CIRIPEL CEL LACOM

Ciripel e un vrbioi rotofei, zburlit si lacom. Cat e ziulica de mare, stolul de vrbii in care

triete Ciripel, se mprtie pe drum, prin ogrzi, dup hrana. Cum una dintre vrbii, alfa

ceva de mncare, odat striga: Cip, Cip. Venii frai si surori, c-am gsit de mncare.

Vrbiile vin, care si de pe unde sunt, si ciugulesc cu plcere.

Iarna e tare grea. De cteva zile s-a strnit o vifornia cumplita. Bietele vrbiue nici grai nu

mai au sa ciripeasc, opie pe zpada ntrita, se strng una intr-alta, se nfoiaz in pene, sa

se mai dezmoreasc dar degeaba.

Of! greu e iarna pentru vrbii, privind Ciripel nemulumit ca-si simea gua goala. De ieri n-am

mai gsit nici un bob de mncare. Nici tu musculie, nici tu nari, nici tu omizi, vai de capul

nostru!

-Ciripel, parca ia fi o curca plouata si nici decum un vrbioi viteaz, ii spuse o vrabie mai

btrna. Iarna e mai greu de gsit mncare, dar tot mai afli grune, firmituri, mai sunt copii

care pun pe pervazul ferestrei resturi de mncare. Copii acetia ne iubesc si ne ajuta sa

trecem iarna mai uor.

-Cirii-ip!cirii-ip...ciripi vrabia cea btrna. Destul am stat la taifas si ne-am vicrit. Vrbii

suntem sau nite roi? Hai sa ne nlam in zbor si sa cutam de mncare! Hai sa veselim

drumeii si copii,

Vrbiile se nlar in stol, se rotir sus, spre bolta ca o cupola de cletar, deasupra caselor,

ogrzilor acoperite toate in strat de zpada. Ciripel s-a nlat si el cu tot stolul, iar cnd s-a

mprtiat in vzduh dup hrana, si-a rotit ochiorii ca bobitele de ienupr si-a rotit cporul

cat o corcodua si ce credei ca a vzut?

Intr-un balcon, pe o masa de lemn era aternut un strat de mlai frmntat. Ciripel cel lacom

zbura acolo. Din casa copii se uitau la fereastra.

-A venit o vrabie, opti unul celuilat cu fereala ca sa nu-i sperie pe Ciripel. Acum vor veni mai

multe, sa vezi ca vrbiua aceasta le da de tire.

-Dar ti-ai gsit, Ciripel cel lacom se gndi ca-i mult mai bine sa-si umple doar el gua si sa nu

mai cheme stolul. Cine tie poate ca atunci cnd vor veni cu toate, nu mai apuca el sa se

sature. Pe cnd aa...uite ce osp! Vrbiile la nceput se nelinitir: unde-i Ciripel? L-o fi

mncat vreo pisica, o fi degerat?

Dar Ciripel se ntorcea rotofei.

-Cip, cip, Ciripel unde-ai fost?

El isi pleca ncet capul si rspundea pocit:

-Am fost dup mncare...dar n-am gsit!

Si aa in fiecare zi pe la prnz Ciripel se desprindea din stol si zbura la csua cu balcon.

Ciugulea, ciugulea, isi umplea gua si apoi se ntorcea. Vrbiile il ntrebau:

-Ciripel, ai gsit?

-N-am gsit.

Si isi fcuse Ciripel o burta cat un ghem de lna.

Intr-o zi , ce sa vezi? Nici n-apuca Ciripel sa nghit un bulgra moale de mlai de pe msua

din balcon, cnd hop! Top!o cioara mare si neagra cat o pisica. Lui Ciripel ii sttu inima in loc

de frica. Cioara ca cioara, clon...clon in plisc cat lua Ciripel de zece ori.

-Cr, cr, du-te mai ncolo , obraznicule, ii croncani cioara. Nu vezi ca m mpiedic de tine?

Ciripel opi speriat in laturi. De frica si de necaz nu mai putea ciuguli nimic. Parca-i sta

firmitura in gat. Pe cnd cioara clon, clon, clon, ciocnea cu pliscul ei tare ca un ciocan in

tblia mesei. Iar a ajuns lng Ciripel.

-Piei din calea mea, ca ndat te jumulesc.

Ciripel ce sa fac? S-a dat intr-un colt si si-a ntins cporul sa prind o firmitura. Dar cioara,

clon i-o trase de sub cioc.

Of ce cioroi cumplit si nesuferit, gndi Ciripel. Dar una e sa spui in gnd si alta e sa spui

tare. Ciripel abia ndrzni sa spun cip, ca cioara ii si plesni in cap cu pliscul.

-terge-o, n-auzi? Si Ciripel zbura, amarat ca vai de el la stolul lui.

A doua zi vrbiuele erau tare flamande. Dar ce se aude? Toate vrbiuele din viin isi nlar

capul. Din deprtare se auzea un ciripit jalnic pip, pip, cip, cip. Ce-i oare? Ciripel. Ce-i cu el?

ce sa fie? Intr-o clipa vrbiile-s acolo la msua din balcon. Si ce vzur? Un vrbioi lacom si

prostu jumuli de o cioara mare si neagra ca o pisica. Si mi ti-l jumulea cioara, de-i scprau

fulgii lui Ciripel, si-l scrmna cu ghearele de-ti venea sa-i plngi de mila.

Intr-o clipa toate vrbiile, zvrrrrr! Deasupra ciorii si da-i, si ciufulete-o, si ciupete-o, si

smulge-i penele, pana cnd cioara a zburat. Ciripel ca vai de el , ameit, jumulit si speriat

sttea pe coltul mesei, cu mlaiul lipit de cioc si pe piept, si atepta judecata vrbiilor.

-Aa flamanzeai tu? Mergeai singur sa ciuguleti? Eti o ruine in stolul nostru, ii spuse vrabia

cea btrna.

-Cirip...incuvinar toate.

-Ramai si ospteaz-te singur frioare, si de-o mai veni cioara, sa ne dai de tire s-o izgonim.

Pofta buna!

Stolul se nla in vzduhul plumburiu.

Vrbioiul cel lacom rmsese singur, stpn pe toata masa cu mlai. Dar ce folos, prietenii il

prsiser. A dat sa mbuce o frm, dar n-a mai fost chip. Parca era amar...parca-i pierise

foamea. Isi lsa pe spate capul, isi roti ochiorii si cerceta zarea ntunecata. Deodat, in

deprtare, un stol de vrbii, ce se lsa pe acoperi. Ciripel btu din aripi si se ndrepta in zbor

grbit intr-acolo. Luai-m cu voi!. Nu tiu daca l-au luat dar vrbiuele sunt bune si

ierttoare.

ngeraul pzitor

Andrei se trezi ca n fiecare diminea zmbind. Apoi se ntrist. Ieri i suprase ngeraul.

Spusese o minciun mamei dei ngeraul i fcea semne disperate s spun adevrul. Oricum

i fusese tare ruine imediat ce terminase s spun c nu el sprsese icoana (cu att mai mult

cu ct fusese singur acas cnd se petercuse "evenimentul") dar parc l-a sgetat ceva prin

inim cnd a vzut cum o lacrim mare se repezise din ochiul drept al ngeraului n jos pe

obraz. Pn atunci ngeraul nu plnsese niciodat. De fapt, era aa de luminos i zmbitor c

nici nu i-a putut nchipui c ngeraul lui poate plnge. i doar l tia de cnd se tia pe el.

Stnd nc n pat, cu ochii nchii, Andrei ncepu s i aminteasc. Va s zic avea cinci ani ...

daaa ... nu inea minte cum se nscuse dar mama i povestise c era diminea i c se

luminase totul n clipa n care a venit el pe lume. Partea asta a povetii i plcea tare mult. i

imagina cum cobora din brae de la Doamne Doamne (aa i spunea el Bunului Dumnezeu)

drept n braele mmicii pe o raz alb de lumin. Primele amintiri ale lui despre ngera erau

destul de vagi. La nceput nu tia c aa l cheam; pur i simplu pe lng mama i tata mai

era cineva. La nceput nu prea l-a vzut dar l simea alturi, cald i protector, mai ales cnd

mmica nu era prin preajm. Dar credea c pe la un an, un an i jumtate deja vorbea cu el.

Era tot un bieel ca el, numai c era blond cu ochi albatri, i parc cretea o dat cu el.

Numai c bieelul sta tia o mulime de lucruri i l nva o mulime de jocuri. Au crescut

mpreun i s-au neles teribil de bine. Asta pn ieri ...

Mama ncepuse pe la doi ani s i povesteasc despre Doamne Doamne i despre cum merg

lucrurile n cer i pe pmnt. Prietenul lui o mai corecta pe ici pe colo, optindu-i la ureche.

Abia atunci realizase c numai el l vedea pe bieel i se bucurase ntr-un fel. Totui, ar fi vrut

ca mama lui s se joace cu amndoi. Dar ngeraul nu se supra. Spunea mereu c venise

numai pentru el, pentru Andrei. Apoi mama l-a nvat trei rugciuni: "Tatl nostru",

"mprate Ceresc" i "nger, ngeraul meu " i i-a explicat c Bunul Dumnezeu trimite

fiecruia, nc de la natere, cte un ngera pzitor cu care i va petrece toat viaa i care

va ajuta fiecruia s mearg pe drumul cel drept pn la Doamne Doamne. Va s zic

bieelui era ngeraul lui pzitor ...

i mami i tati aveau cte unul ... i vzuse el, dar erau mari ca prinii lui aa c nu ncercase

s i invite la joac.

ngeraul lui l ferise de multe ... Atunci cnd srise s-l mute un cine se aezase n faa lui

i parc devenise dintr-o dat strlucitor i cinele rmsese pe loc o clip i luase drumul

napoi cu coada ntre picioare! i apoi cnd fusese cutremur ?! Nu-i spusese ngeraul s se

duc s-i trezeasc prinii?

Va s zic de jucat s-au jucat, lucruri bune a nvat, de aprat l-a aprat ... i el?

Totul pornise de la mingea cea nou. Mami plecase la cumprrturi, tati era nc la serviciu i

el ardea de nerbdare s se joace cu mingea cea nou. Ar fi ieit imediat afar, dar trebuia s-o

atepte pe mami. i brusc s-a decis s-o ncerce n cas. Degeaba I-a spus ngeraul c o s

fac o boroboa i c cel mai bine ar fi s atepte, c este o virtute rbdarea i c nu este

frumos s i supere prinii. Andrei lu mingea i i trase un ut - pe jos, ca s nu drme

nimic. Dar mingea se lovi cu putere de ua dulapului i o icoan mic de sticl a Maicii

Domnului czu i se sparse cu zgomot. Prerea de ru cu sperietura se amestecar i pentru o

clip i veni s plng. Se repezi la minge i ddu s o duc n camera lui, parc pentru a o

pedepsi pentru fapta rea. Dar tocmai atunci intr mama pe u. Cnd l-a ntrebat ce s-a

ntmplat a spus repede mai mult optit: "N-am spart-o eu!" Puine cuvinte dar ce urmare!

Mama s-a suprat, iar ngeraul a nceput s plng i a plecat!

Pentru prima oar ngeraul a plecat de lng el. L-a cutat o mulime i nu l-a gsit. Nu a

venit nici seara. De obicei, cnd spunea rugciunile nainte de culcare, ngeraul ngenunchia

lng el, n dreapta lui i umr lng umr se rugau mpreun. i de fiecare dat cnd spunea

"nger, ngeraul meu" acesta parc se nconjura cu lumin i mai cretea un pic. Dar acum le

spusese singur. Lacrimi calde i umplur ochii. Oare de ce minise? Oricum mama i-ar fi dat

seama. Aa se suprase i ea; poate c nu-I prea att de ru de icoan ct de faptul c

fusese prima minciun pe care o auzise de la Andrei.

Asta era ... fapta urt fusese fcut. Se ddu jos din pat i pentru prima dat n viaa lui, n

genunchi, nu mai spuse rugciunile nvate. ncepu s plng i cu glas sczut zise:

- "Doamne Doamne, te rog s m ieri c am minit! tiu c nu este bine i c nu trebuie s

fac asta! Te rog s mi trimii ngeraul napoi i promit s nu mai fac! i te mai rog s o

mpaci pe mama!"

Nu putu s spun mai mult i izbucni n lacrimi. Cnd plngea mai cu foc simi lng umrul

drept o cldur i pentru o clip crezu c mama sa se apropiase i l mngia. Cnd ridic

capul, lacrimile uitar s mai curg: ngeraul lui era din nou lng el. Parc era un pic mai

mic, dar pe faa lui nu se citea nici o urm de suprare. Era tot numai zmbet, blndee i

iubire. Viaa era frumoas din nou! Cu siguran nu va mai mini niciodat!

Din canatul uii, mama l privea cu dragoste pe copil i se ruga la Bunul Dumnezeu s l ajute

i pe el i pe ngera s mearg mereu pe calea cea dreapt a mntuirii. Spera din toat inima

ca fiul ei s l vad toat viaa pe ngera i s i dea ascultare n tot ce va nfptui i gndi.

"Povestea Nucii laudaroase "de Vladimir Colin

A fost odat o nuc , o nuc ... ei , ca toate nucile ! i nuca asta cretea ntr-un nuc . Dar

nucul nu mai era ca toi nucii ... i tii de ce ? Pentru c nucul sta se pomenise crescnd

n pdure . Nu tiu cum ajunsese acolo , printre stejari i fagi , dar ce tiu , e c acolo tria

de ani i ani de zile . i uite c printre nucile pe care le fcuse era i nuca noastr .

Ei , i ntr-o bun zi vine un urs mare , mai mare chiar dect nenea Ni , i se ntinde sub

nuc s trag un pui de somn .

-Ah , ce bine o s dorm ! spuse ursul i se puse cu burta n sus , cu labele pe dup ceaf i

ncepu s sforie : Sfrrrr-mrrr ! Sfrrr-mrrr !

Tocmai atunci , creanga pe care tocmai sttea spnzurat nuca noastr strig vesel -Ei ,

nuc-nucuoar ! Gata , poi s-i dai drumul , c eti coapt bine ...

Firete , nuca nu atept s i se spun de dou ori . Se arunc de pe creanga ei , fr umbrel

sau paraut , se arunc vitejete , aa cum se arunc nucile i ... drept pe nasul ursului se

opri

-Vleu ! rcni ursul , deteptat fr veste , dar nepricepnd ce-l izbise tocmai de nas ( care e

partea lui cea mai simitoare ) se ridic degrab i-o lu la sntoasa .

-Ehei , ai vzut cine sunt eu ? strig atunci nuca .

Sunt pesemne nespus de puternic dac pn i ursul se teme de mine

Iepurele , care vzuse tot ce se petrecuse , se apropie tremurnd de nuc i o rug cu glas

stins :

-Puternic nuc , milostivete-te de un biet iepure ! ... S nu m mnnci !

-Bine , i rspunse nuca . De ast dat te iert , dar vezi s nu m superi prea tare i s nu-mi

mai iei nainte c de ! nu tiu , zu

Veveria se rug i ea , plngnd :

-Of i of , puternic nuc ! ndur-te i de o biat veveri ... N-o mnca nici pe ea !

Ia ascultai , fpturi neroade ! se supr de ast dat nuca . Ce , vrei s m lsai s mor de

foame ? ... Pi , mine o s vin lupul s m roage s-l cru , apoi mistreul , apoi cine mai

tie care alt neisprvit ... i eu ? V-ai gndit c i eu trebuie s m hrnesc ? Doar sunt o

nuc adevrat , o nuc puternic , o nuc ... Ehei , ce tii voi !

Iar n tcerea aceea se auzeau cnd i cnd nite ipete grozave :

-Unde-s lupii , urii i mistreii ? Unde-s leii , zmeii i balaurii ? ... Vreau s le trag o mam de

btaie i s-i nghit pe nemestecate !

Aa striga nuca de rsuna pdurea , i nici lupii , nici urii , nici mistreii , ba nici chiar leii ,

zmeii i balaurii nu cutezau s crcneasc .

Dar ntr-o zi veni un bieel , se plimb prin pdure , gsi nuca i , dup ce-i sparse coaja o

mnc .