Clark Carlton

CaleaCeea ce trebuie sa stie fiecare Protestant despre Biserica OrtodoxaAceasta traducere n limba romna a cartii lui Clark Carlton CALEA este publicata cu consimtamntul editurii Regina Orthodox Press. Pentru a cumpara cartea, ct si alte publicatii ortodoxe n limba engleza, va invitam sa vizitati site-ul editurii. Traducerea n limba romna a fost facuta de Marian Sorin Radulescu, care retine toate drepturile asupra acestei traduceri.

CuprinsDespre autor Cuvinte de recunostint Prefat Introducere Partea ntiDE LA BISERICA BAPTIST NUMRUL UNU LA SECOLUL UNU DE CRETINISM

1 'Mostenirea mea ca Baptist din sud' 2 Cum am nvtat s citesc 3 Moartea unui seminar teologic 4 Dobndirea tezaurului Partea a doua. Scriptura, Traditia si Biserica 5 Numai Scriptura [Sola Scriptura]: Ce presupune aceasta 6 Numai Scriptura [Sola Scriptura]: Textele-mrturie 7 Natura Traditiei 8 Structura si modul de nchinare al Bisericii Primare 9 Transformarea Protestant 10 Crezul Epilog

Despre autorClark Carlton este autorul cunoscutului catehism Ortodox Credinta: S ntelegem crestinismul Ortodox. S-a nscut n Cookeville, Tennessee n 1964 si a primit o educatie Baptist. A absolvit Colegiul Carson-Newman din Jefferson, Tennessee, cu licenta n filosofie. n timpul studiilor (ca Raymond Bryan Brown Memorial Scholar) la Seminarul Teologic Baptist din Wake Forest, Carolina de nord, s-a convertit la credinta Ortodox si a fost primit n Biseric la Misiunea Ortodox Sfntul Grigore n Raleigh. n 1990 dl. Carlton si-a luat licenta cu titlul Master of Divinity la Seminarul Teologic Ortodox Sfntul Vladimir din Crestwood, New York. Teza sa de licent, sub co-ordonarea Pr. John Meyendorff, se numeste 'Umanitatea lui Hristos dup Sfntul Maxim Mrturisitorul'. n 1993 a fost laureat cu titlul Magister Artium (M.A.) de ctre Universitatea Catolic din America, cu sediul n Washington, pentru studiile sale n domeniul crestinismului primar. n prezent lucreaz n orasul natal ca asistent universitar la catedra de filosofie a Universittii Tehnice din Tennessee, pregtindu-si teza de doctorat despre teologia dogmatic si ascetic a Sfntului Marc Ascetul.

Cuvinte de recunostint

Aceast carte nu ar fi aprut fr ncurajarea si ajutorul ctorva oameni. nainte de toate doresc sa-i aduc multumiri Arhiepiscopului meu, Dimitrie al Dallas-ului. Nu numai c a primit s citeasc si s aduc observatii manuscrisului, dar s-a dovedit si o permanent surs de ncurajare, o cluz de ndejde, un izvor de nvttur temeinic. A fost cu adevrat un lucrtor cu fata curat, drept nvtnd cuvntul adevrului (2 Tim. 2:15). Le sunt apoi ndatorat Pr. A. James Bernstein si Pr. Dn. John Whiteford. Pr. James, binecunoscut cititorilor revistelor Again si The Christian Activist, a primit cu bunvoint s citeasc manuscrisul si s aduc multe observatii folositoare. Diaconul John mi-a pus la dispozitie bogata sa corespondent cu apologetii Evanghelisti, ajutndu-m astfel s nteleg multe din argumentele lor. n cele din urm as dori s aduc multumirile mele Doamnei Conrad (Mary) Stolzenbach de la Biserica Sf. Ignatiu din Franklin, TN pentru amabilitatea cu care a acceptat s corecteze manuscrisul acestei crti, editorului meu, Frank Schaeffer, lui Dane si Stephanie Petersen de la Doble Eagle Industries. De bun seam c mi asum responsabilitatea pentru toate erorile din acest volum.

Clark (Innocent) Carlton Praznicul Sf. Inocentiu, 1997

Prefat Arhiepiscopul Dimitrie al Dallas-ului

Multi convertiti la Ortodoxie au scris despre propria lor cltorie spre Credint. Cu toate acestea, nu de multe ori ne este dat sa aflm, asa cum se ntmpl n Calea (The Way), o prezentare att de sincer si de amnuntit a dureroasei experiente trite de cel care a ajuns s nteleag c de fapt credinta n care a fost crescut si potrivit creia a trit este un fals, o contra-facere a unui lucru autentic. Multi din cititorii acestei crti vor fi negresit surprinsi s descopere c diferentele profunde si radicale dintre 'crestinismul occidental' si Credinta Ortodox. O mare parte din cele relatate de Dl. Carlton vor putea fi lesne de nteles de ctre cei care, ca si mine, vin dintr-un mediu Protestant Evanghelic. Ca pstor de suflete si nvttor am avut att datoria ct si bucuria de a ajuta si ndruma pe multi din cei care si cutau calea si astfel am regsit aici experienta lor. Mai mult chiar, pentru c autorul mi-a mrturisit c cititorii si ar putea fi interesati s afle care a fost propriul meu pelerinaj spre Biseric, am hotrt s prezint - pe ct mi amintesc - evenimentele care au dus la convertirea mea. Aveam si eu, bine nrdcinate n constiinta mea, multe idei preconcepute n ceea ce priveste natura vietii crestine. Am rupt-o cu nceputurile mele ca Baptist destul de timpuriu, acum vreo cincizeci si sapte de ani. Sora mea (Demetra) si cu mine am nceput s ne simtim tot mai stingheri n Biserica noastr Baptist. Desi am fost ncurajati s citim Biblia, am simtit c n attea privinte ce fceam n Biseric nu se asemna defel cu ceea ce citeam n Noul Testament. Probabil c a fost picnicul din Vinerea Mare sau vaga notiune legat de nviere la care s-a fcut referire n treact dou zile mai trziu, cert este c am nceput s cutm 'Biserica Noului Testament'. Am dat ntmpltor peste o

Enciclopedie a religiilor universale si acolo aveam s aflm de existenta Bisericii Ortodoxe, care ni s-a prut c satisface asteptrile noastre despre cum trebuie s fie Biserica. La vremea aceea aveam doar paisprezece ani, iar sora mea cincisprezece, dar ne-am luat inima-n dinti si am vizitat Biserica Ortodox Greceasc Sfnta Treime, singura Biseric Ortodox din Dallas, Texas. Prima noastr vizit la Sfnta Treime a avut loc ntr-o Duminic a anului 1940 si, n ciuda diferentei radicale fat de tot ceea ce ntlnisem pn atunci, nu am mai mers niciunde altundeva. Acea zi avea s marcheze o cotitur definitiv n vietile noastre. Fr s fim n stare s exprimm n cuvinte ceea ce am simtit, un lucru a fost clar: am gsit ceea ce am cutat. De bun seam c au existat cteva motive care ne-au ngreunat sederea acolo. Cei de la Sfnta Treime, majoritatea fiind emigranti, au fost uimiti s vad niste strini n Biserica lor. Nu ntlniser pe nimeni care s devin Ortodox - n afar de un brbat care urma s se cstoreasc cu o grecoaic. Pe de alt parte, desi nu stiam pe atunci limba greac, am nteles unele lucruri, fiind profund impresionati de altele. De exemplu nu mai fusesem niciodat n mijlocul unei comunitti de oameni care se roag. Ne-au impresionat profund modul de nchinare, familiaritatea enoriasilor cu slujba n sine, faptul c stteau n picioare vreme de peste dou ore (desi unii au nceput s propun instalarea de bnci), felul n care se raportau la icoane, la Evangheliar, felul n care aprindeau lumnri si respectul cu care l tratau pe preot. n numai cteva sptmni aveam s ne simtim ca acas. Oamenii ne tratau ca si cum am fi fost deja de-ai lor, iar preotul, desi nu cunostea bine engleza, ne acorda generos din timpul su pentru a ne ndruma n Credint. Niciodat nu a comparat Credinta

Ortodox cu alte credinte, ci s-a multumit s ne vorbeasc simplu si bucuros despre Hristos si Trupul Su tainic, Biserica. Fr s mai zbovim n ceea ce stiusem pn atunci, cred ca n cutarea noastr ne-a atras ceea ce dl. Carlton a descris cu atta pricepere: continuitatea Bisericii Apostolice cu Biserica generatiilor urmtoare. Ne-am ntrebat adesea cum de a putut Biserica Apostolilor s dispar dintr-o dat, pentru a renaste peste o mie cinci sute de ani n nordul Europei. Aceasta era, de regul, versiunea Baptist a istoriei Bisericii. mi amintesc n mod special de o ntmplare legat de un om din parohia din Corint, acelasi Corint ctre care Sf. Pavel scrisese dou epistole. Ce revelatie: Biserica din Corint avea o continuitate istoric. Experienta dl. Carlton, care se ntinde pe mai multi ani si la rstimpuri nu a fost ocolit de greutti, nu poate dect s i inspire pe unii din cei care abia au nceput s caute adevrata Credint. Cunoasterea sa profund n ceea ce priveste natura confesiunilor nscute din Reform este impresionant si, nu m ndoiesc, i va surprinde pe multi dintre cititori. Felul n care autorul descrie Biserica primar de-a lungul veacurilor, viata, structura, modul de nchinare si misiunea Ei, se adreseaz mai ales celor care siau imaginat un fel de ruptur abrupt cu Biserica Noului Testament. O astfel de ruptur, dac s-ar ntmpla vreodat, ne-ar face s punem la ndoial promisiunea Domnului de a trimite Duhul Sfnt s cluzeasc Biserica n tot adevrul.

La final, ncadrarea Bisericii Ortodoxe n Miscarea Ecumenic este corect, echilibrat si o mprtsesc la rndul meu. Din respect pentru acei Ortodocsi care au participat la acest miscare (printre care m numr si eu) se cuvine precizat c, n afara ctorva exceptii, toti au rmas credinciosi gndului cu care s-au angajat n acest demers: acela de a mrturisi adevrul Ortodoxiei si de a face cunoscut faptul c Biserica este nedezbinat, c singura cale pentru a nfptui unitatea este de a deveni Ortodox. Recomand noua carte a dl. Carlton celor care caut adevrul, Protestantilor sau Romano-Catolicilor care ncearc s-si croiasc propriul drum spre Credinta Apostolilor, Martirilor, Printilor si Sfintilor, tuturor Ortodocsilor care nc nu au nteles de ce Biserica lor are pretentiile pe care le are. Fie ca Domnul s binecuvnteze din belsug strdaniile autorului de a aduce pe oameni la Hristos, Hristosul Scripturii.

DIMITRIE

Arhiepiscopul Dallas-ului si a Bisericii Ortodoxe de sud din America 29 septembrie, 1997

INTRODUCERE Mrgritarul de mare pret

"Iarsi, mprtia Cerurilor este asemenea cu un neguttor care caut mrgritare bune. Si aflnd un mrgritar de mare pret, s-a dus, a vndut toate cte avea si l-a cumprat." (Mat. 13:45-46)

n iunie 1986, proaspt licentiat si plin de energia celor douzeci si doi de ani pe care i aveam, am participat la reuniunea anual a Conventiei Baptistilor din Sud (SBC) ca 'delegat' al bisericii pe care o frecventam. Temperatura din Atlanta nu era nici pe departe la fel de ridicat ca cea din Centrul Mondial al Congreselor, unde Baptistii 'moderati' din Conventie au ncercat n zadar s opreasc preluarea puterii de ctre fundamentalisti. Atunci aveam s nteleg: Conventia Baptistilor din Sud avea urgent nevoie de reform. Asteptam s apar unul ca Martin Luther, s-si afiseze cele nouzeci si cinci de teze pe poarta de intrare a Bisericii Baptiste Nr. 1 din Dallas, pentru ca astfel Baptistii s se ntoarc la rdcinile lor spirituale din timpul Reformei Radicale. n luna august a anului urmtor m-am mutat n Wake Forest, Carolina de Nord si am nceput studiile la Seminarul Teologic Baptist de Sud-Est (Southeastern Baptist Theological Seminary). n mai putin de doi ani de la prima si singura mea delegatie la Conventia Baptist de Sud aveam s fiu primit oficial n Biserica istoric Ortodox. Ce s-a ntmplat? Cum a putut un Baptist sadea, un noncomformist ca mine s nimereasc ntr-o biseric de tip liturgic, traditional, mai ales ntr-una att de strin de etosul american, sudist, n care m-am format?

Revolutia copernician Pentru mine, ca de altfel pentru - fr exagerare - mii de alti Protestanti dup Evanghelie din toat tara care, n ultimii zece ani, au trit aceeasi experient, chestiunea se punea n felul urmtor: care este natura credintei

crestine? Ce este crestinismul? Este el o filosofie, un cod etic? Este el n mod esential o relatie personal ntre individ si Dumnezeul su? Socrate spunea: "Viata nesupus cercetrii este o viat ce nu merit a fi trit". De bun seam c acelasi lucru se poate spune si despre credinta omului si totusi, marea majoritate a crestinilor - cel putin n America - nu-si rezerv timp pentru examinarea atent a credintei lor, pentru a ntelege de ce cred ceea ce cred si totodat felul n care credinta le afecteaz - sau ar trebui s le afecteze viata. Aceia dintre noi care suntem crescuti ntr-o anumit biseric, de obicei ajungem s adoptm n timp o mentalitate ngust. Presupunem c ceea ce credem noi este adevrat si felul n care trim este calea cea dreapt pentru c asa am crezut dintotdeauna, pentru c asa am trit dintotdeauna. ntlnirea cu un nou sistem religios, cu un nou sistem de gndire si de raportare la Dumnezeu echivala cu Revolutia copernician: s admiti, pentru prima oar n viat, posibilitatea ca propriile credinte religioase s nu fie centrul universului. Baptistii din Sud, trind n vechea Confederatie, au propria lor mentalitate ngust. Cnd te formezi n cea mai numeroas denominatie Protestant din tar, n special ntr-o regiune unde Baptistii de Sud domin att din punct de vedere cultural, ct si numeric, este practic imposibil s nu ai un orizont religios pervertit. Acelasi lucru s-ar putea spune, desigur, si despre un Catolic polonez care copilreste n anumite zone din Chicago. mi aduc bine aminte cum, adolescent fiind, credeam c Baptistii de Sud (si poate ctiva Baptisti Independenti precum Jerry Falwell) sunt singurii Evanghelisti adevrati. Cu alte cuvinte, noi eram singurii interesati cu adevrat de "mntuirea" oamenilor.[1] Pe Baptistii din Nord i-am considerat din start liberali, desi nu am stiut mai nimic despre ei. Pn si bastioane de Evanghelism precum Wheaton mi preau suspecte.[2] Chiar dac nu eram nici pe departe un anti-Catolic, am presupus c Biserica Catolica propovduia mai degrab niste doctrine confuze despre

Dumnezeu ca Tat si mntuire prin fapte bune. Prima dat cnd am vzut la televizor Mesa de Crciun, preluat n direct la miezul noptii de la Vatican, am fost de-a dreptul surprins s constat ct de "crestin" era. Slujba pomenea de moartea pe Cruce a lui Hristos, de nvierea Sa si de iertarea de pcate - toate niste teme foarte "Evanghelice". La rscruce Dup ce crestinul depseste faza provincialismului initial si devine constient de alte traditii crestine, dou ci i se deschid n fat. Pe de o parte ar putea mbrtisa varietatea denominatiilor si a teologiilor ca pe o diversitate legitim, fiind de-a dreptul ncntat de gama variat n care Dumnezeu se raporteaz la oameni si acestia se raporteaz la El. Pe de alt parte, ar putea vedea n diversitatea denominatiilor nu un lucru bun n sine, ci mai degrab o problem teologic, o contradictie nemijlocit a afirmatiei Sf. Pavel referitoare la un Domn, o credint, un Botez (Efes. 4:5). Prima alternativ este, pentru a o spune pe sleau, relativism teologic n stare pur. Este, totusi, pozitia adoptat de marea majoritate a Protestantilor, Evanghelici sau liberali. Cu mult nainte de aparitia celor care aprau multiculturalismul si stilurile de viat alternative, lumea Protestant, cu foarte putine exceptii, acceptase premiza c diversitatea teologic si ecleziologic este un lucru bun n sine. Pentru aceia dintre noi care au mbrtisat a doua alternativ, chestiunea pluralismului denominatiilor si teologiilor crestine a devenit propria noastr problem la modul real si existential. Noi vedem n diviziunile din lumea crestin o provocare la putinta noastr de a fi credinciosi Evangheliei. Chestiunea Bisericii devine nssi chestiunea vietii crestine: Nu oricine mi zice: Doamne, Doamne va intra n mprtia cerurilor, ci cel ce face voia Tatlui Meu Celui din ceruri (Mat. 7:21). Aceia care aleg prima alternativ urmresc satisfacerea chestiunilor de ordin utilitar: n mijlocul attor denominatii si teologii, ce forme noi de intuitie pot

deprinde, ce tehnici pot nvta care s m ajute n cltoria mea spiritual? Care forme de nchinare sunt optime pentru cei tineri, pentru a-i atrage pe cei care nu se duc la biseric etc. Cu alte cuvinte, ce anume merge pentru a ajunge la oameni, pentru a-i ajuta s 'evolueze' sau(fiecare poate completa spatiul rmas liber cu telul propriei alegeri)? Aceasta, n cele din urm, duce la "teologia de tip Willow Creek", adic teologia succesului: dac merge, e de la Dumnezeu. [3] Abordarea utilitar ridic totusi cteva probleme importante. Cine este acest Dumnezeu pe Care se cuvine sa-L ntlnesc? Ce anume asteapt El de la mine? Dac o idee sau o tehnic anume m ajut s mi mbunttesc prerea despre mine, m face s m simt mai nduhovnicit, nseamn oare c respectiva idee sau tehnic este de la Dumnezeu? Ceea ce nu ia n considerare aceast abordare este tocmai cutarea adevrului. Poveste cu doi predicatori Diferenta dintre aceste abordri este expresiv ilustrat de povestile a doi oameni: Peter Gillquist si Daniel Clendenin. n anii '60 Gillquist era liderul Cruciadei pentru Hristos [Campus Crusade for Christ]. Acum el este preot Ortodox. Clendenin a fost si rmne un profesor Prostentant dup Evanghelie, desi a studiat si scris enorm despre Biserica Ortodox. I-am ales ca exemplu nu pentru c unul din ei a devenit Ortodox iar cellalt nu, ci pentru a vedea care au fost motivele care i-au determinat s ia hotrrile respective. Pe la mijlocul anilor '60, Gillquist si multi dintre compatriotii si din Cruciada pentru Hristos au fost dezamgiti de mediul parabisericesc n care lucrau. Astfel c au pornit pe cont propriu s gseasc "Biserica Noului Testament", formnd mici comunitti n toat tara. Pe msur ce pelerinajul lor avansa, au rmas credinciosi idealului lor de a gsi adevrata Biseric. Gillquist relateaz istoria acestei cutri si criteriul potrivit cruia msurau progresul fcut n cartea sa A deveni Ortodox: O

cltorie nspre credinta crestin strveche [Becoming Orthodox: A Journey to the Ancient Christian Faith]: am czut de acord de la bun nceput s facem si s fim tot ceea ce am gsit c Biserica Noului Testament a fcut si a fost, pe msur ce i urmream evolutia istoric. Dac descopeream c am gresit, ne corectam. Am fost hotrti s credem n doctrina sa, s ptrundem n modul ei de nchinare si s reflectm ct mai bine structura sa guvernamental. Sau, altfel spus, dac am descoperit c toti crestinii, oriunde s-ar fi aflat, credeau un anumit adevr sau pstrau o anumit practic, dac era trit de ctre toti si conform cu Sfintele Scripturi, ne modelam si noi n consecint si urmam credinta printilor din vechime. Astfel avea s se nasc o adevrat hermeneutic, un mod de interpretare a Scripturilor. Ani de zile am vzut Biserica, de-a lungul petrecerii sale prin veacuri, drept o constructie de douzeci de etaje, ale crei fundatii erau schimbate n fiecare secol de cultura vremii. Acum se pare c am nceput s vedem n Biseric o constructie vertical de douzeci de etaje, nltat pe temelia asezat de apostoli si profeti cu Hristos ca piatr din capul unghiului.[4] Cutarea lui Gillquist l-a fcut s examineze cu seriozitate pretentia Bisericii Ortodoxe de a fi singura Biseric adevrat a lui Hristos si, n cele din urm, s rspund mbrtisrii Sale pline de iubire. Totusi, nu toti cei care ntlnesc Biserica Ortodox sunt convinsi de pretentiile Sale. n acest caz ar fi absurd - si, pe bun dreptate, necinstit - ca cineva s devin Ortodox fr s cread pe deplin nvttura Bisericii. Ceea ce conteaz n cazul de fat este nu att dac cineva accept sau respinge revendicrile Bisericii, ci dac le ia n serios. Din pcate, chiar n aceast privint contrastul dintre Gillquist si Clendenin se manifest cel mai pregnant. Cutarea lui Gillquist a fost un nflcrat quest pentru adevr. Cercetarea lui Clendenin, pe de alt parte, a fost doar o investigatie academic, lipsit de orice necesitate existential - de nflcrare - ce avea s alimenteze pelerinajul spiritual al lui Gillquist si al attor mii de cuttori dup adevr.

Clendenin a petrecut patru ani la Universitatea de Stat din Moscova (1991-1995), n calitate de lector strin. Acolo avea s se familiarizeze cu Biserica Ortodox Rus. Munca sa de cercetare si legturile personale cu credinciosii Ortodocsi aveau s fie reflectate n dou crti: Biserica Ortodox Rsritean: O perspectiv Apusean [Eastern Orthodox Church: A Western Perspective] si Teologia Ortodox Rsritean: Pentru cititorul de azi [Eastern Orthodox Theology: A Contemporary Reader], amndou publicate de Baker. Abordarea Ortodoxiei de ctre Clendenin este vdit plin de ntelegere. Desi este evident c nu ntelege aspecte importante ale teologiei Ortodoxe, lucrarea lui Clendenin este strin de acel gen de ostilitate si critic rutcioas cu care Evanghelicii se raporteaz adesea la celelalte credinte. Mai mult chiar, discursul lui Clendenin este att de binevoitor, nct multi s-au ntrebat dac autorul are cumva de gnd s se converteasc. Clendenin si-a clarificat pozitia n ce priveste Ortodoxia ntr-un articol aprut n Crestinismul, azi.[5] Acolo explic de ce nu s-a convertit la Biserica Ortodox. Ceea ce este cu adevrat ntristtor cu privire la acel articol este lipsa de seriozitate cu care rspunde revendicrilor Bisericii. Clendenin recunoaste c diferentele dintre Ortodoxie si Protestantism merg pn n inima Credintei crestine si afirm c loialitatea sa fat de viziunea Protestant asupra vietii l-a mpiedicat s se converteasc: "Pentru c sunt fidel trsturilor distincte ale traditiei evanghelice Protestante". Si totusi, el scrie c "Trebuie s artm respectul cuvenit si chiar dragoste pentru istoria, teologia si cultura Ortodox" Cum ar putea cineva s iubeasc istoria, teologia si cultura unei religii cu care se afl ntr-un profund dezacord? Dac Protestantismul are dreptate n ceea ce priveste sola Scriptura [numai Scriptura], sola fide [numai credinta] etc. atunci Biserica Ortodox implicit greseste. Dar dac asa stau lucrurile, nu sunt milioane de suflete n pericol de a ajunge n iad? Sau, la urma urmei, chiar conteaz aceste lucruri? Clendenin le consider "chestiuni legate de constiint si treburi legate de principiu", nu ns si chestiuni cu urmri vesnice.

Clendenin spune c Evanghelicii ar trebui s fie revoltati n urma pretentiei Bisericii Ortodoxe de a fi Biserica adevrat. Dar de ce? n cele din urm cititorul este lsat cu impresia clar c ceea ce l deranjeaz pe Clendenin nu este att faptul c Biserica Ortodox pretinde exclusivitate, ct acela c o biseric, oricare ar fi ea, ar putea ridica astfel de pretentii. Cnd un crestin liberal afirm c si crestinii si mormonii si musulmanii, hindusii sau budistii "cu totii se roag aceluiasi Dumnezeu", un Evanghelic i va rspunde nentrziat c nu este asa. Desi exist un singur Dumnezeu, nu nseamn c toti oamenii I se roag Lui. Dumnezeul si Tatl Domnului nostru Iisus Hristos nu este Dumnezeul mormonilor, musulmanilor, hindusilor sau budistilor: Cci toti dumnezeii neamurilor sunt demoni (Ps. 95[96]:5)[6]. Crestinismul este singura religie adevrat cci nu este sub cer nici un alt nume, dat ntre oameni, n care trebuie s ne mntuim noi (Fapte 4:12). Dac Evanghelicii afirm fr greutate c dintre miile de religii practicate pe pmnt doar crestinismul l propovduieste pe adevratul Dumnezeu si i cluzeste pe oameni ctre El, de ce reactioneaz cu atta oroare atunci cnd cea mai veche Biseric crestin din lume - Biserica ce a dat canonul Noului Testament, a scris Crezul de la Niceea si a oferit mai multi martiri n acest secol dect restul crestinttii n cei 1900 de ani - pretinde c Ea singur este singura, adevrata Biseric a lui Hristos? Dac crestinismul este singura, adevrata religie, s fie oare att de greu de crezut c exist o singur, adevrat expresie a crestinismului? Clendenin si bazeaz admiratia (ce-i drept, sincer) pentru Biserica Ortodox pe ceea ce (crede el) Ortodocsii si Evanghelicii au n comun. "Nu e putin lucru - scrie el - ca noi s avem n comun toate credintele crestine strvechi." Dar chiar n aceasta const nssi natura erorii lui Clendenin, temelia relativismului su teologic. Adevrul este c Ortodocsii si Evanghelicii nu au n comun credintele strvechi ale Bisericii. La fel cum crestinii liberali presupun c deoarece crestinii, mormonii si musulmanii, folosind cu totii acelasi cuvnt - Dumnezeu - cred implicit n acelasi Dumnezeu, tot astfel Clendenin presupune c de vreme ce Ortodocsii si

Evanghelicii folosesc acelasi vocabular, se refer implicit la aceleasi lucruri. Aceast carte este subintitulat "Tot ceea ce fiecare Protestant trebuie s stie despre Biserica Ortodox". Ei bine, singurul si cel mai important lucru pe care un Protestant se cuvine s-l stie despre Ortodoxie este c Ortodoxia si Protestantismul sunt dou religii fundamental diferite. Dac una exprim adevratul crestinism, cealalt, n mod logic, l tgduieste. Cunoaste-te pe tine nsuti n aprarea lui Clendenin, merit spus c aproape toti Evanghelicii care se convertesc la Ortodoxie ajung la un moment dat s-i mprtseasc punctul de vedere. La nceput, cnd aveam s descopr Ortodoxia, cutam si eu acele aspecte din Biserica Ortodox care puteau s-mi "rotunjeasc" gndirea teologic; pe atunci nu doream s m convertesc. Fr prea mare greutate, am ignorat pretentia Bisericii Ortodoxe de a fi singura Biserica adevrat, pentru simplul motiv c mi se prea c Biserica este un fel de entitate invizibil format din toti crestinii "adevrati" din ntreaga lume. Din propria mea experient si din relatrile attor convertiti am tras concluzia c orict de pozitive sau negative ar fi prerile oamenilor despre Biserica Ortodox, ei nu ajung s i ia n serios revendicrile dect dup ce au nceput s-si reevalueze critic propriile lor credinte. Adesea aceast perioad de introspectie este nsotit de o criz - fie un eveniment dramatic, exterior, sau pur si simplu o crescnd lips de satisfactie cu status quo-ul ei. Asa cum voi expune n continuare n partea nti a crtii, criza "Rzboiului Sfnt" din comunitatea Baptist de Sud si preluarea puterii n cadrul Conventiei Baptiste de Sud [SBC] de ctre fractiunea fundamentalist au mers mn-n mn cu ceea ce a fost, la nceput, un interes oarecare n Biserica Ortodox si liturghiile Sale.[7] n timp ce evaluarea critic a propriei mele teologii continua s dea la iveal probleme majore, interesul meu n Ortodoxie avea s dea la iveal solutiile.

Relatarea lui Peter Gillquist este ns destul de diferit. Pentru el si cei din preajma lui angajati n aceeasi cltorie spiritual, criza a intervenit cu mult nainte ca ei s aud mcar de Biserica Ortodox. Criza a fost pricinuit de esecul Cruciadei pentru Hristos de a face "discipoli". De bun seam, au fost si ei adeptii metodei de a le cere oamenilor s semneze un angajament, ns foarte multi din cei care se converteau renuntau pe parcurs. Aceasta i-a determinat s examineze ecleziologia parabisericeasc a Cruciadei pentru Hristos si apoi teologia miscrii Evanghelice.[8] Aceast criz i-a determinat s caute "Biserica Noului Testament" - cutare ce avea s se ncheie n 1987 o dat cu primirea lor n Sfnta Ortodoxie.[9] Pentru multi, nevoia stringent de o auto-examinare critic nu este neaprat legat de ntlnirea cu sau de interesul pentru Ortodoxie. Pentru altii, tocmai ntlnirea cu Ortodoxia precipit criza. Vznd n Ortodoxie o provocare la adresa credintelor lor fundamentale, acestia se simt constrnsi s-si examineze critic starea n care se afl si resursele de care dispun. n scurt vreme o astfel de auto-examinare, mbinat cu un sincer - ostil chiar - interes n Ortodoxie d nastere la ntrebri serioase cu privire la credintele personale ale omului. Nu putini sunt cei care au devenit Ortodocsi ca urmare a ncercrii lor de a demonstra c Ortodoxia greseste.[10] Preparatio Evangelica Sunt ndatorat pentru c am fost crescut ca Baptist. Aceast carte si relatarea convertirii mele nu as dori n nici un caz s fie luate drept o discreditare a acelora care m-au crescut. Fr dragostea si influenta lor nu as fi n Biserica Ortodox acum. M ngrozesc cnd m gndesc unde as fi putut ajunge dac as fi crescut ntr-o familie pgn sau ntr-o biseric Protestant liberal. Asadar le sunt recunosctor printilor mei si pastorilor, nvttorilor si tinerilor de la Biserica Baptist numrul unu din Cookeville, Tennessee pentru c m-au crescut n spiritul dragostei pentru Dumnezeu si au insuflat n mine setea pentru adevr care avea n cele din urm s m duc la Biserica Ortodox.

Am ajuns s-mi reconsider trecutul Protestant ntr-un fel asemntor cu acela n care Printii Bisericii se raportau la istoria poporului iudeu - o pregtire pentru Evanghelia crestin. Din punct de vedere istoric ns, Protestantismul reprezint mai degrab o ndeprtare de Biserica istoric dect o etap pregtitoare.[11] Cu toate acestea, Hristos nu i-a abandonat pe crestinii din occident, n ciuda nmultirii ereziilor.[12] Dac nu altfel, El a fost si este prezent n Sfintele Scripturi. n timp ce Protestantismul, sub orice form, este o erezie, Dumnezeu lucreaz n vietile oamenilor pentru a-i aduce la deplintatea adevrului. Crestinismul este mplinirea iudaismului. Ortodoxia este mplinirea a tot ceea ce este bun si adevrat n Protestantism, pentru c ceea ce este bun si adevrat n Protestantism este o rmsit din trecutul Ortodox al occidentului. Atunci cnd Hristos a aprut, multi evrei au vzut n El mplinirea sperantelor si viselor lor. La fel ca btrnul Simion, au exclamat: C ochii mei vzur mntuirea Ta, Pe care ai gtit-o naintea fetei tuturor popoarelor(Luca 2:30-31) Tot astfel multi Protestanti vd n Hristosul Ortodoxiei pe Hristosul adevrat al Scripturilor, pe Cel pe Care L-au slvit si L-au dorit, desi ntr-un mod imperfect si trunchiat. Nu toti evreii ns L-au recunoscut pe Hristos drept Mesia. Cercurile conductoare iudee au raportat esenta iudaismului - care era tocmai o pregtire pentru Hristos - la o serie de reguli si traditii omenesti. Datorit acestora nu L-au putut recunoaste pe Hristos ca Mesia. La un moment dat Iisus le-a spus conductorilor evrei: Bine, ati lepdat porunca lui Dumnezeu, ca s tineti datina voastr (Marcu 7:9). O mare ironie aflm aici. Protestantismul se bazeaz pe principiul sola Scriptura [numai Scriptura] si respingerea traditiei, n vreme ce el nsusi este o traditie. Clendenin scrie: "Pentru c sunt credincios trsturilor distincte ale traditiei Protestante evanghelice." La fel ca evreii necredinciosi, Clendenin respinge deplintatea lui Hristos pentru a rmne credincios traditiei sale. Exist o deplin continuitate ntre Legea lui Moise si Evanghelia lui Hristos, cci Hristos este mplinirea Legii. Nu e deci nici o exagerare n a afirma

c evreii care L-au respins pe Hristos au respins iudaismul adevrat. Iudaismul su nu este iudaismul lui Moise si al profetilor. n mod asemntor, traditia Protestant a ntunecat, nbusit si deformat adevrata Evanghelie crestin, dnd nastere unei religii diferite de aceea a Bisericii primare. "Trsturile distincte" ale Protestantismului sunt tocmai acele traditii omenesti care i mpiedic pe Protestantii de azi s l recunoasc pe adevratul Hristos al Scripturilor. Sf. Pavel, cu toate acestea, nu a crezut c Dumnezeu i-a abandonat pe evrei, n ciuda necredinciosiei lor. Dimpotriv, a afirmat cu trie c Dumnezeu este credincios promisiunilor Sale, chiar atunci cnd noi nu suntem (cf. Rom. 11:25 si urm.). Hristos nu i-a abandonat pe crestinii din occident. Dumnezeu a pstrat Scripturile si smburele mesajului evanghelic n occident tocmai pentru ca Protestantii s poat fi cluziti de la ceea ce nteleg n parte spre deplintatea vietii n Hristos.[13] O invitatie Nu am scris aceast carte pentru a-l "informa" pe cititor cu privire la Biserica Ortodox. Am scris-o pentru a-l invita s intre n deplintatea adevrului. O astfel de invitatie presupune implicit c Evanghelicii nu au deplintatea adevrului. Greu este cuvntul acesta! Cine poate s-l asculte (Ioan 6:60)? Evanghelicii sunt oameni minunati, cu toate acestea, orict de sinceri ar fi, adevrul este c ei sunt n afara Bisericii lui Hristos. Nu doresc s aduc n discutie sinceritatea, integritatea sau evlavia personal, dar ca Protestant (Evanghelic sau nu) esti separat de Trupul lui Hristos. Scriu aceasta nu pentru a-i insulta pe Protestanti, ci din speranta c i va ajuta s reflecteze la cuvintele Sf. Pavel cnd a spus c Biserica este Trupul lui Hristos, plinirea Celui ce plineste toate ntru toti (Efes. 1:23). l iubiti pe Hristos. Veniti atunci si descoperiti deplintatea vietii n Hristos. Veniti s-L iubiti pe Hristos n ntregime, asa cum a spus Fer. Augustin: totus Christus, caput et corpus (ntregul Hristos, Cap si Trup). Propovduiti credinta n Sfnta Treime. Veniti, descoperiti-L pe Dumnezeu asa cum L-a cunoscut si slvit

Biserica primar - asa cum Biserica Ortodox l cunoaste si slveste n ziua de azi: Un Dumnezeu, Tatl Atottiitorul, Care de-a pururi l naste pe Fiul Su si-Si trimite Duhul ntr-o etern comuniune de iubire. Lumea voastr, ntreaga perspectiv asupra vietii vi se va transforma, asa cum s-a ntmplat cu mine. Ortodoxia nu este o amenintare, ci o invitatie - o invitatie la deplintatea Evangheliei. Cu adevrat Ortodoxia este invitatia Evangheliei nsisi. Cnd Iisus a ntlnit-o pe Femeia Samariteanc la Fntna lui Iacob (Ioan 4:4 si urm.) ea I-a vorbit despre traditia printilor ei: Printii nostri s-au nchinat pe acest munte, iar voi ziceti c n Ierusalim este locul unde trebuie s ne nchinm. Domnul a rspuns: Voi v nchinati cruia nu stiti; noi ne nchinm Cruia stim, pentru c mntuirea din iudei este. Dar vine ceasul si acum este, cnd adevratii nchintori se vor nchina Tatlui n duh si adevr, c si Tatl astfel de nchintori si doreste. Duh este Dumnezeu si cel ce I se nchin s I se nchine n duh si adevr. Ortodoxia nseamn pur si simplu "dreapt slvire", "dreapt nchinare". Noi, Ortodocsii, stim cui ne nchinm, pentru c i slujim Tatlui n Duh - adic n Duhul Sfnt - si n Adevr - adic n Hristos, Care este Adevrul ntrupat. Dumnezeu nu ne cheam la o cunoastere abstract, ci la comuniune cu El prin slvirea Sfintei Treimi: Si aceasta este viata vesnic: S te cunoasc pe Tine, singurul Dumnezeu adevrat, si pe Iisus Hristos pe Care L-ai trimis (Ioan 17:3). Femeia Samariteanc - Sf. Fotima, cum este cunoscut n lumea Ortodox - a acceptat invitatia Lui Hristos si a primit n ea nssi ruri de ap vie. Altora Hristos le-a promis Pinea Vietii: Eu sunt pinea cea vie, care s-a pogort din cer. Cine mnnc din pinea aceasta viu va fi n veci. Iar pinea pe care Eu o voi da pentru viata lumii este trupul Meu (Ioan 6:51). Si totusi, multi dintre evrei nu au putut primi acest cuvnt. Nu au putut integra cuvintele lui Hristos n traditia lor. Astfel c Sf. Ioan scrie: De atunci multi dintre ucenicii Si s-au dus napoi si nu mai umblau cu El (Ioan 6:66).

Invitatia Ortodoxiei este invitatia Evangheliei nssi. A accepta Ortodoxia este tot una cu a-L accepta pe Hristos. A respinge Ortodoxia nseamn a-L respinge pe Hristos, cci El nu poate fi separat de Trupul Su, Biserica. Biserica Ortodox nu si propune s judece soarta vesnic a nimnui. Cnd Hristos se va ntoarce n slav, fiecare va sta n fata Lui pentru a da socoteal de viata sa. Fiecare va fi judecat potrivit luminii pe care a primit-o n aceast viat.[14] Cei care triesc si mor n afara Bisericii lui Hristos sunt lsati n mila Domnului. Exist o diferent, totusi, ntre cei care triesc si mor n afara Bisericii datorit circumstantelor exterioare din viata lor si aceia care aleg constient s rmn n afara Bisericii. Cel care si trieste viata fr s aud numele lui Hristos va fi judecat potrivit luminii (naturale) pe care a primit-o. Pe de alt parte, cel care aude Vestirea cea Bun devine responsabil pentru ce a auzit. n mod asemntor, cei care se confrunt cu adevrul Bisericii devin responsabili pentru ceea ce cunosc: Dac ati fi orbi, n-ati avea pcat. Dar acum ziceti: Noi vedem. De aceea pcatul rmne asupra voastr. Adevrat, adevrat zic vou: Cel ce nu intr pe us, n staulul oilor, ci sare pe aiurea, acela este fur si tlharEu sunt usa: de va intra cineva prin Mine, se va mntui; si va intra si va iesi si psune va afla (Ioan 9:41-10:1, 10:9). Calea Am devenit Ortodox cnd mi-am dat seama c a merge pe oricare alt cale nseamn a mistifica numele de crestin. Cum as putea s continui s-L propovduiesc pe Hristos si s rmn totodat n afara Trupului Su, Biserica? Cu adevrat Ortodoxia este Mrgritarul de Mare Pret pentru care mi-am "vndut" traditia, educatia si cariera. Am scris aceast carte pentru ca si alti Protestanti dup Evanghelie s poat gsi si dobndi acest Mrgritar. Partea nti este relatarea cltoriei mele spirituale dinspre Protestantismul dup Evanghelie spre Ortodoxie.[15] Am considerat c este

necesar, pentru c multi din cei care au citit-o au descoperit puncte comune cu propriile lor experiente. Probabil c ntrebrile voastre sunt si ntrebrile mele. n partea a doua m ocup de rolul Scripturii si al traditiei n credinta crestin. Voi examina doctrina Protestant de sola Scriptura att pe baza textului biblic, ct si prin raportare la evolutia istoric a canonului Noului Testament. Apoi voi aduce ca mrturie autori timpurii, neinclusi n canonul biblic, pentru a demonstra c n Biserica primar doctrina, modul de nchinare si structura Bisericii erau att de strns legate nct nu puteau fi separate unele de altele. Domnul nostru, Iisus Hristos a ntemeiat o Biseric, nu o multime de denominatii. Acea Biseric nu este altceva dect Trupul Su, prezenta Sa nentrerupt n lume. Acea Biseric este Biserica Ortodox. Aceast carte este o invitatie deschis adresat Protestantilor dup Evanghelie de a examina aceast pretentie.

[1] Exist de altfel un dezacord de opinii n rndul unor cercettori care pun la ndoial caracterul evanghelic al Baptistilor de Sud - vezi Garrett, Hinson si Tull Sunt Baptistii de sud "Evanghelici"? [Are Southern Baptists "Evanghelicals"?] (Macon, GA: Mercer University Press, 1983). Potrivit sensului general al cuvntului Evanghelic - angajament fat de Scripturi, credint n moartea izbvitoare a lui Hristos si nevoia unei experiente regeneratoare a convertirii James Leo Garrett, Jr. sustine c Baptistii de Sud sunt Evanghelici. Pe de alt parte, n timp ce E. Glenn Hinson recunoaste c Baptistii de Sud si Evanghelicii au n comun aceste trsturi, el insist c "ne tragem din dou pntece diferite". Referindu-se la istoria si etosul specifice SBC, Hinson afirm c Baptistii de Sud nu sunt Evanghelici. Desi nu resping validitatea analizei lui Hinson n ansamblu, nclin s dau crezare interpretrii lui Garrett. Pentru o introducere general cu privire la natura si istoria Evanghelismului vezi Noll, Bebbington si Rawlyk (ed.) Studii comparate de Evanghelism si Protestantism popularizat n America de nord, insulele britanice si restul lumii, 1700-1990 [Evangelicalism: Comparative Studies of Popular Protestantism in North America, the British Isles, and Beyond, 1700-1990] (New York: Oxford University Press, 1994). Autorii acestei editii definesc Evanghelismul prin patru trsturi fundamentale: "biblicism (recunoasterea Bibliei ca ultim autoritate religioas), conversionism (accentul pus pe Noua Nastere), activism (abordarea energetic, individualist a ndatoririlor religioase si a implicrii sociale) si crucicentrism (accentul pus pe lucrarea mntuitoare a lui Hristos ca fiind nssi esenta crestinismului" (p. 6)

[2] Aceasta se datora nu att faptului de a fi Baptist, ct aceluia de a fi din Sud. Comentariul lui Samuel Hill este gritor: "Privind spre cei din Nord, cei din Sud repet ceea ce strmosii lor spuneau cu un secol n urm: Nordul si-a pierdut credinta iar noi, cei din Sud am rmas ultimii cu fric de Dumnezeu" ("Tipuri nordice si sudice de Evanghelism american n secolul al nousprezecelea", n Noll s.a. - Evanghelism) [3] Bill Hybels, ntemeietorul Bisericii Comunitare a-denominationale Willow Creek, ntr-o suburbie din Chicago, este considerat de Evanghelici un fel de guru care a contribuit la cresterea bisericii. Ajutat la nfiintarea "slujbelor pentru cei ce caut", adic a slujbelor unde structura, muzica si mesajul urmresc atragerea si amuzarea celor care nu merg la biseric. Gama larg a unor astfel de "slujbe pentru cei ce caut" si a "slujbelor contemporane" ce prolifereaz n toat tara, chiar si n cele mai traditionale biserici Protestante, este rezultatul direct al influentei lui Hybels si al abordrii utilitare de tip Willow Creek a teologiei. Pentru o dezbatere Evanghelic pe tema Willow Creek vezi David S. Luecke - "Este Willow Creek drumul de mine?" n Crestinismul, azi [Christianity Today], pp. 479ff. [4] (Ben Lomond, CA: Conciliar Press, 1992), pp. 27. [5] "De ce nu sunt Ortodox: Un Evanghelic exploreaz lumea strveche si stranie a Bisericii Rsritene" 41:1 (6 ianuarie 1997), pp. 32 si urm. [6] Potrivit Psaltirii din textul grecesc al Septuagintei. Biserica Ortodox, la fel ca autorii Noului Testament, foloseste Septuaginta, nu Textul masoretic ebraic [Hebrew Masoretic Text]. Acest Psalm este numerotat ca 96:5 n majoritatea Bibliilor de limb englez (bazate pe textul ebraic) si s-a tradus ca "Dumnezeii neamurilor sunt idoli". Toate referirile urmtoare la Psalmi se bazeaz pe textul Septuagintei si vor specifica n parantez numrul corespunztor pentru textul ebraic, acolo unde exist diferente ntre cele dou texte. [7] Nu gsesc cuvinte ndeajuns de convingtoare pentru a exprima c nu am devenit Ortodox datorit prelurii puterii de ctre fundamentalisti n cadrul Conventiei Baptiste [SBC]. Mai degrab as putea spune c aceast rsturnare de situatie m-a constrns, pentru ntia oar, s-mi examinez propriile mele convingeri. Si astfel am ajuns la concluzia c att moderatii ct si fundamentalistii gresesc. Abia atunci cnd am ajuns s recunosc erorile "sistemului" meu teologic am putut s vad cu claritate adevrul Ortodoxiei. [8] Prin grupare parabisericeasc nteleg acele organizatii misionare care nu au legturi cu nici o denominatie sau congregatie local. Cruciada pentru Hristos, InterVarsity, Navigatorii si Pstrtorii de Legmnt sunt toate grupri parabisericesti. Practic Asociatia Evanghelist a lui Billy Graham este o organizatie parabisericeasc, desi - spre deosebire de Cruciada pentru Hristos ntretine strnse legturi cu congregatiile locale. [9] Pe ansamblu, as spune c procentul convertitilor la Ortodoxie care initial au pornit s caute Biserica adevrat este destul de mic. Cu toate acestea, el

rmne un fenomen ce nu se limiteaz numai la miscarea "OrtodoxEvanghelic". Pentru detalii vezi n Prefat comentariul Arhiepiscopului Dimitire despre propria sa cltorie spiritual. [10] Pr. Tom Avramis a crescut ntr-o evlavioas familie de greci Ortodocsi. n timpul liceului si al anilor de colegiu ns a fost atras de grupri studentesti Evanghelice precum Cruciada pentru Hristos. A decis atunci ca "pentru a ajunge la Ortodocsi n numele lui Hristos si pentru a scpa de ndoielile pe care le avea cu privire la 'falsitatea' nvtturilor Ortodoxe, voi citi si voi nvta ct pot de mult despre Ortodoxie". Investigarea sa avea s-l aduc napoi acas, la Biserica Ortodox. Again, 11:2 (iunie 1988), pp. 8-9. [11] Toate denominatiile Protestante provin din Reforma care a avut loc n secolul al XVI-lea. Pn la acea vreme, Biserica Romano-Catolic era desprtit de Biserica Ortodox de patru sute de ani. [12] Ironia face ca multi dintre Protestanti s cread ca Hristos a abandonat ntreaga Biseric vreme de aproape 1400 de ani, de la moartea Apostolilor pn la Reforma Protestant. [13] Asa cum voi arta n cele ce urmeaz, Protestantii au manifestat n mod constant o atitudine trufas fat de canonul Scripturii chiar dac le place s se cread "Oameni ai Crtii". Reformatorii au nlturat o larg portiune din Vechiul Testament, iar Luther a cochetat cu sectionarea unor pasaje ample din canonul Noului Testament. Consider c pstrarea ntregului Nou Testament n lumea Protestant nu este dect o manifestare a Providentei Divine; cu sigurant nu este urmarea logicii interne a miscrii Protestante. [14] Altfel spus, crestinilor Ortodocsi li se va cere socoteal mai mult dect tuturor celorlalti: Si oricui i s-a dat mult, mult i se va cere, si cui i s-a ncredintat mult, mai mult i se va cere (Luca 12:48). [15] O versiune prescurtat a acestui capitol, "De la Biserica Baptist numrul unu la secolul unu de crestinism" ["From First Baptist to the First Century: A Spiritual Journey"] a fost publicat n Activistul crestin [The Christian Activist], vol. 10 (iarna/primvara, 1997), p. 1 si urm. Prezenta versiune contine informatii neincluse n acel articol.

Partea ntiDE LA BISERICA BAPTIST NUMRUL UNU LA SECOLUL UNU DE CRETINISM

Mostenirea mea ca Baptist din Sud

Cci le mrturisesc c au rvn pentru Dumnezeu, dar sunt fr cunostint (Rom. 10:2)

n timp ce participam la un discurs din cadrul unui colegiu Baptist fundamentalist n 1983, un tnr student, onest n credinta lui, s-a apropiat de mine si m-a ntrebat dac eram mntuit. Desi eram Evanghelic n sinea mea, niciodat nu m-am simtit n largul meu atunci cnd ajungeam tinta unor astfel de ntrebri. Am rspuns c eram botezat si asta prea s-l satisfac. Si e bine c s-a ntmplat asa, pentru c dac m-ar fi descusut n legtur cu data exact si amnunte legate de experienta convertirii mele n-as fi putut s-i dau satisfactie. Nu-mi amintesc s fi existat vre-o zi n viata mea n care s nu cred n Hristos ori s nu doresc s triesc o viat de bun crestin. Astfel c pentru mine ceremonialul botezului din Biseric nu a marcat o convertire de la ntunericul necredintei la lumina lui Hristos, ci a fost mai degrab un fel de rit al trecerii a afirmare public a ceea ce ntotdeauna am crezut, o angajare public n a-L urma pe Hristos. Ceva din mine a respins dintotdeauna faptul c o astfel de afirmare public a cuiva crescut n biseric era privit ca un eveniment de senzatie, ca si cum rugciunea rostit n timpul studiului biblic era tot ceea ce m desprtea de prpastia iadului. Niciodat nu m-am mpcat cu ceea ce eu numeam cultul convertirii instantanee. Este o trdare nerusinat fata de mrturia Scripturii s sugerezi c mntuirea poate fi redus la decizia luat o dat pentru totdeauna, de a-L accepta pe Iisus ca Dumnezeu si Mntuitor personal. Cu toate acestea, nevoia de o decizie unic, momentan, crucial, avea s fie predicat de la scoala biblic de vacant la ntlnirile anuale de evanghelizare, pn la conferintele nationale de evanghelizare a tinerilor.

Trebuie s ne amintim c, potrivit teologiei Baptiste, botezul nu este o tain, nu este moarte si nviere cu Hristos, nu este nceputul vietii n Hristos. Dimpotriv, botezul este numai o mrturie public, ritualizat a credintei. Nu se pune problema eficientei sau validittii pentru c nimic nu este dobndit prin botez. Singurul lucru care conteaz este credinta personal a individului. Nu ar trebui deci s surprind faptul c nu mi amintesc de botezul meu ca de un eveniment crucial. La urma urmei am avut aceeasi credint dup botez ca si nainte.

Tnr predicator Dup botezul meu, viata avea s si urmeze cursul la fel ca nainte. Ca adolescent aveam s devin cu fiecare an ce trecea tot mai constient de ceea ce Dumnezeu asteapt de la viata mea. La nceput nu m tenta gndul de a deveni predicator. Cu toate acestea, I-am spus lui Dumnezeu: Dac Tu doresti s devin predicator, trebuie s m convingi. Dumnezeu mi-a sdit n suflet dorinta de a deveni predicator, dorint ce avea s creasc treptat si aproape neobservat n urmtorii ani. n timpul liceului aveam s m implic n activittile de tineret ale bisericii, asumndu-mi rolul de pastor n timpul Sptmnii Tineretii. Desi nu am fcut nici o declaratie public n legtur cu eventualitatea urmrii unei cariere de predicator, pn la aceast vrst aveam s fiu un om marcat. Toat lumea credea c am fost sortit unor mari izbnziLa fel credeam si eu. n anii de liceu si de colegiu am fost invitat s predic n biserici mici, de tar, unde, ca tnr predicator termen pe care l-am detestat am gsit cldur si sprijin. Aveam succes mai cu seam la bbute. Voi rmne n veci recunosctor oamenilor minunati din aceste biserici care mi-au oferit sprijinul lor si prin care aveam s cstig o nepretuit experient. Fapt destul de curios, dezamgirea pe care mi-a pricinuit-o

Evanghelismul avea s fie declansat de problemele ivite ca predicator

suplinitor. Mai nti m-a descurajat presiunea la care eram supus pentru a-mi juca rolul ct mai bine. Eram constient c succesul unei slujbe era asigurat de prestatia predicatorului. De fapt, n multe biserici de tar, slujba de Duminic era cunoscut sub numele de predic. Eram de asemenea constient de imensa responsabilitate pe care o presupunea predicarea Cuvntului lui Dumnezeu. Baptistii spun c ei nu cred n sacramente, dar si ei nteleg, cu toate acestea, caracterul sacramental al Cuvntului. Si totusi, niciodat nu am stiut ce s predic, nu aveam nici un ghid sau calendar bisericesc drept cluz. Eram cu totul de capul meu. Enoriasii erau la cheremul toanelor si preferintelor mele. Numai eu stiu de cte ori m rugam la Dumnezeu s trimit un mesaj inimii mele si de cte ori ajungeam s m pregtesc n fug pentru predic! Mai mult chiar, nu aveam nici o baz doctrinar la care s-mi raportez continutul slujbelor. Tot ceea ce m preocupa era s nu spun nimic din ceea ce putea strni controverse ntr-o biseric Baptist. Am devenit tot mai constient de faptul c enoriasii nu ascultau doar Cuvntul lui Dumnezeu, ci Cuvntul lui Dumnezeu asa cum l interpretam eu! n timpul anilor de seminar s-a ntmplat s tin o predic duminical ntr-o biseric din Carolina de Nord. n timp ce asteptam semnalul de ncepere a predicii, mi amintesc c m-am ntrebat dac doream ntr-adevr s-mi petrec restul vietii predicnd n biserici Baptiste. Rspunsul a venit repede: era un Nu! categoric. Si aceasta nu pentru c nu m-as mai fi simtit chemat s particip la lucrarea Domnului, sau pentru c m-am sturat s predic; pur si simplu nu mai putea suporta slujbele din bisericile Protestante. A. W. Tozer spunea cndva c nchinarea este giuvaerul lips al Evanghelismului. Tnjeam s-I slujesc Unui Dumnezeu Care era mai mare dect mine Un Dumnezeu Care nu se multumea cu caracterul neprotocolar, flecar al slujbei Evanghelice, sau cu niste coruri ostentativ exuberante de tip Bill Gaither. Doream s i slujesc Celui Care st deasupra tronului heruvimilor. Nu voiam s fiu vedeta spectacolului.

Cumbaya, Dumnezeul meu Ultimii ani de liceu mi-au prilejuit ntlnirea cu un grup de liceeni si studenti carismatici care frecventau o cafenea crestin. Acolo aveam s descopr un mod de nchinare spontan si neprotocolar, ce fcea ca slujbele Baptiste s par, prin comparatie, adevrate liturghii. Desi aveam oarecare rezerve fat de spiritul penticostal de acolo, m-am alturat lor cu bucurie, ncntat fiind s gsesc tineri ca si mine care doreau s-L urmeze pe Hristos. Organizarea ns era complet haotic. Fiecare invitat (predicator sau cntret) avea propriile sale interese. Cred c niciunul din ei nu cunostea nimic despre doctrina crestin istoric; tot ceea ce i interesa era s-L laude pe Domnul. Pe atunci muzica crestin contemporan si tria perioada de glorie. Nenumrate formatii fceau turnee pe la diferite cafenele si librrii crestine. mi amintesc si acum versurile dintr-un cntec al unui grup numit Song Writers: l am pe Iisus n spatele meu, numind toate lucrurile ce vor s vin / l am pe Duhul Sfnt naintea mea. Eram tnr, de fapt eram un adolescent curat la suflet, si aceasta era o religie adolescentin. Cu foarte putine exceptii, spiritualitatea cafenelelor si muzica de acolo erau superficiale, banale si manipulante emotional. Fr ndoial, fiecare era sincer si energia investit acolo era suficient pentru a produce mult fum, ns foarte putin cldur adevrat. La urma urmei, Iisus n-a spus niciodat sinceritatea v va face liberi. Pn cnd am absolvit colegiul, entuziasmul avea s dispar, iar eu am renuntat cu totul s mai cumpr muzic crestin contemporan. Este, probabil, firesc ca tinerii s doreasc s-si exprime credinta n limbajul popular al culturii lor. Nu este surprinztor c o astfel de exprimare se petrece la un nivel att de superficial. Este, totusi neplcut s vezi cum oamenii nu sunt ajutati s depseasc astfel de expresii - superficiale, sentimentale si manipulante emotional - ale credintei lor. Unde scrie c slava adus lui Dumnezeu trebuie s fie strin de doctrina mostenit sau s urmreasc manipularea emotiilor, nu nltarea inimii?

Este greu s explici adncimea duhovniceasc a muzicii liturgice unuia venit dintr-un mediu Evanghelic. ntre imnografia Protestant (cu acompaniament de org sau de chitar) si simplitatea profund a cntrilor rusesti, bizantine sau gregoriene este o diferent calitativ imens. n acestea din urm muzica este pliat pe cuvinte, iar cuvintele exprim Evanghelia n deplintatea ei. mbinarea aceasta armonioas de muzic si doctrin ajunge la inima celui care o ascult fr s fie sentimental sau afectat. nvat, inspir, sensibilizeaz, dar rmne ntotdeauna muzica Bisericii. n imnografia Bisericii nu poti spune am venit n grdin de unul singur, ci mai degrab cntm cntarea ngerilor si l slvim pe Dumnezeu care este infinit mai mare dect puterea noastr de ntelegere individual a mretiei Lui: Noi care pe heruvimi cu tain nchipuim si fctoarei de viat Treimi ntreit sfnt cntare aducem, toat grija cea lumeasc acum s o lepdm, ca pe mpratul tuturor s-L primim[1]

Nori grei la orizont

Pn cnd am absolvit liceul btlia pentru sufletul Conventiei Baptistilor de Sud ncepuse. Pe atunci nici nu mi-ar fi trecut prin cap c aceast btlie era un adevrat rzboi sfnt, si c fundamentalistii erau gata de asediu si se pregteau pentru victoria final. Fundamentalistii erau scandalizati nc din anii 60 datorit liberalismului nestvilit din colegiile si seminiariile Baptiste de Sud. Din punct de vedere strict teologic probabil c mprtseam vederile fundamentalistilor, nu ale liberalilor. Cu toate acestea simtul de independent Baptist pe care l-am dobndit prin educatia primit, mi era amenintat de ceea ce mi se prea a fi o ncercare de a face pe fiecare s gndeasc si s se poarte la fel. Mai mult chiar, ctiva dintre liderii gruprii fundamentaliste preau s adopte o mentalitate de tipul scopul scuz mijloacele cu privire la strategiile politice.

Am fost de asemenea scandalizat de alianta dintre fundamentalisti si extrema dreapt a Partidului Republican. Tot ceea ce apram ca Baptist din Sud suveranitatea credintei individuale, autonomia absolut a fiecrei congregatii individuale si separarea bisericii de stat prea amenintat. Ctiva conservatori din Conventia Baptist de Sud s-au opus insurectiei fundamentaliste tocmai din aceste motive. ntr-un fel, aceast lupt avea s reflecte o mai veche tensiune existent n Protestantism nc de la nceputul Reformei. Pe de o parte, se afl angajamentul fat de ceea ce se ntelege prin crestinism istoric, biblic, iar pe de alta se afl metoda teologic individualist. Sfntul Rzboi al Baptistilor de Sud a fost pur si simplu ultimul capitol dintr-o lupt mai veche ntre viziunea doctrinar conservatoare si cea individualist. De felul meu nefiind un flegmatic, un indiferent, m-am folosit de Concursul Tinerilor Predicatori organizat de Conventia Baptist din Tennessee pentru a denunta insurectia fundamentalist. Am cstigat concursul etapa statal - si apoi am rostit un discurs n fata unei multimi numeroase la Adunarea Baptist din Ridgecrest, n Blackmountain, Carolina de Nord. Privind acum n urm la cele scrise sub titlul Mostenirea mea ca Baptist din Sud[2] nu-mi pot retine zmbetul fat de exuberanta mea tinereasc si acceptarea neconditionat a versiunii Baptiste a preotiei credinciosului si competentei sufletului. Ca Baptist din Sud nu stiam nimic altceva, pe vremea aceea asa vedeam lucrurile, aceea era pentru mine cea mai bun (dar cu sigurant nu singura) expresie a crestinismului. A fost nevoie s mai treac ctiva ani pn s ncep s-mi examinez critic mostenirea Baptist, s o cntresc si s constat c las mult de dorit. n vara lui 1982 procesul examinrii critice nu ncepuse nc. Printre lucrurile pe care le apram ca Baptist se afla si credinta c existenta denominatiilor este semnul respectului nostru absolut fat de libertatea credinciosuluirspunsul nostru pe care l avem de dat Bibliei ar trebui s se regseasc pur si simplu n felul n care o abordm si i ne supunem dup cum

ne simtim cluziti; este o chestiune de ordin strict personal De bun seam nu am citat 2 Petru 1:20 nici o proorocie a Scripturii nu se tlcuieste dup socotinta fiecruia. La vremea aceea stiam foarte putine despre cum au fost scrise Scripturile sau despre cum a aprut canonul. M raportam la Biblie ca si cum ar fi fost Coranul sau Cartea mormonilor, teoretic diferit de comunitatea care a produs-o.[3] Nu stiam pe atunci c Biblia devenise un idol pentru mine un idol pe care eu nsumi l-am controlat. O carte infailibil este folositoare atunci cnd exist cineva infailibil care s o interpreteze, si aici intervine doctrina Baptist a competentei sufletului. Ei bine, eu eram acel interpret, singurul interpret al Bibliei, singurul arbitru care s spun ce anume nseamn si ce nu nseamn Biblia. Reforma nu a scpat de papalitatea medieval si toate pretentiile ei, ci pur si simplu a democratizat-o, fcnd din fiecare un Pap. Si iat cum, la cei optsprezece ani ai mei, am ajuns s arbitrez ca un Pap interpretarea corect a Scripturii.[4] Si totusi nu eram multumit numai cu avertismentul la adresa pericolelor insurectiei fundamentaliste. Am atacat n trecere Biserica istoric atunci cnd am deplns tirania formulelor dogmatice: Mostenirea noastr promoveaz credinta c fiecare credincios este liber s exploreze pentru sine nsusi tainele din Cuvntul lui Dumnezeu, si nu s fie legat de un crez fr rost si de directive denominationale. Nu cunosteam nimic despre istoria bisericii, despre felul n care se nsteau crezurile, sau chiar despre ceea ce ele afirmau. Tot ceea ce stiam era c nssi idea de crez era ne-Baptist, si deci gresit. Desigur, sloganul nici un crez, numai Hristos este un crez, dar aceasta nu m-a preocupat pe atunci: eram mult prea dornic s fiu un adevrat Baptist. Astzi mi dau seama c un crez este fr rost atunci cnd credinta celui care l mrturiseste a ajuns att de personal si de rupt de Trupul lui Hristos, nct cuvintele pot fi recitate fr nici o convingere luntric. ntr-o astfel de situatie nu crezul este fr rost, ci credinta celui care l recit. Si totusi,

chestiunea care conteaz nu este sinceritatea credintei mele sau intensitatea cu care o sustin, ci mai degrab dac credinta mea este sau nu credinta lui Hristos si a Bisericii Sale. Cu ct bucurie am ajuns s rostesc astzi Crezul de la Niceea nu numai cu toti episcopii si credinciosii Ortodocsi din toat lumea, ci cu toti Sfintii adormiti naintea noastr, care au afirmat cuvintele Sf. Pavel: Un Domn, o credint, un Botez (Efes. 4:5).

[1] Acest imn bizantin strvechi este cunoscut sub numele de Heruvic sau Imnul Heruvic. Este cntat n timpul Sfintei Liturghii (Euharistia) atunci cnd se aduc Darurile de Pine i Vin la altar. [2] Textul integral al discursului a fost publicat n sptmnalul Conveniei Baptiste din Tennessee: Baptist and Reflector [Baptist i Analist] 148:28 (14 iulie, 1982). p. 7. [3] Evident se susine c fiecare este cluzit de Duhul Sfnt n interpretarea sa afirmaie care este, de bun seam, absurd dac ne gndim c oamenii au gsit att de multe interpretri contradictorii ale unuia i acelai text. S fie Duhul Sfnt schizofrenic? [4] Sintagma competena sufletului a fost rspndit i probabil nscocit - de Edgar Yang Mullins, unul din cei mai cunoscui teologi Baptiti de Sud din zilele noastre. Competena i libertatea absolut a sufletului individual n faa lui Dumnezeu st la baza interpretrii individuale a Bibliei: potrivit nelegerii Baptiste a Bibliei, fiecare are dreptul la o interpretare individual a Scripturilor i trebuie s li se supun. n ceea ce privete individul, Baptitii pledeaz pentru libertatea sufletului. Citat de E. Glenn Hinson n Sunt Baptitii din sud Evanghelici?, p.138.

Cap 2 Cum am nvtat s citesc

Sileste-te s te arti ncercat, naintea lui Dumnezeu lucrtor cu fata curat, drept nvtnd cuvntul adevrului. (2 Timotei 2:15)

n august 1986, pe cnd ecoul pricinuit de Conventia Baptist de Sud din luna iulie a acelui an nu s-a stins, m-am nscris la Seminarul Teologic Baptist de Sud-Est, renumit prin rigurozitatea cu care respecta principiile Baptiste traditionale pe care le pretuiam att de mult. Libertatea academic de acolo era covrsitoare, astfel c scoala aceea avea s fie recunoscut drept cel mai intelectual dintre Seminariile Conventiei. Stiam c fundamentalistii aveau n obiectiv aceast scoala, dar nu mi-am dat seama ct de aproape erau de a o cuceri. Cnd m-am mutat n Wake Forest am avut sentimentul c m-am mutat acas deoarece familia mea, att din partea tatlui ct si din partea mamei, era din Carolina de Nord. Totul era perfect n afar de un singur lucru: m plictiseam de moarte. Eram totusi ncredintat c Dumnezeu m-a cluzit la acest Seminar si c pn la urm toat suferinta mea nu va fi n zadar. Am ndurat cu rbdare toat plictiseala, spunndu-mi c Dumnezeu avea un scop n ncercarea prin care treceam. ntre timp am devenit si mai familiarizat cu Ortodoxia datorit bibliotecii scolii, impresionant de bine dotat. M-a interesat n special domeniul liturgic, dorind s-mi mbogtesc cunostintele ntr-un domeniu despre care Baptistii stiu foarte putin.

Evanghelistul ciung

Timpul se scurgea cu viteza melcului pn ntr-o zi de toamn trzie cnd am simtit un nodul n piciorul drept. Analizele cu raze X au artat c nodulul era de mrimea pumnului si astfel am fost trimis n Raleigh la un chirurg ortoped pentru consultatie. La o reuniune de familie am glumit spunnd rudelor mele c n cel mai ru caz o s ajung cel dinti evanghelist ciung din lume.

Tumoarea mi-a fost extirpat n Nashville, ceea ce avea s fie de bun augur, fiindc teste ulterioare au artat c extirparea tumorii era o operatie extrem de dificil, iar convalescenta dura mai mult. Prin harul Domnului tumoarea nu era malign si m-am vindecat repede. Dup cteva zile de spital mam ntors acas cu ambele picioare ntregi. n timp ce piciorul mi se vindeca, mintea mi hoinrea fr ncetare. Ajunsesem deja complet dezamgit de Protestantismul de tip Evanghelic cel putin cu manifestrile sale exterioare. Cunosteam ndeajuns de mult despre nchinarea si duhovnicia Ortodox pentru a fi dezamgit de obisnuita slujb Baptist de Duminic dimineata. Pe de alt parte teologia mea nu s-a modificat radical. M simteam atras de nchinarea liturgic dar m bazam pe aceleasi principii teologice la care tineam dintotdeauna. M ntrebam dac trebuie s crezi n Prezenta Real a lui Hristos din mprtsanie pentru a fi n Biserica Ortodox. n timp ce m refceam m si vedeam ntemeind propria mea biseric Baptist n teologie, Evanghelic n principii si n acelasi timp liturgic. Evanghelismul meu mi spuneam va fi unul blnd, moderat. Mi-am dat seama ns c o astfel de biseric nu putea fi pe placul tuturor. Cei crora nu le plcea forma de nchinare liturgic ar fi urmat s fie ndreptati spre o alt biseric unde interesele lor puteau fi mai bine satisfcute. n universul meu teologic era loc pentru fiecare, atta timp ct teologia sa nu era prea de stnga. Cu toate acestea, planul meu avea o eroare fatal: nu aveam nici o motivatie teologic, depindeam cu totul de gusturile mele personale. n ciuda interesului meu crescnd pentru Ortodoxie, conceptia mea teologic rmnea una Protestant. Felul n care abordam crestinismul era foarte superficial. La un moment dat mi-am cumprat cartea lui Robert Webber, Evanghelicals on the Canterbury Trail.[1] Asa cum indic subtitlul crtii, Webber a dorit s explice de ce crestinii dup Evanghelie sunt atrasi de biserica liturgic. Cartea surprindea foarte exact situatia n care m aflam eu pe vremea aceea. Era povestea unui profesor de la un colegiu Evanghelic (Wheaton) si a

nc sase personaje care au devenit membrii ai Bisericii Episcopale pentru a cuta nchinarea, taina, caracterul sacramental si conexiunile istorice. Cartea ma ncurajat foarte mult pentru c mrturiile de acolo m-au ncredintat c nu eram singur, c si altii cutau ceva mai mult. Pe ansamblu ns, cartea era destul de superficial. Scriitorii discutau despre felul n care ntelegeau ei estetica nchinrii, dar nu ridicau deloc problema naturii si substantei nchinrii. Au scris pe larg despre conexiunea istoric, pretinznd c strmosii lor spirituali sunt Printii Bisericii strvechi, dar nu au ajuns s observe c teologia Protestant este cu totul incompatibil cu teologia Printilor. Totul n cartea aceea rmnea la nivelul de prere personal; problema adevrului era ocolit cu desvrsire. De aceea mi se pare c un subtitlul mai potrivit ar fi fost: Ceea ce unor Evanghelici le place la biserica liturgic. Webber a artat de altfel n introducere c nu ncearc s converteasc pe nimeni; el pur si simplu cuta s explice un fenomen si prin aceasta s i ajute pe alti crestini.

Apuc-te de citit

La cteva sptmni dup operatie m-am ntors la Wake Forest, prea trziu pentru a m mai putea nscrie n semestrul de primvar. n timpul liber pe care l aveam am citit tot ce mi pica n mn n legtur cu istoria Bisericii, nchinarea si duhovnicia. De altfel n acel semestru si n vara care a urmat am citit mai multe crti dect n cei trei ani de liceu si patru de colegiu la un loc. Acea strdanie a fost cu sigurant providential. Printre crtile pe care le-am citit se numra si The Vindication of Tradition de istoricul din Yale, Jarolsav Pelikan.[2] Acolo Pelikan fcea deosebire ntre redescoperirea intelectual si cea existential a traditiei. Cu alte cuvinte, este o diferent urias ntre a recunoaste ceea ce a fost cndva si a revendica pentru sine acel lucru. Descoperisem Biserica istoriei, ntelepciunea Printilor si

Liturghia, si totusi nc mai aveam s nteleg tot ceea ce implic o astfel de descoperire. De fapt as aduga cte ceva la formula propus de Pelikan, cci si o alt distinctie se cuvine fcut. Mai exist nc o diferent urias, aceea ntre a revendica traditia pentru sine si a fi revendicat de traditie. Eu la fel ca Webber si cei care au contribuit la scrierea crtii sale hotrt s revendic Biserica istoric si liturghia pentru propria mea ntelegere a crestinismului. Si totusi eu controlam situatia! Eu, ca un bun Protestant, eram judectorul si totodat juriul a ceea ce se potrivea sau nu se potrivea cu felul meu de crestinism. Eram hotrt s revendic Biserica istoric, dar nc nu am ajuns s recunosc revendicarea Ei pentru mine. A fost nevoie de multe lecturi si la fel de mult rugciune pn s accept conditiile puse de Biserica istoric si s m las judecat de Ea. Dintre toate lecturile pe aceast tem, n special scrierile Pr. John Meyendorff, decanul Seminarului Sf. Vladimir, mi-au fost de mare folos. Crti precum Living Tradition (Traditia vie)[3] Si Catholicity and the Church[4] m-au ajutat s nteleg c Sfnta Traditie a Bisericii este mai mult dect semnul continuittii istorice sau al nrdcinrii. Este contextul n care Biserica si trieste viata divin, n care si ndeplineste misiunea divin. Traditia este, potrivit formulrii lui Vladimir Lossky, Viata Duhului Sfnt n Biseric.[5] Treptat aveam s nteleg c sfnta traditie cere acelasi lucru de la viata mea ca Evanghelia nssi, cci traditia nu este altceva dect Evanghelia trit de-a lungul istoriei. Nu se cade ca eu s judec traditia apostolic si s decid cum sau dac s-o includ n traditia mea religioas; mai degrab este sfnta traditie aceea care m judec si mi cere socoteal pentru felul n care am valorificat acea Zestre Bun care a fost ncredintat crestinilor. Pn la urm am nceput s nteleg mustrarea lui Pavel ctre Tesalonicieni pasaj ce nu se predica niciodat ntr-o biseric Baptist Deci, dar, fratilor, stati neclintiti si tineti predaniile pe care le-ati nvtat, fie prin cuvnt, fie prin epistola noastr (2 Tes 2:15).

n primvara aceea un grup de aproape 2000 de crestini dup Evanghelie din toat tara au fost primiti n Biserica Ortodox sub jurisdictia strvechiului Patriarhat al Antiohiei. Cu un an n urm citisem o relatare sumar despre acest grup de Ortodocsi dup Evanghelie n Christianity Today (Crestinismul azi), dar nu stiam prea multe despre ei. Abia la nceputul lui 1987 aveam s intru n legtur cu ei. ntr-o sear pe cnd m aflam nc n convalescent n Tenessee, I-am cerut lui Dumnezeu s-mi arate ce s fac. n dimineata urmtoare am zrit un articol pe prima pagin a ziarului Tennessean despre un fost pastor Baptist care a devenit Preot Ortodox. Era poza lui Gordon Walker un Baptist din Sud bine cunoscut, fost lider al Cruciadei pentru Hristos (Campus Crusade for Christ) din timpul hirotonisirii sale de ctre Mitropolitul Philip al Arhidiocezei de Antiohia. El mpreun cu toat comunitatea sa din Franklin fusese oficial primit n Biserica Ortodox. Acel articol m-a pus n legtur cu alti Evanghelici care aveau asteptri mai mari de la viata lor crestin si se ntorseser spre Ortodoxia istoric. Pr. Peter Gillquist, liderul national al grupului de Ortodocsi dup Evanghelie, a comentat recent pe marginea cltoriei grupului su dinspre Protestantismul evanghelic liberal spre deplintatea credintei apostolice. Cnd a fost ntrebat de ce el si grupul su s-au angajat ntr-un pelerinaj att de lung si uneori epuizant, el a rspuns: n cele din urm schimbarea s-a produs atunci cnd am ncetat s judecm si s reevalum istoria Bisericii, lsnd pentru prima oar istoria Bisericii s ne judece si s ne evalueze pe noin loc s ne ntrebm dac naintasii nostri crestini precum Anselm, Augustin, Atanasie si Ioan Gur de Aur au fcut parte din Biserica noastr, am nceput s ne ntrebm dac noi eram sau nu n Biserica lor![6] Pn n primvara lui 1987 nu ajunsesem nc la acest stadiu, dar prin harul infinit al Domnului m ndreptam spre aceast directie. Lecturile si situatia

politic de la seminar m-au constrns s cercetez rdcinile propriei mele credinte si s iau n serios revendicrile Bisericii Ortodoxe. O carte care a avut un efect profund asupra cltoriei mele spirituale a fost Fratii Karamazov a lui Dostoievski. Este un roman despre oameni care se lupt cu viata, cu ndoiala, cu Dumnezeu si cu moartea. Viata lui Dostoievski nsusi nu a fost deloc usoar, iar suferinta sa la fel ca si bucuria sa se regsesc n aproape fiecare pagin. n aceast carte am descoperit c Ortodoxia nu este un sistem de credinte sau de afirmatii religioase, ci snge, sudoare, viat si moarte. n mod special am fost impresionat de duhovnicia unuia dintre personaje, printele neprihnit Zosima, care a fost construit dup modelul unor clugri care au trit n Rusia secolului al XIX. O bucurie fr de margini se nscu n mine n timp ce citeam pasajele unde Pr. Zosima si-a descris viata. Ct iubire! Ct fric de Dumnezeu! Acolo se afla o viziune a vietii asa cum intentiona Dumnezeu s fie trit.

Descoperind Treimea

Fr ndoial, cartea care a avut influenta cea mai covrsitoare n ceea ce priveste convertirea mea la Sfnta Ortodoxie a fost cartea lui John Zizioulas, Being as Communion (Fiinta ca si comuniune).[7] Aceasta este totodat si cea mai dificil carte pe care am citit-o. A trebuit s citesc primul capitol de trei ori pn s ncep s-l nteleg. Si totusi, pe msur ce ncepeam s deslusesc despre ce era vorba acolo, mi-am dat seama c chiar dac Zizioulas avea numai n parte dreptate, nu mai puteam s rmn Protestant si cu att mai putin Baptist. Pe scurt, Zizioulas a fost cel care m-a familiarizat, pentru ntia oar, cu Sfnta Treime, n a Crei imagine am fost creat. Desi Baptistii si mrturisesc credinta n Sfnta Treime, n realitate aceast credint nu este altceva dect simpl vorbrie. Treimea este foarte rar amintit n bisericile Baptiste (exceptie

fcnd botezurile) si este n orice caz irelevant pentru felul n care biserica Baptist este organizat sau n care Baptistii se consider persoane create dup chipul lui Dumnezeu. ntr-o analiz final, Treimea este pur si simplu solutia unei probleme teologice: Cum poate Iisus s fie deopotriv Dumnezeu si diferit de Tat? Doctrina asa cum este nteleas de Baptisti si de majoritatea Protestantilor, nu are nici o semnificatie pozitiv aparte. Dac s-ar nltura orice referire la Treime din imnurile si crtile Baptiste, putini ar fi cei care si-ar da seama. Ceea ce am nvtat de la Zizioulas este c ntreaga mea fiint, ca si fiinta Bisericii, este strns legat de fiinta lui Dumnezeu nsusi nu numai prin faptul c Dumnezeu exist si eu i datorez existenta. Este legat mai ales prin felul n care Dumnezeu exist, prin modul Sau de existent. Pentru prima dat am citit c Dumnezeu nu este un individ. Dac Dumnezeu exist aceasta se ntmpl nu pentru c El este Fiint Suprem sau Fiinta Necesar, ci pentru c El l naste pe Fiul Su si i insufl Duhul ntr-o nentrerupt comuniune de iubire desvrsit si druire de sine. A spune c Dumnezeu este iubire (1 Ioan 4:16) nu nseamn a descrie o calitate a lui Dumnezeu, ci a defini nssi fiinta Sa; nseamn a afirma c El este Tatl Care exist prin druirea Sa total Fiului si Duhului Su. n acest fel lumea strveche a aflat pentru prima oar c numai comuniunea face ca lucrurile s fie: nimic nu Dumnezeu.[8] Concluzia necesar dintr-o astfel de ntelegere a lui Dumnezeu este c individul, chestiunea fundamental a Protestantismului, nu poate exista din punct de vedere ontologic. Individualismul presupune negarea fiintei al crei continut este iubirea. Pentru prima dat n viata mea, principiile fundamentale ale credintei mele Evanghelice aveau s fie zdruncinate din temelii. ntr-adevr, am ajuns s fiu nemultumit de modul de nchinare evanghelic si am nceput s caut crestinismul istoric care este cu totul altceva. Dintr-o dat ntelegerea mea a lui Dumnezeu si a mea nssi aveau s se nruie n jurul meu. Aveam s nteleg curnd c nu pe Dumnezeu L-am pierdut, ci un idol pe care eu nsumi l-am creat cu propria mea ntelegere nesocotit. n buna traditie freudian am luat propriami natur fragmentat si individualist, am condimentat-o cu o grmad de exist n afara comuniunii, nici mcar

atribute superlative si am numit-o Dumnezeu. Si totusi, cnd adevratul Dumnezeu - Dumnezeul Iubirii Trinitare mi S-a revelat si mi-a distrus idolul, sufletul mi-a prins aripi pentru c, prima oar n viat, crestinismul a nceput s aibe rost pentru mine nu din punct de vedere intelectual, ci existential. Autorul Ecclesiastului era un om aproape de sufletul meu. Nu se sfiia s aduc n discutie chestiuni serioase de viat, nemultumindu-se cu rspunsuri spontane si conventionale sau cu platitudini infantile. Iat un om care nu s-a temut s spun c totul e desertciune (Ecl. 1:2). Felul Evanghelic de crestinism cu care eram obisnuit avea din pcate prea multe rspunsuri spontane si conventionale si prea multe platitudini infantile. De bun seam totul era orchestrat ntr-un sistem intelectual plcut si elegant, ns la un nivel mai profund nu avea nici un sens. Nu putea rspunde la ntrebarea de ce. Natura pcatului si a iadului

Stiam c Dumnezeu l-a fcut pe om pentru a mprtsi cu El viata vesnic si c omul s-a rzvrtit mpotriva vrerii Sale. Dumnezeu, n schimb, L-a trimis pe Fiul Su s ndrepte lucrurile stricate de om si s restaureze posibilitatea omului de a tri o viat deplin si cu rost. Si totusi, de ce a fost Crucea att de necesar? Avea de gnd Dumnezeu s trimit milioane de oameni n iad doar pentru c ei au refuzat s-L accepte pe Fiul Su n vietile lor ca Domn si Mntuitor personal? S-a meritat tot hazardul creatiei dac toate acele suflete aveau s petreac o vesnicie n chinuri de moarte pentru ca numai unii s afle binecuvntarea divin? Toat viata mi s-a spus c pcatul lsase o pat urias si c nimic n afara Sngelui nu o putea sterge, pentru c Sngele are putere. Eu nu puteam aduga nimic pentru c Iisus a pltit pentru toate si dac as crede n El ntr-o dimineat senin as zbura departe. Stiam si credeam toate acestea, si totusi erau n profunzime erau ntrebri care mi tulburau fragila credint. Cnd am privit lucrurile n esenta lor, am nteles c pcatul lui Adam nu a meritat pedeapsa pierzaniei vesnice iar binecuvntarea cereasc nu prea s merite

pretul ce se cerea pltit. Cu alte cuvinte iadul mi prea fr noim iar raiul mi se prea plictisitor. Problema era c n teologia Protestant dup Evanghelie pe care o mprtseam, pcatul, dreptatea, raiul si iadul erau cu totul strine de nssi fiinta mea. Pcatul era o pat la dosarul meu pe care sngele lui Iisus l-a splat dac eu revendicam aceasta. Dreptatea era asigurat de Dumnezeu pentru c aveam credint. Raiul era un loc al binecuvntrii unde cei mntuti vor petrece de-a pururi, iar iadul era un loc al chinurilor unde cei care l respinseser pe Hristos ar urma s fie de-a pururi prjoliti. Toate aceste lucruri mi afectau viata, dar numai tangential; ele nu m ajutau cu nimic s descopr cine eram. Nu m puteam mpiedica s m ntreb de ce a fost posibil ca pcatul lui Adam s aibe astfel de urmri vesnice. S fie aceasta pentru c Dumnezeu este att de mndru si de egoist nct onoarea Sa poate fi ntr-adevr ofensat de pcatele oamenilor muritori? Ce este, la urma urmei, pcatul? Este el nclcarea unei legi, sfidarea unui cod etic? Aveam s descopr pcatul nu este numai o nclcare a unei legi, ci, nici mai mult nici mai putin, el este negarea dragostei si deci a vietii nssi. Cnd am descoperit Treimea, am descoperit n acelasi timp si adevrata natur a omului, cci omul a fost creat dup chipul acestui Dumnezeu, al Dragostei Trinitare. Omul a fost anume creat ca fiint personal, fiint care este cu adevrat uman numai atunci cnd iubeste si este iubit. Pcatul pierderea rostului nu este un neajuns moral sau neputinta de a satisface un anumit cod de comportament, ci mai degrab esecul de a ntelege viata ca dragoste si comuniune. Asa cum s-a exprimat Christos Yannaras, Cderea const n hotrrea liber a omului de a respinge comuniunea personal cu Dumnezeu si de a se limita la autonomie si autosuficienta propriei sale naturi[9]. Cu alte cuvinte pcatul este alegerea liber a autonomiei individuale. Culmea ironiei: ceea ce credeam n toti acei ani c este temelia religiei adevrate autonomia absolut a individului - aveam s descopr c este Pcatul Originar!

Un individ nu este totuna cu o persoan, ci antiteza persoanei si negarea vietii. Din aceast perspectiv, pcatul este urt de Dumnezeu nu pentru c i ofenseaz onoarea, ci pentru c este negarea vietii nssi, care este darul Su pentru om. n ultim instant, pcatul este negarea chipului lui Dumnezeu n om si chiar a lui Dumnezeu nsusi. Pcatul este auto-distructiv. Dumnezeu urste pcatul nu pentru c L-ar putea afecta n vreun fel, ci pentru c l afecteaz pe om. Pcatul nu este o pat pe dosarul meu personal, ci, asa cum s-a exprimat Pr. Thomas Hopko, un act de sinucidere metafizic. Oamenii pot fi, dac vor, indivizi cu tot felul de legturi. Dar dac aleg aceasta, pentru a folosi limbajul Bibliei, ei aleg moartea, nu viata; blestemul, nu binecuvntarea (Deut. 30:19). Se distrug ei nsisi printr-un act de sinucidere metafizic n izolarea lor egoist care este nssi imaginea iadului.[10] A ntelege esenta pcatului presupune a ntelege iadul nsusi. nc de mic am tot ascultat predici care prezentau n mod literal focul gheenei si natura fizic a chinurilor iadului. Si totusi, n Ortodoxie, am descoperit o viziune a iadului cu mult mai nfiortoare dect tot ce ar fi putut nscoci Jonathan Edwards. Iadul este acea stare n care oamenii au ajuns s nu mai poat primi si rspunde dragostei lui Dumnezeu (sau a altcuiva). n cuvintele lui Dostoievski iadul este suferinta celui care nu mai poate s iubeascSi totusi este cu neputint s ndeprtezi acest chin spiritual de la un astfel de om, cci el nu este exterior, ci luntric.[11] Iadul are fr ndoial si o dimensiune exterioar, ns este mult mai putin o conditie exterioar de pedeaps dect suferinta luntric pricinuit de autoizolare. Cnd Hristos se va ntoarce n slav si Dumnezeu va ajunge s fie toate n toti (1 Cor. 15:28), cei care s-au pecetluit n fortretele propriilor suflete cei pentru care iadul sunt ceilalti vor trebui s fac fat chinului prezentei Sale vesnice. nsusi prezenta Sa va fi o judecat si un chin pentru c El nsusi este viata si dragostea, antiteza ontologic a individualittii. n Ziua aceea nu va fi pentru om nici un loc n care s se ascund, nici un refugiu n calea prezentei Sale mistuitoare, cci Dumnezeul nostru este si foc mistuitor (Evrei 12:29). Asa

cum spunea unul dintre Printii pustiei, Focul iadului este dragostea lui Dumnezeu. Si aceasta este viata vesnic

Dac iadul se afl n adncul sufletului omenesc, atunci mprtia lui Dumnezeu trebuie s nceap tot acolo. Nu a spus Iisus nsusi c mprtia lui Dumnezeu este nuntrul vostru[12]? n adolescenta mea acel verset m intriga ntotdeauna; cu sigurant nu era dintre acelea care inspirau multe predici. Prea prea subiectiv. Si totusi, a fost rostit de buzele Mntuitorului nsusi. Abia atunci cnd aveam s accept adevrul Ortodoxiei si s ntlnesc Treimea dttoare de viat, acest verset a nceput s capete un sens pentru mine. Raiul nu este un Disney World cosmic, ci starea deplinei asemnri cu Dumnezeu pentru care omul a fost dintru nceput creat. Cu toate acestea, o astfel de imagine a raiului este cu totul diferit dect aceea prezentat de obicei de la amvoanele Baptiste. Nu de mult am auzit o predic televizat a unui pastor dintr-una din cele mai mari biserici din Statele Unite. Raiul, spunea el, este un spatiu fizic situat la nord. El s-ar afla la exact 1500 de mile.[13] n caz c s-ar gsi cineva care s se ngrijoreze de o eventual prea mare nghesuial, el a asigurat congregatia c fiecare n rai va avea cel putin treizeci de acri de pmnt drept proprietate - ceva mai putin dect patruzeci de acri, as aduga eu. Probabil cel mai surprinztor lucru din predica aceea era c pastorul s-a referit la Dumnezeu si la Hristos doar de dou ori. Dumnezeu a fcut raiul, desigur, iar Iisus a murit pe cruce pentru ca cei care cred n El s ajung acolo. Atta tot! Nici o referire la transformarea omului dup acelasi chip [al lui Hristos] din slav n slav (2 Cor. 3:18) sau la prefacerea omului ntru dumnezeiasca fire (2 Petru 1:4). Toat viata mea mi s-a prezentat mntuirea n termeni negativi: Iisus m-a salvat din iad si mi-a nlesnit drumul spre acel loc numit rai. El era ultima asigurare n caz de incendiu! Cu ct bucurie aveam s descopr latura pozitiv a crestinismului. Sf. Atanasie a spus c Dumnezeu S-a fcut om pentru

ca omul s devin asemenea lui Dumnezeu. Dumnezeu l-a fcut dintru nceput pe om dup chipul Su pentru ca omul s poat tinde spre deplina asemnare cu Creatorul lui. Hristos, care este Chipul desvrsit al Tatlui, a venit nu doar s repare ceea ce fusese distrus prin cderea omului, ci pentru a desvrsi omenirea si a mplini dorinta de nceput a creatiei. Hristos este chipul lui Dumnezeu celui nevzut, mai nti nscut dect toat fpturaEl este mai nainte dect toate si toate prin El sunt asezate (Col. 1:15-17). Hristos a spus c a venit pentru a drui din plin viat lumii. Dar ce fel de viat? O existent biologic? Viata de dup moarte? Aveam s aflu c viata pe care Hristos a venit s o druiasc este nici mai mult nici mai putin dect viata Sfintei Treimi sau, mai exact, viata Tatlui, Care trieste de a pururi ca iubire mpreun cu Fiul si Duhul Su. Adevrat, adevrat zic vou: c vine ceasul si acum este, cnd mortii vor auzi glasul Fiului lui Dumnezeu si cei ce vor auzi vor nvia. Cci precum Tatl are viat n Sine, asa I-a dat si Fiului s aib viat n Sine (Ioan 5:25-26). Pentru c cel care a murit pe cruce a fost Fiul Tatlui Viata nssi nu doar un om nevinovat, El a strivit de a pururi tirania auto-suficientei omului si l-a dezrobit pe om din chingile mortii. Prin El, omul particip la viata-n-Sine a Sfintei Treimi, viat mplinit ca o vesnic relatie de iubire: Si aceasta este viata vesnic: s Te cunoasc pe Tine, singurul Dumnezeu adevrat, si pe Iisus Hristos, pe Care L-ai trimis (Ioan 17:3). Dup ce am parcurs Being as Communion (Fiinta ca o comuniune), tot ceea ce aveam s citesc mai apoi despre Ortodoxie vorbea despre acelasi lucru. n fiecare carte pe care aveam s o citesc, autorul revenea la tema central a dragostei Trinitare. Am nteles c Ortodoxia nu este un set de afirmatii despre Dumnezeu si nici mcar un sistem teologic bine pus la punct; este un ntreg organic un vesmnt fr custur. Ortodoxia este, la modul cel mai nalt, adevrul nsusi, adevrul care l elibereaz pe om! Arhimandritul Vasileios, Staretul Mnstirii Iveron de pe Muntele Athos, rezum ct se poate de exact deplintatea Ortodoxiei:

Teologia nu are o filosofie proprie, asa cum duhovnicia nu are o capacitate proprie de gndire, cum administratia bisericeasc nu are un sistem propriu, cum vietile sfintilor nu au scoal artistic proprie. Toate se dezvolt din aceeasi experient liturgic. Toate functioneaz ntr-un mod Trinitar, ntreit cntare grind fiecare dup limbajul suexist o singur lege duhovnicesc si aceasta are putere att asupra lucrurilor ceresti ct si pmntesti. Toate lucrurile decurg si se dezvolt din cunoasterea Sfintei Treimi. Toate lucrurile provin din izvorul care este viata Tatlui si a Fiului si a Sfntului Duh: din botezul n moartea lui Iisus.[14] Lumea devenise cu totul alta! Sau mai degrab eu am nceput s vd lumea cu alti ochi. Am nteles c libertatea pe care am aprat-o att de vehement nu era deloc libertate, ci robie propriilor mele mofturi, contextului meu, nevoilor naturii mele frmitate si, n cele din urm, mortii. Acest fapt avea s devin tot mai limpede pentru mine atunci cnd am nceput anul al doilea de seminar la Seminarul Teologic Baptist de Sud-Est si am vzut cu ochii mei moartea unui seminar si esecul inevitabil al ideologiei Baptiste de a adresa adevrul omului creat dup chipul Dragostei Trinitare.

[1] (Waco: Jarrell, 1985). [2] (New Heaven: Yale Univ. Press, 1984). [3] (Crestwood: SVS Press, 1978) [4] (Crestwood: SVS Press, 1983) [5] Citat de Ware n The Orthodox Church (Biserica Ortodoxa), p. 206. [6] Seald! 5 Years Later, n Again 15:1 (martie, 1992), pp. 4-7. [7] (Crestwood SVS Press, 1985) [8] Zizioulas, p. 17. [9] The Freedom of Morality/ Libertatea moralei (Crestwood: SVSPress, 1984), p. 30.

[10] Imago Dei: The Basis of Our Worth n Again 10:2 (iunie 1987), p. 18. [11] Fiodor Dostoievski, Fraii Karamazov (New York: Vintage Clasics, 1991), pp. 322-323. [12] Luca 17:21. [13] Coordonatele Noului Ierusalim din Apocalipsa. [14] Imnul intrarii / Hymn of Entry (Crestwood: SVS Press, 1984), p.11.

Cap 3 Moartea unui Seminar Teologic

Aceasta stiind mai dinainte c nici o proorocie a Scripturii nu se tlcuieste dup socotinta fiecruia; pentru c niciodat proorocia nu s-a fcut din voia omului, ci oamenii cei sfinti ai lui Dumnezeu au grit, purtati fiind de Duhul Sfnt. Dar au fost n popor si prooroci mincinosi, dup cum si ntre voi fi nvttori mincinosi, care vor strecura eresuri pierztoare si, tgduind chiar pe Stpnul Care i-a rscumprat, si vor adduce lor grabnic pieire; (2 Petru 1:20-2:1)

n introducerea sa la Fiinta ca o comuniune (Being as Comunion) Zizioulas scrie c pentru ca Biserica s traseze aceast cale a existentei [trinitare], ea nssi trebuie s fie o imagine a felului n care Dumnezeu exist. Toat structura ei, toat lucrarea ei etc. trebuie s exprime acest fel de existent.[i] Cnd am citit aceasta am nteles c felul n care Biserica este organizat nu este nici o chestiune ce tine de circumstantele istorice sau de gusturi personale, ci trebuie s fie nici mai mult, nici mai putin dect un reflex al arhetipului Ei trinitar: ca toti s fie una, dup cum Tu, Printe, ntru Mine si Eu ntru Tine, asa si acestia n Noi s fie una, ca lumea s cread c Tu M-ai trimis (Ioan 17:21). Tot ceea ce e mai putin dect aceasta este sortit esecului nu are nimic n comun cu Biserica. Post mortem

Acest adevr mi-a devenit ct se poate de limpede la nceputul semestrului de toamn din 1987, n timp ce asistam la moartea seminarului sub ochii mei. Fiind aruncat n mijlocul sfntului rzboi Baptist, am fost nevoit s-mi analizez principiile de baz ale felului meu Baptist de viat. Seminarul era un laborator n care am disecat fiecare aspect al att de pretuitei de mine ecleziologii fr de biseric. De fapt seminarul semna mai degrab cu un cadavru. Insurectia fundamentalist l-a desfcut si a supus examinrii fiecare detaliu al vietii sale interioare. Lucrurile aveau s se precipite n timpul ntrunirii de toamn a membrilor consiliului de administratie. Pentru prima dat fundamentalistii detineau majoritatea n cadrul consiliului si au fcut demersuri considerabile pentru a-si consolida controlul asupra seminarului.[ii] Cnd ntrunirea a avut loc, tot complexul studentesc s-a transformat n haos. Mass-media local a fost si ea prezent n timp ce studentii au protestat si au acoperit campusul cu fundite galbene n semn de sustinere a faculttii. Inutil s mai adaug c toat activitatea de la cursuri a fost complet uitat, viitorul seminarului devenind singurul subiect de discutie pretutindeni n campus. Si totusi, pn atunci citisem prea mult si evoluasem n acea directie att de hotrt, nct nu mai puteam apra acele principii traditionale Baptiste la care tineam cndva att de tare. Situatia n sine mi se prea nespus de ciudat, ca un fel de experient ce nu-mi apartinea. Undeva, pe parcursul aventurii mele spirituale, am ncetat s fiu Protestant, astfel c priveam strin, de la distant, disectia seminarului. Dou amintiri din acea sptmn mi-au rmas ntiprite n memorie; ele ilustreaz motivele pentru care nu mai puteam rmne Baptist sau Protestant de oricare alt denominatie. Prima dintre ele este legat de un tricou purtat de unul dintre studenti n timpul ntlnirii Consilului de Administratie. Tricoul avea CREZUL scris cu litere negre nconjurat de un cerc rosu barat la mijloc. Aceast emblem ostentativ nsumeaz perfect Protestantismul fr de Biseric si arat de la sine de ce nu poate revendica mostenirea crestinismului apostolic. Desigur,

la cei optsprezece ani ai mei, ct aveam atunci cnd am scris Mostenirea mea ca Baptist din Sud, as fi cumprat, poate, un astfel de tricou, dar patru ani de colegiu si un an de seminar aveau s-mi deschid mintea considerabil. Pn n toamna lui 1987 aveam s nteleg c sloganul Fr Crez, doar cu Hristos era nu doar eronat din punct de vedere istoric, dar si falimentar din punct de vedere intelectual. S nu existe nici un parametru pentru credint, nici un standard de neclintit? Curnd aveam s nteleg c toat aceast crezofobie Baptist avea ratiuni mult mai oculte dect descrnarea istoric a crestinismului. Principiul de baz al Protestantismului nu este nici Dumnezeu, nici Scripturile, nici orice altceva care ar putea fi definit ca adevr, ci autonomia absolut a individului. Libertatea individului avea s fie aprat mpotriva oricrei ncercri de a impune un standard de ortodoxie, chiar dac acel standard se ntmpla s fie Adevrul. Un Baptist scria: nsusi actul impunerii unui crez, indiferent dac doctrina este corect sau nu, [sublinierea mi apartine], este un atentat la convingerile religioase de veacuri ale Baptistilor[iii] La urma urmei, Adevrul este ceea ce fiecare individ spune c e si orice ncercare de a-l defini altfel este un abuz la adresa liberttii individuale.[iv] Aceasta este sugestiv ilustrat de cea de-a doua amintire din sptmna aceea care mi-a rmas n memorie. Richard Hester, liderul departamentului Asociatiei Profesorilor Universitari din America a organizat o conferint de pres. nti de toate el a spus c Libertatea academic trebuie aprat cu orice pret. El a mai spus c dac s-ar cere faculttii s semneze Declaratia Baptist de Credint (The Baptist Faith and Message Statement), el nu s