Gabrielle Coco Chanel

Coco Chanel

Ne-a tăiat părul, ne-a scurtat fustele, ne-a smuls volanele şi ne-a eliberat din dulcele jug al corsetului. A refuzat să

mai privească inapoi şi a decis că femeia secolului XX trebuie să ridice bărbia, să lepede haina feminităţii de budoar

şi să o imbrace pe cea a eleganţei puternice şi seducătoare. In timp ce bărbaţii işi impărţeau lumea in războaie parcă

fără de sfirşit, Coco Chanel a inventat şi ne-a dat pe mină armele cu care noi ii putem cuceri pe toţi: rochia scurtă

neagră şi o picătură de No.5.

Numele

Viaţa personală ferită de ochii publicului şi reputaţia destul de şifonată nu au impiedicat-o pe Coco Chanel să se

impună, refuzind să fie o simplă creatoare de modă. Ea a fost cea care a schimbat complet şi ireversibil imaginea

femeii moderne iscind, la inceputul secolului trecut, o adevărată revoluţie vestimentară şi de atitudine. Gabrielle

Bonheur Chanel s-a născut in 1883 in Saumur, un mic orăşel din apropierea Parisului. Rămasă orfană de mamă la

numai 6 ani, a fost abandonată, impreună cu cei patru fraţi ai săi, şi de tată care i-a lăsat in grija rudelor. Gabrielle a

fost crescută de două mătuşi, pe un domeniu retras din provincia Auvergne. Afectată de moartea mamei şi de

abandonul tatălui, ea a susţinut mereu că Auvergne este locul naşterii sale. In casa mătuşilor a primit o educaţie

tradiţională, invăţind că o tinără trebuie să ştie să coasă, să aibă o ţinută frumoasă şi să se poarte politicos. Fire

energică şi sportivă, ea incerca insă tot timpul să se eschiveze de la indatorirea de a invăţa croitorie şi prefera să

călărească, să-şi petreacă timpul in natură.

Cind a implinit 17 ani, statul a preluat tutela asupra ei şi a fost trimisă la un orfelinat al unei mănăstiri din Moulins.

Nevoită, in cele din urmă, să-şi găsească o slujbă pentru a se intreţine, Gabrielle Chanel a refuzat postul de

cusătoreasă pe care măicuţele i-l găsiseră, a părăsit orfelinatul, iar in 1905 s-a angajat cintăreaţă in cabaretul La

Rotonde, frecventat de membrii regimentului de cavalerie a Franţei. Acolo şi-a luat numele de scenă Coco (nume de

alint folosit pentru animale de companie). Cariera sa de cintăreaţă a durat numai pină in 1908, cind, cunoscindu-l pe

Etienne Balsan, un ofiţer de cavalerie milionar, cu reputaţie de playboy, i-a devenit amantă şi l-a urmat in Paris. Şi-a

păstrat insă numele ce avea s-o facă celebră: Coco Chanel.

Coco Chanel s-a adaptat rapid la viaţa indestulată din Paris şi a descoperit cu plăcere gusturile şi tabieturile celor

bogaţi. Dar un lucru cu care nu se putea obişnui şi care-i displăcea profund era obiceiul femeilor bogate de a purta

mereu pălării imense, impodobite cu pene de struţ, aşa cum o cerea moda vremii. Obişnuia să (se) intrebe: "Oare

cum poate funcţiona un creier acoperit de chestia aia?"

Folosindu-se de capitalul amanţilor săi, ofiţerul Etienne Balsan şi, mai apoi, Arthur "Boy" Capel, un jucător de polo

extrem de bogat, Coco Chanel şi-a deschis in Paris, in 1913, primul ei magazin de pălării. Modelele propuse de ea

difereau radical de cele la modă in acei ani, semănind mai mult cu bascurile purtate de adolescenţi. Arthur Capel,

care se pare ca a fost iubirea vieţii ei, a continuat să o susţină financiar şi a ajutat-o să-şi extindă afacerea. Relaţia cu

el i-a fost atit sursă de bani cit şi de inspiraţie. In scurt timp, la oferta de pălării a magazinului s-au adăugat şi alte

articole vestimentare, toate urmind reţeta propusă de Coco Chanel: eleganţă simplă, rafinament şi comoditate.

Inspirată de hainele bărbăteşti, lejere şi uşor de purtat, de uniforme şi de echipamentele sportivilor, Chanel a adus in

moda pentru femei puloverele pe git, modelele şi imprimeurile marinăreşti şi rochiile mulate din tricot sau jerseu de

lină, materiale folosite pină atunci numai pentru lenjeria intimă masculină. Cu bijuteriile oferite cu dărnicie de iubiţi

işi accesoriza ţinutele, iar preferatele ei erau şiragurile de perle. Ea insăşi işi purta propriile creaţii şi ii plăcea să

combine piesele scumpe cu gablonţurile, sau să asorteze accesorii preţioase la ţinute considerate sport. Intr-o zi

răcoroasă, pe terenul de polo, a imprumutat haina prietenului ei, i-a plăcut s-o poarte şi a inspirat-o să creeze ceva

asemănător. Astfel au apărut celebrul model Chanel de jachetă sport, blazerul şi cardiganul pentru femei. Tot Coco

Chanel a dovedit ca şi femeile pot purta pantaloni, fără a pierde din graţie şi feminitate.

In mai puţin de cinci ani Casa Chanel devenise un nume destul de cunoscut in modă. Alte doua magazine fuseseră

deschise in Deauville şi Biarritz, staţiuni de coastă frecventate de pătura bogată a societăţii. Deşi in majoritate

simple şi nu din materiale preţioase, creaţiile sale erau la fel de scumpe ca ale oricărui creator de modă parizian. Dar,

spre deosebire de aceştia, Coco Chanel nu impărtăşea ideile lor exclusiviste şi se bucura cind stilul ei era copiat in

produse cu preţuri mai mici, destinate femeilor nu indeajuns de bogate incit să-şi permită un original. "Eu nu sunt o

artistă" obişnuia să spună. "Vreau să văd rochiile mele purtate pe stradă."

In paralel cu afacerea-i infloritoare, Coco Chanel işi cultiva şi relaţiile amoroase. "Există timp pentru muncă şi timp

pentru dragoste. Pentru altceva, nu". Relaţiile ei cu artistul Paul Iribe, cu al 2-lea Duce de Westminster, Marele Duce

Dimitri de Rusia sau cu sportivul englez Boy Capel au ajutat-o şi au inspirat-o in creaţia sa, dar nici una n-a reuşit să

o facă să renunţe la carieră. Cel mai celebru iubit al său, care nu a ezitat in a o susţine financiar, la fel ca şi

predecesorii săi, i-a propus chiar mai mult. Ducele de Westminster, la acea vreme unul dintre cei mai bogaţi oameni

din Europa, a cerut-o in căsătorie, i-a oferit numele său şi statutul de ducesă. Cu o avere personală estimată la 15

milioane de dolari, in mare parte obţinută din vinzările primului şi celui mai celebru parfum creat de casa Chanel,

Coco şi-a cintărit bine opţiunile şi a refuzat oferta: " Sint multe ducese pe lume, dar o singură Coco Chanel" .

In 1931 Chanel a fost angajată de Samuel Goldwin, pentru un milion de dolari, ca designer al star-urilor sale, printre

care Kathrine Hepburn, Grace Kelly, Elizabeth Taylor şi Gloria Swanson. Colaborarea a fost insă de scurtă durată,

intrucit multe starlete de la Hollywood refuzau să imbrace haine Chanel.

Retragerea şi revenirea

In 1938, sub ameninţarea războiului şi in condiţiile in care designerul italian Schiaparelli incepuse să domine piaţa,

Coco Chanel a preferat să se retragă. Parisul ocupat de război nu-i mai permitea să-şi continue afacerea, aşa că şi-a

inchis toate magazinele şi a părăsit Franţa, trăind in exil, in Elveţia, pentru următorii 15 ani. A servit pentru puţin

timp ca soră medicală in timpul războiului, dar unul dintre motivele retragerii sale a fost şi relaţia amoroasă cu Hans

Gunther von Dincklage, un ofiţer nazist. Reputaţia ei a avut mult de suferit in acea perioadă. A fost acuzată de

antisemitism şi de homofobie (deşi inainte era cunoscută ca bisexuală), dar vinzările parfumului lansat in 1923, şi

care avea un mare succes, au reuşit să o menţină pe Coco Chanel in atenţia publicului. Deşi, oficial, trăia in exil,

legătura sa cu ofiţerul nazist i-a oferit multe favoruri, printre care şi acela de a i se permite, in cele din urmă, să

locuiască la Ritz, hotelul său favorit din Paris.

In 1953, cind s-a hotărit să revină in modă, numele de Coco Chanel era căzut incă in dizgraţie. Motivele retragerii cit

şi ale revenirii sale au fost speculate indelung. Unii au susţinut ca revenirea s-a datorat scăderii vinzărilor parfumului

şi de aceea Chanel a redeschis iniţial un magazin numai cu parfumuri. Alţii susţin ca dezgustul faţă de ceea ce se

intimplase in acei ani in modă a făcut-o pe Coco Chanel să-şi dorească să revină. Karl Lagerfeld, designerul de azi al

Casei Chanel, are o teorie proprie: "Pină in anii ’50 Coco Chanel şi-a acordat un răgaz pentru a putea desăvirşi cu

adevărat şi impune, mai apoi, stilul Chanel. Ea s-a oprit pentru ca timpul şi cultura s-o ajungă din urmă."

Adevărul era că in modă lucrurile se schimbaseră mult şi noul look Dior, bazat pe corsetul pe care ea il ura atit, a

ambiţionat-o pe Coco Chanel să-şi readucă pe piaţă creaţiile astfel că, in 1954, a deschis primul său magazin de

"haute couture". Toate piesele vestimentare gindite de ea odinioară, -simple, elegante, comode, - au fost etalate din

nou in faţa femeilor. Celebrul taior Chanel, pantalonul clopot şi irezistibila rochie scurtă neagră ("The little black

dress") au mers, de această dată, direct la ţintă. Primite odinioară cu reticenţă şi chiar desfiinţate in presa de

specialitate, creaţiile i-au fost in cele din urmă acceptate la Hollywood, care a dat tonul pentru marele public. In anii

‘50 şi ‘60 Chanel a colaborat intens cu studiourile de film şi a realizat costume şi pentru piese de teatru, imbrăcind

actriţe celebre precum Audrey Hepburn, Liz Taylor sau Anne Baxter. Hainele sale au devenit extrem de populare in

acea perioadă, mai ales in Statele Unite.

Parfumul

Coco Chanel a spart toate tiparele vremii, a revoluţionat moda şi a schimbat radical atitudinea femeilor faţă de haine,

arătindu-le ca luxul nu numai că poate, dar e imperios necesar să fie şi comod. Faimoasă in toată lumea a făcut-o,

insă, primul parfum lansat de ea, primul parfum creat vreodată sub o etichetă de designer. Şi in acest domeniu a fost

o inovatoare, păstrind aceeaşi linie de eleganţă şi simplitate. In anii `20 piaţa era dominată de parfumuri dulci sau

florale, al căror miros putea fi imediat asociat cu floarea din care era extrasă esenţa, şi care erau ambalate in sticle

sofisticate. In 1923 Chanel a creat No.5, parfum care imbina pentru prima dată esenţele naturale cu elemente de

sinteză obţinute in laborator, folosindu-se nu mai puţin de 80 de ingrediente la realizarea lui.

Aroma năucitoare, deosebită de tot ceea ce se crease pină atunci, ambalajul simplu, in stilul Art Deco, denumirea

ciudată şi eticheta austeră nu l-au impiedicat, insă, să aibă un succes fenomenal şi să rămină, pină in ziua de azi, cel

mai vindut parfum din lume. Apariţia lui a născut chiar legende. S-a spus că, iniţial, au existat in laborator mai multe

variante ale parfumului ce urma să fie lansat pe piaţă, Coco Chanel alegind dintre ele mostra cu numarul 5.

Plăcindu-i foarte tare sticlele pătrate, de laborator, in care erau păstrate esenţele, ea ar fi decis să lanseze parfumul pe

piaţă ambalat intr-o sticlă asemănătoare şi să-i păstreze, ca nume, chiar numărul mostrei alese. Altă poveste susţine

că numele parfumului este chiar numărul norocos al lui Coco Chanel, divulgat acesteia de catre o ghicitoare. Ce se

ştie cu siguranţă este că parfumul acesta a făcut-o să devină celebră şi milionară.

Intrebată de ziariştii vremii despre tabieturile ei, Marilyn Monroe declara, cu binecunoscuta-i senzualitate, că atunci

cind doarme nu obişnuieşte să poarte nimic altceva, decit o picătură de Chanel No.5.

Taiorul

Merită un capitol separat, pentru că femeia care ajunge in poziţia socială şi financiară pentru a şi-l permite (in

prezent, preţul mediu al unui taior clasic Chanel este de 5000 $), va avea in dulap nu doar un simplu costum, ci o

adevărată operă de artă, minuţios gindită pentru a fi combinaţia ideală dintre eleganţă şi confort.

Taioarele Chanel respectă o reţetă de alcătuire ce s-a păstrat din anii `30 pină astăzi. Dacă un logo sau o etichetă pot

fi uşor copiate, croiala impecabilă, realizată după reguli bine stabilite şi calitatea materialului reprezintă garanţiile

originalităţii produsului. Coco Chanel nu se supăra daca stilul ii era copiat, chiar işi dorea asta, insă ştia că nimeni,

in afară de ea, nu poate crea un costum perfect.

Indiferent că este din anii `30, `60 sau 2000, taiorul clasic Chanel este din tweed, sacoul este croit drept, "pătrat" şi

are, de cele mai multe ori, benzi decorative aplicate pe marginile minecilor şi la buzunare, negre sau in contrast cu

nuanţa stofei. Fusta este simplă, dreaptă, şi e musai să acopere rotulele pentru că, se ştie, madame Chanel nu suporta

genunchii dezgoliţi. Nasturii sint asemănători monedelor, deseori aurii, gravaţi cu logo-ul casei, cei doi "C"

inlănţuiţi. Intotdeauna fusta are cusută in talie, pe dos, o panglică specială ce impiedică alunecarea bluzei, iar

fermoarul este plasat intr-o parte, pentru mai mult confort. Oricare ar fi mişcările, costumul original Chanel işi

păstrează intacte ţinuta şi nota de eleganţă fără a se face deloc rabat de la comoditate. Pentru o imagine impecabilă,

accesoriile potrivite unui costum Chanel sint şiragul de perle şi geanta cu logo şi toartă din lanţ auriu.

Femeile de succes, femeile de afaceri sau cele implicate in politică ştiu cel mai bine că, pentru imaginea lor,

investiţia intr-un taior Chanel (un fel de uniformă a eleganţei supreme, echivalentul fracului din moda masculină)

este obligatorie. O dulce obligaţie, insă. Jackie Kennedy şi Lady Diana l-au iubit. Bărbaţii il admiră. Insuşi

preşedintele Georges Popidou, avind-o invitată la cină, la Palatul Elysee, pe Coco Chanel, i-ar fi spus: " Mă simt

confortabil atunci cind soţia mea poartă costumele tale."

Moştenirea

Coco Chanel şi-a petrecut ultimii ani din viaţă conducindu-şi afacerea. Nu s-a măritat niciodată. A murit in 1971, la

virsta de 87 de ani, in camera sa de la hotelul Ritz.

Povestea vieţii ei a fost transpusă intr-un musical pe Broadway, iar Katherine Hepburn, la virsta de 60 de ani a

realizat, intruchipind-o, primul său rol in care trebuia să cinte şi să danseze.

Casa Chanel este azi un adevărat imperiu ce cuprinde o casă de modă, fabrici de textile, laboratoare de parfumerie şi

cosmetice, ateliere de bijuterii.

Deşi Coco Chanel şi-a impus in mod agresiv stilul, a darimat mentalităţi şi a combătut aprig ideile şi creaţiile altor

designeri, ea a ciştigat, in timp, respectul şi admiraţia colegilor de breaslă. Christian Dior spunea: "Cu un pulover

negru şi zece rinduri de perle, ea a revoluţionat moda."

Stilul ei simplu şi rafinat nu se poate demoda. După cum insăşi Coco Chanel spunea, "moda trece, stilul rămine".

Imaginea lui Coco Chanel a fost deseori asociată cu cea a unor personalităţi din artă ce urmau, la acea vreme,

tendinţele mişcării moderniste: Diaghilev, Picasso, Stravinsky sau Cocteau. La fel ca şi ei, numai că in domeniul

rigid al modei de atunci, Coco Chanel a avut curajul să distrugă vechile formule şi să inventeze modalităţi cu totul

noi de exprimare. Cocteau a spus o dată despre ea că "printr-un fel de miracol, a reuşit să impună in modă reguli ce

păreau să aibă valoare numai in mediul restrins al pictorilor, muzicienilor sau poeţilor."

Deşi nu se considera o feministă ci, dimpotrivă, pledoariile ei susţineau ideea de feminitate, Coco Chanel a

contribuit, prin creaţiile sale, la mişcarea de emancipare a femeii. Feminitatea trebuia sa inceteze a mai fi o

constingere şi o povară, pentru a deveni accesoriul seducător al unei atitudini demne.

După moartea lui Coco Chanel, primii săi asistenţi, Gaston Berthelot şi Ramon Esparza, iar mai apoi Yvonne Dudel

şi Jean Cazaubon, au preluat activitatea de "houte couture" a Casei Chanel, din 1975 pină in 1983. Phillippe

Guibourge s-a ocupat un timp de designul pret-a-porter, introdus abia in 1978. Din 1983, Karl Lagerfeld a devenit

designerul Casei Chanel pentru haute couture, preluind tot el, in 1984 şi activitatea de pret-a-porter.

Pierre Wertheimer, partener lui Coco Chanel in afacerea cu parfumuri, probabil şi fost iubit, deţinea, in 1924, 70%

din afacere. Familia Wertheimer are şi astăzi controlul asupra Casei Chanel, impreună cu alţi investitori. In prezent

compania deţine peste 100 de magazine in intreaga lume şi a preluat concernul Eres, producător de lenjerie şi

costume de baie.

Casa Chanel este membră a Camerei Sindicale de Houte Couture şi Pret-a-Porter, grup exclusivist ai cărui membrii

au primit oficial recunoaşterea privind respectarea cu stricteţe a unui anumit standard de calitate in modul de

realizare a colecţiilor vestimentare. Iar Coco Chanel, fondatoarea ei, este singura personalitate din domeniul modei

prezentă pe lista Time Magazine a celor mai influente 100 de personalităţi ale secolului XX.