Complexele de Zi Cu Zi

7/31/2019 Complexele de Zi Cu Zi

1/18


2/18

Cnd se manifest un complex, ap rem n ochii celorlal i ca nite persoane stereotipe, repetitive, excesive i inadaptate. O puternic indispozi ie se citete zi de zi. Atunci fiecare persoan complexat atribuie aceste comportamente "firii sale" sau principiilor personale, oferind foarte multe explica ii. Justific rile sunt inutile.

Complexul de abandon (complexul de p r sire)

Sentimentele exprimate direct de acest complex sunt: certitudinea de a firespins, nl turat, nesimpatizat, antipatic.

Dac acest complex exist , atunci orice excludere, respingere ori distan are este tr it ca i o catastrof . Avem sentimentul c persoana noastr nu

intereseaz pe nimeni, c suntem marginaliza i, c ansa de a fi mngiat, iubit, apreciat, recunoscut, este extrem de redus , ba chiar absent . Atunci ne

ndrept m c tre starea de gol sufletesc, pierderea gustului, pl cerii de a tr i, fiind cel mai puternic semn al depresiei.

Uneori, acest complex se manifest sub forma suspiciunii ndreptate asupra sincerit ii prietenilor. Este pus la ndoial calitatea afec iunii primite i a semnelor de iubire prin care se ofer aceasta. i atunci ceilal i sunt pui adesea la ncercare.

Cea mai simpl form a acestui complex se manifest prin cererea nentrerupt de dragoste. Persoana ntreab continuu despre sentimentele celuilalt, pentru a se asigura de afec iunea d ruit . Acest tip de persoan i b nuiete pe ceilal i de infidelitate sau nesinceritate, iar cel mai mic semn de enervare din partea celui care a fost ntrebat este o dovad a tr d rii.

O form ceva mai complicat a complexului de abandon, este etapa n care

persoana neag dragostea, afec iunea, prietenia, tandre ea. Este momentul n care de jur mprejur i cl dete un zid care l pune la distan de iubire. Atunci persoana se comport doar ca un observator insensibil care consider ridicol orice expresie afectiv , fie c aceasta are loc n via a de zi cu zi, fie c este vizionat la TV, cinema, citit ntr-o carte sau ntr-o revist , ori intuit ntr-o situa ie oarecare.


3/18

O alt form a acestui complex se identific atunci cnd omul se simte aruncat n lume, abandonat, prad nsingur rii. Este construit atunci o concep ie filozofic despre condi ia omului n lume, concep ie nso it fie de fric , angoas , n fa a singur t ii i dispari iei, fie de agresivitate mpotriva lui Dumnezeu sau mpotriva umanit ii i a "destinului".

Ultima form a complexului de abandon, se exprim printr-un "negativ" la starea ini ial , persoana comportndu-se practic ca i o "mam ideal ", aa cum ar fi dorit s se poarte ceilal i cu ea.

Individul se d ruiete, se sacrific pentru ceilal i, n speran a c va ob ine n schimb dragostea acestora. Se implic i ini iaz activit i exaltate care s provoace dragostea i devine astfel acaparator pentru orice fiin cu care se

afl n rela ie.

Complexul de rivalitate fratern

Este cunoscut i sub numele "complexul lui Cain", dup celebra ntmplare biblic dintre Cain i Abel. Aceasta se refer la "p trunderea nedreapt " a celuilalt n lumea noastr i la sentimentele asociate: gelozie, furie, violen .

La copil, acest complex se manifest n raport cu fratele, iar la adult se manifest n raport cu orice persoan susceptibil de a intra n competi ie pentru a ob ine o laud , o promovare la serviciu, o ascensiune social , un beneficiu sentimental. Acest complex se asociaz cu agresivitate, ostilitate, ironie fa de rivalul social sau revendicare fa de persoana de la care se ateapt s se ob in preferin a, g sind-o pe aceasta vinovat pentru protec ia rivalului.

Ultimatumul dat prin acest complex este "el sau eu" i este spus cu

impulsivitate i exagerare.

O prim form a acestui complex se exprim prin n elegerea situa iilor de cuplu, familiale, sociale, ca i rivalitate, dezvoltndu-se astfel un puternic spiritde competi ie, f r s fie ns distrus corectitudinea sau spiritul de echip . O astfel de persoan prefer s munceasc singur i nu n grup, vrea s se afle


4/18

n fruntea celorlal i, s ctige confrunt rile.

n form mai puternic , acest complex se exprim prin protec ia rivalului sau a persoanei ce poate deveni rival, prin sacrificiu de sine i generozitate pentru

binele celuilalt.

Complexul de nesiguran

Acest complex se manifest prin impresia de pericol ce nu poate fi evitat sau dep it i prin lipsa de ncredere n sine i n ceilal i, ceea ce perturb rela iile cu semenii. ns , poate cel mai puternic aspect al prezen ei lui, este emotivitatea anxioas (frica general , f r un obiect anume). Prezen a sentimentului de insecuritate la baza nevrozelor a determinat-o pe K. Horney

s -l considere "complexul complexelor". Deci, cu ct suntem mai securiza i, cu ct labilitatea emo ional este mai diminuat , cu att ansa c tre performan

n dezvoltarea normal este mai mare.

Exist mai multe trepte ale acestui complex. Cea mai simpl i cea mai des ntlnit este starea de team pe fondul c reia izbucnesc periodic dramatiz ri de situa ii, st ri de anxietate mai mult sau mai pu in durabile. Persoana aspir permanent la o stare de siguran absolut , un univers magic n care totul este posibil n acelai timp, f r momente de probabilitate. Destr mat , aceast

aspira ie renate continuu.

La un nivel superior, complexul se manifest prin acumularea fricii i combinarea ei cu situa ii nelinititoare, dramatic tr ite. Rezult astfel fobiile (fricile) de obiecte, situa ii, evenimente (frica de boli, frica de ntuneric, frica de locuri deschise sau nchise) etc. Acum pot s apar i dureri, probleme fizice (spasme, senza ii neobinuite) care nu sunt generate de corp, de organism.

Cnd insecuritatea avanseaz , genereaz efecte la nivelul valorilor personale. Frica de a nu avea, de a lipsi ceva, l determin pe individ s fie zgrcit, s acumuleze resurse (bani, hran , bunuri, asigur ri etc.) cu mult peste nevoile sale. De data aceasta, insecuritatea pare a fi multipl i sarcina celui care o resimte aa este de a se pune la ad post de orice lucru. Securitatea este acum valoarea suprem pentru individ.


5/18

La cel mai nalt nivel de evolu ie, acest complex se manifest prin raportarea vie ii la moarte. Insecuritatea se transform n sfidarea permanent a mor ii (comportament de "cascador" n orice situa ie). Persoana face astfel permanent dovada c nu-i este team , c frica nu exist i este ridicol chiar n raport cu moartea.

Complexul de vinov ie

Sunt autori care-l numesc i complex al eecului, fiind legat de"autopedepsire", de "nevoia de pedepsire".

Expresiile acestui complex in de interpretarea pe care persoana o ofer vie ii. Orice prezen social , orice privire, este sim it ca la un tribunal. "Judec torii"

de pretutindeni "tiu" sau "ghicesc" gndurile, vorbele negndite chiar. Fricade responsabilitate n fa a a ceea ce s-ar ntmpla n urma unui act spontan antreneaz o inhibi ie continu , o team puternic . Ca atare, destinderea i repausul sunt rar cunoscute. Interdic iile sunt puternice i mpiedic fericirea personal , n timp ce greelile sunt tr ite cu nverunare, genernd autopedepsire i autocondamnare. Indiferent de nivelul de inteligen , valoarea personal este ceva neclar, mascat, neexprimat.

Prima form a acestui complex se exprim printr-un difuz sentiment de a nu fi

ceva n ordine n ciuda eforturilor de a face lucrurile bine, f r greeli. Apare tendin a de a justifica ceea ce faci, de a cere acordul celorlal i. Persoana caut cu tot dinadinsul s fie apreciat , aprobat . Orice pl cere personal este negat , refuzat .

La nivelul superior, apare sentimentul lipsei de demnitate. Persoana se temede orice responsabilitate, starea de laitate care deriv de aici otr vind toate proiectele personale. Apare ruinea de sine i individul se condamn pentru eec. Se contureaz astfel complexul de eec, este dramatizat eecul personal,

situa iile sunt abordate cu o stare de angoas , acuzare de sine, autopersecu ii.

Idealizat, acest complex se leag de puritatea moral , de umilin , de concep ia c prin comportamentul personal, prin altruism, p catul, poate fi r scump rat.


6/18

Ultimul stadiu al complexului este marcat de autosuficien . Persoana nici nu b nuiete existen a complexului, este mul umit de sine, pedepsete viciul i eroarea celorlal i. Individul este mndru de el i nu mai ncearc nici un sentiment de vinov ie.

Complexul de inferioritate

Se manifest printr-o timiditate excesiv , nso it de teama de a fi ridicol. De aici apare dificultatea de a te exprima, frica de public, de grup, "jena social ". Este vorba de o sensibilitate extrem , de sl biciune, de incapacitate, de teama c eecul personal va fi luat n rs de c tre ceilal i. Persoana este, deci, inhibat , rigid , cu trac, cu dorin de a fugi, de a evita ncerc rile, provoc rile.

Acest tip de complex se manifest n special n plan social. Inferioritatea social presupune compararea permanent cu al ii: intelectual, estetic, economic, moral. De fapt, "inferiorizatul" sufer de o tulburare de autoevaluare: se ndoiete de el nsui, este lipsit de ncrederea n sine,ateapt s fie luat n considerare de c tre al ii.

n forma sa banal , complexul se manifest prin certitudinea c eti luat n rs, c nu vei avea ansa vreodat s placi, s reueti, s te aprecieze ceilal i.

Ceva mai grav este situa ia n care inferioritatea (fizic , economic , intelectual , profesional etc.) invadeaz ntreg psihicul, devenind obsesie i blocheaz resursele. Apare atunci asocierea cu sentimente de vinov ie (te sim i vinovat pentru c provoci dezgust prin ceea ce ai inferior).

Formele avansate ale acestui complex conduc la o valorizare personal pe un alt teren, ales n func ie de nclina ii, de aptitudini, pentru a fi evitat astfel, eecul total. Persoana se ap r astfel prin satisfac iile personale dobndite pe

alt cale, ntr-un domeniu paralel. Astfel, este dobndit admira ia (cel cu un defect fizic va deveni performant ntr-un domeniu intelectual, complexatulintelectual va c uta s aib for sau frumuse e fizic etc.).

n forma sa cea mai nalt , complexul de inferioritate este "ters", "anulat" aparent. Persoana pare s aib ncredere nelimitat n sine, afieaz succesul,


7/18

este agresiv i ironic fa de rivali. Apare uneori chiar un aspect spectacular, teatral, individul simte nevoia de a fi v zut, privit, admirat. Cel ajuns aici poate ar ta dorin a de a se ar ta n ipostaze care s ocheze i are pl cerea de a se autoadmira.

Complexul afirm rii de sine n plan sexual

Se manifest prin stingerea spontaneit ii i ini iativei personale. Cel care sufer de acest complex este supus i total dependent. Persoana nu se poate afirma pe sine, nu poate fi autonom . Acest complex este urmare a unei atitudini rigide n educa ia copilului, p rintele refuzndu-i copilului dreptul de a se bucura de via ntr-un ritm personal.

n forma cea mai simpl , acest complex se manifest prin dificult i ale afirm rii de sine n via a sentimental , n rela ie cu prietenii, n profesie. Apare timiditatea, teama de a nu fi pl cut celorlal i sau autorit ilor. De aceea, sunt c uta i protectori, persoane care s poat oferi siguran . Pn la cap t, voin a personal este complet anihilat .

n formele puternice este c utat realizarea valorilor sociale legate de putere, de conducere. Apar acum persoane foarte autoritare, rigide, care din cauzasl biciunii emo ionale caut un statut care s nt reasc voin a personal .

n forma cea mai avansat , agresivitatea provoac suferin e celorlal i, dorin a de afirmare nu are opreliti, r sturnnd orice autoritate. Ceea ce se ncearc este realizarea dorin elor egoiste.

Toate aceste complexe r mn par ial necunoscute. mp carea sau lupta cu ele r mne o ncercare de zi cu zi a fiec ruia dintre noi. Cu i f r ele, r mnem,

ns , o "varietate" incitant pentru noi nine i pentru to i ceilal i.

==================================================================================

Filozofia lui Nietzsche


8/18

Conceptul de vointa de putere joaca un rol central in gandirea lui Nietzsche,in masura in care este pentru el - in sens metafizic - un instrument pentruintelegerea lumii: esenta cea mai intima a existentei este vointa de putere.In proiectul lui, vointa de putere este analizata ca relatie interna a unui conflict,ca structura intima a devenirii, ca pathos fundamental, si nu numai ca

dezvoltare a unei forte. Aceasta conceptie permite depasirea omului, nueliminarea lui, ci abandonarea vechilor idoli si mentalitatilor lor prafuite si asperantei intr-o lume de dincolo, acceptarea vietii in ceea ce comporta ea caaspiratie spre putere. Astfel, contrar falselor interpretari ale filozofiei sale,supraomul nietzschenian nu este un om atotputernic fizic si intelectual, cireprezinta o tendinta in evolutie, asteptata si dorita de om. Omul reprezinta unlucru ce trebuie depasit, este o punte si nu scop (parabola acrobatului dinZarathustra).

Pornind de la ipoteza vointei de putere, Nietzsche dezvolta o psihologieabisala, care pune pe prim plan lupta sau asocierea instinctelor, a impulsurilorsi afectelor, in obtinerea certitudinii si afirmarii de sine. Reevaluarea periodicasubconstienta si managementul inconstient al castig-pierderilor, reprezintamomente esentiale in devenirea Supraomului si in obtinerea puterii, fie peplan fizic, fie psihic.

Este interesant de studiat mecanismul compensarii beneficiilor obtinute peplanul psihic prin cel fizic. Persoanele ce resimt limitarea in obtinerea puterii,

esential aici nu este lipsa de putere orice persoana apta mental dispune deelemente care o fac puternica in cel putin un aspect ci taierea elanului de aobtine mai mult, eliminarea din competitie sau pierderea subita a interesului,fenomene asociate cu o depresie virtuala a celui ce le resimte. Intregamalgamul de trairi decupate din mentalul constient dar netrecute prin filtrulratiunii se asociaza precum angoasa flotanta descrisa de marele psihanalistFreud, si sfarsesc prin a se descarca in momentul in care se face apel laprocesul digestiv. Ruminatiile ideatice parasesc terenul in detrimentul celorfiziologice, iar principiul satietatii nu isi mai gaseste locul de ancorare inoceanul de false si iluzorii senzatii de satisfactie. Pe masura ce stomacul, careintre timp a capatat conotatii cerebrale datorita prioritatii de utilizare, isiasigura functionalitatea prin prezenta perpetua a elementelor hranitoare,batalia de obtinere a puterii nu mai este resimtita ata de frustrant, o oarecareputere a fost dealtfel obtinuta prin kilogramele in plus care continua sa seadauge cifrelor de pe cantar, tinzand sa depaseasca spatiul alocat de 2 cifre.

Sentimentul de inferioritate sursa perpetua de insecuritate psihica


9/18

Mediul profesional, mai mult ca oricare altul este puternic individualizat insocietate, prezentand o serie de elemente de specificitate care il diferentiazade toate celelalte subsegmente ale socialului. Fiecare element de specificitate

poate genera disfunctionalitati in plan individual, constituindu-se ca potentialasursa de insecuritate psihica.

Securitatea psihica, inteleasa ca acea traire pozitiva de confort, echilibru,relaxare, libertate, reprezinta o cerinta fundamentala a dezvoltarii optime apersonalitatii umane si a valorificarii eficiente a capacitatilor ei in cadrulactivitatii. Desi aceasta cerinta trebuie satisfacuta de-a lungul intregii existentea individului, cea mai mare insemnatate o are realizarea sentimentului de

securitate psihica in cadrul grupului, colectivului, in care persoana isi petrececea mai mare parte a timpului.

Daca Adler considera aspiratia spre putere drept factor motivationaluniversal, psihanalistii vorbesc despre universalitatea complexului deinferioritate ceea ce permite afirmatia ca oamenii aspira la putere, dar inacelasi timp se tem de ea. Acest complex de inferioritate reprezinta sursapermanenta de alimentare a frustrarii virtuale de putere, prin faptul capersoana nu reuseste sa resimta multumire de sine si satisfactie in urma

terminarii oricarei activitati. Nemultumirea generalizata si exagerata de multeori, se reflecta in oglinda realitatii, care prezinta persoanei nu doar o imaginedistorsionata despre sine si capacitatile sale, dar le redimensioneaza,accenuand exact acele elemente care intretin sentimentul de inferioritate.Zambetul de mult nu mai face parte din suita de afecte sincer exprimate, adevenit pur social, de complezenta, in locul acestuia si-au facut loc tensiuneamusculara ce prefigureaza nelinistea permanenta, senzatia ca ceva nu este inregula si resimtirea acuta a lipsei sigurantei, ceritudinii, a unui punct de reper.Cam acesta ar fi portretul unei persoane, ale carei ganduri bantuie fara tintaprin labirintul complexului de inferioritate, complex care potenteaza

exponential dorinta de putere, mascata sau nu.

Conceptul de sentiment de inferioritate il gasim explicat in majoritateadictionarelor de specialitate mai ales in forma sa de maxima intensitate,complexul de inferioritate. Pentru Adler, reprezinta sentimentul bazat pe o


10/18

inferioritate organica, morfologica sau functionala, persoana incercand sa-sicompenseze mai mult sau mai putin fericit deficienta. Adler acorda unuiasemenea mecanism o semnificatie etiologica general valabila pentruansamblul afectiunilor, descriind efectele de supracompensare.

Dupa Freud, sentimentul de inferioritate nu este neaparat legat de oinferioritate organica, el nu este un factor etiologic ultim, ci trebuie inteles siinterpretat ca un simptom. Denumit si Golden complex, poate declansa fortecompensatorii foarte mari, transformandu-se intr-un aparent complex desuperioritate. Uneori se cristalizeaza in jurul unei infirmitati reale, adesea insapoate impulsiona si conduite brutale, despotism, acaparare etc.

Freud considera ca este vorba mai curand de un simptom care trebuie sa fie

analizat in raport cu doua pierderi, reale sau fantasmatice, pe care copilul le-asuportat sau s-a temut de ele: castrarea sau pierderea dragostei. Oricare-ar fivaloarea sa descriptiva si relevanta naturala, aceasta notiune s-a dovedit a fiadesea, de ordin rational, corespunzand unor sentimente de culpabilitate saude depresie. Evaluarea negativa de sine este facuta in raport cu idealul Eului.Inferioritatea se leaga de un ideal grandios, de o dimensiune narcisista arelatiilor subiectului cu el insusi, in masura in care ea implica identificarea inraport cu un altul superior, care are importanta in structurarea sentimentuluipropriei valori si a increderii in Sine .

Astfel, indiferent de autor, definitorii pentru conceptul de sentiment (complex)de inferioritate sunt urmatoarele caracteristici:

sentiment bazat pe o inferioritate organica efectiva pe care individul incearcasa o compenseze;

inferioritatea se leaga de un ideal grandios, evaluarea negativa de sine estefacandu-se in raport cu idealul Eului. Este vorba de o dimensiune narcisista arelatiilor subiectului cu el insusi, in masura in care ea implica identificarea cualtul superior, deci in ultima analiza, relatia cu parintii in copilarie.

provine din cele doua pierderi, reale sau fantasmatice, pe care copilul le poatesuferi: pierderea iubirii si castrarea. Structural se traduce in tensiunea dintre


11/18

Eul si Supraeul pe care il condamna.

efect, consecinta, manifestare permanenta a carentelor sentimentului decomuniune sociala.

Astfel, Adler vede sentimentul de inferioritate insusi motorul civilizatieiumane (A fi om inseamna a te simti inferior."), acest sentiment deinsuficienta fiind o suferinta pozitiva , fiinta umana fiind mai degrabaorientata spre dominarea lumii exterioare, decat spre echilibru, avand cafundament teza: Corpul uman este construit in mod vadit pe principiulsecuritatii.(Adler, 1995, p. 97 )

Totodata Adler afirma: sentimentul de inferioritate domina viata psihica si selasa clar sesizat in sentimentul de imperfectiune, de neimplinire si-npermanentele nazuinte ale oamenilor si umanitii; apoi acesta insista asupraimportantei sentimentului de comuniune sociala, spunand, si pe buna dreptate,ca sentimentul de inferioritate este rezultat al marilor carente alesentimentului de comuniune sociala. (Adler, 1995, p. 97 )

De asemeni el revine si asupra complexului de superioritate, vazut ca

supracompensarea sentimentului de inferioritate pe plan fantasmatic, ideal.Aspiratia catre putere il face pe individ sa se retraga din fata pericolului deindata ce pare amenintat de o infringere sau din cauza deficitului decomuniune sociala, ceea ce se manifesta prin lipsa de curaj. Consecinteleacestei supracompensari sunt lipsa sentimentului de comniune sociala, oimagine deformata asupra propriilor capacitati pe linia supraevaluarii acestora.In final Adler nota: insecuritatea vietii nu a gasit pana acum in general osolutie mai buna decat aspiratia la putere.

In ceea ce priveste originea complexului (sentimentului) de inferioritate, Freuda facut cateva precizari fara a trata insa problema in mod sistematic:sentimentul de inferioritate provine din cele doua pierderi, reale saufantasmatice, pe care copilul le poate suferi: pierderea iubirii si castrarea.

Structural sentimentul de inferioritate traduce tensiunea dintre Eu si Supraeulcare-l condamna. O asemenea explicatie subliniaza inrudirea sentimentului de


12/18

inferioritate cu sentimentul de vinovatie, dar in acelasi timp face dificiladelimitarea lor. Mai multi autori au incercat dupa Freud sa faca aceastadelimitare. Dupa D. Lagache, sentimentul de vinovatie depinde de sistemulSupraeu-ideal al Eului, iar sentimentul de inferioritate de Eul ideal.(Laplanche, J., Pontalis, J. B., 1994, p. 391)

Intorcandu-ne acum la conceptul de certitudine, cand un anumit lucru devineprevizibil, atunci el va deveni un factor de siguranta. Daca pentru bulimie,frigiderul reprezinta un element securizant, pentru bulimicul informational,acest element devine televiziunea, presa, Internet-ul sau discutiileinterminabile la telefon, concomitent sau intr-o permanenta schimbare apozitiei pe scara ierarhica a accesibilitatii.

Cand bulimia excede fizicul si patrunde pe plan psihic - foamea informationala

Timpul nu mai reprezinta a patra dimensiune, el s-a inradacinat puternic inreal, caracterizand prin lipsa lui, orice aspect peren, in aceasta categorieintrand si omul cu panoplia de complexe pe care o poarta in spate, precum unmelc.

Pentru majoritatea dintre noi, timpul nu ne mai permite nici macar o pauzabinemeritata in care sa dispunem de o alimentatie corespunzatoare, ca sa numai vorbim de supraalimentare (cum este cazul bulimiei). Satisfacand foameafizica printr-o masa usoara, lejera, sanatoara si corecta, vom iesi de subauspiciile lipsei permanente sau a incapacitatii de a constientiza senzatia desatietate.

Cu toate acestea, pe undeva prin inconstient, exista inca o alerta, cevaindescifrabil, ceva care ne impinge sa actionam pentru a detine controlulasupra propriei fiinte si asupra mediului proxemic, tendinta asemanatoareimpulsului de a consuma. Aici intervine informatia, singura in masura sapotoleasca aceasta stare de insatietate, alimentand perpetuu psihicul cuimagini, idei, cuvinte, sentimente, cognitii. Am denumit aceasta foamepermanenta de a fi informat si instinctul de a ne plasa inconstient in nodurileinformationale din alcatuirea retelei sociale din care facem parte, bulimieinformationala.


13/18

Exista o asemanare perfecta intre bulimia fizica, sau dependenta de hrana sibulimia informationala, sau goana permanenta dupa informatie.

Cele doua notiuni opuse si totusi fortele vectoriale definitorii ale bulimieiinformationale nu sunt altceva, decat manifestari concomitente ale:

Complexului de inferioritate, deformarea exacerbata a propriei persoane,aparuta din cauza unor frustrari si a unei afectivitati oscilante,

Complexului de superioritate, grandomania sau arogarea unor merite

necorespunzatoare propriului Eu.

Pentru Adler, psihismul inconstient este determinat de vointa de putere si desentimentul de inferioritate, acestea fiind mecanismele compensatoare fie aleunor deficiente fizice, fie ale inferioritatii reale sau presupuse ale Eului.

Omul dispune de o tendinta importanta de superioritate, asa incat dezvoltarealui psihica se datoreaza luptei ce are loc la nivel inconstient intre o tendintanegativa (sentimentul de inferioritate) si o tendinta pozitiva (sentimentul desuperioritate), aceasta din urma fiind orientata spre compensare.

In conceptia lui Adler, compensarea (sentimentul de superioritate) joacaacelasi rol pe care il avea refularea (sentimentul de inferioritate) la Freud,

absolutizand acest mecanism. In realitate, ambele mecanisme sunt la fel deutile pentru viata psihica a individului.

Figura nr.1 prezinta cele doua mecanisme de formare prin compensare si


14/18

refulare si respectiv de deformare, prin decompensare si defulare, aimpulsului de acaparare, fie alimentar, fie informational.

Figura nr.1 Mecanismul impulsului de acaparare

Psiho-alternative terapeutice

Daca psihanaliza freudiana e preocupata de vointa de placere, iar psihologiaindividuala a lui Adler de vointa de putere (vezi si Nietzche), orientarea luiFrankl urmareste vointa de sens ca motivatie specific umana primeledoua nefiind in fapt decat expresia nevrotica a acesteia din urma (Frankl,

1996).

Asistam la o dezvoltare si nuantare a cadrului teoretic stabilit de Frankl, atat cuprivire la problematica sensului, cat si a teoriei motivationale elaborata deacesta. Analiza existentiala actuala distinge patru motivatii existentialefundamentale (Lngle, 1997), care trebuiesc implinite, ca o scara a devenirii,pentru ca persoana sa poata ajunge la o existenta autentica si fermintemeiata:

-increderea fundamentala,

-valoarea fundamentala,

-valoarea proprie,

-sensul vietii.

Conform analizei existentiale se descriu patru premise pentru existenta(Lngle,1997):


15/18

-capacitatea de a accepta conditiile vietii (raportarea la realitate si capacitateade a avea incredere);

-de a trai cu propria simtire (relatii si valori);

-valorizarea a ceea ce este individual si unic (respect fata de felul, libertatea sidemnitatea persoanei, chiar si a celei proprii);

-a actiona si a se angaja pentru ceea ce da sens.

Astfel, etapele presupuse de procesul terapeutic din analiza existentiala:

-prelucrarea emotiei si cognitiei din impresie si traire;

-prelucrarea integrativ-biografica a atitudinilor personale;

-descoperirea formelor de expresie autentice si corespunzatoare situatiei;

-exersarea si realizarea unui comportament incarcat de sens.

In esenta, scopul analizei existentiale este de a descoperi acel DA pentruviata manifestat prin a trai decis si cu acord interior, existenta fiind implinita inacord cu lumea, in vreme ce scopul logoterapiei este de a descoperi sensul(existential).

Principalele afirmatii ale analizei existentiale sunt:

-ceea ce este cel mai profund in om persoana nu se poate imbolnavi, estelibera si intangibila,


16/18

-cu toate acestea, omul poate ajunge la deznadejde daca nu-si descoperasensul sau daca nu poate fi,

-omul este responsabil pentru libertatea sa,

-nu este necesar ca omul sa afle placere in tot ceea ce intalneste, nici macar intot ceea ce afla despre sine insusi (capacitatea de auto-distantare),

-omul nu este intregit doar din si prin el insusi el are nevoie de ocompletare, implinire, prin intermediul celorlalti (auto-transcendere),

-fiecare om are un loc si o misiune in lume ceea ce i se cere este doar sa ledescopere.

In completare, principala afirmatie a logoterapiei remarca putinta omului de adescoperi un sens in oricare situatie de viata, iar aceasta nu prin elaborare sauimpunere ci prin aplecare si cautare, astfel ca pana si situatiile cele mai dificile

si lipsite in aparenta de orice speranta sa poata deveni accesibile prin:

-trairea a ceea ce este valoros (de ex. natura, arta, relatia etc);

-crearea de valori (materiale, artistice, spirituale etc);

-suportarea a ceea ce este de neinlaturat si de neschimbat (boala, pierderea

unor oameni dragi), in atitudinea de auto-resemnare. (Furnica, 2002)

In cazul foamei excesive de informatii, aplicabilitatea analizei existentiale seconstituie o alternativa de succes, constientizand peroana asupra faptului cainformatia reprezinta o cale si nu un scop in sine.


17/18

Combinand aceasta strategie cu tehnica de stabilire a scopului dinprogramarea neuro-lingvistica, confuzia se destrama, iar persoana reuseste saatinga acel nivel de constientizare a finalitatii imediate a propriilor acte.

Constient de efectele actiunilor sale, va face fata mult mai bine impulsurilor decautare obsesiva si de insatisfactie permanenta.

==================================================================================

Unii oameni vorbesc greu in public, sunt timizi, altii se vad prea grasi, preaslabi fata de ceilalti sau prea scunzi. Pe unii ii deranjeaza ca au ochii preaapropiati sau nasul putin incovoiat si nu isi mai desprind privirea din oglinda dela detaliul fizic deranjant... Spunem ca au complexe. Acestea ii impiedica sa se

adapteze la probleme, situatii noi, limitandu-le, mai mult sau mai putinconstient, posibilitatea de alegere.

Este posibil ca in jurul tau sa fie persoane foarte timide, care se exprima greuin grup, temandu-se sa nu fie evaluate, criticate. De vina este complexul deinferioritate . Persoana cu un astfel de complex are tendinta de a se comparamereu cu cei din anturaj din punct de vedere social, estetic, moral, nu se poateaprecia pe sine la justa sa valoare, fiind lipsita de incredere in propriapersoana. Traieste cu teama ca este luata in ras si se afla mereu in goana dupa

aprecierea celorlalti. De unde si inhibarea, rigiditatea, tracul. Cauzele trairilorpot fi legate de aspecte fizice, inadaptare sociala, impotenta sexuala etc.

Cum poate fi perceputa o persoana complexata de cei din jur? Ca fiindinadaptata, repetitiva, stereotipa. Cum isi explica ea aceste comportamente?De exemplu, crede ca acestea sunt determinate de principiile sale de viata, defelul sau de a fi: "mai bine tac si ascult; este mai intelept". De fapt, acesteasunt doar justificari care nu o ajuta sa-si gaseasca drumul catre sine , sainteleaga ce se intampla, de fapt, cu ea.

Alfred Adler este unul dintre psihologii care au explicat in teoriile salecomplexul de inferioritate, pe care l-a numit "complexul complexelor". Specificteoriei lui este ca acest complex poate fi depasit prin mecanismul compensarii,pe care il pune la baza dezvoltarii umane. El vedea compensarea ca o reactie aindividului la o lipsa a sa. Prin urmare, perceptia oricarei imperfectiuni apropriei persoane mobilizeaza resurse psihologice ascunse, latente, pentrudepasirea sa: "...marile realizari provin de obicei din depasirea cu curaj a


18/18

dificultatilor si nu sunt o consecinta a vreunei aptitudini originare, cu atat maiputin a absentei acestei aptitudini" (Alfred Adler, "Einfuuhrung in die neuerePsychologie").

Onassis este un bun exemplu: la 17 ani, singura avere era un dolar si oscrisoare de recomandare a unor prieteni pentru niste oameni de afaceri, iar la25 de ani ajunsese consulul general al Greciei in Argentina si milionar in dolari.

Dupa Adler, exista si o modalitate de compensare cu valente negative:compensarea prin superioritate si dominatie. Se poate ajunge lacomportamente foarte agresive, individul traind iluzia ca este superiorcelorlalti. Situatia extrema este cea cand se ajunge la atitudini megalomanice.Un bun exemplu in acest sens este Hitler, care s-a transformat dintr-un vorbitor

timid, aproape balbait, intr-un orator desavarsit. Complexul de inferioritate l-aimpins, in final, spre cucerirea lumii si a cauzat macelul a milioane de oamenipe care-i considera, deja, inferiori.

Poate toti am trait la un moment dat sentimente de insuficienta, deinferioritate fata de altii, ne-am subevaluat si ne-am lasat coplesiti de defecte.Este bine sa intelegi ca este firesc sa ai defecte, dar este necesar sa nu pierzidin vedere ca ai, cu siguranta, si calitati, puncte forte pe care trebuie sa le puiin valoare - fiecare este unic si valoros prin unicitatea sa. Iar pentru a nu telasa prada sentimentelor de inferioritate este nevoie sa te accepti asa cumesti.

De ce ai nevoie pentru a depasi sentimentul de inferioritate si a trai frumos? Ainevoie de capacitatea de a accepta conditiile vietii - prin raportarea obiectivala realitate; de a trai autentic cu propria simtire si nu influentata de ceilalti; dea valoriza ceea ce este individual si unic, acordandu-le celorlalti, dar si proprieipersoane, respect; de a actiona cu sens in orice situatie. O existenta implinitainseamna sa fii in acord cu lumea si cu tine insati si, mai ales, sa-ti descoperimenirea.

De exemplu, un barbat care lucreaza in resurse umane a afirmat ca menirea saeste "sa descopere maretia din oameni". Fiecare are o menire. Este nevoiedoar sa o descoperim si sa o ducem la indeplinire.

Complexele de Zi Cu Zi

Documents

Transcript of Complexele de Zi Cu Zi