COLECÞIE COORDONATÃ DE Vasile Dem. Zamfirescu sa lupti cu...11 Cum sã ne relaxãm ºi sã ne...

COLECÞIE COORDONATÃ DE

Vasile Dem. Zamfirescu

Cum sa lupti cu cancerul_ptr BT_tot.qxp 10/9/2011 10:48 PM

Cum sã lupþi cucancerulMetoda Simonton: un ghid pentru pacienþi

ºi familiile lor

O. CARL SIMONTON

STEPHANIE MATTHEWS-SIMONTON

JAMES L. CREIGHTON

Traducere din englezã de Justina Bandol


EDITORI:Silviu DragomirVasile Dem. Zamfirescu

DIRECTOR EDITORIAL:Magdalena Mãrculescu

DESIGN:Faber Studio (Magdalena Radu)

DIRECTOR PRODUCÞIE:Cristian Claudiu Coban

REDACTOR:Victor Popescu

DTP:Corina Rezai

CORECTURÃ:Roxana SamoilescuSînziana Doman

Descrierea CIP a Bibliotecii Naþionale a RomânieiSSIIMMOONNTTOONN,, CCAARRLL OO..

CCuumm ssãã lluuppþþii ccuu ccaanncceerruull--mmeettooddaa SSiimmoonnttoonn:: uunn gghhiidd ppeennttrruu ppaacciieennþþii ººiiffaammiilliiiillee lloorr/ O. Carl Simonton, Stephanie Matthews-Simonton, James L. Creighton ;trad.: Justina Bandol -Bucureºti : Editura Trei, 2011

Bibliogr.ISBN 978-973-707-548-2

I. Matthews-Simonton, StephanieII. Creighton, James L.IIII. Bandol, Justina (trad.)

616-006.6

Titlul original: Getting Well AgainAutor: O. Carl Simonton, M.D., Stephanie Matthews-Simonton, James L. Creighton

Copyright © 1978 by O. Carl Simonton and Stephanie Matthews-Simonton

Copyright © Editura Trei, 2011pentru prezenta ediþie

C.P. 27-0490, BucureºtiTel./Fax: +4 021 300 60 90e-mail: [email protected]

ISBN 978-973-707-548-2


Aceastã carte este dedicatã pacienþilor care au fost dispuºi sã încerce sã-ºi schimbe

cursul bolii cu ajutorul proceselor lor mentale ºi emoþionale ºi care au dovedit curajul

necesar pentru a adopta sfaturile noastre.

Carl ºi Stephanie Simonton

Dedic aceastã carte soþiei mele, Maggie Creighton, care m-a condus pe aceste cãi ºi

mi-a fost alãturi pe tot parcursul drumului.

James Creighton


CUPRINS

Mulþumiri 11

PPAARRTTEEAA ÎÎNNTTÂÂII MMiinntteeaa ººii ccaanncceerruull

11 LLeeggããttuurraa ddiinnttrree mmiinnttee ººii ccoorrpp:: oo aabboorrddaarree ppssiihhoollooggiiccãã aa ttrraattaammeennttuulluuii ccaanncceerruulluuii 1155

Punctul de plecare: „voinþa de a trãi“ 17

Primul pacient: un exemplu spectaculos 19

O abordare a tratamentului cancerului din perspectiva integralitãþii persoanei umane 22

Rezultatele metodei noastre 23

Aplicarea teoriei în practicã 25

22 MMiisstteerruull vviinnddeeccããrriiii:: iinnddiivviidduull ººii ccoonnvviinnggeerriillee ssaallee 2277

Importanþa individului 28

O vindecare misterioasã 30

Remisiunea „spontanã“ ºi efectul placebo 34

Sãnãtatea psihosomaticã 39

Biofeedbackul ºi capacitatea de a ne influenþa starea de sãnãtate 41

Un concept sistemic al sãnãtãþii 44

33 ÎÎnn ccããuuttaarreeaa ccaauuzzeelloorr ccaanncceerruulluuii 4455

Ce este cancerul? 45

Care sunt cauzele cancerului? 46

Sistemul imunitar: apãrarea noastrã naturalã împotriva bolilor 53

44 LLeeggããttuurraa ddiinnttrree ssttrreess ººii bbooaallãã 5599

Mãsurarea nivelului de stres ºi prezicerea bolilor 59

Stresul ºi vulnerabilitatea la boalã 64

Un sumar al descoperirilor: întoarcerea la individ 68


55 PPeerrssoonnaalliittaatteeaa,, ssttrreessuull ººii ccaanncceerruull 6699

O privire istoricã asupra legãturii dintre cancer ºi emoþii 70

Dovezile psihologice 75

Exemple din viaþa pacienþilor noºtri 80

Procesul psihologic premergãtor bolii 85

Cum sã lupþi cu cancerul 89

66 AAººtteeppttããrriillee lleeggaattee ddee ccaanncceerr ººii eeffeecctteellee lloorr aassuupprraa îînnssããnnããttooººiirriiii 9922

Profeþiile autoîmplinite 93

Ideile negative ale societãþii despre cancer ºi efectele lor 97

Construirea unui sistem de idei pozitive 98

77 UUnn mmooddeell ddee vviinnddeeccaarree aa ccaanncceerruulluuii ddiinn ppeerrssppeeccttiivvaa iinntteeggrraalliittããþþiiii ppeerrssooaanneeii uummaannee 110044

Un model holistic al apariþiei cancerului 105

Inversarea ciclului: un model holistic al vindecãrii 109

PPAARRTTEEAA AA DDOOUUAA CCããii sspprree ssããnnããttaattee

88 PPrrooggrraammuull:: tteeoorriiaa aapplliiccaattãã îînn pprraaccttiiccãã 111177

Un sumar al cãilor spre sãnãtate 118

Punerea programului în practicã 125

99 CCuumm ccoonnttrriibbuuiimm llaa pprroopprriiaa ssttaarree ddee ssããnnããttaattee 113300

John Browning: un istoric de caz 132

Bob Gilley: un istoric de caz 135

Interpretarea semnificaþiei unui eveniment 136

Identificarea contribuþiei dumneavoastrã la apariþia bolii 138

Acceptarea responsabilitãþii pentru starea dumneavoastrã de sãnãtate 141

1100 „„BBeenneeffiicciiiillee”” bboolliiii 114444

Rezolvarea problemelor cu ajutorul bolii 145

Legitimitatea nevoilor emoþionale 148

Identificarea „beneficiilor“ bolii 149


1111 CCuumm ssãã nnee rreellaaxxããmm ººii ssãã nnee vviizzuuaalliizzããmm vviinnddeeccaarreeaa 115533

Tehnica de relaxare 155

Relaxarea ºi imageria 157

Tehnica imageriei 159

Imageria pentru alte boli 163

Valoarea relaxãrii ºi a imageriei 165

Depãºirea posibilelor probleme legate de practicarea imageriei 166

1122 VVaallooaarreeaa iimmaaggiinniilloorr mmeennttaallee ppoozziittiivvee 116688

Criteriile unor imagini eficiente 171

Depãºirea problemelor legate de imagerie 174

Interpretarea desenelor ºi a imageriei pacienþilor noºtri 178

Imaginile mentale ca descriere a sinelui 190

1133 DDeeppããººiirreeaa rreesseennttiimmeenntteelloorr 119933

Tehnici de iertare a unor vechi rãutãþi — propria noastrã experienþã 195

Imageria pentru depãºirea resentimentelor 196

Experienþele pacienþilor noºtri în domeniul imageriei pentru depãºirea resentimentelor 198

Înþelegerea propriilor resentimente 201

1144 CCuumm nnee ccrreeããmm vviiiittoorruull:: ssttaabbiilliirreeaa ddee oobbiieeccttiivvee 220044

Beneficiile stabilirii unor obiective 205

Stabilirea obiectivelor: îndrumãri generale 208

Consolidarea obiectivelor prin imagerie 213

1155 GGããssiirreeaa ccããllããuuzzeeii iinntteerriiooaarree 221177

Descãtuºarea resurselor interioare: din experienþa pacienþilor noºtri 219

Însemnãri în jurnal 225

O altã abordare a cãlãuzei interioare 226

Imageria pentru comunicarea cu cãlãuza interioarã 228

1166 GGeessttiioonnaarreeaa dduurreerriiii 223311

Componentele emoþionale ale durerii 232

„Recompensele“ durerii: a învãþa sã nu folosim durerea ca pe o justificare 234


Metode de gestionare a durerii 235

Imageria pentru gestionarea durerii 237

Înlocuirea durerii cu plãcerea 240

1177 EExxeerrcciiþþiiiillee ffiizziiccee 224422

Prescripþia noastrã: o orã de exerciþii fizice de trei ori pe sãptãmânã 246

1188 CCoonnffrruunnttaarreeaa ccuu tteeaammaa ddee rreecciiddiivvãã ººii ddee mmooaarrttee 225500

Recidiva: feedbackul organismului 251

Moartea: o nouã decizie 254

Experienþele pacienþilor noºtri 256

Cum sã cãpãtãm o privire de ansamblu asupra vieþii ºi a morþii 260

Consecinþele fantazãrii despre moarte ºi renaºtere 262

1199 RReeþþeeaauuaa ddee sspprriijjiinn aa ffaammiilliieeii 226644

Acceptarea emoþiilor pacientului ºi ale dumneavoastrã 265

Stabilirea unei comunicãri deschise, eficiente ºi afectuoase 266

Încurajarea responsabilitãþii ºi participãrii bolnavului la vindecare 274

Recompensarea sãnãtãþii, nu a bolii 279

Cum sã faceþi faþã solicitãrilor unei boli de lungã duratã 283

A învãþa ºi a ne maturiza 285

Bibliografie 286


Mulþumiri

Le suntem profund recunoscãtori tuturor cercetãtorilor a cãrormuncã a furnizat temeiul propriilor noastre eforturi ºi al acestei cãrþi.

Le mulþumim din suflet membrilor Facultãþii de medicinã aUniversitãþii din Oregon, îndeosebi celor de la Catedra de radio-oncologie, pentru susþinerea moralã ºi încurajãrile pe care ni le-audat în perioada naºterii acestui proiect, ca ºi membrilor Serviciu-lui de Radiooncologie ºi Secþiei de Radiologie de la Centrul Medi-cal al Bazei Aeriene „Travis“ a armatei SUA, pentru ajutorulacordat în conceperea unui program oficial care sã vinã în întâm-pinarea nevoilor emoþionale ale bolnavilor de cancer. O recunoº-tinþã deosebitã îi datorãm lui Oscar Morphis, oncolog principal laAsociaþia Oncologilor din Fort Worth, Texas, pentru sprijinul ºiînþelepciunea lui.

Interesul ºi încurajãrile pãrinþilor noºtri au fost pentru noi un ne-secat izvor de energie, pentru care le suntem profund recunoscãtori.

Pentru sprijinul lor preþios le mulþumim lui Robert F. White dinMinnesota, lui Len ºi Anitei Halpert din New York, lui DorothyLyddon din California.


Mulþumim Institutului pentru ªtiinþe Noetice, care ne-a acor-dat o bursã foarte utilã, permiþându-ne sã muncim mai intens ºi sãne extindem cercetãrile.

La redactarea acestei cãrþi au contribuit Jeanne Achter-berg-Lawlis, Anne Blocker, Bob Gilley, Frances Jaffer, Flint Sparksºi, mai ales la diversele variante ale manuscrisului, Sharon Lilly.Tuturor le suntem recunoscãtori.

Îi mulþumim de asemenea redactorului responsabil al cãrþii,Victoria Pasternack, pentru îndrumãrile ei ºi pentru devotamentulfaþã de carte, ºi editorului nostru, Jeremy Tarcher, pentru ajutorulsãu extrem de util, pentru sfaturile sale ºi pentru prietenia sa, fãrãde care aceastã carte nu ar fi ceea ce este astãzi.

Mulþumiri speciale lui Reece ºi Doris Halsey, care au contri-buit la configurarea finalã a cãrþii.

O gratitudine cu totul aparte avem faþã de John Gladfelter, pen-tru sfaturile ºi înþelepciunea cu care a îmbunãtãþit în mod semni-ficativ calitatea vieþii noastre personale ºi profesionale.

În fine, am vrea sã le mulþumim pacienþilor noºtri, care au îm-pãrþit cu noi atât de mult din fiinþa lor ºi ne-au dat voie sã le împãr-tãºim ºi noi atât de multe din fiinþa noastrã.

Carl ºi Stephanie Simonton

Îi sunt recunoscãtor secretarei mele, Marie Von Felton, care aintrodus pe calculator numeroasele versiuni ale manuscrisuluiacestei cãrþi.

James Creighton


Partea întâiMintea ºi cancerul


Fiecare om contribuie în permanenþã la propria stare de sãnãtate. Aceastã carte îºi propune sã le arate celor care suferã de cancersau de alte boli grave cum pot contribui la propria vindecare, iarcelor care nu sunt bolnavi, cum pot sã contribuie la menþinereastãrii lor de sãnãtate.

Cuvântul „contribuie“ indicã aici rolul vital pe care dumnea-voastrã îl jucaþi în crearea propriei stãri de sãnãtate. Cei mai mulþidintre noi presupun cã vindecarea este ceva ce ni se face din afarãºi cã, dacã avem o problemã medicalã, responsabilitatea noastrã selimiteazã pur ºi simplu la a merge la un medic care sã ne vindece.Lucrul acesta este adevãrat într-o anumitã mãsurã, dar reprezintãnumai o parte a adevãrului.

Toþi contribuim la propria stare de sãnãtate prin ideile noastre,prin sentimentele ºi atitudinea noastrã faþã de viaþã, ca ºi în modmai direct, de pildã prin exerciþii fizice ºi printr-un anume regim

1Legãtura dintreminte ºi corp: oabordare psihologicãa tratamentului cancerului


16Cum sã lupþi cu cancerul. Metoda Simonton: un ghid pentru pacienþi ºi famili i le lor

O. CARL SIMONTON, STEPHANIE MATTHEWS-SIMONTON, JAMES L. CREIGHTON

alimentar. În plus, rãspunsul la orice tratament medical este in-fluenþat de încrederea noastrã în eficacitatea tratamentului ºi înpersonalul medical.

Cartea aceasta nu minimizeazã în niciun caz rolul jucat de me-dici ºi de restul personalului de specialitate pe parcursul tratamen-tului medical. Cum sã lupþi cu cancerul se concentreazã însã asupraa ceea ce puteþi face dumneavoastrã înºivã, în sprijinul tratamen-tului medical, pentru a avea sãnãtatea pe care o meritaþi.

A înþelege cât de mult poate contribui cineva la propria stare desãnãtate sau de boalã este un prim pas semnificativ în procesulvindecãrii. Pentru mulþi dintre pacienþii noºtri este pasul crucial.S-ar putea ca ºi pentru dumneavoastrã sã fie la fel.

Numele noastre sunt Carl ºi Stephanie Simonton. Suntem con-ducãtorii Centrului de Consiliere ºi Cercetare în Domeniul Cance-rului din Dallas, Texas. Carl, directorul medical al centrului, esteoncolog radioterapeut, un tip de medic specializat în tratamentulcancerului. Stephanie este director pe probleme de consiliere ºiare pregãtire superioarã în psihologie.

Majoritatea pacienþilor noºtri, care vin la noi din toatã þara, auprimit de la medicii lor diagnosticul de „incurabil“. Conform sta-tisticilor naþionale, ei au o speranþã medie de viaþã de un an. Dacãasemenea oameni cred cã numai tratamentul medical îi poate sal-va, însã doctorii le spun cã medicina nu le mai este de mare ajutorºi cã probabil nu mai au decât câteva luni de trãit, ei se simt con-damnaþi, prinºi în cursã, neputincioºi ºi de obicei nu fac decât sãadevereascã pronosticurile medicilor. Dar, dacã îºi mobilizeazãresursele interioare ºi contribuie activ la propria vindecare, ei potdepãºi cu mult speranþa de viaþã care le-a fost prezisã ºi îºi pot îm-bunãtãþi semnificativ calitatea vieþii.

Ideile ºi tehnicile descrise în aceastã carte reprezintã metodape care noi o folosim la Centrul de Consiliere ºi Cercetare pentrua-i învãþa pe pacienþii noºtri sã contribuie la propria vindecare ºisã ducã o viaþã împlinitã.


17

PUNCTUL DE PLECARE: „VOINÞA DE A TRÃI“

De ce sunt pacienþi care îºi recapãtã sãnãtatea, în timp ce alþiimor, deºi diagnosticul este acelaºi pentru ambele categorii? Carla devenit interesat de aceastã problemã în timp ce-ºi fãcea rezi-denþiatul în oncologie la Facultatea de medicinã a Universitãþii dinOregon. Acolo a observat cã unii pacienþi care afirmau cã vor sãtrãiascã acþionau adesea ca ºi cum de fapt n-ar fi vrut. Erau oamenicu cancer la plãmâni care refuzau sã se lase de fumat, bolnavi decancer la ficat care nu încetau sã consume alcool sau pacienþi carenu se prezentau la tratament în mod regulat.

În multe cazuri era vorba despre oameni care, dacã ar fi urmattratamentul, ar fi putut trãi încã mulþi ani de atunci încolo. ªi totuºi,deºi afirmau constant cã au nenumãrate motive de a trãi, aceºti pa-cienþi manifestau o apatie, o deprimare ºi o demoralizare mai inten-sã decât alþii care fuseserã diagnosticaþi cu boli în fazã terminalã.

Din aceastã ultimã categorie fãcea parte un mic grup de pacienþicare fuseserã trimiºi acasã dupã un tratament minimal, cu foartemici speranþe cã urmãtorul consult periodic avea sã-i mai prindã înviaþã. ªi totuºi, ani mai târziu, oamenii aceºtia apãreau la uºa cabi-netului, pentru consultul anual sau bianual, într-o stare fizicã re-lativ bunã, contrazicând în mod inexplicabil statisticile.

Când Carl i-a întrebat cum îºi explicau starea lor de sãnãtate, aprimit frecvent rãspunsuri de genul: „Nu pot sã mor pânã cândfiul meu nu terminã facultatea“, sau: „Oamenii au prea mare nevo-ie de mine la muncã“, sau: „N-am de gând sã mor pânã când nurezolv problema cu fiica mea“. Asemenea rãspunsuri aveau în co-mun convingerea acestor oameni cã ei puteau exercita o anumitãinfluenþã asupra cursului propriei boli. Diferenþa esenþialã dintreaceºti pacienþi ºi cei care nu voiau sã coopereze consta în poziþialor faþã de boalã ºi în atitudinea lor pozitivã în faþa vieþii. Pacien-þii care continuau sã reziste, dintr-un motiv sau altul, aveau o maiputernicã „voinþã de a trãi“. Aceastã descoperire ne-a fascinat.




Stephanie, care îºi luase diploma în consiliere motivaþionalã, erainteresatã de oamenii de succes — cei care pãreau meniþi sã ajungãîn vârful ierarhiei afacerilor. Studiase comportamentul celor careobþineau performanþe ºi predase principiile acestui comportamentaltora, care nu se puteau lãuda decât cu realizãri medii. Încercarea dea studia bolnavii de cancer în acelaºi mod ni s-a pãrut întemeiatã.Urma sã aflãm ce au în comun cei care suportau bine boala ºi prin cese deosebeau de cei care o duceau prost.

Dacã diferenþa dintre pacientul care îºi recapãtã sãnãtatea ºicel care nu se vindecã este, în parte, o chestiune de atitudinefaþã de boalã ºi de încredere în capacitatea noastrã de a o influ-enþa într-un fel sau altul, atunci, ne-am întrebat noi, cum am pu-tea sã influenþãm ideile pacienþilor în direcþia pozitivã? Amputea oare sã utilizãm metode specifice psihologiei motivaþiona-le pentru a le induce ºi a le spori pacienþilor „voinþa de a trãi“?Începând din 1969, am început sã examinãm nenumãrate posi-bilitãþi, luând în considerare tehnici psihologice diverse precumgrupurile de întâlnire, terapia de grup, meditaþia, imageria, gân-direa pozitivã, tehnicile motivaþionale, cursurile de „dezvoltarea minþii“, precum cursurile Silva sau cele de dinamicã mentalã,ºi biofeedbackul.

Din studiile de biofeedback am aflat cã anumite tehnici îi potajuta pe oameni sã influenþeze procese interne din propriul orga-nism, ca de exemplu pulsul ºi tensiunea arterialã. Un aspect im-portant al biofeedbackului, aºa-numita imagerie mentalã, s-adovedit a fi o componentã principalã ºi a altor tehnici studiate denoi. Cu cât aflam mai multe despre ea, cu atât eram mai intrigaþi.

În esenþã, procesul imageriei presupunea o perioadã de rela-xare în cursul cãreia pacientul încerca sã vizualizeze în minte unþel sau un rezultat la care dorea sã ajungã. Bolnavii de cancer în-cercau de pildã sã-ºi imagineze cancerul, tratamentul care îl dis-trugea ºi, cel mai important, mecanismul de apãrare al propriuluilor organism intrând în acþiune. Dupã ce am discutat cu Joe Ka-miya ºi Elmer Green, doi remarcabili cercetãtori în domeniul


19

biofeedbackului de la spitalul Menninger din Houston, am decis sãfolosim tehnicile imageriei cu pacienþii noºtri bolnavi de cancer.

PRIMUL PACIENT: UN EXEMPLU SPECTACULOS

Primul pacient împreunã cu care am încercat sã punem în prac-ticã teoriile noastre pe atunci încã nedefinitivate a fost un bãrbatde ºaizeci ºi unu de ani care a venit în 1971 la spitalul facultãþii cuo formã gravã de cancer de gât. Omul era foarte slãbit, ajunsesede la 60 la 45 de kilograme, abia îºi putea înghiþi saliva ºi respiracu greu. ªansele sã supravieþuiascã cinci ani erau de sub 5 la sutã.Doctorii de la facultatea de medicinã dezbãtuserã serios proble-ma dacã sã-i administreze vreun fel de tratament, pentru cã erafoarte posibil ca acesta sã nu reuºeascã decât sã-l facã mai neferi-cit, fãrã a-i ameliora sensibil starea de sãnãtate.

Carl a intrat în cabinetul de consultaþii foarte hotãrât sã-l deter-mine pe acest om sã participe în mod activ la tratament. Era uncaz care justifica folosirea unor mãsuri excepþionale. A începutprin a-i explica pacientului cum putea el însuºi sã influenþezecursul propriei boli ºi i-a schiþat un program de relaxare ºi image-rie bazat pe cercetãrile noastre. Bãrbatul urma sã-ºi rezerve treiperioade de câte cinci pânã la cincisprezece minute în fiecare zi — di-mineaþa la sculare, la prânz dupã masã ºi seara înainte de a mer-ge la culcare — în care trebuia mai întâi sã se echilibreze, ºezândliniºtit ºi concentrându-se asupra muºchilor din corpul sãu, de lacap pânã la picioare, îndemnând fiecare grup de muºchi sã se re-laxeze. În aceastã stare trebuia apoi sã se imagineze într-un spaþiuagreabil ºi liniºtit — ºezând sub un copac, lângã un pârâu sau înorice alt loc care i-ar fi plãcut. Aici urma sã încerce sã-ºi vizualize-ze cancerul în orice formã ar fi putut.

Mai departe, pacientul trebuia sã-ºi imagineze tratamentul sãu,radioterapia, sub înfãþiºarea a milioane de particule minuscule de




energie care loveau în drumul lor toate celulele, atât pe cele sãnã-toase, cât ºi pe cele canceroase. Celulele canceroase, mai slabe ºimai dezorientate decât celulele obiºnuite, nu erau capabile sã re-pare daunele, i-a sugerat Carl, aºa încât celulele sãnãtoase aveau sãrãmânã întregi, în timp ce acelea canceroase aveau sã moarã.

În ultima ºi cea mai importantã etapã pacientul urma sã vizu-alizeze sosirea globulelor albe din propriul organism, nãvala lorpeste celulele canceroase, selectarea ºi transportul celor moartesau aflate pe moarte ºi eliminarea lor din corp prin rinichi ºi ficat.Cu ochii minþii, pacientul trebuia sã-ºi vadã cancerul micºorân-du-se ºi sãnãtatea revenindu-i. Dupã ce încheia un asemenea exer-ciþiu, putea sã se întoarcã la programul obiºnuit al zilei.

Ceea ce s-a întâmplat a depãºit cu mult orice experienþã a lui Carlîn tratarea bolnavilor de cancer prin metode pur medicale. Radio-terapia a funcþionat excepþional, iar bãrbatul nu a avut aproapeniciun fel de efecte secundare pe piele sau pe mucoasa bucalã ºi la-ringalã. La jumãtatea tratamentului a reînceput sã mãnânce. ªi-arecãpãtat din putere ºi din greutate. Cancerul a dispãrut progresiv.

În cursul tratamentului — atât al radioterapiei, cât ºi al image-riei —, pacientul a afirmat cã sãrise o singurã ºedinþã de vizualiza-re, într-o zi când fãcuse o plimbare cu maºina cu un prieten ºirãmãsese blocat într-un ambuteiaj. Fusese foarte supãrat, atât pesine însuºi, cât ºi pe prieten, pentru cã simþise cã, pierzând o sin-gurã ºedinþã, starea de sãnãtate îi scãpa de sub control.

Rezultatele acestui tratament au fost entuziasmante, dar, înacelaºi timp, într-o anumitã mãsurã înfricoºãtoare. Posibilitãþilecare pãreau sã se deschidã în faþa noastrã erau mult dincolo de totceea ce pregãtirea medicalã universitarã a lui Carl îl învãþase sãprevadã.

Pacientul a continuat sã progreseze, pânã când, în cele dinurmã, dupã douã luni, n-a mai dat niciun semn de cancer. Convin-gerea sa cã îºi putea influenþa cursul bolii a ieºit la ivealã cu toatãtãria atunci când, cãtre sfârºitul tratamentului, i-a spus lui Carl:„Domnule doctor, la început am avut nevoie de dumneavoastrã ca


21

sã mã fac bine. Acum cred cã dumneavoastrã aþi putea foarte binesã dispãreþi, ºi eu tot m-aº descurca“.

Dupã remisiunea cancerului, pacientul a decis de unul singursã foloseascã tehnica imageriei pentru a-ºi uºura o artritã care îlchinuia de mai mulþi ani. ªi-a închipuit leucocitele trecându-ipeste încheieturile braþelor ºi picioarelor, luând cu ele toate aspe-ritãþile, pânã când suprafeþele respective rãmâneau netede ºi cura-te. Simptomele artritei s-au atenuat treptat ºi, deºi au revenit dintimp în timp, bãrbatul a început sã practice pescuitul în ape re-pezi, un sport destul de dificil chiar ºi fãrã artritã.

În plus, pacientul a hotãrât sã foloseascã tehnicile de relaxare ºivizualizare pentru a-ºi ameliora viaþa sexualã. Deºi suferise de im-potenþã timp de peste douãzeci de ani, dupã câteva sãptãmâni depracticã a ajuns la o viaþã sexualã completã ºi starea sãnãtãþii sale i-arãmas foarte bunã în toate privinþele timp de peste ºase ani.

Faptul cã rezultatele acestui prim caz au fost atât de spectacu-loase a fost un noroc pentru noi, deoarece, atunci când am începutsã vorbim deschis în cercurile medicale despre experienþele noas-tre ºi sã avansãm ideea cã pacienþii aveau o influenþã mult maimare asupra cursului bolii decât se credea de obicei, ne-am con-fruntat cu reacþii negative foarte puternice. Au existat chiar nume-roase momente când noi înºine ne-am îndoit de propriile noastreconcluzii. Ca toatã lumea — ºi aici ne referim mai ales la cei cu pre-gãtire medicalã —, ºi noi fuseserãm învãþaþi sã considerãm cã boa-la li se „întâmplã“ oamenilor fãrã ca ei sã aibã posibilitatea vreunuicontrol individual de naturã psihologicã asupra cursului ei ºi fãrãsã existe aproape nicio legãturã cauzalã între boalã ºi ceea ce se în-tâmpla în restul vieþii lor.

Am continuat totuºi sã folosim noua metodã. Deºi uneori nua dat rezultate, în cea mai mare parte a cazurilor ea a produsschimbãri semnificative în modul cum pacienþii rãspundeau latratament. Pânã astãzi, la mai bine de ºapte ani de când Carl alucrat cu acel prim pacient, am elaborat, pe lângã vizualizare, oserie de procedee pe care le-am folosit cu pacienþii noºtri, mai


COLECÞIE COORDONATÃ DE Vasile Dem. Zamfirescu sa lupti cu...11 Cum sã ne relaxãm ºi sã ne...

Documents

Transcript of COLECÞIE COORDONATÃ DE Vasile Dem. Zamfirescu sa lupti cu...11 Cum sã ne relaxãm ºi sã ne...