PLANUL SECTORIAL AL MINISTERULUI AGRICULTURII ŞI DEZVOLTĂRII RURALE

ADER 2020"

CODUL: 514

TITLUL PROIECTULUI:CONTRIBUȚII LA CONSOLIDAREA GENETICĂ ȘI SPORIREANUMERICĂ A OVINELOR KARAKUL DE BOTOȘANI – VARIETATEASUR ÎN VEDEREA OMOLOGĂRII ACERSTORA

RAPORT DE CERCETAREETAPA a Va: 2018Coordonator: SCDCOC POPĂUȚI – BOTOȘANIPartener 1: DUBT72

ACTIVITĂȚI DE CERCETARE DESFĂȘURATE ÎN ACEASTĂ ETAPĂ

Testarea capacității combinative privind calitateapielicelelor, dintre subpopulațiile de ovine Karakul sur șicelelalte subpopulații ale rasei existente în cadrul raseiKarakul de Botoșani

Estimarea parametrilor genotipici și fenotipici lapopulația de ovine Karakul de Botoșani (heritabilitate,repetabilitate, corelații) ale caracterelor pielicelei

Termen finalizare etapă: 31.05. 2018

CUPRINS

1. CORELAREA CERCETĂRILOR CU TENDINȚELE CONTURATE LA NIVEL MONDIAL ÎN CREȘTEREA OILOR PENTRU PIELICELE

2. MATERIAL ȘI METODE DE LUCRU

3. REZULTATE OBȚINUTE3.1. Testarea capacității combinative privind calitatea pielicelelor, dintre subpopulațiile de

ovine Karakul sur și celelalte subpopulații ale rasei existente în cadrul rasei Karakul de Botoșani3.1.1. Transmiterea genetică a culorii în cazul împerecherilor dintre berbeci Karakul de

Botoșani din varietatea sur cu femele din alte varietăți de culoare3.1.2. Transmiterea genetică a culorii în cazul împerecherilor dintre berbeci din varietăți

diferite de culoare cu oi Karakul de Botoșani din varietatea sur3.2. Estimarea parametrilor genotipici și fenotipici la populația de ovine Karakul de Botoșani

(heritabilitate, repetabilitate, corelații) ale caracterelor pielicelei3.3. Estimarea valorii de ameliorare pentru unele caractere la Karakul de Botoșani

CONCLUZII

BIBLIOGRAFIE

1. CORELAREA CERCETĂRILOR CU TENDINȚELE CONTURATE LA NIVEL MONDIAL ÎN CREȘTEREA OILOR PENTRU PIELICELE

Culorile de bază şi care sunt şi cel mai des întâlnite la ovinele crescutepentru pielicele sunt negru, gri, alb şi maro. La nivel mondial, în perioada 1983-1997aproximativ 75% din totalul blănurilor comercializate au fost de culoare neagră,diferenţa fiind reprezentată de alte tipuri, respectiv: brumăriu (21,0%), alb (2,0%), maro(1,5%) şi diferite bălţături (0,6%). După această perioadă cererea faţă culoarea de bazăs-a modificat iar procentul pielicelelor de culoare neagră a crescut la 90% în prezent[www.kopenhagenfur.com].

Conştienţi de aceste reorientări noi care au apărut, cercetători din diferiteţări au iniţiat mai multe studii pentru a descifra modul de transmitere a culorilor şibazele genetice care stau la baza acestui proces pentru a face din creşterea oilorKarakul o activitate mai eficientă. Astfel, modul de transmitere a culorilor a fost studiatşi la Karakulul african, la cel asiatic şi la cel european pentru a se stabili dacăprocesele care stau la bază sunt aceleaşi.

Pentru oile de tip Karakul producţia de pielicele reprezintă principala direcţiede ameliorare, iar pe baza unor activități de cercetare derulate pe o perioadă maiîndelungată s-a reuşit o diversificare a culorilor, actualmente, întâlnindu-se, de la celeînchise şi simple la cele compuse rezultate în baza unui amestec de fibre colorate diferitsau pe baza prezenţei mai multor tipuri de pigment pe lungimea aceleiaşi fibre.

Activitatea de cercetare derulată în domeniul diversificării culorilor și aîmbunătățirii caracterelor care participă la exprimarea calității pielicelelor sedesfășoară, preponderent, în unități de cercetare aflate în principalele bazine în care seaflă în creștere și exploatare oi aparținând tipului de pielicele.

2. MATERIAL ȘI METODE DE LUCRU

Materialul biologic supus cercetărilor aparține rasei Karakul de Botoșani,cu origine cunoscută, inclus în una din formele specifice controlului performanțelorde producție, respectiv cel bazat pe evaluarea în sistem PP (performanțe proprii) șia controlului bazat pe evaluarea de tip OP (origine și productivitate).

Metoda aplicată în aprecierea calității pielicelelor s-a bazat pe normeletehnice specificate în Secţiunea 1.4 și 1.5 din Ordinul MADR nr. 22/20.01.2006,publicat în Monitorul Oficial al României nr. 146 din 15.02.2006 și în care suntspecificate aspectele în baza cărora se efectuează Controlul oficial al producţiei depielicele și Evaluarea conformației corporale și a constituției la Karakul.

Toate însuşirile specifice culorii, calității fibrelor, formei buclei, însușiri alebuclei și ale buclajului au fost apreciate separat pentru fiecare miel, iar calificativeleacordate au fost menționate în fișa individuală din certificatul de origine şi valoareproductivă.

Prelucrarea statistică a datelor s-a bazat pe utilizarea programulinformatic S.A.V.C. (Statistică Analiza Varianței și Covarianței 2003) pentru adetermina media aritmetică ( ), eroarea mediei aritmetice (±s ) abaterea standard (s),parametrii genetici (heritabilitatea și corelațiile) respectiv valoarea de ameliorare areproducătorilor.

De asemenea, s-a folosit și programul informatic SPSS 16.00 for WINDOWSpentru frecvenţă, iar coeficientul regresiei multiple s-a determinat prin metodaSTEPWISE, corelaţia Pearson, Chi-Square Tests, ANOVA Test, Testul de semnificaţiep și intervalul de confidență (C.I.).

Evaluarea probabilității valorilor specifice lui χ2 s-a efectuat pe bazatestelor de semnificații prezentate de Fisher, iar predicţia valorii de ameliorare a fostobținută utilizând modelul reproducătorului mascul sau Sire Model.

3. REZULTATE OBȚINUTE

3.1. Testarea capacității combinative privind calitatea pielicelelor, dintresubpopulațiile de ovine Karakul sur și celelalte subpopulații ale rasei existente în cadrulrasei Karakul de Botoșani

Munca de ameliorare a culorii la mieii crescuți pentru pielicele reprezintă un obiectivextrem de important ce poate modifica sau influența obiectivele selecției viitoare aplicată laaceste rase. În ultimele decenii au crescut în intensitate lucrările de ameliorare carevizează diversificarea culorilor și a nuanțelor și, astfel, au apărut varietăți colorate diferit,respectiv: sur, roz, alb, halili, șarg etc.

Diversificarea culorilor la pielicele a reprezentat o permanentă atracție iar fermierii șicercetătorii nu au contenit în a experimenta diferite variante de încrucișare pentruobținerea unora culori ori nuanțe noi, cu caracteristici total diferite față de cele prezente laculorile clasice, adică la cele din varietatea neagră și brumărie [Nechifor, 2017].

Mult timp transmiterea culorilor la ovine nu era cunoscută, însă, prin activități decercetare desfășurate de către mai mulți cercetători, îndeosebi de Berge și Gigineisvili, afost identificat mecanismul de transmiterea genetică a culorilor în cazul unor diferitevariante de încrucișare.

La rasa Karakul de Botoșani o activitate intensă, cu rezultate remarcabile, a fostdesfășurată de Ursu Elena [1998] și Bosânciuc [1991] iar în urma diferitelor cercetări s-astudiat atât istoria genetică cât și modul de transmitere a culorii în vederea obținerii unornoi varietăți de culoare.

În ceea ce privește culoarea, diversificarea gamei și a nuanțelorvaloroase depinde foarte mult de cunoașterea modului de transmitere îndescendență. Pe baza unor studii efectuate în acest sens, vizând, îndeosebi,cunoașterea modului de diversificare a culorilor s-a constatat că toată gamaculorilor de bază și a nuanțelor rezultate din împerecheri diferite esterezultatul prezenței pe suprafața pieilor a fibrelor monocromatice și a celorheterocromatice [Mocnacs și colab. 1978, Taftă și colab. 1996].

De asemenea, este cunoscut și unanim acceptat faptul că la bazadiversificării culorilor contribuie, de fapt, doar două tipuri de melanocite șianume:

- de tip galben-orange, determină apariția culorilor roz și cafeniu;- negre-cafenii, determină apariția culorilor neagră, brumărie și sur.

Cercetările efectuate în acest domeniu scot în evidență faptul căexprimarea în genotip a unei anumite culori este controlată de mai multe geneepistatice reprezentate de două alelomorfe, din care una determină prezențaiar cealaltă o inhibă.

3.1.1. Transmiterea genetică a culorii în cazul împerecherilor dintre berbeci Karakul de Botoșani din varietatea sur cu femele din alte varietăți de culoare

Tabel 1Modul de transmitere genetică a culorii în cazul împerecherii dintre

berbeci sur cu femele din diferite varietăți de culoare

Varietatea de culoare a femelelor

Nr oi mame

Nr miei obținuți

Culoarea descendențeiSur Maro Negru Halili Alte culori

n % n % n % n % n %Karakul sur 139 136 100 73,5 25 18 4 3 4 3 3 2,5Karakul maro 58 57 19 33,5 26 45,5 8 14 3 5 1 2Karakul negru 5 5 1 20 3 60 1 20 - - - -Total 202 198 120 60,6 54 27,3 13 6,6 7 3,5 4 2

În cazul împerecherilor sus x sur (KS) s-a obținut un procent relativmare a mieilor de aceeași culoare (73,5%) ca efect al dominanței genelor caredetermină această culoare. Din același tip de încrucișare se mai obțin, în procentde 18%, și miei maro și, în proporții egale, de câte 3% miei negri și halili. Prinapariția unui procent de 2,5% și a mieilor cu alte culori se poate spune cătransmiterea culorii la varianta sur x sur înregistrează abateri de la modelulmendeleean, aspect ușor de evidențiat și din prezentarea culorilor rezultate îndescendență, redată în tabelul 1 și în fig. 1.

Fig. 1. Distribuția culorilor la descendența rezultată din încrucișarea berbecilor Karakul de Botoșani sur cu oi Karakul de Botoșani de diferite varietăți de culoare (%)

73.5

202.53

318

2514

45.5

00

60

20

0

1020

30

40

5060

70

80

sur maro negru hal i l i   a l te cul .

KS x KS

KS x KM

KS x KN

Din încrucișare berbecilor Karakul sur cu femele Karakul maro(KM) se constată că în descendență 33,5% au fost de culoare sur, alți 14%negri, cca. 5% halili și o proporție de 2% de alte culori. Însă, prin faptul că laformarea acestei varietăți de culoare a contribuit în primul rând unreproducător maro cea mai mare proporție din numărul total de miei obținuți,reprezentând 45,5%, au avut culoarea tot maro.

3.1.2. Transmiterea genetică a culorii în cazul împerecherilor dintre berbeci din varietăți diferite de culoare cu oi Karakul de Botoșani din varietatea sur.

Din încrucișarea berbecilor Karakul brumăriu cu femele din altevarietăți conform datelor obținute se constată că cea mai mare pondere estedeținută de mieii care aveau aceeași culoare ca și părinții lor, adică maro,proporția acestora fiind 77%.

Din încrucișarea berbecilor maro cu femele de culoare sur îndescendență se constată că, datorită dominanței culorii maro, cea mai mareproporție o reprezintă mieii din această varietate (56,1%) în timp ce grupa deindivizi care au avut culoarea mamei a reprezentat doar o proporție de 26,8%.De asemenea, mai apar și mei negri și halili în proporții de 14,6% și respectiv2,5%.

Tabel 2Modul de transmitere genetică a culorii în cazul împerecherii dintre

berbeci din diferite varietăți de culoare cu femele sur

Culoareberbec

Nr oi mame

Nr miei obținuți

Culoarea descendenței

Brumărie Neagră Maro Sur Halili Alb

n % n % n % n % n % n %KB 11 6 2 33,5 1 16.5 1 16,5 2 33,5 - - - -KM 42 41 - - 6 14,6 23 56,1 11 26,8 1 2,5 - -KS 139 136 4 3 4 3 25 18 103 75,5 - - - -

KA 26 25 - - 1 4 4 15 17 65,5 - - 3 11,5

Total 218 208 6 2,88 12 5,76 53 25,48 133 63,95 1 0,48 3 1,45

Notă: KB = Karakul brumăriu; Km = Karakul maro; KS= Karakul sur; KA = Karakul alb

20.4

33.5

16.5 16.5

33.5

0 0

30.6

0

14.6

26.8

2.5 0

45.9

3 3

75.5

0

11.452.88 4

65.5

0 1.4501020304050607080

KB KB KN KM KS Halili  KA

KB x KS

KM x KS

Ks x KS

KA x KS

Fig. 2. Distribuția culorilor la descendența rezultată din încrucișarea berbecilor Karakul de Botoșani de diferite varietăți de culoare cu oi Karakul de Botoșani sur (%)

3.2. Estimarea parametrilor genotipici și fenotipici la populația de ovine Karakul de Botoșani (heritabilitate, repetabilitate, corelații) ale caracterelor pielicelei

CaracterCoeficient de heritabilitate (h2)

Limite Neagră Brumărie Maro Sur Roz Alb

Calitatea pielicelelor 0,37-0,59 0,37 0,59 0,47 0,40 0,22 0,45Nuanță culoare 0,18-0,78 0,18 0,78 0,57 0,43 0,17 0,56Calitate buclaj 0,46-0,84 0,46 0,84 0,69 0,59 0,39 0,68Mărime buclaj 0,18-0,63 0,63 0,43 0,42 0,23 0,18 0,41Grad închidere 0,21-0,79 0,27 0,79 0,56 0,53 0,21 0,49Direcția de înrulare 0,19-0,64 0,24 0,64 0,43 0,42 0,19 0,47Rezistență elasticitate 0,21-0,48 0,21 0,45 0,48 0,25 0,33 0,42Modelarea buclelor 0,24-0,58 0,41 0,54 0,58 0,29 0,24 0,52Uniformitatea buclelor 0,28-0,75 0,28 0,48 0,75 0,30 0,47 0,33Desimea buclelor 0,32-0,67 0,32 0,67 0,59 0,36 0,35 0,37Finețea fibrelor 0,38-0,65 0,45 0,65 0,65 0,38 0,45 0,54Lungimea fibrelor 0,27-0,58 0,48 0,58 0,56 0,41 0,27 0,53Luciul buclajului 0,11-0,28 0,28 0,27 0,28 0,24 0,12 0,11Constituție 0,22-0,46 0,22 0,46 0,39 0,34 0,22 0,29

Tabel 3Heritabilitatea caracterelor la Karakul de Botoșani în raport cu varietatea de culoare

Pe baza datelor prelucrate statistic se poate observa că doar mărimea buclajului are o heritabilitate ceva mai ridicată (h2=0,63) aspect ce evidențiază faptul că, în acest caz, fenotipul reflectă aproape exact genotipul și ca atare acest caracter se va transmite fidel în descendență, nefiind supus influențelor majore datorate condițiilor de mediu.

0 0.1 0.2 0.3 0.4 0.5 0.6 0.7

Constituție

Luciul buclajului

Lungimea f ibrelor

Finețea f ibrelor

Desimea buclelor

Uniformitatea buclelor

Modelarea buclelor

Rezistență elasticitate

Direcția de înrulare

Grad închidere

Mărime buclaj

Fig. 3. Heritabilitatea principalelor însușiri la varietatea sur din cadrul rasei Karakul de Botoșani

Caracterele slab heritabile, la care coeficientul determinat arevalori medii mai mici de 0,25, cum ar fi, de pildă, nuanța de culoare,rezistență, elasticitate și constituția scoate în evidență faptul că între fenotipși genotip se stabilește o legătură extrem de slabă iar acele caractere suntdependente, într-o măsură redusă, de genotip și, în consecință, acestea vorfi supuse unei influențe mai mari exercitată de unii factori de mediu, iarorice încercare de a le ameliora presupune o intensificare a acțiunilorspecifice activității de selecție și de dirijare a împerecherilor.

Estimarea corelațiilor dintre diferite caractere specifice producției de pielicele.

În funcție de natura lor, coeficienții de corelație pot avea valori pozitivesituate în intervalul de la 0 la 1 și negative de la 0 la -1. Aceasta înseamnă căgradul de corelare dintre două caractere se va plasa în aceste intervale de variație.În situația în care valoarea coeficientului de corelație se va situa foarte aproape de1 înseamnă că între cele două caractere se stabilește o corelație pozitivă și foarteputernică, fiind denumite și corelații funcționale. Dacă valoarea medie acoeficientului de corelație are valori de la 0 la -1 se presupune că între cele douăcaractere există o corelație negativă.

La varietățile roz și sur intensitatea corelației dintre uniformitateaculorii și a tipului de buclă cu alte caractere înregistrează intensități, sensuri șiniveluri diferite de covarianță. Din datele prezentate în tabelul 5 se poate observadeterminarea aceluiași grad de corelare cu multe alte caractere, însă și unelecorelații extrem de diferite ca intensitate.

Între cuplul de însușiri reprezentat de uniformitatea culorii și tipul debuclă valoarea celor trei corelații are același sens, însă, gradul de corelare este maiintens la varietatea sur. Între uniformitatea culorii și modelul buclajului corelațiagenetică este rG = 0,20 la varietatea roz și crește ca intensitate la varietatea surunde rG = 0,37. Situații similare se constată și în cazul analizei corelației fenotipice(r) și de mediu (rE) dintre aceleași caractere.

Existența între două caractere ale unei corelații cu intensități deexprimare variabile, însă, la populații diferite, indică faptul că acțiuneaplieiotropică a genelor se manifestă la un nivel diferit la cele două varietăți deculoare. În acest caz, cunoașterea corelațiilor genetice care se stabilesc între unelecaractere are o importanță deosebită deoarece permite anticiparea evoluției viitoarea unui caracter în situația în care selecția se face după alt caracter cu care acestase corelează.

Tabel 5 Corelațiile fenotipice, genetice și de mediu între unele caractere

la varietatățile roz și sur ale rasei Karakul de Botoșani

Caracter 1 Caracter 2 Varietatea roz Varietatea surr rG rE r rG rE

Uniformitatea culorii Tip buclă 0.38 0.32 0.33 0.47 0.48 0.52Uniformitatea culorii Mărime buclaj -0.26 -0.24 -0.22 -0.22 0.21 -0.27Uniformitatea culorii Grad închidere -0.22 0.24 -0.22 0.27 0.24 0.29Uniformitatea culorii Direcție de înrulare -0.17 -0.15 -0.27 -0.28 -0.27 -0.33Uniformitatea culorii Rezist. și elasticitate -0.18 -0.17 -0.22 0.34 0.35 0.38 Uniformitatea culorii Model buclaj 0.21 0.20 0.21 0.47 0.37 0.42Uniformitatea culorii Uniformitate buclaj -0.18 -0.15 -0.19 0.49 0.42 0.51Uniformitatea culorii Desimea buclelor -0.22 -0.12 -0.18 -0.47 -0.41 -0.51Uniformitatea culorii Grosimea fibrelor 0.31 0.32 0.34 0.42 0.38 0.45Uniformitatea culorii Lungimea fibrelor -0.21 -0.22 -0.24 -0.22 -0.22 -0.25Uniformitatea culorii Constituție -0.22 -0.22 -0.23 0.14 0.15 0.18Tipul de buclă Tip buclă 0.21 0.18 0.19 0.32 0.35 0.33Tipul de buclă Mărime buclaj 0.39 0.34 0.36 0.24 0.25 0.22Tipul de buclă Grad închidere 0.19 0.19 0.17 0.17 0.16 0.17Tipul de buclă Direcție de înrulare 0.21 0.18 0.22 0.19 0.16 0.23Tipul de buclă Rezist. și elasticitate 0.37 0.27 034 0.43 0.42 0.41Tipul de buclă Model buclaj 0.27 0.25 0.28 0.28 0.29 0.35Tipul de buclă Uniformitate buclaj -0.32 -0.34 -0.35 -0.53 -0.42 -0.47Tipul de buclă Desimea buclelor 0.56 0.43 0.46 0.66 0.46 0.58Tipul de buclă Grosimea fibrelor -0.23 -0.18 -0.17 -0.32 -0.34 -0.38Tipul de buclă Lungimea fibrelor -0.21 -0.15 -0.18 -0.26 -0.26 -0.28

Notă: r= corelație fenotipică; rG corelație genetică; rE corelație de mediu

3.3. Estimarea valorii de ameliorare pentru unele caractere la Karakul de Botoșani

Pentru a evalua calitatea acestor reproducători pe baza datelor obținutela bonitarea aplicată în trei sezoane consecutive, la fii și fiicele fiecăruia, s-adeterminat valoarea de ameliorare pentru fiecare caracter care iar pe baza datelorobținute se poate purcede și la o ierarhizare a acestora în cadrul rasei sauvarietății respective, dar și la o recomandare de retragere din aceste grupe a celorcare nu dovedesc că îmbunătățesc caracterele luate în considerare.

În tabelul nr 6 este prezentată, în mod centralizat, o situațiereferitoare la valoarea de ameliorare pentru unele caractere ce influențeazăîntr-un mod mai ridicat calitatea pielicelelor la rasa Karakul de Botoșani.

Cod berbec Mărimea buclajului

Grad de închidere Tip buclă Direcție

înrulare Modelare Constituție

1080176982 4,2535 13,1283 42,9222 3,8627 -4,3339 -0,02261070847630 4,2227 4,4955 7,4967 9,4501 14,4997 0,04271080176999 4,1264 17,4749 50,8216 9,3691 19,7979 -1,19571554066071 4,0934 21,5748 43,6811 7,5041 15,0448 0,06461093585161 3,4451 -0,140 32,1544 -1,1896 10,4153 0,14731554066026 3,3408 19,5717 39,4262 6,7827 11,5888 -0,10771093585145 3,2787 6,6364 19,0666 1,9162 1,014 0,0681093585110 3,1212 16,4101 38,126 5,0772 15,2165 -0,1518

Tabel 6Valoarea de ameliorare a berbecilor de rasă Karakul de Botoșani

pentru unele caractere și constituție corporală

1080854141 0.7511 7.4038 13.8948 4.4993 8.9125 0.06871551460821 0,3521 0.5706 0.0362 6.4254 16.5138 0.0347

Din datele prezentate se poate observa că sunt situații în care unberbec este ameliorator pentru unul sau mai multe caractere dar, în acelașitimp, este înrăutățitor pentru altele. În acest caz, de un interes real suntinformațiile preluate de la descendenții proprii iar dacă se constată că celelaltecaractere reprezentative nu suferă involuții sesizabile reproducătorul respectivpoate fi menținut în nucleul de reproducție.

CONCLUZII1. Încrucișarea berbecilor Karakul brumăriu și oi Karakul sur evidențiază o altăordine de transmitere a culorilor întrucât descendenții obținuți au fost brumăriu șisur în proporții egale de 36,5%, însă au apărut și indivizi de culoare neagră înproporție de 16,5% și respectiv maro în procent similar.2. Din încrucișarea berbecilor Karakul maro cu femele Karakul de culoare sur îndescendență se constată o dominanță culorii maro (56,1%) în timp ce indivizii careau avut culoarea sur au reprezentat o pondere de doar 26,8%.3. Din împerecherea berbecilor sur cu oi tot sur în descendență 73,5% dintreindivizi au fost tot sur alți 18% au fost maro, diferența a fost în proporții relativegale (3%) formată din miei negri, halili și alte culori.4. Din varianta de încrucișare dintre berbeci Karakul sur și oi Karakul maro îndescendență rezultă pe lângă mieii maro (44,5%) o altă proporție de 33,5% de mieisur, alți 14% negri, altă pondere de 5% au avut culoare halili și o proporție de doar2% au avut și alte culori.5. În varianta de încrucișare Karakul sur x Karakul negru se constată ca 60% afost reprezentată de miei de culoare maro și în proporții egale de câte 20% de mieiide culoare neagră și sur.

6. Din încrucișarea masculilor Karakul alb cu femele Karakul sur îndescendență se constată un alt mod de transmitere a culorilor deoarece dincei 26 miei o pondere de 65,5% au fost suri, alți 15% maro și 11,5% albi.7. Determinarea coeficientului de heritabilitatea plasează multe dintrecaracterele de calitate ale pielicelelor în grupa celor cu o heritabilitate mediespre redusă.8. Pentru unele caractere la care coeficientul determinat are valori medii maimici de h2 = 0,25 (nuanța de culoare, rezistență, elasticitate și constituția)indică faptul că între fenotip și genotip se stabilește o legătură extrem deslabă iar toate acele caractere sunt dependente într-o măsură redusă degenotip9. Heritabilitatea pentru caracterele care influențează calitatea fibrelor dinbuclă prezintă, pentru finețea fibrelor de acoperire, o valoare pentru h2 maimică la varietatea maro (h2=0,38) intermediare la varietățile neagră, sur și roz(h2=0,45; h2=0,38 și respectiv h2=0,454) și mai mare la varietatea brumărie șimaro (h2=0,65).10. Determinarea corelațiilor fenotipice, genotipice și de mediu evidențiazăfaptul că în determinarea aceluiași caracter influența genotipului, afenotipului și a factorilor de mediu se situează la grade diferite ale intensității.11. La varietatea sur și roz între cuplul de însușiri reprezentat deuniformitatea culorii și tipul de buclă valoarea celor trei corelații are acelașisens, însă gradul de corelare este mai intens la varietatea sur.

12. Pentru uniformitatea culorii și modelul buclajului corelația genetică esterG = 0,20 la varietatea roz și crește ca intensitate la varietatea sur unde rG =0,37.13. Pentru uniformitatea culorii și gradul de închidere al buclelordeterminarea corelațiilor la varietatea sur are valori pozitive, însă limitele deîncadrare ale valorilor medii se situează între 0,24 (rG) și 0,29 (rE) cu ovaloare de corelare intermediară pentru corelația fenotipică (r=0,27), iar înacest caz se recomandă multă prudență în selecția desfășurată în acțiuneade selecție și reținerea pentru prăsilă dar și în nominalizarea împerecherilor.14. Calcularea valorii de ameliorare pentru mai multe caractere specificeproducției de pielicele indică faptul că unii reproducători testați aucapacitate de transmitere ereditare bună pentru un caracter dar, în acelașitimp, este înrăutățitor pentru alte caractere.15. Acești berbeci pot fi menținuți sau excluși din nucleul de reproducțiedoar pe baza unor analize și evaluări mai detaliate iar dacă se constată căcelelalte caractere reprezentative nu suferă involuții evidente se poate luadecizia de păstrare în grupa pepinierilor.

BIBLIOGRAFIE

Bosânciuc S., Filote E., Ursu E., Fecioru E., 1991 – Noi contribuții privind mecanismul de ereditate aculorilor la rasa Karakul de Botoșani, varietatea brumărie, Lucrări Științifice ICDCOC Palas, vol VII, p 71-86.

Buzu Ioan, 2012 -Tip de ovine Karakul moldovenesc corpolent: teoria și practica creării și perfecționării,Academia de Științe a Moldovei, Chișinău

Drăgănescu C., 1979 – Ameliorarea animalelor, Editura Ceres Bucureşti.Gligvashvili A.G., 1998 - Crossbred sheep breeding and ways of improving this further. Agricultural

Sciences Doctorate Dissertation. Georgian Zoo-Veterinarian Institute, Tbilisi. Georgia.Mochnacs M., Taftă V., Vintilă I., 1978 – Genetica și ameliorarea ovinelor. Editura Ceres, București.Nechifor I., Pascal C., Claudia Nechifor, 2014 - Studies regarding the application effect of productive

control techniques on improvement of Karakul lamb skins quality, Lucrări Ştiinţifice, Seria Zootehnie, ISSN L1454-7368, vol 60, p 76-81

Nechifor I. 2017 – Cercetări privind ameliorarea genetică a rasei Karakul de Botoșani. Teză de doctorat,USAMV Iași

Negruţiu E., Petre A., Pipernea N., 1969 – Genetica şi ameliorarea animalelor. Editura Did. şi Pedagocică,Bucureşti

Pascal C., 2015 – Tratat de creștere a ovinelor și caprinelor. Editura Ion Ionescu de la Brad Iași.Pascal C., 2011 - Researches regarding quality of sheep skin obtained from Karakul Botosani sheep,

Biotechnology in Animal Husbandry Belgrad, ISSN 1450-9156, vol 27, p 1123-1131.Pascal C., 2007 - Tehnica aprecierii şi evaluarii performanţelor productive la ovine şi caprine. Editura Alfa,

Iași.Pascal C., 2001 - Calitatea pielicelelor obtinute de la ovinele de rasa Karakul crescute și exploatate în

ferma Andrieșeni, jud. Iași. Lucrări Științifice, Seria Zootehnie, USAMV Iași, vol. 43/44, p. 327-330Pipernea N., 1979 - Îmbunătăţirea structurii genetice a populaţiilor de animale. Editura Ceres, BucureştiSchoeman S.J., 1998 - Genetic and environmental factors influencing the quality of pelt traits in Karakul

sheep. South African Journal - Anim Sci, vol 28 (3/4), p 125-139Ursu Elena, 1998 – Cercetări privind transmiterea culorilor la rasa Karakul și obținerea unor noi varietăți

de culoare a pielicelelor. Teză de doctorat. USAMV Iași.