Ciocoii vechi si noi - Nicolae Filimon comentariu pe capitole - roman traditional realist-obiectiv -

Cap IJunele, un fiu al unei slugi de la curte, avea o scrisoare pentru

postelnicul. Scrisoarea era din partea tatalui junelui, in care il ruga pe postelnic sa-l primeasca pe fiul sau la curte si sa accepte 2 bote cu pastravi si 10 gaini. Postelnicul ii porunceste vatafului sa primeasca baiatul in curtea sa si sa-l faca ciubucciu. Vataful ii arata camera unde va locui, de un stanjen patrat, cu o vatra pe care se afla un ibric colosal. In celalalt unghi era asezat era asezat un dulap si o multime de feligene pentru cafea. Patul era mizerabil, facut din cateva scanduri, cu o patura de lana albastra, iar pe pereti se aflau cateva tablouri cu vopsea proasta. Dinu Paturica se uita cu dis[ret la camera lui, dupa care deschide geamul si aduna ratele, gainile, gastele, cocosii, apoi se indreapta catre bucatarie. Ajungand acolo, devine foarte vesel cand vede tigaile de diferite marimi in care se pregateste mancarea.Cap. II

Postelnicul Andronache devenise mare postelnic furand din timpul cand era camaras si, unindu-se cu hotii si talharii de pe drumuri, in trei ani isi cumparase 10 mosii, cateva familii de tigani, case, vile, si altele. El se indragostise de Maria, unica fiica a banului C, ai incercase de mai multe ori sa-i ceara mana dar de fiecare data nu avea curaj. Intr-o buna zi, a izbutit. Banul C nu i-a dat nici un raspuns, dar s-a dus apoi la fiica lui, o fata de vreo 14 ani, cu pielea alba, buze frumoase, dintii albi si frumosi, cu niste gene “ca pana corbului”, un trup de o forma minunata, la care i se adaugau niste maini delicate de nimfa. Auzind numele viitorului ei sot, ales de voda, Maria ii raspunde tatalui cu o ura desavarsita ca nu vrea sa auda de acest ticalos, si ca mai bine s-ar duce la manastire. Batranul se bucura in clipa in care aude aceste cuvinte si o imbratiseaza. Domnitorul Caragea Voda il invita pe banul C la curtea domneasca. Autorul narator intervine cu o descriere a palatului domnesc. Ajuns la curte, coboara din trasura si intra in sala, unde saruta mana domnitorului cu neplacere.Cap. III

Banul a fost chemat cu Caragea intr-o camaruta. Caragea ii povesteste de amorul pe care-l nutreste postelnicul Andronache pentru Maria. Banul C isi apara fiica, nerenuntand la ideea ca nu vrea ca Maria sa se marite cu Andronache. Cap.IV

Postelnicul Andronache, iesit la o plimbare pe un armasar arabic, observa o femeie de 20 de ani, foarte frumoasa. Intorcandu-se la curte, el intreaba o sluga de fata din Ulita Izvorului. Afla ca o cheama Duduca , iar aceasta devine in scurt timp amanta postelnicului. Un calemgiu se indragosteste de Duduca, ii face serenade seara, si, usor-usor, cei doi se expun in vazul lumii fara a crede ca pot fi observati. In scurt timp, vestea ajunge la postelnicul Andronache,

1

care, intr-un moment de furie, ii spune Duducai sa paraseasca casa lui. Aceasta simuleaza un lesin, si il sperie pe postelnic, pana cand ajunge sa planga ca un copil si ii cere iertare. Cap. V

A doua zi dupa sosirea lui, Paturica este chemat de Andronache pentru a-i examina spiritul si inteligenta, pentru a vedea ce poate face din dansul. Postelnicul afla de la tanarul ciocoi ca stie sa scrie, sa citesca, ca a fost cu vinaritul, oieritul si fumaritul. Postelnicul Andronache il ia sub ingriojirea lui si-l trimite la scoala domneasca sa invete greaca. In schimb, tanarul ciocoi trebuia ca de dimineata sa-l frece pe picioare, sa-l ajute sa se imbrace, sa-i aduca dulceata, cafea si ciubuc. Ciocoiul considera ca decat sa invete o limba moarta mai bine citea ceva care sa-l ajute. El face ce poate spre a deveni perfect in arta ipocriziei si a perfidiei. Paturica se hotaraste sa devina un om mare si bogat, si nici un obstacol nu-l va putea abate de la aceasta idee fixa. Toate serviciile fata de stapanul sau le executa cu cea mai mare iuteala, gratie, si un fel de afectiune incat fanariotul incepuse sa-l creada unul din cei mai credinciosi servitori ai sai. Paturica se dadea bine pe langa toata lumea dar si era dornic sa stie cat mai multe, si astfel, foarte mult timp isi petrecea invatand. Postelnicul il alege pa Paturica sa o pazeasca pe Duduca. Paturica primeste o scrisoare de la tatal sau la care ii raspunde imediat, trimitandu-i scrisoarea printr-un tigan. Cap. VI

In timp ce se ducea la Duduca, Dinu Paturica este strigat de Niculaita, vataful de curte al armasului. Intrand in vorba cu el, el incearca sa afle cat mai mult despre motivul certei celor doi. Descrie felul in care se aranjeaza Duduca, cat timp o privea de afara. Ciocoiul intra la Duduca si ii inmaneaza scrisoarea de la Andronache. Aceaste il ameninta cu mai multe treburi, dar vazand ca Paturica e si el viclean ii spune la sfarsit ca a glumit. Cap.VII Stand la panda, intr-o seara aude lautarii si il vede pe junele amorez. Cand acesta din urma vroia sa se duca la cucoana Ducuca, Paturica ii face o farsa, facandu-l hot. Duduca este nevoita sa se desparta de Iordache (Pe calemgiu il chema Iordache. ).Cap. VIII In dimineata urmatoare Duduca il invita pe Paturica la o cafea cu dulceata. Tot atunci observa ca Dinu nu era deloc urat. Conita il serveste cu vin, si, dupa cateva pahare, il ademeneste si cei doi se saruta. Cap. IX Cei doi isi declara dragostea unul fata de celalalt si planuiesc cum sa-l scoata la desavarsita saracie pe postelnic. Cap. X Chir Costea era un om foarte viclean care cauta sa scoata profit din orice.

Cap. XIIntr-o zi, cand postelnicul se afla singur in camera sa, vataful se duce si ii

cere o parere despre dandul, apoi aduce vorba de Paturica. Vataful Gheorghe ii povesteste cum l-a tradat Dinu. Postelnicul este convins ca minte si il

2

izgoneste de la curte. Imediat dupa aceasta, Duduca ii face o vizita, plangandu-se de Dinu ca o urmareste mereu. Postelnicul il ia pe Dinu de pe capul ei si il promoveaza in functie. : devine vataf de curte. Cap. XII

Dinu Paturica, cum s-a instalat in postul de vataf, cheama pe toate slugile si le ameninta va daca se va face risipa, va pedespi fara mila. Apoi, face inventarul la pasari, la vin, inlocuieste chelarul, jupaneasa, sofragiul si stolnicul cu oameni alesi de el. Apoi, cere oameni sa investigheze locurile din imprejurimi, sa fie sigur ca nimeni nu strica nimic din mosia postelnicului. In padure, satargi-basa ii spune ca-i cunoaste pe talhari, dupa care fluiera si apar hotii. Satirgi-basa le da porunca sa li se dea de mancare. Primesc miel inabusit. Dupa masa, ei isi urmeaza drumul spre Mosia Rasucita, unde este intampinat de tarani, care mai de care mai nemultumiti. Paturica afla ca postelnicul Andronache a facut multe nedreptati, a ars padurea apoi a vanat-o, iar acum a ramas numai o “orpritura”, hanul s-a daramat si ploua intr-ansul, carciumile la fel, iar din helesteu scoate in fiecare saptamana un car de peste si-l trimite la targ la Ploiesti. Dinu ii cere o suta de pungi de bani lui Andronache pentru a pastra tacerea dar acesta ii da numai 50. Cap. XIII Postulantul vine intr-o zi la Paturica cu scopul de a se angaja ca ispravnic la postelnicul Andronache si il roaga pe Andronache sa-i puna o vorba buna. Andronache il intreaba : “ce-mi dai sa te fac ispravnic?”. Postulantul, foarte revoltat, se enerveaza si pleaca. In schimb, in aceeasi zi, il angajeaza pe Ciolanescu, care a fost de acord sa-i plateasca 2500 rubiele pentru acea slujba.Cap. XIV Caragea primeste o scrisoare de la Ahmet Kelalaili, in care i se reprosa faptul ca jepfuieste tara. Dupa aceasta, postelnicul vine la Caragea sa afle ce a vorbit cu Banul C. Caragea, nervos, ii raspunde ca daca nu se duce la Ban sa-i ceara iertare il va tintui in poarta. Ca dovada, Caragea vroia o scrisoare de iertare de la Ban, sa fie sigur ca l-a iertat. Postelnicul se duce la Ban, incearca sa-l pacaleasca dar acesta isi da seama. In final, cade in genunchi si marturiseste totul si face astfel rost de scrisoare. Cap. XV Autorul-narator descrie cateva obiceiuri pe care le faceau bucurestenii vara. Bucurestenii se adunau in gradinile Breslea, Barbalata, Cismigiu si Giafer. Acolo, fiecare cap de familie isi intindea masa, si, impreuna cu amicii beau si mancau, dupa care invarteau o hora stramoseasca si dansuri vesele. Batranii stateau rasturnati pe iarba verde sub umbra deasa a copacilor si fumau. Tinerii se aruncau “cu exaltatie in arena dantului”. Cand trecea furia dantului, toata “compania se punea pe bere si pe mancare”, “razand si gesticuland ca niste nebuni”. In tot acest timp, lautarii cantau cantece de amor sau melodii de dant, vesele si saltarete.

Postelnicul Andronache Tuzluc da o petrecere la el acasa cu “mese stralucite, serate atragatoare si jocuri de carti”, asa cum dadea de obicei, deoarece “ii placea sa cheltuie ca un nebun”. Ajunsi la petrecere, boierii au inceput sa se infrupte din bunataturi, din fripturi din vin, acompaniati de

3

lautarii care cantau “cele mai frumoase cantece” la masa. Boierii au inceput sa joace apoi un joc propus se baronul Calicevski. Postelnicul este cel mai suparat pentru ca a pierdut 10.000 lei, iar boierul Pingelescu cam 3000 de lei, si arhonul caminare 500 lei. Cap. XVI

Dinu Paturica nu se lasa mai prejos, si pregateste si el o cina la care invita cei mai apropiati amici ai sai. Acesti amici erau coriferii ciocoismului si ai hotomaniilor bucurestene de pe atunci. El ii cinsteste cu vin si rachiu, si le spune o poveste cu un imparat care avea 75 de fii : i-a pus sa rupa un snop de 75 de bete, si n-au putut, apoi i-a pus sa rupa fiecare bat in parte si in scurt timp, toate betele au fost rupte. Imparatul le-a dat urmatoarea xplicatie: “Daca veti ramane uniti dupa moartea mea, nimeni nu va va birui, daca va veti desparti, va veni vrajmasul si va face din voi aceea ce facurati dinaintea mea cu aceste nuiele”. Paturica le face apoi o socoteala cam cat ar putea castiga daca ar fura, si ii invata cum. Cap. XVII Neculaita ii face o vizita lui Paturica. Dupa ce-i da de baut si de mancat, toti invitatii fac o hora, apoi Paturica invita cateva fete. Cap. XVIII

Banul C il angajeaza pe vataful Gheorghe la el la curte dupa ce afla povestea lui. Gheorghe se indragosteste de Maria, fiica banului C. Locul de predilectie al lui Gheorghe era chioscul din gradina, unde, dupa ce isi termina datoriile sale fata de Ban, se urca in chiosc. si medita. Maria, patrunsa de iubire, simtea o mare placere sa-l urmareasca pe Gheorghe, iar dupa ce acesta pleca la vistierie, se urca in chiosc si privea cu mare interes locul unde statea el. Acolo gaseste niste versuri, si, sigura ca erau pentru ea, isi da seama ca Gheorghe o iubeste. Cand isi da seama ca Banul C a aflat de iubirea lor (din priviri), Gheorghe face sacrificiul cerut de onoare si recunostinta si renunta la “soarele vietii sale”. Gheoghe ii scrie o scrisoare banului pe care o inmaneaza unei slugi si paraseste curtea. Intre timp, banul se inchisese in camera lui, si, pune o sluga sa-l cheme pe Gheorghe. Sluga ii spune ca Gheorghe a plecat de la curte si in inmaneaza scrisoare. Dupa ce citi scrisoarea, este hotarat ca fiica lui sa se marite cu un “om cinstit si drept”ca Gheorghe, si sa nu stea in calea iubirii lor.

Cap. XIXPaturica face multi oameni ispravnici si judecatori, lasa in functie un

episcop care abuzase f. mult de functia sa. Prin acest fel, el castiga foarte multi bani, dar majoritatea banilor veneau din cauza ca punea capetenii de judet. Cap. XX

Domnita Ralu construieste la Cismeaua Rosie o sala de teatru, care s-a transformat apoi in teatru.

4

Cap. XXIIntr-o seara, postelnicul Andronache il cheama pe Paturica sa-i arate

cheltuielile, fiind nemultumit ca vine neincetat sa-i ceara bani. Paturica, aducand catastiful, ii explica toate cheltuielile. Dupa ce pleaca Paturica, postelnicul ramane singur cu Chera Duduca. Duduca se preface ca plange, si suspina tot timpul. Duduca ii spune postelnicului ca si-a vandut toate hainele ca nu mai erau la moda si acum nu mai are cu ce sa se imbrace. Tocmai atunsi soseste Costea Chir Chiorul cu un “taxid” de marfa de la Tarigrad. Duduca a fost incurajata de Andronache sa-si ia tot ce ii place spunand ca are bani. La sfarsit, dupa ce Costea Chiorul face calculul, Chera Duduca simuleaza o usoara isterie spunand ca nu ia nimic. Andronache plateste cu polite, deoarece nu avea sa-i dea 120 de pungi de bani. Cap. XXII

Teatrul construit de doamna Ralu avea o lungime de optsprezece stanjeni, si o latime de noua stanjeni. Interiorul lui se compunea dintr-o sala de spectacol si cateva camere la stanga si la dreapta salii. Intr-una din ele se tineau rachiuri, bauturi, si racoritoare iar in cealalta stateau slugile pe timpul spectacolului. Pe durata spectacolului, postelnicul Andronache Tuzluc aude doi oameni din fata lui vorbind despre felul in care il insela Paturica impreuna cu Chera Duduca. Cap. XXIII

Slugile, cat timp stapinii lor erau la spectacol, incep sa vorbeasca despre problemele lor. Un fecior (sluga) se face remarcat prin faptul ca le spune tuturor celor de fata ca stie tot ce se intampla in casa stapanului lui. Le spune tehnica pe care o foloseste: atunci cand un boier strain intra in casa stapanului ei, uneori se preface ca muta un scaun de la un loc la altul, alteori netezeste macaturile pe pat sau pune apa proaspata in “caramflie” si astfel aude tot ce vorbesc boierii fara ca acestia macar sa-si dea seama ca cineva ii asculta. El le marturiseste slugilor si metoda princ are afla secretele celorlalte case boieresti: se duce in fiecare zi in pivnita de la Zlatari. Acolo, cinsteste cu un pahar de vin celelalte slugi, iar el face pe filozoful:vorbeste putin si asculta mult.

Cap. XXIVCostea Chiorul primeste o scrisoare de la Paturica si se duce pe ascuns la

acesta. Paturica il chemase pentru “rafuirea” socotelilor dintre ei si anume afacerea cu postelnicul Andronache, la care “creierul” operatiunii a fost Paturica. Acum, Paturica vroia sa imparta castigul cu Costea Chiorul. Paturica negociaza cu Costea procentul pe care-l merita, si ajunge la intelegere: 40% lui Costea Chiorul. Urmatoarea zi, cei doi se duc la licitatie, de unde Costea Chiorul cumpara cele doua mosii cu banii lui Paturica. Cap. XXV

5

Paturica pacaleste un boier de tara atunci cand ii schimba niste bani, si in loc sa-i dea toti banii adevarati, ii mai strecoara bani fara valoare, sau bani “calpi”. Ajungand acasa, primeste doua vesti: Costea Chiroul cumaparase mosiile lui Andronache iar afla ca boierul Caragea fugise. Paturica inceraca sa acopere toate hotiile pe care le-a facut . Paturica este costient de faptul ca boierul Caragea l-ar putea trimite la ocna, si de aceea isi pune intrebare daca chiar a fuggit Caragea, deoarece ar fi prea simplu. Cap. XXVI

Caragea a fost anuntat din corespondentele pe care le tinea cu Tarigradul ca Alesandru-voda Sutu era aproape sa ocupe tronul tarii si de aceea se hotaraste sa fuga in Europa impreuna cu familia si comoriile ce le adunase. Dupa ce chemase toti boierii sa le spuna ca va pleca, numai doi “impingeau simtamantul bucuriei si al intristarii pana la extremitate”. Acestia erau postelnicul Andronache, care acum era intr-o mizerie complecta, si Dinu Paturica. Andronache primeste o scrisoare in care este anuntat ca i se va vinde casa pentru a putea plati datoriile catre Costea bogasierul si altor ipochimeni, dupa care isi da seama ca toate slugiile plecasera de la curtea lui, ramanand numai o sluga la bucatarie. Andronache o ia pe aceasta la intrebari si afla ca Dinu a pus la cale toate acestea, si a platit slugile. Dupa aceasta, Andronache se duce la curtea domneasca, sa-l intalneasca pe spatar, pentru a se plange despre hotiile lui Paturica. Acolo, primeste raspunsul ca Dinu Paturica este boier cu caftan si se afla in humzetul tarii, si nu poate face nimic. Apoi, Andronache se duce la Chera Duduca acasa, unde afla de la o tiganca batrana ca cei doi si-au incarcat totul in sase care si au plecat spre Sfantul Nicolae. El mai afla ca cei doi, Dinu si Chera Duduca, au plecat sa se cunune. Disperat, pleaca dupa cei doi, si , cand cei doi il vad pe postelnic, se ascund in spatele altarului, pentru a fi protejati de preoti. Dupa ce spune cum l-au inselat cei doi, cade in genunchi si cere razbunare. Cap. XXVIII

Toata lumea vorbea despre innebunirea lui Andronache, iar Paturica “isi regula casa si interesele sale cum putea mai bine”. Paturica avea acum trei mosii, doua vii, si o casa pe una din cele mai frumoase strazi ale orasului Bucuresti. Alesandru Sutu devenise domn al Tarii Romanesti. Paturica vrea sa profite de acest eveniment, si de adeea, el se informeaza despre starea lucrurilor, si dupa ce afla numele tututor persoanelor ce inconjurau pe noul domnitor, incepe sa se duce des pe la Curte si, prin lingusiri, dobadeste cu incetul favoarea tuturor. Paturica invita toti fanariotii veniti din Tarigrad cu Alecu-voda si ii trata f. frumos : cu vutcile si cafelele cele mai bune, ciubucuri siriene, jocuri de noroc, si femei cu ochi fermecatori, si toate acestea in casa lui. Intr-o zi, cand multimea fanariotilor manca si bea in onoarea lui Paturica, vine o caruta de tara, in care se afla un batran. Acest batran era tatal lui Paturica si ii spune arnautului sa-l cheme, deoarece vroia sa vorbeasca cu el. Paturica, atunci cand il vede porunceste sa-l dea afara, spunand ca el nu are tata. Batranul ii reproseaza cateva lucruri, dupa care il blesteama si pleaca.

6

Revolutia lui Tudor Vladimirescu izbucneste in a doua zi dupa moartea lui Sutu. Paturica renunta la prieteniile cu Tudor Vladimirescu, Macedonski si alti prieteni de-ai lui care sustineau revolutia si vrea sa treaca de partea lui Ipsilant. Paturica ii face o zi intr-o zi lui Ipsilant si ii da informatii despre Tudor Vladimirescu. Ipsilatn ii da sarcina de a-l omori pe Tudor Vladimirescu, promitandu-i ca-l va face cel mai bogat dintre toti. Paturica il intreaba si de mijloacele prin care poate sa faca acesta crima, iar Ipsilanti ii raspunde ca sa indemne pe unii din ostasi la nesupunere si pe altii la jafuri, iar cu cat Tudor va spanzura mai multi oameni, cu atat va izbuti el mai bine. Paturica intreaba si ce primeste in schimb iar Ipsilanti ii scrie pe o coala de hartie ca-l face ispravnic peste doua judete, iar daca va stapani tara intreaga il va face caimacam al Craiovei. Cap. XXIX

Intr-o zi, un strain venise la casa unde era ingrijit postelnicul Andronache de o batrana. Strainul se intereseaza daca vine cineva sa-l vada sau sa-l ajute, cine ii plateste chiria casei, mancarea, si de ce a saracit. Acel strain era vataful Gheorghe, care afla de la batrana ca a pacalit-o cu bani Costea Chiorul. Cand se duce langa patul bolnavului, strainul este recunoscut de Andronache, si pleaca in graba din casa. Intre timp, Gheorghe devenise secretarul particular al lui Mihai-voda Sutu in Moldova. Gheorghe se intoarce in Bucuresti si afla ca Maria, fiica Banului C, era zdrobita de patima amorului, alunecand astfel la o boala care ii ameninta viata. Cap. XXX

Tudor Vladimirescu, afland ca Ipsilant a intrat in tara, si-a impartit ostirea in doua parti: una care apara manastirile din Valahia Mica, si alta compusa din sase mii de panduri alesi si 2500 de arnauti, comandati de Macedonski si Prodan, care s-au asezat in Manastirea Cotroceni si pe campia din jurul ei, formand din aceasta localitate un lagar fortificat.Dinu Paturica vizita neincetat lagarul, dobandind amicitia si increderea tuturor capitanilor armatei si chiar pe a lui Tudor. Paturica facuse o intelegere cu Nastase, care se infiltrase in armata lui Tudor, indemnand ostasii la furturi. Nastase ii spune lui Paturica de oamenii spanzurati de Tudor, dar Dinu, vrand sa fie sigur, se duce in gradina Brancoveanu. Acolo, toti capitanii se hotarau sa-l tradeze pe Tudor, din cauza pedepselor aspre. Paturica, impreuna cu Macedonski, Prodan si ceilalti capitani stabilesc ca daca Tudor Vladimirescu va mai spanzura pe cineva in decursul a 7 zile atunci toti sa treaca in comanda lui Macedonski si Prodan, iar daca nu, vor stabili ei ce sa faca. Dupa aceasta, au trimis doi panduri dupa mancare si bautura, oaspetii infruptandu-se cam doua ore(atat a tinut cina) dupa care, pe la miezul notpii si-au luat ramas bun unii de la altii si s-a dus fiecare la locuinta sa. Paturica isi relua discutia cu Nastase, iar acesta din urma il asigura ca vor avea loc 4 jafuri. Dupa ce ajunge la casa lui, Paturica se baga direct in pat, dar nu putea deloc sa adoarma. Cap. XXXI

7

Paturica se duce la Ipsilanti si ii spune ca daca ii va da soua sute de arnauti si pe capitanul Iordache i-l va aduce lui Tudor Vladimirescu. Cap. XXXII

Paturica s-a dus urmatoarea zi spre satul Goiesti impreuna cu Iordache, Ghencea si Farmache si restul arnautilor, si l-a prins pe Tudor, care a fost dus la Campulung, apoi la Tirgoviste, unde a fost asasinat. Apoi, Paturica s-a dus la Ipsilanti si l-a asigurat ca Tudor nu-i va mai face probleme, deoarece nu mai traieste. Asa cum a promis, Ipsilanti i-a dat o hartie prin care il facea ispravnic la Prahova si Sacuieni. Ajuns acolo, Paturica isi luase ca ciocoi pe Neagu Rupe-Piele. Taxidarii luau “intrita zeciuiala pentru oierit, ierbarit, tutunarit si vinarit” iar cand satenii nu mai aveau cu ce sa plateasca, Neagu Rupe-Piele ii ungea cu pacura si ii lega de copaci, ca sa-i intepe viespele si tantarii, apoi le vindea animalele, si dupa ce ii saracea de tot, ii inchidea in “cosar”, ca sa nu poata reclama la stapanire. Dinu ii reproseaza lui Neagu ca sunt putini bani, dupa care ii spune cateva metode princ care sa adune mai multi bani: “ii legi cot la cot si le prajesti piepturile pe langa foc. Dinu il mai intreaba ce a facut ce cele doua sute de vaci pe care le-a cerut Ipsilant. Neagu ii raspunde ca a indeplinit porunca ce i-a dat, adica a strans 800 de vaci, cu pretul de 3 lei, a trimis 200 lui Ipsilant, dupa care 600 le-a vandut din nou la tarani cu 15 lei bucata. Nastase ii face o vizita lui Paturica si ii aduce o stafeta de la Ipsilant, in care ii cerea doua sute mii lei si ii anunta ca turcii au intrat in tara. Paturica il pune pe Neagu sa se gandeasca un mijloc prin care sa-si recupereze cei 200.000 lei pe care ii vor trimite lui Ipsilant. In scurt timp, revolutia se terminase, Ghica deveni domn, iar turcii se retrasera din tara. Cei patru-cinci sute de tarani, victime ale lui Paturica si celorlalti ciocoi, imbracati in trente, desculti, saraci, unii care purtau pe dansii semne de tortura s-au hotarat sa se duca la domn cand se afla in Divan.Taranii ii inmanara domnului jalba, iar domnul il chema pe spatar si ii porunci sa ia 40 de arnauti la Bucov, sa-l trimita pe Paturica in ocna parasita. Si logofatului ii porunci sa vinda toata averea lui Dinu si sa-i despagubeasca pe tarani. Cap. XXXIII

Doi fosti slujitori ai lui Paturica vorbeau despre el, unuia chiar i se facuse mila de el, deoarece statea de trei luni in ocna parasita. Mila i-a fost alungata de vorbele celuilalt slujitor care ii amintise de crimele si nelegiuirile pe care le facuse. Cei doi se intalnesc cu Neagu, care devenise purtator al corespondentei dintre Paturica si cateva persoane mari din Bucuresti care incercau sa-l scape din ocna. Ocna avea o intrare patrata, care avea o adancime de pana la 10-12 stanjeni. Peretii ei erau umezi si de multe ori curgea apa dintr-insii, aerul era iute si infectat de miasme. Primele zile petrecute de Paturica in ocna au fost prea dureroase pentru el. Intunericul cel mare, singuratatea, patul sau de paie, si mancarea putin hranitoare il adusesera pe Paturica intr-o stare de furie, incat ocna urla de vaietele lui. Dupa ce trecu putin timp, el incepuse sa se obisnuiasca cu ocna, si deveni mai linistit, si mai ales era sigur ca va parasi ocna din cauza scrisorilor

8

incurajatoare pe care le primea. Cu toate acestea, din cauza ca a stat prea mult in ocna, incepusera sa se resimta cateva efecte: reumatismul i-a cuprins tot corpul, ochii i se umflasera, nu mai auzea, si o tuse puternica ameninta din ce in ce mai mult existenta sa. Paturica primeste doua scrisori, una in care cineva il anunta ca Duduca luat tot din casa si a fugit cu un turc, lasand copilasii pe drumuri. Mosiile si casele lui au fost vandute pentru a-i despagubi pe tarani, iar tatal sau a murit de inima rea de cand l-a dat afara din casa. Si in cealalta scrisoare cineva il anunta ca desi a incercat sa-l roage pe Voda sa-l scoata din ocna, acesta i-a spus ca o sa-l lase sa putrezeasca in ocna parasita.Dupa ce citi aceste scrisori, Paturica cade pe patul lui cel de paie si incepe sa planga cu amar si sa se loveasca cu pumnii in cap de disperare. Uneori i se parea ca il vede pe tatal sau iesind dintre stancile ocnei facandu-l “fiu nelegiuit”, altadata i se parea ca vede oameni spanzurati cu limbile iesite afara din gura, pline de sange, femei mancandu-si copii.In momente de genul acesta, mintea il parasea cu totul, capul i se inflacara, isi rodea mainile de disperare si striga cu o voce rausita si tremuratoare: “Stafiile! sariti oameni buni, nu ma lasati”. In final, dupa sapte luni, Dinu Paturica se stinse din viata. Costea este tintuit (tras in teapa). Tot poporul asista la aceasta pedepsire a lui Costea. Dar cand vroiau sa-i tintuiasca urechile la stalp, au inceput sa se auda glasurile unor preoti. Pe o ulita stramta, venea o caruta de tara cu doi cai, in care se afla Dinu Paturica, iar cadavrul purtat pe pat mortuar si insotit de preoti si cantareti ce venea din partea opusa era al postelnicului Andronache Tuzluc. Duduca a fost cusuta intr-un sat si aruncata in valurile Dunarii deoarece a fost descoperita de noul ei barbat. Iar in Bucuresti, Gheorghe se casatoreste cu Maria, fiica Banului C.

CARACTERIZAREA PERSONAJELOR

Dinu Paturica- personaj principal de roman traditional, realist, obiectiv -

- antierou -- personaj realist -- parvenitul (arivistul) -

            Romanul "Ciocoii vechi si noi" de Nicolae Filimon (1819-1865) a fost publicat mai intai sub forma de foileton in "Revista romana", iar in volum a fost publicat in 1863.

    "Ciocoii vechi si noi sau Ce naste din pisica soarece mananca", subintitulat de autor "romant original", este considerat primul roman romanesc, desi exista mai multe stangacii in epica operei si chiar in constructia personajelor. Romanul este realist, deoarece contureaza o monografie a Tarii Romanesti din prima jumatate a secolului al XlX-lea (1814 - 1830) si are o compozitie de factura romantica, pentru ca modalitatea artistica de construire a personajelor este antiteza, acestea profilandu-se în alb si negru. Nicolae Filimon, functionar la Arhivele Statului inca de la

9

infiintare (1862), a depus o munca asidua pentru realizarea romanului, cercetand si conspectand documentele epocii cuprinse intre 1814 - 1830, perioada pe care scriitorul o ilustreaza in opera. Intrebandu-se de unde vine totusi rezistenta romanului in literatura romana, George Calinescu isi explica acest lucru prin "marea siguranta a desenurilor si a tonurilor fundamentale. Tabloul este lucrat repede, in fierbinteala intuitiei prin contururi si gesturi schematice, renuntandu-se la detalii".    Figura lui Dinu Paturica, reprezinta tipul "ciocoiului nou", autohton, fiul unui marunt boier de tara, "treti-logofatul" Ghinea Paturica. Personaj principal si realist, lucrat exclusiv in tonalitati negative, antierou, intruchipeaza ciocoimea de la inceputul secolului al XlX-lea, fata de care vocea autorului  isi exprima ura si dispretul in termeni foarte duri, dar si ingrijorarea privind pericolul pe care il constiruie pentru tara ivirea acestei noi paturi sociale autohtone.    Semnificatia numelui caracterizeaza indirect protagonistul, "Paturica" exprimand, pe de o parte, faptul ca el este reprezentant al unei paturi sociale ce ameninta sa se consolideze in prima jumatate a secolului al XlX-lea in Tara Romaneasca, iar pe de alta parte, poate sugera sensul cuvantului patura, cu trimitere evidenta catre perfidia personajului, acoperita de aparenta cinstei si corectitudinii.    In "Dedicatie", dar mai ales in "Prolog", Filimon realizeaza, in mod direct, un portret impresionant ciocoiului, in care se inscrie perfect antieroul Dinu Paturica si din care reies principalele caracteristici ale acestui tip de parvenit: "straluciti luceferi ai viciilor", "putrajunea si mucegaiul", "om venal, ipocrit, las,  orgolios, lacom, brutal pana la barbarie", "inamici ai onoarei si ai tutulor virtutilor cetatenesti", "vulpi cu doua picioare".    Inca din primele pagini ale romanului naratorul il aduce in scena pe Dinu Paturica, al carui prim portret fizic sugereaza parvenitismul acestuia: "un June de 22 de ani, scurt la statura, cu fata oachesa, ochi negri, plini de viclenie, un nas drept si cu varful cam ridicat in sus, ce indica ambitiunea si mandria grosolana". Viclenia ochilor si forma nasului care evidentiaza lacomia nelimitata si infumurarea necioplita exprima in mod direct insusirile principale ale ciocoiului dornic de parvenire, de ascensiune si imbogatire rapida.

Fizionomia personajului este semnificativa pentru trasaturile morale ale eroului, iar vestimentatia asupra caruia naratorul insista in continuare ilustreaza conditia sociala umila a lui Paturica de la inceputul romanului: "imbracat cu un anteriu de samalagea (stofa de Damasc -n.n.) rupt in spate; cu caravani (panlaloni -n.n.) de panza cu marginile cusute in gherghef; cu picioarele goale bagate in niste iminei (pantofi taranesti din piele groasa, cipici -n.n.) de saftian (piele de capra - n.n.), care fusesera odata rosii, dar isi pierdusera coloarea din cauza vechimei; la incingatoare cu niste calimari colosale de alama; in cap cu cauc (boneta inalta, rotunda -n.n.) de sal (stofa - n.n.), a carui coloare nu se putea destinge din cauza peticelor de diferite

10

materii cu care era carpit, si purtand ca vesmant de capetenie o fermena (haina scurta - n.n.) de pambriu (stofa - n.n.) ca paiul gniului, captusita cu bogasiu rosu".

Dinu Paturica este ambitios, viclean, brutal si grosolan in actiunile sale, obsedat de ascensiune sociala si de imbogatire grabnica, in slujba carora pune o imaginatie diabolica. In constructia personajului exista o ipocrizie, dar si o inteligenta malefica pe masura, insusiri reiesite in mod indirect din faptele si atitudinea personajului. Primit in casele postelnicului Tuzluc, in functia modesta de ciubucciu, el adopta masca supuseniei si a umilintei, iar acest prim pas pe "pamantul fagaduintei" il face optimist: "am pus mana pe pane si pe cutit; curagiu si rabdare, prefacatorie si iuschiuzarlac (dibacie, siretenie - n.n.) si ca mane voi avea si eu case mari si bogatii ca ale acestui fanariot". Ciubucciul simuleaza atat de bine devotamentul, incat, in scurta vreme, Tuzluc ii acorda incredere deplina, dandu-i ca misiune supravegherea tutoarei sale, Chera Duduca. Din momentul in care Duduca devine amanta lui, apoi complice in demersurile de saracire a lui Tuzluc, Paturica este sigur ca "a invatat pe dinafara alfabetul norocului" si simte ca i s-au deschis toate portile spre atingerea telului.

Pentru initierea cat mai eficienta in drumul ascendent pe scara sociala, Paturica se ocupa serios de "educatiunea" sa, invata limba greaca si se straduieste asiduu in asimilarea unor modele instructive pentru atingerea scopului, acela de a-si insusi averea postelnicului. Da dovada de o "silinta extraordinara" in cititul cartilor, intre care "Principele" lui Machiavelli ocupa locul central, isi canalizeaza, fara ezitare, efortul spre acele texte care sa-i stimuleze imaginatia: "mie-mi trebuie carti care sa-mi subtieze mintea, sa ma invete mijlocul de a ma ridica la marire". Metodele ingenioase pe care le foloseste Paturica "spre a deveni perfect in arta ipocriziei" se inscriu in practicile parvenirii, care se definesc indirect atat prin faptele protagonistului, cat si prin relaţia lui cu celelalte personaje. Pentru o ascensiune sociala grabnica si o acumulare rapida de averi, Paturica nu are niciun scrupul, foloseste cele mai josnice procedee, intre care furtul, minciuna, abuzul, inselatoria, falsificarea si mai ales priceperea de a-si face complici din eventualii oponenti.

O insusire care-l defineste pe Dinu Paturica este aceea de maestru al disimularii, ce reiese, indirect, mai ales din relatia lui cu celelalte personaje ale romanului. La inceput, eroul isi ascunde cu o extraordinara stapatiire de sine adevaratele intentii, facandu-se iubit si pretuit de credulul sau stapan. Episodul narativ in care Paturica se dovedeste afabil si foarte indatoritor cu toti servitorii de la curtea lui Tuzluc evidentiaza, indirect, ipocrizia ca principal mijloc de parvenire. In locul lui Gheorghe, singurul care simtise duplicitatea lui Paturica, naivul Tuzluc il avanseaza vataf de curte, apoi ii da postul de sames. Daca Andronache Tuzluc mai avea slabiciuni umane, Dinu Paturica este inuman si cinic.

11

Dupa ce isi mineaza stapanul, Dinu Paturica isi continua ascensiunea, in vremea domniei lui Alexandru Sutu, ultimul domn fanariot. In timpul revolutiei de la 1821, il vinde pe Tudor Vladimirescu lui Alexandru Ipsilanti si este rasplatit, de conducatorul eteristilor, cu slujba de "ispravnic" de Prahova si Sacuieni. Ca ispravnic, supune cele doua judete unui jaf necrutator. Taranii se plang "cu rogojina aprinsa-n cap si cu jalba-n protap" - cum spune, cu o expresie populara, N. Filimon - lui Gheorghe Ghica, primul domn pamantean - dupa dominatia fanariota de aproape doua veacuri, care il azvarle in ocna, unde-si gaseste sfasitul. N. Filimon a tinut, cu orice pret, sa-si pedepseasca eroul.

Finalul romanului este nu numai senzational, dar si moralizator. Tinand cont de datele structurale ale epocii, un personaj ca Dinu Paturica era sortit, mai curand, sa izbandeasca pana la capat, decat sa fie infrant. N. Filimon a facut din Dinu Paturica un personaj cu existenta parabolica. In raport cu Andronache Tuzluc, Dinu Paturica este tipul arivistului rafinat, cult si instruit, dar cu atat mai periculos. N. Filimon a creat, prin Dinu Paturica, un personaj memorabil, un tip de arivist capabil a sta in rand cu marii arivisti ai literaturii universale, cu Rastignac al lui Balzac si Julien Sorel al lui Stendhal.

ANDRONACHE TUZLUC

- personaj secundar de roman traditional, realist, obiectiv -- personaj realist - - antierou - - parvenitul (arivistul) -

Romanul "Ciocoii vechi si noi" de Nicolae Filimon (1819-1865) a fost publicat mai intai sub forma de foileton in "Revista romana",. iar in volum a aparut in 1863.    "Ciocoii vechi si noi sau Ce naste din pisica soarece mananca", subintitulat de autor "romant original", este considerat primul roman romanesc, desi exista mai multe stangacii in epica operei ori in constructia personajelor. Creatia este un roman realist, deoarece contureaza o monografie a Tarii Romanesti din prima jumatate a secolului al XlX-lea (1814 - 1830) si un roman obiectiv, intrucat perspectiva narativa se defmeste prin naratiunea la persoana a III-a. Pentru realizarea romanului, Nicolae Filimon a depus o munca de arhivar, cercetand si conspectand documentele epocii cuprinse intre 1814 - 1830, perioada pe care scriitorul o ilustreaza in opera, in calitate de functionar la Arhivele Statului, unde activa inca de la infiintare (1862), Filimon are acces la tot felul de texte si inscrisuri care contribuie la cunoasterea si adeverirea faptelor istorice si sociale prezente in roman. Compozitia de factura romantica a operei este data de antiteza, ca

12

modalitate artistica in evolutia faptelor si realizarea personajelor, acestea fiind construite la alb si negru. In cel mai pur stil romantic, cu o antiteza desavarsita, personajele malefice, Dinu Paturica, Chera Duduca, Chir Costea Chiorul au trasaturi exclusiv negative, iar cele angelice, Banul C, Maria si Gheorghe au numai trasaturi pozitive, o generozitate si o noblete sufleteasca iesite din comun.    Andronache Tuzluc este personaj secundar, realist si negativ (antierou), intruchipand ciocoiul venetic si parvenit, "putrajunea si mucegaiul" ce distrug din  temelii orice societate. Acest grec venise in Tara Romaneasca odata cu suita domnitorului fanariot Caragea si, prin viclesug si lingusire, stiuse sa-si asigure in scurt timp protectia domnitei Ralu.

Tuzluc este initiatorul metodelor de imbogatire grabnica, pe care le pune in aplicare cativa ani buni si pe care le preia Dinu Paturica pentru a le duce la perfectiune. Parvenitismul personajului este ilustrat indirect de catre narator prin ascensiunea rapida pe care o parcurge Tuzluc de la munca de ciohodar (slujbas, la curtea domneasca ce avea sarcina sa se ingrijeasca de incaltaminte -n.n.) la vel-camaras (slujbas care avea in grija sa odaile domnitorului - n.n.), apoi de la functiile de calemgiu (logofat de vistierie - n.n.) si spatar (inalt demnitar la curtea domneasca - n.n.), pana aproape de varful piramidei sociale, la atributiile de mare postelnic (mare boier, membru al sfatului domnesc -n.n.) si sfetnic preferat al domnitorului Georgie Caragea. Priceput in uneltiri si vorbe magulitoare pentru cei puternici, Tuzluc este caracterizat direct de catre narator, ca fiind inzestrat cu un "mare talent in intriga si lingusire". Indirect, aceste insusiri atesta iscusinta si lacomia cu care Tuzluc reuseste sa stranga averi prin exploatarea taranilor, iar prin cardasie cu hotii si talharii, jecmaneste "tara in toate modurile mai mult de trei ani, pana ce isi cumpara vreo zece mosii, cateva familii de tigani, case, vii".    Arivistul Andronache, acelasi care pana nu demult era doar "un ticaios ciohodar", cum il  aracterizeaza direct naratorul, ajunge sa traiasca in lux si bogatie, deoarece "fura ca un talhar de codru si cheltuia ca un nebun". Aceste trasaturi reies, indirect, din faptele personajului, petrecerile desfranate pe care le organiza la "curtea" lui fiind reprezentative pentru decaderea morala care-l caracterizeaza, mai ales ca la aceste orgii participau infamii lui prieteni, avand nume sugestive pentru particularitatea definitorie: Maturica, Mana-Lunga, Pingelescu, Birlic. Dominat de un snobism triumfal si necunoscand valoarea banului muncit, Tuzluc isi permite sa piarda la stos (joc de carti - n.n) 10.000 de lei o data, cu nepasare. Pe Dinu Paturica îl invata cum sa vanda, pe bani multi, posturile din administrate, sa obtina de la tarani si arendasi venituri din ce in ce mai mari, in scopul mavutirii, de unde reiese aviditatea exagerata a lui Andronache Tuzluc.

Însoţitoarea lui, Chera Duduca, este intretinuta intr-un lux exagerat, il stoarce de bani prin cele mai inventive metode, coalizandu-se cu Dinu

13

Paturica si Chir Costea Chiorul pentru a-l saraci total pe postelnic. Paturica si Chera Duduca il incarca la socoteli pe Tuzluc: ea-i cere saluri si matasuri, el il insala in administrarea mosiilor si astfel, "unind jafurile la un loc", reusesc sa-l ruineze. Pentru izbanda acestui plan diabolic, il iau complice pe Chir Costea Chiorul, care joaca un rol foarte important in aceasta talharie. Din relatia protagonistului cu aceste personaje ale romanului reies, in mod indirect, alte insusiri negative ale lui Andronache. Credul si plin de ingamfare, avand o naiva siguranta de sine, Tuzluc isi da seama de tradarea lor abia cand este ruinat si izbucnieste cu furie in biserica unde avea loc nunta lui Dinu cu Duduca: "nelegiuitii care mi-au mancat starea si si-au batut joc de cinstea mea". Episodul evidentiaza enervarea paroxistica a personajului, care "cazu jos fara simtire" apoi este lovit de dambla si-si pierde mintile.

Andronache Tuzluc, "ciocoiul marsav", avid de imbogatire si de ascensiune rapida, dispus sa "jupoaie pe vaduva si pe sarac", este domic sa patrunda si in casa boierimii autohtone, cerand - in acest scop - pe fiica Banului C, Maria, de sotie, fapt din care reies, indirect, impertinenta, infatuarea si parvenitismul grecului. El este refuzat cu fermitate de boierul de vita romaneasca, care, chemat de voda pentru a-l convinge sa-si dea fiica lui Tuzluc, are curajul de a respinge cu demnitate propunerea fanariotului, Banul C. caracterizandu-l direct pe ticalosul postelnic: "Maria-ta, porunceste mai bine sa-mi taie capul sau surghiuneste-ma, ca pe alti boieri pamanteni ai tarii, dar nu cere de la mine sa dau de bunavoie pe fiica mea, in mana celui neomenos, care prada pe vaduva si pe sarac, fara cea mai mica mustrare de cuget". "Depravat pana la extremitate", orbit in dragostea pasionala pentru Duduca, victima a perfidiei lui Dinu Paturica, Andronache Tuzluc este atras tot de infami si desfranati ca si el. Postelnicul ajunge vlaguit fizic si psihic, fiind privit cu oarecare compasiune de catre naratorul, deoarece este capabil de o pasiune pentru Duduca, regreta atitudinea sa fata de Gheorghe, caruia-i cere iertare si varsa lacrimi de recunostinta cand acesta il ajuta, are asadar o anumita constiinta a vinovatiei sale. Tot prin generozitatea lui Gheorghe, Tuzluc are parte de o inmormantare fastuoasa, semn ca scriitorul il iarta pentru nelegiuirile sale, deoarece ispasise inca din timpul vietii o mare parte dintre pacate: saracise, ajunsese cersetor si dusese o viata chinuitoare dupa ce ii luase Paturica toata agoniseala.    Personajele negative argumenteaza totodata si caracterul etic al romanului, in sensul ca fiecare este pedepsit in raport cu greselile si pacatele savarsite.

14