Colindul

Colindatul este un ceremonial complex, organizat de o ceata anume constituita, care transmite prin texte cantate sau strigate, numite colinde, si, uneori, prin masti, recuzita, dansuri, acte si gesturi ritualice, formule magice , vestea mortii si renasterii divinitatii adorate, urari de sanatate, rod bogat, implinirea dorintelor in noul an, in special casatoria fetelor.Colindele vechi romanesti care descriu moartea violent a divinitatii cu chip de cerb, taur, leu, porc au elemente comune cu cantecele funerare de la moartea oamenilor. Ceata de feciori reprezinta anturajul in cadrul caruia divinitatea, adesea substituita de o masca (capra,turca,cerb,brezaie) se naste, se desfata si moare pentru a marca sfarsitul si inceputul anului sau sezonului.Aceasta poate fi organizata pe criteria de sex (feminine sau masculine) sau compozite. Marimea ei variaza de la doi sau trei colindatori la cateva zeci. Iar unele cete de feciori, sunt active atat la sarbatorile de Craciun si Anul Nou, cat si la sarbatorile si obiceiurile de peste an unde au atributii organizatorice, ritual si ceremoniale :organizeaza hora satului, ceremonialul Tanjaua (Plugul sau Alegerea Craiului) strigatul peste sat.Cetele de feciori bine organizate sunt ierarhizate, cu drepturi si obiceiuri ale membrilor asumate, uneori, prin juramant (Calusar, Goana Rusaliilor) acestea au un vataf, ajutor de vataf, casier etc.Adesea, cetele de colindatori, insotite sau nu de o masca care joaca rolul zeului supus mortii si renasterii simbolice, poarta un steag (Dragaica,Calusarii ), capul impodobit al divinitatii sacrificate(Siva de Craciun) alt substitute divin (Sorcova la Anul Nou) o recuzita ritual (plugul,buhaiul,bice,clopotei,talangi etc). Cetele, in special cele care poarta cu ele o masca, sunt insotite de muzica interpretata la diferite instrumente.Textele colindelor pot fi cantata de membrii cetei (colindul feciorilor) aclamate (Plugusorul, Semanatul) strigate (Focul lui Samedru) sau se reduc la cuvinte care datorita vechimii, si-au pierdut sensul.Colindatul se incheie cu primirea darului, uneori cu un joc la care participa si membrii gazdei, in special fata de maritat.In cele din urma, colindatul incepe cu mult inaintea serii de 24 decembrie, cand are loc interpretarea colindelor. El debuteaza in ziua de 6 decembrie, prin constituirea cetei de colindatori, care isi alege judele sau primasul (conducatorul grupului) si iapa sau goaga (gazda grupului sic el insarcinat sa poarte darurile).Ceata isi mai alegea :pargariul mare (primar), ajutorul vatafului, responsabil cu strangerea banilor de la fetele care au jucat in horal or, numit si fetelar, pargariul mic, zis si butoier sau cepurar, cel care asigura aprovizionarea cu bautura.In atributiile cetei intra pregatirea repertoriului si a recuzitei, angajarea instrumentistului, organizarea petrecerilor de grup, administrarea darurilor primate. Cetele adunau tineri din aceeasi parte a satului, multi dintre ei aveau legaturi de sange. Dar cum vecinatatile nu erau formate dintr-un singur neam, ceata reunea oameni apartinand unor grupuri diferite iar felul acesta aveau o functie de socializare.In seara din ajunul Craciunului incepea colindatul propriu-zis iar ceata era insotita de un fluieras sau un cimpoier. Mai recent, instrumental preferat al colindatorilor a devenit vioara sau torogoata. In zona Padurenilor, instrumental care-i insoteste pe colindatori este doba, iar in Muscel, acordeonul.In mediile traditionale, ceata de flacai sau de barbati casatoriti, mixta sau de femei trecea din casa in casa, colindandu-i pe toti locuitorii satului. Dupa ce intrau in curtea gospodariei, seful cetei solicita permisiunea de a canta iar colinda se executa la fereastra, apoi ceata era primita in casa, unde era interpretata colinda cea mare.Colindele se cantau la unison, in cele mai multe zone ale tarii fiind interpretate antifonic. In casele mai instarite sau in cele in care se aflau fete mari, se juca cateva dansuri locale, dupa care colindatorii erau cinstiti cu mancare si bautura si li se dadeau daruri. Momentul final il constituia multumirea pentru darurile primate iar ceata parasea casa cantand sau chiuind. Scenariul se repeat la urmatoarea locuinta. Uneori marimea si tipul de daruri cuvenite sau asteptate erau mentionate chiar in textul colindei:

Gazda-n casa ne-a primiCu bun dar ne-a darui;C-un colac de grau curat,C-o spata de godinatC-o ferie rasa-n masaSi cu doi tri d-argintei.

Pe drumul de la o gospodarie la alta, cei care petreceau ceata erau instrumentistii. In Hunedoara si in unele parti din Banat, momentul poarta numele de ,,zicala dubii. In unele sate din Ardeal exista obiceiul ca in noaptea Anului Nou ceata sa se urce in turnul bisericii sis a cante catre cele patru puncte cardinale. Iar in unele localitati se constituiau mai multe cete de colindatori care se luau la intrecere. Repertoriul unor tinuturi pastreaza inca asemenea colinde ,,de price iar cel mai cunoscut tip de colind de intrecere este Juni cu juni se-ntalneara, reprezentat in tinutul Padurenilor, Hunedoara.

Sub aspectul structurii textelor poetice, folcloristii disting colindele de copii de colindele de ceata. In cea de a doua clasa de texte un compartiment aparte il formeaza colindele de zori, illustrate prin doua tipuri individualizate:tipul transilvanean si cel muntenesc.Colindele de copii sunt urari directe ,copii sunt numiti ,,pitarai in unele parti ale Olteniei si Transilvaniei , menesc gospodariilor belsug de roade, de vite si de copii, solicitand in schimbul urarii, daruri, indeobste colaci numiti si ei ,,pitarai.

Buna dimineata la Mos Ajun.Intr-un ceas bun,Ne dati ori nu ne dati?Sau plecam suparati?

In trecut rostirea colindei era asociata cu o serie de gesture magice cu functie propitiatorie, cum ar fi scormonitul in vatra cu batul ,numit si el colinda. Tot cu colinda era bine sa lovesti vitele peste picioare, ca sa fie sanatoase sau vacile care aveau vital in burta erau atinse cu colinda ca sa aiba rod frumos. In Oltenia, zgarmanitul cu colinda (bat de salcam decojit si afumat) in foc se numea vrajit iar in ajunul Craciunului se vrajeste la foc, de obicei copii cand intrau in casa cu colinda aruncau in soba o surcica, o frunza si spuneau ,,Pui, pui.Traditia cerea ca uratorii sa fie rasplatiti cu daruri sub forma de bani, dar si de covrigi, mere, nuci, colaci numiti colindete. Colindele sunt de dou feluri: religioase i laice. Dintre cele religioase amintim: colindele Domnului (n drum spre Vihleim, Naterea Domnului, Vestirea Pstorilor, nchinarea Pstorilor, Pornirea Magilor dup stea, nchinarea Magilor, Tierea Pruncilor, Numele Domnului, Patimile Domnului, Rstignirea , Cobort-a de pe Cruce); colindele Sfinilor (Colindul Crciunului, Sf. Vasile, Sf. Nicolae, Sf. Ion, etc.).n general, capitolul teologiei cretine, cu puternice influene de factur popular, este preferina celor mici, mai ales n cntecele de stea, precum 'Steaua sus rsare', 'n oraul Vifleem', sau 'Trei crai de la Rsrit'.Colindele profane (sau lumeti) sunt adaptate de colindtori la situaia celor n faa crora le cnt, adresndu-se unor membri ai familie sau ai comunitii: colind de copil mic, de fat mare, de flcu, colindul omului bogat i milostiv, colind de preot, de cioban, de vntor, de pescar, de marinar,colind,de,viteaz,de,familie,de,nsurel,etc.Primul colind, care se cnt la fiecare cas, este colindul de u sau de fereastr. Prin aceast colind se invoc trezirea ritual a gazdelor, pentru a-i ntmpina pe colindtorii ce le aduc vestea naterii lui Hristos i pentru a se pregti s celebreze marea srbtoare a Naterii Domnului:

'Sculai, sculai, boieri mari/Florile dalbe/Sculai, voi, romni plugari/C v vin colindtori/Noaptea pe la cnttori/i v-aduc un Dumnezeu/S v mntuie de ru/Un Dumnezeu nou nscut'.

Refrenul 'Florile dalbe', des ntlnit n poezia colindelor, are astzi numai o valoare simbolic.Se presupune, ns, c la origine el era o formul magic, rostit concomitent cu atingerea persoanei colindate cu o ramur nflorit de mr.Citarea ramurii de mr n colinde, la fel ca i folosirea ei ritual, avea rostul de a transmite omului caliti atribuite plantei: energie i vigoare i este ntructva nrudit cu obiceiul sorcovitului de Anul Nou.Dup ce colindtorii termin de cntat la fereastr, gazda i invit n cas. Primul colind pe care l rostesc aici este colindul de mas, care se cnt n faa mesei de Crciun ncrcat cu colaci, nuci, mere i alte produse tradiionale. Sensul acestui colind este de a trece belugul, sugerat prin bogia i varietatea produselor alimentare aezate pe mas, dintr-un an n altul. Urmeaz colindul 'cel mare', adresat gazdei. Ceata colind apoi, pe rnd, pe toi membrii familiei.Primul dar oferit colindtorilor este colacul, semn al belugului. Cel care conduce grupul de colindtori mulumete gazdei pentru daruri.n Transilvania, n dimineaa de Ajun copiii, n grupuri de opt, nou, se adunau ntr-un capt de sat i porneau n alai. Alt grup pornea din cellalt cap de sat. Cnd ncepea colinda, mai nti erau primii n cas bieii, pe urm fetele, cci se consider c este bine s intre nti parte brbteasc. Gospodarii i chemau n curte, ca s le arunce cte un co cu mere. Femeile le aruncau un fel de colcei numii colindrei i fructe (mere). La vrsarea fructelor, copiii se ntreceau s le adune. Numele obiceiului difer chiar n interiorul aceluiai jude ('Codrea' la Pianul de Jos, 'Bun dimineaa la Mo Ajun, la Pianul de Sus, judeul Alba).Feciorii colindau dup copii. Fetele pleacau singure i feciorii singuri, urmnd s se ntlneasc n sat sau s aranjeze o cas unde s se ntlneasc.Feciorii se organizau n ceat, cu dou, trei sptmni nainte. O singur ceat pe sat. i alegeau gazda, unde se adunau nainte de srbtori s mai nvee colinde. Gazdei nu i se pltea nimic, doar cinstea mpreun cu feciorii. n frunte era vtaful mare, mai iste i dintr-o familie nstrit, ales doar pentru srbtorile de iarn. Vtaful mare purta evidena la ctig i conducea ntreaga ceat. Vtaful mic l nlocuia pe vtaful mare la diferite servicii,ca tocmirea muzicii.Feciorii umblau cu carul cu boi i cu butea pus pe car, ca s adune vin. Era dus la gazd, unde se fcea 'uspul' de Crciun. Acolo, n timpul postului nvau colindele. 'Uspeenii' mergeau cu colindul. Din repertoriu fceau parte: colinda preotului, feciorului, fetei (mici, mari, mijlocii), btrnilor, a pcurarului, a boierilor bogai, colinda lui Ptru etc. (dup numele gazdei).ntiul colind se cnta la preot s dezlege postul. Apoi urmau celelalte gospodrii din sat. Cnd ajungeau n faa unei case, colindtorii cntau la fereastr, dup care gazda se scula, aprindea lumina i i poftea n cas. eful colindei ntreba dac sunt primii Feciorii de Crciun. Dup ce colindau trei, patru colide la u, cntau: 'Slobozi-ne gazd-n cas/i pune colac pe mas/Lng colac i crnai/i-o litr de vinars'. Dac pn la terminarea colindei gazda nu deschidea ua, nsemna c nu te primete (ori erau zgrcii, ori sraci). Atunci strigau colindtorii: 'Burei pe perei'.Odat intrai n cas cntau, dou, trei colinde. Muzicanii cntau din clarinet, cimpoi i alte instrumente tradiionale.A doua zi de Crciun, ncepea jocul la casa gazdei. Chemtorii erau mpodobii cu nframe i panglici tricolore i mergeau la casele fetelor i feciorilor i-i chemau la hor. Se angajau ceterai pe care i plteau cu ce se strngea de la colind.A treia zi, feciorii, mbrcai naional veneau cu muzica la biseric, unde se adunau toi tinerii la joc mare, reunii pe toate 'uspeele'. n a patra zi se ngropa Crciunul i chemau iari fetele la joc, la gazda hotrt dinainte. Colindatul cu masti - este o forma straveche, primara, a intampinarii prin urari si veselie a noului an care pare cortegiul cu masca animaliera. Animalul reprezentat prin masca este o fiinta numenala, cu insusiri sacre si mai cu seama cu eficienta deosebita in promovarea vegetatiei, a sanatatii si in genere a bunei stari.Reprezentarile legate de acest animal sacru provin din zestrea preistorica, cu mult anterioare zeilor antropomorfi. Scenariul era pe cat de simplu, pea tat de prehistoric: zeul era jertfit, corpul lui infuzat in pamant in felurite forme, ceremonie insotita de bocirea festiva si cat mai dramatic a zeului, dupa care avea loc invierea lui din aceste ,,membra disjecta spre bucuria enorma a colectivitatii, deoarece invierea lui asigura implicit reinvierea naturii, indeosebi a vegetatiei.Ursul- atestat numai in Moldova care intruchipeaza jocul animalului menit sa aduca noroc si sanatate in acea casa. Masca ursului e de obicei sumara alcatuita dintr-un sac pe care sunt cusute spice de stuf sau de alte materiale care pot imita culoarea ursului. Cel care imbraca masca trebuie sa imite pasii saltati ai animalului viu. Ursul e insotit de un ,,ursar care il poarta si il indeamna la joc, precum si de instrumentistul necesar, un fluieras. Iar cortegiul este marit cu ,,puiul de urs reprezentat printr-un copil, menit sa sporeasca atractia scenic prin numeroasele dari, peste cap si alte pozne inveselitoare, apoi printr-o ,,ursarita care angajeaza dialoguri hazlii cu partenerul masculine, la care se mai pot adauga si alte personaje de aceeasi tonalitate comica: caldarar, arnaut, vinator etc. Reprezentarea dramatica, e simpla constand din jocul ursului, precedat de dialoguri si continuat de urari de Anul nou, de obicei incheindu-se printr-o hora de consfintire a acestora. Jocul ursului consta in gemete infundate care tind sa reproduca mormaiturile animalului iar strigaturile ursarului sunt in parte aceleasi ca ale ursarilor amintiti, adica simple indemnuri la joc, de tipul:Joaca bine, mai Martine,Ca-ti dau paine cu maslinePe langa jocul ursului mai avem si cerbul ( capra, turca, turca si brezaia) etc.

Nasz Ana-Maria

10

Bibliografie

1) Ion Ghinoiu, Sarbatori si obiceiuri romanesti, Ed.Elion, Bucuresti, 2003.2) Constantin Eretescu, Folclorul literar al romanilor.3) Mihai Pop, Obiceiuri traditionale romanesti, Bucuresti 1976.4) Ovidiu Barlea, Folclorul romanesc I, Ed.Minerva, Bucuresti 1981.5) Pavel Ruxandoiu, Folclorul literar in contextual culturii populare romanesti, Ed.Grai si suflet Cultura nationala, Bucuresti 2001.