Procedura Penala Partea Generala Noul Cod de Procedura Penala Mihai Udroiu 2014
Comentariu Art 2 Noul Cod de Procedura Penala Volonciu Nicolae Colectiv Noul Cod de Procedura Penala...
2
Comentariu la articolul 2 din Noul Cod de Procedura Penala Comentariu 1. Principiul legalităţii. Se constată o uşoară modificare a textului care consacră acest principiu faţă de cel din art. 2 alin. (1) CPP 1968, care prevedea că „Procesul penal se desfăşoară atât în cursul urmăririi penale cât şi în cursul judecăţii, potrivit dispoziţiilor prevăzute de lege”. Formularea din noul cod este mai exactă, deoarece extinde incidenţa principiului legalităţii la toate fazele procesului penal, nu doar la fazele de urmărire penală şi de judecată. Acest principiu caracterizează deopotrivă şi fazele de cameră preliminară şi de executare a hotărârilor judecătoreşti, fiind deci bine-venită rectificarea textului legal. De asemenea, noul cod nu mai reglementează în acelaşi articol cu principiul legalităţii şi oficialitatea procesului penal, ci consacră acest din urmă principiu în textul de la art. 7, cu o denumire şi o formulare distincte (obligativitatea punerii în mişcare şi a exercitării acţiunii penale). Pentru a înţelege raţiunea acestei din urmă modificări, trebuie precizat că principiul legalităţii procesului penal, deşi în prezent are un conţinut clar stabilit, nu a fost înţeles tot timpul ca un principiu referitor la desfăşurarea procesului penal potrivit dispoziţiilor legale care reglementează această activitate. Au fost autori care au înţeles prin principiul legalităţii regula potrivit căreia organul însărcinat cu funcţiunea publică a valorificării pretenţiunii punitive a statului este obligat să o valorifice, adică să promoveze acţiunea penală, ori de câte ori există condiţiile legale necesare pentru aceasta şi independent de orice consideraţiuni de oportunitate 12 . În această viziune, principiul legalităţii este derivat din principiul oficialităţii şi obligativităţii şi reprezintă opusul principiului oportunităţii, potrivit căruia Ministerul Public are latitudinea sau discreţionalitatea de a pune sau nu în mişcare acţiunea penală sau chiar de a renunţa la aceasta până la o anumită fază a procesului penal, pe considerente de oportunitate (interes politic, caracterul uşor al infracţiunii, producerea unor agitaţii dăunătoare liniştii sociale etc.). Susţinătorul acestei opinii recunoaşte că alţi autori înţeleg principiul legalităţii în sensul literal şi tradiţional juridic, adică în sensul că pretenţiunea punitivă a statului nu se poate realiza decât în condiţiile şi formele prescrise de lege, dar consideră că nu se poate confunda „legalitatea” în accepţiunea uzuală, ca opusă „ilegalităţii”. 1 2 T . P o p , D r e p t p r o c e s u a l p e n a l , v o l . I , P a r t e a i n P r o c é d u r e p é n a l e , 1 9 7 9 , p . 3 3 9 ş i u r m . , a p u d G r . G 7 5 . Se constată că, în această opinie, principiul legalităţii s-ar reduce doar la faza de debut a acţiunii penale, în sensul că, dacă ar fi întrunite condiţiile prevăzute de lege pentru punerea în mişcare a acţiunii penale, organul judiciar ar trebui să acţioneze potrivit legii şi să promoveze această acţiune, neavând posibilitatea să ignore dispoziţiile legale care îl obligă la aceasta şi să aprecieze că nu este oportun acest lucru. Opinia nu este lipsită de fundament, pentru că între legalitate şi oficialitate există o oarecare legătură, fapt ce l-a determinat pe legiuitorul vechiului Cod de procedură penală să le reglementeze în acelaşi articol, respectiv în art. 2 CPP 1968. În mod tradiţional, principiul legalităţii a apărut în sistemele de sorginte inchizitorială, respectiv în sistemul procesual penal francez, fiind adoptat după Revoluţia de la 1789. Primul Cod de procedură penală care a transpus ideile iluministe promovate de Revoluţia franceză a fost Codul napoleonian de la 1808. Acesta venea după o perioadă considerată obscură, în care abuzurile săvârşite de organele de instrucţie împotriva persoanelor erau cauzate de lipsa unor legi care să prevadă în mod clar care sunt faptele incriminate de legea penală şi care sunt regulile după care trebuie să se desfăşoare activitatea organelor judiciare de tragere la răspundere penală a persoanelor vinovate de săvârşirea acestor fapte. La nivel teoretic, principiul legalităţii a fost un câştig pentru umanitate, atât sub aspectul dreptului material, cât şi sub aspectul dreptului procesual. În idealismul ce caracteriza perioada iluministă, principiul oficialităţii era intim legat de principiul legalităţii, deoarece supremaţia legii, proclamată de noua ideologie, presupunea şi organe apte să o impună, indiferent de atitudinea persoanelor implicate în procesul penal. Dacă aplicarea legii ar fi fost lăsată la latitudinea persoanelor particulare, ar fi fost ştirbită autoritatea principiilor legalităţii şi egalităţii cetăţenilor în faţa legii, care erau considerate atât de importante de ideologia iluministă. Sancţiunile încălcării principiului legalităţii procesului penal sunt mai multe. Prima şi cea mai importantă este nulitatea actelor procesuale şi procedurale întocmite cu încălcarea acestui principiu. Noul Cod de procedură penală a introdus o nouă sancţiune în materia probelor, respectiv excluderea probelor nelegal sau neloial administrate, care este însă subsumată tot sancţiunii nulităţii. În sfârşit, nerespectarea dispoziţiilor legale ce reglementează desfăşurarea procesului penal poate atrage aplicarea unor amenzi judiciare sau chiar răspunderea penală a persoanelor vinovate de aceste încălcări. În ceea ce priveşte raportul dintre principiul legalităţii şi principiul aflării adevărului, acesta este unul extrem de interesant. Sunt cazuri în care principiul legalităţii primează faţă de principiul aflării adevărului (de exemplu, în cazul excluderii probelor principale şi derivate obţinute prin tortură), dar sunt şi situaţii în care principiul aflării adevărului primează faţă de legalitate (de exemplu, în cazul regimului nulităţilor relative). O hotărâre judecătorească poate fi legală, adică în adoptarea ei să fi fost respectată legea procesuală penală, dar să nu fie temeinică, adică să nu reflecte adevărul. Se impune a fi expusă în acest context opinia exprimată în doctrină în perioada interbelică, în sensul că „Sunt cazuri în cari, deşi o hotărâre judecătorească poate fi anulată dimpreună cu toate actele ce au premers-o, totuşi să nu fie vorba de nulitatea vreunui act de procedură. Aceasta se produce atunci când s-a comis vreo violaţiune de ordin extra-procedural, nesocotindu-se o dispoziţiune de drept substanţial. De exemplu: faptul incriminat nu întrunea elementele vreunei infracţiuni, sau acţiunea publică fusese stinsă prin prescripţiune, amnestii, ori moarte, sau pedeapsa pronunţată este neconformă cu legea, ori instanţa care a judecat nu avea acest drept (incompetinţa). În toate aceste cazuri niciun act procedural nu este izbit de nulitate, fiindcă formele procedurale au fost respectate, dar hotărârea este viţiată din punct de vedere al fondului pricinei penale sau a competinţei instanţei în raport cu acest fond. De aceia în aceste cazuri nu se constată o nulitate – termenul nulităţi de fond este o formulă eronată –, ci se anulează o hotărâre pentru violarea legei” 13 . 1 3 V. D o n g o r o z , î n I . T a n o v i c e a n u , T r a t a t d e d r e p t d r e p t ş i p r o c e d u r ă p e n a l ă , r e v ă z u t ş i c o m p l e c t a t , Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a constatat, într-o decizie de speţă 14 , că în mod întemeiat instanţa de apel a pronunţat achitarea inculpaţilor pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de mare risc, întrucât probele administrate în cauză nu Comentariu art 2 Noul Cod de Procedura Penala VOLONCIU Nicolae;colectiv, Noul Cod de Procedura Penala comentat din 30-sep-2014, Hamangiu pag. 1 6/14/2015 : [email protected]
-
Upload
marincas-oana -
Category
Documents
-
view
85 -
download
5
description
ncpp comentat, 2014
Transcript of Comentariu Art 2 Noul Cod de Procedura Penala Volonciu Nicolae Colectiv Noul Cod de Procedura Penala...
-
Comentariu la articolul 2 din Noul Cod de Procedura Penala
Comentariu
1.Principiul legalitii. Se constat o uoar modificare a textului care consacr acest principiu fa de cel din art. 2 alin.
(1) CPP 1968, care prevedea c Procesul penal se desfoar att n cursul urmririi penale ct i n cursul judecii,potrivit dispoziiilor prevzute de lege. Formularea din noul cod este mai exact, deoarece extinde incidena principiuluilegalitii la toate fazele procesului penal, nu doar la fazele de urmrire penal i de judecat. Acest principiu caracterizeazdeopotriv i fazele de camer preliminar i de executare a hotrrilor judectoreti, fiind deci bine-venit rectificareatextului legal. De asemenea, noul cod nu mai reglementeaz n acelai articol cu principiul legalitii i oficialitatea procesuluipenal, ci consacr acest din urm principiu n textul de la art. 7, cu o denumire i o formulare distincte (obligativitatea puneriin micare i a exercitrii aciunii penale).
Pentru a nelege raiunea acestei din urm modificri, trebuie precizat c principiul legalitii procesului penal, dei nprezent are un coninut clar stabilit, nu a fost neles tot timpul ca un principiu referitor la desfurarea procesului penalpotrivit dispoziiilor legale care reglementeaz aceast activitate. Au fost autori care au neles prin principiul legalitii regulapotrivit creia organul nsrcinat cu funciunea public a valorificrii preteniunii punitive a statului este obligat s o valorifice,adic s promoveze aciunea penal, ori de cte ori exist condiiile legale necesare pentru aceasta i independent de oriceconsideraiuni de oportunitate12. n aceast viziune, principiul legalitii este derivat din principiul oficialitii i obligativitii ireprezint opusul principiului oportunitii, potrivit cruia Ministerul Public are latitudinea sau discreionalitatea de a pune saunu n micare aciunea penal sau chiar de a renuna la aceasta pn la o anumit faz a procesului penal, pe considerentede oportunitate (interes politic, caracterul uor al infraciunii, producerea unor agitaii duntoare linitii sociale etc.).Susintorul acestei opinii recunoate c ali autori neleg principiul legalitii n sensul literal i tradiional juridic, adic nsensul c preteniunea punitiv a statului nu se poate realiza dect n condiiile i formele prescrise de lege, dar consider cnu se poate confunda legalitatea n accepiunea uzual, ca opus ilegalitii.
1 2 T . P o p , D r e p t p r o c e s u a l p e n a l , v o l . I , P a r t e a i n t r o d u c t i v , T i p o g r a f i a N a i o n a l S . A . , C l u j , 1 9 4 6 , p . 3 0 2 ; R . M e r l e , A . V i t u ,P r o c d u r e p n a l e , 1 9 7 9 , p . 3 3 9 i u r m . , a p u d G r . G r . T h e o d o r u , T r a t a t d e D r e p t p r o c e s u a l p e n a l , E d . H a m a n g i u , B u c u r e t i , 2 0 0 7 , p .7 5 .
Se constat c, n aceast opinie, principiul legalitii s-ar reduce doar la faza de debut a aciunii penale, n sensul c,dac ar fi ntrunite condiiile prevzute de lege pentru punerea n micare a aciunii penale, organul judiciar ar trebui sacioneze potrivit legii i s promoveze aceast aciune, neavnd posibilitatea s ignore dispoziiile legale care l oblig laaceasta i s aprecieze c nu este oportun acest lucru. Opinia nu este lipsit de fundament, pentru c ntre legalitate ioficialitate exist o oarecare legtur, fapt ce l-a determinat pe legiuitorul vechiului Cod de procedur penal s lereglementeze n acelai articol, respectiv n art. 2 CPP 1968.
n mod tradiional, principiul legalitii a aprut n sistemele de sorginte inchizitorial, respectiv n sistemul procesual penalfrancez, fiind adoptat dup Revoluia de la 1789. Primul Cod de procedur penal care a transpus ideile iluministepromovate de Revoluia francez a fost Codul napoleonian de la 1808. Acesta venea dup o perioad considerat obscur,n care abuzurile svrite de organele de instrucie mpotriva persoanelor erau cauzate de lipsa unor legi care s prevad nmod clar care sunt faptele incriminate de legea penal i care sunt regulile dup care trebuie s se desfoare activitateaorganelor judiciare de tragere la rspundere penal a persoanelor vinovate de svrirea acestor fapte. La nivel teoretic,principiul legalitii a fost un ctig pentru umanitate, att sub aspectul dreptului material, ct i sub aspectul dreptuluiprocesual.
n idealismul ce caracteriza perioada iluminist, principiul oficialitii era intim legat de principiul legalitii, deoarecesupremaia legii, proclamat de noua ideologie, presupunea i organe apte s o impun, indiferent de atitudinea persoanelorimplicate n procesul penal. Dac aplicarea legii ar fi fost lsat la latitudinea persoanelor particulare, ar fi fost tirbitautoritatea principiilor legalitii i egalitii cetenilor n faa legii, care erau considerate att de importante de ideologiailuminist.
Sanciunile nclcrii principiului legalitii procesului penal sunt mai multe. Prima i cea mai important este nulitateaactelor procesuale i procedurale ntocmite cu nclcarea acestui principiu. Noul Cod de procedur penal a introdus o nousanciune n materia probelor, respectiv excluderea probelor nelegal sau neloial administrate, care este ns subsumat totsanciunii nulitii. n sfrit, nerespectarea dispoziiilor legale ce reglementeaz desfurarea procesului penal poate atrageaplicarea unor amenzi judiciare sau chiar rspunderea penal a persoanelor vinovate de aceste nclcri.
n ceea ce privete raportul dintre principiul legalitii i principiul aflrii adevrului, acesta este unul extrem deinteresant. Sunt cazuri n care principiul legalitii primeaz fa de principiul aflrii adevrului (de exemplu, n cazul excluderiiprobelor principale i derivate obinute prin tortur), dar sunt i situaii n care principiul aflrii adevrului primeaz fa delegalitate (de exemplu, n cazul regimului nulitilor relative). O hotrre judectoreasc poate fi legal, adic n adoptarea eis fi fost respectat legea procesual penal, dar s nu fie temeinic, adic s nu reflecte adevrul. Se impune a fi expus nacest context opinia exprimat n doctrin n perioada interbelic, n sensul c Sunt cazuri n cari, dei o hotrrejudectoreasc poate fi anulat dimpreun cu toate actele ce au premers-o, totui s nu fie vorba de nulitatea vreunui actde procedur. Aceasta se produce atunci cnd s-a comis vreo violaiune de ordin extra-procedural, nesocotindu-se odispoziiune de drept substanial. De exemplu: faptul incriminat nu ntrunea elementele vreunei infraciuni, sau aciuneapublic fusese stins prin prescripiune, amnestii, ori moarte, sau pedeapsa pronunat este neconform cu legea, oriinstana care a judecat nu avea acest drept (incompetina). n toate aceste cazuri niciun act procedural nu este izbit denulitate, fiindc formele procedurale au fost respectate, dar hotrrea este viiat din punct de vedere al fondului pricineipenale sau a competinei instanei n raport cu acest fond. De aceia n aceste cazuri nu se constat o nulitate termenulnuliti de fond este o formul eronat , ci se anuleaz o hotrre pentru violarea legei13.
1 3 V . D o n g o r o z , n I . T a n o v i c e a n u , T r a t a t d e d r e p t i p r o c e d u r p e n a l , v o l . I V , P r o c e d u r p e n a l , e d i i u n e a a d o u a a C u r s u l u i d ed r e p t i p r o c e d u r p e n a l , r e v z u t i c o m p l e c t a t , T i p o g r a f i a C u r i e r u l J u d i c i a r , B u c u r e t i , 1 9 2 4 , p . 4 8 5 .
nalta Curte de Casaie i Justiie a constatat, ntr-o decizie de spe14, c n mod ntemeiat instana de apel a pronunatachitarea inculpailor pentru svrirea infraciunii de trafic de droguri de mare risc, ntruct probele administrate n cauz nu
Comentariu art 2 Noul Cod de Procedura Penala VOLONCIU Nicolae;colectiv, Noul Cod de Procedura Penala comentat din 30-sep-2014, Hamangiu
pag. 1 6/14/2015 : [email protected]
-
fac dovada evident i fr posibilitate de controvers a svririi vreunei fapte penale de ctre acetia; mai mult dectatt, probele eseniale stabilirii adevrului n cauz au fost obinute prin mijloace care nfrng legea, viciind pn la anulareconinutul i fora probant a acestora. Convorbirea telefonic dintre inculpat i o alt persoan nu poate constitui un mijlocde prob legal obinut, ntruct n cauz nu a existat autorizare de interceptare i nregistrare emis n condiiile art. 911 alin.(1) sau art. 912 alin. (2) i (3) CPP (din 1968 n.n.), iar coninutul su nu a fost redat i certificat n mod legal, nconformitate cu textele de lege artate. Aceast situaie este confirmat i de Parchetul de pe lng nalta Curte de Casaiei Justiie, Direcia de Investigare a Infraciunilor de Criminalitate Organizat i Terorism, prin adres. Invocarea acordului datde inculpat pentru a i se asculta convorbirea n condiiile n care acesta avea calitatea de nvinuit reinut, aflat la dispoziiaorganelor de urmrire penal, aparatul telefonic de pe care s-a efectuat convorbirea nu i aparine, iar utilizatorul acestuiaparat i numrul de telefon nu sunt consemnate n coninutul procesului-verbal , chiar dac ar constitui o chestiuneareal, nu are acoperirea legal, cerut de lege, pentru a fi considerat o prob obinut n afara oricrei bnuieli deconstrngere, n condiiile incriminate de dispoziiile art. 68 alin. (2) CPP (din 1968 n.n.). La aceasta se adaug poziiaprocesual oscilant a inculpatului, ale crui relatri cu privire la modul n care a ajuns s poarte aceast discuie telefonicse situeaz pe poziii contrare, cnd asumndu-i iniiativa apelului, cnd afirmnd c a fost pus s sune.
1 4 I . C . C . J . , s . p e n . , d e c . n r . 2 7 5 d i n 2 7 i a n u a r i e 2 0 1 0 , w w w . s c j . r o .
Pe de alt parte, n coninutul procesului-verbal ntocmit cu aceast ocazie, prezena martorei (concubina inculpatului) nueste consemnat, astfel c relatrile ei despre existena unui fapt care, chiar real fiind, s-a desfurat n condiii de ilegalitatenu pot s i confere acestuia legitimitate i credibilitate, cu att mai mult cu ct actul constatator al evenimentului nu facenicio meniune despre aceast persoan, calitatea n care a asistat, intervalul orar n care a fost prezent.
Ct privete activitile care au condus la descoperirea a 14 doze de heroin aflate ntr-un erveel pe acoperiulmagaziei din curtea imobilului unde locuia inculpatul, droguri pretins aduse de ali inculpai n vederea realizrii tranzacieipresupus perfectate n cadrul convorbirii telefonice mai sus analizate, nalta Curte de Casaie i Justiie a constatat c lipsaunei autorizaii legale de percheziie n imobilul respectiv este un fapt cert i necontestat. i n aceast mprejurare, organelede urmrire penal au invocat existena unui acord din partea unui locatar al imobilului, acord care nu poate suplini ns lipsadispoziiei judectorului, conform art. 100 alin. (3) CPP (din 1968 n.n.).
VOLONCIU Nicolae;colectiv, Noul Cod de Procedura Penala comentat din 20-oct-2014, Hamangiu
Comentariu art 2 Noul Cod de Procedura Penala VOLONCIU Nicolae;colectiv, Noul Cod de Procedura Penala comentat din 30-sep-2014, Hamangiu
pag. 2 6/14/2015 : [email protected]
