intravilanului localităţii cuprins în limita teritoriului

administrativ, care înglobează activităţi dependente sau nu de funcţiile localităţii conform planurilor

urbanistice şi planurilor de amenajare a teritoriului.

2. Componența terenurilor din intravilanul localităților

Potrivit prevederilor legislaţiei funciare şi ale altor acte normative, terenurile din intravilanul

localităţilor se împart în terenurile municipiilor, oraşelor, comunelor şi satelor.

Înainte de a ne referi la regimul juridic din intravilanul localităților este necesar de a

menționa care sunt aceste terenuri și în administrarea căror autorități de stat. Conform articolului 42

din Codul funciar al Republicii Moldova „terenurile din intravilan se află în administrarea

autorităților administrației publice, iar din municipii - în proprietatea municipală ”.

Teritoriul localității orașului este stabilit și se modifică de către Guvern, pe când perimetrul

celorlalte localități se stabilește și se modifică de autoritățile administrației publice locale, prin

reglementarea regimului proprietății funciare în conformitate cu planul general și pe baza

reglementării tehnico-economice a dezvoltării orașului și satului/comunei. Perimetru al localității

este hotarul intravilanului, al teritoriului ei, care îl desparte de extravilan.

Din componenţa terenurilor municipiilor, oraşelor şi satelor (comunelor) fac parte:

- terenurile pe care sînt amplasate construcţiile şi alte amenajări;

- terenurile de uz public;

- terenurile pentru transporturile rutier, feroviar, aerian, naval, prin conducte, pentru liniile de

telecomunicaţii, de transport electric, pentru exploatări miniere şi pentru alte industrii;

- terenurile împădurite;

2

- terenurile cu destinaţie agricolă şi alte terenuri (art. 44 din Codul funciar).

Toate terenurile oraşelor şi satelor (comunelor) se folosesc în conformitate cu planurile lor de

sistematizare şi cu planurile de organizare economico-funciară a intravilanului localităţilor.

Planurile de sistematizare ale oraşelor şi satelor (comunelor) determină direcţiile principale ale

folosirii terenurilor din intravilan pentru construirea caselor, a obiectelor industriale şi de altă natură,

pentru amplasarea şi amenajarea locurilor de agrement, iar planurile de organizare economico-

funciară a intravilanului determină direcţiile principale ale folosirii terenurilor care nu sînt destinate

construcţiilor şi a celor care rămîn temporar neocupate de construcţii.

Conform prevederilor Codului funciar, terenurile destinate construcţiilor urbane şi rurale

cuprind terenurile pe care sînt amplasate construcţiile şi amenajările şi cele pe care urmează să fie

construite case, clădiri de menire social-culturală, industrială şi cu alte destinaţii.

Aceste terenuri se atribuie întreprinderilor, instituţiilor şi organizaţiilor pentru zidirea şi

exploatarea construcţiilor industriale a caselor, a clădirilor de menire social-culturală, a altor

construcţii şi amenajări, precum şi cetăţenilor pentru construcţia individuală de locuinţe.

Suprafaţa terenurilor şi condiţiile folosirii lor în scopurile menţionate se stabilesc conform

normelor şi documentaţiei tehnice de proiectare.

Pe terenurile atribuite se interzice începerea lucrărilor de construcţie pînă la permisiunea dată

de către organele de arhitectură şi urbanistică.

Terenuri de uz public din oraşe şi sate (comune) sînt terenurile folosite pentru căile de

comunicaţie (pieţe, străzi, pasaje, drumuri şi altele asemenea), pentru necesităţile social-culturale ale

populaţiei (grădini publice, parcuri, lacuri, plaje, bulevarde, scuaruri), pentru cimitire şi alte necesităţi

ale gospodăriei comunale. Pe terenurile de uz public se permite amplasarea construcţiilor şi

amenajărilor capitale în conformitate cu destinaţia specială a acestor terenuri, precum şi a

construcţiilor şi amenajărilor provizorii uşoare (gherete, chioşcuri), fără ca aceasta să fie în detrimentul

terenurilor de uz public.

Terenurile pentru transporturile rutier, feroviar, naval, aerian, prin conducte, pentru liniile de

telecomunicaţii şi transport electric, pentru exploatările miniere şi pentru alte industrii sînt terenurile

atribuite întreprinderilor, instituţiilor şi organizaţiilor respective pentru realizarea funcţiilor lor.

Amplasarea construcţiilor şi amenajărilor pe aceste terenuri, precum şi lucrările de amenajare, le

efectuează beneficiarii funciari prin hotărîrea autorităţilor administraţiei publice locale respective.

Punerea la dispoziţia întreprinderilor, instituţiilor şi organizaţiilor a suprafeţelor pentru

exploatarea industrială a zăcămintelor se face după demarcarea arterei miniere.

Terenurile împădurite ale oraşelor şi satelor (comunelor) servesc ameliorării mediului

înconjurător, organizării odihnei, nevoilor de cultură, apărării teritoriului localităţilor împotriva

eroziunii cauzate de apă şi de vînt.

Terenurile cu destinaţie agricolă în oraş şi sat (comună) sînt terenurile arabile, plantaţiile 3

multianuale, fîneţele, imaşurile, pepinierele şi altele asemenea.

Terenurile agricole pot fi atribuite în folosinţa întreprinderilor, instituţiilor, organizaţiilor

agricole, precum şi cetăţenilor pentru agricultură, legumicultură, păşuni şi fîneţe.

Din alte terenuri fac parte rîpele, ravenele, bolovănişurile şi alte terenuri necultivabile.

Hotarul intravilanului (teritoriul localităţii) care îl desparte de extravilan formează perimetrul

localităţii. Perimetrul respectiv al localităţii se stabileşte prin reglementarea regimului proprietăţii

funciare în conformitate cu planul general şi pe baza argumentării tehnico-economice a dezvoltării

oraşului şi satului (comunei).

Fiecare dintre aceste categorii de terenuri din intravilan îşi are componenţa sa internă şi scopuri

de folosire, despre care se va vorbi mai jos.

Fondul funciar al municipiului Chișinau constituie 56350 ha inclusiv dupa categoriile de

folosință:

· terenurile ale localităților - 15576 ,

· terenuri cu destinație agricolă - 25179 ,

· terenuri distribuite industriei telecomunicațiilor și cu altă destinație specială – 3719,

· terenuri destinate ocrotirii naturii - 11 ,

· terenuri ale fondului silvic - 3866 ,

· terenuri ale fondului apelor – 1028,

· terenuri ale fondului de rezervă – 6971.

Fondul funciar din intravilanul municipiului Chișinau constitue 12075 ha inclusiv după categoriile

de folosință:

· terenuri din intravilanul localității - 12010 ha,

· terenuri destinate industriei transportului - 2692 ha,

· terenuri cu destinație agricolă - 694 ha,

· terenuri ale fondului silvic - 16 ha,

· terenuri ale fondului de rezervă - 91 ha.

Din cele 12010 ha de terenuri din intravilanul orașului, terenurile de uz public ocupă o suprafață

de 3996 ha, ceia ce constituie 33% la sută. Celelalte 67 la sută de terenuri sunt ocupate cu construcții

locative, de menire social-culturală, medicale, curative, culturale, sport, instituții de învătămînt,

comunale, căi de comunicații, grădini colective și alte zone protejate și zone ce nu sunt posibile

lucrărilor de construcție.

Terenurile atribuite în proprietate ca loturi de pe lângă casă (grădini), amplasate adiacent hotarelor

intravilanului localităţii, se consideră terenuri destinate construcţiilor şi se utilizează pentru construcţii

locative, se arată în noua redacţie a art. 39 din Codul Funciar publicată la 24 septembrie în Monitorul

Oficial.

4

3. Regimul juridic al terenurilor din intravilanul localităților

Regimul juridic al terenurilor din intravilan se caracterizeaza prin alienabilitatea,

prescriptibilitatea și sesizabilitatea unora, precum și prin caracterul inalienabil, impresscriptibil și

insesizabil al altora. Pentru a le atribui terenurilor caracterele respective, este necesar de evidențiat

noțiunea fiecărui caracter în parte.

Caracterul alienabil presupune că bunurile se află în circuitul civil, adică pot face obiectul

oricărui act juridic civil, pe când caracterul inalienabil presupune faptul că bunurile nu pot forma

obiectul oricăror acte juridice civile din cauza că acestea sunt limitate prin lege la libera circulație.

Bunurile inalienabile sunt strict prevăzute în lege.

Caracterul prescriptibil presupune că titularii dreptului de proprietate privată pot să-şi apere

dreptul încălcat prin înaintarea unei acţiuni în justiţie într-o perioadă strict stabilită de lege. In

conformitate cu art. 267 din Codul civil, bunurile domeniului privat pot fi revendicate în decursul a

trei ani pe calea intentării unei acţiuni în instanţă de judecată. Bunurile domeniului privat sunt

prescriptibile atât extinctiv, cât şi achizitiv. In conformitate cu art. 332-336, bunurile domeniului

privat pot fi dobândite în proprietate prin uzucapiune.

Caracterul sesizabil al bunurilor domeniului privat constă în faptul că ele pot face

obiectul urmăririi din partea creditorilor. In ceea ce priveşte bunurile domeniului privat ce

aparţin persoanelor lîzice, legislaţia conţine reglementări speciale. Excepţie de la această

regulă fac bunurile enumerate în art. 85 din Codul de executare al Republicii Moldova, ce nu

pot fi urmărite pe baza pretenţiilor creditorilor. Această excepţie se referă, în principiu, la

bunurile din proprietatea persoanelor fizice. Conform prevederilor acestei norme, nu pot fi

urmărite pe baza documentelor de executare forţată un şir de categorii de bunuri şi obiecte,

care fac parte din categoria bunurilor domeniului privat, precum din categoria bunurilor

domeniului public ce aparţin debitorului.

De asemenea, referindu-ne la regimul juridic al terenurilor din intravilanul

localităților, este necesar de a indica acele trei caractere pe care le au terenurile din domeniul

public al statului și anume: inalienabilitatea, insesizabilitatea și imprescriptibilitatea. Prin

regimul juridic al bunurilor se înțelege și circulația acestor bunuri, se află ori nu în circuitul

civil. Astfel, Codul Civil al Republicii Moldova dispune la art. 296, alin (4) că bunurile

domeniului public sunt inalienabile, insesizabile și imprescriptibile. Dreptul de proprietate

asupra acestor bunuri nu se stinge prin neuz şi nu poate fi dobândit de terţi prin uzucapiune.

Aceste caractere ale bunurilor din domeniul public le găsim şi în literatura de specialitate.

Terenurile sunt bunuri imobile, principala categorie a bunurilor imobile, deci, norma

respectivă din Codul Civil se referă direct și asupra terenurilor și nu numai din intravilan, dar

și din extravilan.

5

Caracterul inalienabil al bunurilor din domeniul public denotă că ele sunt scoase din

circuitul civil. Prin urmare, aceste bunuri nu pot fî înstrăinate, iar actele juridice civile care au ca

obiect astfel de bunuri sunt lovite de nulitate absolută, conform Codului civil, art. 217.

Unii autori consideră că inalienabilitatea înseamnă interzicerea nu numai a înstrăinării, dar şi

a dezmembrării proprietăţii. în această opinie, asupra bunurilor ce formează obiectul dreptului de

proprietate publică nu se pot constitui, în principiu, dezmembrăminte ale dreptului de proprietate:

uzufructul, uzul, abitaţia, servitutea sau superficia. Codul civil român nu răspunde direct la

întrebarea: este posibilă o dezmembrare a proprietăţii în cazurile bunurilor domeniului public?

Codul civil al Republicii Moldova însă interzice ca bunurile din domeniul public să facă obiectul

dezmembrămintelor dreptului de proprietate. Astfel, art. 396 alin. (3) prevede că obiect al

uzufructului poate fi orice bun neconsumptibil care se află în circuit civil, mobil sau imobil, corporal

sau incorporai, inclusiv un patrimoniu sau o parte din el. Această prevedere, conform art. 427 din

Codul civil, se aplica şi in cazul dreptului de uz şi de abitaţie.

Bunurile din domeniul public vor fi inalienabile atâta timp cât se vor afla în proprietate

publică. De îndată ce, prin hotărâre a Guvernului ele vor fi scoase din domeniul public al statului,

atunci asupra lor va acționa regimul juridic al bunurilor plasate în circuitul civil.

Bunurile domeniului public sunt imprescriptibile . Acest caracter presupune că bunurile

domeniului public nu pot fi dobândite prin modul de dobândire a dreptului de proprietate precum

este uzucapiunea. Astfel, Codul civil prevede, la art. 296 alin. (4), că dreptul de proprietate asupra

bunurilor din domeniul public nu poate fi dobândit de către terţi prin uzucapiune. Uzucapiunea

este un mod de dobândire a proprietăţii sau a unor alte drepturi reale prin posedarea neîntreruptă a

unui bun mobil sau imobil în termenul şi în condiţiile prevăzute de lege (art. 332, 333). In literatura

de specialitate se afirmă că dreptul de proprietate publică este imprescriptibil atât extinctiv, cât şi

achizitiv. Extinctiv, imprescriptibilitatea semnifică faptul că acţiunea în revendicare privitoare la un

bun al domeniului public poate fi exercitată oricând, nestingându-se prin neexercitarea ei într-un

termen prevăzut de lege. Achizitiv, imprescriptibilitatea semnifică faptul că acţiunea în revendicare

privitor la un bun din domeniul public nu poate fi paralizată de pârât prin invocarea dobândirii

proprietăţii prin uzucapiune.

Caracterul insesizabil al bunurilor din domeniul public constă în imposibilitatea urmăririi

lor, pe baza pretenţiilor unor creditori. Acest caracter rezultă dintr-un alt caracter al bunurilor din

domeniul public, caracterul inalienabil, pe care îl şi completează. Dat fiind faptul că nu se află în

circuit civil, bunurile domeniului public nu pot fi înstrăinate, nici urmărite pentru satisfacerea

creanţelor, prin urmare sunt insesizabile.

6

3.1 Regimul juridic al terenurilor destinate construcțiilor urbane și rurale

Terenurile destinate construcţiilor urbane şi rurale cuprind terenurile pe care sînt amplasate

construcţiile şi amenajările şi cele pe care urmează să fie construite case, clădiri de menire social-

culturală, industrială şi cu alte destinaţii, aceste terenuri se atribuie întreprinderilor, instituţiilor şi

organizaţiilor pentru zidirea şi exploatarea construcţiilor industriale a caselor, a clădirilor de menire

social-culturală, a altor construcţii şi amenajări, precum şi cetăţenilor pentru construcţia

individuală  de locuinţe.

Suprafaţa terenurilor şi condiţiile folosirii lor în scopurile menţionate se stabilesc conform

normelor şi documentaţiei  tehnice de proiectare.

Pe terenurile atribuite se interzice începerea lucrărilor de construcţie pînă la permisiunea dată

de către organele de arhitectură şi urbanistică.

În ceea ce privește regimul juridic al terenurilor din intravilan aferente construcțiilor ,

terenurile pe care sunt amplasate construcțiile și alte amenajări, ele sunt alienabile, prescriptibile și

sesizabile, atîta timp cît fac parte din domeniul privat al unităților administrativ-teritoriale, ori

cetățenii au dreptul de proprietate asupra lor. Dacă aceste terenuri se află în domeniul privat al

unităților respective, atunci ele pot fi supuse privatizării, pot forma obiectul actelor translative de

proprietate, etc. Dacă aceste construcții care sunt amplasate pe terenuri sunt publice (Guvernul,

pretura, primăriile) atunci aceste terenuri devin inalienabile, imprescriptibile și insesizabile,

deoarece ele fac parte din domeniul pubic al statului și nu pot fi înstrăinate, ori urmărite de creditori,

precum și nu pot forma obiectul actelor juridice civile.

3.2 Regimul juridic al terenurilor de uz publicTerenurile de uz public din oraşe şi sate (comune) sînt terenurile folosite pentru căile de

comunicaţie (pieţe, străzi, pasaje, drumuri şi altele asemenea), pentru necesităţile social-culturale ale

populaţiei (grădini publice, parcuri, lacuri, plaje, bulevarde, scuaruri), pentru cimitire şi alte

necesităţi ale gospodăriei comunale.

Pe terenurile de uz public se permite amplasarea construcţiilor şi amenajărilor capitale în

conformitate cu destinaţia specială a acestor terenuri, precum şi a construcţiilor şi amenajărilor

provizorii uşoare (gherete, chioşcuri), fără ca aceasta să fie în detrimentul terenurilor de uz public.

Terenurile de uz public sunt acele terenuri care servesc la necesitățile social-culturale ale

populației. Odată ce servesc populației, adică sunt de uz public – aceste terenuri de asemenea sunt

inalienabile, imprescriptibile, insesizabile, nu pot fi dobândite prin uzucapiune.

7

3.3 Regimul juridic al terenurilor pentru transporturile rutier, feroviar, naval, aerian, prin

conducte, pentru liniile de telecomunicaţii şi transport electric, pentru exploatările

miniere şi pentru alte industrii

Terenuri pentru transporturile rutier, feroviar, naval, aerian, prin conducte, pentru liniile

de telecomunicaţii şi transport electric, pentru exploatările miniere şi pentru alte industrii sînt

terenurile atribuite întreprinderilor, instituţiilor şi organizaţiilor respective pentru realizarea

funcţiilor lor.

Amplasarea construcţiilor şi amenajărilor pe aceste terenuri, precum şi lucrările de

amenajare, le efectuează beneficiarii  funciari prin hotărîrea autorităţilor administraţiei publice locale

respective.

Ele fac parte din domeniul public al statului, astfel ele nu pot fi înstrăinate, ci pot fi date

numai în administrare, în concesiune, în arendă sau în locaţiune în condiţiile legii.

3.4 Regimul juridic al terenurilor împădurite ale orașelor și satelorTerenurile împădurite  ale oraşelor şi satelor (comunelor) servesc ameliorării mediului

înconjurător, organizării odihnei, nevoilor de cultură, apărării teritoriului localităţilor împotriva

eroziunii cauzate de apă şi de vînt.

Referitor la terenurile împădurite ale orașelor și satelor – ele la fel sunt supuse aceluiași regim

precum și terenurile de uz public, de interes național, terenurile aferente clădirilor în care îşi

desfăşoară activitatea primăria, instituţiile publice de interes local, cum ar fi: teatrele, bibliotecile,

muzeele, spitalele, policlinicile, instituţiile de educaţie şi de învăţămînt, terenurile aferente

obiectivelor de menire social-culturală proprietate publică a unităţilor administrativ-teritoriale,

terenurile ocupate de pieţe, străzi, pasaje, terenurile folosite pentru căile de comunicaţie, terenurile

ocupate de parcuri, grădini publice, scuaruri, terenurile folosite pentru cimitire şi pentru alte

necesităţi ale gospodăriei comunale locale, terenurile destinate transportului rutier, feroviar, naval,

aerian, transportului prin conducte, liniilor de telecomunicaţii, liniilor de transport de energie

electrică, exploatărilor miniere şi altor necesităţi industriale ale autorităţilor administraţiei publice

locale, enumerate expres în legea nr. 91 din 05.04.2007 privind terenurile proprietatea publică și

delimitarea lor. Aceste terenuri nu pot fi înstrăinate, ci pot fi date numai în administrare, în

concesiune, în arendă sau în locaţiune în condiţiile legii, nu pot fi supuse executării silite, asupra lor

nu se pot constitui garanţii reale, nu pot fi dobîndite de terţi prin uzucapiune.

3.5 Regimul juridic al terenurilor cu destinaţie agricolă în oraş şi satTerenurile cu destinaţie agricolă în oraş şi sat (comună) sînt terenurile arabile, plantaţiile

multianuale, fîneţele, imaşurile, pepinierele şi altele asemenea.

8

Terenurile agricole pot fi atribuite în folosinţa întreprinderilor, instituţiilor, organizaţiilor

agricole, precum şi cetăţenilor pentru agricultură, legumicultură, păşuni şi fîneţe.

Din alte terenuri fac parte rîpele, ravenele, bolovănişurile şi alte terenuri necultivabile.

Terenurile cu destinaţie agricolă şi alte terenuri ale oraşelor şi satelor sunt supuse

regimului juridic de drept comun, adică pot fi înstrăinate, pot fi supuse executării silite și asupra lor

po fi instituite garanții pentru executarea obligațiilor, pot fi dobândite de terți prin uzucapiune, adică

sunt alienabile, prescriptibile și sesizabile.

Autorităţile administraţiei publice locale execută complexul  necesar de lucrări pentru

amenajarea şi înverzirea teritoriilor oraşelor şi satelor (comunelor). Întreprinderile, instituţiile,

organizaţiile şi cetăţenii sînt datori, în conformitate cu regulile   aprobate de autorităţile administraţiei

publice locale, să păstreze plantaţiile verzi, să  ţină teritoriile, atribuite lor, într-o ordine conform

cerinţelor sanitare şi de protecţie contra incendiilor.

9

Bibliografie

A. Acte normative

1. Codul civil al Republicii Moldova, aprobat prin Legea nr. 1107 din 06.06. 2002. În: „Monitorul

Oficial al Republicii Moldova” , 2002, nr. 82-86.

2. Codul funciar, aprobat prin Legea nr. 828-XII din 25.12.1991 (republicat). În: „Monitorul

Oficial al Republicii Moldova”, 2001, nr. 107.

3. Legea privind terenurile proprietate publică şi delimitarea lor nr.91 din 05.04.2007 // M. O. nr.70-73/316 din 25.05.2007.

4. Legea privind principiile urbanismului și amenajării teritoriului nr.835 din 17.05.96.

5. Legea nr. 1308-XIII din 25.07.1997 privind preţul normativ şi modul de vânzare-cumpărare a

pământului. În: „Monitorul Oficial al Republicii Moldova”, 1997, nr. 57-58.

B. Manuale și Monografii

6. Baieș Sergiu, Roșca Nicolae, Drept Civil. Drepturile Reale principale, Editura Chișinău

2005.

7. Eugen Chelaru, Curs de drept civil. Drepturile reale principale, Editura AllBeck,

București 2000.

8. Teacă I., Climov A. Drept funciar. Dicţionar enciclopedic. - Chişinău: U.T.M., 2012.

9. Teacă I. Drept funciar // Schiţă de curs. - Chişinău: U.T.M., 2007.

10