Comuna Brăneşti este situată la limita estică a judeţului Ilfov, pe drumul naţional Bucureşti-Constanţa DN3 la km 19 faţă de punctul 0 al capitalei Bucureşti. Ea se compune din staele Brăneşti (reşedinţa din comună), Pasărea, Izlaz şi Vadul Anei ocupând o suprafaţă de 5,521 ha şi un număr de peste 8000 de locuitori. Teritoriul comunei Brăneşti aparţine reliefului de câmpie făcând parte intregrată din C. Română, fiind localizat pe malul stâng al văii Pasărea afluent al Dâmboviţei. Vechiul curs al râului Pasărea cu apă ce stagneză în bălţi şi mlaştini , care aproape secau in timpul verii a devenit un şir continuu de acumulări artificiale. Pe acest curs sunt 26 de iazuri şi 24 de acumulări, iar pe teritoriul comunei Brăneşti sunt 7 iazuri piscicole pe o suprafaţă de 144 ha. - Pustnicul I cu suprafaţa de 31 de ha - Pusnicul II cu suprafaţa de 7 ha - Brăneşti I cu supraţaţa de 4 ha - Brăneşti II cu suprafaţa de 20 ha - Brăneşti III cu suprafaţa de 33 ha fiind cel mai întins - Brăneşti IV cu suprafaţa de 27 ha - Vadul Anei cu suprafaţa de 22 ha

IstoricNu se poate stabili cu precizie anul in care au apărut primele aşezări in zonă, dar documentele scrise atestă existenţa satului incă din a doua jumătete a sec. al XVI-lea, având deci o vechime atestată de peste 400 de ani. În Ţara Românească între anii 1591-1592 a fost domnitor Ştefan Vodă Surdul, fiul lui Ioan Vodă cel Cumplit, care a cumpărat moşia ,,La Zgâriata’’ pe apa Pasărea, lângă moşia Brăneştilor. In anul 1863 moşia Brăneştilor este supusă secularizării şi devine moşie a statului. Intre anii 1800 şi 1830 in satul Brăneşti, migreză primele fam. de loc. Din Sudul Dunării(sârbii şi bulgari). Influenţa acestora se resimte şi astăzi in limbă şi obuiceiuri. Denumirea satului Brăneşti vine de la cuvântul ,,Brana” şi inseamnă ,,Poiană”. Ca urmare a aşezării sale geografice a apropierii de capitală, satul Brăneşti a cunoscut o dezvoltare rapidă in sec. XVIII-XX.

Obiectivul turistic Mănăstirea Pasărea Mănăstirea Pasărea-este schit de călugăriţe şi a luat fiinţă in anul 1813 pe moşia Pasărea a Stornicului Grigore Asan. A fost infinţată de stareţul de atunci al Mănăstirii Cernica Arhimandritul Timoftei. Mănăstirea este declarată monument istoric. Proprietatea mănăstirii (teren agricol) la secularizarera din 1863 era de 1500 ha şi numeroase bunuri materiale. Ca imobile poseda Biserica mare Biserica cimintirului şi clopotniţa la care se adaugă muzeul mănăstirii şi numeroase chilii. A fost renovată in intregime intre anii 1973-1977. in muzeul

mănăstirii sunt expuse o serie de obiecte de valoare ca tipărituri vechi, manuscrise, sculpturi, picturi.Printe acestea se află Evanghelia şi Apostolii-tipărite la Mănăstirea Snagov in 1697 de Mitropolitul Ţării Româneşti –Antim Ivireanu; Biblia de la Blaj tipărită in 1795 de către Samuel Micu, biblie superioară celei de la 1688 de la Bucureşti, manuscrise vechi şi religioase.

Biserica Sf. Nicolae

Biserica ,,Sf. Nicolae” din Branesti prezinta un profil individual edificator ca exemplu de istorie si contemporaneitate de spirit activ crestin-ortodox.In ceea ce priveste aspectul istoric,inca de la primele atestari documentare,de la inceputul sec. al XVII-lea,biserica acestei comunitati a reprezentat o constanta benefica pe parcurusl unor sec. foarte tulburate si o maniera de distributie a venitului in economie in sensul transferari unei partri a surplusului dinspre o categorie sociala spre alta.

Obiceiuri care insotesc momente mai importante din viata omului:

1-Nasterea.Aparitia unui copil intr-o familie constituie momente de veselie. Astfel,in prima baie care se face copilului,se pune o moneda de argint ca pruncul sa fie curat si tare ca argintul.in a III-a seara de la nastere se pun „ursitorile”;in camera in care se afla lehuza se pregateste de cu seara,pe masa, o turta,o tava cu faine,o buncata de sapun,sare,vin,tuica,bani si diferite obiecte din viata omului(ac,ata,carte,pix etc.).Aceste obiecte raman in timpul noptii nemiscate, căci se crede că vin ursitorile şi ursesc pe noul născut ce să ajungă in viaţă. Asemena obiecte sunt folosite şi la ,,ruptul turtei” la fete şi la ,,tăierea moţului” la băieţi. De data aceasta copilul este pus să aleagă un obiect. Se spune că pe ce obiect va pune prima dată mâna acea meserie o va indrăgi in viaţă.2.NuntaIn viaţa folclorică a satului un loc principal il are şi nunta. Aici intâlnim toate aspectele florclorice ca: muzica, dansul, poezia şi jocul scenic. La desfăşurarea ei participă o serie de personaje ca: socrii, nuni, vornicei, colăceri, domnişoare şi băieţi de onoare, lăutari, alergători, bucătărese, etc. La aceasta se mai adaugă şi marea masă a invitaţiilor, a tinerilor şi vârstnicilor din sat care vin la nuntă pentru a se distra. Fiecare participant la nuntă işi are rolul său bine stabilit, aşa cum s-a transmis din generaţie in generaţie. In Brăneşti se disting 2 feluri de nuntă: nunta când fata este furată şi nunta când fata este luată prin bună inţelegere. Momentele mai importante in desfăsurarea nunţi sunt: Bradul care are loc sâmbătă seara la casa miresei şi a mirelui, Iertăciunea, Bărbieritul mirelui Găina, Daru, etc. Nunta durează 3 zile. A treia zi ,luni, convoiul de nuntă alcătuit din rudele mai apropriate ale mirelui şi miresei mascaţi şi insoţiţi de lăutari, se deplaseză in sat pe la casele celor care au participat la nuntă ca alergători şi petrec momente de veselie.3.Îmormântarea

Ca şi la nuntă, la îmormântare participă intreaga colectivitate a satului. Participarea depinde de situaţia socială a celui mort, de vârsta sau de cauza morţii. Dacă moare un flăcău sau o fată mare, îmormântarea îmbracă şi unele aspecte de nuntă. Dintre obiceiurile mai importante amintim: scăldatul mortului, ţinerea lui in casa in care a locuit timp de 3 zile in sicriu, organizarea convoiului mortual şi bocetul atât in timpul celor 3 zile cât şi pe ultimul drum de la casa sa până la cimintir. După trecerea a 7 ani de la deces, se face pomenire, iar mortul este dezgropat. Oasele găsite in groapă sunt strânse intr-o bucată de pânză, spălate cu apă proaspătă de la puţ şi puse intr-o cutie mică, de lemn sub forma unui sicriu. Astfel pregătite osemintelor lui se face din nou slujbă religioasă şi sunt coborâte in groapă. Acasă la cei care au dezgropat mortul se face un praznic la care participă rudele apropriate ale mortului.

Obiceiurile sărbătorilor de iarnăAceste obiceiuri au loc cu ocazia sărbătorilor de iarnă între 24 decembrie şi 7 ianuarie, având ca punct central Crăciunul şi Anul Nou. Printre colindele de iarnă care vestesc naşterea Domnului Iisus Hristos sau urări pentru noul an ce va să vină se numără şi Steaua, Pluguşorul Bună dimineaţa, Capra, Sorcova, etc.In satul Vadul Anei dezafectat inainte de anul 1989, inafară de colindele copiilor, in seara de Ajun se mergea şi cu Ajunul colindătorii mai mari, tineri insurăţei intre 16-25 de ani. Aceştia primiţi la casa gospodarului cântau următoarea colindă:

Vă prezentăm câteva dintre coladele care s-au mai păstrat:

Obiceiurile anotimpurilor de primavara,vara si toamna

1.-UrăliaObiceiul are loc dupa lasata secului de Pasti dupa calendarul ortodox.Grupati in cete in ziu amintita cucii iesau in sat lovindui pe cei intalniti cu un batde capatul caruia era legata o opinca sau o bucata de cauciuc.Inaine de cuci obiceiul consta in aprinderea de focuri la intersectiile de drum.Copii care aprind focurile in strada(cu ogrinji,cauciucuir de masina,etc.)in dreptul casei lor striga „o mare Uralieeeee”!!!!!!!!!! in cor sa rasune intreg satul.Obiceiul are loc seara dupa ce se lasa intunericul de lasata secului,la inceputul primaverii.Uralia incheie ziua de impacaciune si precede ziua cucilor

2-Cucii.În trecut intreaga actiune coregrafica avea la baza un scenariu nescris paastrat prin traditie.Comform acestei traditii,actiune coregrafica prezenta o casatorie simbolica intre un cioban si o ciobanita sau intre un plugar si o plugarita.dupa casatorie,din diferite motive reale,sotul murea sau era ucis si,dupa un bocet,readus la viata.La actiunea jocului,pe langa personajele centrale,mai participau si personaje secundare:batrani,voinici,ostasi,preoti,primari,.babe,etc.Numele de „cuc”deriva dintr-o forma arhaica a unui termen presupus trac si generalizat in Balcani,prin cuvantul turc „kukker”.Filologi atribuie acestui termen mai multe intelesuri,printre care si acela de „om mascat”.In graca veche „kukula”inseamna cand papusa cand travestirea in papusa,in bulgara inseamna „om deghizat”.Mastile purtate de cuci pot fi categorisite astfel:chipuri,tigvele,chicile,traistele de cai si mastile fanteziste.Cele mai complicate masti sunt chipurile ele fiind purtate doar de tinerii neinsurati.Aceasta masca este alcatuita dintr-o podoaba montata pe parte superioara a capului,o masaca pentru fata si o barba care cade acoperind pieptul cucului.Podoaba mastii este alcatuita din:flori de hartie colorata,panglici,margele,cicuri si oglinzi.Datorita marimi si greutati sale purtatorii mai mult defileaza prin fata multimii.Confectionarea unor asemenea masti este detul de costisitoare,complicata si necesita timp de aceea numarul lor este redus.Jocu cucilor este o sarbatoare a inceputului de primavara.Este o urare pentru sanatate si fericire.

3.Salcia-O urare facuta de baieti(in trcut)pe la casele cu fete de maritat.In aceasta urare se foloseste o ramura de salcie,frumos impodobita cu tot felul de panglicute colorate.Uratorii,.baieti de diferite varsete se aseaza in dreptul ferestre si spun urarea.Cu salcia se umbla in ajunul Floriilor.Ca drept de multumire gazda ii cinsteste cu banii si nuuci.La acest obicei se prezinta urmatoarea urare:

„Aratatu-s-a alea adancului izvoare

Si s-au descoperit,Marii celei invaluite.Pune jale-mparateascaSi decopera,Caci cu voia saA certat pe dansulSi pe Irod l-a inspaimantat.Cei ce canta cantarea va ureaza:L a muli ani!!”

4.SinimiO alta urare facuta tot in ajunul Floriilor.Fetele de 6-14 ani ureaza gospodarilor o recolta bogata in acel an.Urarea este de data aceasta in limba bulgara.Ceata de colindatori era alcatuita din 6 fete,4 care cantau cu cosulete pe maini purtand fuste albe,sorturi negre si tulpane albe.O fata cu un voal cazut pe fata isi love pumnii si defila alaturi de o fata imbracata in baiat ce purta o caciula cu flori si o toporisca pe care erau legatem batiste brodate in timpul colindei.Gazdele le dadeau oua,bani,nuci.

Satul Pasarea- este al doilea ca vechime in cadrul comunei. Primele aşezări dateaza din

anul 1813, an in care a luat fiinţa Manastirea Pasarea. Denumirea  satului vine de la

numele Manastirii si moşiei Pasarea pe care s-au asezat primii clacasi. Localitatea mai

este cunoscuta si sub numele de Burdusani. La nmproprietărirea din 1864, satul avea 55

de case , 20 de locuitori fruntaşi, 17 mijlocaşi si 4 palmesi, improprietariti cu 223 ha teren

arabil. In anul 1898 populaţia satului număra 343 locuitori cu 250 Ha. Statul poseda la

acea data  820 ha, teren din care 600 ha pădure si 220 ha teren arabil pe care il cultiva cu

arendasii sai . Satul avea o biserica si  o şcoala frecventata de 61 copii.

Satul Vadu-Anei- a luat fiinţa in anul 1878 pe moşia statului numita Vadu-Anei, in

suprafaţa de 942 ha. Scopul infiintarii acestui sat a fost acela de a asigura forţa de munca

pe acesta moşie. In secularizarea din 1863, mosia Vadu-Anei aparţinea Manastirii Radu

Vodă din Bucureşti si era cunoscuta sub denumirea de “Moşia Crasanilor”.

Hrisovul lui Mihnea Voievod  - 1590, aminteşte ca actuala vatra a satului Vadu Anei si

pe malul drept al paraului Pasarea in imediata apropiere a existat o aşezare veche

cunoscuta sub numele Crasani. In 1878 au fost improprietariti 73 de nnsuratei aduşi de

prin satele vecine : Brăneşti, Pasarea, Fundeni, Piteasca. Terenul atribuit acestor familii

(locuri de casa si arabil) a fost de 385 ha. In primii ani satul a avut o dezvoltare

ascendenta . In 1889 in decurs de numai 10 ani populaţia  satului a ajuns la 320 locuitori.

Denumirea de Vadu-Anei dat moşiei si apoi satului , vine de la o hangiţa Ana, care avea

han la drumul de trecere peste apa Pasarea in direcţia Fundeni.

Prin anii 1972-1989 satul este dezafectat, locuitorii au fost mutate in Brăneşti, iar terenul

redat agriculturii. După intrarea in vigoare a Legii nr. 18/1990 – legea fondului funciar,

locuitorii si urmaşii acestora din acest sat mutate cbndva cu forţa in Brăneşti, si-au

repreluat vechile terenuri de casa si satul a nnceput sa se nnfiripeze din nou.

Satul Islaz – este aşezarea cea mai noua din componenta comunei si este cunoscuta si sub

denumirea de Satul Nou. A luat fiinţa in anul 1893, cbnd in baza Legii pentru

nnstrăinarea  bunurilor statului a fost pusa in vbnzare moşia Brăneşti, proprietate a

statului. Terenul a fost parcelat si vbnzările s-a făcut intre 1890-1893, astfel : 140 loturi

in ţarina si 140 loturi de casa in vatra satului in suprafaţa de 696 ha., 2 loturi pentru

şcoala si biserica in suprafaţa de 10 ha, 24 loturi mai mari de 10-25 ha, in suprafaţa de

313 ha. Suprafaţa parcelata pentru vatra satului a fost de 70 ha. Terenul parcelat pentru

locuri de casa era folosit nnainte de vbnzare ca islaz pentru păşunatul vitelor de unde si

denumirea satului de Islaz.

Construirea primelor locuinţe a nnceput in primavara anului 1894 . Locuitorii satului

provin din următoarele localitati : Brăneşti, Hagiesti, Moara Domneasca, Pantelimon,

Dudesti-Cioplea, Afumaţi, Băneasa, Strainii-Dobreni, Butimanu.