CLISME

Clisma (enterocliza [Gr. enteron = intestin, klizis = irigare]) = manevră de introduce-re a unei substanţe lichide prin anus, în intestinul terminal, în scop evacuator, expora - tor sau terapeutic.

La baza acţiunii unei clisme stau cele 2 funcţii de bază ale colonului:- motilitatea,- absorbţia (mucoasa rectală şi colică are capacitatea de a absorbi aminoacizi, glucide,

lipide şi apă).

PRINCIPII

1. Cantitatea de lichid introdusă în colon trebuie să nu depăşească 500-700 ml (ex-cepţie: megadolicocolon).2. Folosire de soluţii izotone.3. Temperatura lichidului trebuie să fie cât mai apropiată de cea a corpului (lichidele reci excită peristaltica, cu producere de colici abdominale).4. Viteza de introducere: nu trebuie să fie mare (în caz de presiune mare în ampula rectală se produce distensie bruscă cu dureri şi senzaţie de defecaţie) → irigatorul trebuie ridicat la o înălţime de maxim 50-70 cm faţă de nivelul anusului.

Indicaţia şi responsabilitatea aparţin medicului, execuţia intră în obligaţiile per-sonalului mediu (nu auxiliar) !

MATERIALE NECESARE

1. Irigator.2. Tub de cauciuc lung de 1,50 m.3. Canulă rectală de ebonită sau sondă de plastic.4. Stativ, lubrefianţi, lichid de introdus.5. Pară de cauciuc cu capacitate de 50-150 ml (la copil).

1

TEHNICĂ

1. Clisma evacuatorie:

Indicaţii:- constipaţii cronice;- pregătirea preoperatorie a bolnavului chirurgical;- golire a colonului şi rectului (pregătire mecanică) în intervenţiile colorectale;- golire a colonului pentru administrare de clisme terapeutice;- golire a colonului în vederea efectuării unei clisme exploratorii (irigoscopie-irigo-

grafie) sau a unei investigaţii endoscopice (rectosigmoidoscopie, colonoscopie);- reluare a tranzitului intestinal la bolnavii operaţi care nu au avut scaun spontan după

48-72 ore de la intervenţia chirurgicală;- unele sindroame ocluzive (ocluzii cronice);- golire a colonului premergător unor investigaţii radiologice (radiografii renovezi-

cale, urografii intravenoase, etc.).

Contraindicaţii:- afecţiuni acute ale anusului şi rectului (anite, anorectite, fisuri anale, tromboze he-

moroidale);- bolnavi operaţi pe rect sau colon (risc de fistulă stercorală);- în pregătirea preoperatorie a bolnavului cu apendicită acută, diverticulită colonică,

hernie strangulată, infarct enteromezenteric;- în ocluzia intestinală acută.

Lichid folosit: soluţie fiziologică, apă cu săpun (20 g săpun la 600 ml apă), soluţii uleioase (oleu de ricin, oleu de parafină, oleu de floarea soarelui → acţiune emolien-tă).

Poziţia bolnavului: decubit lateral stâng, cu coapsele flectate pe abdomen şi gambele pe coapse.

2

Tehnica propriu-zisă:

- se unge canula cu vaselină sau ulei;- se introduce canula în canalul anal, în direcţia ombilicului, pe o lungime de 3-4 cm;- se îndreaptă vârful canulei spre promontorium şi se mai introduce 2-3 cm;- se dă drumul la lichid din irigator (robinet);- durata de introducere: 10-20 minute;- se scoate canula şi se invită bolnavul să execute câteva mişcări în pat (decubit la te-

ral stâng, apoi drept);- evacuare a lichidului la toaletă sau pe ploscă (în momentul apariţiei senzaţiei impe-

rioase de defecaţie).

2. Clisma exploratorie (irigoscopia/grafia):

Indicaţii:

- constipaţii progresive apărute în timp relativ scurt;- rectoragii, alternanţă diaree-constipaţie, scaune gleroase;- în sindroame subocluzive cronice → posibil rol terapeutic (volvulări, invaginaţii);- imposibilitate tehnică de efectuare a unei colonoscopii.

Contraindicaţii:

- tumori anorectale ulcero-vegetante;- stenoze anorectale;- afecţiuni acute anorectale.

Substanţa folosită: sulfat de bariu în apă (3-4 plicuri a 100 g în 1-2 l apă).

După eliminarea bariului se face insuflaţie de aer în colon şi se continuă explorarea (proba Fischer).

3. Clisma terapeutică:

Clasificare:

- clisme sedative → amital sodic, cloral-hidrat;- clisme alimentare (nutritive) → rar;- clisme medicamentoase topice: inicate în afecţiuni inflamatorii rectocolonice (sala-

zopirină în RCUH), dizenterii sau helmintiaze, prostatite;- clismă terapeutică folosită pentru devolvulare sau dezinvaginare.

3

Incidente şi accidente:

1. Tenesme rectale (introducere bruscă a unei cantităţi mari de lichid, a unei soluţii hipertone sau a unei soluţii reci), cu senzaţie de scaun.

2. Dureri abdominale (introducere a unei cantităţi prea mari sau prea reci de lichid în colon).

3. Sângerări (efracţii ale mucoasei anale, cu instalare a unor fisuri anale): manevre brutale, utilizare de canule metalice (vaginale), clisme frecvente.

4. Perforaţii ale peretelui rectal (manevre brutale la bolnav cu neoplasm rectal).

4