Claudio Monteverdi
3
Claudio Monteverdi Raspandirea noului stil „rappresentativo” la alte curti italiene, a inceput cu reprezentarea operei „Orfeo” de Claudio Monteverdi, la Mantua in 1607. Libretul, de Alessandro Striggio, foloseste aceeasi poveste ca si „Euridice” a lui Rinuccini, largita si cu un final diferit, mai apropiata de mit. Muzica lui „Orfeu” imbratiseaza de departe un vocabular afectiv mai larg decat „Euridice”. Claudio Monteverdi (1567-1643) este primul mare nume in istoria operei. El a dat noului gen dramatico-muzical o stralucire si totodata o profunzime care cu greu a putut fi depasita. „Orfeu” este unica printre operele de atunci prin impunerea formei muzicale pe elementele neorganizate ale poeziei, un rezultat al inclinarii lui Monteverdi catre simetrie si formalizare. Diferenta dintre el si membrii Cameratei lui Bardi este ca florentinii s-au dovedit in primul rand teoreticieni decisi sa-si croiasca un drum nou, iar Claudio Monteverdi a fost cel dintai artist de geniu care a mers pe acest drum, largindu-l, infrumusetandu-l, deschizandu-i noi perspective. El s-a dovedit a fi in primul rand muzician si nu s-a complacut intr-o imitatie a trecutului oricat de glorios a fost acesta. Imaginatia, inspiratia si inclinatia sa catre tensiunea dramatismului isi cautau elementul de expresie cel mai potrivit, iar madrigalul polifonic pe care il stapanea i se parea insuficient pentru a reda tumultul unui conflict puternic. Opera „Orfeu” a fost comandata de Ducele de Mantua, Vincenzo Gonzaga, la a carui curte Monteverdi lucra ca „maestro di cappella”. Reprezentarea operei, la 24 februarie 1607, in sala Academiei Iubitorilor de Arte Frumoase (Accademia degli Invaghiti) din Mantua poate fi considerata ca prima izbanda totala a teatrului liric care inscrie in paginile istoriei lui cea dintai capodopera. Giovanni Battista Pergolesi Giovanni Battista Pergolesi (n. 4 ianuarie 1710, Jesi/Ancona - d. 17 martie 1736, Pozzuoli/Napoli), compozitor italian din secolul al XVIII-lea, descendent al unei familii din Pergola, un orășel din provincia Marche, de la care și-a luat și numele.
-
Upload
andreea-demir -
Category
Documents
-
view
4 -
download
0
Transcript of Claudio Monteverdi
Claudio Monteverdi Raspandirea noului stil rappresentativo la alte curti italiene, a inceput cu reprezentarea operei Orfeo de Claudio Monteverdi, la Mantua in 1607. Libretul, de Alessandro Striggio, foloseste aceeasi poveste ca si Euridice a lui Rinuccini, largita si cu un final diferit, mai apropiata de mit. Muzica lui Orfeu imbratiseaza de departe un vocabular afectiv mai larg decat Euridice. Claudio Monteverdi (1567-1643) este primul mare nume in istoria operei. El a dat noului gen dramatico-muzical o stralucire si totodata o profunzime care cu greu a putut fi depasita. Orfeu este unica printre operele de atunci prin impunerea formei muzicale pe elementele neorganizate ale poeziei, un rezultat al inclinarii lui Monteverdi catre simetrie si formalizare. Diferenta dintre el si membrii Cameratei lui Bardi este ca florentinii s-au dovedit in primul rand teoreticieni decisi sa-si croiasca un drum nou, iar Claudio Monteverdi a fost cel dintai artist de geniu care a mers pe acest drum, largindu-l, infrumusetandu-l, deschizandu-i noi perspective. El s-a dovedit a fi in primul rand muzician si nu s-a complacut intr-o imitatie a trecutului oricat de glorios a fost acesta. Imaginatia, inspiratia si inclinatia sa catre tensiunea dramatismului isi cautau elementul de expresie cel mai potrivit, iar madrigalul polifonic pe care il stapanea i se parea insuficient pentru a reda tumultul unui conflict puternic. Opera Orfeu a fost comandata de Ducele de Mantua, Vincenzo Gonzaga, la a carui curte Monteverdi lucra ca maestro di cappella. Reprezentarea operei, la 24 februarie 1607, in sala Academiei Iubitorilor de Arte Frumoase (Accademia degli Invaghiti) din Mantua poate fi considerata ca prima izbanda totala a teatrului liric care inscrie in paginile istoriei lui cea dintai capodopera.
Giovanni Battista Pergolesi Giovanni Battista Pergolesi (n. 4 ianuarie 1710, Jesi/Ancona - d. 17 martie 1736, Pozzuoli/Napoli), compozitor italian din secolul al XVIII-lea, descendent al unei familii din Pergola, un orel din provincia Marche, de la care i-a luat i numele. Primele noiuni de muzic le primete de la un preot din localitatea natal, apoi i continu educaia la coala capelei comunale cu maestrul Mondini. Dovedind un talent natural, cu ajutorul financiar al marchizului Cardolo Maria Pianetti, Pergolesi se nscrie n 1727 la Conservatorul din Napoli, unde ia lecii de vioar cu maestrul De Matteis i de contrapunct cu Francesco Durante. n timpul studiilor, compune "La fenice sul rogo", oratoriu n dou pri, o Mess n Re major i opera "Salustia", cu care i face debutul la teatrul "San Bartolomeo" din Napoli. Dup absolvirea Conservatoriului, este angajat ca Maestro di Capella de ctre prinul Stigliano Colonna, unul din electorii municipalitii napolitane. Compune prima sa oper buf, intitulat "Lo frate 'nnamurato" ("Clugrul ndrgostit"), gen n care Pergolesi este considerat pn n zilele noastre ca unul din cei mai importani compozitori. n 1733 se reprezint la teatrul "San Bartolomeo" opera "Il prigioner superbo", cu un intermezzo intitulat "La serva padrona", cu care nregistreaz un adevrat triumf. Urmeaz, cu acelai succes, opera "Adriano in Siria", apoi ultima sa oper buf, "Il Flaminio", reprezentat n 1735 la "Teatro Nuovo" din Napoli. mbolnvindu-se de tuberculoz pulmonar, se retrage la mnstirea capucinilor din Pozzuoli, unde compune capodopera "Stabat Mater" (pentru sopran, contralto, instrumente de coarde i basso continuo). Pergolesi se stinge din via la 16 martie 1736 n vrst de numai 26 de ani.Igor Stravinsky s-a inspirat din unele lucrri ale lui Pergolesi n realizarea muzicii de balet "Pulcinella", compus n 1919.
Domenico Cimarosa Domenico Cimarosa s-a nascut la data de 17 decembrie 1749. Acesta este unul dintre principalii compozitori din Italia. El face parte dintr-o familie saraca care vrand sa-i ofere o buna educatie s-au mutata la Napoli.Domenico Cimarosa si-a inceput cariera cu opera comica Le Stravaganze.El a scris mai mult de optzeci de opere in timpul vietii sale, inclusiv capodopera sa, Il matrimonio Segreto (1792). In 1787, Cimarosa a mers la St Petersburg prin invitatia imparatesei Ecaterina a II . El a ramas la curtea ei timp de patru ani si a scris un numar enorm de compozitii, mai ales de natura pieces d'ocazie. In timpul ocupatiei de catre trupele Napoli a Republicii Franceze , Cimarosa a aderat la Partidul Liberal, si cu privire la returnarea Bourboni , a fost, ca si multi dintre prietenii sai politici, condamnat la moarte.
