La plinirea vremii Fiul cel din veac nascutu’,

S-a ‘ntrupat din Maica Preacurata,

Cum proorocii au graitu’.

Ca ploia pe lana, Domnul bland S-a pogoratu’,

Trup luand, din pantecele Maicii,

Cel ce este Ne’ncaputu’.

Sta Fecioara spaimantata de asta minune:

Cum sub ani, pe Cel din veac voi naste,

Ma infricosez a spune.

Cum Il voi purta in brate pe Cel Se poarta,

Pe umeri de heruvimi in ceruri,

Si-L slaveste lumea toata.

Cum voi imbraca cu scutec pe Cel ce se-mbraca

Cu lumina ca si cu o haina

Si faptura I se pleaca.

Pre Cel care in pustie mana a ploatu’,

Cum cu lapte voi hrani acuma,

Si pe brate, leganatu’.

Taina cea din veac ascunsa,astazi se plineste,

Fiu Fecioarei, Domnul azi se face,

Si pe noi ne mantuieste.