CIULINII BĂRĂGANULUI

Panait Istrati

A apărut in anul 1928 si este capodopera în proza a

lui Panait Istrati. Scriitorul este disputat de cele doua literaturi:

literatura franceză şi literatura româna, scriind în limba lui

Moliere şi a lui Victor Hugo, Panait Istrati a intrat intr-o cultura

de valoare europeană. In anul 1923, după publicarea volumului

Kira Kiralina, Panait Istrati a primit elogii călduroase în prefaţă

şi a avut parte si de aprecieri ascuţite. Totuşi, criticul Henri

Baibusse, consideră ca opera lui Panait se caracterizează prin

vitalitate şi atracţie.

Cartea începe cu o dedicaţie programatică fiind

dedicată celor 11000 de ţărani români care au fost omorâţi în

timpul răscoalei din 1907.Ar fi greşit sa se considere aceasta

carte, o carte a copilăriei, eroul Matache rememorându-şi

copilăria, în acest sens el seamănă cu Darie din romanul

’’Desculţ’’ de Zaharia Stan.

Romanul ’’Ciulinii Bărăganului’’ este considerat însa

roman care prezintă prima viziune istorică asupra răscoalei din

1907.

Titlul romanului este unul simbolic, ’’ciulinii’’ au valoare

de simbol :

-simbol vegetal

-simbol spiritual

-simbolul mişcării asupra inerţiei

-simbol protestatar

-simbolul rememorării amintirilor

Ciulinii sunt un simbol vegetal. Ei cresc vara chiar si

atunci când este cald. Toamna vântul spre miazăzi venind

dinspre Rusia, Muscalul ii sufla din toate părţile. Se da o lupta

intre om care vrea sa muncească pământul arid si sterp si

ciulinii vătămători si inutili.

Ciulinii reprezintă simbol spiritul, reprezintă specificul

acestor locuri unde chiar si apa lipseşte. Scriitorul face o

analogie intre ciulinii inutili si mari cat o ’’damigeană’’ si oamenii

agresivi. Eroul Matache îşi rememorează viata. Îşi aminteşte

astfel ca familia lui este originara din Oltenia si veniseră în

speranţa unui trai mai bun lângă o balta din apropierea Dunării.

Tatăl sau, Marin, avea o predispoziţie spre muzica si

cânta la fluier pana a doua zi dimineaţa. Mama, Anica in ciuda

vârstei de 35 de ani era maturizata înainte devreme. La vârsta

de numai 9 ani, Matache, nu uita varicele groaznice ale mamei

si hainele zdrenţuite ale tatălui. Copilul îi reproşează mamei ca

ia asupra ei toate greutăţile vieţii. Mama ii răspunde:

’’Dumnezeu mi la dat si mi la dăruit de bărbat’’.

Anica cu preţul unor eforturi drastice strânge 100 de

franci pentru a schimba destinul familiei sale. Cumpără o căruţa

si un cal pentru a vinde pestele in alta parte. Când cei 3 se

despart, Anica plânge, având resentimentul ca nu se vor mai

revedea niciodată. Cartea ’’Ciulinii Bărăganului’’ este cartea

miracolului si a mirajului depărtărilor. Tatăl şi fiul pornesc intr-o

noua odisee, intr-o călătorie către necunoscut. Un ţigan vrea sa

le cumpere peştele si sa-i înşele, dar Marin devine autoritar

pentru prima data in viata lui. Lui Matache i se arata alt orizont :

oraşul Călăraş. Deşi oraşul exercita o oarecare fascinaţie

asupra lui, el are si o alta tristeţe. Îl întâlneşte pe Gavrilă, care ii

spune ca Anica murise si le lăsase doua lucruri :basmaua roşie

si 12 franci, simboluri ale trecerii ei prin lume.

Satul Lăteni nu-i mai atrage pe cei doi si lasă casa lui

Gavrilă, iar cei doi pornesc intr-un alt ţinut lângă apele Ialoniţei.

Aici pământul este mai fertil, dar Bărăganul se uita sălbatic sa

cuprindă totul. Ei se angajează argaţi la Duduca, numita

’’Duduca cea buna’’ pentru ca adăpostea o serie de

dezmoşteniţi ai sortii. Este u prilej pentru autor de a romanţa

viata acesteia.

Matache în dorinţa de libertate îşi părăseşte tatăl si

fuge împreuna cu alţi copii si mai ales leagă o strânsa călătorie

cu Ştirbu. Atras de mirajul călătoriei, alte orizonturi se deschid.

Stirbu întâlneşte pe Costache care ii duce in satul lui unde viata

era la fel de aspră. Matache ajuns la vârsta de 15 ani se

îndrăgosteşte de Tudoriţa care fusese îndrăgostită de Tănase,

dar acesta o părăsise pentru amanta boierului. Tudoriţa nu

poate răspunde sentimentelor de dragoste datorita diferenţei de

vârstă.

Panait Istati se dovedeşte un scriitor obiectiv.

Romanul se încheie cu aceeaşi imagine a ciulinilor, simbol al

durităţii vieţii.