ACT VENETIAN

De Camil Petrescu

Opera dramatica a luiCamil Petrescu(1894-1957) reprezinta o parte valoroasa a teatrului romanesc, atatprinuni tatea ei exceptionala, cat siprinstructura sufleteasca a eroilor care reprezinta diverse ipostaze ale cautatorului deabsolut. n3d693ni16xeyastfel,Jocul ielelor", Suflete tari", actvenetian"sauMioara"suntdrame de ideibazate pe nepotrivirea dintre realitate si himera absolutului; si cum cele doua planuri nu pot fi adiacente, eroul sfarseste ca un inadaptat.

Dramaactvenetian"a fost scrisain 1919,avandunsin gur act. Ulterior (in 1945-1946), autorul reface textul, scriind inca doua acte (care il incadreaza pe primul).

Premiera piesei a avut locla 7decembrie 1963 la Teatrul CI. Nottara", din Bucuresti.Temalucrarii ar putea fi iubirea absoluta ca iluzie, ca ideal imposibil de atins.Dramaeste ospecie a genului dramatic. in proza sau in versuri, caracterizataprinoglindirea. intr-un conflict puter nic, a datelor contradictorii ale realitatii si printr-un deznoda mant grav.actvenetian",de Camil Petrescu se incadreaza in specieprinprezenta mai multor caracteristici:Este o lucrare in proza, scrisa pentru a fi reprezen tata pe scena. Este alcatuita dintreiacte(adica,treimari secvente care reprezinta cate o treapta in evolutia conflictului) si mai multe scene.Modul de expunere dominant este dialogul,care se reali zeazaprinschimbul de replici.actvenetian"prezinta si cateva particularitati de structura, care amintesc de tehnica romanelor camilpetresciene.Printre acestea ar putea fi mentionatabogatia indicatiilor de regie(didascalii), fragmente epicein caredescrierilor de inte rior si portretelor li se adauga miscarea sufleteasca a persona jelor.actiunea este simpla, accentul cazand pe analiza psiholo gica, iarconflictul este interior.Universul opereireliefeaza, ca si in cazul romanelor, orealitate care se oglindeste, in mod complex si contradicto riu, in sufletul eroilor.actiunea se petrece in Venetia veacului al XVIII-lea, intr-un oras al mastilor,in carecarnavalul mimeaza viata. aflata sub o zodie crepusculara1, a decaderii si a declinului, Venetia va deveni pat al lui Procust"2pentru Pietro Gralla, strain venit de departe si devenit,prinfapte de vitejie, comandant al flotei venetiene si conte.Inactul I,decorul infatiseaza salamarea palatului Pietro Gralla, interior demarelux si rafinament, intr-o dupa-amiaza tarzie a obositului secol al XVIII-lea.Aici, contele incearca sa mimeze, folosind corabii in minia tura, scenariul viitoarei batalii navale, pe care avea s-o con duca, in urmatoarele zile, cu scopul de a-i nimici pe piratii care atacau orasul.Alaturi de Gralla se afla uriasul Nicola (un slujitor si cama rad credincios) si frumoasa Alta - sotia contelui.Jocul strategic" trezeste amintirea altor batalii la care Pietro Gralla si Nicola participasera de-a lungul anilor, pe multe mari ale lumii.Fiecare dintre cei doi evoca,prinretrospectiva, momente din existenta furtunoasa a lui Gralla, fost sclav, apoi corsar si devenit,prinmeritele sale, comandant al flotei venetiene.Detreiani, acest om neinfricat se stabilise la Venetia si se casatorise cu Alta, fosta actrita, facand din dragostea lor unideal al iubirii absolute.Acum, inaintea unei lupte decisive, Gralla treceprinmari nelinisti, din pricina ca vasele venetiene se aflau la reparat, tunarii nu erau pregatiti, iar capitanii de corabii erau prinsi in marele carnaval al orasului si cu totul nepasatori.Unul dintre acestia - Marcello Mariani (Cellino) - fusese chiar chemat de Gralla, in palatul sau si soseste imbracat intr-un costum plin de zorzoane - marca a nepotrivirii dintre aparenta si esenta.Infuriat de facilitatea acestui vlastar nobil, si, mai ales, de inadecvarea lui la functia de capitan de nava, Gralla il supune unor observatii usturatoare si-1 sileste sa demisioneze.Cellino fusese insa, cu zece ani in urma, marea iubire a Altei,absolutulei spulberat prea curand. Sosirea lui in casa cuplului Gralla va tulbura echilibrul dintre soti, cu consecinte majore: Alta trimite o servitoare sa-i stabileasca o intalnire, pentru a doua zi, cu Cellino.Decorulactului al II-leaeste interiorul unui chiosc izolat pemare, timpul actiunii fiind a doua noapte dupa revederea dintre Cellino si Alta.Aflata parca in transa, femeia se comporta ca o halucinata, aruncand inmarecheia chioscului si pumnalul lui Cellino.Incercarea ei de a-1 retine pe cel pe care-1 mai iubea, trezeste spaima tanarului si ii releva toata lasitatea.Ingrozit de perspectiva intalnirii cu sotul Altei si prins ca intr-o capcana, Cellino taxeaza cuvintele calde ale femeii drept o sminteala" si se gandeste sa fuga pe fereastra.Cand slujnica anunta ca Pietro Gralla soseste cu barca, Alta il scoate pe Cellino in afara zidului, pe un brau de piatra si-si primeste sotul.Comandantul traise deja omaredeziluzie, intrucat consiliul celor zece (care conducea Venetia) ii luase functia si i-o acor dase celui mai bun prieten al lui Gralla.Acum venise la sotia lui ca la singurul lucru bun care ii ramasese.Observand nelinistea Altei este cuprins de o banuiala con firmataprinprezenta, pe masa, a doua cupe de sampanie.In aceeasi stare febrila, femeia ridica pumnalul asupra lui Gralla care se ofera, cu dispret, mortii, dezgolindu-si inima. Acesta estemomentul culminantal dramei.Inactul al III-lea,actiunea se petrece la douazeci de zile dupa aceasta intamplare in acdasi palat descris la inceput.Pietro Gralla si Alta joaca sah, dar amandoisuntdevastati sufleteste si nu se mai pot controla.In interiorul unui timp amortit, tulburat doar de ruga Altei de a fi ucisa, se petrec doua mici intamplari.Prima o constituie vizita inchizitorului de stat, insotit de un medic, pentru a cerceta imprejurarilein carefusese injunghiat Gralla.Neclintit, contele declara ca a fost o tentativa de sinucidere si o obliga pe Alta sa declare la fel.Cea de a doua intamplare o constituie sosirea lui Cellino, total transformat si gata sa plateasca pentru raul pe care il provocase.Intelegand, abia acum, valoarea morala a lui Gralla, tanarul ii cere sa-i devina ucenic, ba chiar sa-1 ajute in organizarea unei revolte impotriva conducerii Venetiei.Pentru Pietro Gralla este insa prea tarziu si acesta pleaca in lume, sau, poate, in cautarea altuiabsolut(deznodamant grav).O alta trasatura a speciei literaredramao constituieexistenta unui conflict puternic.In cazul lucrariiActvenetian",conflictul este predominantinteriordeterminat fiind de naluca absolutului pe care o vad" Gralla si Alta.Ca si feciorii care vad, noaptea, ielele dansand si raman lunateci", halucinati, fiecare dintre cei doi protagonisti este pedepsit.Eroarea lor consta in nepotrivirea dintre realitate si himera absolutului, fapt care le provoaca imense suferinte, ca in mitul patului procustian.Prezenta unor ecouri din mituri, conflictul interior si trai rile personajelor (nelinistea, incertitudinea, chinul, instrainarea, pacatul) fac dinActvenetian"odramapsihologica si una de idei.Indrama, personajelesuntcomplexe, traind de multe ori, stari contradictorii.Pietro Gralla este personaj principal reprezentandu-1 pe cautatorul deabsolut.Autorul il caracterizeazaprinmai multe mijloace:Portretul fizic(din didascalii) infatiseazaun barbat cade patruzeci-patruzeci si cinci de ani, inalt, nas puternic, guramare, nervozitate barbateasca, impulsiv".Impresia generala pe care o degaja aceasta figura este aceea de loialitate, bunatate aspra si franchete.Autorul insusi il caracterizeaza ca pe un om coplesitor", a carui privirede otel"ii domina pe cei din jur.Retrospectivaasupra trecutului cuprinde imaginea unui barbat pe care destinul 1-a tratat cu duritate, punandu-1 in si-tuatii-limita din care a iesitprinindrazneala, curajulsivitejiacare il caracterizau.Inzestrat cu un puternic simt al dreptatii, il omorase, cu mana lui", pe Keir-Pasa, pentru ca acesta ucisesetreisute de femei si copii"pe vremea cand Gralla era sclav.Strateg neintrecut,isi pregatise bataliile extrem de atent, pedepsind cu asprime lipsa de disciplina si devenind, in lupta,hotarat ca moartea insasi"(cum spune Nicola).In calitate de comandant al flotei venetiene, Gralla traieste odrama a nepotriviriiintre conceptia sa despre razboi si nepasarea mai marilor orasului. Viata traita ca spectacol carnavalesc, in care mastile se schimba, iar oamenii par a fi papusi grotesti, devine pat al lui Prbcust" pentru omulintegru, intransigentsiferm.Cuvintele, atitudinile si faptele personajuluireliefeaza fata" esentiala a acestuia, aceea decautator al himerei abso lutului.Pietro Gralla o alesese pe Alta dupa un indelungat proces de cunoastere, la capatul caruia facuse din aceasta femeie punc tul central al existentei lui.Imbatat deiluziaunei iubiri totale,absolute{Dragostea e preferinta exclusiva, sau nu mai e nimic"),barbatul ii faureste femeii un soclu" pe care nu-1 merita.Timp de trei ani, Pietro Gralla ramane robul acestei iluzii care-1 face partas la armonia lumii, ridicand femeia la rangul de monada - oglinda a Universului invecinata cu sacrul (omonada care vine imediat dupa Dumnezeu").Desi este unspirit lucid,cu un continuu exercitiu al ra tiunii si cu toate ca era considerat cel mai destept om din re publica, Gralla nu-si intelege eroarea decat in scena din chiosc.Acum,revelatia uratuluieste atat de orbitoare, incat ar prefera sa moara; gestul prin care Gralla isi rupe haina la piept, spre a fi lovit de Alta, exprimadeznadejdea, dispretulsi unnemarginit dezgust.In ultimul act, cu tot universul lui iluzoriu prabusit, con tele traieste suferinta de a fi crezut intr-o himera.Dragostea constituie al doilea pat al lui Procust" pentru nefericitul barbat.Incapabil sa mai gaseasca vreo urma a iubirii pentru Alta, Gralla nu accepta nici razbunarea, ramanand doar cu un imensregretsi cu un acutsentiment de vinovatie:...nu pot fi ier tat ca am pretuit o femeie ca tine".Altaeste un personaj complex, caracterizata fiind prin mai multe mijloace:Portretul fizic(din didascalii) este cel al unei femeide o frumusete nelinistitoare, voinica, dar mladioasa, cu miscarile senzuale. Are ochii mari in cearcane vinete care-i dau un aer de profunda melancolie ".Cuvintele, faptele si sentimenteleAltei par a fi, in primul act, cele ale unei sotii iubitoare.Mandrade increderea pe care i-o acorda contele,grijuliefata de pericolul care:l pandea in lupta, Alta nutreste fata de sotul sau o admiratie nedisimulata: Tu m-ai invatat sa vad lucrurile pe care inainte nu le vedeam ".Atrasa, dar si coplesita de inteligenta neobisnuita a lui Gralla, femeia il urmeaza in lumea lui, la spectacole de teatru sau la intalnirile cu savantii timpului, uitand, aparent, de vechea ei existenta.In realitate, totul este doar oiluzie, care isi va dovedi inconsistenta la aparitia lui Cellino.Ca si alti eroi ai autorului, Alta vazuse", cu ani in urma, dansul ielelor",himera iubirii absolute,in scurta perioada de dragoste traita alaturi de Cellino. Cu toate ca acesta o parasise atunci, ea continuase sa-1 astepte, sa-1 caute si sa-1 iu beasca.Eroarea i-a produs o imensa suferinta, ca un alt pat al lui Procust" zamislit din iubire. Chiar si in perioada cand este actrita (un alt mod de a trai iluzia vietii), Alta pastreaza, in subconstient, amagirea care se numea Cellino.Asa se explica intalnirea din chiosc, dorita de Alta pentru a se intoarce in timpul fericit, prin evocare:De ce am venit? Ca sa vorbim Cellino... de dragostea noastra... ca sa vorbim...".Tonului imnic al femeii, barbatul ii raspunde printr-o mare doza de insensibilitate, iar dorinta lui de a pleca trezestedis pretulsiamaraciuneain sufletul Altei.Ea are acumrevelatia uratului, dar cum nu scapase inca de himera iubirii, incearca sa-1 salveze pe Cellino de mania lui Gralla.Ca orice om pedepsit de iele si ramas lunatec", Alta are un comportament greu de explicat: isi injunghie sotul pentru a-si salva imaginea in fata lui Cellino (care o acuzase ca-1 atrasese intr-o cursa).Ulterior, cuprinsa deremuscari,cere sa fie ucisa, dar nu-si impune nici un gest care sa-i arate regretul. .