Circulatia la mamifere

Eseu: Circulaţia la mamifereCirculaţia dublă: Sângele trece de două ori prin inimă, în cadrul celor două circulaţii:mică şi mare şi completă -sângele neoxigenat nu se amestecă cu cel oxigenat.

Inima: situată în cavitatea toracică, între cei doi plămâni;-prezintă patru cavităţi (două atrii şi două ventricule) separate prin valve atrio-ventriculare care permit trecerea sângelui doar din atrii în ventricule;-prin ventriculul stâng porneşte artrera aortă ce transportă sânge oxigenat, iar din ventriculul drept porneşte artera pulmonară cu sânge încărcat cu dioxid de carbon;-în atriul drept sosesc venele cave (superioară şi inferioară) ce transportă sânge cu substanţe nutritive şi dioxid de carbon, iar în atriul stâng sosesc patru vene pulmonare ce transportă sânge oxigenat de la plămâni.

Sângele este alcătuit din plasmă şi elemente figurate:- plasma: transportă nutrimente, substanţe rezultate din catabolism precum şi hormono; factori plasmatici ai coagulării;-eritrocitele (globulele roşii): transportă gaze respiratorii care formeaza combinaţii labile cu hemoglobina;-leococitele (globulele albe): realizeaza fagocitarea particulelor străine organismului deci au rol de imunitate;-trombocitele (plachete sanguine): au rol în coagularea sângelui.

Accidentul vascular este o afecţiune a sistemului circulator la om:-cauze: ateroscleroza, hipertensiune după infarct miocardic;-simptome: pareze, paralizii, tulburări senzoriale, tulburări de vorbire, memorie, vedere, comă.

Digestia la mamifere

Eseu: Digestia la mamifere

Enumerarea organelor tubului digestiv: Cavitatea bucală, faringe, esofag, stomac, intestin subţire, intestin gros.

Tipuri de transformări suferite de alimente în cavitatea bucală:-mecanice (mărunţire);-fizice (dizolvare, umectare cu ajutorul salivei);-chimice (descompunerea amidonului copt sub acţiunea amilazei salivare în dextrine şi maltroză).

Localizarea pancreasului:-pancreasul este situat sub stomac.

Enzimele conţinute de sucul pancreatic:-enzime lipolitice: lipază pancreatică;-enzime glicolitice/amilolitice: amilaza pancreatică.

Corespondenţe între particularităţile tipurilor de dinţi şi modul de hrănire al mamiferelor:-incisivii -taie hrana, funcţionează prin forfecare; la rozătoare sunt foarte dezvoltaţi şi au creştere continuă;-caninii -sfâşie hrana; la carnivore sunt mari şi la închiderea gurii, trec unul pe lângă altul servind la reţinerea prăzii;

-premolarii şi molarii -mărtunţesc hrana; la rozătoare şi erbivore au zimţi şi funcţionează prin pilire; la carnivore au creste înalte şi funcţionează prin forfecare; la omnivore au relief rotunjit şi funcţionează prin strivire.

Corelaţia între regimul alimentar la om şi litiaza urinară:-un regim alimentar bogat în carne va acidifia urina şi va favoriza precipitarea acidului uric;-un regim alimentar bogat în lapte şi vegetale va alcaliniza urina şi va favoriza precipitarea carbonaţilor şi fosfaţilor;-un regim alimentar bogat în dulciuri şi cartofi favorizează precipitarea oxalaţilor.

Excretia - proces necesar in realizarea functiei de nutritie

Eseu: Excreţia - proces necesar în realizarea funcţiei de nutriţie

Excreţia este procesul prin care se elimină din organism produşi finali de metabolism (amoniac, uree, acid uric), apă, săruri minerale, precum şi diferite substanţe ajunse incidental în organism, ca medicamentele, substanţele aflate în exces, neutilizabile sau cu acţiune toxică.

Transpiraţia reprezintă eliminarea vaporilor de apă la plante; se produce mai ales în frunze; este necesară deoarce: determină ascensiunea sevei brute, limitează supraîncălzirea plantei, asigură schimbul de gaze necesar fotosintezei şi respiraţiei pentru că implică menţinerea ostiolelor deschise.

Sistemul excretor la mamifere este format din: rinichi (zona corticală granulară la exterior şi zona medulară la interior cu piramidele renale); căi urinare extrarenale -retere, vezica urinară şi uretra.

Nefronul: este unitatea morfologică structurală şi funcţională a rinichiului. Este alcătuit din: corpusculul Malpighi (glomerul + capsula Bowman) şi tub urinifer (tub contort proximal + ansa Henle + tub contort distal).Funcţia este de a forma urina; aceasta se formează prin procesul de ultrafiltrare glomerulară prin procese de reabsorbţie şi secreţie tubulară.

Litiaza renală este o afecţiune a sistemuli excretor la om:-cauze: tuburări în metabolismul apei şi al mineralelor, avitaminoza, hiperparatiroidism, tipul de alimentaţie;-simptome: formarea de calculi care provoacă leziuni ale căilor urinare, hemoragii, febră, greţuri matinale, vărsături, durere.

Locomotia - functie de relatie a organismelor

Eseu: Locomoţia - funcţie de relaţie a organismelor

Alte funcţii ale organismelor animale: funcţiile de nutriţie, realizată cu ajutorul sistemelor digestive, respirator circular şi excretor; funcţia de reproducere, realizată de organele care alcătuiesc sistemul reproducător.

Ţesutul muscular striat: este localizat în muşchii scheletici fixaţi pe oasele scheletului; fibrele musculare striate sunt polinucleate, în structura lor se găsesc miofibrile formate din miofilamente de actină şi miozină grupate în discuri clare şi întunecate, dispuse altern şi organizate în sarcomere; contracţiile sunt lente şi involuntare.

Oasele care alcătuiesc membrele anterioare la mamifere sunt grupate în oasele centurii scapulare (cavicula şi omoplatul) şi oasele părţii libere (humerus, radius şi ulna, carpiene, metacarpiene şi falange).

Mamiferele terestre se clasifică după tipul de mers în: plantigrade, digitigrade şi unguligrade.

Adaptări ale scheletului uman la mersul biped: curburile coloanei vertebrale şi ale plantei piciorului, lărgirea bazinului.

Maduva spinarii

Eseu: Măduva spinării -componentă a sistemului nervos central

Măduva spinării este localizată în canalul vertebral. Este formată din două tipuri de substanţă nervoasă: cenuşie - situată central, contine corpii celulari ai neuronilor si substanţă albă - situată periferic, contine axoni grupati în fascicule.• Neuronul este alcătuit din corp celular şi prelungiri (una sau mai multe dendrite şi un axon). Corpii neuronilor formează substanţă cenuşie a sistemului nervos, iar prelungirile formează substanţa albă. Neuronul are aceleaşi componente ca restul celulelor: membrana (neurilema), citoplasma (neuroplasmă), nucleu şi prezintă organite celulare comune (lipseşte centrozomul) şi organite celulare specifice (corpusculul Nissl şi neurofibrilele). Axonul este izolat de teci: teaca de mielină (întreruptă) din loc în loc, teaca Schwann şi teaca Henle. În partea lui terminală axonul se ramifică, fiecare ramificaţie axonică are butoni terminali). În care se găsesc vezicule cu mediator chimic pentru transmiterea impulsurilor nervoase de la un neuron la altul sau de la neuron la efector (fibră musculară).• Funcţia de conducere a măduvei spinarii este realizată de substanţa albă, cu axoni grupaţi în fascicule. Acestea sunt:- căi ascendente, care conduc informaţii spre creier şi sunt căi senzitive- căi descendente, care conduc impulsuri motorii (comenzi) de la creier către efectorii din organism; sunt căi motorii;- căi care leagă între ele diferite etaje ale măduvei prin fibre de asociaţie, intercalare.• Funcţia reflexă a măduvei spinării: in măduvă, în substanţa cenuşie, se găsesc centrii unor reflexe. Prin reflex se înţelege reacţia de răspuns a organismului la acţiunea unor stimuli. Reflexele medulare se clasifică astfel:- somatice, unele mai simple, numite monosinaptice (exemplu: reflexul rotulian), altele mai complexe, numite polisinaptice (exemplu: reflexele de flexie);- vegetative, prin care este coordonata activitatea organelor interne (exemplu: reflexul de micţiune).Activitatea acestor centri este subordonata organelor din encefal.• Afecţiunile sistemului nervos cele mai cunoscute sunt: boala Parkinson, paraliziile, epilepsia, scleroza în plăci. Paraliziile pot fi cauzate de infecţii, ruperea sau obturarea unor vase de sânge, sau tumori.

Organele de simt ale mamiferelor

Organele de simt ale mamiferelor

5 organe de simt si excitantul specific: -ochiul contine receptori vizuali care sunt stimulati de lumina: radiatiile spectrului vizibil -urechea contine receptori acustici stimulati de sunete si receptori vestibulari stimulati de modificarile pozitiei capului si corpului in miscare. -nasul contine in mucoasa olfactiva receptori olfactivi stimulati de substante chimice

volatile difuzate in mucus. -limba contine receptori gustativi stimulati de substante chimice sapide dezvoltate in saliva -tegumentul contine receptori tactili stimulati de deformarile tegumentului.

Localizarea receptorilor pt fiecare organ de simt: -receptorii vizuali sunt localizati in retina-stratul intern al globului ocular -receptorii acustici sunt situati in organul lui Corti aflat in melcul membranos al urechii interne -receptorii vestibulari se afla in crestele ampulare al canalelor semicirculare membranoase, precum si in maculele otolitice din utricula si sacula; ambele tipuri de receptori vestibulari se afla in urechea interna.-receptorii gustativi se afla in mugurii gustativi de la nivelul papilelor gustative din mucoasa linguala, labiala, epiglotica etc. -receptorii tactili se afla in epiderm, derm si hipoderm-straturi ale tegumentului. Receptorul olfactiv e un neuron bipolar care prezinta dendrita cu cili pt a creste suprafata de contact cu stimulul. Axonii neuronilor olfactivi constituie nervii olfactivi care transmit influxul nervos la encefal. Tipuri de celule receptoarevizuale sunt celulele cu bastonase pt vederea nocturna si celulele cu conuri pt vederea diurna si color. In mucoasa linguala exista chemoreceptori gustativi,termoreceptori stimulati de variatii termice, receptori tactili stimulati de deformarile mucoasei produse la atingere, receptorii pt durere stimulati de leziuni celulare.

Reproducerea la plante

Reproducerea la planteReproducerea functie fundamentala a organismelor vii prin care se realizeaza perpetuarea speciei. Tipuri fundamentale de reproducere: asexuata si sexuata.Reproducerea sexuata e procesul prin care in urma contopirii a 2 gameti de sex opus rezulta zigotul ce va forma un nou individ. Reproducerea asexuata se realizeaza fara fecundatie si se poate realiza prin spori sau prin organe vegetative ca tulpinile subterane.Tipuri de tulpini subterane: -bulbi, la ceapa -rizomi, la feriga -tuberculi, la cartofiInmultire asexuata artificiala: -butasire: vita-de-vie, begonii -marcotaj: coacaz si vita-de-vie -altoire:mar, par, prun, cais, gutui -microbutasire: plante ornamentale: crizantemaFloarea hermafrodita la angiosperme:-Androceul reprezentat de totalitatea staminelor e componenta barbateasca a florii. Stamina e formata din:conectiv prin care stamina se prinde de receptacul, filament, antera care e locul unde se formeaza grauncioarele de polen.-Gineceul reprezentat de totalitatea carpelelor, e componenta femeiasca a florii. E format din avor, stil si stigmat. In ovar se afla camera ovariana ce contine ovule.

Fecundatia e procesul de contopire al gametilor de sex opus- nuclee spermatice si oosfera si respectiv, cu nucleul secundar. Un nucleu spermatic si oosfera formeaza embrionul, iar celalalt nucleul spermatic si nucleul secundar formeaza albumenul sau endospermul secundar. Acest tip de fecundatie e dubla. Din ovul se formeaza samanta iar din peretele ovarului se formaeza fructul.

Reproducerea sexuala, forma esentiala de reproducere

Eseu: Reproducerea sexuală, formă esenţială de reproducere

Reproducerea sexuală este procesul care asigură perpetuarea speciei şi care se realizează prin contopirea (fecundaţia)gameţilor - celule haploide (n) rezultate din diviziunea meiotică. În urma fecundaţiei se formează celula ou sau zigotul (2n) din care în urma proceselor de diviziune, creştere şi diferenţiere, se formează un nou organism.

Componentele şi rolul sistemului reproducător masculin:-gonade - testicule: produc spermatozoizi (spermatogeneză) şi secretă hormonii sexuali masculini;-conducte genitale - canale eferente, canalul epididimar, canal deferent, canalul ejaculator, uretra: acumulează şi conduc sperma;-organe genitale externe - penisul: este organul copulator;-glande anexe - veziculele seminale: secretă lichid spermatic şi colectează sperma pe masură ce este produsă de testicule;-prostata: secretă un lichid ce intră în constituţia spermei.

Componentele sistemului reproducător feminin:-gonade -ovare;-conducte genitale -oviducte (la om, trompe uteriene), uter, vagin;-glande anexe -glande mamare.

Ovulaţia = expulzarea oulului din ovar.

Fecundaţia = contopirea gametului masculin (spermatozoid) cu gametul feminin (ovul), rezultând celula-ou (zogot). Are loc în oviducte.

Nidaţia = implatarea/fixarea preembrionului în mucoasa uterului.

Una din bolile cu transmisie sexuală la om este sifilisul.Metoda de prevenire a acestei boli este folosirea prezervativului.

Respiratia - functie indispensabila vietuitoarelor

Eseu: Respiraţia - funcţie indispensabilă vieţuitoarelor

Ecuaţia respiraţiei aerobe: C6H12O2 + 6O2 -> 6CO2 + 6H2O +675Kcal

Sistemul respirator include două grupe de organe: căile aeriene (fosele nazale, faringe, laringe, trahee, bronhii) şi organele adaptate pentru schimbul de gaze respiratorii: plămânii.

Particularităţile care permit alveolelor să realizeze schimbul de gaze sunt: peretele alveolar foarte subţire, format dintr-un epiteliu unistratificat şi reţeaua bogată de capilare de sânge prezentă la nivelul epiteliului alveolar.

Un rol important în realizarea schimbului de gaze de la nivelul plămânilor îl are ventilaţia pulmonară.

La mamifere un rol important în ventilaţie îl au, pe lângă muşchii intercostali şi muşchiul diafragmă care separă cele două cavităţi. Un rol important îl au aceşti muşchi în mărirea şi micşorarea volumului cutiei toracice şi variaţiile de presiune pe care le determină.

Ventilaţia pulmonară este compusă din două procese fiziologice: inspiraţia şi expiraţia.În ispiraţie, muşchii intercostali şi diafragmul se contractă, volumul cutiei toracice creşte, presiunea aerului intrapulmonar scade şi aerul intră în plămâni; în expiraţie muşchii

respiratori se relaxează, volumul cutiei toracice scade, presiunea aerului intrapulmonar creşte şi aerul iese din plămâni.

Trei afecţiuni ale sistemului respirator: bronşita, reprezintă inflamarea epiteliului bronhiilor datorită unor germeni patogeni sau agenţi poluanţi; pneumonia, cauzată de infecţii la nivelul plămânilor datorate unor bacterii, frig etc.; TBC-ul -provocat de bacilul Koch.

Respiratia in lumea vie

Respiraţia este procesul prin care organismele mobilizează energia stocată în substanţe organice, în vederea utilizării acesteia.În lumea vie există două tipuri de respiraţie: aerobă şi anaerobă; -aerobă: reprezintă oxidarea totală a unor substanţe organice, în prezenţa oxigenului

rezultând substanţe anorganice şi energie; ecuaţia chimică:

substanţe organice + O2 -> CO2 + H2O + energie -anaerobă: reprezintă oxidarea parţială a unor substanţe organice, cu formarea tot a unor

compuşi organici, dar şi a CO2 (eventual) şi cu eliberarea unei cantităţi mici de energie; ecuaţia chimică:

substanţă organică A -> substanţă orgnică B + CO2 + energie

Căile respiratorii extrapulmonare: cavităţile nazale, faringele, laringele, traheea, bronhiile.Plămânii sunt situaţi în cavitatea toracică şi acoperiţi de două pleure.

Caracteristicile structurale ale plămânilor: formaţi din lobi, segmente şi loburi; conţin ramificaţii ale bronhiilor numite bronhiole care nu prezintă inele cartilaginoase doar în ţesut muscular neted; sacii pulmonari (alvolari); alveolele pulmonare realizează schimburile de gaze (prezintă perete alveolo-capilar subţire şi permeabil pentru gazele respiratorii).Ventilaţia pulmonară constă în două mişcari respiratorii: inspiraţia şi expiraţia;-inspirţia: proces activ, realizat prin contracţia diafragmului şi a altor muşchi (de exemplu a celor intercostali externi) care rotesc şi orizontalizează coastele;-expiraţia: proces pasiv, realizat prin relaxarea muşchilor inspiratori.Bronşita: cauza apariţiei - inflamarea mucoasei arborelui bronşic; simtome - tuse uscată sau expectoraţii,dureri de cap, febră.

Sensibilitatea si miscarea la plante

Eseu: Sensibilitatea şi mişcarea la planteSensibilitatea este proprietatea organismelor de a reacţiona la stimuli (informaţii) primiţi din mediu.Plantele răspund la stimuli prin mai multe tipuri de mişcări: tactisme (mişcări pe care le realizează celulele mobile); tropismele (mişcări orientate ale organelor plantei) şi nastiile (mişcări neorientate ale organelor plantei).Tactismele sunt mişcările pe care le realizează celulele mobile, cum sunt gameţii (gametul masculin este atras chimic de cel feminin -chimiotactism pozitiv).Mişcările orientate ale organelor plantei (tropisme) pot fi:-fototropisme - mişcări determinate de direcţia de acţiune a luminii: pozitv (floarea-soarelui) şi negativ (rădăcinile);-geotropisme - mişcări detrminate de direcţia de acţine a forţei de gravitaţie; pozitiv la rădăcini şi negativ la tulpini;-hidrotropism -orientarea rădăcinilor spre sursa de apă;-chimiotropism -orientarea rădăcinilor spre substanţe nutritive.

O corelaţie posibilă ar fi orientarea frunzelor spre lumină, ceea ce influenţează procesul de

fotosinteză.Frunzele unei plante prezintă fototropism pozitiv, orientându-şi limbul frunzei cu epiderma superioară sub care se găseşte ţesutul palisadic, bogat în cloroplaste, spre lumină. Astfel, cantitatea de lumină absorbită fiind maximă, creşte şi intensitatea fotosintezei.

Sisteme implicate in realizarea functiei de relatie a organismului animal

Eseu: Sisteme implicate în realizarea funcţiei de relaţie a organismului animal

Organe de simţ la mamifere;-ochiul conţine celule fotosensibile care recepţionează energia luminii şi o transformă în impulsuri nervoase;-rechea conţine celule epiteliale senzoriale care recepţionează undele sonore şi le transformă în impulsuri nervoase;-nasul conţine neurono olfactivi care recepţionează diferite substanţe olfactive, volatile şi solubile.

Măduva spinării: este localizată în canalul vertebral. În secţiune transversală prezintă:substanţa cenuşie situată central în forma literei H şi substanţă albă, situată la periferie.

Encefalul este situat în cutia craniană. Componentele encefalului: trunchiul cerebral, cerebelul, diencefalul şi emisferele cerebrale.

Scoarţa cerebrală; prezintă arii care îndeplinesc funcţii diferite: arii senzitive (vizuală, auditivă. olfactivă, gustativă, somestezică) care primesc informaţii de la organele de simţ şi le transformă în senzaţii - arii motorii care comandă mişcările, mai ales pe cele voluntare; arii de asociaţie - au funcţie de legătură şi realizează o prelucrare complexa a informaţiei.

Sistemul locomotor este alcătuit din sistemul osos şi sistemul muscular; scheletul intervine în mod pasiv, iar musculatura în mod activ în ralizarea locomoţiei.

Receptorii vestibulari din ureche recepţioneza stimuli reprezentaţi de variaţiile acceleraţiei mişcării rectilinii şi declanşează impulsuri nervoase care pe cale nervoasă, pot ajunge la cerebel, iar de aici la musculatură, pentru menţinerea echilibrului.

Sistemul circulator la mamifere

Eseu: Sistemul circulator la mamifere

Elementele figurate ale sângelui:-hematiile (globulele roşii) - au rol în transportul gazelor respiratorii-leucocitele (globulele albe) - au rol în procesul de imunitate al organismului -trombocitele - cu rol important în coagularea sângelui.

Inima mamiferelor este tetracamerală (2 atrii şi două ventricule), situată în cutia toracică între cei doi plămâni. Atriul drept comunică cu ventriculul drept prin orificiul artioventricular drept prevăzut cu valvulă tricuspidă; atriul stâng comunică cu ventriculul stâng prin orificiul atrioventricular stâng prevăzut cu o valvulă bicuspidă. Vasele de sânge cu care comunică direct compartimentele inimii sunt: -artera aortă care porneşte din ventriculul stâng şi transportă sânge cu oxigen la toate ţesuturile din corp; -venele cave (superioră şi inferioară) care aduc sângele cu dioxid de carbon de la ţesuturile corpului la inimă, în atriul drept;

-artera pulmonară care porneşte din ventriculul drept şi transportă sânge cu dioxid de carbon la plămâni pentru a se oxigena-venele pulmonare care aduc sânge cu oxigen de la plămâni la inimă, în atriul stâng.

Vascularizaţia nutritivă a inimii este extrem de bogată; este asiguratp de două artere coronare - dreaptă şi stângă - care se desprind de la originea aortei.

Capilarele de sânge sunt cele mai mici vase; au pereţii foarte subţiri şi permeabili, cu un singur strat de celule epiteliale pavimentoase turtite; ele cedează lichidului interstiţial oxigenul şi substanţele nutritive şi preia substanţele rezultate din activitatea metabolică a celulelor şi dioxidul de carbon.

Boli ale sistemului circulator: ateroscleroza - este cauzată de depunerile de lipide, colesterol sau chiar unele săruri minerale pe faţa internă a arterelor mari.

Structura si functiile maduvei spinarii la mamifere

Eseu: Structura şi funcţiile măduvei spinării la mamifere

Măduva spinării:-localizare: în canalul vertrebral;-organizare structurală: măduva spinării este formtă don sunbstanţă cenuşie situată la interior şi substanţă albă situată la exterior.

Componentele unui reflex medular:-precizarea stimulului:--alungirea muşchilor care menţin poziţia corpului şi a tendoanelor acestora;--stimuli potenţiali nocivi (înţepătură, obiect firbinte etc.).-tipuri de neuroni implicaţi:--neuroni senzitivi (care sunt în legătură cu receptorii);--neuroni de asociaţie (intercalari);--neuroni motori (care transmit comenzi la efectori).

REflexul este răspunsul organismului la un stimul, cu ajutorul sistemului nervos.Baza anatomică a actului reflex este arcul reflex format din: receptor (R), cale aferentă / senzitivă (C.S.), centru nervos (C.N.), cale aferentă/motoare (C.M.) şi efector (Ef.).

-centrul nervos: în substanţa cenuşie medulară;-fector: -musculatura scheletică şi viscerală;-glande;-răspuns: -concentraţie musculară;-secreţie glandulară.

Funcţia reflexă se realizează prin substanţa cenuşie.-Tipuri de reflexe -reflexe medulare somatice: monosinaptice -reflexul rotulian;

polisinaptice - reflexele de apărare;-reflexe medulare vegetative: reflexul de micţiune, defecaţie; vasoconstricţie etc.

Funcţia de conducere se realizează prin substanţa albă pe căi ascendente (ale sensibilităţii) şi căi descendente (ale motilităţii)

Afecţiuni ale sistemului nervos: monolegie (paraliza unui membru); tetraplegie (paralizia tuturor membrelor).

Trunchiul cerebral si emisferele cerebrale la mamifere

Eseu: Trunchiul cerebral şi emisferele cerebrale la mamifere

• Sistemul nervos central este compus din măduva spinări şi encefal.• Trunchiul cerebral este alcătuit din: bulb rahidian, puntea lui Varolio şi mezencefal. • Trunchiul cerebral este compus din:

- substanţă cenuşie organizată în nuclei senzitivi, somatomotori, vegetativi şi proprii. Nucleii senzitivi primesc impulsuri de la receptorii organelor de simţ din limbă, ureche, piele şi muşchii capului. Axonii neuronilor din aceşti nuclei transmit impulsuri spre alte etaje ale nevraxului.Nucleii somatomotori comandă mişcari ale muşchilor feţei, limbii, faringelui, gâtului. Nuclei vegetativi sunt centrii unor reflexe vegetative ca reflexul salivar, gastrosecretor, lacrimal. Uni au rol în coordonarea automatismului ventilaţiei şi a activităţii cardiovasculare. Nucleii trunchiului cerebral sunt subordonaţi etajelor superioare din nevrax.- substanţa albă care are rol de conducere ascendentă şi descendentă a influxurilor nervoase, precum şi de conexiune a componentelor trunchiului cerebral.

•Ariile funcţionale ale scoarţei cerebrate sunt:- senzitive, unde sunt percepute senzaţii specifice de văz, auz, gust, miros, atingere etc.;- motoare, de unde sunt comandate mişcările voluntare;- de asociaţie, unde sunt prelucrate complex informaţiile care capată semnificaţii şi înţelesuri.

•Boli ale sistemului nervos: boala Parkinson şi epilepsia.