Viata crestina inseamna siguranta valorii sufletesti si a permanentei acestei valori. Asadar optimism, incredere, drum-drept, rodnicie.Mircea Eliade

Ei m-au întrebat care sunt treptele succesului, iar eu le-am răspuns că nu treptele succesului sunt importante, ci treptele împlinirii sufleteşti. Succesul fără scrupule este machiavelic. Împlinirea ta sufletească contează.

Căci ce este, în fond, prietenia, dacă nu acel minunat privilegiu al sufletului în care adevărul se poate odihni.

Sutana nu te mântuie. Mi-a spus un călugăr de acolo. „Domnule Dan, eu am făcut Teologie. Şi era să-mi pierd credinţa.“

Însă cunoaşterea nu provine din cunoştinţe.

Era un copil care se ruga alandala: „Tatăl nostru... ispită... viclean... ceruri...“. Şi Dumnezeu nu s-a supărat: „Zi-le tu că le potrivesc eu“. Mi le potriveşte şi mie Dumnezeu!

Cum să nu? Nu vezi ce graţie are? Ce discreţie? Cum se strecoară? Nici măcar nu mai întoarce capul la lucrurile care mânjesc. În folclorul nostru, totul e alb, e imaculat, nu e nicio nevroză, nicio porcărie istorică. Făt-Frumos nu are timp să o facă pe trubadurul, să-i facă curte Ilenei-Cosânzeana. Se duce direct la ea. S-a născut ca s-o iubească, ea s-a născut ca să-l aştepte. Problema e cu zmeul... În România, toată problema e cu zmeul. Noi nu avem timp de eros ca grecul sau ca orientalul. Asta nu înseamnă că românul e rigid, dimpotrivă. Noi, în locul senzualităţii, punem ceva fulminant: dorul, crucificarea. Peste asta nu se poate trece. De dor s-a întors Făt-Frumos din lumea veşniciei. De dor de Hristos s-a lăsat Brâncoveanu omorât pentru valori mai înalte.

Dan Puric

Tu ai linia și de ce tremură unii tu nu tremuri. Frumos în noi e faptul căutării.

Am devenit un gânditor creştin când mi-am dat seama că fără revelaţie, fără asistenţă divină, nu pot şti nici cine sunt, nici ce este lumea, nici dacă are vreun sens sau nu, nici dacă eu am vreun sens sau nu. Nu pot şti de unul singur, când mi-am dat seama că fără Dumnezeu nu poţi cunoaşte sensul existenţei umane şi universale.Petre Tutea

Am purtat ideile şi credinţa precum poartă vântul microbii.

Omul a depăşit condiţia de animal abia atunci când în el a apărut ideea nemuririi, care nu trebuie confundată nici cu permanenţa speciei, nici cu concepţia estetică a gloriei.

Nivelul meu intelectual, chiar dacă sunt savant, nu depăşeşte nivelul unui popă obscur din Bărăgan. Pentru că preotul ăla, în ritualul lui din biserica aia din lemn sau piatră, stă de vorbă cu absolutul.

A fi sfânt înseamnă a fi suveranul tău perfect.

În Evul Mediu s-a formulat de către filozofii şireţi teoria adevărului dublu: secundum fidem - adevărul după credinţă şi secundum rationem - adevărul după raţiune, ca să aibă cale liberă pentru filozofie. Adică să rătăcească până îi ia dracul... Că poţi, în filozofie, să rătăceşti până devii năuc. Ce-au realizat filozofii prin autonomia lor? Nimic! N-au niciun adevăr.

Un sfânt poate fi şi analfabet, dar e superior unui geniu, fiindcă ideea de sfinţenie e legată de ideea de minune. Un sfânt poate face o minune. Geniul face isprăvi, nu minuni. Lumea, acum e ancorată în cultul genialităţii ca slăvire a progresului în afară. Atât. Or, cu cât suntem mai avansaţi, mecanic şi material, cu atât suntem mai departe de esenţa reală a lumii, de sfinţenie.

Mai multe adevăruri, niciun adevăr!

Umanitatea o iubeşti lesne. Pe om mai greu.

Dacă omul nu e favorizat de divinitate, nu ştie nimic. Dacă e un simplu căutător al adevărului, caută neaflând şi ştie neştiind.

Nu e om, Kant. N-a reuşit să fie om cu toată stabilitatea lui. Iar badea Gheorghe, care se sincronizează cu clopotele de la biserică, e laureat al premiului Nobel pe lângă Kant.

Trebuie să ne golim de prea plinul Eu, ca să mai intre în noi un pic de Dumnezeu.

Religia este expresia unui mister trăit.

Limba română are virtuţi complete, adică poate fi vehicol a tot ce se întâmplă spiritual în om. E foarte greu de mânuit. Prin ea poţi deveni vultur sau cântăreţ de strană. Limba română are toate premisele valorice pentru a deveni o limbă universală, dar nu ştiu dacă e posibil acest marş istoric. Dacă am fi fost un popor cuceritor... Noi, românii, nu punctăm universalitatea nicăieri. Şi asta ne face sceptici. Ceea ce ne lipseşte este îndrăzneala.

Rugăciunea ne arată că umilinţa înalţă, iar nu coboară pe om.

O personalitate este aceea care se dăruieşte, nu se justifică.

Am spus eu odată că dacă un preot din Bărăgan, când se roagă, este Dumnezeu cu el, atunci preotul ăla înlocuieşte toată Academia Română...

Sunt trei mari iluzii ale omului istoric: progresul infinit, autodesăvârşirea şi autosalvarea.

Omul nu e o sumă de miliarde de celule sau de organe. Că nu sunt independente nici ficatul, nici rinichii, nici stomacul, nici creierul, nici sistemul osos. Omul, ca întreg nu poate fi gândit decât biblic; ştiinţific, nu. Moise e mai valabil decât ultima noutate evoluţionistă a ştiinţei.

Democraţia e sistemul social în care face fiecare ce vrea şi-n care numărul înlocuieşte calitatea... Triumful cantităţii împotriva calităţii.

Creştinismul este o religie absolută, dar, vorba lui Gandhi, are un cusur: e prea perfect! Poţi să-l imiţi, imperfect, dar una e imitarea şi alta e participarea care te face să te realizezi în tine, prin el, în mod total.

Fuga de concret este produsă de înţelegerea lucidă a lucrurilor;în zona concretă stăpânind: incertitudinea, neputinţa, suferinţa fără ieşire şi moartea.

Dumnezeu este creator, iar omul imitator.

A fi creştin înseamnă a coborî Absolutul la nivel cotidian.

Inteligenţa, oricât de mare, nu e suficientă pentru a te curăţa de prejudecăţi. Cu cât inteligenţa e mai mare, cu atât prejudecata e mai voinică, pentru că ai aparat s-o justifici.

Fără Dumnezeu, omul rămâne un biet animal raţional şi vorbitor, care vine de nicăieri şi merge spre nicăieri.

Se spune că intelectul e dat omului ca să cunoască adevărul. Intelectul e dat omului, după părerea mea, nu ca să cunoască adevărul, ci să primească adevărul.

Petre Tutea

Autoritate (augeo) are cel care te sporeşte, te adevereşte, ca mama pe copil, profesorul pe elev, sufletul - corpul.

Constantin Noica

Greieruşa

Greu e totul, timpul, pasul.Grea-i purcederea, popasul.Grele-s pulberea şi duhul,greu pe umeri chiar văzduhul.Greul cel mai greu, mai marefi-va capătul de cale.Să mă-mpace cu sfârşitulcântă-n vatră greieruşa:Mai uşoară ca viaţae cenuşa, e cenuşa.

Lucian Blaga

Să mergi frumosFiule, să nuCalci de sus,Să nu înconvoi spinarea.Să mergi frumos şi demn,Şi nezgomotos,Cum merge pe obrazLacrima celui care-a învins.

Fiule, să nuLaşi ochiul să-ţi ruginească.Văzând, vei cunoaşte,Cunoscând, vei birui,Biruind vei fi iubit.Grigore Vieru