RO RO

COMISIA EUROPEANĂ

Bruxelles, 22.5.2014 COM(2014) 288 final

COMUNICARE A COMISIEI CĂTRE PARLAMENTUL EUROPEAN ȘI CONSILIU

Al cincilea raport anual privind imigrația și azilul (2013)

{SWD(2014) 165 final}

2

COMUNICARE A COMISIEI CĂTRE PARLAMENTUL EUROPEAN ȘI CONSILIU

Al cincilea raport anual privind imigrația și azilul (2013)

1. INTRODUCERE În anul 2013 s-a înregistrat o creștere mult mai semnificativă a numărului de cereri de azil în comparație cu mulți alți ani. De asemenea, față de 2012, s-a constatat o creștere accentuată a numărului de cazuri de persoane depistate trecând neregulamentar frontiera. Acest lucru a arătat că este necesar să se întreprindă acțiuni la nivelul UE pentru a sprijini statele membre să facă față provocărilor reprezentate de presiunile exercitate de migrație, respectând pe deplin drepturile fundamentale ale migranților. Evenimentele tragice de la 3 octombrie de pe insula italiană Lampedusa, când o navă având peste 500 de migranți la bord a naufragiat și peste 360 de persoane și-au pierdut viața, au marcat o răscruce dramatică în dezbaterea privind migrația și azilul în regiunea europeană. Acesta nu a fost un caz izolat. Se estimează că în 2013, în Europa au sosit pe mare 40 000 de persoane, dintre care se crede că cel puțin 600 și-au pierdut viața în încercarea de a ajunge pe țărmurile europene1. A fost înființat un Grup operativ mediteraneean în scopul de a elabora o strategie globală prin care să se evite noi pierderi de vieți omenești în Marea Mediterană și de a identifica acțiunile prioritare pentru o utilizare mai eficientă pe termen scurt a politicilor și instrumentelor europene, pe baza principiilor prevenirii, protecției și solidarității. Grupul operativ mediteraneean a definit o gamă largă de măsuri pentru întreaga zonă mediteraneeană, prezentate într-o comunicare2 adoptată de Comisie la 4 decembrie 2013. Printre acestea se numără cooperarea cu țările terțe, consolidarea canalelor legale de migrație, un angajament clar privind reinstalarea, măsuri suplimentare pentru combaterea traficului de persoane și a filierelor de intrare neregulamentară, precum și consolidarea supravegherii frontierelor. Comunicarea a subliniat necesitatea de a oferi sprijin operațional statelor membre care se confruntă cu presiuni deosebite. Consiliul European din decembrie a salutat comunicarea și a invitat Comisia să prezinte un raport privind punerea în aplicare a acesteia.

Însă tragedia de la Lampedusa nu s-a produs într-un vid de politică. Agravarea conflictului din Siria, cu un număr înregistrat de refugiați din Siria ajungând la peste 2,3 milioane la începutul anului 20143, a intensificat necesitatea ca UE și statele membre să dezvolte în continuare politicile în materie de imigrare, azil și frontiere externe, bazate pe protecția migranților, precum și să sporească solidaritatea între statele membre. În acest context, adoptarea sistemului european comun de azil, în forma completă, a reprezentat o realizare semnificativă; acest sistem stabilește standarde comune ridicate și o cooperare mai puternică pentru a se asigura faptul că solicitanții de azil sunt tratați în mod egal în cadrul unui sistem deschis și echitabil în întreaga UE. De asemenea, în 2013 s-au înregistrat progrese importante cu privire la gestionarea frontierelor, în special în ceea ce privește guvernanța Schengen, și au fost prezentate noi propuneri privind frontierele inteligente.

1 Din 1998 până în 2013, au fost depistați 623 118 migranți care încercau să ajungă neregulamentar pe

țărmurile UE, ceea ce reprezintă o medie de aproape 40 000 de persoane pe an. Sursă: Migrants smuggled by sea to the EU: facts, laws and policy options (Migranți intrați neregulamentar pe cale maritimă în UE: fapte, reglementări și opțiuni de politică); Migration Policy Center; http://www.migrationpolicycentre.eu/docs/MPC-RR-2013-009.pdf

2 COM(2013) 869 final. 3 http://data.unhcr.org/syrianrefugees/regional.php

3

Pe lângă necesitatea de a răspunde la situații de criză, UE a continuat să se confrunte cu provocarea de a asigura redresarea și creșterea economică. O migrație bine gestionată poate contribui la stimularea economiei, la dobândirea accesului la competențe necesare și la acoperirea deficiențelor de pe piața forței de muncă.

Totodată, acțiunea UE trebuie să fie analizată în contextul politic mai larg al relațiilor UE cu țările și regiunile partenere. Politica europeană de vecinătate (PEV)4 și abordarea globală în materie de migrație și mobilitate (AGMM)5 oferă cadrul pentru consolidarea dialogului global și a cooperării cu țările partenere privind migrația și mobilitatea, în scopul, printre altele, de a aborda cauzele profunde ale migrației neregulamentare și forțate, de a preveni incidentele tragice și de a proteja viața și drepturile fundamentale ale migranților.

Pornind atât de la AGMM, cât și de la politica UE în materie de dezvoltare (Agenda schimbării), cadrul de politică al UE în domeniul migrației și al dezvoltării a fost revizuit prin comunicarea intitulată „Maximizarea impactului migrației asupra dezvoltării”6 și prin concluziile ulterioare ale Consiliului7, care au subliniat rolul unei guvernanțe eficace a migrației în intensificarea sinergiilor pozitive dintre migrație și dezvoltare și care au reiterat angajamentul UE de a sprijini țările în curs de dezvoltare să își consolideze guvernanța în materie de migrație.

Tot în 2013 s-au înregistrat progrese importante în stabilirea priorităților și obținerea finanțării din partea UE pentru acțiunile în domeniul azilului, migrației și integrării, cu încheierea negocierilor privind cadrul financiar multianual pentru perioada 2014-2020. La 13 martie 2014, Parlamentul European a aprobat Regulamentul de instituire a noului Fond pentru azil, migrație și integrare și noul Fond pentru securitate internă8.

Prezentul raport sintetizează evaluarea Comisiei privind evoluția politicilor la nivelul UE în materie de imigrație și azil în 2013. Acesta este completat de un document de lucru al serviciilor Comisiei9 care oferă mai multe informații și statistici privind evoluțiile la nivel european și național, acestea din urmă fiind colectate de Rețeaua europeană de migrație10.

2. PRINCIPALELE CIFRE ALE MIGRAțIEI ÎN UE PENTRU 201311 La începutul anului 2013, populația UE număra 503 milioane de persoane, din care 20,4 milioane erau resortisanți ai țărilor terțe, respectiv 4 % din totalul populației. În 2012, resortisanților țărilor terțe li s-au eliberat 2,1 milioane de prime permise de ședere12. Dintre acestea, 32 % au fost eliberate pentru motive familiale, 23 % pentru activități remunerate, 22 % pentru studii și 23 % pentru alte motive (inclusiv protecție internațională). Cel mai mare

4 http://eeas.europa.eu/enp/index_en.htm 5 http://ec.europa.eu/dgs/home-affairs/what-we-do/policies/international-affairs/global-approach-to-

migration/index_en.htm 6 COM(2013) 292. 7 Documentul nr. 12415/13 al Consiliului. 8 Intrarea în vigoare este prevăzută în al doilea trimestru al anului 2014. 9 Documentul de lucru al serviciilor Comisiei SWD (2014)165. 10 Rețeaua europeană de migrație (REM), http://www.emn.europa.eu 11 Statisticile din prezenta comunicare sunt, în principal, cele mai recente date disponibile furnizate de

Eurostat. Date statistice mai detaliate, unele din partea REM, care includ o defalcare pe stat membru, sunt prezentate în anexa statistică a documentului însoțitor de lucru al serviciilor Comisiei SWD(2014)165.

12 Datele Eurostat pentru 2012. Datele pentru 2013 vor fi disponibile în luna iulie 2013. SWD(2014)165, anexa statistică, include date parțiale pentru 2013 furnizate de REM.

4

număr de prime permise au fost acordate resortisanților din următoarele țări: Statele Unite ale Americii, cu 200 000 de resortisanți care reprezintă 9,5 % din totalul UE, urmate de Ucraina, China și India, cu aproximativ 7,5 % din totalul UE (163 000, 161 000 și, respectiv, 157 000 de resortisanți). Un număr semnificativ de permise (între 5 % și 2,5 % din totalul UE) au fost eliberate resortisanților din Maroc (102 000), Rusia (66 000), Filipine (62 000), Turcia (59 000) și Brazilia (51 000).

În 2013, numărul total al cererilor de azil a fost de 434 160, ceea ce reprezintă o creștere semnificativă de aproximativ 100 000 de solicitanți față de anul precedent. Cel mai mare grup de solicitanți a provenit din Siria (50 470, respectiv 12 % din totalul solicitanților), alte țări importante fiind Rusia, Afganistan, Serbia, Pakistan și Kosovo. Dintre toți solicitanții, 112 730 de persoane au primit protecție în primă instanță (refugiat: 49 510, protecție subsidiară: 45 540 sau motive umanitare13: 17 685), aproximativ 35 % din toate deciziile adoptate în primă instanță14.

Marea majoritate a celor 2,3 milioane de persoane care au fugit din Siria de la izbucnirea conflictului în 2011 au găsit adăpost în Liban, Turcia, Iordania, Irak și Egipt15, iar aproximativ 82 73016 de persoane au solicitat azil în UE17.

Numărul minorilor neînsoțiți care au solicitat protecție internațională a rămas același ca în 2012, cu 12 425 de cereri depuse. Provenind în principal din Afganistan (3 310), Somalia (1 580), Siria (1 010) și Eritreea (715), majoritatea acestor copii au fost primiți de Suedia, Germania, Regatul Unit, Austria și Italia.

Având în vedere natura fenomenului pe care își propun să îl capteze, este probabil ca statisticile privind migrația neregulamentară să fie incomplete sau nu foarte fiabile. Cu toate acestea, migrația neregulamentară continuă să fie o componentă majoră a migrației către UE. Se pot utiliza indicatori precum refuzurile, reținerile și returnările, cu toate că și aceștia trebuie luați în calcul cu anumite rezerve.

În 201318, unui număr de aproximativ 317 840 de persoane le-a fost refuzată intrarea în UE, ceea ce reprezintă o ușoară creștere de 0,6 % față de 2012, marea majoritate a refuzurilor (61 %) fiind înregistrată în Spania. Numărul de persoane reținute a scăzut, cu 386 230 de persoane reținute în 201319 (în comparație cu 433 665 în 2012). În 2013, statele membre au returnat în țări terțe aproximativ 166 470 de cetățeni din afara UE20. Rapoartele trimestriale ale Frontex21 au avut, de asemenea, rolul de a-i informa în timp util pe responsabilii politici asupra situației de la frontierele externe ale UE: în 2013 (ianuarie-septembrie), 77 140 de persoane au fost interceptate în timp ce treceau ilegal frontierele UE, cu o creștere semnificativă începând din iulie care a afectat puternic coasta italiană, în special ca urmare a agravării crizei siriene.

13 Protecția umanitară este acordată resortisanților țărilor terțe sau apatrizilor a căror ședere este autorizată

pe teritoriul statelor membre din motive care nu decurg din nevoia de protecție internațională, ci din motive de compasiune sau umanitare, cu titlu discreționar.

14 http://epp.eurostat.ec.europa.eu/cache/ITY_PUBLIC/3-24032014-AP/EN/3-24032014-AP-EN.PDF 15 http://data.unhcr.org/syrianrefugees/regional.php 16 50 470 în 2013, 24 115 în 2012 și 8 145 în 2011. 17 Majoritatea au solicitat azil în Germania și Suedia (fiecare țară primind o treime din totalul cererilor),

urmate de BG, UK, NL, AT, DK și BE, alte state membre fiind doar marginal vizate. 18 Eurostat; datele pentru 2013 nu sunt disponibile pentru EL. 19 Eurostat, datele pentru 2013 nu sunt disponibile pentru EL și NL. 20 Eurostat, datele pentru 2013 nu sunt disponibile pentru EL. 21 http://www.frontex.europa.eu/publications

5

3. EFORTURI ÎN VEDEREA CONSOLIDĂRII PROTECțIEI INTERNAțIONALE

3.1. O realizare majoră: acordul asupra sistemului european comun de azil 2013 a fost un an important pentru evoluția sistemului european comun de azil (SECA). Au fost finalizate negocierile referitoare la regulamentele reformate Dublin22 și Eurodac23 și la directivele reformate privind condițiile de primire24 și procedurile de azil25, iar textele acestora au fost adoptate la 26 iunie 201326. Directiva reformată privind condițiile pentru a putea beneficia de protecție internațională27 a devenit operațională și domeniul de aplicare al directivei privind statutul de rezident pe termen lung28 a fost extins pentru a include și beneficiarii de protecție internațională. SECA va oferi persoanelor care solicită protecție un acces mai bun la procedura de azil, decizii mai echitabile, mai rapide și de o mai bună calitate, precum și condiții demne și decente atât pentru solicitanții de azil, cât și pentru persoanele care solicită protecție internațională pe teritoriul UE. În următorii ani se va pune accentul pe implementarea uniformă a noilor instrumente în materie de azil în întreaga UE.

3.2. Cooperarea practică și solidaritatea în interiorul UE

3.2.1. Biroul European de Sprijin pentru Azil (EASO)

EASO29 a continuat să contribuie la dezvoltarea inițiativelor de cooperare practice în materie de azil. În 2013, 2 111 funcționari au fost formați în modulele incluse în programa de formare EASO30. Activitățile EASO au inclus asistența acordată statelor membre pentru a-și îmbunătăți calitatea procedurilor de azil, cu un accent special pe accesul la protecție, interviul personal, evaluarea probelor și regăsirea familiei. În ceea ce privește informațiile privind țările de origine, agenția a publicat un raport privind Balcanii de Vest31 și a organizat mai multe ateliere privind Siria, Rusia și alte țări principale din care provin solicitanții de azil. A fost dezvoltată în continuare așa-numita „abordare de tip rețea” prin crearea unor rețele de experți din statele membre care au contacte periodice cu principalele țări de origine în scopul de a face schimb de informații și de a contribui la armonizarea deciziilor la nivelul UE.

EASO a continuat să ofere asistență Greciei și a activat un plan special de sprijin pentru Italia și Bulgaria din cauza dificultăților cu care s-au confruntat aceste țări în ceea ce privește gestionarea cererilor de azil. De asemenea, agenția a elaborat acțiuni în domeniul transferului în cadrul UE și al reinstalării, precum și în legătură cu dimensiunea externă a SECA. Al doilea „Raport anual privind situația azilului în Uniune, 2012”32, publicat în iulie 2013, a

22 Regulamentul (UE) nr. 604/2013 (JO L 180, 29.6.2013, p. 31). 23 Regulamentul (UE) nr. 603/2013 (JO L 180, 29.6.2013, p. 1). 24 Directiva 2013/33/UE (JO L 180, 29.6.2013, p. 96). 25 Directiva 2013/32/UE (JO L 180, 29.6.2013, p. 60). 26 Informații suplimentare: http://ec.europa.eu/dgs/home-affairs/what-we-

do/policies/asylum/index_en.htm. Broșură: http://ec.europa.eu/dgs/home-affairs/e-library/docs/ceas-fact-sheets/ceas_factsheet_en.pdf Infografic: http://ec.europa.eu/dgs/home-affairs/e-library/multimedia/infographics

27 Directiva 2011/95/UE (JO L 337, 20.12.2011, p. 9). 28 Directiva 2003/109/CE (JO L 16, 23.1.2004, p. 44), modificată prin Directiva 2011/51/UE (JO L 132,

19.5.2009, p. 1). 29 http://easo.europa.eu 30 1 947 de persoane au beneficiat de formare prin urmarea unor cursuri naționale și 164 în cadrul unor

sesiuni de formare de formatori în Malta. Aproximativ 200 erau funcționari din țări terțe, care au beneficiat de formare prin proiecte cum ar fi proiecte ale ICNUR, procesul de la Praga etc.

31 http://easo.europa.eu/wp-content/uploads/WB-report-final-version.pdf 32 Biroul European de Sprijin pentru Azil (EASO), 2013 http://easo.europa.eu/wp-content/uploads/EASO-

Annual-Report-Final.pdf

6

prezentat situația actuală a punerii în aplicare a SECA și o analiză a fluxurilor de solicitanți de azil în UE.

3.2.2. Finanțarea de urgență și sprijinul în materie de azil acordate statelor membre

În urma tragediei de la Lampedusa, Comisia a furnizat sprijin special autorităților italiene pentru a gestiona fluxurile de migrație și a monitoriza mai bine ruta care trece prin centrul Mării Mediterane în scopul de a îmbunătăți supravegherea frontierelor și a salva vieți. Operațiunile Frontex au fost consolidate cu un buget suplimentar de 7,9 milioane EUR, iar Italia a primit alocări de urgență din Fondul european pentru refugiați (FER)33, Fondul pentru frontierele externe (FFE) și Fondul de returnare (FR), în total 23 de milioane EUR.

În plus, alte 8 state membre34 au beneficiat în 2013 de măsuri de urgență în cadrul FER în valoare totală de 36,34 milioane EUR35, care au fost alocate pentru a răspunde cu promptitudine la consecințele crizei siriene.

În 2013, Grecia a primit 82,7 milioane EUR36 din FER, FR și FFE. Planul de acțiune revizuit al Greciei privind reforma în domeniul migrației și azilului, prezentat în luna ianuarie 201337, este punctul actual de referință la nivelul UE în ceea ce privește răspunsul la presiunile urgente exercitate de migrație și la deficiențele sistemice38. Grecia a demonstrat voința politică de a-și îmbunătăți sistemul de azil și politicile în materie de migrație. S-a ajuns la un acord politic privind creșterea capacității centrelor deschise de cazare a solicitanților de azil și a persoanelor vulnerabile. Accesul la procedura de azil s-a îmbunătățit odată cu instituirea unor noi birouri regionale în materie de azil. Primul centru de primire în Fylakio Evros și centrele de verificare în insulele din nordul Mării Egee (Lesbos, Chios și Samos) sunt în prezent operaționale. În sfârșit, șase vechi centre de detenție, inadecvate pentru a găzdui migranți în condiții demne, au fost închise. Comisia a salutat în mod clar aceste evoluții, însă consideră că sunt necesare eforturi suplimentare, în special în ceea ce privește respectarea drepturilor omului, furnizarea neîntreruptă de servicii și condițiile de viață din centrele de detenție. Comisia, inclusiv Grupul operativ pentru Grecia, va continua să colaboreze cu

33 Un total de 12 milioane EUR, dintre care 10 ca răspuns la tragedia de la Lampedusa. 34 DE, FR, HU, MT, NL, CY, EL, BG. 35 Inclusiv 12 milioane EUR pentru Italia. 36 În perioada 2011-2013, Grecia a primit suma de 97,88 milioane EUR pentru Fondul de

returnare, aproape 130 de milioane EUR pentru Fondul pentru frontierele externe (FFE) și 23,97 milioane EUR pentru Fondul european pentru refugiați (FER). Deși alocarea din REF în 2013 s-a limitat la 3,2 milioane EUR, alocările destinate Greciei din Fondul de returnare și din Fondul pentru frontierele externe pentru 2013 au fost de 35,5 milioane EUR și, respectiv, 44 de milioane EUR.

37 Rezumatul Planului de acțiune revizuit al Greciei privind reforma în domeniul migrației și azilului (decembrie 2012): http://www.europarl.europa.eu/meetdocs/2009_2014/documents/libe/dv/p4_exec_summary_/p4_exec_summary_en.pdf.

38 Acesta cuprinde: instituirea unei proceduri de verificare la frontiere în conformitate cu legislația UE; reformarea procedurii de azil prin crearea unui nou serviciu în materie de azil și a unei autorități independente de recursuri administrative; abordarea cazurilor nerezolvate acumulate în cursul perioadei de tranziție; consolidarea capacității de primire a solicitanților de azil și instituirea unui sistem eficace de returnare. Comisia a inițiat un exercițiu de stabilire a priorităților în privința implementării planului de acțiune revizuit al Greciei, punând accentul, printre altele, pe acțiunile care vizează soluționarea preocupărilor principale care stau la baza hotărârii de condamnare pronunțate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauza MSS, precum și a problemelor apărute în cadrul procedurilor în curs de constatare a neîndeplinirii obligațiilor. Comisia, împreună cu EASO și cu alte părți interesate, a continuat să acorde Greciei sprijin pentru îmbunătățirea sistemului său de azil, care a inclus finanțări specifice și detașarea echipelor de sprijin pentru azil ale EASO.

7

autoritățile elene pentru a facilita implementarea eficace a planului de acțiune. De asemenea, este nevoie de sprijinul și de solidaritatea continue ale altor state membre.

Comisia a desfășurat misiuni pentru a discuta cu Cipru necesitatea de a îmbunătăți sistemul de azil al acestei țări, în special pentru a spori capacitățile centrelor deschise de cazare și pentru a îmbunătăți condițiile de primire. În acest context, toate alocările pentru 2012 și 2013 din FER, în valoare totală de 2,7 milioane EUR,vor fi investite în principal în vederea ameliorării condițiilor de primire. Cipru a beneficiat, de asemenea, de măsurile de urgență din FER pentru 2013 menționate mai sus.

Ca urmare a unei creșteri accentuate a numărului de migranți care traversează frontiera bulgaro-turcă și a persoanelor care solicită protecție internațională, autoritățile bulgare au solicitat asistență și din partea UE. În luna octombrie 2013, Comisia, sprijinită de EASO și Frontex, a efectuat o evaluare și a identificat două domenii principale care pun probleme: capacitatea de primire și cazare, pe de o parte, și capacitatea de a prelucra un număr sporit de cereri, pe de altă parte. Pentru a remedia aceste deficiențe, EASO și autoritățile bulgare au semnat un plan operațional, care se va derula până în septembrie 2014. Bulgaria a fost asistată de echipe de experți detașați din alte state membre și a primit 5,65 milioane EUR în cadrul pachetului de urgență al FER pentru a-și dezvolta și a-și consolida capacitatea de cazare. Au fost acordate 2,4 milioane EUR din FFE pentru a sprijini poliția de frontieră să îi identifice și să îi înregistreze pe noii veniți, pentru a îmbunătăți capacitățile de cazare, a sprijini costurile de transport intern al migranților, a menține controlul la frontiere și a supraveghea echipamentele tehnice.

3.2.3. Transferul în cadrul UE

Primul Forum anual privind transferul din 25 septembrie 201339 a fost o ocazie pentru ca statele membre să discute cu Comisia atât despre nevoile lor în materie de transfer, cât și despre intențiile lor în ceea ce privește activitățile viitoare în acest domeniu. Comunicarea privind activitatea Grupului operativ mediteraneean a reamintit, de asemenea, importanța transferului ca instrument-cheie pentru solidaritatea voluntară.

3.3. Programele de protecție regionale și reinstalarea Includerea, în 2012, a protecției internaționale și a dimensiunii externe a azilului ca priorități tematice specifice ale AGMM revizuite a permis ca aceste chestiuni să fie abordate într-un mod mai sistematic și strategic în cadrul dialogurilor politice și al cooperării operaționale. Un exemplu în acest sens este instituirea unui sistem național pentru azil, care este unul dintre principalele angajamente asumate de Maroc în planul de acțiune UE-Maroc în cadrul PEV și al parteneriatului pentru mobilitate, semnat în iunie 2013.

Migrația ca urmare a conflictului din Siria a rămas o provocare importantă pentru sistemele de azil din unele state membre (Bulgaria, Grecia, Cipru), altele fiind afectate de o creștere a numărului cererilor de azil.

Programele de protecție regionale (PPR) și reinstalarea sunt instrumente esențiale pentru a spori solidaritatea cu țările terțe și pentru a acorda ajutor refugiaților și altor persoane care au nevoie de protecție. Reinstalarea refugiaților este un act de solidaritate între statele membre ale UE și țările terțe care găzduiesc un număr important de refugiați. Obiectivul Comisiei este

39 Recunoscând faptul că statele membre au fost, în mare parte, împotriva sugestiei Comisiei, astfel cum a

fost prezentată în Comunicarea privind consolidarea solidarității în domeniul azilului pe teritoriul UE - COM(2011) 835, de a stabili un program de transfer voluntar permanent, Comisia a găzduit un forum privind transferul pentru a discuta nevoile, capacitățile și preocupările politice legate de transfer.

8

de a se asigura că, în fiecare an, mai multe state membre găzduiesc mai mulți refugiați, respectându-se în același timp caracterul voluntar al reinstalării. Atunci când au ajuns la un consens referitor la programul comun de reinstalare al UE40, statele membre au convenit pentru prima oară priorități comune în materie de reinstalare ale UE pentru 201341. Acest lucru reprezintă un puternic semnal politic al unității și solidarității și arată importanța pe care UE și statele membre o acordă orientării eforturilor de reinstalare ale Uniunii către situațiile de lungă durată care necesită o atenție specială.

În 2014, Comisia va finaliza lansarea unui Program regional de (dezvoltare) și protecție în Orientul Mijlociu. Înaltul Comisariat al Organizației Națiunilor Unite pentru Refugiați (ICNUR) a solicitat, în 2013, aproximativ 12 000 de locuri pentru reinstalarea și primirea pe motive umanitare a persoanelor din Siria și aproximativ 30 000 până la sfârșitul anului 2014. Comisia a susținut acest apel și mai multe state membre42 i-au dat curs, oferind peste 13 100 de locuri.

În 2013 a fost revizuit, de asemenea, cadrul de politică al UE în domeniul migrației și al dezvoltării43 și vor fi adoptate măsuri pentru a integra pe deplin migrația forțată în agenda privind corelația dintre dezvoltare și migrație și pentru a asigura faptul că refugiații și alte victime ale migrației forțate sunt incluși în planificarea pe termen lung a dezvoltării, astfel încât să se prevină viitoare strămutări și să se consolideze eforturile de a găsi soluții durabile.

3.4. Minorii neînsoțiți Minorii neînsoțiți constituie un grup vulnerabil care a continuat să beneficieze de o atenție deosebită în 2013, accentul fiind pus în egală măsură pe minorii care solicită azil și pe cei care nu o fac. În septembrie 2013, Parlamentul European a adoptat o rezoluție privind situația copiilor neînsoțiți în UE, făcând apel la Comisie și la statele membre să își intensifice eforturile pentru protejarea acestui grup vulnerabil. EASO și-a continuat activitatea privind determinarea vârstei44, regăsirea familiilor și țările de origine.

3.5. Eradicarea traficului de persoane și combaterea introducerii neregulamentare de persoane

În aprilie 2013, Comisia a publicat primul raport cuprinzând statistici privind traficul de persoane de la nivelul UE45. În perioada 2008-2010 s-au înregistrat 23 632 de victime identificate sau presupuse ale traficului de persoane în UE; 80 % dintre victime erau femei și fete, iar 20 % bărbați și băieți. Majoritatea au fost victime ale traficului de persoane în vederea exploatării sexuale (62 %), urmat de traficul în scopul muncii forțate (25 %) și traficul în alte forme, inclusiv pentru prelevarea de organe, pentru activități infracționale sau pentru vânzarea de copii (14 %).

Termenul de transpunere a Directivei 2011/36/UE46 privind prevenirea și combaterea traficului de persoane și protejarea victimelor acestuia a expirat în luna aprilie 2013. 21 de

40 Decizia 281/2012/UE din 29 martie 2012. http://www.resettlement.eu 41 În cadrul acestui sistem, statele membre participante s-au angajat să reinstaleze 3 962 de refugiați în

2013. Această cifră reprezintă o creștere în comparație cu 2012, când statele membre s-au angajat să reinstaleze 3 083 de refugiați.

42 AT, BE, FI, FR, DE, HU, IE, LU, NL, ES, SE. 43 Comunicare privind maximizarea impactului migrației asupra dezvoltării, COM(2013) 292 din

21.5. 2013. 44 http://easo.europa.eu/wp-content/uploads/EASO-Age-assessment-practice-in-Europe.pdf 45 http://ec.europa.eu/dgs/home-affairs/what-is-

new/news/news/2013/docs/20130415_thb_stats_report_en.pdf 46 JO L 101, 15.4.2011, p. 1. Danemarca nu aplică directiva.

9

state membre au notificat transpunerea completă, iar Comisia desfășoară proceduri de constatare a neîndeplinirii obligațiilor în cazul statelor membre care nu au transpus directiva.

Comunicarea privind Grupul operativ mediteraneean dedică un capitol combaterii traficului și a introducerii neregulamentare de persoane, în care sunt definite acțiuni concrete care urmează să fie întreprinse și se subliniază necesitatea de a concilia combaterea eficace a introducerii neregulamentare de persoane cu nevoia de a evita incriminarea asistenței umanitare.

4. PROGRESE ÎN CEEA CE PRIVEșTE ABORDAREA PRESIUNILOR EXERCITATE DE MIGRAțIE

4.1. Continuarea abordării coerente în scopul reducerii migrației neregulamentare În conformitate cu prioritățile strategice identificate în a 3-a actualizare bianuală47 a „Acțiunii UE privind presiunile exercitate de migrație − Un răspuns strategic”48 din 2013, au fost obținute mai multe rezultate. Au fost semnate noi acorduri de readmisie (Armenia, Capul Verde, Turcia) și s-au depus în continuare eforturi pentru a se asigura punerea integrală în aplicare a acordurilor existente. Acordul de readmisie cu Armenia a intrat în vigoare la 1 ianuarie 2014, iar în februarie 2014 au fost finalizate negocierile de readmisie cu Azerbaidjan și au fost inițiate negocierile cu Belarus. S-au adoptat măsuri pentru a preveni migrația neregulamentară prin frontiera greco-turcă, de asemenea datorită implicării active a Frontex care a continuat să combată și să prevină migrația neregulamentară, cu un accent deosebit pe țările din Balcanii de Vest și din Europa de Est. Au fost organizate o serie de acțiuni cu scopul de a colecta, a analiza și a face schimb de date privind frauda, precum și pentru a face schimb de informații și bune practici în materie de prevenire între statele membre.

4.2. Politica de returnare În luna martie 2014 a fost adoptată o Comunicare privind politica UE în materie de returnare49, în care se prezintă informații cu privire la dezvoltarea politicii UE din acest domeniu în ultimii ani, se analizează impactul acesteia și se propun idei inovatoare.

În 2013 s-au înregistrat progrese considerabile în evaluarea și promovarea unei aplicări corecte și armonizate a Directivei privind returnarea50, care promovează cooperarea operațională și oferă un cadru juridic pentru aplicarea măsurilor de returnare pe întreg teritoriul UE. Un număr semnificativ de state membre au început să-și modifice legislația națională sau au încheiat acest exercițiu în scopul de a remedia deficiențele identificate.

Plecarea voluntară rămâne opțiunea preferată pentru realizarea returnărilor, cu toate că, în unele cazuri, pot fi necesare returnările forțate. Statele membre au recurs tot mai des la operațiunile comune de returnare, coordonate și finanțate de Frontex. Mai mult, Frontex a

47 Doc. 16344/13, aprobat de CSIFA/Comitetul mixt la 21 noiembrie 2013. 48 „Acțiunea UE privind presiunile exercitate de migrație – Un răspuns strategic” cuprinde șapte domenii

strategice prioritare: I) consolidarea cooperării cu țările terțe de tranzit și de origine în ceea ce privește gestionarea migrației; II) consolidarea gestionării frontierelor la frontierele externe; III) prevenirea imigrației ilegale dinspre Turcia; IV) o mai bună remediere a utilizării abuzive a căilor legale de migrație; V) garantarea și protejarea liberei circulații prin prevenirea abuzurilor comise de resortisanții țărilor terțe; VI) consolidarea gestionării migrației, inclusiv a cooperării privind practicile de returnare; VII) prevenirea imigrației ilegale dinspre țările din sudul Mării Mediterane și prin aceste țări.

49 COM(2014) 199 din 28.3.2014. 50 Directiva 2008/115/CE (JO L 348, 24.12.2008, p. 98).

10

oferit, pentru personalul care se ocupă de returnare, o formare axată pe protecția drepturilor fundamentale și a demnității persoanelor returnate în cursul operațiunilor de returnare forțată.

Statele membre sunt încurajate să adopte măsuri ambițioase în urma sugestiilor formulate de Comisie în Comunicarea privind returnarea. Se pune accentul pe adoptarea unui „manual privind returnarea” care să prevadă orientări, bune practici și recomandări pentru autoritățile care întreprind activități legate de returnare, un schimb consolidat de informații între organismele naționale de monitorizare a returnărilor forțate în scopul promovării unei executări armonizate a monitorizării, precum și utilizarea Rețelei europene de migrație ca platformă pentru facilitarea cooperării, în special în privința returnărilor voluntare.

4.3. Directiva privind sancțiunile impuse angajatorilor În 2013 s-au înregistrat progrese în ceea ce privește evaluarea implementării Directivei privind sancțiunile impuse angajatorilor51. Primul raport al Comisiei privind implementarea directivei52 concluzionează că toate statele membre care au obligații în temeiul acesteia53 interzic angajarea migranților neregulamentari și impun celor ce îi angajează sancțiuni financiare și penale. O serie de state membre au înăsprit sancțiunile, de exemplu prin mărirea cuantumului amenzilor sau a gravității sancțiunilor penale, iar nivelul sancțiunilor variază considerabil.

Nu toate statele membre au implementat până în prezent în mod satisfăcător elementele de protecție în favoarea migranților neregulamentari; se pot face îmbunătățiri, în special în ceea ce privește dreptul de a introduce o acțiune împotriva unui angajator, mecanismele eficiente în acest scop și furnizarea unor informații sistematice și obiective cu privire la drepturi.

Inspecțiile sunt esențiale pentru a asigura respectarea interdicției privind angajarea ilegală și pentru a-i informa pe migranții neregulamentari cu privire la drepturile lor. Rapoartele întocmite în urma inspecțiilor care au fost comunicate până în prezent sunt adesea incomplete, nu sunt ușor comparabile, prin urmare este dificil să se facă o sinteză fiabilă la nivelul UE privind inspecțiile și rezultatele lor. Informațiile colectate arată totuși că între statele membre există diferențe mari în eforturile depuse în materie de implementare.

Statele membre sunt obligate să transmită rapoarte privind inspecțiile în fiecare an, înainte de 1 iulie, iar Comisia va continua să monitorizeze măsurile adoptate pentru a se asigura că sunt aplicate sancțiuni eficace, proporționale și disuasive pe întregul teritoriu al UE și că există mecanisme pentru a facilita asigurarea respectării drepturilor migranților neregulamentari. Pentru angajatori, o aplicare eficace a directivei constituie un stimulent de a recruta resortisanți ai țărilor terțe prin canale legale, ceea ce este în interesul migranților, al angajatorilor și al statelor membre.

5. NOI EVOLUțII ÎN CEEA CE PRIVEșTE GESTIONAREA FRONTIERELOR

5.1. Frontierele externe ale UE

5.1.1. Actualizarea activităților Frontex Întrucât în cursul anului 2013 presiunea exercitată de migrație la frontierele externe ale UE a rămas ridicată, Frontex a continuat să sprijine și să coordoneze răspunsul operațional al statelor membre, în special prin operațiuni comune desfășurate la frontierele terestre cele mai afectate, precum și de-a lungul rutelor maritime principale de migrație, punând în permanență 51 Directiva 2009/52/CE (JO L 168, 30.6.2009, p. 24). 52 COM(2014) 286 din 22.5.2014. 53 Nu este aplicată de DK, IE, UK. HR nu a făcut încă obiectul evaluării.

11

un accent special pe promovarea celor mai bune practici de gestionare a frontierelor, precum și pe respectarea deplină a drepturilor fundamentale. Obiectivul principal al operațiunilor comune pe mare coordonate de Frontex este prevenirea intrării neregulamentare prin frontierele externe, însă aceste operațiuni au vizat și depistarea timpurie a migranților aflați în pericol și au contribuit la salvarea vieții acestora. În aprilie 2013, Comisia a prezentat o propunere54 de regulament de stabilire a unor norme pentru operațiunile pe mare coordonate de Frontex. Negocierile dintre Consiliu și Parlamentul European s-au încheiat și în scurt timp regulamentul va intra în vigoare.

5.1.2. Sistemul european de supraveghere a frontierelor (EUROSUR) Regulamentul de instituire a Sistemului european de supraveghere a frontierelor55 a intrat în vigoare la 2 decembrie 201356, EUROSUR fiind operațional pentru cele 19 state membre Schengen la frontierele externe din sud și est. Celelalte 11 țări Schengen se vor alătura EUROSUR la 1 decembrie 201457.

EUROSUR este un sistem cu scopuri multiple, care vizează detectarea și prevenirea infracționalității transfrontaliere, cum ar fi traficul de droguri, precum și contribuția la salvarea vieților migranților la frontierele externe ale spațiului Schengen. EUROSUR oferă un mecanism comun pentru schimbul de informații în timp aproape real și facilitează cooperarea dintre agențiile care au activități în domeniul supravegherii frontierelor. Toate autoritățile naționale care au responsabilități în ceea ce privește supravegherea frontierelor trebuie să își coordoneze activitățile prin intermediul centrelor naționale de coordonare, unele cu altele, cu alte state membre și cu Frontex. Regulamentul privind EUROSUR impune statelor membre și Frontex să respecte pe deplin drepturile fundamentale, în special principiul nereturnării și protecția datelor cu caracter personal.

Acest nou instrument constituie, de asemenea, un element esențial al reacției UE la tragedia de la Lampedusa, permițând monitorizarea frontierei maritime și o mai bună identificare a ambarcațiunilor cu migranți aflate în pericol. Acest instrument ar trebui să fie valorificat în continuare prin utilizarea optimă a altor sisteme existente, precum cele dezvoltate de Agenția Europeană pentru Siguranța Maritimă (EMSA)58.

5.2. Guvernanța Schengen

5.2.1. Rapoartele bianuale privind spațiul Schengen

Al 4-lea raport bianual a fost adoptat la 28 noiembrie 201359 și a prezentat informații privind imaginea de ansamblu (frontierele externe, fluxurile de migrație secundare, mecanismul de evaluare Schengen, EUROSUR și normele referitoare la operațiunile pe mare ale Frontex), privind aplicarea acquis-ului Schengen (printre altele, situațiile în care s-a reintrodus controlul la frontierele interne și cazurile pendinte de neîndeplinire a obligațiilor), precum și privind chestiuni conexe, cum ar fi utilizarea Sistemului de Informații Schengen, a Sistemului de informații privind vizele, politica în materie de vize și acordurile de readmisie.

54 COM(2013) 197 din 12.4.2013. Regulamentul urmează să înlocuiască Decizia 2010/252/UE a

Consiliului, anulată de Curtea de Justiție a UE în septembrie 2012. 55 Regulamentul (UE) nr. 1052/2013, JO L 295, 6.11.2013, p. 11. 56 După ce a fost adoptat oficial în octombrie 2013. 57 Infografic EUROSUR:

http://ec.europa.eu/dgs/home-affairs/e-library/docs/infographics/eurosur/eurosur_en.pdf 58 http://www.emsa.europa.eu/ 59 COM(2013) 832 final din 28.11.2013.

12

5.2.2. Noul mecanism de evaluare Schengen/guvernanța Schengen

După negocieri îndelungate și complexe, Regulamentul de instituire a unui mecanism de evaluare și monitorizare în vederea verificării aplicării acquis-ului Schengen60 a fost adoptat la 7 octombrie 201361. Noul mecanism va permite monitorizarea situației, acordarea de sprijin și remedierea deficiențelor pentru a menține încrederea reciprocă în spațiul Schengen. Regulamentul nr. 1051/201362 prevede norme comune privind reintroducerea temporară a controlului la frontierele interne în circumstanțe excepționale în care mecanismul de evaluare Schengen a identificat deficiențe grave persistente la frontierele externe.

5.2.3. Modificarea tehnică a Codului frontierelor Schengen De mult așteptat, Regulamentul (UE) nr. 610/2013, care modifică în special Codul frontierelor Schengen, a intrat în vigoare la 19 iulie 201363. Regulamentul îmbunătățește claritatea și reduce diferențele de interpretare ale Codului frontierelor Schengen, răspunzând totodată problemelor de ordin practic care au apărut de la intrarea în vigoare a codului. Acesta introduce, de asemenea, o definiție clară și armonizată a metodei de calculare a șederii de scurtă durată a resortisanților țărilor terțe în spațiul Schengen, precum și un nou cadru juridic pentru acordurile bilaterale care stabilesc punctele comune de trecere a frontierei la frontierele externe.

5.2.4. Introducerea conceptului de „frontiere inteligente”

Facilitarea trecerii frontierelor de către resortisanții țărilor terțe pentru a intra în UE este un alt mod de a face din UE o destinație mai atractivă. În luna februarie 2013, Comisia a prezentat un pachet privind „frontierele inteligente”, care a cuprins propuneri privind un „sistem de intrare/ieșire”64, un „program de înregistrare a călătorilor”65 și modificările ulterioare ale Codului frontierelor Schengen, pentru a accelera, a facilita și a consolida procedurile de control la frontieră pentru străinii care vin în UE. Prima dezbatere privind propunerile în cadrul Consiliului s-a încheiat în prima parte a anului 2014. De asemenea, Parlamentul European și-a exprimat opinia preliminară. Comisia a sugerat realizarea unui studiu (lansat în martie 2014) care să analizeze mai detaliat anumite elemente tehnice care stau la baza acestor propuneri. Un sistem-pilot care urmează a fi încredințat agenției eu-LISA va testa în 2015 atât elaborarea detaliată a arhitecturii tehnice, cât și procesele operaționale subiacente.

5.3. Politica în domeniul vizelor În 2013 s-a ajuns la un acord între colegislatori privind un mecanism de reciprocitate revizuit și noul mecanism de suspendare în materie de vize inclus în propunerea Comisiei66 de

60 Regulamentul (UE) nr. 1053/2013 din 7 octombrie 2013 de instituire a unui mecanism de evaluare și

monitorizare în vederea verificării aplicării acquis-ului Schengen și de abrogare a Deciziei Comitetului executiv din 16 septembrie 1998 de instituire a Comitetului permanent pentru evaluarea și punerea în aplicare a Acordului Schengen (JO L 295, 6.11.2013, p. 27).

61 Cu aplicare de la 27.11.2014. Comisia pregătește în prezent o punere în aplicare fără sincope a noului mecanism de evaluare.

62 Regulamentul (UE) nr. 1051/2013 care modifică Regulamentul (CE) nr. 562/2006 (JO L 295 din 6.11.2013, p. 1).

63 JO L 182, 29.6.2013, p. 1. 64 COM(2013) 95 din 28.2.2013. 65 COM(2013) 97 din 28.2.2013. 66 COM(2011) 290 din 24.5.2011.

13

modificare a Regulamentului (CE) nr. 539/2001 al Consiliului67, care a permis intrarea în vigoare a acestuia în luna ianuarie 2014.

De asemenea, la începutul anului 2014 s-a ajuns la un acord între colegislatori cu privire la propunerea Comisiei de modificare a listei privind vizele din Regulamentul (CE) nr. 539/2001 al Consiliului. Modificarea, care prevede transferul pe lista țărilor care nu au nevoie de viză a 16 mici state insulare din Caraibe și Pacific, precum și a Emiratelor Arabe Unite, a Perului și a Columbiei, va intra probabil în vigoare în iunie 2014. Propunerea Comisiei de modificare a Regulamentului (CE) nr. 539/2001 în vederea transferării Republicii Moldova pe lista țărilor care nu au nevoie de viză68 a fost aprobată de colegislatori la începutul lunii aprilie 2014 și va intra în vigoare la sfârșitul aceleiași luni.

Acordurile revizuite de facilitare a eliberării vizelor cu Ucraina și Republica Moldova au intrat în vigoare în iulie 2013. Acordurile de facilitare a eliberării vizelor cu Armenia și Capul Verde au fost încheiate, iar acordul cu Armenia a intrat în vigoare la 1 ianuarie 2014. În luna noiembrie a fost semnat un acord de facilitare a eliberării vizelor cu Azerbaidjan, iar directivele de negociere pentru Maroc au fost adoptate de Consiliu în luna decembrie.

La 1 aprilie 2014, Comisia a adoptat un raport privind punerea în aplicare a Codului de vize și o propunere de revizuire, pentru a garanta faptul că politica UE în domeniul vizelor contribuie la stimularea creșterii economice și a schimburilor culturale prin facilitarea călătoriilor persoanelor care călătoresc legal, cum ar fi oamenii de afaceri, turiștii, studenții și tinerii, și pentru a asigura, în continuare, un nivel ridicat de securitate pentru UE69.

Extinderea Sistemului de Informații privind Vizele a continuat în 2013 pentru a include încă opt regiuni70.

6. CONSOLIDAREA CĂILOR LEGALE DE MIGRAțIE ÎN EUROPA

6.1. Către noi norme ale UE privind migrația legală 2013 a fost un an de negocieri intensive referitoare la legislația UE privind migrația legală. O nouă directivă privind ocuparea unor locuri de muncă sezoniere a fost aprobată de colegislatori în noiembrie și adoptată în februarie 201471. Aceasta este prima directivă care abordează în principal migranții cu calificări scăzute și migrația circulară, și anume migranții care intră pe teritoriul UE pentru perioade scurte și se întorc într-o țară terță la expirarea contractului. Odată ce directiva este pusă în aplicare în legislația națională (termenul fiind 30 septembrie 2016), lucrătorii sezonieri vor beneficia de un tratament egal cu cel aplicat resortisanților statului membru gazdă în ceea ce privește condițiile de angajare și de muncă, iar statele membre vor verifica dacă acești lucrători au acces la cazare adecvată. Efectuarea mai multor controale va reduce riscul de muncă neregulamentară și de exploatare a grupurilor vulnerabile.

67 Regulamentul (CE) nr. 539/2001 din 15 martie 2001 de stabilire a listei țărilor terțe ai căror resortisanți

trebuie să dețină viză pentru trecerea frontierelor externe și a listei țărilor terțe ai căror resortisanți sunt exonerați de această obligație. JO L 81, 21.3.2001, p. 1.

68 COM(2013) 853 din 27.11.2013. 69 COM(2014) 165 și COM(2014) 164 din 1.4.2014. 70 Africa de Vest, Africa Centrală, Africa de Est, Africa Australă, America de Sud, Asia Centrală, Asia de

Sud-Est și teritoriile palestiniene ocupate. 71 Directiva 2014/36/UE din 26 februarie 2014 (JO L 94, 28.3.2014, p. 375-390).

14

Negocierile intense referitoare la propunerea de directivă privind persoanele transferate în cadrul aceleiași întreprinderi72 au avut ca rezultat un acord politic atins la începutul anului 2014. Se preconizează că noua directivă va genera creștere economică aducând, pe de o parte, o valoare adăugată acordurilor de liber schimb existente ale UE și contribuind, pe de altă parte, la atragerea de noi investiții în UE. Acordul include un sistem funcțional pentru mobilitatea în interiorul UE, care este deosebit de importantă pentru această categorie de profesioniști, precum și drepturi și condiții de muncă adecvate pentru persoanele transferate în cadrul aceleiași întreprinderi.

O nouă propunere73 de directivă reformată privind normele pentru condițiile de intrare, de ședere și drepturile resortisanților țărilor terțe care sunt cercetători, studenți, stagiari, elevi, voluntari și lucrători au pair, prezentată de Comisie în martie 2013, a fost discutată îndelung cu Consiliul și Parlamentul European. În comparație cu normele existente, propunerea prevede condiții de admisie și garanții procedurale mai clare, o mai mare coerență cu programele de mobilitate ale UE și oferă studenților mai multe posibilități de a căuta un loc de muncă în timpul și după încheierea studiilor. Propunerea urmărește, de asemenea, asigurarea unei mai bune protecții și abordarea anumitor drepturi la egalitatea de tratament pentru resortisanții țărilor terțe și cetățenii UE.

6.2. O mai bună implementare a legislației în vigoare Comisia a pregătit primul său raport74 privind punerea în aplicare de către statele membre a Directivei privind Cartea Albastră a UE75. În prezent, toate statele membre au transpus directiva și pot elibera cărți albastre solicitanților din țări terțe cu înaltă calificare.

Primele statistici disponibile76 transmise în 2013 arată că în 2012 au fost eliberate 3 664 de cărți albastre, din care 2 584 în Germania. Au fost reînnoite 146 de cărți albastre și una a fost retrasă. Împreună cu titularii cărților albastre, au fost admiși 1 107 membri de familie, iar 108 permise de ședere pentru membrii de familie au fost reînnoite. Pe baza datelor disponibile în prezent, nu este încă posibil să se tragă concluzii definitive referitoare la eficacitatea programului în ceea ce privește atragerea în UE a resortisanților cu înaltă calificare din țările terțe. Cu toate acestea, este evident că, din cauza coexistenței unor sisteme naționale pentru lucrătorii cu înaltă calificare și a lipsei de informații și de comunicare privind cartea albastră, unele țări au eliberat un număr redus de cărți albastre.

Comisia își continuă evaluarea punerii în aplicare de către statele membre și va iniția, dacă este necesar, proceduri de constatare a neîndeplinirii obligațiilor în (ceea ce privește) eventuale cazuri de neconformitate.

Comisia a adoptat orientări77 ca urmare a Cărții verzi din 2011 privind dreptul la reîntregirea familiei78. Această comunicare oferă orientări statelor membre cu privire la modalitățile de a aplica mai bine Directiva 2003/86/CE79. Acestea vizează să clarifice problemele identificate

72 COM(2010) 378. A se vedea Observatorul legislativ al Parlamentului European: referința

interinstituțională 2010/0209(COD). 73 COM(2013) 151 din 25.3.2013. Legislație în vigoare - Directiva 2005/71/CE (cercetători) și

Directiva 2004/114/CE (studenți). 74 COM(2014) 287 din 22.5.2014. 75 Directiva 2009/50/CE (JO L 155, 18.6.2009, p. 17). Nu este aplicată de DK, IE, UK. 76 Pentru 2012, referitoare la 22 de state membre. 77 COM (2014) 210 din 3.4.2014. 78 COM(2011) 735 final. 79 JO L 251, 3.10.2003, p.12.

15

în cursul consultării publice, să asigure o înțelegere transparentă și clară la nivelul UE a normelor privind reîntregirea familiei și să contribuie la aplicarea coerentă a acestora.

În 2013, extinderea domeniului de aplicare al Directivei privind rezidenții pe termen lung80 pentru a include și beneficiarii de protecție internațională a devenit operațională; cu toate acestea, până la sfârșitul anului 2013, 10 state membre nu efectuaseră transpunerea completă. De asemenea, pe baza plângerilor primite, Comisia a luat măsuri împotriva mai multor state membre, fapt care a condus la modificări ale legislației naționale pentru a asigura punerea corespunzătoare în aplicare. Au fost depuse eforturi pentru a identifica domeniile prioritare care necesită o monitorizare mai strictă, cum ar fi egalitatea de tratament în cazul rezidenților pe termen lung și drepturile la mobilitate în interiorul UE. Comisia va continua să se asigure că drepturile migranților sunt garantate și că dispozițiile și spiritul directivei sunt pe deplin respectate.

În luna decembrie a început să se aplice noua Directivă privind o procedură unică de solicitare a unui permis unic și drepturile egale pentru lucrătorii din țările terțe81. Până la sfârșitul anului 2013, 8 state membre au notificat transpunerea integrală. Au fost inițiate proceduri de constatare a neîndeplinirii obligațiilor împotriva celorlalte state membre. Atunci când va fi aplicată integral, această directivă va contribui la combaterea dumpingului social și a exploatării lucrătorilor din țările terțe în UE. Aceasta va asigura că lucrătorii care fac obiectul directivei, inclusiv cei care lucrează cu permise naționale, vor avea dreptul la același tratament ca și resortisanții în ceea ce privește aspecte importante precum condițiile de muncă, accesul la bunuri și servicii și accesul la securitatea socială.

6.3. Migrația legală ca instrument al creșterii UE se confruntă de câtva timp cu probleme semnificative legate de lipsa creșterii economice, la care se adaugă accentuarea deficiențelor de pe piața forței de muncă în anumite domenii, lipsa competențelor necesare și impactul unei populații care îmbătrânește asupra productivității și competitivității. În 2013, mai multe inițiative au analizat contribuția migranților la creșterea economică și au prezentat dovezi care confirmă beneficiile unei migrații bine gestionate82 și ale mobilității legate de comerț.

În planul de acțiune „Antreprenoriat 2020”83, în care sunt identificate măsurile menite să deblocheze potențialul antreprenorial al Europei, să elimine obstacolele și să revoluționeze cultura antreprenoriatului, s-a recunoscut faptul că migranții reprezintă un grup important de potențiali antreprenori în Europa.

80 Directiva 2003/109/CE, modificată prin Directiva 2011/51/UE (JO L 16, 23.1.2004, p. 44, JO L 132,

19.5.2011). 81 Directiva 2011/98/UE (JO L 343, 23.12.2011, p. 1). Nu este aplicată de DK, IE, UK. 82 Printre altele, un atelier organizat de Centrul European de Politici intitulat Skills mismatch and

shortages in Europe: A need for increased labour mobility? (28 februarie 2013), o publicație a Centrului de Studii Politice Europene intitulată Social Benefits and Migration – A contested relationship and policy challenge in the EU (Beneficii sociale și migrație - O relație contestată și o provocare politică în UE) - http://www.ceps.eu/book/social-benefits-and-migration-contested-relationship-and-policy-challenge-eu; două proiecte comune OCDE-CE- Matching Economic Migration with Labour Market Needs (Corelarea migrației economice cu nevoile de pe piața forței de muncă), care urmează să fie finalizate până în luna iunie 2014, și un proiect de 2 ani lansat în 2013, intitulat Review of Labour Migration Policy in Europe (Revizuirea politicii privind migrația forței de muncă în Europa).

83 COM(2013) 795 final din 9.1.2013.

16

6.4. Cunoștințe mai bune pentru a sprijini integrarea migranților Într-un context de criză economică mondială, resortisanții țărilor terțe au fost în continuare în mod semnificativ afectați din cauza accesului dificil la piața forței de muncă, a performanțelor mai reduse în materie de educație sau a riscului de sărăcie și de excluziune socială. Indicatorii UE ai integrării imigranților arată în 2013 o înrăutățire a situației în comparație cu cetățenii UE. De exemplu, în 2013, 22 % dintre resortisanții țărilor terțe erau șomeri, în comparație cu rata UE de 11 % (în 2012, rata a fost de 21,3 %, față de 10,6 % pentru UE). Patru state membre (AT, BE, DK și SE) au primit recomandări specifice fiecărei țări privind integrarea pe piața forței de muncă a resortisanților țărilor terțe în cadrul semestrului european 201384. În ceea ce privește sărăcia și excluziunea socială, cifrele disponibile din 201285 arată că 44,3 % dintre resortisanții țărilor terțe erau expuși riscului de sărăcie și de excluziune socială, comparativ cu 24,8 % în UE.

Indicatorii existenți ai UE care servesc drept elemente concrete care stau la baza politicilor de integrare, împreună cu o analiză a limitelor acestora și cu sugestii pentru îmbunătățiri, au făcut obiectul raportului final al unui proiect-pilot al UE privind indicatorii integrării imigranților, care a fost coordonat de Comisie și desfășurat cu implicarea activă a statelor membre, a societății civile și a comunității de cercetare. Raportul86 și indicatorii, împreună cu Modulele europene privind integrarea migranților, recent publicate87, continuă să alimenteze un schimb regulat de informații privind dezvoltarea politicii UE în materie de integrare, schimb realizat în principal prin rețeaua punctelor de contact naționale privind integrarea.

S-a acordat în continuare atenție dimensiunii locale și regionale. În iunie 2013, cu sprijinul Comitetului Regiunilor, Comisia a lansat o hartă interactivă cu privire la practicile în materie de integrare la nivel local și regional pe site-ul internet european privind integrarea88, oferind un instrument pentru a face schimb de informații inter pares privind inițiativele încununate de succes. Practicienii de la nivel local și regional au fost, de asemenea, invitați să participe la Forumul european pentru integrare89, ca parte a eforturilor de a consolida implicarea lor în evoluția politicilor în materie de integrare. În cele două reuniuni anuale, forumul a abordat aspecte legate de integrarea tinerilor migranți și participarea democratică a migranților90.

7. RELAțIILE CU țĂRILE TERțE

7.1. Dialogul la nivel înalt al Organizației Națiunilor Unite privind migrația internațională și dezvoltarea

Migrația a continuat să fie un subiect important pe agenda internațională în 2013. Al doilea dialog la nivel înalt privind migrația internațională și dezvoltarea, organizat de Adunarea Generală a ONU la 3-4 octombrie 2013, a reînnoit și a consolidat angajamentul politic față de chestiunea migrației internaționale și a dezvoltării. Declarația rezultată în urma dialogului arată capacitatea comunității internaționale de a ajunge la un acord politic privind aceste 84 Recomandările specifice fiecărei țări din 2013, http://ec.europa.eu/europe2020/making-it-

happen/country-specific-recommendations/index_ro.htm 85 Eurostat, sondajul EU-SILC. 86 Raportul final este publicat în luna august pe site-ul european privind integrarea

http://ec.europa.eu/ewsi/en/resources/detail.cfm?ID_ITEMS=37216. 87 http://ec.europa.eu/ewsi/en/resources/detail.cfm?ID_ITEMS=40802 88 http://ec.europa.eu/ewsi/en/lra.cfm 89 Forumul este o platformă a UE de consultare cu societatea civilă în ceea ce privește politicile de

integrare. 90 Rapoartele celor două reuniuni sunt disponibile pe site-ul internet european privind integrarea,

http://ec.europa.eu/ewsi/en/policy/legal.cfm.

17

aspecte, inclusiv în ceea ce privește necesitatea integrării migrației în Agenda de dezvoltare post-2015, și oferă o mărturie a progreselor înregistrate în ultimii ani în acest domeniu. UE a avut un rol foarte activ în negocierile privind textul final, care reflectă multe dintre preocupările sale principale91.

7.2. Consolidarea cooperării cu țările terțe În cursul anului 2013, UE a continuat punerea în aplicare a AGMM, cadrul global pentru politica externă a UE în materie de migrație și azil, implicându-se în dialoguri de politică și într-o cooperare operațională cu țările și regiunile terțe. S-au înregistrat progrese semnificative privind consolidarea relațiilor politice cu țările și regiunile terțe, în special țările din sudul Mediteranei și țările din Parteneriatul estic, precum și privind contribuția la reformele instituționale și legislative și la consolidarea capacităților în țările partenere. Printre măsurile importante în acest context se numără instituirea unor parteneriate pentru mobilitate cu Azerbaidjan (decembrie 2013), Maroc (iunie 2013) și Tunisia (martie 2014). În decembrie 2013 au fost lansate discuțiile cu Iordania privind instituirea unui parteneriat pentru mobilitate.

Au continuat dialogurile privind liberalizarea vizelor cu Rusia92, Ucraina, Moldova, Georgia și Kosovo93. Comisia a publicat rapoarte privind progresele înregistrate cu fiecare dintre acestea94. În luna februarie, Georgiei i-a fost prezentat un Plan de acțiune privind liberalizarea vizelor, iar primul raport al Comisiei privind progresele înregistrate a fost publicat în noiembrie 201395. Dialogul cu Turcia privind liberalizarea vizelor a început la 16 decembrie 2013, în paralel cu semnarea acordului de readmisie. În ceea ce privește Republica Moldova, în comunicarea sa, Comisia a concluzionat că această țară a îndeplinit toate condițiile din planul său de acțiune și, în urma acordului cu privire la propunerea Comisiei de a modifica regulamentul privind vizele [Regulamentul (CE) nr. 539/2001], transferul Republicii Moldova pe lista țărilor care nu au nevoie de viză a intrat în vigoare la 28 aprilie 2014. Prin intermediul acestor dialoguri, UE ia măsuri treptate în direcția obiectivului final al călătoriilor fără viză, de la caz la caz, în măsura în care sunt instituite condițiile pentru o mobilitate bine gestionată și sigură. Aceste dialoguri contribuie la o mai bună gestionare a migrației și azilului în țările partenere respective, deoarece prevăd obiective de referință care trebuie îndeplinite.

Indiei și Nigeriei le-au fost prezentate propuneri de instituire a unor agende comune în materie de migrație și mobilitate, un cadru mai flexibil pentru cooperarea bilaterală decât parteneriatele pentru mobilitate, care vizează țările prioritare care nu se află în vecinătatea UE.

91 Poziția UE înainte de dialogul la nivel înalt, exprimată în „Concluziile Consiliului și ale reprezentanților

statelor membre, reuniți în cadrul Consiliului, privind Dialogul la nivel înalt al Organizației Națiunilor Unite privind migrația și dezvoltarea din 2013 și consolidarea corelației dintre dezvoltare și migrație” (documentul nr. 12415/13 al Consiliului), sprijină mesajele-cheie cuprinse în Comunicarea Comisiei intitulată „Maximizarea impactului migrației asupra dezvoltării – Contribuția UE la dialogul la nivel înalt al Organizației Națiunilor Unite și etapele următoare către consolidarea corelației dintre dezvoltare și migrație” [COM(2013) 292].

92 Din cauza crizei din Crimeea și în urma declarației Consiliului European din 6 martie 2014, activitatea legată de dialogul cu Rusia privind vizele a fost suspendată.

93 Această desemnare nu aduce atingere pozițiilor privind statutul și este conformă RCSONU 1244/99 și Avizului CIJ privind declarația de independență a Kosovo.

94 COM(2013) 923 din 18.12.2013; COM(2013) 809 din 15.11.2013; COM(2013) 807 din 15.11.2013; COM(2013) 66 din 8.2.2013.

95 COM(2013) 808 din 15.11.2013.

18

Activitățile de cooperare au continuat în cadrul dialogurilor regionale și bilaterale existente, în special în contextul Parteneriatului Africa-UE privind migrația, mobilitatea și ocuparea forței de muncă, al procesului de la Rabat și al dialogului UE-ACP privind migrația și dezvoltarea, în sud, al procesului de la Praga și al grupului Parteneriatului estic privind migrația și azilul, în est, precum și al dialogului privind migrația UE-CELAC. Noul Parteneriat privind drumurile mătăsii pentru migrație, instituit în cadrul procesului de la Budapesta cu ocazia Conferinței ministeriale care a avut loc la Istanbul în aprilie 2013, merită o mențiune specială. Instituirea acestui parteneriat este punctul culminant al reorientării geografice a procesului de la Budapesta și oferă baza pentru un dialog și o cooperare substanțiale cu țările situate de-a lungul drumului mătăsii, care au fost destul de limitate în trecut. De asemenea, parteneriatul aduce în prim-plan elemente importante, cum ar fi un angajament clar față de respectarea drepturilor omului în contextul gestionării migrației.

În octombrie 2013 a avut loc prima reuniune a dialogului la nivel înalt privind migrația și mobilitatea cu China. Dialogul la nivel înalt a fost instituit pentru a permite schimbul de politici și bune practici și pentru a analiza posibilitățile de a facilita mobilitatea prin consolidarea cooperării privind combaterea migrației neregulamentare. A fost discutată posibilitatea de a iniția negocieri privind chestiuni legate de readmisie și de exonerarea de obligația de a deține viză pentru titularii de pașapoarte diplomatice.

Un număr tot mai mare de grupuri infracționale organizate operează în țările de origine și de tranzit pentru a facilita migrația neregulamentară către UE. Pentru a pune capăt acestei activități, „imigrația neregulamentară” a fost identificată ca fiind una dintre prioritățile UE privind criminalitatea în cadrul ciclului de politici ale UE privind formele grave de criminalitate internațională și criminalitatea organizată 2014-201796. A devenit clară necesitatea de a obține o mai bună imagine a situației din țările de tranzit vecine. În această privință, instituirea în Libia și Turcia a rețelelor de ofițeri de legătură dedicate migrației neregulamentare va fi un pas important.

7.3. Adaptarea la schimbările climatice și migrația La 16 aprilie 2013 a fost publicat un document de lucru al serviciilor Comisiei97 privind schimbările climatice, degradarea mediului și migrația, ca parte din strategia UE de adaptare la schimbările climatice98. Acest document și-a propus să ofere o înțelegere conceptuală a legăturilor dintre schimbările climatice, degradarea mediului și migrație. De asemenea, acesta a trecut în revistă instrumentele și inițiativele de care UE dispune deja pentru a face față provocărilor viitoare în acest domeniu și oferă orientări pentru acțiunile viitoare, în special în cadrul agendei UE în materie de migrație și dezvoltare.

7.4. Raportul UE pe 2013 privind coerența politicilor în favoarea dezvoltării Migrația rămâne una dintre cele cinci teme prioritare identificate de Consiliu pentru agenda UE privind coerența politicilor în favoarea dezvoltării (CPD). Raportul UE din 2013 privind CPD99 a oferit o trecere în revistă a numeroaselor măsuri luate de UE și de statele membre pentru a maximiza beneficiile semnificative în materie de dezvoltare pe care migrația legală către Europa le poate genera pentru țările de origine, inclusiv în domenii precum transferurile de fonduri, exodul creierelor și diaspora. În acest raport s-a subliniat faptul că se pot face mai

96 Concluziile Consiliului, Consiliul JAI 6-7.6.2013:

http://www.consilium.europa.eu/uedocs/cms_data/docs/pressdata/en/jha/137401.pdf 97 SWD(2013) 138 din 16.4.2013. 98 http://ec.europa.eu/clima/policies/adaptation/what/index_en.htm 99 SWD(2013) 456 din 31.10.2013.

19

multe pentru a garanta că preocupările legate de dezvoltare sunt luate în considerare în politicile privind migrația și mobilitatea forței de muncă, atât la nivelul UE, cât și la nivelul statelor membre.

7.5. Raportul privind abordarea globală în materie de migrație și mobilitate În februarie 2014, Comisia a prezentat primul său Raport bianual privind punerea în aplicare a abordării globale în materie de migrație și mobilitate pentru perioada 2012-2013100. Raportul face bilanțul principalelor realizări, desprinde învățăminte din experiența dobândită în cadrul implementării și analizează câteva direcții, atât la nivelul politicilor, cât și în ceea ce privește modalitățile de implementare. Raportul concluzionează că AGMM continuă să fie un cadru eficient pentru a angaja țările și regiunile terțe în dialogul de politică și în cooperarea operațională. Raportul a fost urmat de concluziile Consiliului adoptate la 14 aprilie 2014.

8. UN NOU FOND PENTRU AZIL, MIGRAțIE șI INTEGRARE Comisia a adoptat pachetul de propuneri pentru următorul cadru financiar multianual 2014-2020 în domeniul afacerilor interne la 15 noiembrie 2011101. Acest pachet cuprinde 4 propuneri legislative care contribuie, împreună, la crearea unui Fond pentru azil, migrație și integrare și a unui Fond pentru securitate internă (ISF).

Negocierile cu Parlamentul European și Consiliul au început în 2012 și s-au încheiat cu succes la sfârșitul anului 2013. Rezultatul reprezintă un bun compromis care răspunde preocupărilor tuturor părților, fapt care reflectă gradul ridicat de sensibilitate al acestui domeniu de politică.

Fondul pentru azil, migrație și integrare este un instrument mai cuprinzător decât cele trei fonduri anterioare cărora le urmează (Fondul european pentru refugiați, Fondul european de integrare a resortisanților țărilor terțe și Fondul european de returnare) și vizează sprijinirea gestionării eficace și integrate a fluxurilor de migrație în UE, ținând în același timp seama de principiul solidarității și al împărțirii responsabilității. Aproape 90 % dintre resursele sale globale (3 137 de milioane EUR) vor fi direcționate prin programe naționale pe parcursul întregii perioade 2014-2020.

Pentru a permite o mai bună aliniere a resurselor folosite la nivel național cu obiectivele și prioritățile de politică ale UE, în a doua jumătate a anului 2013 au avut loc dialoguri politice între Comisie și fiecare stat membru. În prezent, statele membre își elaborează programele naționale multianuale pe care le vor prezenta în mod oficial după ce Fondul pentru azil, migrație și integrare intră în vigoare.

O altă noutate introdusă în noile fonduri este posibilitatea de a sprijini acțiunile legate de dimensiunea externă, cu un accent special pe acordurile de readmisie, parteneriatele pentru mobilitate și programele de protecție regională. Fondul prevede, de asemenea, un mecanism de asistență de urgență în măsură să reacționeze rapid la presiunile exercitate de migrație în statele membre și în țările terțe.

Fondul va continua să consolideze și să dezvolte sistemul european comun de azil prin asigurarea aplicării eficiente și uniforme a acquis-ului UE și să întărească solidaritatea dintre statele membre. Fondul va încuraja, de asemenea, dezvoltarea unor strategii de integrare proactive, inclusiv a unor acțiuni întreprinse în etapa anterioară plecării, și va promova o abordare locală a integrării, acordând o atenție deosebită nevoilor beneficiarilor de protecție 100 COM(2014) 96 din 21.2.2014. 101 COM(2011) 751 final din 15.11.2011.

20

internațională, precum și grupurilor vulnerabile de migranți. Fondul va sprijini în continuare gestionarea unor returnări corecte și eficace, cu accent pe returnarea voluntară (asistată).

Aceste acțiuni finanțate din Fondul pentru azil, migrație și integrare vor fi completate prin Fondul pentru securitate internă, în special prin componenta acestuia „Frontiere și vize”, prin intermediul căreia se va acorda sprijin pentru gestionarea și supravegherea frontierelor externe ale UE și pentru dezvoltarea politicii UE în domeniul vizelor, ceea ce va facilita mobilitatea călătorilor legitimi și va combate trecerea neregulamentară a frontierelor UE.

9. CREAREA DE REțELE șI COMUNICAREA PRIVIND AZILUL șI MIGRAțIA

9.1. Rețeaua europeană de migrație (REM) Utilizând elemente concrete, REM102 și-a consolidat rolul de consiliere pentru procesul de elaborare a politicilor și a furnizat informații actualizate, obiective, fiabile și comparabile privind migrația și azilul. În 2013, principala realizare a eforturilor depuse de REM a constat în studiile privind următoarele teme: imigrația studenților internaționali către UE, identificarea identității în contextul protecției internaționale, mobilitatea în interiorul UE și atragerea resortisanților țărilor terțe cu înaltă calificare103. Conferința anuală a REM a avut loc la Vilnius, tema fiind creșterea economică, deficiențele de forță de muncă și migrația104.

9.2. Comunicarea mesajelor-cheie privind imigrația și azilul O strategie de comunicare eficace în ceea ce privește aspectele legate de migrație este esențială pentru a ajunge la grupurile-țintă și pentru a-i ajuta atât pe cetățenii din UE, cât și pe cei din țările terțe să înțeleagă provocările și beneficiile imigrației. Comisia elaborează o serie largă de materiale pe teme legate de migrație. De asemenea, în 2013 Comisia a organizat concursul „Migranții în Europa”, la care peste 750 de școli din toate cele 28 de state membre au trimis lucrări audiovizuale privind contribuția migranților la societatea europeană105. Au avut loc proiecții speciale ale unor filme a căror temă a fost traficul de persoane106. Au fost lansate versiunile spaniolă, arabă și portugheză ale portalului UE privind imigrația. Portalul oferă informații ușor de utilizat privind politicile și legislația din UE și din statele membre în domeniul imigrației și se adresează resortisanților țărilor terțe care doresc să migreze în UE107.

10. CONCLUZII șI PERSPECTIVE

S-au înregistrat progrese semnificative în anumite domenii ale gestionării migrației, însă evoluțiile din 2013 indică în mod clar cât de important este ca UE și statele sale membre să continue și să își consolideze acțiunile în materie de imigrație, azil și gestionarea frontierelor. UE trebuie să adopte măsuri ferme pentru a preveni pierderea vieților migranților care încearcă să ajungă pe țărmurile europene și să intensifice lupta împotriva criminalității organizate care prosperă de pe urma introducerii neregulamentare și a traficului de persoane. UE trebuie să se asigure că frontierele Europei sunt sigure și securizate și că există canale legale adecvate pentru a intra în Europa.

102 Instituită prin Decizia 2008/381/CE a Consiliului. 103 Publicațiile REM sunt disponibile online la adresa www.ec.europa.eu/dgs/home-affairs/what-we-

do/networks/european_migration_network. 104 http://emn2013.lt/ 105 http://europa.eu/rapid/press-release_IP-13-945_ro.htm 106 „Sestre” de Vladimir Paskljević, cu ocazia Zilei europene a ușilor deschise 2013; „Not my Life” de

Robert Bilheimer, cu ocazia Zilei europene a Luptei împotriva Traficului de Persoane. 107 http://ec.europa.eu/immigration

21

Trebuie intensificate eforturile pentru a combate violența și discriminarea la adresa migranților și pentru a promova activ integrarea în societățile noastre, precum și pentru a combate rasismul și xenofobia, factori care afectează coeziunea socială și îi pot descuraja pe migranți, inclusiv pe cei cu înaltă calificare, să aleagă Europa ca destinație.

Comisia va continua să sprijine și să promoveze migrația bine gestionată și salută dezbaterea care va avea loc în Parlamentul European și în Consiliu pe baza prezentului raport.