Comparatie intre doua opera bacovieneSimbolismul este un current literar aparut la jumatatea secolului al XXI-lea in Franta, apoi s_a raspandit in toata Europa, un curent antiromantic, antiparnasian, ce apeleaza la simbol, sugestie, pentru a reface sensibilitatea poeziei. Este caracterizat prin prezentarea modului citadin, subiectivitate, corespondenta intre elementele din natura si starile eului liric, folosirea simbolurilor, valorificarea sinesteziilor.George Bacovia este un poet reprezentativ pentru simbolismul romanesc, fiind caracterizat de Eugen Lovinescu ca fiind un poet monoton si monocord, poetul toamnelor reci, cu ploi putrede, al orasului provincial situat intre cimitir si abator.Poezia simbolista bacoviana cultiva o muzicalitate stridenta, stari obsesive, cromatica agresiva. Starile sufletesti specifice simbolismului bacovian sunt: tristetea, spleenul, oboseala psihica, disperarea, nevroza; reactii sugerate prin simboluri.Atat poezia Plumb cat si Rar apartin volumului de debut Plumb-aparut in 1916, si sunt arte poetice ce definesc universul bacovian. Temele celor doua opere sunt simboliste si ilustreaza starea de angoasa si nevroza ale poetului provocate de sentimentul acut al singuratatii si de perceperea mortii iminente intr-o societate sufocanta, specificate in Plumb.Titlurile ambelor texte sunt simboluri: plumbul simbolizeaza apasarea sufleteasca, culoarea gri rezonand cu monotonia, angoasa, iar cuvantul rar defineste stari de spirit tipic bacoviene ca renuntarea, izolarea de lume sporind astfel angoasa.Motivele literare sunt asemanatoare, in ambee opere existand motivul singuratatii, somnului, nevrozei, al mortii, in Plumb si motivul iubirii, naturii, plumbului (care este si laitmotiv), iar in Rar motivul timpului, orasului, noptii, visului, ploii.Poezia Plumb este structurata pe doua catrene cu masura de zece silabe, rima imbratisata, este o rima masculina consonantica, astfel se reda ideea de univers inchis, apasare generata de solitudine si apropierea mortii. Opera capata o nota de tristete, aspect de mars funebru prin ritmul acesteia, o imbinare de iambic si amfibrahic. Monotonia si caracterul monocord sunt date de elementele de recurenta plumb, dormea, singur, astfel vocabularul este extrem de restrans.Pe cand structura poeziei Rar este de sase cvintete, masura de sase-sapte silabe, cu rima imbratisata si ritm trohaic, cu rol de a da o muzicalitate monotona, iritanta , nevrotica textului. Datorita elementelor de recurenta si acest text are un vocabular restrans; este asigurata simetria fiecarei strofe intrucat primul si ultimul vers al tuturor strofelor sunt identice. Astfel, in ambele poezii, structura are rol de a exprima monotonia, universul inchis.Compozitional, textele sunt structurate pe doua planuri ce definesc realitatea exterioara si cea interioara, intre cele doua stabilindu-se corespondente astfel intre natura devine cadru psihic, o exteriorizare a sentimentelor poetice. Predomina substantivele si adjectivele, astfel poeziile sunt pastele psihologice. In Plumb realitatea exterioara este desemnata de campul lexico-semantic al mortii: sicrie, mort, cavou, coroane de plumb, iar cea interioara este ilustrata de metafora amorul meu de plumb, adjectivul singur si marcile subiectivitatii (verbe si pronume de persoana I : am inceput, stam, meu). In poezia Rar realitatea exterioara este prezentata de natura urbana: han, strazi, se redau imagini contrare intrucat hanul animant prin definite, aglomerat, poarta insemnele pustietatii, ale monotoniei: doarme si hangiul. Realitatea interioara este reprezentata de sursele sugestiei (singur, melancolic, tremur), pronume si verbe de persoana a II-a si a III-a: auzi, asculti, va, nu stie). Aceasta alternanta de persoane asigura caracterul confesiv al textului; eul liric fiind desemnat prin trei persoane, se ajunge la o teatralizare a discursului poetic, cele trei persoane fiind masti prin care incearca sa se apropie, dar sa se si departeze de lume.La nivel fonetic, ambele opere valorifica vocalele inchise, astfel se exprima apasarea, claustrarea in Plumb, iar in Rar prin imbinarea cu vocalele deschise si ilustreaza discordanta sufleteasca, imbinarea visului evadarii cu resemnarea. Astfel, tonalitatea este mult mai vibranta decat in Plumb.La nivel morfologic, poeziile sunt predominate de substantive si adjective, este descris mediul citadin ca o reflectare a sufletului poetului. Verbele din Plumb, de stare: eram, dormeam exprima latenta, transmit un refuz de a reactiona, de a se repune mortii, iar verbele la imperfect prelungesc starea de apasare, solitudine, Prin conjuctivul sa strang si verbul onomatopeic scartaiau se exprima dorinta deevadare din universul mortii. In poezia Rar