ciocænitoare

164

C c, C, s.m. "litera c/C" "sunetele [c, ce/ci, che/chi]"

c, C, s.f. invar.: cu unâ c/ C - ¢icâ/ mari - singurâ scriemu sonlu [c]; deadunu cu e, i scriemu sonlu [ce/ ci]; di-adunu cu unâ h + e, i scriemu sonlu [che/ chi]: casâ, Caragiu; cinuøi, Celea; cheptu, Chihaia. (cu un c/ C - mic/ mare - singur scriem sunetul [c]; împreunæ cu un e/ i scriem sunetul [ce/ ci]; împreunæ cu un h + e,i scriem sunetul [che/ chi]: casæ, Caragiu; cenuøæ, Celea; piept [chept], Ch ihaia).

ca, adv. "ca" (comparativ) "ca, în calitate de" ∅ asemænætor, adj. "ca øi"; "cam ♦ " "ca/precum ♦ øi" "ca, decât"; ∅ de, prep. "ca, pentru, drept"(ceva) ∅ pentru*, prep. "ca øi când", "de parcæ" ∅ când, parcæ, adv. "ca øi când... " (ireal) "ca øi când/cum" "ca øi/aøa cum/precum ♦ ... (aøa øi)"

ca, adv. comp.: muøatâ ca soarili (frumoasæ ca soarele); aurlâ ca zurlu. (urlæ ca un nebun); � CAR., Litgh., 35, II: adu_em la tini ca do[a]mnæ anostræ _i eøti. (î_i aducem _ie ca/ drept Doamna noastræ ce eøti); � ca tatâ-su øi-elu/ øi elu ca tatâ-su. (ca øi tatæ-su); � ¢i-easti ca greu. (îmi este cam greu).

maspar (mas-par), conj.: CAR., Litgh., 35, III-IV: hærise[a]-ti, maspar un o[a]ræ di Yavriil. (bucuræ-te ca øi odatæ de Gavril); arh., inuz.

di , prep. cp.: easti ma mari di mini. (este mai mare ca/ decât mine.).

trâ/ ti* , prep: mi trea_i ti glarâ. (mæ trece [= ia] ca/ drept proastæ); • i-u deadi ti semnu. (i-a dat-o ca semn).

ca cându, loc. conj.: aurlâ cânili ca cându va s-moarâ vârnu. (urlæ câinele ca øi când/ de parcæ are sæ moaræ cineva).

taxi câ (ta-xi [tac-si] câ), loc. conj.; eh, mi mutrescu la bunâte_ øi... taxi câ mâcai! (mæ uit la bunætæ_i øi... ca øi când aø fi mâncat!).

canda (can-da < ca an-da), conj.: arâdi canda-• i fitæ yumara!(râde ca øi când/ ca øi cum i-a fætat mægæri_a!), iron.

cacum , loc.conj.: CAR., Litgh., 33, I: si s-facâ vrearea a ta, cacumu-n _eru aøi_i øi pi locu. (sæ se facæ voia ta, ca øi în cer, aøa øi pe pæmânt).

ca, conj. "ca sæ" ∅ ca (øi când/cum), adv.

tra/ ta (+ conjct.), conj.: vini tra/ ta s-mi caftâ. (a venit sæ mæ caute [= cearæ de nevastæ]); du-ti tra/ ta s-ti veadâ cu oc• i• i! (du-te ca sæ te vadæ cu ochii!); v a r. FC tea, r a r.

cabaret, -e, s.n. "birt ♦ "; ∅ tavernæ, s.f.

mianee, -i (mi-a-ne-e, /-nei), s.f. (6a); înv.

cabinet, -e, s.n. "birou"

cabinetu, -i (ca-bi-netu, /-ne-ti), s.n. (2): cabinetu i birou di yeatru, di ministru. (cabinet sau birou de doctor sau de ministru); N.

cacao, s.f. invar. "arborele de cacao" " "praf de ~ "

cacao (ca-ca-o), s.f. (4): arburili di cacao creaøti tu locuri caldi.(arborele de cacao creøte în locuri calde); � u biui cacaoa heartâ, di mi upârii. (am bæut cacaua fierbinte, de/ încât m-am opærit); N.

cacarisi, vb. ∅ cæca, vb. cacealma, -le, s.f. "pæcælealæ/ inducere în eroare"

cacearmae, -æi (ca-cear-ma-e, /-mæi), s.f. (6a): aestâ fu unâ cacearmae, tra s-• i aca_â. (asta a fost o cacealma, ca sæ-i prindæ); cacearmae tu agiucari cær_â. (cacealma la jocul de cær_i).

cacofonie, -i, s.f. "asociere de sunete supærætoare"

cacufunie, -i (ca-cu-fu-ni-e, /-nii), s.f. (6a): zboarâli 'îlu câlcæ callu' au unâ cacufunie : -cæ ca- . (cuvintele 'îl cælcæ calul' au/ con_in o cacofonie: -cæ ca-); N.

ciorbagiu

165

cadavru, -e, s.n. "hoit ♦ "; ∅ leø, s.n.

cadavru, -i (ca-da-vru, /-vri), s.n. (2): mârøa di omu/ pravdâ easti cadavru. (leøul/ hoitul de om/ animal este cadavru); N.

cadæ, cæzi , s.f. "vase mare pentru fæcut baie ♦ "; ∅ copaie*, s.f. "cadæ de baie, în cameræ de baie"; ∅ tocitoare, s.f.

cupa¢i* , s.f.: mi spelu tu cupa¢i mari, di §ingu. (mæ spæl în copaie mare, de email).

ba¢i* , s.f.: facu ba¢i tu ba¢i. (fac baie în baie/ cadæ). cadâ, cæ§ (ca-dâ, cæ§), s.f. (3): facu ba¢i tu cadâ. (fac baie în cadæ); FN, SN (cf. RL cadæ); v a r. DDA, s.v. cadzæ, r a r.

cadânæ, -e, s.f. "femeie turcoaicæ" " (femeie) frumoasæ" ∅ hanâmæ, -e, s.f.

cadânâ, -i (ca-dâ-nâ, /-ni), s.f. (1): a mu•eriloru turcali lâ §âcu cadâni. (femeilor turcoaice le zic cadâne); � unâ cadânâ di featâ.(o cadânæ/ frumuse_e de fatæ).

cadou, -uri, s.n. "dar ♦ "

cadou, -uri (ca-dou, /-do-uri), s.n. (1): sor-mea n-adusi cadouri di Paris. (sor-mea ne-a adus cadouri din Paris); N.

cadru, -e, s.n. "ramæ, chenar ♦ " "fotografie" "în cadrul" (loc. prep. + G)

cadru, -i (ca-dru, /-dri), s.n. (2): • i-u bâgæ futuyrafia tu cadru. (i-a pus fotografia în ramæ); � nu-amu vârnu cadru di-a feati•ei. (n-am nici o fotografie de-a fetei); � v a r. caduru; N.

tru/ tu cadrulu (+ G), loc. prep.: zburâmu ti aestu lucru tu cadrulu a problemi•ei generali. (am vorbit despre acest lucru în cadrul problemei generale); N.

cafas, -uri , s.n. "colivie ♦ , cuøcæ" "grilaj"; ∅ parmaclâc,s.n "a pune în cuøcæ".

câfasi, -æøi (câ-fa-si, /-fæøi), s.f. (6a): lândura/ ursa u _ânu-nc• isâ tu câfasi. (rândunica/ ursoaica o _in închisæ în colivie/ cuøcæ); � balco¢ili au câfæøi. (balcoanele au grilaje); � v a r. câfesi, r a r.

câfâsescu, -iri, -ii, -itâ (câ-fâ-ses-cu, /-si-ri, /-sii, /-si-tâ), vb. (4b) t: îlu câfâsirâ luplu. (l-au pus în cuøcæ lupul).

cafea, s.f. "abore de cafea' "cafea" (substan_a) "cafea curatæ" cafea, -le, s.f. "(ceaøcæ cu) cafea" "o neagræ [= o cafea]" "cafea-piøat [= cafea proastæ]"

cafe (ca-fe), s.m. sg.t. (3): arburi di cafe (arbore de cafea); �cafelu nu s-bea veardi: si-usucâ, si-ardi tu dulapi øi s-ma_inâ.(cafeaua nu se bea verde: se usucæ, se arde în dubi_æ øi se macinæ); cafe curatu/ ayno/ munatu/ schetu (cafea curatæ/ puræ).

cafe, -ea§ (ca-fe, /-fea§, s.m. (3): � biui doi cafea§ astâ§. (am bæut douæ cafele astæzi); � eufem.: laiu : nu-avemu di-alba, tra si-adræmu unu laiu. (nu avem din cel alb [= zahær], ca sæ facem una neagræ [= cafea]); � iron., vulg.: chiøatu : aestu-i chiøatu, nu-i cafe! (æsta-i piøat, nu-i cafea!), vulg.; ; � v a r. cafee, -ei, s.f., reg.

cafegiu, -i, s.m. "care vinde cafea" (nepreparatæ/preparatæ)

cafigi, -ea§ (ca-fi-gi, /-gea§), s.m. (3): cafigilu ardi/ ma_inâ/ vindi cafe niadratu, tu mâyâzie, i adratu, tu cafine. (cafegiul arde/ præjeøte/ macinæ/ vinde cafea nefæcutæ/ nepreparatæ în magazin, sau fæcutæ la cafenea).

cafegiu, -oaicæ, s.m.f.,adj. "amator/ -oare de cafea"

cafigi, -ea§; -oa¢i, ~ (ca-fi-gi, /-gea§; /-gioa-¢i, / ~ ), s.m.f. (3,9): easti mari cafigi/ cafigioa¢i, îlu va multu cafelu. (este mare cafegiu/ -oaicæ, o vrea [= îi place] mult cafeaua.); → adj.: amu mu•eari multu cafigioa¢i. (am muiere/ nevastæ foarte cafegioaicæ).

cafelu_æ, -e, s.f. "o por_ie micæ de cafea"

cafigicu, -_i (ca-fi-gicu, /-gi_i), s.m. (1): î¢i deadi aclo unu cafigicu! (mi-a dat acolo o cafelu_æ!).

ciocænitoare

166

cafenea, -le, s.f. "local færæ bæuturi alcoolice/ unde se bea cafea"

cafine, -ea§ (ca-fi-ne, /-nea§), s.m. (3): la cafine s-du_ea maøi bârba_• i: s-facâ muabeti, s-bea cafea§ , s-mâcâ lâcumi, si-agioacâ cær_â. (la cafenea se duceau numai bærba_ii: sæ stea de vorbæ, sæ bea cafele, sæ mænânce rahat, sæ joace cær_i); v a r. cafinee, -i, s.f., r a r.

cafeniu, -e, adj. "cæprui/maroniu"

cafe, -i; -e, -i (ca-fe, /-fei; /-fe-e, /-fei), adj. (3e): oc• i cafei, fustani cafee. (ochi cafenii [= cæprui], rochie cafenie).

cafeøantan, -uri, s.n. "locantæ cu femei; un fel de bordel"

cafeøantanu, -ni (ca-fe-øan-tanu, /-ta-ni), s.n. (2): si-nveaøti ca vârnâ di la cafeøantanu. (se îmbracæ ca una de la cafeøantan); (< tc. < fr. café-chantant).

caftan, -e, s.n. "caftan, manta tivitæ cu fir aurit; maramæ ♦ (?)"

câftani, -æ¢i (câf-ta-ni, /-ta¢i), s.f. (3a): purta câftani pisti fustani. (purta caftan peste rochie.); câftani pi capu (caftan pe cap?; cf. DDA, s.v. cæftane).

caia, s.f.∅ gævozd, s.n. caiac ∅ caic, s.n. caic, -e, s.n. "barcæ ♦ ascu_itæ" ∅ rândunicæ*, s.f.

câichi, -i (câ-i-chi, /-ichi), s.f. (6a): trea_i arâulu cu câichea. (trece râul cu caicul); v a r. câicâ, DAN., 136.

lândurâ*, s.f.; metaf. caicciu, -i, s.m. "barcagiu ♦ "

câicci, -ea§ (câ-ic-ci, /-cea§), s.m (3): câiccilu u du_i câichea.(caicciul îl [con]duce caicul).

caier, -e, s.n. "mænunchi de lânæ" "alb (despre pær)"

cairu, -i (ca-iru, /-i-ri), s.n. (2): maea toar_i nu-ø-câti cairi di lânâ-n §uuâ. (maia toarce nu-ø-câte caiere de lânæ pe zi); � metaf.: perlu lu-ari cairu. (pærul îl are caier [= alb]).

caiet, -e, s.n. "foi legate împreunæ într-o broøuræ" " ~ " "caiet"

afladhâ, -æ§ (a-fla-dhâ, /-flæ§), s.f. (3): scriu la øcoalâ tu afladhâ.(scriu la øcoalæ în caiet); v a r. etim. filadhâ; reg.

tetradhiu, -i (te-tra-dhiu, /-dhi), s.n. (2); reg. caietu, -i (ca-ietu, /-ie-ti), s.n. (2); (cf. RL caiet, fr. cahier); N.

caimac, -uri, s.n. "strat de græsime pe lapte/ de spumæ pe cafea" "a lua caimacul" "caimac"; ∅smântânæ, s.f.

câimachi (câi-ma-chi), s.f. (6a): lapti/ cafe cu câimachi. (lapte/ cafea cu caimac); � e x p r.: • i-u lo altu câimachea! (i-a luat altul caimacul [= ce a fost mai bun/ virginitatea]).

danelâ, -i, s.f. (?; cf. DDA, s.v.).

cais, -i , s.m. "pom fructifer cu flori albe øi fructe roz, zemoase"

caisu, -i (ca-isu, /-isi), s.m. (1): caislu fa_i caisi. (caisul face caise); v a r . caiøu.

caisæ, -e , s.f. "fructul caisului"

caisâ, ~ (ca-i-øi, ~ ), s.f. (9): caisa coaptâ easti dul_i. (caisa coaptæ este dulce); � metaf.: fa_â di caisâ ari feata. (fa_æ de caisæ are fata); v a r. gr. Aut.: caiøi, sg.

caisiu, -e, adj. "de culoarea/moliciunea caisei"

caiøito (ca-i-øi-to), adj. invar., Gr. Aut.: fustani caiøito. (rochie caisie); � oulu-i hertu caiøito. (oul e fiert caisiu/ ca o caisæ [potrivit de moale]).

ciorbagiu

167

cal, cai, s.m. "animal domestic folosit la transport øi la cælærie" " ~ de cælærie" " ~ buiestraø ♦ " "armæsar ♦ " "cal castrat/scopit ♦ " "cal roib/sur/murg ♦" "libelulæ" "cal; armæsar" ∅ at*, s.m. ∅ diii!, interj. (pentru cai) "cal de cælærie"

calu, ca• i (calu, ca• i), s.m. (1): calu murgu; ca• i bu¢i; callu di dininti/ di dinâpoi. (calul din fa_æ/ din spate); calu di câvalâ/ di furtie (cal de cælærie/ de povaræ); calu cu arivani (cal buiestraø); calu areati (cal de reproduc_ie/ necastrat); calu øu_âtu/ scupatu (cal sucit/ scopit/ castrat); calu albu/ ghiocu/ psaru/ murgu. (cal alb/ roib/ sur/ murg); � callu alu Dumni§æ. (calul lui Dumnezeu/ libelula); � calu di lemnu; � e x p r.: î• i gioacâ callu. (îi joacæ calul [= îi merge bine]); mâ_i câtuøe pescu? (mænânci pisico [cf.calule] ovæz?); caftâ, caftâ, ca a_elu _i ø-câfta callu-n gepi! (cautæ, cautæ [unde nu trebuie!], ca cel ce-øi cæuta calul în buzunar!).

atu*, s.m.: avea _in_i a_, tu_ bine_i. (avea cinci a_i, to_i de cælærie.); � e x p r.: a_• i s-batu øi yumari• i/ tari• i tragu/ patu. (a_ii se bat øi mægarii trag/ pætimesc [= unul face, altul trage]).

binecu, -_i (bi-necu, /-ne_i), s.m. (1): CAR., Stih., 66: nâpoi di e• i birbe_i• i, pirifa¢i ca bine_i• i. (înapoia lui berbecii, [ce-s mândri] ca [to_i] a_ii/ caii de cælærie).

calabalâc, -uri, s.n. "græmadæ de lucruri" "mul_ime de oameni" "calabalâc" ∅ buluc, s.n.

câlâbâlâchi (câ-lâ-bâ-lâ-chi), s.f. sg.t. (6a): øi-u lo câlâbâlâchea øi s-dusi... (øi-a luat calabalâcul øi s-a dus... ); � avea câlâbâlâchi multâ la mâyâzie. (era lume multæ/ mul_ime mare la magazin/ prævælie).

cârcândæ, -a§ (câr-cân-dæ, /-da§), s.m. (3): fu§irâ ghif_â• i øi-øi loarâ tutu cârcândælu. (au plecat _iganii øi øi-au luat tot calabalâcul).

calamitate, s.f. ∅ cataclism, s.n.

calapod, -e, s.n. "formæ de lemn pentru încæl_æminte" ∅ calup, s.n. "calapod pentru caøcaval"

câlâpodi, -§ (câ-lâ-po-di, /-po§), s.f. (6a): buti¢ili li _ânu cu câlâpo§ nuntru. (botinele/ ghetele le _in cu calapoade înæuntru); � pâpugilu li tra§i fa_âli di pâpu_â pi câlâpodi. (papugiul [= cizmarul] le trage fe_ele de pantofi pe calapoade); v a r. câlâpodhi, reg.

stifani, -æ¢i (sti-fa-ni, /-fæ¢i), s.f. (6a); stifani ti câøcâva• iu.(calapod pentru caøcaval).

calcar, s.n. "var ♦ " câlcheri (câl-che-ri), s.f. (6a); reg., r a r. calciu, s.n. "element chimic alb"

calciu (cal-ciu), s.n. (1): calciulu easti materie chimicâ; a b r. ca; chim. N.

calcul, -i, s.m. "piatræ*♦/ pietricicæ**♦ la vezica biliaræ/urinaræ"

cheatrâ* , s.f.: ari chetri la heari/ tu biøica di chiøari. (are pietre/ calculi la fiere/ în bæøica udului); N.

chitri_icâ** , s.f.: cându-¢i feciu apa, scoøu unâ chitri_icâ. (când mi-am fæcut apa/ am urinat, am scos o pietricicæ).

calcula, vb. "socoti ♦ "

calcule§u, -ari, -ai, -atâ (cal-cu-le§u, /-la-ri, /-lai, /-la-tâ), vb. (1b) t: ¢i- lu calcule§u ghini pârælu. (mi-l calculez bine banul); N.

calculat, -æ, adj. "care a fost socotit"

calculatu, -_; -tâ, -ti (cal-cu-latu, /-la_; /-la-tâ, /-ti), adj. (4): easti omu multu calculatu. (este om foarte calculat); N.

cald, -æ, adj. "care are temperatura ridicatæ"; "bogat"

caldu, cal§â; caldâ, caldi (cal-du, /-§â; /-dâ, /-di), adj. (4a): apâ caldâ; pâ¢ili suntu caldi (pâinile sunt calde); � e x p r.: easti caldu omlu, s-veadi! (este cald omul [= la buzunar] / este bogat, se vede);

ciocænitoare

168

"nici aøa, nici aøa" "veste proaspætæ/caldæ" "a fi cald (afaræ)" "a-i fi cald"

� nâ vini unâ caldâ, unâ ara_i. (ne-a venit una caldæ, una/ alta rece); � ni_i caldâ, ni_i ara_i. (nici caldæ, nici rece/ potrivit[æ]); �s-vâ spunu unâ caldâ-caldâ! (sæ væ spun una [foarte] caldæ!); �easti câldurâ mari astâ§. (este cælduræ mare astæzi); � ¢i-easti câldurâ. (mi-e cald.); mi •ea cu câldurâ. (mæ ia cu cald).

caldarâm, -uri, s.n. "drum pietruit" "caldarâm"

gâdrâmæ, -a§ (gâ-drâ-mæ, /-ma§), s.m. (3): calea fârâ gâdrâmæ di cheatrâ easti maøi grochi øi læschi. (calea/ drumul færæ caldarâm de piatræ este numai gropi øi noroi.); v a r. gâdârmæ.

câldârâmi, -¢i (câl-dâ-râ-mi, /-râ¢i), s.f. (6a); v a r. câldârmæ, s.m. (3); (intrare mai târzie).

cale, cæi, s.f. "drum ♦ , stradæ ♦ " "drum îngust/larg" "a sta în drum" "a se întâlni pe drum" "pe drum... " "oræ/ ore de drum" "cale feratæ" "a face odatæ drumul" "a lua calea mor_ii" "a fi om drept" "a vorbi cu rost" "a da o solu_ie/sfat" "dor de ducæ" "preø" "cæile respiratorii" "Calea Lactee" "a da drumul" "a da o øansæ" "acum sæ te væd!" "a nu se cædea" "a-øi veni în fire" "a nu da vrabia din mânæ pe cioara de pe gard!" "cale bunæ/drum bun!"

cali, cæ•iuri (ca-li, cæ-• iuri), s.f. (7): calea iu ni§emu la øoputu easti strimtâ/ largâ. (calea pe unde mergem la øipot/ izvor este strâmtæ [= îngustæ]/ latæ); caro_a sta-n cali. (cæru_a stæ în drum); n-aflæmu-n cali. (ne-am întâlnit în drum); � di Hrupiøti pânâ-n Câsturu va unâ oarâ cali cu callu. (de la Hrupiøti pânæ la Castoria trebuie o oræ de drum cu calul); � cali di heru (cale feratæ); → val. adv.: calea iu ni§eamu... (pe drum când mergeam... ); � e x p r.: arcæ unâ cali cu cârvanea. (a fæcut o datæ drumul cu caravana); � lo calea mari. (a luat calea mare [= marea trecere/ moartea]); � easti omlu a cali•ei. (este omul cæii celei drepte.); � zburaøti cu cali. (vorbeøte cu cale [= cu rost, drept]); � dæ-¢i vârnâ cali, ta si-u scotu-n capu. (dæ-mi vreo cale/ solu_ie, ca s-o scot la capæt); nu stiu _i cali s-•eau. (nu øtiu ce cale sæ iau/ apuc); � • i si fea_i doru di cali. (i s-a fæcut dor de ducæ); � pisti chilimi, mu•erili bagâ cæ•iuri, ta s-li-afireascâ. (peste chilimuri [= covoare], muierile/ femeile pun cæi [= preøuri], ca sæ le fereascæ); � cæ•iurili ti adi•eari • i si-astuparâ. (cæile respiratorii i sau astupat); � Calea a Laptilui ari ¢i• i di sori. (Calea Laptelui are mii de sori); � lâ deadirâ cali! (le-au dat drumul/ au scæpat de ei); � dæ-• i cali a omlui, s-iasâ tu padi! (dæ-i o øansæ omului, sæ iasæ la liman!); � nu u-adu_ea calea s-iasâ-n coru, ea, mu•eari veduvâ! (nu se cædea sæ joace în horæ, ea, femeie væduvæ!); � îni vi¢iu pi cali (mi-am venit în fire/ revenit); tra§i-_ calea! (vezi-_i de drum/ treabæ!); � nu-• i dau di cali. (nu-i dau de cap/ nu pot rezolva); � aoa _-u calea! (pe-aci _i-e drumul/ acum sæ te væd!); � prov.: nu-alasâ calea, tra s-•eai cârarea! (nu læsa calea [fæcutæ], ca sæ iei/ apuci cærarea); � calea-mbaru!/ cali bunâ! (drum bun!).

caleaøcæ. -i, s.f. "træsuræ mare";∅caretæ, cocie, faeton, teleagæ, s.

caleaøcâ, -eøti (ca-leaø-câ, /-leø-ti), s.f. (3); (? cf. DDA, s.v.).

calendar, -e, s.n. "listæ de împær_ire a anului în luni, sæptæmâni, zile" ∅ destin (al lunilor), s.n.

calindaru, -i (ca-lin-daru, /-da-ri), s.n. (2): tu calindarlu criøtinu, Paøtili s-mutâ cathi anu, Crâciunlu nu. (în calendarul creøtin, Paøtele se mutæ în fiecare an, Cræciunul nu); mu•earea si-afireaøti dupâ calindaru. (muierea/ femeia se fereøte dupæ calendar).

calendaristic, -æ, adj. di calindaru : anu di calindaru/ anu lu¢inâ (an de calendar, calendaristic/ an luminæ).

ciorbagiu

169

calfæ, -e, s.f. "ucenic calificat"

câlfæ, -a§ (câl-fæ, /-fa§), s.m. (3): easti câlfælu a lalâ-sui, pâpugilu (este calfa lui unchi-su, papugiul); v a r. câlfæ , /-a§.

califica , vb. ∅ face, vb. caligraf, -i, s.m. "care scrie frumos"

caligrafu, -fi (ca-li-grafu, /-grafi), s.m. (1): unu chiro, c• ima caligrafi ta si scrie muøatu cær_âli. (odinioaræ chemau caligrafi ca sæ scrie frumos scrisorile/ actele); N.

caligrafie, -i, s.f. "scriere frumoasæ"

caligrafie, -i (ca-li-gra-fi-e, /-fii), s.f. (6b): caligrafia easti scriearea muøatâ. (caligrafia este scrierea frumoasæ); N.

calimera , s.f.art. "rela_ie bunæ cu cineva" "a fi deosebit de al_ii"

calimera (ca-li-me-ra), s.f. art. invar.: si-asparsi calimera cu vi_inlu. (s-a stricat calimera/ rela_ia bunæ cu vecinul.); � eh, elu øi-u-ari calimera ahoryea! (ei, el øi-o are calimera [= bunæ ziua!] diferitæ [= e un om neobiønuit]); reg.

calitate, -i, s.f. "însuøire bunæ"; ∅ har* "caracteristicæ pozitivæ" "(lucru/om) de calitate" "(lucru) de proastæ calitate"

hari*, s.f.: feata ari multi hæri. (fata are multe haruri/ calitæ_i). calitati, -æ_ (ca-li-ta-ti, /-tæ_), s.f. (6a): bunâtatea easti unâ calitati.; � stra¢iu di calitati/ multu bunu. (strai de calitate/ foarte bun); N.

prothimu, -¢i; -mâ, -mi (pro-thimu, /-thi¢i; /-thi-mâ, /-mi), adj. (4a): lucru prothimu. (lucru de calitate); reg.

prostihu, -i; -â, -i (pros-tihu, /-tihi; /-ti-hâ, /-hi),adj. (4a): pân§â/ malinâ prostihâ. (pânzæ/ stofæ de proastæ calitate); reg.

calm, -æ, adj. "liniøtit ♦ " ∅ blând, ∅ blajin, adj.

calmu, -i; -â, -i (cal-mu, /-mi; /-mâ, /-mi), adj. (3b): omu calmu, isihu, bunacu. (om calm, liniøtit, blând); N.

calma, -are, -at ∅ potoli, -ire, -it

calomfir, -i, s.m. "garoafæ ♦ ; mixandræ?"

caramfilâ, -i (ca-ram-fi-lâ, /-li), s.f. (1): VELO, 710: cu grâdi¢i di trandafile, di zambile ø'caramfile.; v a r. caranfilu, -i, s.m.; reg.

calomfiriu, -e , adj. "de culoarea garoafei"

garufi•eatu, -_; -tâ, -ti (ga-ru-fi-•eatu, /-•ea_; /-•ea-tâ, /-ti), adj. (4a): stra¢i garufi•eati. (straie de culoarea calomfirului); ? (cf. DDA, s.v.).

calomnia, vb. "critica* ♦ ; calomnia" "a vorbi de ræu" calomnie, -i , s.f. "criticare ♦ /calomniere" ∅ bârfæ, s.f. "calomnie; cancan (?; cf. .DDA, s.v.)" " ~ " "calomnie, defæimare" ∅ minciunæ, s.f.

câtiyursescu* , vb. cacuzburæscu, -âri, -âi, -âtâ (ca-cu-zbu-ræs-cu, /-râ-ri, /-râi, -râ-tâ), vb. t (4b): nu voi s-lu cacuzburæscu. (nu vreau sæ-l calomniez); reg.

câtiyurseari* , s.f.vb., (6a). cacuzburari (ca-cu-zbu-ra-ri), s.f.vb. (6a): multu u va cacuzburarea! (tare-i place sæ calomnieze/ bârfeascâ!); reg.

biuftani, -æ¢i (biuf-ta-ni, /-tæ¢i), s.f (6a); v a r. ræsp. muftani; reg.; r a r.

iftirie, -i (if-ti-ri-e, /-rii), s.f. (6b); reg.; r a r. calomnie, -i (ca-lom-ni-e, /-nii), s.f. (6b): calomnia-i cacuzburari øi minciunâ cu scupo, ti-aruøunarea a omlui. (calomnia e criticare øi

minciunæ cu scop, spre batjocorirea omului); N.

ciocænitoare

170

calp, -æ, adj. "fals ♦ " ∅ calpuzan, s.m. "calp, fals"

calpu, -chi; -pâ, -pi (cal-pu, /-chi; /-pâ, /-pi), adj. (4a): easti calpu aestu pâræ. (este fals acest ban); PAP., B., 455: øi-• i da cæ_înlu calpu. (øi-i dæ farfuria calpæ/ falsæ [nu pe cea fermecatæ]).

calpicu, -_i; -câ, -_i (cal-picu, /-pi_i; /-pi-câ, /-_i), adj. (4a):; v a r. calbicu: PAP., L., 439: parælu calbic pute nu ch'ari. (banul calb niciodatæ nu piere).

calpac, -e, s.n. "cæciulæ mare, cu margine de blanæ; cealma ♦"

câlpachi, -æchi (câl-pa-chi, /-pæchi), s.f. (6a): di-øi øadi-n-cap di measâ, cu câlpachea pri §inuc•u. (de-øi øade în cap de masæ/ capul mesei cu øervetul/ cealmaua pe genunchi.); cf. DDA, s.v.; fr. "bonnet").

calpuzan, -æ, s.m.f. "calp, fals" "falsificator; ticælos"

calpuzanu, -¢i; -nâ, -ni (cal-pu-zanu, /-za¢i; /-za-nâ, /-ni), s.m.f. (1,1), adj. (4a): aslanu calpuzanu (leu [= monedæ] fals); Gr.Aut.: easti unâ [mu•eari] calpuzanâ! (este o [femeie] falsæ/ ticæloasæ!).

caltaboø, -i, s.m. ∅ cârnat, s.m.

cal_avetæ, -e, s.f. "jartieræ"

câl_âvetâ, -i (câl-_â-ve-tâ, /-ti), s.f. (1): câl_âvetili suntu di lasticu, ti _âneari pârpo§li. (cal_avetele sunt de elastic, de _inut ciorapii).

calup, -uri, s.n. "bucatæ"; "tipar ♦ " "calapod ♦ " "a-i trage chiulul"

câlupi, -chi (câ-lu-pi, /-luchi), s.f. (6a): unâ câlupi di sâpuni/ zahari/ caøu. (un calup de sæpun/ zahær/ caø); � câlupi ti pâpu_â/ capeli/ fesuri/ ciri¢i§. (calup pentru pantofi/ pælærii/ fesuri/ cæræmizi); � e x p r.: î• i trapsi câlupea! (i-a tras calupul/ chiulul [l-a pæcælit]).

calupciu, -i, s.m. "care face calupuri"

câlupci, -ea§ (câ-lup-ci, /-cea§), s.m. (3): câlupcilu fa_i câluchi ti capeli/ fesuri etc. (calupciul face calupuri pentru pælærii, fesuri etc.).

cam, adv. "aproape... " "aproximativ" "comparativ" "ca øi când"; ∅ ca, adv. "prea" (în prop. neg.)

ca, adv.: easti ca acrâ mâcarea! (este cam acræ mâncarea!); zburaøti ca multu. (vorbeøte cam mult); î¢i câ§u ca greu [la pânticâ/ suflitu]. (mi-a cæzut cam greu [la pântece/ suflet]); � easti ca greu saclu, ari ca øai§æ_i di kili. (este cam greu sacul, are cam 60 de kg); � sta ca xeanâ feata. (stæ/ pare cam/ ca øi când ar fi stræinæ fata); � nu-• i vini ca ghini. (nu i-a cam venit bine/ convenit).

camarad, -æ, s.m.f. "prieten ♦ , coleg ♦ " ∅ fârtat, ∅ vær, s.m.

camaradu, -§; -dâ, -di (ca-ma-radu, /-ra§; /-ra-dâ, /-di), s.m.f. (1,1), adj. (4a): lu-amu camaradu, so_u bunu [di øcoalâ/ aøcheri]. (îl am camarad bun [de øcoalæ/ armatæ]); N.

camætæ ∅ dobândæ, s.f. cameleon, -i, s.m. "reptilæ micæ, træind în copaci, care îøi schimbæ culoarea dupæ mediu"

cameleonu, -ni (ca-me-le-onu, /-oni), s.m. (1): cameleonlu easti unâ soe di guøtiri_â _i-øi mutâ buiaua dupâ locu. (cameleonul este un fel de guøter ce-øi schimbæ culoarea dupæ loc); � easte unu [omu] cameleonu, øi-u alâxeaøti mintea trâoarâ. (este un [om] cameleon, øi-o schimbæ mintea/ atitudinea îndatæ); N.

cameræ, -e, s.f. "odaie ♦ " "Camera Deputa_ilor" "cameræ de filmat/video"

camerâ, -i (ca-me-râ, /-ri), s.f. (1): apartamentu cu patru cameri, uda§. (apartament cu patru camere, odæi.); � Camera a Deputa_loru; � camerâ di filmari/ camerâ video (cameræ de filmat/ video); N.

camfor, s.n. "substan_æ chimicæ

camfurâ (cam-fu-râ), s.f. (1): camfura a¢iur§eaøti multu. (camforul miroase mult/ tare.); ficiuri_i cu camfura ligatâ di guøi, ta s-nu

ciorbagiu

171

puternic mirositoare" • i-aca_â yripea. (copilaøi cu camforul legat de gât, ca sæ nu-i apuce gripa).

camilafcæ, -e, s.f. "tichie de cælugær"

câmilafchi, -æfchi (câ-mi-laf-chi, /-læf-chi), s.f. (6a): câmilafchea u poartâ pref_â• i i câluyâri• i. (camilafca o poartæ preo_ii sau cælugærii).

camizol, -e, s.n. (?); v. DDA, s.v. camisolæ. campanie, -i, s.f. " ~ militaræ/de ræzboi" " ~ electoralæ"

campanie, -i (cam-pa-ni-e, /-nii), s.f. (6b): îndri§earea ti-unâ alumtari lungâ easti unâ campanie. (pregætirea de luptæ îndelungatæ este o campanie.); campania alu Napoleon tu Arusie(campania lui Napoleon în Rusia); � campanie ti ali§eri (campanie de alegeri); N.

camping, -uri , s.n. "loc amenajat pentru dormit în cort, în vacan_e"

campingu, -uri (cam-pin-gu, /-guri), s.n. (1): astâ§, multâ lumi doarmi veara tu ten§â, la campinguri, locuri afiriti, cu gardu, apâ, halea§. (astæzi, multæ lume doarme vara în corturi, la campinguri, locuri ferite, cu gard, apæ, closete); N.

campion, -æ, s.m.f., adj. "care a ieøit primul la concurs"; ∅ as, s.m.

campionu, -oni; -oanâ, -oani (cam-pi-onu, /-oni; /-oa-nâ, /-ni), s.m.f. (1,1), adj. (4a): [insu] campionu; [echipâ] campioanâ, _i iøi întâ¢ea la concursu; N.

caná, s.f. "plantæ orientalæ pentru vopsit pærul în acaju"

ucnæ, -a§ (uc-næ, /-na§), s.m. (3): mu•erili øi-nvupsea peri• i cu ucnæ. (muierile îøi vopseau pærul cu cana); cf. fr. henné; v. DDA, s.v.: "suliman".

Canada, s.f. canadian, -æ, s.m.f., adj. "din Canada" "specific Canadei"

Canada (ca-na-da), n.pr. Canadeanu, -ni; -â, -i (ca-na-deanu, /-deani; /-dea-nâ, /-ni), s.m.f. (1,1), adj. (4a): easti Canadeanâ, bânea§â Canada. (este canadianæ, træieøte în Canada); baletu canadeanu; N.

canaf, s.n. ∅ ciucure, s.f. canal, -e, s.n. "øan_ ♦ de scurgere" "canal/ øan_ subteran" "pârâiaø* ♦ "

lâgâmi, -¢i (lâ-gâ-mi, /-gâ¢î), s.f. (6a): CAV., 516: lægæme; sâparâ unâ lâgâmi, tra s-curâ apa. (au sæpat un øan_, ca sæ curgæ apa.); v a r. lâyumi/ luyumi.

ghirizi, -uri (ghi-ri-zi, /-ri-zuri), s.f. (7): ghirizea easti sum locu. ( ~ este sub pæmânt).

vie*, s.f.: trea_i unâ vie dinâpoi di casâ. (trece un pârâiaø în spatele casei).

canalie, -i, s.f ∅ ticælos, adj.

canapea, -le, s.f. "sofa ♦ cu speteazæ" ∅ lavi_æ, s.f.

canape, -ea§ (ca-na-pe, /-pea§), s.m. (3): oaspi_• i î• i ursimu si sta pi canape. (pe oaspe_i îi poftim sæ stea pe canapea); v a r. canapee, -i, s.f.; reg.

canar, -i, s.m. "pasære cântætoare galbenæ"; "canar"

canaru, -i (ca-na-ru, /-nari), s.m. (1`): canarlu-i unu pu• i_u galbinu _i cântâ [tu culuvie]. (canarul este o pæsæricæ galbenæ ce cântâ [în colivie]).

canirinu, -¢i (ca-ni-rinu, /-ri¢i), s.m. (1): si-avdi boa_i di canirinu.(se aude glas de canar); cf. DDA, s.v.

canara, -le, s.f. "pæøune grasæ, lângæ sat"

cânâræ, -a§ (câ-nâ-ræ, /-ra§), s.m. (3): cânârælu di ningâ hoarâ, iu pascu oili a hoarâ•ei, [stearpi] _ânuti ti tâ•eari. (canaraua de lângæ sat,

unde pasc oile satului, [sterpe] _inute pentru tæiat); (v. DDA, s.v.: "turmæ micæ de oi _inutæ pentru tæiere" , "abator"? ).

ciocænitoare

172

canat, -uri, s.n. "o laturæ a unei uøi/ ferestre cu douæ pær_i"

cânati, -æ_ (câ-na-ti, /-næ_), s.f. (6a): înc• iøu cânæ_li di uøi/ fireastrâ. (am închis canaturile uøii/ ferestrelor); v a r. cânatu, -ti, s.n..

canava, -le, s.f. "_esæturæ raræ, pe care se brodeazæ cu acul"

cânâvæ, -a§ (câ-nâ-væ, /-va§), s.m. (3): featili lucrea§â câpiti¢i pi cânâvæ. (fetele lucreazæ perne pe canava).

canæ, -i, s.f. "ceaøcæ de ceai [200 ml]" ∅ ceaøcæ*, s.f. "canæ de 100 de dramuri" ∅ sutæ*, s.f. "canæ mare [+/- 1l.] cu toartæ, din sticlæ" ∅ bocal, s.n., carafæ, s.f.

cupâ, -i (cu-pâ, /-pi), s.f. (1): mini biui unâ cupâ di ceae, mama biu unâ ceaøcâ* di cafe. (eu am bæut o canæ de ceai, mama a bæut o ceaøcæ de cafea); � feata-i si-u beai tu cupâ [/ tu scafâ] di muøatâ! (fata-i s-o bei în canæ [/ ceaøcæ] de frumoasæ).

sutâ *, s.f.: maea a mea îøi bea ceaea tu sutâ [di dhræ¢i]. (maia mea îøi bea ceaiul în sutæ [de dramuri]).

birbi• iu, -i (bir-bi• iu, /-• i), s.n. (2): adu, niveastæ, unu birbi• iu di yinu! (adu, nevastæ, o canæ de vin!).

cancer, -e, s.n. "neoplasm/rac (pop.)" " ~ , cancer" ∅ græunte*, bubæ*, s.f. "cancer, carcinom, tumoare canceroasæ"

peru*, s.m.: scoasi peru pi nari. (a scos/ i-a ieøit pær [= cancer] pe nas); noati¢i• i loarâ peru. (noatenii au luat pær/ au fæcut cancer; eufem.: peru aræu (pær ræu [= cancer]).

grânu_u *, s.n.: scoasi/ • i-iøi grânu_lu a_elu aræulu. (a scos/ i-a ieøit buba cea rea); � eufem.: grânu_lu a_elu bunlu (buba cea bunæ [= cancer]).

carchinu (car-chinu), s.m. (1): scoasi/ ari carchinu. (a scos/ are cancer/ tumoare).

candel, s.n. "zahær cristalizat" "candel"

candi (can-di), s.f. sg.t. (9): la noi, ¢i_i• i mâca multâ candi. (la noi [la aromâni], cei mici mâncau mult candel); v a r. reg. candhyiu.

pitruzahari (pi-tru-za-ha-ri), s.f. sg.t. (9); reg. candelabru, -e, s.n. "lampæ ♦ bogatæ, de plafon, cu bra_e"

candelabru, -i (can-de-la-bru, /-bri), s.n. (2): lamba di tâvani cu multi bra_â easti candelabru. (lampa de tavan cu multe bra_e este candelabru); N; (cf. RL candelabru, cf. fr. candélabre).

candelæ, -e, s.f. "læmpi_æ cu ulei" " ~ ; lampæ ♦ " "candelæ" "via_æ" "bæøicæ ♦ de ploaie/ pe corp"

cândilâ, -i (cân-di-lâ, /-li), s.f. (1): CAR., Litgh.: cændili _i _ænu daima lu¢inæ a du¢ei• i. (candele ce _in pururea luminæ lumii); CAV., 372, cændilæ ("lampæ", v. SCR., Glosar, s.v.); Gr. Aut.: cândila u-aprindemu ø-ti mor_â ø-ti-agiutoru. (candela o aprindem øi pentru mor_i øi pentru ajutor [RL: pentru vii/ sænætate]); � • i si-asteasi cândila/ bana a omlui [ahâtu-• i fu!]. (i s-a stins candela/ via_a omului [atâta i-a fost!]); � di ploae, balta eara maøi cândili.(de ploaie, balta era numai bæøici); � si-umplu pi trupu di cândili. (s-a umplut pe corp de bæøici.); si-adræ tutu cândili. (s-a fæcut tot bæøici).

canea, -le, s.f. "cep ♦ (cu sau færæ

canelâ, -i (ca-ne-lâ, /-li), s.f. (1): u streøu canela di la buti, s-nu curâ yinlu/ §ama di moari. (am strâns-o caneaua de la butie, sæ nu curgæ

robinet)" vinul/ moarea [= zeama de varzæ]). "canea" "organ genital masc."

sochi, sochi (so-chi, sochi), s.f. (6a): sochea di buti (caneaua butiei); � eufem.: øi-u scoasi sochea. (øi-a scos caneaua [= pu_a]); reg.

ciorbagiu

173

cange, -i, s.f. "præjinæ cu cârlig la vârf" "cange micæ"; ∅ ca_æ, s.f. ∅ cârlig, cinghel, s.n.

cangi, cængi (can-gi, cæn-gi), s.f. (6a): leamnili li scotu di-tu apâ cu cangea. (lemnele le scot din apæ cu cangea); � v a r. scangi(?).

cângichi, -i (cân-gi-chi, /-gichi), s.f. (6a); dim.: li trâ§emu lumæ-chili di cireøu cu cângichea. (le tragem crengile de cireø cu cangea micæ).

cangrenæ, s.f. "putrezire a tesuturilor animale"; "a face ~ "

cangrenâ (can-gre-nâ), s.f. (1): fea_i cangrenâ, î• i putri§â ciciorlu.(a fæcut cangrenæ, i-a putrezit piciorul); N.

cangur, -i, s.m. "mamifer din Australia"

canguru, -i (can-guru, /-guri), s.m. (1): cangurlu bânea§â tu Australie, elu-øi poartâ pu• i• i tu pungâ, sum-pânticâ. (cangurul træieøte în Australia, el îøi poartæ puii în pungæ, sub pântece); N.

canibal, -æ, s.m.f. "antropofag" "ræu, feroce"

canibalu, -li; -lâ, -li (ca-ni-balu, /-bali; /-ba-lâ, /-li), s.m.f. (1,1): caniballu-i omu _i mâcâ omu. (canibalul e om ce mænâncâ om); �easti canibalu, aræu. (este canibal, ræu); N.

canin, -i, s.m. "dinte canin" "col_i"; "a-øi aræta col_ii" ∅ câinesc, adj., ∅chin, s.n. ∅ cælduræ (mare), s.f.

cârinti, -_â (câ-rin-ti, /-_â), s.m. (4): scoasi cârin_â• i ficiuriclu. (a scos caninii [= i-au ieøit caninii] copilul[ui]); 'cârinti' easti zboru latinescu _i lu-avemu noi. ('cærinte' este cuvânt latinesc ce-l avem noi); � luplu øi-bâgæ cârin_â• i tu oae. (lupul øi-a pus col_ii în oaie); � e x p r.: vi_inlu acâ_æ si-øi spunâ cârin_â• i. (vecinul a început sæ-øi spunæ/ arate col_ii).

canistræ, s.f. ∅ bidon, s.n. canon, -e, s.n. "regulæ ♦, lege ♦ " "canon, chin"

canonâ, -i (ca-no-nâ, /-ni), s.f. (1): CAR., Litgh., 37, V: canona a pisti• i (legea credin_ei); arh.; � e x p r., Gr. Aut.: cu câtâ canonâ u-adræmu casa! (cu cât canon am fæcut-o casa!).

cantaragiu, -i, s.m. "care are cântar în pia_æ"

cântârâgi, -ea§ (cân-tâ-râ-gi, /-gea§), s.m. (3): cântârâgilu yixeaøti cu cântarea. (cantaragiul cântæreøte cu cântarul).

cantitate, -i, s.f. "mærime (în greutate/ în muncæ etc.)"

cantitati, -æ_ (can-ti-ta-ti, /-tæ_), s.f. (6a): di _i cantitati di leamni ai anaghi iarna? [= câti leamni... ?] (de ce cantitate de lemne ai nevoie iarna? [= câte lemne... ?); � — _i cantitati di lucru va ti aestu dic_ionaru? — §a_i a¢i, §uuâ di §uuâ! (— ce cantitate de muncæ trebuie pentru acest dic_ionar! — zece ani, zi de zi).

can_onetæ, -e, s.f. "roman_æ italianæ"

can_onetâ, -i (can-_o-ne-tâ, /-ti), s.f. (1): cântâ-¢i unâ can_onetâ italineascâ!; N.

canuræ, s.f. "lânæ toarsæ gros" "lânæ mai proastæ"

canurâ, cænuri (ca-nu-râ, cæ-nuri), s.f. (3): _âsemu sa_i cu canurâ di lânâ. (_esem saci cu canuræ de lânæ); � bâtâturâ di canurâ, di lânâ groasâ, _i cadi di la cheap_â¢i. (bætæturæ de canuræ, din lânæ groasæ, ce cade de la piepteni/ darac).

cap, capete, s.n. "parte superioaræ a corpului omenesc" "_eastæ ♦ "

capu, capiti (capu, ca-pi-ti), s.n. (2), pl. nereg.: mi doari caplu.(mæ doare capul.); câ _e im¢i cu caplu golu? (de ce umbli cu capul gol?); � capu di mortu (cap de mort/ _eastæ); � mi doru capitili di pâltæri (mæ dor capetele/ vârfurile spatelui); � capu di a• iu (cæpæ_ânæ de ai/

"vârfurile spatelui" "cæpæ_ânæ de usturoi"

usturoi); � _in_i capiti di câøcâva• iu (cinci capete/ ro_i de caøcaval); � toclu mâcâ caplu. (dobânda mænâncæ/ consumæ capitalul); � e x p r.

ciocænitoare

174

"roatæ de caøcaval" "capital"; "a-l tæia capul/ a în_elege ♦ uøor" "a fi tare de cap" "a se jura pe capul... " "a nu-l durea nimic" "a-l durea capul" "a nu-i pæsa" "rupe-_i-ai capul!" "a nu øti unde-i e/ sæ-øi punæ capul" "a se umple de noroi" "a umple de ocaræ" "început" "a avea un în_eles" "frumos" (superl.) "cap de pæmânt" "cæpetenie" "capæt" "a ieøi/a ræsæri/înflori" "a se ræscula" ∅ apærea*, vb. "(cap tare de) albanez" "(cap tare de) bulgar"

Gr. Aut.: : î• i •ea caplu a ficiorlui [+ D]/ îlu ta• i caplu [+ A]. (îl taie capul pe bæiat); lu-ari caplu stumbu/ tuvlâ. (are capul tare [ca un] pisælog/ cæræmidæ); � juræm.: mi giuru pi caplu alu tata/ ali mami. (mæ jur pe capul lui tata/ al mamei); nu §â_i 'capu' vârnâoarâ. (nu zice 'cap' niciodatæ [= nu-l doare nimic]); mi doari/ mi-acâ_æ caplu. (mæ doare/ m-a apucat capul); � nu mi doari caplu, amu di tuti. (nu mæ doare capul/ nu-mi pasæ, am de toate); � imprec.: s-_â mâ_i caplu s-_â mâ_i! (sæ-_i mænânci capul sæ-_i mænânci!); nu øtie iu øi-ari caplu/ iu si-øi bagâ caplu!(nu øtie unde-i e/ unde sæ-øi punæ capul!); � î¢i bagu caplu [mi giuru câ nu-i aøi]! (odatæ cu capul [mæ jur cæ nu-i aøa]!); � multi nâ vinirâ pisti capu! (multe ne-au venit peste cap!); � mi umplui di læschi di la capu pânâ la cicioari. (m-am umplut de noroi de la cap pânæ la picioare); � fig.: mi-adræ di la capu pânâ la cicioari.(m-a umplut de ocaræ de la... ); � tu caplu a primâvearâ•ei (la începutul primæverii); eh, macâ-i aøi, ari capu-øi coadâ! (ei, dacæ-i aøa, are cap øi coadæ![în_eleg, accept]); � easti muøatâ si-• i •eai caplu! (este frumoasæ sæ-i iei/ tai capul!); � capu/ limbâ di locu (cap/ limbæ de pæmânt); � caplu di hoarâ (capul satului); � e x p r. vb.: nu-• i dau di capu (nu-i dau de capæt); � deadirâ capu cârvæ¢ili di dupâ §eanâ. (au dat cap/ s-au ivit caravanele de dupæ deal); deadi capu sufrân_ellu/ lilicea. (a dat* cap furunculul/ floarea [a înflorit]); � mutarâ caplu oami¢i• i, câ voru ma bunâ platâ. (s-au ræsculat oamenii, cæ vor mai bunæ platæ).

ocanu, -¢i; -nâ, -ni (o-canu, /-ca¢i; /-ca-nâ, /-ni), s.m.f. (1, 1); reg. zdanganu, -¢i; -nâ, -ni (zdan-ganu,/-ga¢i; /-ga-nâ, /-ni), s.m.f.(1,1); reg.

cap, -i, s.m. ∅ supra cap, -uri, s.n. ∅ supra ∅ limbæ, s.f.

capabil, -æ, adj. "care e în stare, care e apt de ceva" "capabil"

axi (ac-si), adj. invar.: [aestu omu/ aeøti oami¢i] nu-i/ nu suntu axi ti _iva . ( [acest om/ aceøti oameni]) nu este/ nu sunt capabili de nimic; � v a r. m.sg. acøu, m.pl., f.sg.pl. acøi.

capabilu, -i, -â, -i (ca-pa-bilu, /-bili; /-bi-lâ, /-li), adj. (4a): easti unâ featâ multu capabilâ. (este o fatæ foarte capabilæ); N.

capac, -e, s.n. "obiect care acoperæ un vas/o cutie/o ladæ" "pleoapæ" "a pune capacul/capæt" "a gæsi solu_ia" "a-øi gæsi omul potrivit"

câpachi, -æchi (câ-pa-chi, /-pæchi), s.f. (6a): câpachi di sinduchi/ di tingire (capac de sandâc [= ladæ] /de tingire); � CAR., Stih., 20: adrati, uidisiti/ câpæchili hrisusiti/ cadu seara apustusiti/ hivritili pleoapi. (lit.: fæcute, potrivite/ capacele aurite/ cad seara ostenite/ înfierbântatele pleoape); � e x p r.: î• i bâgæ câpachea! (i-a pus capacul [= i-a astupat gura/ a gæsit solu_ia/ a pus capæt/ a încheiat afacerea/ discu_ia]); � bagâ-• i câpachea! (pune-i capacul [= muøamalizeazæ chestia]!); si-arucuti tingirelu øi øi- aflæ câpachea. (s-a rostogolit

"a pune capac la un vas, a 'cæpæci', a astupa ♦ "

tingirea øi øi-a gæsit capacul [= potrivire]). câpâchisescu, -iri, -ii, -itâ (câ-pâ-chi-ses-cu, /-si-ri, /-sii, /-si-tâ), vb. (4b) t: li câpâchisi ghini talarili, s-nu •ea vimtu. (le-a astupat

ciorbagiu

175

"faptul de a [cæpæci] / astupa/pune capacul" "care este [cæpæcit], astupat ♦ cu capacul" "capac rotund"

bine putinele, sæ nu ia aer). câpâchiseari (câ-pâ-chi-sea-ri), s.f.vb. (6a): voru câpâchiseari ghini bo_âli di yinu. (trebuie astupate bine sticlele de vin).

câpâchisitu, -_; -tâ, -ti (câ-pâ-chi-situ, /-si_; /-si-tâ, /-ti), adj. (4a): easti ghini câpâchisitu pocilu. (este bine astupat urciorul/ vasul de lut).

tapâ, tæpi (ta-pâ, -tæpi), s.f.(3); reg.; ? (cf. DDA, s.v.) capacitate, -i, s.f. "mærime de volum" "persoanæ capabilæ"

capacitati, -_ (ca-pa-ci-ta-ti, /-tæ_), s.f. (6a): _i capacitati ari aestâ buti? (ce ~ are aceastæ butie?); � fig.: easti unâ capacitati aestu omu! (este o ~ acest om!); N.

capama , s.f. "mâncare de miel/oaie cu orez"

câpâmæ, -a§ (câ-pâ-mæ, /-ma§), s.m. ((3): câpâmælu-i mâcari tur_eascâ, cu carni di ¢elu/ oae ø-cu urizu, adratâ tu tâvæ i pri focu. (capamaua e mâncare turceascæ, cu carne de miel/ oaie øi cu orez, fæcutæ la tavæ sau pe foc).

capæ, -e, s.f. "pelerinæ ♦ , manta ♦ " ∅ caplama, s.f.

capâ, -i (ca-pâ, /-pi), s.f. (1): capa-i stra¢iu ti prisuprâ, mu• irescu øi bârbâtescu, cu zârculâ. (capa-i hainæ pentru deasupra, muiereascæ øi bærbæteascæ, cu glugæ).

capæt, capete, s.n. "margine; început" ∅ cap*, s.n. "capæt"; "lâna tunsæ de la capul oii" "capæt"; ∅scæpætat*, s.n. ∅ orizont, s.n. "capæt"; ∅ corn*, s.n. "capæt; vârf ♦ (de nuia/ de munte)"

capu* , s.n.: nu-•i dau di capu. (nu-i dau de cap); → loc. adv.: în capu, (la capæt, la sfârøit).

capitu, -ti (ca-pitu, /-pi-ti), s.n. (2): _âni tini di capitlu aestu! (_ine tu de capætul æsta!); � amu unu sacu di capiti di lânâ. (am un sac de capete de lânæ [= resturi; lânæ de la capul oii]).

scapitu* , s.n.vb.: tu scapitlu a loclui. (la capætul pæmântului). cornu* , s.n.: îlu ligai cu unu cornu di funi. (l-am legat cu un capæt de funie).

mâyeauâ, -ei (mâ-yea-uâ, /-yei), s.f. (5): flambura di numtâ, [la Armâ¢i• i di-tu Vuryârie] cu trei meari hipti tu mâyeili a cru_i•ei (flamura de nuntæ [la aromânii din Bulgaria] cu trei mere înfipte în capetele crucii); reg.

capcanæ, -e, s.f. "la_* ♦ "; "capcanæ" ∅ balama, s.f. "capcanæ; cursæ" "capcanæ" "capcanæ; cursæ"

la_u*, s.n.: aca_â cu la_lu pu• i, •epuri. (prinde cu la_ul pui, iepuri.); � lâ teasirâ la_u a andar_âloru. (le-au întins o capcanæ haiducilor).

batâ, bæ_ (ba-tâ, bæ_), s.f. (3): bagâ bæ_ ti soari_i. (pun curse pentru øoareci); luplu câ§u tu batâ. (lupul a cæzut în capcanæ); �câ§umu tu batâ. (am cæzut în cursæ); v a r. batcâ, bæt_i.

cearcu* , s.n.: pricea câ§u tu cearcu. (sælbæticiunea a cæzut în capcanæ).

câpani, -æ¢i (câ-pa-ni, /-pæ¢i), s.f. (6a): câ§u ursa tu câpani. (a cæzut ursul în capcanæ); � î• i teasirâ vârnâ câpani a preftului.(i-au întins

"capcanæ"

vreo cursæ preotului). princâ, -_i (prin-câ, /-_i), s.f. (3); reg.

" ~ " " ~ "

stâpi_â, ~ (stâ-pi-_â, ~ ), s.f. (9); reg. pâyidhâ, -§ (pâ-yi-dhâ, /-yi§), s.f. (3); reg.

ciocænitoare

176

capelæ, -e, s.f. "pælærie de damæ/ bærbæteascæ" ∅ paraclis, s.n.

capelâ, -i (ca-pe-lâ, /-li), s.f. (1): capeli pi capu purta maøi bârba_• i _i si-nviøtea a-la-franga. (palærii pe cap purtau numai bærba_ii ce se îmbræcau a-la-franga [= europeneøte]); capelâ mu• ireascâ. (pælærie de damæ).

capie, s.f. ∅ cæpiat, ame_it , adj.

capiøon,-e, s.n. ∅ glugæ,s.f.

capital, -uri, s.n. "totalul de bani într-o afacere"; ∅ cap*, s.n. "capital" "a lua drept capital cuvintele cuiva" "capital"

capu* , s.n.: toclu mâcâ caplu. (dobânda mænâncæ capitalul). sirmae, -ea§ (sir-ma-e, /-ea§), s.m. (3): vindurâ oili tra si-adarâ sirmae. (au vândut oile ca sæ facæ capital); � fig.: nu • i li •eau sirmae zboarâli a lui. (nu i le iau [drept] capital cuvintele lui).

capitalu, -uri (ca-pi-talu, /-ta-luri), s.n. (1): tu-Amirichie au capitaluri mæri. (în America au capitaluri mari); v a r. capita• iu, r a r; N.

capitalæ, -e, s.f. "oraøul de reøedin_æ al unei _æri"

capitalâ, -i (ca-pi-ta-lâ, /-li), s.f. (1): capitala easti pulitia iu sta caplu a statlui øi chivernisea: Paris, Viena, Athina. (capitala este oraøul unde stæ capul statului øi guvernul: Paris, Viena, Atena); N.

capitula ∅ cædea, ∅ închina, vb.

capiu ∅ cæpiat, ∅ ame_it, adj.

caplama, -le, s.f. "manta, capæ ♦ , dupæ moda turceascæ"

câplâmæ, -a§ (câ-plâ-mæ, /-ma§), s.m. (3): câplâmælu easti stra¢iu tur_escu, yini ca tâlyanu. (caplamaua este hainæ turceascæ, vine/ este ca o manta);

capodoperæ, -e, s.f "operæ de frunte"

capodoperâ, -i (ca-po-do-pe-râ, -ri), s.f. (1): Parthenonlu, opera 'Nabucodonosor' suntu capodoperi di artâ (arhitecturâ/ muzicâ); N.

capot, -e, s.n. "manta ♦ bærbæteascæ" "capot de casæ (fem.)"

capotâ, -i (ca-po-tâ, /-ti), s.f. (1): capota-i ma• iotu cu zârculâ. (capota-i manta cu glugæ).

capoti, ~ (ca-po-ti, ~ ), s.f. (3): mu•erili di azâ §âcu 'capoti' ti fustanea ti-n casâ. (muierile de azi zic 'capot' la rochia de casæ); N.

capræ, -e, s.f. "animal rumegætor" "a fi ræu, sælbatic ca o capræ" "læudæros, ca o capræ râioasæ" "capræ de stâncæ"

caprâ, cæpri (ca-prâ, cæ-pri), s.f. (1): capra nâ da lapti, câprinâ øi carni. (capra ne dæ lapte, 'cæprinæ' [= pær de capræ] øi carne); �fig.: ayrâ ca vârnâ caprâ. (aspræ/ sælbaticæ ca o capræ); � easti unâ caprâ arâ¢ioasâ aestu omu/ aestâ mu•eari, câ arâ¢ea îlu/ u mâcâ, ma coada u bati! [= multu si-alavdâ!] (este o capræ râioasæ acest om/ aceastæ femeie, cæci râia îl/ o mænâncæ, dar coada o bate/ miøcæ. [= se laudæ mult]); � caprâ ayrâ (capræ sælbaticæ); � gioclu cu-nsârearea capra

ciorbagiu

177

"jocul de-a capra" "suport de tæiat lemne" "a fi nepriceput, a nu øti ce e bun" "a-i trece supærarea" "pær de capræ, folosit pentru _esut covoare proaste/pentru corturi" "capræ færæ coarne, ciutæ, øutæ"; ∅ øut*, adj. " ~ " ∅ cæpresc, adj. "oaie ♦ (cu talangæ)"

(jocul de-a særit capra); � SN: ta• iu leamnili pi caprâ. (tai lemnele pe capræ); � e x p r.: øtie capra s-mâcâ iarbâ! [ea si-alinâ s-mâcâ frân§â, nu øtie _i-i buna]. (øtie capra sæ mænânce iarbæ! [ea se ca_æræ/ urcæ sæ mænânce frunze, nu øtie ce e bun); î• i vinirâ cæprili! [î• i tricu inatea!].(= i-au venit caprele! [= i-a trecut mânia!]); v a r. pl. FC: cæpâri, art. cæpâr(i)li; zool.

câprinâ (câ-pri-nâ), s.f. (1): câprina-i peru di caprâ, _âsemu cu ea chili¢i. ('cæprina'-i pær de capræ, _esem cu ea chilimuri [covoare, pentru toatæ toatæ ziua]).

øutâ* , s.f.: u tâ•emu aseara øuta. (am tæiat-o ieri-searæ øuta). cârøutâ, -i (câr-øu-tâ, /-ti), s.f. (1): va u tâ•emu cârøuta, câ-i stearpâ. (o sæ o tæiem capra faræ coarne, cæ-i stearpæ); �alagâ ca cârøutâ. (aleargæ ca o 'cærøutæ'/ ciutæ).

ciucanâ* , s.f.: [caprâ] ciucanâ, cu cloputu. (capræ 'ciucanæ' , cu clopot).

capricios, -æ, adj. "sucit ♦ , schimbætor ♦ " "capricios"

câpricearcu, -_i; -câ, -_i (câ-pri-cear-cu, /-_i; /-câ, /-_i ), adj. ( 3a): omu câpricearcu, cu câpriciu, nu easti pi unâ. (om capricios, cu capriciu, nu este pe una/ nu este constant).

capriciosu, -oøi; -oasâ, -oasi (ca-pri-ciosu, /-cioøi; /-cioa-sâ, /-si), adj. (4); N.

capriciu, -i, s.n. "sucealæ ♦ " "capriciu"

câpriciu, -i (câ-priciu, -/pri-ci), s.n. (2): omu cu câpriciu (om capricios/ sucit); ?; (cf. DDA, s.v. cæpriciu).

capriciu, -i (ca-pri-ciu, /-cii), s.n. (2); N. caprin ∅ cæpresc, adj. cap-roøu, s.n. cp. "pasære zburætoare cu capul roøu"

capu-aroøu (ca-pua-roøu), s.n. cp.: ari unu pu• iu _i-• i §âcu 'capu-aroøu', câ ari caplu aroøu. (este o pasære ce-i zic 'cap-roøu' , cæ are capul roøu); zool.

capsæ, -e, s.f. "mici 'gloan_e' pentru puøti/pistoale"; " ~ " ∅ spirt*;∅chibrit,s.n. "capsæ de închis margini de bluze, rochii etc." "genuflexiuni la dans"

capsâ, -i (cap-sâ, /-psi), s.f. (1): tufechi cu capsi. (puøcæ cu capse).

øpirtu*, s.n.; tufechi/ rivoli cu spirturi. (puøcæ/ revolver cu capse). sustâ, -i (sus-tâ, /-ti), s.f. (1): fustanea si-nc• idi cu susti: unâ prisuprâ, mascurâ, unâ diprighiosu, feaminâ. (rochia se încheie cu capse: una deasupra, moø, una dedesubt, babæ); � la ceamcu, care bârbatu poati fa_i susti. (la dansul ' ~ ', care bærbat poate face capse [genuflexiuni rapide, cu særituri]); S neat. DDA.

capsoman, -æ, s.m.f., adj. "încæpæ_ânat; prost"

capsumanu, -¢i; -nâ, -ni (cap-su-manu, /-ma¢i; /-ma-nâ, /-ni), s.m.f., adj. (4a): o, lai, capsumane, tutu dupâ mintea a ta va s-fa_i? (o, mæi, capsomane, tot dupæ mintea ta ai sæ faci?).

car, -i, s.m. "insectæ care træieøte în/ se hræneøte din lemn" "a fi obsedat de ceva"

sârachi, -æchi (sâ-ra-chi, /-ræchi), s.f. (6a): dulapi veac•i, mâcatâ di sârachi (dulap vechi mâncat de car); � fig.: u mâcâ sârachea, câ nu-ari fumea• i. (îl mænâncæ/ roade/ obsedeazæ cariul, cæ n-are copii); îlu mâcâ sârachea ti _i ari faptâ. (îl mænâncæ/ roade cariul/ are remuøcæri

"a avea remuøcæri" pentru ce a fæcut).

ciocænitoare

178

car, -e, s.n. "cæru_æ ♦ mare, tras de obicei de boi" "car foarte mare" ∅ haraba*, s.f. "car" "Carul Mare"∅ cuscrime* "Ursa*/ Carul Mare" "Carul Mic" ∅ gæinuøæ**, s.f. ∅ cloøcæ***, s.f. "Ursa Micæ/ Carul Mic"

caru, -i (caru, ca-ri), s.n. (2): PAP., Lit., 531: lîngoarea v'ini cu carlu, øi easi prit gura aclui. (boala vine cu carul øi iese prin gura acului); ibidem, 645: Turculu lo-aca_â •epurli cu carlu. (turcul îl prinde iepurele cu carul. [adicæ cu mare diploma_ie; id.]); (?).

arâbæ* (a-râ-bæ), s.m.: a noøtri lu-adu_ea grânlu cu-arâbælu. (ai noøtri îl aduceau grâul cu carul/ harabaua).

cherâ, -i (che-râ, /-ri), s.f. (1): CAV., 49, k'eræ (car); DAN., 161:me alinai pe unæ k'erræ (pe un car), rocutile a k'eræ•ei (ro_ile carului); arh., reg.

Cuscri•ea *, s.f. art. (Cuscrimea/ Carul Mare). Ursa* a_ea Marea, s.cp. (Ursa Mare). Gâ•inuøa **/ Clocea *** cu øasi• i pu• i , s.cp. (Gæinuøa/ Cloøca cu cei øase pui).

Ursa a_ea ›ica, s.cp.: (Ursa Micæ); øaptili steali _i facu Ursa a_ea Marea/ Cuscri•ea øi alanti øapti steali _i facu Gâ• inuøa/ Clocea cu øasi• i pu• i/ Ursa a_ea ›ica s-vedu cându-i _erlu sirinu. (cele øapte stele ce fac Carul Mare/ Ursa Mare øi celelalte øapte stele ce fac Gæinuøa/ Cloøca cu cei øase pui/ Ursa Micæ se væd când e cerul senin).

carabinæ, -e, s.f. "puøcæ cu o _eavæ" "carabinæ scurtæ, Mannlicher" "carabinæ Martini" "carabinæ cu _eavæ hexagonalæ"

carabinâ, -i (ca-ra-bi-nâ, /-ni), s.f. (1): carabina-i tufechi cu unâ _ayi. (carabina-i puøcæ cu o _eavæ); N.

maniherâ, -i (ma-ni-he-râ, /-ri), s.f. (1): Gr. Aut.: di-a numirea-øi poartâ øcurta-• i maniherâ. (la umær îøi poartæ scurta-i maniheræ); N.

martinâ, -i (mar-ti-nâ, /-ni), s.f. (1): øi-loarâ martinili øi-fu§irâ tu munti. (øi-au luat martinele øi au plecat pe munte); N.

øiøani, -e¢i (øi-øa-ni, /-øe¢i), s.f. (6a); r a r. caracati_æ, -e, s.f. ∅ octopod, adj.

caracter, -e, s.n. "fire ♦ "; ∅ sare*, s.f. ∅ naturæ, s.f. "caracter, træsæturi morale" "caracter, træsæturæ"

sari* , s.f.: aøi • i-easti sarea. (aøa-i este sarea/ firea). haractiru, -i (ha-rac-tiru, /-ti-ri), s.n. (2): ari soi di soi di haractiri la oami¢i. (sunt fel de fel de caractere la oameni); aøi-• i easti haractirlu. (aøa-i este caracterul); înv.

caracteru, -i (ca-rac-teru, /-te-ri), s.n. (2): ari caracteru muøatu feata. (are caracter frumos fata); � lucrari cu caracteru øtiin_ificu; N.

caracteristicæ, -i, s.f. "însuøire dominantæ a unei fiin_e/a unui lucru" "træsæturæ caracteristicæ"

caracteristicâ, -i (ca-rac-te-ris-ti-câ, /-ci), s.f. (3), adj. (4a): → s: giunea_a easti unâ caracteristicâ a Armâ¢iloru. (vitejia este o caracteristicæ a aromânilor); → adj.: sarica easti stra¢iu caracteristicu ti bârba_• i armâ¢i. (sarica este un strai/ hainæ caracteristic pentru bærba_ii aromâni); N.

caracteriza, vb. "a descrie, a înfæ_iøa pe cineva/ceva"

caracterize§u, -ari, -ai, -atâ (ca-rac-te-ri-ze§u, /-za-ri,/-zai, /-za-tâ), vb. t: potu s-lu caracterize§u ghini aestu omu, câ-lu cunoscu.(pot sæ-l caracterizez bine pe acest om, cæ-l cunosc); N.

caracul, s.m./n. "blanæ de miel buclatæ"

carachiuli (ca-ra-chiu-li), s.f. (6a): Gr. Aut.: yunâ di carachiuli(blanæ de caracul/ carachiul).

ciorbagiu

179

carafæ, -e, s.f. "canæ ♦ mare, de _inut apæ, vin" ∅ bocal, s.

cârafâ, -i (câ-ra-fâ, /-fi), s.f. (3): biu unâ cârafâ di yinu. (a bæut o carafæ de vin).

dulie, -i (du-li-e, /-lii), s.f. (6b); reg. câtruvâ, -i (câ-tru-vâ, /-vi), s.f. (3); reg. bujanu, -i (bu-janu, /-ja-ni), s.n. (2); reg.

caraghios, -i, s.m. "comediant ambulant, paia_æ" "a se strâmba ca o paia_æ"

caraghiozu, -ji (ca-ra-ghiozu, /-ghioji), s.m. (1): trecu caraghiji• i-n cali. (trec comedian_ii pe cale/ drum); læ §â_ea 'caraghioji' câ • i-avea oc• i• i adra_ cu laiu. (le ziceau 'caraghioøi' pentru cæ aveau ochii fæcu_i cu negru; cf. tc); � e x p r.: _i fa_i ca vârnu caraghiozu?! (de ce faci [= te strâmbi] ca o paia_æ?!).

caraghioslâc, -uri, s.n. "gest comic, care produce râsul"

caraghiuzlâchi, -i (ca-ra-ghiuz-lâ-chi, /-lâchi), s.f. (6a): caraghioji• i adra soi di soi di caraghiuzlâchi. (paia_ele fæceau fel de fel de caraghioslâcuri).

carapace, ~ , s.f. "înveliø osos/cornos la unele animale" ∅ casæ*, ∅ samar** ∅ broascæ (_estoasæ), s.f.

casâ* , s.f.: broascâ cu casâ (broascæ _estoasæ); zmelciu cu/ fârâ casâ (melc cu/ færæ carapace).

sâmaru**, s.n.: broascâ cu sâmaru. (broascæ cu samar/_estoasæ).

caraulæ, -e, s.f. "strajæ ♦ "; ∅ strigætor (trezea cetatea) "a sta caraulæ, a face pe caraula" "a veghea ca o caraulæ"

cârâulâ, -i, s.f. (1): cârâulili avig•ea horili. (caraulele vegheau / pæzeau satele); înv.

cârâulsescu, iri, -ii, -itâ (câ-râ-ul-ses-cu, /-si-ri, /-sii, /-si-tâ), vb. (4b), i: paplu cârâulsea (bunicul fæcea pe caraula); � dada mutreaøti canda cârâulseaøti. (mama priveøte de parcæ ar face pe caraula).

caravanæ, -e, s.f. "grup de mule/catâri_e, conduse de un cærævænar ♦ , folosite pentru transport" "a merge cu caravana" "în timp ce merge caravana" "de caravanæ" caravanserai, -uri , s.n. ∅ carvasara, s.n.

cârvani, -æ¢i (câr-va-ni, /-væ¢i), s.f. (6a): unâ cârvani easti unâ aradhâ di mulæri, în capu cu unu calu di cârvani ti cârvânaru.(caravana este un rând de mule/ catâri_e, în cap cu un cal de caravanæ pentru cærævænar); câlâuzlu u du_i cârvanea.(cælæuza o [con]duce caravana); � loc. adv.; în cârvani (cu caravana/ în timp ce se merge cu caravana): s-du_ea Armâ¢i• i-n cârvani pânâ-n Poli. (se duceau aromânii cu caravana pânæ la C-pole); cârvânaru mortu-n cârvani. (cærævænar mort în timp ce mergea cu caravana); � nu vrea s-chearâ di cârvani. (nu vrea sæ piardæ din afacerea cu caravana/ cærævænæritul).

cârvânli, -i; -e, -i (câr-vân-li, /-lii; /-li-e, /-lii), adj.(3b): mulari cârvânlie (mulæ/ catâri_æ de caravanæ).

caræ-te!, e x p r. vb. carboniza ∅ scruma, vb.

defi! (de-fi!), adv.: Gr.Aut.: fæ-ti defi! (caræ-te!/ pleacæ de aici!); PR., 37: Defi s-vâ fâ_e_ — Voi, yise/ _i nu-¢i da_ arihati! (Cæra_i-væ — Voi, vise, ce nu-mi da_i pace!).

carcinom, -e, s.n. ∅ cancer, s.n.

cardama, -le, s.f. "plantæ târâtoare"

cardhamu (car-dhamu), s.m. (1): cardhamlu-i unâ virdea_â _i s-tra§i prin-padi. (cardamaua-i o verdea_æ ce se târæøte pe jos); bot.; reg.

ciocænitoare

180

cardiac, -æ, s.m.f., adj. "bolnav de inimæ"

cardiacu, -ci; -câ, -ci (car-di-acu, /-aci; /-a-câ, /-ci), s.m.f. (1,1), adj. (4a): easti [omu] cardiacu, lân§itu di inimâ. (este [om] cardiac, bolnav de inimæ); crizâ cardiacâ ; N.

cardinal, -æ, adj. "puncte cardinale" "numeral cardinal" "cardinal", s. (bis)

cardinalu, -i; -â, -i (car-di-nalu, /-na-li; /-lâ, /-li), s.m. (1), adj. (4a): → adj.: patruli punti cardinali suntu: ¢ea§â-§uuâ/ sudu, ¢ea§â-noapti/ nordu, arâsâritâ/ iøitâ/ estu, scâpitatâ/ apusâ/ vestu. (cele patru puncte cardinale sunt: miazæzi/ sud, miazænoapte/ nord, ræsærit/ est, scæpætat/ apus/ vest); → � num. card.: 'unu', 'doi', '_in_i' suntu numerali cardinali. ('un', 'doi', 'cinci' sunt numerale cardinale); → s.: cardinallu easti la catolici ca dhispoti. (cardinalul este la catolici ca un episcop ); bis.; N.

care, pr.adj. interog.-rel. "care = cine" "pe care = pe cine" "al, a, ai, ale cærui(a)/cui" "cærui(a), cui" "nu-ø-care/ cine" "cine øtie cine" "care mai de care' "care... , care... , care..."

cari (ca-ri), pr. adj. interog.-rel.: → N: cari-i aclo? (care-i/ cine-i acolo?); nu øtiu cari easti aclo. (nu øtiu care/ cine este acolo); cari [casâ] easti a voastrâ? (care [casæ] este a voastræ?); → A = N: cari [oaspi_] î• i c• imaøi la numtâ? (pe cine/ care [oaspe_i] i-ai chemat la nuntæ?); c•eamâ cari [oaspi_] vrei. (cheamæ/ invitæ pe cine/ care [oaspe_i] vrei); _i s-facâ, cari ari øi-ea? (ce sæ facæ, pe cine are øi ea?); → G-D: a cârui/ a curi easti/ u deadiøi feata? (a cæruia/ a cui este fata?/ cui i-ai dat-o fata?); a cârui/ a curi suntu aesti oi? (ale cæruia/ cui sunt oile astea?); dæ-li a câruia/ curi vrei. (dæ-le cui vrei); � e x p r.: nu-ø cari-• i §âsi. (nu øtiu care/ cine i-a zis); ca-øti-cari • i-ari spusâ. (cine øtie care/ cine i-o fi spus); cari di cari vru si-u agiutâ laia veduvâ. (care mai de care a vrut sæ o ajute pe biata væduvæ); � cari tâ•ea leamni, cari la apâ, cari la frimitari... (care tæia lemne, care la apæ, care la fræmântat... ).

caretæ, -e, s.f. "cupeu ♦ , caleaøcæ ♦ "

caretâ, -i (ca-re-tâ, /-ti), s.f. (1); r a r.

careu, -uri, s.n. "pætrat♦; careu de case" "careu la jocul de cær_i♦"

care, -a§ (ca-re, /-ra§), s.m. (3): amu care di haøi. (am careu de aøi); � SN: unu care di casi. (un careu de case); N.

careva, pr. nedef. "cineva, unul ♦ , una" "careva, cineva" "pe careva/ cineva" "a cuiva"

unu, unâ (unu, u-nâ), pr. nedef. m.f.: î¢i §âsi unu câ mi zburâøi. (mi-a zis unul/ cineva cæ m-ai vorbit); cari-i a_ea 'unâ' _i nu-ari numâ? — eh, unâ! (care-i aceea 'una' ce nu are nume? — ei, una!).

cariva (ca-ri-va), pr. nedef.: → N: easti cariva în casâ? (este careva în casæ?); → A = N: c•eamâ cariva s-ti-agiutâ! (cheamæ pe cineva sæ te ajute!); G-D: casa-i a curiva _i nu va si-øi spunâ numa. (casa-i a cuiva

"cuiva" "careva, cineva" ∅ vreun(ul)*, pr. adj. nedef.

ce nu vrea sæ-øi spunæ numele); s-nu _iva di spu¢i a curiva! (sæ nu cumva sæ spui cuiva!).

vârnu*, -â , pr. adj. nedef. m.f.: → mi câftæ vârnu? (m-a cæutat careva/ cineva?); → dæ-• i-u a vârnui ftohu! (dæ-i-o vreunui særac!).

caria ∅ gæunoøi, vb. ∅ gæuri, vb.

carie ∅ gauræ, s. f. ∅ sec, adj.; ∅ dinte, s.m.

ciorbagiu

181

carieræ (de piatræ) ∅ minæ, s.f.

carmin ∅ cârmâz, s.n. carnaval, -uri , s.n. "bal mascat ♦ "

cârnâvali, -æ• i (câr-nâ-va-• i, /-væ• i), s.f. (6a): s-dusirâ la cârnâvali, s-fea_irâ aryuceari. (s-au dus la carnaval, s-au fæcut masca_i/ s-au mascat); N.

carnaxî, interj. "ruøine cæ ai strænutat!" (înv)

carnaxâ! (car-na-xâ [/-nac-sâ!]), interj.: i-arøini si strimte§ s-ti-avdâ tu_, câ _â §âcu 'carnaxâ' ! (e ruøine sæ strænu_i sæ te audæ to_i, cæ î_i zic 'carnaxî' !); pej.

carne, -uri, s.f. "_esut muscular animal" "a pune carne pe el/ a se îngræøa" "a se topi carnea/a fi slab" "a tremura de fricæ" "pulpæ de fructe" "pieli_æ* ♦ " "carne præjitæ, la borcan" "carne præjitæ la tigaie, de mâncat imediat" "carne mestecatæ/mærun- _itæ pentru copii mici"

carni, cærnuri (car-ni, cær-nuri), s.f. (7): carni di oae/ vacâ/ porcu; � nu-ari carni pi elu ¢iclu. (nu are carne pe el micul/ copilul); � e x p r.: nu bagâ carni pi nâsâ di-arauâ. (nu pune carne pe ea de rea); s-tuchi carnea pi elu. (s-a topit carnea pe el); easti oslu øi-chealea! (este piele øi os!); � trimbura carnea pi mini, di fricâ.(tremura carnea pe mine, de fricæ); � merlu u-ari carnea dul_i. (mærul o are carnea dulce).

pijilinâ* , s.f.: maøi pijili¢i î¢i deadi hâsaplu! (numai pieli_e mi-a dat mæcelarul!).

câvrâmæ, -a§ (câ-vrâ-mæ, /-ma§), s.m. (3): câvrâmælu-i carne _iyârsitâ, _ânutâ tu usân§â, ti iarna. (' ~ ' este carne præjitæ, _inutæ în osânzæ/ unturæ, pentru iarnæ); FE câvârmæ.

tiya¢eauâ, -ei (ti-ya-¢ea-uâ, /-¢ei), s.f. (5): tiya¢eaua-i carni _iyârsitâ tu tiyani, tâ•eatâ ma ¢icâ, ti mâcare trâoarâ. (' ~ ' este carne præjitæ în tigaie, tæiatæ mai micæ, de mâncat îndatæ).

_i_i (_i-_i), s.f. invar.: si-• i da mama a ficiuriclui _i_i? (sæ-i dea mama bæie_elului ' ~ ' ?); reg.

carnet, -e, s.n. ∅ tefter,s.n., carte, s.f.

caro, -ale, s.n. "carte de caro, rombicæ" ∅ col_uros*, adj. " ~ "

chiuøuliticu*, -â, adj.: î¢i vinirâ chiuøuliti_ili. (mi-au venit col_uroasele/ caralele).

ghineri, -i (ghi-ne-ri, /-neri), s.f. (6a): §a_ea di ghineri easti §a_ea-_ea buna. (zecea de caro este zecea cea bunæ).

carou, -uri, s.n. " carou, pætrat"; ∅ careu, ∅ cub*, ∅ romb, s.n.

cubæ* (cu-bæ), s.m.: fustani/ chilimi cu cuba§ i cu chiuøa§ (rochie/ chilim [= covor] cu carouri/ pætrate sau cu romburi).

carpen, -i, s.m. "copac cu lemn tare" " ~ " " ~ " ∅ frasin, s.m. (confuzie cu carpen)

carpinu, -¢i (car-pinu, /-pi¢i), s.m. (1): arburi di carpinu (arbore de carpen); ? ; (atestæri nesigure, cf. DDA, s.v).

yavru, -i (ya-vru, /-vri), s.m. (1); v a r. gavru; gabiru, reg., r a r. cærænti, -_î (cf. DDA, s.v), v a r. crænti, ibid. øcodhâ, -i (øco-dhâ, /-dhi), s.f. (1); reg. nâræn§u, -â (nâ-ræn-§u, /-§â), s.m. (1); v a r. nârângeu, /-ei.

cart, s.n. ∅ sfert, s.n.

ciocænitoare

182

carte, -i, s.f. "volum, tom ♦ ' "scrisoare" "hârtie" "învæ_æturæ/ învæ_at" "om cu/ færæ carte [= analfabet]"; "listæ" "acte"; "pomelnic" "pomelnic"; "cartilaj ♦ " "cær_i ♦ de joc" "a da cær_ile pe fa_æ" "carte de telefon" "carte poøtalæ" "carte mare", "Biblia ♦ " "carte de rugæciuni"

carti, cær_â (car-ti, cær-_â), s.f. (6a): aestâ carti ari 200 di frân§â.(aceastæ carte are 200 de foi); u-alepøu tutâ cartea tu doauâ §âli. (am citit-o toatæ cartea în douæ zile); � loai carti di la featâ. (am primit carte/ scrisoare de la fatæ); � la fireastrâ avea alâchitâ cær_â. (la fereastræ lipise hârtii); pâni-nvâlitâ tu carti. (pâine-nvelitæ în hârtie); � øtie multâ carti. (øtie multæ carte); easti omu cu/ fârâ carti. (este om cu/ færæ carte); � ti scriu tu carti. (te scriu pe listæ); � scoasimu cær_âli tra s-fu§imu tu-Amirichie. (am scos actele ca sæ plecæm în America); � carti ti mor_â (pomelnic); �cær_âli di nari (cartilaje de la nas); � cær_â ti-agiucari (cær_i de joc); � e x p r.: zburaøti ca di-tu carti. (vorbeøte ca din carte); �haidi s-li spunemu cær_âli! (haide sæ le arætæm cær_ile/ sæ le dæm pe fa_æ!); � SN: carti di telefonu, carti poøtalâ (cf. RL carte poøtalæ, fr. carte postale, gr. καρτ−ποσταλ).

vivlie* , s.f.; sav. sinapsi (si-nap-si, / ~ ), s.f. (9): sinapsea-i carti di rugâciu¢i. ( ' ~ ' este carte de rugæciuni); bis.; reg.

cartier, -e, s.n. ♦ mahala, s.f.

cartilaj, -e , s.n. "cartilaj nazal"; ∅ carte* "zgârci* ♦ " (la carne)

cær_â* , s.f.pl.: cær_â di nari (cartilaje nazale [lit.: cær_ile de la nas); cær_âli di la ¢elu s-mâcâ. (cartilajele [nazale] de la miel se mænâncæ).

scârciu* , s.n.: carnea ari multi scârciuri. (carnea are multe zgârciuri).

cartof, -i, s.m. "tuberculi comestibili" ∅ miez*, s.m. "cartof" " ~ ";∅ crumpenæ*, s.f. " ~ "; ∅ barabulæ*, s.f. "cartof"

¢e§lu* a loclui (¢e§-lu-a lo-clui), s.cp.: ¢e§lu-a loclui easti pânea a oarfânlui. (miezul pæmântului/ cartoful este pâinea særacului).

patatâ, -i (pa-ta-tâ, /-ti), s.f. (1): patati _iyârsiti/ hearti/ coapti/ tu tâvæ. (cartofi præji_i/ fier_i/ cop_i/ la tavæ); v a r. pl. pâtæ_, pop.

combaru*, s.n.: id; reg. bârbo• iu* , s.n.; reg. curcaci, -æci (cur-ca-ci, /-cæci), s.f. (6a): mâcâ tutu curcæci hearti. (mænâncæ tot cartofi fier_i); v a r. cârcangi; reg.

cartofor, -i, s.m. "jucætor* ♦ de cær_i" "cartofor împætimit"

agiucâtoru*, adj.: easti mari agiucâtoru [di cær_â]. (este mare jucætor [de cær_i]).

hartuforu, -i (har-tu-foru, /-fori), s.m. (1): multu u va agiucarea cær_â hartuforlu! (mult îi place jucatul cær_i cartoforului!); (< gr)

" ~ " ∅ joc (de cær_i), s.n.

cumargi, -ea§ (cu-mar-gi, /-gea§), s.m. (3): mari cumargi! (mare cartofor!); (< tc).

carton, -e, s.n. "hârtie groasæ presatæ" ∅ carte, mucava, s.f. "carton"

carti* groasâ , s.cp.: carti groasâ, mucavæ. (carte groasæ, mucava).

cartonu, -oani (car-tonu, /-toa-ni), s.n. (2): cartonlu-i carti groasâ, mucavæ. (cartonul este hârtie groasæ, mucava); N.

cartuø, -e, s.n. ∅ fiøic*, ∅ glon_, s.n.

fiøechi* , s.f.: arcæ doauâ fiøechi ø-lu vâtâmæ luplu. (a aruncat douæ cartuøe øi l-a omorât lupul).

ciorbagiu

183

cartuøieræ, -e, s.f. "centuræ pentru cartuøe" ∅ palaøcæ*, s.f., " ~ "

fiøiclâchi, -i (fi-øi-clâ-chi, /-clâchi), s.f. (6a): øi-acâ_æ fiøiclâchea cu fiøechi di mesi ø-fu§i avinari. (øi-a prins cartuøiera cu cartuøe la mijloc øi a fugit [= plecat] la vânætoare).

palascâ* , s.f. Carul Mare , n. pr. cp. ∅ car, s.

carvasara, -le, s.f. "caravanserai/han pentru caravane ♦ "

cârvâsâræ, -a§ (câr-vâ-sâ-ræ, /-ra§), s.m. (3): cârvæ¢ili tragu noaptea la cârvâsâra§. (caravanele trag noaptea la carvasarale).

casap, -i, s.m. (înv) "mæcelar ♦ "

hâsapu, -chi (hâ-sapu, /-sachi), s.m. (1): hâsaplu øtie di iu si-aca_â s-ta• i nima• ilu. (casapul øtie de unde sæ înceapæ sæ taie næmaiul).

casæ, -e, s.f. "clædire; locuin_æ" ∅ bina, s.f. "rând de case" "de neam bun" "a fi om de casæ" ∅grai,s.n.;∅vatræ, s.f. "a face/ nu face casæ bunæ împreunæ" "a avea o casæ de copii" "a avea de toate" "a nu avea de nici unele" "casæ cu rost, bine aranjatæ"

casâ, -i (ca-sâ, /-si), s.f. (1): casâ di cheatrâ/ di lemnu/ di cir¢i§(casæ de piatræ/ de lemn/ de cæræmizi); casâ mari/ ¢icâ (casæ mare/ micæ); casâ ti veara/ ti iarna (casæ de varæ, de iarnæ); aradhâ di casi (rând de case); → uøa a casâ•ei/ casi•ei, uøa di casâ (uøa casei); � feata-i di casâ bunâ (fata-i din casæ/ familie bunæ); � nu-i omu di casâ. (nu e om [bun] de casæ); � e x p r.: 'casa a noastrâ-i muntili', §â_ea pâpâ¢i• i a noøtri. ('casa noastræ-i muntele', spuneau stræmoøii noøtri); nu facu aeøti casâ doi• i! (nu fac æøtia casæ [bunæ] amândoi!); � ari unâ casâ di fumea• i.(are o casæ [plinæ] de copii); ari casâ, measâ, di tuti. (are casæ, masæ, de toate); nu-ari ni casâ ni measâ! (nu are nici casæ, nici masæ {= de nici unele]); v a r. pl., BEZA, 476: cæsi/ cæsuri.

dumeni, -¢i (du-me-ni, /-me¢i), s.f. (6a): omlu øi-avea dumeni, nu i_ido casâ! (omul îøi avea rost, nu orice casæ!); v a r. dumee.

casæ, -e (de bani), s.f. "loc unde se plæteøte într-un magazin" "casæ de fier/de bani"

casâ, -i (ca-sâ, /-si), s.f. (1): la mâyâzie, pâra§• i ti _i acumpârai î• i plâtescu la casâ. (la magazin, banii pentru ce am cumpærat îi plætesc la casæ); � casâ di heru, ti _âneari pâra§• i. (casæ de fier de _inut banii); N.

ca sæ, conj. "ca sæ" (finalitate) ∅ sæ, conj.

t(r)a si/ s- (+ conjct), conj.: s-dusirâ tra/ ta si-aducâ leamni. (s-au dus ca sæ aducæ lemne); tra s-fa_i aestu lucru, va giunea_â. (ca sæ faci acest lucru, trebuie june_e/ vitejie).

cascadæ, -e , s.f. "cædere* ♦ de apæ" ∅ gherdap, s.n.

câdeari, -eri (di apâ) , s.f. cp.: tu mun_â, ari multi câderi di apâ mæri. (în mun_i, sunt multe cæderi de apæ/ cascade mari).

cascæ-guræ, s.cp. "aiurit ♦ " ∅ fluieræ-vânt, s.cp.

hascâ*-gurâ/ gurâ-hâscatâ (has-câ gu-râ/ gur-râ hâs-ca-tâ), s.cp. invar.: _iva nu-i di elu/ ea, unu/ unâ hascâ-gurâ/ gurâ-hâscatâ. (nimic nu-i de el/ ea, un/ o cascæ-guræ/ guræ-cascæ).

caschetæ, -e , s.f. "øapcæ ♦ "

caøchetâ, -i (caø-che-tâ, /-ti), s.f. (1): Gr. Aut.: ficiori cu caøcheti di øcoalâ pi capu. (bæie_i cu caschete de øcoalæ pe cap); N.

casetæ, -e, s.f. "lædi_æ de muni_ii" "lædi_æ* ♦ "

tocâzâ, -i (to-câ-zâ, /-zi), s.f. (1); r a r. sinduchi_â* , s.f.: pâra§i• i-• i _ânemu tu sinduchi_â. (banii îi _inem în lædi_æ).

ciocænitoare

184

casnic, -æ, adj. "care _ine de casæ/ cu grijæ de casæ" " ~ " ∅ blând, adj.

câsâtoru, -ori; -oari, - ~ (câ-sâ-toru, /-tori; /-toa-ri, / ~ ), adj. (3c): omu câsâtoru, di casâ (om casnic, de casæ).

dumuøaru, -i; -â, -i (du-mu-øaru, /-øari; /-øa-râ, /-ri), adj. (4a): øi-easti dumuøaru omlu. (îøi este casnic omul); v a r. dumuøarcu.

castan, -i, s.m. "arbore meridional, cu fructe comestibile" ∅ cæstæn/ærie, /-et, s.

câstâ¢iu, -i (câs-tâ¢iu, /-tâ¢i), s.m. (1): câstâ¢ilu fa_i câstâ¢i. (castanul face castane); bot.

castanæ, -e, s.f. "fructul castanului"

câstâ¢i, ~ (câs-tâ-¢i, ~ ), s.f. (9): câstâ¢i ver§â/ hearti/ upâriti/ coapti (castane verzi, fierte/ opærite/ coapte); bot.

castaniu, -e, adj. "de culoarea castanei" "(ochi) cæprui"

câstâ¢eatu, -_; -tâ, -ti (câs-tâ-¢eatu, /-¢ea_; /-¢ea-tâ, /-ti), adj. (4a): ari perlu câstâ¢eatu. (are pærul castaniu); � oc• i câstâ¢ea_. (ochi castanii); v a r. câstânatu; (cf. DDA, s.v. cæstænat).

castel, -e, s.n. ∅ culæ, s.f. ∅ palat, s.n.

castelu, -i (cas-telu, /-te-li), s.n. (2): 'castelu' øi 'pâlati' unâ suntu. ('castel'øi 'palat' una sunt); N.

castitate, s.f. ∅ virginitate, s.f.

castor, -i, s.m. "mamifer cu blanæ scumpæ" "blanæ de castor"

casturu, -i (cas-turu, /-turi), s.m. (1): Câsturu, Armâ¢i• i u lucrea§â di unâ etâ yuna di casturu, castorea. (la Castoria, aromânii lucreazæ de veacuri blana de castor); FR; zool.

castori, -i (cas-to-ri, ~ ), adj.f. (3c): yunâ castori (blanæ de castor);

→ s : castorea-i scumpâ. (blana de castor e scumpæ). castra, -are, -at ∅ suci, -ire, -it ∅ castrat, necastrat, adj.

castrat, adj.m. "bærbat cu testiculele scoase"; ∅ sucit, adj. "castrat" ∅ necastrat, arete, adj.

hudumu, -ea¢i (hu-dumu, /-du-mea¢i), s.m. (5): easti hudumu bârba-su, nu-ari coa• i. (este castrat bærba-su, n-are coaie).

munohu, -i (mu-nohu, /-nohi), adj. m. (4a): bârbatu munohu(bærbat castrat); v a r. CAV., 633: monohu.

castravecior, -i, s.m. "castravete mic"

câstrâvi_uøu, -i (câs-trâ-vi-_uøu, /-_uøi), s.m. (1); dim.; øi n. cucumbiciu, -i (cu-cum-biciu, /-bici), s.m. (1); cf. PAS., D, s.v.

castravete, -i, s.m. "legumæ lunguia_æ,

câstrâve_u, -ea_â (câs-trâ-ve_u, /-vea-_â), s.n. (2): sâlatâ di câstrâvea_â. (salatæ de castrave_i); � e x p r.: a ma marilui linti s-nu

verde" "castravete"

vin§â. (celui mai mare linte sæ nu-i vinzi!/ sæ nu vinzi castrave_i la grædinar!); bot.

anguru, -i (an-guru, /-guri), s.m. (1); reg.; r a r. castron, -e, s.n. "vas adânc de lut/faian_æ" " castron mic, de lemn" ∅ covæ_icæ*, s.f.

ceamu, -uri (ceamu, cea-muri), s.n. (1); reg. cârniciu* , s.n.: cârniciu di lemnu, cu câpachi, ti _âneari aloatlu. (castron [mic] de lemn, cu capac, de _inut aluatul [de la un fræmântat la altul]).

ciorbagiu

185

castru, -e, s.n. "tabæræ" "jocul de-a tabæra" (joc de bæie_i) "locul unde e castrul/ cetatea"

castru, -i (cas-tru, /-tri), s.n. (2): pi §eanâ, easti unu castru vec• iu.(pe deal, este un castru vechi); � si-agioacâ cu castrulu: unâ parti di ficiori intrâ tu castru, alantâ giumitati sta nafoarâ øi di-apoia si-alumtâ. (se joacæ de-a castrul/ tabæra: o parte din bæie_i intræ în castru, cealaltæ jumætate stæ afaræ øi pe urmæ se luptæ); mil.

câstrie, -i (câs-tri-e, /-trii), s.f. (6b): s-dusi la câstrie. (s-a dus la castre); mil.

caø, -uri, s.n. "brânzæ (generic)" "caø dulce"; ∅ bulz, s.n. "brânzæ telemea ♦ " "cu/ de brânzæ/ caø" "brânzæ din lapte smântânit" "brânzæ proastæ" (?) "brânzæ"

caøu, -uri (caøu, ca-øuri), s.n. (1): caøu di oae/ caprâ; caøu dul_i i caøu-nsâratu. (caø dulce sau brânzæ særatæ); bâgæmu caølu tu talari. (am pus brânza în putini); ari soi di soi di caøuri. (sunt fel de fel de brânzeturi); caøu tunure§u (brânzæ telemea); caøu bâtutu(caø bætut/ cu untul scos).

câøatu, -_; -tâ, -ti (câ-øatu, /-øa_; /-øa-tâ, /-ti), adj. (4a): pitâ câøatâ (plæcintâ cu/ de brânzæ); 'câøatu' easti di lat. caseatus . (' ~ ' este din lat. caseatus).

bagiu (bagiu), s.m. sg.t. (1): bagilu easti caølu a ftohiloru, cu umtulu scosu. ( ' ~ -ul' este brânza særacilor, cu untul scos).

tumaciu (tu-maciu), s.m. sg.t. (1); (?). brân§â (brân-§â), s.f.; (?).

caøcaval, s.n. "(roatæ de) brânzæ finæ, tare" "care face caøcavalul"

câøcâva• iu, -• i (câø-câ-va• iu, /-va-• i), s.n. sg.t. (2): loai doauâ capiti di câøcâva• iu. (am luat douæ capete/ ro_i de caøcaval); la munti, tu-avrâ, s-fa_i câøcâva• ilu! (la munte, la ræcoare, se face caøcavalul!).

câøcâvâlaru, -i (câø-câ-vâ-laru, /-lari), s.m. (1): câøcâvâlarlu-lu fa_i câøcâva• ilu. (cæøcævælarul îl face caøcavalul).

ca øi când/cum, loc. conj.; ∅ ca, adv.

caømir, s.n. "_esæturæ moale, de Kaømir/ Tibet)"

caømiri, -uri (caø-mi-ri, /-ruri), s.f. (7): malinâ/ poalâ/ distimeli di caømiri. (stofæ/ øor_/ basma de caømir); v a r. cazmiri.

cat, -uri, s.n. "etaj ♦ "; "nivel"

catu, -uri (catu, /ca-turi), s.n. (1): casâ cu optu caturi. (casæ cu opt caturi/ etaje).

cataclism , -e, s.n. "nenorocire ♦ ; potop"

chiameti, -_ (chi-a-me-ti, /-me_), s.f. (6a): easti mari chiameti, câ vini apa mari. (este mare cataclism/ nenorocire, cæ a venit apa mare); � fig.: avumu chiame_ mæri: moarti, lângori, di tuti. (am avut necazuri/ nenorociri mari: moarte, boli, de toate).

"cataclism/præpæd/ calamitate ♦"

cataclizmo, -a§ (ca-ta-cliz-mo, /-ma§), s.m. (3); fu cataclizmo mari cându s-cutrimburæ loclu. (a fost cataclism mare când s-a cutremurat pæmântul).

catadicsi, vb. "a gæsi de cuviin_æ"

câtâdhixescu, -iri, -ii, -itâ (câ-tâ-dhi-xes-cu [ ~ -dhic-ses-], /-xi-ri, /-xii, /-xi-tâ), vb. i: nu câtâdhixi si-øi veadâ pârin_â• i. (n-a catadicsit sæ-øi vadæ pærin_ii).

catagrafie, -i, s.f. (înv) "inventar, recensæmânt"

câtâyrâfie, -i (câ-tâ-yrâ-fi-e, /-fii), s.f. (6b): u fea_irâ câtâyrâfia cu lucrili di-tu mâyâzie. (au fæcut inventarul cu lucrurile din magazin); � e x p r., Gr. Aut.: maea li øtia tuti câtâyrâfie. (maia le øtia pe toate [ca la inventar]).

ciocænitoare

186

cataif, -uri, s.n. "præjituræ cu nuci øi sirop"

câdâifi, -uri (câ-dâ-i-fi, /-furi), s.f. (7): câdâifea-i ca bâclâvælu, ma nu cu peturi, ma cu fide adratu-n casâ. (cataiful e ca baclavaua, dar nu-i cu foi, ci cu fidea fæcutæ-n casæ); v a r. gâdâifi.

catalige, s.f. pl. "picioroange mai scurte"; " ~ "

patari_â, ~ (pa-ta-ri-_â, ~ ), s.f. (9): caraghioji• i imna cu patari_â-n cali. (paia_ele umblau cu catalige pe cale/ drum); v a r. pâtâri_â.

câlingoaci, -oci (câ-lin-goa-ci, /-goci), s.f. (6a): (?). catalog, -e, s.n. "listæ, registru ♦ " ∅ carte, ∅ catastif, s.

cataluyu, -i (ca-ta-luyu, /-lu-yi), s.n. (2): la øcoalâ, numa øi notili a eleviloru suntu tricuti tu cataluyu. (la øcoalæ, numele øi notele elevilor sunt trecute în catalog); N: catalo gu, -oa gi .

catapeteasmæ, -e, s.f. ∅ iconostas, s.n.

cataplasmæ, -e, s.f. "compresæ cu muøtar/in"

lâpæ, -a§ (lâ-pæ, /-pa§), s.m. (3): tu-arâ_eari, bâgæmu lâpæ cu sinapi/ simi_â di • inu chisati. (la ræcealæ, punem cataplasmæ cu muøtar/ semin_e de in pisate).

catar, -uri, s.n. ∅ guturai, s.n.

cataractæ, -e, s.f. "albea_æ* ♦ " (pop.) "cataractæ" ∅ smântânæ**, s.f. "umbræ* la ochi" "albea_æ; pieli_æ* (id.)" "cataractæ/cascadæ ♦ "

albea_â*, s.f.: ari albea_â pi oc• iu. (are albea_æ pe ochi); med. tearâ**, s.f.: • i-u scoasi yeatrulu teara di pi oc• iu. (i-a scos doctorul pieli_a de pe ochi).

cheari* , s.f.: chearea a oc• iului. (umbra ochiului). peaji*, s.f.: peaji pi oc• i. (pieli_æ pe ochi).

cataramæ, -e, s.f. "ornament, încuietoare" ∅ pafta, s.f.

câtrâmæ, -a§ (câ-trâ-mæ, /-ma§), s.m. (3): pâpu_â cu câtrâma§ di-asimi. (pantofi cu catarame de argint).

catarg, -e, s.n. "stâlp la navæ; arbore de corabie ♦ " " ~ "

catartu, -i (ca-tar-tu, /-ti), s.n. (2): avea flambura inglizeascâ pi catartulu di câravi. (aveau flamura englezeascæ pe catargul coræbiei); navig.

catargu, -uri (ca-tar-gu, /-guri), s.n. (1): VR., 87: Ñi hipøu catargul tu inimæ. (mi-am înfipt catargul în inimæ); N.

catastif, -e, s.n. "registru ♦ "

catastihu, -i (ca-tas-tihu, /-ti-hi), s.n. (2): lu-ari tricutu tu catastihu.(îl are trecut pe listæ/ în registru).

"tefter* ♦ " "catastif, carnet"

tifteri* , s.f.: muøtiri• i • i-trea_i tu tifteri. (pe muøterii îi trece în tefter).

chitapi, -æchi (chi-ta-pi, /-tæchi), s.f. (6a): ti scriu tu chitapi ta s-nu-agrâøescu. (te scriu în catastif ca sæ nu uit).

catastrofæ, -e, s.f. ∅ cataclism, s.n. ∅ distruge, vb.

catastrufi, ~ (ca-tas-tru-fi, ~ ), s.f. (9): fu catastrufi mari. (a fost catastrofæ mare); v a r. catastrufie.

catâr, -i, s.m. "cal mic, de munte" "catâr" "(catâr) negricios"

mulu, -• i (mulu, mu• i), s.m. (1): mullu øi-mula suntu ca• i• i di munti a Armânlui. (catârul øi catâri_a sunt caii de munte ai aromânului).

muøcu, -_i (muø-cu, /-_i), s.m.; r a r. galu, -i (galu, ga• i), s.m. (1): lu-ncâlicai [mullu a_elu] gallu. (l-am încælecat pe [catârul cel] negricios); � Galu easti numâ di mulu. ('Gal' este nume de catâr).

ciorbagiu

187

catârcæ, -e, s.f. "iapæ micæ, de munte" " ~ , catârcæ" "încæpæ_ânat, -æ/ prost, -æ" "(catârcæ) negricioasæ" " ~ "

mulâ, -i (mu-lâ, /-li), s.f. (1): mula-i ¢icâ, ma calcâ ghini pi munti. (catâri_a e micæ, dar calcæ bine pe munte).

mulari, -æri (mu-la-ri, /-læri), s.f. (6a): mularea ø-mula unâ suntu.(~ øi ~ sunt una); � e x p r.: ta_i, cap di mulari! [§â_i bârbatlu la mu•eari]; (taci, cap de catârcæ! [zice bærbatul cætre femeie]).

muøcâ, -chi (muø-câ, /-chi), s.f. (1): COD., 103: G a muøcâ• i; r a r.

galâ, -i (ga-lâ, /-li), s.f. (1): mulari galâ. (catârcæ negricioasæ); Galâ-i numâ di mulâ. ('Galæ' este nume de catârcæ).

catâri_æ, -e, s.f. "catârcæ micæ" " ~ "

mulicâ, -_i (mu-li-câ, /-_i), s.f. (1); dim. mulici, -i (mu-li-ci, -lici), s.f. (1); dim. mulâri_â, ~ (mu-lâ-ri-_â, ~ ), s.f. (9); dim.

catedralæ, -e, s.f. "bisericæ mare"

catedralâ, -i (ca-te-dra-lâ, /-li), s.f. (1): catedrala-i ma mari di bisearica. (catedrala-i mai mare ca biserica); Catedrala San Pietro di Roma; bis.; N.

catedræ, -e , s.f. "birou; post în invæ_æmânt"

catedrâ, -i (ca-te-drâ, /-dri), s.f. (1): profesorlu îlu _âni cataloylu pi catedrâ; � elu _âni catedra di fizicâ; N.

categoric, adj., adv. "færæ replicæ" ∅ strâns*, adj.

stresu*, adj., adv.: zboarâ streasi (cuvinte strânse/ categorice); î• i §âøu stresu! (i-am spus strâns/ categoric!); N: catego ricu, -ci; -câ, -ci, adj. (4a).

categorie, -i, s.f. "familie de fiin_e/lucruri cu însuøiri identice" ∅ criticæ,s.f., fel, s.n.

categorie, -i (cate-go-ri-e, /-rii), s.f. (6b): 'categoria' easti unâ [filos., biol., chim. etc.], 'câtiyuria' easti altâ. (categoria este una, 'critica' este alta); N.

categorisi, vb. "a clasifica, a siste- matiza"; ∅ critica, vb.

categorisescu, -iri, -ii, -itâ (ca-te-go-ri-ses-cu, /-si-ri, /-sii, /-si-tâ), vb. (4b) t: 'categorisescu' easti unâ, 'câtiyursescu' easti altâ. ('categorisi' este una, 'critica' este alta); N.

catehism, -e, s. n. "întrebare creøtineascæ, reguli creøtine sub

catihisi, -i (ca-ti-hi-si, /-hisi), s.f. (6a): Catihisea alu D. Athanasescu, Bucureøti, 1883, easti unâ øcurtâ øtiari di Religia criøtineascâ, cu a_eali ma însimnati driptæ_ a pisti•ei a noastri.

formæ de întrebæri øi ræspunsuri"

('Catehismul' lui D.A. ... este o scurtæ øtire/ expunere despre Religia creøtinæ, cu cele mai însemnate dreptæ_i/ legi ale credin_ei noastre).

caterisi, vb. "a anatemiza ♦ , a excomunica"

câtârusescu, -iri, -ii, -itâ (câ-tâ-ru-ses-cu, /-si-ri, /-sii, /-si-tâ), vb. (4b) → t: dhispoti îlu câtârusi preftulu. (episcopul l-a caterisit pe preot); v a r. câtârâsescu/ câtârisescu/ câtâryisescu.

caterisit, adj. "ræspopit, anatemizat ♦ "

câtârusitu, -_; -tâ, -ti (câ-tâ-ru-situ, /-si_; /-si-tâ, /-ti), adj.(4a): preftu câtârâsitu (preot caterisit); � ah, lea, câtârusitæ! (ah, fa, blestemato!).

catifea, -le, s.f. "velur" "catifea reiatæ" "catifea/diftinæ, piele de drac"

catife, -ea§ (ca-ti-fe, /-fea§), s.m. (3): fustani/ poalâ di catife. (rochie/ øor_ de catifea); v a r. catifee, -ei/ gadife, -ea§.

chitâbie, -i (chi-tâ-bi-e, /-bii), s.f. (6b): pantaloni di chitâbie. (pantaloni de catifea reiatæ).

øaitan-bizir (øai-tan bi-zir), s.c. invar.: pantaloni di øaitan-bizir.(pantaloni din piele de drac); ræsp.

ciocænitoare

188

catolic, -æ, s.m.f., adj. "de religie catolicæ" ∅ latin*, s.m.f., adj. " catolic" " ~ " ∅ papistaø, s.m.

latinu* , adj.: easti latinu, nu-i orthodhoxu. (este catolic, nu-i ortodox); v a r. lâtinu; r a r.

catholichescu, -cheascâ (ca-tho-li-ches-cu, /-cheas-câ), adj.f. (4b): bisearica catholicheascâ; bis.

catolicu, -i; -câ, -ci (ca-to-licu, /-lici; /-li-câ, /-li-ci), s.m.f. (1,1), adj. (4a): bisearica catolicâ; lumea a catoliciloru (lumea catolicilor); N.

catoliceascæ, adj. f. "soborniceascæ, universalæ" "în general"

catholichie (ca-tho-li-chi-e), adj. f. (3e), adv.: → adj.: CAR., Litgh., 49, XIII: bisearica a lui catholichia øæ apostolichia. (biserica Lui catoliceascæ/ soborniceascæ øi apostoleascæ) ; UC., 79: Pre unæ bæsearicæ ayisitæ catholichie stereusitæ de aposto• i. (într-una sfântæ soborniceascæ/ catoliceascæ bisericæ întemeiatæ de Apostoli); → adv.: 40 di §âli easti preasi¢i catholichie. (40 de zile sunt pæresimi în general).

catrafuse, s.f.pl. "boarfe, lucruri"

catrafusi (ca-tra-fu-si), s.f. pl.(1): adunâ-_ catrafusili; ? (cf. DDA, s.v).

catran, s.n. "gudron" "de culoare neagræ" "a avea inima catran (de supærare)" "prost precum catranul"

câtrani, -æ¢i (câ-tra-ni, /-træ¢i), s.f. (6a): câtranea-i lae øi curâ. (catranul e negru øi curge); adu_ea câtrani di Breaza. (aduceau catran de la Breaza [local. arom. din Grecia]); � cu barba lae câtrani. (cu barba neagræ catran/ precum catranul); � fig.: u-amu inima câtrani/ escu câtrani (o am inima catran/ sunt catran [= sunt foarte supærat]); � ta_i, lai, câtrane di Breaza! (taci, mæi, catran de la Breaza! [= prostule!]).

ca_aon, -i, s.m. "poreclæ pentru greci/ aromâni din Pind"

câ_âunu, -¢i; -nâ, -ni (câ-_â-unu, /-u¢i; /-u-nâ, /-ni), s.m.f. (1,): a Gre_iloru/ Armâ¢iloru di Pindu lâ §âcu 'câ_âu¢i'. (grecilor/aromânilor din Pind le zic 'ca_aoni'); cf. øi n. pr. arom. Caceauna; v a r. câciunu, -¢i; -nâ, -ni; por.

ca_æ, -e, ∅ cange, s.f. ∅ cârlig, ∅ ciomag, s.n.

cauciuc, -uri, s.n. "materie elasticæ ♦ " "anvelopæ de cauciuc"

cauciucu, -uri (ca-u-ciucu, /-ciu-curi), s.n. (1): imnâ cu galoci di cauciucu tu læschi. (umblæ cu galoøi de cauciuc în noroi); �maøina ari patru cauciucuri.; v a r. pop. câuciuchi, s.f. sg.t.; N.

cauter, -e, s.n ∅ventuzæ, s.f.

ciorbagiu

189

cauzæ, -e, s.f. "din cauza" " ~ " "cauzæ, motiv" "din cauza (+ G)" "din ce cauzæ/ care este cauza?" ∅ pretext, s.n. "cauzæ" "cauzæ, pretext, motiv" "a pune în cauzæ, a cauza" "din cauza, datoritæ" "cauzæ" "cauzæ; din cauza" "cauzæ" "care-i cauza?/din ce cauzæ?" "din cauza (+ G)"

di, prep. + A: di voi/ di maea u pâ_âi aestâ. (din cauza voastræ/ din cauza bunicii am pæ_it-o asta).

di trâ, loc. prep. + A.: di trâ tini u trâ§emu ø-noi... (din cauza ta o tragem øi noi).

itie, -i (i-ti-e, /-tii), s.f. (6b): fu vârnâ itie di si-ncâcearâ. (a fost vreo cauzæ de s-au certat); → loc. prep. + G: armasitu agiu¢i di itia a noastrâ. (a_i ræmas flæmânzi din cauza noastræ); di itia a mâ-sai, nu s-mâritæ feata. (din cauza mæ-sii, nu s-a mæritat fata); �di _i itie nu yini la noi/ cari easti itia di nu yini la noi? (din ce cauzæ/ care este cauza de nu vine la noi?); (v. CÂNDR., N., 70, S greøit "mânie dezlæn_uitæ").

afur¢ie, -i (a-fur-¢i-e, /-¢ii), s.f. (6b): nu øtiu _i afur¢ie ari, di plân§i. (nu øtiu din ce cauzæ plânge [lit.: ce cauzæ este de... ?]); reg.

sibepi, -chi (si-be-pi, /-bechi), s.f. (6a): CAR., Litgh., 37, IV:[viryiræ], fæ arigeai cu sibepæ ata si scapæ [Dumni§ælu anostru ] sufitli anostri. ([fecioaræ], fæ rugæ cu cauza ta/ pretextul/ motivul tæu sæ scape [Dumnezeul nostru] sufletele noastre); � fea_i sibepi lângoarea. (cauza a fost/ a cauzat lângoarea, boala); u fi_eøi sibepi greaca. (ai pus-o în cauzæ/ ai vorbit-o pe grecoaicæ); → PAP., L., 447: di nîsæ sibepe, azvimsiræ. (din pricina [= datoritæ!] ei, au învins); v a r. FC simbeti; reg.

made, -ea§ (ma-de, /-dea§), s.m. (3):; v a r. COD., 43: mædeie; reg.

nâspeti (nâs-pe-ti) sf. (6a): FUD., 76: Di nîspetea voastræ trîdzem noi cripari. (din cauza voastræ tragem/ ne îngrijoræm noi); reg.

cauzâ, -i (ca-u-zâ, /-zi), s.f. (1): si-alumtâ ti cauza a Armâ¢iloru.(se luptæ pentru cauza aromânilor); cari-i cauza di muri/ di _i cauzâ muri? (care-i cauza/ din ce cauzæ a murit?); → loc. prep. + G: di cauza a mâøco¢iloru lu-acâ_arâ hevrili. (din cauza _ân_arilor, l-au apucat frigurile); N.

caval, -e, s.n. "fluier mare pæstoresc"; " ~ "

câvalu, -i (câ-valu, /-va-li), s.n. (2): picurari• i cântâ ghini di câvalu/ îlu batu ghini câvallu. (pæcurarii cântæ bine din caval).

§âmarâ, ~ (§â-ma-râ, ~ ), s.f. (9); reg. cavaler, -i, s.m. (la nuntæ) ∅ fârtat, s.m.

cavalerie, -i, s.f. "sec_ie militaræ care foloseøte calul"

câvâlârie, -i (câ-vâ-lâ-ri-e, /-rii), s.f. (6b): unlu fea_i stratiotu la câvâlârie, alantu ficioru la pizurâ. (unul a fæcut soldæ_ia la cavalerie, celalalt bæiat la infanterie).

cavas, -i, s.m. "gardian, paznic"

cafasu, -øi (ca-fasu, /-faøi), s.m. (1): cafaslu aveag• i hori/ oami¢i.(cavasul vegheazæ [= pæzeøte] sate/ oameni); � v a r. Gr. Aut. gavazu:

∅ caraulæ, cælæuzæ, s.f. ∅ supraveghetor, s.m.

du-_-u singurâ ceanta, _i, mini escu gavazlu a tæu? (du-_i-o singuræ geanta, ce, eu sunt cavasul tæu?).

cavernæ, -e , s.f. ∅ gauræ, peøteræ, s.f.

caviar , s.n. "icre de orice peøte" ∅ tarama, s.m.

hâvyearu (hâv-yearu), s.n. sg.t. (1): oauâli di i_ido pescu, proaspiti i-nsârati, si-ac•eamâ 'hâvyearu'. (ouæle de orice fel de peøte, proaspete sau særate, se cheamæ 'caviar' [= icre])

ciocænitoare

190

caz, -uri, s.n. "problemæ, situa_ie, împrejurare"

cazu, -uri (cazu, /-ca-zuri), s.n. (1): easti unâ problemâ, unu cazu _i va-ndri§eari, rezolvari. (este o problemæ, un caz ce trebuie aranjat/ rezolvat); dhichiyorlu/ avocatlu avu unu cazu greu. (avocatul a avut un caz greu); N.

cazac, -æ, s.m.f., adj. "rus de dincolo de Don" "a se face cri_æ" ∅ arøic, s.n.

cazacu, -ci; -câ, -ci (ca-zacu, /-zaci; /-za-câ, /-za-ci), s.m.f. (1,1), adj. (4a): Cazaci• i suntu Ruøi di naparti di arâulu Donu. (cazacii sunt ruøi de dincolo de râul Don); cf. n.pr. Cazacovici; cf. e x p r. si-adrarâ ciurla-cazaca. (s-au îmbætat, s-au fæcut cri_æ/ s-au rostogolit ca arøicul).

cazan, -e, s.n. "vas mare din aramæ" ∅ cristelni_æ, s.f.

câzani, -æ¢i (câ-za-ni, /-zæ¢i), s.f. (6a): câzani ti hirbeari stra¢i/ di-adrari sâpuni/ ti-arâchie (cazan de fiert rufe/ de fæcut sæpun/ de rachiu); � câzanea ti pâtigiuni easti 'culimbithrâ'. (cazanul pentru botez este 'cristelni_æ').

cazangiu, -i , s.m. "care face cazane/ fierbe rachiu"

câzângi, -ea§ (câ-zân-gi, /-gea§), s.m. (3): câzângilu adarâ câzæ¢i/ hearbi arâchie. (cazangiul face cazane/ fierbe rachiu).

cazanie, -i, s.f. "colec_ie de omilii ♦ , predici, povestiri" "a fi mare øtiutor"

câzâmie, -i (câ-zâ-mi-e, /-mii), s.f. (6b): câzâmia-i carti cu umilii _i s-_ânu tu bisearicâ, i cu isturii di-tu Sânta Scriari. (cazania este o carte cu omilii ce se _in în bisericæ, sau cu povestiri din Sfânta Scripturæ); � øi-easti câzâmie! (este o cazanie [= toate le øtie!]);v a r. cazamie; bis.

cazma, -le, s.f. "unealtæ de sæpat pæmântul"

câzmæ, -a§ (câz-mæ, /-ma§), s.m. (3): cu câzmælu s-sapâ, cu lupata si-adunâ, cu sapa s-sapâ øi s-tra§i loclu. (cu cazmaua se sapæ, cu lopata se adunæ, cu sapa se sapæ øi se trage pæmântul).

cæ, conj. "cæ" (obiectiv) " ~ " (subiectiv) " ~ " (predicativ) " ~ " (ipotetic) " ~ " (cauzal) " ~ " (consecutiv) " ~ " (concesiv) "poate cæ" "dacæ" (cond)

câ, conj.: → av§âi câ si-nsuræ. (am auzit cæ s-a însurat); → si øtie câ di moarti nu ascapâ vârnu. (se øtie cæ de moarte nu scapæ nimeni); → pari câ-i lân§itu. (pare cæ e bolnav); → øi câ nu va, cari lu-ntreabâ?! (øi dacæ nu vrea, care/ cine îl întreabæ?!); câ vrei, câ nu vrei, gio_i! (cæ / chiar dacæ vrei, cæ nu vrei, joci!); → nu mi mâritu, câ nu-lu voi gionili. (nu mæ mærit, cæ nu-l iubesc pe tânær); → mâcæ ahâtu multu, câ va s-murea! (a mâncat atât de mult, cæ era sæ moaræ!); → cânili, câ nu-i omu, øi-[tutu] ari suflitu. (câinele, cæ /deøi nu-i om, øi [tot] are suflet); → poati câ va s-yinu. (poate cæ am sæ vin); → loc. conj.: s-easti câ /

s-furi câ va s-fa_i featâ, va _-u pâte§u mini. (dacæ vei face fatæ, am sæ _i-o botez eu).

"pentru cæ" (cauzal) madami [cæ] (ma-da-mi), conj.: CAR., Litgh., 35, III: Madami cæ avem i_ido giævapi la tini. (pentru cæ avem orice/ toatæ nædejdea la tine); arh.; reg.

ciorbagiu

191

cæca, vb. "a defeca" "a cæca pe cineva" "a se cæca" "a se cæca muøtele... " "a se cæca pe el de fricæ" "a exagera cu aten_iile" "a se cæca/ cacarisi" "a se cacarisi" "a se cæca în izmene" " ~ de fricæ" "a o cacarisi" "a (se) umple* ♦ de cæcat" "a le umple, de fricæ" "a ieøi afaræ mereu" ∅ urdina*, vb. "a ieøi* afaræ, a-l scoate** afaræ râu" "a-øi face apa cea mare" ∅ urina, vb. (a-øi face apa cea micæ)

cacu, câcari, -ai, -atâ (cacu, câ-ca-ri, /-cai, /-ca-tâ), vb. (1) t/r: → t: mi câcæ ficiuriclu. (m-a cæcat copilaøul); � injur.: s-_â cacu tatâ-tu øi-mæ-ta! (cæca-_i-aø pe tat-tu øi pe mæ-ta!); → r: s-câcæ pi ea moaøa. (s-a cæcat pe ea bætrâna/ baba); s-câcarâ muøtili pi stizmâ. (s-au cæcat muøtele pe perete); � fig.: s-câcæ pi elu/ tu zmeani di fricâ. (s-a cæcat pe el/ în izmene de fricæ); � e x p r.: Gr. Aut.: nune, nune, cacâ-ti tu tingire! (naøule, naøule, cacæ-te-n tingire/ crati_æ!); u câcâ huzmetea/ luyuria! (a cæcat-o treaba/ a lasat-o baltæ/ a stricat-o!); � eufem.: øi scoati oc• i• i dupâ casâ! (îøi scoate ochii dupæ casæ [= se cacæ]).

câcârusescu, -iri, -ii, -itâ (câ-câ-ru-ses-cu, /-si-ri, /-sii, /-si-tâ), vb. (4b) r: mi câcârusii tu zmeani. (m-am cacarisit în izmene/ chilo_i); � va mi câcâruseamu di fricâ. (era sæ mæ cacarisesc de fricæ); �e x p r: u/ li câcârusii dipu! (am cacarisit-o de tot!).

umplu* , vb. t/r: → t: li umplu culpanili ¢ica. (le-a umplut scutecele micu_a); → r: mi umplui, câ nu-avui hale aproapea/ di fricâ. (m-am umplut, cæ n-am avut closet aproape/ de fricæ); � li umplu di fricâ! (le-a umplut [= izmenele] de fricæ!).

urdinu*, vb. i: loai di urdinu oarâ di oarâ, mi doari stumahea. (am început sæ urdin, ceas de ceas, mæ doare stomacul).

iesu* nafoarâ/ mi scoati** nafoarâ, loc. vb., eufem.: iøii nafoarâ/ mi scoasi nafoarâ di §a_i ori azâ. (am ieøit afaræ/ m-a scos afaræ de zece ori azi); iesu nafoarâ/ mi scoati nafoarâ arâu! (~/ ~ afaræ râu!).

facu apa a_ea marea/ groasa , loc. vb.: mi ducu si-¢i facu apa-_ea marea/ groasa, nu maøi ti-a_ea ¢ica. (mæ duc sæ-mi fac apa cea mare/ cea groasæ, nu numai pentru cea micæ); eufem.

cæcare, s.f.vb. (cæcat, s.n.vb) "faptul de a se cæca" "batjocorire"

câcari, -æri (câ-ca-ri, -æri), s.f. (vb), (6a): mi-acâ_æ câcarea! (m-a apucat cæcarea!); doauâ câcæri nu-aspargu. (douæ cæcæri nu stricæ); → ti câcari nu s-câcæ ast⧠fitica. (de cæcat nu s-a cæcat azi feti_a); � e x p r.: alghina ti du_i la ¢eari, musca la câcari! (albina te duce la miere, musca la cæcare); � fig.: aestu omu va câcari di la capu pânâ la cicioari! (acest om trebuie cæcat [= certat, batjocorit] de la cap pânæ la picioare!).

cæcat, -i, s.m. "excrement; fecale" "cæcat de muscæ" ∅ scuipat, s.m. "a nu mânca cæcat/a nu vorbi ce nu trebuie" "a nu putea sæ scapi de cineva"

câcatu, -_ (câ-catu, /-ca_), s.m. (1): scoasi unu câcatu aspartu. (a scos un cæcat stricat); câcatlu laiu ari sân§i. (cæcatul negru are sânge); maøi câca_ di muøti ari pi pheati. (numai cæca_i de muøte sunt pe farfurii); � e x p r.: ta_i, nu mâcâ câca_! (taci, nu mânca cæcat!); _i va si øtibâ umplutlu di câcatu câ-lu ma ascuchi?! (ce-i pasæ celui umplut de cæcat cæ-l mai scuipi?!); si-alâchi di mini ca câcatlu di pâpu_â. (s-a lipit de mine ca cæcatul de pantof [= nu mai scap de el]); eufem., Gr. Aut.: — cari vini? —unu di-a_eli di tahina! (cine a venit? — unul din cei de

ciocænitoare

192

"cel pe care-l faci diminea_a [= cæcatul]" cæcat, -uri, s.n. "fleacuri ♦ " "fleacuri, [cæcaturi]" "caca" (limbajul copiilor) "cæcat/ cap (?) de câine, un nimic" ∅ cæpcæun, s.m. "cæcat, excrement"

diminea_æ! [= un câcat = un poli_ist/ securist/ om periculos, nedorit]).

câcatu, -uri (câ-catu, /-ca-turi), s.n. (1): fig.: di iu li-adunaøi tuti câcaturili aesti? (de unde le-ai adunat toate cæcaturile astea?);frecv.:

câcâturâ, -i (câ-câ-tu-râ, /-turi), s.f. (3): maøi câcâturi adunaøi aoa! (numai cæcaturi/ fleacuri ai adunat aici!).

cacâ (ca-câ), s.f. sg.t. (1): va s-facâ ficiorlu cacâ? (vrea sæ facæ bæiatul caca?); hip.

ca-di-câni, ca-di-câ¢i/ ca-di-câneanu, ca-di-câ-nea ¢i, s.m. cp. (1): agiumsi s-øi-arâdâ di mini unu ca-di-câneanu? (a ajuns sæ-øi râdæ de mine un cæcat de câine/ cap de câine?/ cæpcæun?).

merdu, -§â (mer-du, /-§â), s.m. (1); (? cf. DDA, s.v) cæcat, -æ, adj. "care s-a cæcat pe el" "care e cæcat de muøte" "a se sim_i vinovat" "lucru necurat" "care s-a cacarisit (de fricæ)" ∅ umplut*, adj. ∅ fæcut*, adj.

câcatu, -_; -tâ, -ti (câ-catu, /-ca_; /-ca-tâ, /-ti), adj. (4a): ficiuriclu easti câcatu. (copilaøul este cæcat/ s-a cæcat); tutâ tâvanea-i câcatâ di muøti. (tot tavanul este cæcat de muøte); � easti câcatu tu zmeani di fricâ. � fig.: sta ca câcatu. (stæ parcæ ar fi cæcat [pe el]/ se simte vinovat); � easti unâ luyurie câcatâ. (este o treabæ cæcatæ/ necuratæ).

câcârusitu, -_; -tâ, -ti (câ-câ-ru-situ, /-si_; /-si-tâ, /-ti), adj. (4a):easti câcârusitâ tu zmeani [ di fricâ]. (este cacarisit în izmene [de fricæ]).

umplutu*, adj.: easti umplutu. (este umplut [de cæca_i, copilul]). faptu*, adj.: easti faptu ¢iclu. (este fæcut [pe el]/ cæcat copilul).

cæcæcios, -æ, adj. "care se cacæ des" "fricos ♦ " "necopt la minte"

câcâtosu, -oøi; -oasâ, -oasi (câ-câ-tosu, /-toøi; /-toa-sâ, /-si), adj. (4a): ficiorlu-i multu câcâtosu. (bæiatul e foarte cæcæcios); �easte unu [omu] câcâtosu [=fricosu]! (este un [om] cæcæcios]!); �ta_i, lea, câcâtoasæ! (taci, fa, cæcæcioaso [= necoapto]!).

cæcæreazæ, -e, s.f. câcâra§â, -æ§ (câ-câ-ra-§â, /-ræ§), s.f. (3): câcâræ§ di oae/ caprâ.

cæcæreza, vb. "a face cæcæreze" ∅ cæcæ_el, s. ∅ coctcodæci*, vb.

câcâre§u, -ari, -ai, -atâ (câ-câ-re§u, /-ri-§a-ri, /-§ai, /-§a-tâ), vb. (1a) r: oili si cæprili s-câcârea§â-n cali. (oile øi caprele se cæcæreazæ-n cale/ drum); oaea s-câcârea§â, gâ• ina cârcârea§â*. (oaia se cæcæreazæ, gæina cotcodæceøte).

cæcæstoare, -i, s.f. "closet"

câcâstoari, -tori (câ-câs-toa-ri, -tori), s.f. (6a): s-dusi la câcâstoari si s-cacâ. (s-a dus la cæcæstoare sæ se cace).

[cæcætesc, -æ ], adj. "de cæcat" (fig)

câcâtescu, -eøti; -eascâ; -eøti (câ-câ-tes-cu, /-teø-ti; /-teas-câ, /-teø-ti), adj. (3a): fig.: lucru câcâtescu. (lucru de cæcat); u-adraøi dipu câcâteascâ! (ai fæcut-o de tot cæcæteascæ [treaba]!).

cæcæ_el, -i, s.m., dim. "cæcat mic (de om/ de øoarece)" "cæcæ_el" "cæcæ_ica!" , s.f. "cæcæ_el (de om/ oaie/ capræ/øoarece)"

câcâticiu, -i (câ-câ-ticiu, /-tici), s.m. (1): ¢iclu scoasi maøi niscân_â câcâtici! (micul a scos numai niøte cæcæ_ei!).; � fig.: easti unu câcâticiu di omu! (este un cæcæ_el/ o stârpituræ de om!); dim.

câcâtuøu, -i (câ-câ-tuøu, -i), s.m. (1): fea_i unu câcâtuøu. (a fæcut un cæcæ_el); câcâtuøi di øoaricu. (cæcæ_ei de øoarece); → s.f. art., iron. (în joacæ): câcâtuøa: Tana câcâtuøa! (Tana cæcæ_ica!); pej.

câcâstoru, -i (câ-câs-toru, /-tori), s.m. (1): câcâstoru di omu/ ¢elu/ caprâ/ øoari_i. (cæcæ_el de om/ miel/ capræ/ øoarece).

ciorbagiu

193

cæcæ_oi, ~ , s.m. "cæcat mare"

guluvanu, -¢i (gu-lu-vanu, /-va¢i), s.m. (1): adræ unu guluvanu ¢iclu, tutâ soea øi-u câcæ! (a fæcut un cæcæ_oi cel mic, tot neamul øi l-a cæcat!).

cæci, conj. ∅ cæ, conj. cæciulæ, -i , s.f. "bonetæ din blanæ/lânæ" "a _ine secrete sub ~ " "a fi la fel, identici" "a chinui pe cineva" "a fi færæ grijæ" "câte 1/etc. de persoanæ" "cæciulæ de lânæ" (la copii) "cæciulæ împodobitæ, la femeile færøeroate" (aromânce din Albania)

câciulâ, -li (câ-ciu-lâ, /-li), s.f. (1): câciulâ di yunâ/ di lânâ/ cu fundâ aroøi. (cæciulæ de blanæ/ lânæ/ cu fundæ roøie); � e x p r.: câti øi-ari sum-câciulâ! (câte îøi are sub cæciulæ [= gânduri ascunse, secrete]!); suntu doi• i: 'scoati câciula di mi-agudea!' (sunt amândoi: 'scoate cæciula øi loveøte-mæ' [= sunt la fel]!); �¢i-u adusi câciula di-avârliga! (mi-a adus cæciula jur-împrejur [= m-a sucit, m-a chinuit]!); � bag-u câciula strâmbâ! (pune-o cæciula strâmb [= fii færæ grijæ, cu cæciula într-o parte]!); � câti unâ gâtu¢i di câciulâ. (câte o gutuie de cæciulæ); v a r. reg.câciuuâ, cuciuuâ.

cuculâ, -i (cu-cu-lâ, /-li), s.f. (1): ficiuri_i• i bagâ cuculi di lânâ.(copiii pun cæciuli de lânæ).

ciupari, -æri (ciu-pa-ri, /-pæri), s.f. (6a): mu•erili fârøiroati bagâ pi capu ciupæri, câciuli analti di veøtiu cu asimca§, ciupræchi pi eali.(femeile færøeroate poartæ pe cap ' ~ ', cæciuli înalte de fetru cu argintærii, catarame/ paftale pe ele); reg.

cædea, vb. "a se læsa brusc în jos" "a se surpa" "a cædea zæpadæ" "a cædea bolnav" "a cædea învins în luptæ, a capitula" "a fi mai prejos" "unde vine un punct geografic?" "a cædea o carte"(la cær_i) "a veni vorba" "a nu-i cædea bine" "a-i cædea greu la stomac" "a avea epilepsie" "a cædea ræu" " ~ , a se face bucæ_i" "a-i cædea greu vorba" ∅ pica*, vb. cædea*, vb. unipers. "a se cædea/cuveni" "a reveni cuiva" "a ieøi ca maia la joc" "a nu sta bine./

cadu, câdeari, câ§ui, câ§utâ (cadu, câ-dea-ri, /-§ui, /-§u-tâ), vb. (2) i: cadu mearili di pi meru. (cad merele de pe mær); � va s-cadâ casa. (are sæ cadæ/ are sæ se surpe casa); � avea câ§utâ neauâ multâ anlu a_elu. (cæzuse nea/ zæpadæ multæ [= ninsese] în anul acela); � maia câ§u lân§itâ. (maia a cæzut bolnavæ); � luplu câ§u di ursâ. (lupul a cæzut/ a fost învins de urs); � câ§u Polea-_ea criøtina! (a cæzut/ a capitulat C-polea cea creøtinæ!); � nâsâ nu cadi ma-nghiosu di bârba-su. (ea nu cade mai prejos decât bærba-su); � câtrâ iu cadi Hrupiøtea? (cætre unde/ încotro cade/ vine [local.] Hrupiøtea?); � câ§u aslu, câ§urâ fan_â• i. (a cæzut asul, au cæzut vale_ii [la jocul de cær_i, = au trecut]); � câ tutu câ§umu pi zboru: (pentru cæ tot am cæzut pe vorbæ [= a venit vorba]:); � nu-•i cadi ghini macâ-• i §â_i. (nu-i cade bine dacæ-i zici); � _â cadi ghini tu cær_â. (î_i cade bine în cær_i); � î¢i câ§u greu mâcarea. (mi-a cæzut greu mâncarea); �ficiorlu a loru cadi nafoarâ. (bæiatul lor cade afaræ [= are epilepsie]); � e x p r.: î¢i mâøcai nærili. (mi-am muøcat nasul [= am cæzut ræu]); va mi-adramu mâøcâturi [tu câdeari]. (era sæ mæ fac muøcæturi/ bucæ_ele [în cædere]).

chicâ*, vb. unipers.: î¢i chicæ zborlu _i-¢i §âsi, dinintea altoru. (mi-a picat [= greu] cuvântul ce mi-a zis, în fa_a altora).

cædea* , vb. unipers. i: _i §â_i, cadi s-mi ducu la numtâ di cara hiu di jali? (ce zici, se cade/ se cuvine sæ mæ duc la nuntæ, de vreme ce sunt în doliu?); nu cadi. (nu se cade/ se cuvine); � aestâ parti di casâ î¢i cadi a ¢ia. (aceastæ parte din casæ mi se cade/ mi se cuvine/ îmi revine mie); � e x p r.: eh, tora, arøini, iøiøi ca maea-n coru! (ei, acum, ruøine, ai ieøit ca maia/ bunica la horæ! [= nu se cade]); nu sta ghini/ nu-i

ciocænitoare

194

a nu fi frumos " "a nu fi de rangul tæu" "a se cædea/cuveni" ∅ face*, vb. "a se cædea/ cuveni" ∅ asemæna*, vb.

muøatu/ nu ti-adu_i aradha s-fa_i ahtari lucru. (nu stæ bine/ nu-i frumos/ nu e de rangul tæu sæ faci atare lucru).

fa_i*, vb. unipers. i: nu fa_i s-coøi dumânica. (nu se cuvine sæ coøi duminica); — fa_i s-mâ_i carni ¢ercurea? — nu fa_i! (se cade/ cuvine sæ mænânci carne miercurea?— nu se cade/ cuvine!).

un§eaøti* , vb. unipers. i: nu un§eaøti si-arâdâ unâ featâ aøi, ti liøinari! (nu se cade sæ râdæ o fatæ aøa, pe leøinate).

cædelni_a ∅ tæmâia, vb. cædelni_æ, -e, vb. "vas pentru tæmâiat" ∅ tæmâie, s.f.

thim¢eato, -a§ (thim-¢ea-to, /-ta§), s.m. (3): mama trea_i cu thim¢eatolu di-avârliga di murminti di trei ori. (mama trece cu cædel-ni_a în jurul mormântului de trei ori).

cædere, s.f.vb. (cæzut, s.n.vb) "faptul de a cædea" "cascadæ"

câdeari, -eri (câ-dea-ri, /-deri), s.f. (vb) (6a): unâ câdeari øi... ø-frea-§i ciciorlu. (o cædere øi... øi-a frânt/ spart/ rupt piciorul); �câdeari di apâ. (cædere de apæ); → ti câdeari nu câ§u aræu. (de cæzut n-a cæzut ræu).

cæi, vb. ∅ regreta, vb. "a regreta" "a se da cu capul de piatræ" "a se cæi, a regreta" ∅ face*, vb. "a se cæi"

mitâ¢iusescu, -iri, -ii, -itâ (mi-tâ-¢iu-ses-cu, /-si-ri, /-sii, /-si-tâ), vb. (4b) r: mi mitâ¢iusii câ nu-lu loai Tasi. (m-am cæit cæ nu l-am luat pe Tase [de bærbat]); v a r. FC: tâ¢iusescu/ tunusescu; � e x p r.: øi-lu da caplu di cheatrâ... (îøi dæ capul de piatræ... ).

mi facu* piømani (mi facu piø-ma-ni), e x p r. vb.: s-fea_irâ piømani câ nu u-acumpârarâ casa. (s-au cæit cæ nu au cumpærat-o casa).

piømânusescu, vb. r.; r a r. cæimæcæmie, -i, s.f. "perioadæ de guvernare provizorie; sediu al ~ "

câimâcâmlâchi, -i (câi-mâ-câm-lâ-chi, /-lâchi), s.f. (6a): tu câimâ-câmlâchi tur_eascâ (sub cæimæcæmie turceascæ).

cæin_æ, s.f.∅cæire, s.f.vb. cæire, s.f.vb. (cæit, s.n.vb.) "faptul de a se cæi"

mitâ¢iuseari (mi-tâ-¢iu-sea-ri), s.f.vb. (6a): mitâ¢iusearea ti curâ di picati. (pocæirea te curæ_æ de pæcate); → ti mitâ¢iuseari nu s-mitâ¢iusi. (de cæit nu s-a cæit); v a r. tâ¢iuseari/ tunuseari.

cæit, -æ, adj. "care s-a cæit, care regretæ" " ~ " ∅ cæi, vb.

mitâ¢iusitu, -_; -tâ, -ti (mi-tâ-¢iu-situ, /-si_; /-si-tâ, /-ti), adj. (4a): easti mitâ¢iusitâ câ fu§i tu-Amirichie. (este cæitæ cæ a fugit [= plecat] în America).

piømanu, -¢i; -nâ, -ni (piø-manu, /-ma¢i; /-ma-nâ, /-ni), adj. (4a): va ti fa_i piømanu câ nu ¢i-u dai Sirma. (ai sæ te cæieøti cæ nu mi-o dai pe Sirma [de nevastæ]).

cælare, adv. "pe cal/catâr/mægar" " ~ "

în-câlaru (în-câ-laru), adv.: yinea omlu acasâ-n-câlaru. (venea omul acasæ cælare).

câvalâ (câ-va-lâ), adv.: paplu mi loa câvalâ. (bunicul mæ lua cælare).

cælære_, -æ, s.m.f. "om cælare" "cælære_" "furca izmenelor" "cæptuøealæ ♦ la furca

câlâre_u, -_ (câ-lâ-re_u, /-re_), s.m. (1): trea_i unu câlâre_u pri-tu mesea di hoarâ. (trece un cælære_ prin mijlocul satului).

câvâlaru, -i; -â, -i (s.m.f. (1,1): câvâlaru tiniru (cælære_ tânær); ascheri câvâlarâ (armatæ cælærea_æ/ cælare); CARAT., 37: calu... cu un câvâlar pi shauâ. (cal... cu un cælære_ pe øa); �zmeanili/ pantalonili si-

ciorbagiu

195

pantalonilor/izmenelor" "cælære_ din armata turcæ"

arupu la câvâlaru. (izmenele/ pantalonii se rup la cælære_/ între picioare, la furca pantalonilor); pantaloni cu câvâlaru (pantaloni cu cælære_ [= cæptuøealæ la furcæ]);

suvaræ, -a§ (su-va-ræ, /-ra§), s.m. (3): suvara§• i tur_â eara multu læi. (cælære_ii turci erau foarte negri [= ræi]); � : Gr. Aut.: easti multu suvaræ. (este foarte ræu/ tiran).

cælærie, s.f. câvalâ, -æ•i (câ-va-lâ, /-væ• i), s.f. (3): calu di câvalâ (cal de cælærie).

cælæri, vb. ∅ merge*, vb.

¢ergu*/ negu câvalâ, loc.vb.: omlu øi-ni§ea pi-anarya câvalâ. (omul îøi mergea încet cælare).

cælærime, s.f. "oameni mul_i cælare"

câlârimi (câ-lâ-ri-mi), s.f. sg.t. (6a): câlârimea yini dupâ nizami.(cælærimea vine dupæ infanterie); DN.

cælætor, -e, s.m.f., adj. "care cælætoreøte" "pasære cælætoare" "trecætor" ∅ alergætor*, adj.

câlâtoru, -ori; -oari, - ~ (câ-lâ-toru, /-tori; /-toa-ri, /- ~ - ~ ), s.m.f. (1, 9), adj. (3c): di iu yi¢i, câlâtoare? (de unde vii, câlâtorule/ cælætoareo!); pu• iu câlâtoru (pui cælætor); Amâ¢i• i eara câlâtori unâoarâ. (aromânii erau cælætori odinioaræ); � fig.: omlu-i câlâtoru tu banâ. (omul e cælætor/ trecætor în via_æ); v a r. câlitoru.

alâgâtoru* , s.m.f., adj.: easti [omu] alâgâtoru. (este om umblætor/ care umblæ mult).

cælætori , vb. "a face cælætorii" ∅ alerga*, vb. "a cælætori" " ~ "

alagu*, vb. i/t: → i: ari alâgatâ tu tutâ lumea /→ t: u-ari alâgatâ tutâ lumea. (a cælætorit în toatæ lumea).

câlâturescu, -iri, -ii, -itâ (câ-lâ-tu-res-cu, /-rii, /-ri-ri, /-ri-tâ), vb. (4a) i: câlâturii tu tutâ lumea. (am cælætorit în toatæ lumea), ; VR., 85, v a r. cæliturescu; DN (< câlâtoru).

tâxidhipsescu, -iri, -ii, -itâ (tâ-xi- [tâc-si-]-dhip-ses-cu, /-si-ri, /-sii, /-si-tâ), vb. (4a) i; reg.

cælætorie, -i, s.f. "plimbare mai îndepærtatæ"; ∅ ducæ* ."cælætorie" ∅ voiaj*, s.n. "cælætorie; voiaj"

ducâ*, s.f.: fea_i maøi unâ ducâ tu Amirichie. (a fæcut doar o cælætorie în America).

câlâturie, -i (câ-lâ-tu-ri-e, /-rii), s.f. (6b): câlâturiili alu D. Bolintineanu tu Peninsula Balcanicâ; DN (< câlâtoru).

voiaju*, s.n.: fea_i voiaji multi tu Europa. (a fæcut voiaje multe în Europa).

taxidhi, -§ (ta-xi-dhi [tac-si-], /-xi§ [tac-si§])), s.f. (6a): si-dusi taxidhi. (s-a dus în cælætorie); fea_irâ unâ taxidhi muøatâ tu Eladhâ. (au fæcut o cælætorie frumoasæ în Elada); reg.

cælæu, -i, s.m.∅ gealat, ∅ cârjaliu, s.m.

cælæuzæ, -e, s.f. "care øtie sæ con- ducæ; care cunoaøte locurile";∅ cafas,s.n.

câlâuzu, -ji (câ-lâ-uzu, /-uji), s.m. (1): câlâuzlu-i omu/ calu/ catâr/ birbecu _i u du_i cârvanea. (cælæuza-i om/ cal/ berbec/ catâr ce o [con]duce caravana); birbeclu câlâuzu (berbecul cælæuzæ); loa câlâuji _i • i øtea mun_â• i. (luau cælæuze ce-i øtiau mun_ii).

cælæuzi, vb. "a conduce/îndruma ♦" ∅ educa, vb.

câlâu§æscu, -âri, -âi, -âtâ (câ-lâ-u-§æs-cu, /-§â-ri, /-§âi, /-§â-tâ), vb. (5b) t: fig.: tata mi câlâu§aøti tu tuti. (tata mæ cælæuzeøte în toate); DN (< câlâuzu).

[cælæuzie ], s.f. "meseria de cælæuzæ"

câlâuzlâchi, -i (câ-lâ-uz-lâ-chi, /-lâchi), s.f. (6a): paplu fâ_ea câlâuzlâchi. (bunicul fæcea cælæuzie).

ciocænitoare

196

cælca, vb. "a pune piciorul pe ceva, a pæøi" "a cælca pe vârfuri" "a semæna cu..." "a merge pe ... ani" "a-øi cælca pe inimæ" "a cælca strâmb" "a depæøi" "a cælca strugurii" "a fi cælcat de ho_i" "a cælca rufe" "a cælca gæinile" "a cælca apa" (a înota) "a-øi cælca vorba" "a cælca strâmb/ greøit"

calcu, -ari, -ai, -atâ (cal-cu, câl-ca-ri, /-cai, /-ca-tâ), vb. i/t: → i: nu-avea câlcatâ cicioru di omu pri-aclo. (nu cælcase picior de om pe acolo); calcu pi ung• ili di cicioari. (calc pe unghiile de la picioare/ pe vârfuri); � fig.: calcâ pi urmili/ tu-aumbra a tatâ-sui. (calcæ pe urmele/ în umbra lui tatæ-su); � câlcai tu trei§æ_i di-a¢i. (am cælcat/ pæøit pe 30 de ani); � e x p r.: î¢i calcu pi inimâ s-lu •ertu. (îmi calc pe inimæ sæ-l iert); câlcaøi strâmbu. (ai cælcat strâmb/ ai greøit); → t: cârvânarlu calcâ locu multu. (cærævænarul calcæ pæmânt mult/ umblæ mult); � u câlcæ mar§inea di locu a vi_inlui. (a cælcat-o/ depæøit-o marginea de loc a vecinului); � u câlcæmu auua cu cicioarili. ( îl cælcæm strugurele [= strugurii] cu piciorul); � nâ câlcarâ furili. (ne-au cælcat furii/ ho_ii); � calcu stra¢i [cu mâna/ cu herlu] (calc rufe [cu mâna/ cu fierul]); � cucotlu li calcâ gâ• inili. (cocoøul le calcæ gæinile); � u calcu apa øi-anotu. (o calc apa øi înot); � fig.: s-nu _-lu cal_i zborlu. (sæ nu _i-l calci cuvântul).

para-calcu (pa-ra-cal-cu), vb. (id): ma s-para-cal_i, va u pa_! (dacæ ai sæ calci strâmb, ai s-o pæ_eøti!).

cælcare, s.f.vb. (cælcat, s.n.vb) "faptul de a cælca"

câlcari (câl-ca-ri), s.f.vb. (6a): cându cu câlcarea a furiloru. (când cu cælcatul/ prædatul ho_ilor); → nu va câlcari iarba. (nu trebuie cælcatæ iarba); → ti câlcari nu câlcai pri-aclo. (de cælcat n-am cælcat pe-acolo).

cælcat, -æ, adj. "care a fost cælcat cu piciorul"; "depæøit" "cuvânt cælcat"

câlcatu, -_; -tâ, -ti (câl-catu, /-ca_; /-ca-tâ, /-ti), adj. (4a): locu câlcatu di cicioru di omu. (loc cælcat de picior de om); iarbâ câlcatâ. (iarbæ cælcatæ); � locu câlcatu di vi_inu. (loc cælcat/ depæøit de vecin); � zborlu câlcatu — arøini mari. (cuvântul cælcat — ruøine mare).

cælcæturæ, -i , s.f. "pas/fel de mers" "loc bætut, uns cu baligæ + lut" "fel de a merge"

câlcâturâ, -i (câl-câ-tu-râ, /-turi), s.f. (3): câlcâturâ di omu/ calu/ lupu (cælcæturæ de om / cal/ lup); � u-ari câlcâtura greauâ. (o are cælcætura grea); � pi câlcâturâ, nafoarâ, adra mu•erili fârøiroati mâcari. (pe cælcæturæ [= loc bætut anume, pentru pus pirostriile] fæceau femeile færøeroate mâncare).

cælcâi, -e, s.n. "spatele tælpii piciorului" "coltuc de pâine" "margine de plæcintæ" "cælcâi de ciorap"

câlcâ¢iu, -i (câl-câ¢iu, /-câ-¢i), s.n. (2): mi doari câlcâ¢ilu. (mæ doare cælcâiul); � câlcâ¢iu di pâni. (cælcâi [= coltuc] de pâine); �câlcâ¢iu di pitâ. (cælcâi [= margine ræsucitæ] de plæcintæ); �câlcâ¢i di pârpodi (cælcâie de ciorap); cu câlcâ¢ili arupti (cu cælcâiele rupte).

cælcâiaø, -e, s.n. "cælcâi/coltuc mic"

câlcâ¢i_u, -_â (câl-câ-¢i_u, /-¢i-_â), s.n. (2): câlcâ¢i_â mo• i di ficiuricu/ di pâni (cælcâiaøe moi de copil/ de pâine); dim., hip.

cældare, -i, s.f. "gæleatæ ♦ , covatæ ♦" ∅ bræcace, cazan, s.f./n.

câldari, -æri (câl-da-ri, /-dæri), s.f. (6a): adu_i apâ cu câldarea. (aduce apæ cu cældarea).

cældæruøæ, -e, s.f. "cældare ♦ micæ" ∅ bræcace*, s.f.

câldâruøi, ~ (câl-dâ-ru-øi, ~ ), s.f. (9): preftulu yini cu câldâruøa.(preotul vine cu cældæruøa); dim.

brâgâcicâ*, s.f.; dim. "cældæruøæ" trâgâcicâ, -_i (trâ-gâ-ci-câ, /-_i), s.f. (1).

ciorbagiu

197

cælduræ, -i, s.f. "temperaturæ înaltæ" "cælduri"(temp./boalæ) "e cald" (în casæ, afaræ) "a-l lua cu cald" "cælduræ mare, arøi_æ, caniculæ" "culmea arøi_ei" " ~ "; ∅ cræpet*, s.n. ∅ cræpare*, s.f.vb. "cælduræ mare, arøi_æ" "foc mare, la fierærie" ∅ chin*, s.n. ∅ veninos*, adj. ∅ câinesc**, adj. "[plesnet]/ cræpet, arsi_æ"

câldurâ, -i (câl-du-râ, -duri), s.f. (3): vini unâ câldurâ! (a venit o cælduræ!); acâ_arâ câldurili. (au început cældurile); � ¢iclu ari câlduri. (micul/ copilul are cælduri); � e x p r.: _i câldurâ! (ce cælduræ!); � nu-i câldurâ nafoarâ. (nu-i cald afaræ); � ¢i-u câldurâ. (mi-e cald); � mi •ea câldurâ. (mæ ia cu cald).

câroari (câ-roa-ri), s.f. sg.t. (6a): CAV., 398: cæroare (germ. Hitze; arøi_æ); CAR., Stih., 114: sum-_eru sirinu øi §uua pi câroari... (lit.: sub cer senin øi ziua pe arøi_æ); 'câroari' -i zboru latinescu, vec• iu. ('cæroare' -i cuvânt latinesc, vechi); v a r. reg., PAP., B., 208, cæloari: eara tu-mburita cæloari•ei. (era în culmea cældurii/ arsi_ei).

crepu* , s.n.: easti crepu astâ§! (este cræpet/ arøi_æ astæzi!). cripari* , s.f.: _i cripari-i nafoarâ! (ce cræpet/ arøi_æ este afaræ!). câ¢inâ* (câ-¢i-nâ), s.f. sg.t. (1): IORG., St., 75: cî¢ina-avea tuchitæ tutæ neaua. (cældura mare topise toatæ zæpada); � e x p r., Gr. Aut.: mi mâcâ ca herlu-n câ¢inâ. (mæ mænâncæ [= roade] ca pe fier în focul fierarului/ în øtevia ♦ veninoasæ*/ câineascæ**?); v. PAD., 2, Gl., s.v.: cæ¢inæ, gr. κανινι; (S neat. DDA).

plâscu (plâs-cu), s.n. sg.t. (1): easti plâscu ast⧠nafoarâ! (este plesnet/ cræpet astæzi afaræ).

cælduros, -æ , adj. "care _ine cald"

câldurosu, -oøi; -oasâ, -oasi (câl-du-rosu, /-roøi; /-roa-sâ, /-si), adj. (4a): stra¢iu câldurosu/ casâ câlduroasâ (strai [= hainæ] cælduros/ casæ cælduroasæ).

cældiøor, -æ, adj. "cældu_ ♦ , uøor cald"

câldiøoru, -ori; -oarâ, -oari (câl-di-øoru, /-øori; /-øoa-râ, /-ri), adj. (4a): vimtu câldiøoru (vânt cældiøor); dim.

cældu_, -æ, adj. "care nu este prea cald" "cældu_ (despre lichide)" ∅ rar, adj.

câlduøu, -i; -i, ~ (câl-duøu, /-duøi; /-du-øi, ~ ), adj. (3c): lapti câlduøu/ mâcari câlduøi (lapte cældu_/ mâncare cældu_æ); dim.; øi câlduøcu.

dihaminu, -¢i; -nâ, -ni (di-ha-minu, /-mi¢i; /-mi-nâ, /-ni), adj. (4a):apâ dihaminâ (apæ cældu_æ); v a r. hamin; habin ( v. DDA, s.v. , S greøit, confuzie cu "rar ♦ ": lucrâturâ habinâ "lucræturæ raræ [= care nu e deasæ]").

cæli , vb. "a arde/afuma/præji fierul, lemnul, ceapa" "a se cæli; a se întæri" "a o øterge" "a øterpeli"

câlescu, -iri, -ii, -itâ (câ-les-cu, /-li-ri, /-lii, /-li-tâ), vb. (4b) t/r: → t: herlu-lu câlescu hirari• i tu focu. (fierul îl cælesc fierarii în foc); � u câlii ghini _eapa. (am cælit-o bine ceapa); → r: lemnulu s-câleaøti øi-elu tu focu. (lemnul se cæleøte øi el în foc); � fig.: lipseaøti s-ti câleøti, si-u tre_i durearea. (trebuie sæ te cæleøti, sæ o treci durerea); � e x p r.: nu-i, u câli! (nu-i, a øters-o!); li câli tuti leamnili! (le-a øterpelit toate lemnele!).

cælimaræ, -i, s.f. "recipient pentru cernealæ" "cælæmaræ (înv)"

câlâmari, -æri (câ-lâ-ma-ri, /-mæri), s.f. (3): paplu imna cu câlâmarea di-asimi la brânu, cu peana nuntru. (bunicul umbla cu cælimara de argint la brâu, cu pana înæuntru); v a r. CAV., 351: cælæmaru.

cælire , s.f.vb. (cælit, s.n.vb) "ac_iunea de (se) a cæli/ întæri"

câleari (câ-lea-ri), s.f.vb. (6a): va câleari herlu/ lemnulu/ _eapa.(trebuie cælit fierul/ lemnul/ ceapa); → ti câleari îlu/ u câlii. (de cælit l-am cælit/ am cælit-o); � nu s-câleaøti omlu liøoru. (nu se cæleøte omul uøor).

ciocænitoare

198

cælit, -æ, adj. "care este cælit în foc" "cælit în suferin_æ"

câlitu, -_; -tâ, -ti (câ-litu, /-li_; /-li-tâ, /-ti), adj. (4a): heru/ lemnu câlitu tu focu (fier/ lemn cælit în foc); � mu•eari câlitâ di cripæri. (muiere cælitæ în suferin_e).

cæl_un ∅ cælcâi*, s.n. "ciorapi scur_i, de lânæ" ∅ labæ*, s.f. "cæl_un"; "labæ"

câlcâ¢iu* , s.n.: bagâ câlcâ¢i tu _âruhi, s-nu lâ-ng•ea_â cicioarili. (pun cæl_uni în ' ~ ' [= un fel de opinci], ca sæ nu le înghe_e picioarele).

pâtunâ* , s.f.: imnâ cu pâtunili, fârâ pâpu_â. (umblæ cu cæl_unii, færæ pantofi).

cælugær, -i, s.m. "monah ♦ ; care este legat de mânæstire" "necæsætorit, burlac" "cælugær; burlac"

câlugâru, -i (câ-lu-gâru, /-gâri), s.m. (1): câlugâri• i bânea§â tu mânâstiru. (cælugærii træiesc în mânæstire); � Cola armasi câlugâru. (Cola a ræmas necæsætorit).

caloyiru , -i (ca-lo-yiru, /-yiri), s.m. (1); v a r. caliru; reg.

cælugæraø, -i, s.m. câlugâruøu, -i (câ-lu-gâ-rusu, /-ruøi), s.m. (1); dim. cælugæresc, -æ, adj. "care este specific pentru cælugæri"

câlugârescu, -eøti; -eascâ, -eøti (câ-lu-gâ-res-cu, /-reø-ti; /-reas-câ, /-reø-ti), adj. (3a): stra¢iu câlugârescu, measâ câlugâreascâ (strai cælugæresc/ masæ cælugæreascæ).

cælugæri, vb. "a se face cælugær/-i_æ"

facu câlugâru/ câlugreauâ, vb. r: s-fea_i câlugâru/ câlugreauâ. (s-a fæcut cælugær/ cælugæri_æ).

cælugæri_æ, -e, s.f. "femeie cælugær" "via_æ de singuratic(æ)"

câlugreauâ, -li (câ-lu-grea-uâ, /-li), s.f. (4): va si si-adarâ câlugreauâ. (vrea sæ se facæ cælugæri_æ); � banâ di câlugreauâ. (via_æ de cælugæri_æ).

cæluø, -e, s.n. "bucatæ de lemn pusæ în gura cailor" ∅ meriøor*, s.m.

cæluøu, -i , s.n. (2): • i-bægæ cæluølu-n guræ (i-a pus cæluøul în guræ), (cf. DDA, s.v.; ?).

liyâreauâ* , s.f.: lâ bâgæ liyâreauâ-n gurâ a ca• iloru. (le-a pus meriøor [= cæluø] în guræ cailor).

cælu_, -i, s.m., dim. "cal ♦ mic" "cal-jucærie"

câlicu, -_i (câ-licu, /-li_i), s.m. (1): câlicu ¢icu di soe. (calu_ mic de neam); � câlicu di lemnu, ti agiucari ficiuri_i• i cu elu (cælu_ de lemn, de jucat copiii cu el); dim.

cæmaræ, -i, s.f. ∅ chiler, s.n.

cæmaøæ, -i , s.f. "veømânt de pus direct pe piele" "a ræmâne infantil" "a se mærita færæ zestre" "a nu-øi mai iubi nici cæmaøa" [= a înnebuni] (juræm. pentru a dovedi adeværul celor spuse)

câmeaøi, -eøi (câ-mea-øi, /-meøi), s.f. (3): auøi cu câmeøi albi(moøi/ bætrâni cu cæmæøi albe); � e x p r.: armasi cu câmeaøa di la nuna. (a ræmas cu cæmaøa de la naøa [= a ræmas necopt, prost]); � u lo cu câmeaøa pi ea. (a luat-o [în cæsætorie] cu cæmaøa pe ea [= færæ zestre]); � juræm.: [mi giuru:] s-nu-¢i voi câmeaøa! ([jur,] sæ nu-mi vreau/ iubesc nici cæmaøa [de pe mine]!); CAR., Stih., 104: [mi sprigiuru:] Cari nu øi-u va fumea•ea s-nu øi-u va ni_i câmeaøa! ([jur:] Cine/ dacæ nu-øi iubeøte copiii sæ nu-øi iubeascæ nici cæmaøa! [= sæ øi-o arunce, sæ înnebuneascæ]).

cæmæøu_æ, -e, s.f., dim. "cæmaøæ de copil"

câmiøicâ, -_i (câ-mi-øi-câ, /-_i), s.f. (1); dim. câmiøi_â, -_i (câ-mi-øi-_â, /-_i), s.f. (1); dim.

cæmætar, -i, s.m. ∅ zaraf, s.m.

cæmætærie, s.f. ∅ zaraflâc, s.n.

cæmilæ, -e, s.f. "animal al deøertului"

câmilâ, -i (câ-mi-lâ, /-li), s.f. (1): câmila bânea§â tu pustâ. (cæmila træieøte în deøert); v a r. reg. gamilâ.

ciorbagiu

199

cæmilar, -i, s.m. "care conduce cæmilele"

câmilaru, -i (câ-mi-laru, /-lari), s.m. (1): câmilarlu li du_i câmilili.(cæmilarul le conduce cæmilele).

cæmin, -uri, s.n. ∅ hogeag, s.n.

cænealæ, -i, s.f. "vopsea vegetalæ pentru pær/ unghii" " ~ "

cânæ, -a§ (câ-næ, /-na§), s.m. (3): mu•erili turcali øi-adra peri• i øi-capitili di ung•i cu cânæ. (muierile turcoaice îøi fæceau perii [= pærul] øi vârfurile unghiilor cu cænealæ).

ucnæ, -a§ (uc-næ, /-na§), s.m. (3): ucnælu-i bueauâ aroøi-cafee. (cæneala-i boia/ vopsea roøie-cafenie).

cæni, vb. "a (se/ îøi) vopsi pærul/ musta_a/ unghiile"

cânescu, --iri, -ii, -itâ (câ-nes-cu, -ni-ri, /-nii, /-ni-tâ), vb. (4b) t/r: → t: î• i câneaøti peri• i. (îi vopseøte perii/pærul); → r: s-câneaøti/ øi-• i câneaøti peri• i. (se cæneøte/ îøi cæneøte perii).

cæpæcel ∅ capac, s.n. câpâchi_â, ~ (câ-pâ-chi-_â, ~ ), s.f. (9); dim. [cæpæci ], vb.∅ capac,s.n. cæpæstru, -e, s.n. "frâu ♦ pe capul calului" "a _ine bine în mânæ o situa_ie"; "a scæpa frâiele din mânæ" "a pune cæpæstru/ frâu" (øi fig.)

câpestru, -eastri (câ-pes-tru, /-peas-tri), s.n. (2): leagâ ca• i• i di câpestru. (leagæ caii de cæpæstru); � fig.: îlu _âni ghini câpestrulu. (îl _ine bine cæpæstrul [casei/ al întreprinderii etc.]); îlu chiru câpestrulu. (l-a pierdut cæpæstrul [øi-a pierdut frâiele/ controlul]); lâ deadi câpestrulu [a ca• iloru, a ficioriloru]. (le-a datcæpæstrul [frâul: cailor, copiilor]); v a r. câprestu.

câpistrusescu, -iri, -ii, -itâ (câ-pis-tru-ses-cu, /-si-ri, /-sii, /-si-tâ), vb. (4b) t: câpistrusea-u iapa/ feata/ mu•earea! (pune-i cæpæstrul iepei/ fetei/ muierii!).

cæpætâi, -e, s.n. "pernæ ♦ ; cap de pat" "perni_æ ♦" " ~ de ace" ∅ acarni_æ, s.f.

câpitâ¢iu, -i (câ-pi-tâ¢iu, /-tâ-¢i), s.n. (2): dormu cu caplu pi câpitâ¢iu. (dorm cu capul pe cæpætâi); � dada-• i îlu plân§ea la câpitâ¢iu. (dada [= mama] lui îl plângea la cæpætâi/ cap); v a r. câpiti¢iu.

câpitâ¢i_u, -â (câ-pi-tâ-¢i_u, /-¢i-_â), s.n. (2): câpitâ¢i_u ti ¢iclu, tu leagânu (perni_æ pentru cel mic, în leagæn); � câpitâ¢i_u di a_i (perni_æ de ace); dim.; v a r. câpiti¢i_u.

cæpæ_ânæ, -i, s.n. ∅ cap*, s.n. "cæpæ_ânæ de usturoi/ de om/ de zahær" "cæpæ_ânæ (de om)" ∅_eastæ,s.f.

capu* , s.n.: capu di omu/ a• iu (capæ_ânæ de om/ ai [= usturoi]); niscânti capiti di a• iu.(câteva cæpæ_âni de usturoi).

câpi_ânâ, -¢i (câ-pi-_â-nâ, /-_â¢i), s.f. (3): unâ câpi_ânâ di zahari.(o cæpæ_ânæ de zahær); ? (v. DDA, s.v).

cocâ, (co-câ), s.f. sg.t. (1): � e x p r.: bag-u tu cocâ! (bag-o la cæpæ_ânæ!);

cæpcæun, -i, s.m. "monstru mitologic trup de om øi cap de câine"; ∅ cæcat, s.n. "cæpcæun; mâncæu" ∅ hræpære_*, s.m. "cæpcæun; mâncæu"

cap-di-câni, ~ -câ¢i/-cânea¢i (cap-di-câ-ni, /-câ¢i/-cânea¢i), s.m.cp. (1/5): vinirâ cap-di-cânea¢i• i si-• i mâcâ. (au venit cæpcæunii sæ-i mænânce).

haldupu* , s.m.: va s-yinâ halduplu øi-va ti mâcâ. (are sæ vinæ cæpcæunul øi are sæ te mænânce); � mâcâ ca vârnâ haldupâ.(mænâncæ ca o cæpcæunæ).

hap-hup (hap-hup), s.m. (< interj): va ti-ng• itâ hap-hup! (are sæ te înghitæ hap-hup!); mâcâ ca vârnu hap-hup. (mænâncæ ca un ~ -~).

ciocænitoare

200

cæpetenie, -i, s.f. "øef"; ∅ cap*, s.n., ∅ frunte,s.f. "cæpetenie" " ~ " "(de) neam (mare)" "cæpetenie"∅ chehaia*, s.f. "cæpetenie de oøti, mare vizir"

capu*, s.n.: eara caplu a andar_âloru. (era cæpetenia haiducilor). frâmti* , s.f.: frâmtea a hoarâ•ei (fruntea/ cæpetenia satului). câpu, câchi (câpu, câchi), s.m. (1)/ câpuri (câ-puri), s.n. (1):celniclu-i câpu di fâlcari. (celnicul este cæpetenie de fælcare).

câpie, -i (câ-pi-e, /-pii), s.f. (6b): eara câpia a furiloru/ a peøtiloru.(era cæpetenia furilor/ peøtilor); � easti di câpie mari. (este de neam mare).

chihâe* , s.m.: easti chihâe di hoarâ/ di fume• i. (este cæpetenie de sat/ de familii).

sadrazemu, -¢i , (sa-dra-zemu, -ze¢i), s.m. (1): CAR., Litgh., 39, VI: O sadrazem øæ o'ste a _errulor... [= o, sadrazemu øi oaste a _eruriloru...] (o cæpetenie øi oaste a cerurilor... ); arh.; mil.

cæpia, vb. "a se istovi de treabæ" "a leøina ♦ de râs" ∅ ame_i (despre oi), vb.

câpâescu, -iri, -ii, -itâ (câ-pâ-es-cu, /-pâ-i-ri, /-ii, /-i-tâ), vb. i: câpâii di multâ huzmeti. (am cæpiat de multæ treabæ); � va s-câpâeamu di-arâdeari. (era sæ cæpiem/ leøinæm de râs); reg; FUD., 5: pâhâescu, FC.

cæpiat, -æ, adj. "istovit de lucru" "leøinat de râs"

câpâitu, -_; -tâ, -ti (câ-pâ-itu, /-i_; /-i-tâ, /-ti), adj. (4a): escu câpâitâ di lucru. (sunt cæpiatæ de lucru); � øidea tu_ câpâi_ di-arâdeari. (øedeau to_i leøina_i de râs); reg.

cæpiere, s.f.vb. (cæpiat, s.n.vb) "faptul de a se istovi"

câpâeari (câ-pâ-ea-ri), s.f.vb. (6a): ti câpâeari nu câpâescu liøoru.(de cæpiat nu cæpiez/ mæ istovesc uøor).

cæpistere, -i, s.f. "albie ♦ , copaie ♦ , copæi_æ ♦ , cutie ♦ "

câpisteari, -eri (câ-pis-tea-ri, /-teri), s.f. (6a): câpistearea-i unâ cuvatâ di lemnu ti frimitari pânea. (cæpisterea e o covatæ de lemn pentru fræmântat pâinea).

cæpitan, -i , s.m. "cæpetenie în armatæ" "viteaz" "cæpitan în armata turcæ" " ~ "

câpitanu, -¢i (câ-pi-tanu, /-ta¢i), s.m. (1); mil. câpidanu, -¢i; -nâ, -ni (câ-pi-danu, /-da¢i; /-da-nâ, /-ni), adj. (4a): bârba_ câpida¢i/ mu•eari câpidanâ (bærbat viteaz/ muiere viteazæ); v a r. capidanu.

bulubaøu, -i (bu-lu-baøu, /-baøi), s.m. (1); mil.; înv. ghiuzbaøu, -i (ghiuz-baøu, /-baøi), s.m. (1); v a r. iuzbaøu; mil., înv.

cæpitænie, -i, s.f. "comandament de

câpitânatâ, -i (câ-pi-tâ-na-tâ, /-ti), s.n. (2): armâtula§• i armâ¢i/ gre_i/ arbineøi avea câpitânati _i si-alumta cu Tur_i• i. (armatolii

armatæ" " ~ " "(taxæ de) ræscumpæra- re"; " partea de pradæ a cæpitanului" " ~ (taxæ)"

aromâni/ greci/ albanezi aveau cæpitænii ce se luptau cu turcii);mil.

câpitânlâchi, -i (câ-pi-tân-lâ-chi, /-lâchi); mil. câpitâni• i, -i (câ-pi-tâ-ni-• i, /-ni• i), s.f. (6a): dâdea câpitâni• i [= partea a câpidanlui], tra si-lu scoatâ di la andar_â. (dædeau 'cæpitænie' [= partea cæpitanului], ca sæ-l scoatæ de la haiduci); mil., adm.

xayurauâ, -æi (xa-yu-ra-uâ, /-ræi), s.f. (5); reg. cæpi_æ, -e , s.f. "græmadæ de fân" "boalæ a pærului (care se ræsfiræ la capete)" "cæpi_æ"

câpi_â, ~ (câ-pi-_â, ~ ), s.f (9): câpi_â di iarbâ uscatâ pi câmpu.(cæpi_e de iarbæ uscatæ pe câmp); � Gr. Aut.: perlu-¢i fea_i câpi_â. (pærul mi s-a ræsfirat/ s-a spintecat la capete); S neat. DDA; v a r. cupi_â.

copâ, -i (co-pâ, -pi), s.f. (1): copâ di iarbâ (cæpi_æ de iarbæ).

ciorbagiu

201

cæpos, -æ, adj. "care are capul mare" "încæpæ_ânat"

câposu, -oøi; -oasâ, -oasi (câ-posu, /-poøi; /-poa-sâ, /-si), adj. (4a): easti câposu, ari caplu mari. (este cæpos, are capul mare); �multu-i câposu! (tare-i cæpos/ încæpæ_ânat!); SN.

cæprar, -i, s.m. "care paøte caprele"

câpraru, -i (câ-praru, /-prari), s.m. (1): câprarlu paøti cæprili.(cæprarul paøte caprele).

cæprærea_æ, -e , s.f. "adæpost pentru capre"

câprea_â, ~ (câ-prea-_â, ~ ), s.f. (9): cæprili sta tu câprea_â. (caprele stau în cæprærea_æ); v a r. câprâlea§â/ câpârlea§â, FC ? (cf. DDA, s.v. cæprælea§æ).

[cæpræret ], s.n. col. "multe capre"

câprâriu (câ-prâ-riu), s.n. sg.t. (1): tu mun_â• i a noøtri ari multu câprâriu. (în mun_ii noøtri este mult cæpræret).

cæpresc, -æ, adj. "de capræ" "cæpresc"

câprescu, -eøti; -eascâ, -eøti (câ-pres-cu, /-preø-ti; /-preas-câ, /-preø-ti), adj.(3a): s-veadi arudeari câpreascâ pi po¢i (se vede ros cæpresc/ de capræ pe pomi).

câprin§u, -â; -â, - ~ (câ-prin-§u, /-§â; /-§â, ~ ), adj.(2b): vâøi•e câprin§u. (arøic de capræ).

[cæprinæ ] ∅ capræ, s.f. cæprioaræ, -e , s.f. "capræ de pædure" "cæprioaræ" ∅ øut*, adj. "cæprioaræ"

câprioarâ, -i (câ-pri-oa-râ, /-ri), s.f. (1): câprioarili øi _erghi• i bânea§â tu pâduri, nu la casa a omlui. (cæprioarele øi cerbii træiesc în pædure, nu la casa omului).

øutæ*, s.f.: _erghi øi øuti alagâ pri-tu pâduri. (cerbi øi cæprioare aleargæ prin pædure).

zârcadhâ, -æ§ (zâr-ca-dhâ, /-cæ§), s.f. (6a): muøatâ ca/ alagâ ca zârcadhâ. (frumoasæ ca/ aleargæ ca o cæprioaræ); v a r. zarcadhâ reg.

cæprior, -i, s.m. "masculul cæprioarei" "stâlp de casæ" " ~ ; ~ " "cæprior de acoperiø" " ~ " ∅ cælære_*, s.m. " cæprior, _ap"

câprioru, -i (câ-pri-oru, /-ori), s.m. (1): câpriorlu-i mascurlu, câprioara-i theamina. (cæpriorul e masculul, cæprioara e femela); � câpriorlu di casâ (cæpriorul de la casæ);

câpru•iu, -i (câ-pru• iu, /-pru-• i), s.n. (2). câlaru, -i (câ-laru, /-lari), s.m. (1): câlarlu di-acupirimintu(cæpriorul de acoperiø).

câvâlaru*, -i (câ-vâ-laru, /-lari), s.m. (1): citia sta pi câvâlaru. (acoperiøul stæ pe cæprior).

zârcânge, -ea§ (zâr-cân-ge, /-gea§), s.m. (1); reg. cæpri_æ, -e, s.f. "capræ micæ"

câpri_â, ~ (câ-pri-_â, ~ ), s.f. (9): câpri_a-i caprâ ¢icâ. (cæpri_a-i capræ micæ); dim.

cæprui ∅ cafeniu, adj. cæpøor, -e , s.n. "cap ♦ mic"

câpicu, -_i (câ-picu, /-pi-_i), s.n. (2): câpicu câtu unu buøu (cæpuøor cât un pumn); dim.

cæpøunæ, -i, s.f. ∅ fragæ, s.f. (confuzie)

câpøunâ, -¢i (câp-øu-nâ, /-øu¢i), s.f.; câpøuna-i ma mari di-afranga. (cæpøuna-i mai mare ca fraga); v a r. cæpøeanæ, cærpæøinæ; FC ?; (cf. DDA, s.v)

cæptuøealæ, -i, s.f. "astar (reg); cæptuøealæ" ∅ bogasiu, s.n. "cæptuøealæ la furca pantalonilor" ∅ cælære_*, s.m.

astari, -æri (as-ta-ri, /-tæri), s.f. (6a): astari di fustani/ di palto (astar de rochie/ de palton); astari di bumbacu/ di sirmâ/ di atlazi (astar de bumbac/ de mætase/ de atlaz); astari di buhâsie (astar de bogasiu/ material de cæptuøealæ).

câvâlaru *, s.m.: pantalone/ zmeana ari câvâlaru/ astari la câvâlaru. (pantalonul/ izmana are cælære_/ cæptuøealæ la ~ [la furcæ, între pær_i]).

ciocænitoare

202

cæptuøi, vb. "a pune astar ♦ , a cæptuøi" "a dubla" "a (se) îndoi ♦ " "a pune astar ♦ " "a cæptuøi"

bagu astari, loc. vb.: bagu astari noauâ la sacu. (pun astar/ cæptuøealæ nouæ la sac [= palton de doamnæ în vârstæ]).

dhiplusescu, -iri, -ii, -itâ (dhi-plu-ses-cu, /-si-ri, /-sii, /-si-tâ), vb. (4b) t/r: → t: paltolu øi-lu dhipluysi cu yunâ. (paltonul øi l-a dublat cu blanæ); → � fig.: mi dhiplusii di lucru. (m-am îndoit de lucru).

astârusescu, -iri, -ii, -itâ (as-tâ-ru-ses-cu, /-si-ri, /-sii, /-si-tâ), vb. (4b) t; r a r.

cæplædisescu, vb.; (?; cf. DDA, s.v).

cæptuøire, s.f.vb. (cæptuøit, s.n.vb) "faptul de a cæptuøi"

dhipluseari (dhi-plu-sea-ri), s.f.vb. (6a): va dhipluseari øcurtaca.(trebuie dublatæ scurta).

astâruseari (as-tâ-ru-sea-ri), s.f.vb. (6a). cæptuøit, -æ, adj. "care e dublat cu astar" " ~ "

dhiplusitu, -_; -tâ, -ti (dhi-plu-situ, /-si_; /-si-tâ, /-ti), adj. (4a):cujacâ dhiplusitâ (cojoc dublat).

astârusitu, -_; -tâ, -ti (as-tâ-ru-situ, /-si_; /-si-tâ, /-ti), adj. (4a). cæpuøæ, -e, s.f. "pæduche de oaie" " ~ " " ~ "

câpuøi, ~ (câ-pu-øi, ~ ), s.f. (9): oili acâ_arâ câpuøi, piduc• i di oae. (oile au prins cæpuøe, pæduchi de oaie).

cârleju, s.m.; pl.? (cf. DDA, s.v). câcimoru, -i (câ-ci-moru, /-mori), s.m. (1); (?; cf. DDA, s.v).

cæra , vb. "a purta* dintr-un loc într-altul" "a se cæra" (imprec) " ~ "; ∅ caræ-te! ∅frânge*, aduna**, vb.

portu* , vb.: portu tutâ §uua, aducu acasâ di tuti. (port/ car toatæ ziua, aduc acasæ de toate).

frângu*, vb.: frân§i-ti/ frân§e_-vâ di-aoa! (caræ-te/ cæra_i-væ de aici!).

adunu**, vb.: adun-u/ aduna_-u di-aoa! (caræ-te/ cæra_i-væ de aici!).

cærare, -i, s.f. "cale îngustæ fæcutæ cu piciorul" "cærare în pær"

cârari, -æri (câ-ra-ri, /-ræri), s.f. (6a): cârarea-i faptâ di cicioru di omu. (cærarea-i fæcutæ de picior de om); � perlu-lu poartâ cu cârari na-stânga. (pærul îl poartæ cu cærare la stânga); � perlu • i-alghi câræri-câræri (pærul i-a albit cæræri-cæræri); � chilimi cu câræri (covor cu cæræri/

"solu_ie" ∅ cale, stradæ, s.f. "a rezolva" "pârtie" (în iarbæ/zæpadæ/lan)

dungi); � fig.: nu-ari cârari ti-aestu lucru. (nu-i cale/ solu_ie pentru acest lucru); cumu si-lu scutemu pi cârari? (lit.: cum sæ-l scoatem pe cærare [= sæ-l rezolvæm]?).

pârticâ, -_i (pâr-ti-câ, /-_i), s.f. (1): adræmu unâ pârticâ tu neauâ.(am fæcut o pârtie în zæpadæ); v a r. pârteacâ/ purteacâ.

cæræbuø, -i, s.m. "insectæ cu aripile interi- oare tari, cafenii" " ~ "; ∅ læutar*, s.m.

bumbaru, -i (bum-baru, /-bari), s.m. (1): bumbarlu-i bubulicâ cu peanili streasi, cafei. (cæræbuøul e gânganie cu aripile tari, cafenii); v a r. bumbunaru, /-i, bumbâracu, /-_i.

zângânaru *, s.m.; metaf. cæræmidar, -i , s.m. "care face cærtæmizi" " ~ "; ∅ cæræmidæ, s.f.

ciri¢igi, -ea§ (ci-ri-¢i-gi, /-gea§), s.m. (3): ciri¢igilu fa_i/ vindi ciri¢i§. (cæræmidarul face/ vinde cæræmizi); v a r. ræsp. cir¢igi.

tuvlaru, -i (tu-vlaru, /-vlari), s.m. (1). cæræmidæ, -i, s.f. "calup de construc_ie" "_iglæ" "cæræmidæ" "prost"

ciri¢idâ, -§ (ci-ri-¢i-dâ, /-¢i§), s.f. (1): casâ adratâ di ciri¢i§, acupiritâ cu ciri¢i§. (casæ fæcutæ din cæræmizi, acoperitæ cu _igle); v a r . ræsp. cir¢idâ, cir¢idhâ; r a r chirimidâ.

tuvlâ, -i (tu-vlâ, /-vli), s.f. (1): casâ di tuvlâ. (casæ de cæræmidæ); v a r. tulâ; � fig.: ficiorlu-i tuvlâ dipu! (bæiatul e cæræmidæ [= prost] de tot).

ciorbagiu

203

cæræmiziu, -e, adj. ∅ cârmâz, s.m.

cæræruie, -i , s.f., dim. "cærare ♦ micæ"

cârâruøi, -i (câ-râ-ru-øi, /-ruøi), s.f. (6a); dim.

cæræuø, -i, s.m. "care conduce o cæru_æ" "øef de cæræuøi" ∅ cæru_aø, s.m. "cæræuø"

chirâgi, -ea§ (chi-râ-gi, /-gea§), s.m. (3): chirâgilu du_i arâbælu/ caro_a. (chiragiul conduce carul/ cæru_a); v a r. chiragi.

chirâgi-baøu (chi-râ-gi-baøu), s.m.cp.: chirâgi-baølu easti caplu a chirâgea§loru. ( ~ -ul este capul/ øeful cæræuøilor); arh.

ayuyeatu, -_ (a-yu-yeatu, /-yea_), s.m. (1); reg. cæræuøie, -i, s.f. "meseria de cæræuø"

chirâgilâchi, -i (chi-râ-gi-lâ-chi, /-lâchi), s.f. (6a): si-ari sâturatâ omlu di chiragilâchi! (s-o fi sæturat omul de cæræuøie!).

[cærævænar, -i ], s.m. "care conduce o caravanæ de catâri"

cârvânaru, -i (câr-vâ-naru, /-nari), s.m. (1): cârvânarlu u du_i cârvanea di mulæri. ('cærævænarul' o conduce caravana de catâri_e).

cærbunar, -i, s.m. "care face/vinde cærbuni"

cârbunaru, -i (câr-bu-naru, /-nari), s.m. (1): cârbunarlu adarâ/ vindi cârbu¢i. (cærbunarul face/ vinde cærbuni).

cærbunærie , s.f. 'loc unde se fac/ se ard cærbunii"

câmi¢i, -i (câ-mi-¢i, /-mi¢i), s.f. (6a): ghif_â• i adarâ cârbu¢i tu câmi¢i. (_iganii fac cærbuni în cærbunærie/ cuptor de ars cærbuni); � fig.: MUR., 84: inima-¢i øi-o fea_e cæmi¢e di blæsteame. (inima mi s-a fæcut cuptor de blesteme).

cærbune, -i, s.m. "lemn ars, mangal ♦ " "ochi negri" "cærbune"

cârbuni, -¢i (câr-bu-ni, /-bu¢i), s.m. (1): unâoarâ uda§•i si-ncâl§a cu cârbu¢i apreøi bâga_ tu mângani. (odinioaræ odæile se încælzeau cu cærbuni aprinøi puøi în 'mangal' [= vas special, de alamæ]); oc• i di cârbuni [= læi ca cârbunili] (ochi de cærbune [negri ca cærbunele]).

chiumari (chiu-ma-ri), s.f. sg.t. (6a); reg; r a r. cærbunet, s.n. sg.t. "mult cærbune"

cârbunami (câr-bu-na-mi), s.f. sg.t. (6a): avea multâ cârbunami la câmi¢i. (era mult cærbunet la cuptorul de cærbuni).

cærni_æ, -e, s.f. "carne bunæ/dulce" (hip)

cârnicâ, -_i (câr-ni-câ, /-_i), s.f. (1): ari cârnicâ pi trupu ficiorlu!(are cærni_æ pe trup bæiatul!); hip.

cærnos, -æ, adj. "care are multæ carne" (despre corp, fructe, picior [în ghicitoare])

cârnosu, -oøi; -oasâ, /-oasi (câr-nosu, /-noøi; /-noa-sâ, /-si), adj. (4a): li-ari pulpili cârnoasi multu feata. (le are pulpele cærnoase tare fata); � meru cârnosu (mær cærnos); � 'lânoslu îlu poartâ cârnoslu' [ = îngucitoari: pârpodea ø-ciciorlu] ('cel de lânæ îl poartæ pe cel cærnos' [= ghicitoare: 'ciorapul' øi 'piciorul']).

cærpiniø, -uri, s.n. "pædure de carpeni"

cârpiniøu (câr-pi-niøu, s.n. sg.t) (1): cârpiniølu-i pâduri di carpi¢i. (cærpiniøul este pædure de carpeni).

cærticicæ, -le, s.f. "carte micæ"

cârtici, -i (câr-ti-ci, /-tici), s.f. (6a): unâ cârtici/ carti ¢icâ, cu rugâciu¢i etc. (o cærticicæ/ carte micæ, de rugæciuni etc); dim.

cærturar ∅ învæ_at, s.m.

ciocænitoare

204

cær_i de joc , s.cp. "carte* de joc ♦ " ∅ jucare**, s.f. vb. "carte de joc" "treflæ, picæ, caro, cupæ" "as, zece, fante/valet, damæ, popæ/rigæ" "coz ♦ , culoarea valo- roasæ la un joc; atu ♦ " "carte de joc" ∅ hârtie, s.f. ∅ cartofor, s.m.

cær_â* ti-agiucari**, s.f. cp.pl. (sg. carti*): agiucæmu cær_â.(jucæm cær_i); mini li dau cær_âli. (eu le dau cær_ile); trapøu unâ carti. (am tras o carte); � ari cær_â spathi, læi, ghineri i chiuøuliti_i øi-aroøi/ di inimâ (sunt cær_i de spatie/ treflæ, negre/ de picæ, de caro/ col_uroase øi roøii/ de cupæ/ de inimæ); cær_âli s-c•eamæ: hasu/ birlicu, dueari [duearea a_ea buna, di spathi], §a_i [§a_ea a_ea buna easti ghineri/ chiuøuliticâ]/ dhicari, fanti/ fandi, doamnâ/ ciupâ/ cucoanâ, preftu/ vâsi•e. (cær_ile se cheamæ: as/ birlic, doi [doiul cel bun, de treflæ], zece [zecele cel bun e de caro], fante/ valet, damæ, popæ/ rigæ); � cozi (coz), neat. DDA : _i cozi iøi? (ce coz/ atu a ieøit?).

hârtachi, -æchi (hâr-ta-chi, /-tæchi), s.f. (6a): agiocu hârtæchi cu paplu. (joc cær_i cu bunicul); � hai s-fâ_emu unâ hârtachi! (hai sæ facem o carte/ sæ jucæm cær_i!).

cærucior, -e, s.n., dim. "cæru_ ♦ "

câru_icu, -_i (câ-ru-_icu, /-_i-_i), s.n. (2): îlu primnâ ¢iclu tu câru_icu. (îl plimbæ copilul în cærucior); dim.

cærunt, -æ, adj. "albit" (despre pær) "cenuøiu"

cânutu, -_; -tâ, -ti (câ-nutu, /-nu_; /-nu-tâ, /-ti), adj. (4a): bârbatu cânutu, cu barba cânutâ (bærbat cærunt, cu barba cæruntæ); ie§ cânu_ (iezi cenuøii); � tâmbari cânutâ (manta [pæstoreascæ] cenuøie).

cærun_el, -icæ, adj. "uøor cærunt" "uøor cenuøiu"

cânuticu, -_i; -câ, -_i (câ-nu-ticu, /-ti_i; /-ti-câ, /-_i), adj. (4a): capra fea_i unu iedu cânuticu. (capra a fæcut/ næscut un ied cærun_el/ cenuøiu).

cærun_i, vb. "a-i albi pærul, a încærun_i" " ~ , a se face griv ♦ , sur ♦ "; ∅ albi, vb.

cânu_æscu, -âri, -âi, -âtâ (câ-nu-_æs-cu, /-_â-ri, /-_âi, /-_â-tâ), vb. (5b) i/t: → i: cânu_â di cripæri. (a cærun_it de supæræri); → t: mi cânu_ârâ cripærili. (m-au cærun_it supærærile).

grivuescu, -iri, -ii, -itâ (gri-vu-es-cu, /-i-ri, /-ii, /-i-tâ)., vb. (4b) i: grivui, corbulu, di cripari! (a cærun_it, bietul, de supærare!).

cærun_it ∅ cærunt, adj. cæru_, -uri, s.n., dim. "cæru_æ micæ, de transport, trasæ de om"

câru_achi, -æchi (câ-ru-_a-chi, /-_æchi), s.f. (6a): câru_achea [cu _eapâ/ tâtumi/ grânu] u tra§i omlu, caro_a u tra§i callu. (cæru_ul [cu ceapæ/ tutun/ grâu] îl trage omul, cæru_a o trage calul); dim.

cæru_aø, -i, s.m. "care conduce cæru_a ♦" ∅ cæræuø, s.m. "harabagiu ♦ "

câru_aru, -i (câ-ru-_aru, /-_ari), s.m. (1): câru_arlu u du_i caro_a.(cæru_aøul o [con]duce cæru_a); v a r. câru_eru.

amâxæ, -a§ (a-mâ-xæ, /-xa§ [-mâc-sæ, /-sa§] ), s.m. (3); reg.

cæru_æ, -e, s.f. "mijloc de transport cu cai" "cæru_æ" "a da mitæ, a mitui" ∅ car, s.n., ∅ cocie, s.f.

caro_â, -â (ca-ro-_â, ~ ), s.f. (1): caro_â cu doi ca• i. (cæru_æ cu doi cai).

amaxi, amæxi (a-ma-xi, /-mæ-xi [-mac-si, /-mæc-si]), s.f. (6a); amaxea-i zboru di la Gre_i. (' ~ ' este cuvânt de la greci); � e x p r. eufem.: va-un§eari amaxea! [= va dari _iva bâhciøi]. (trebuie unsæ cæru_a [= osia/ trebuie dat ceva ca mitæ]); reg.

cæsæpi ∅mæcelæri, vb. [cæsætor, -e ], adj. "om din casæ/familie" "care este om de casæ"

câsâtoru, -ori; -oari, ~ (câ-sâ-toru, /-tori; /-toa-ri, ~ ), adj. (3c): BOI., 129: domnulu a casilji, doamna a casilji, ficsorlji shi casatorlji facu unâ njicâ sotsilje in casâ. (domnul/ stæpânul casei, doamna casei, copiii øi cæsætorii fac o micæ societate în casæ); � easti omu câsâtoru, însuratu, _i øi-u va fumea•ea. (este om de casæ, însurat, ce-øi iubeøte familia/ copiii).

ciorbagiu

205

cæsætori, vb. "a se lua* ♦, cununa ♦ "

•eau*, vb.: s-loarâ doi• i ø-bânarâ banâ muøatâ. (s-au luat/ cæsætorit amândoi øi au træit via_æ frumoasæ).

cæsætorie, -i, s.f. "luare*♦ , unire oficialæ între un bærbat øi o femeie"; ∅ cununare, însurare, mæritare, s.f.vb.

loari* , s.f.vb.: cu loarea a tiniriloru, s-vrurâ øi-doauli fume• i _i si-ncuscrirâ. (cu casætoria tinerilor, s-au iubit/ acceptat øi cele douæ familii ce s-au încuscrit); nu lâ fu bunâ loarea. (nu le-a fost [a] bunæ cæsætoria/ bun luatul).

cæsætorit, -æ, adj. " ~ , luat*♦ cu cineva"

loatu*, adj.: easti loatu cu nâsâ di øasi a¢i. (este luat/ cæsætorit cu ea de øase ani); suntu loa_. (sunt lua_i/ cæsætori_i).

cæsca, vb. "a deschide gura, de somn/obosealæ" "a se uita în gura cuiva, a-l asculta orbeøte/ admirativ" "a profita în locul altuia"

hascu, hâscari, -ai, -atâ (has-cu, hâs-ca-ri, /-cai, /-ca-tâ), vb. (1a) i: bagâ mâna la gurâ cându haøti! (pune mâna la guræ când caøti!); _i hâscai aøi la bisearicâ, _-eara somnu? (de ce cæscai aøa la bisericæ, î_i era somn?); � fig.: u hascâ-n gurâ bârba-su [= ascultâ maøi di nâsâ]. (o cascæ în guræ bærba-su [= ascultâ numai de ea]); îlu hâsca lumea-n gurâ, di muøatu _i zbura!(cæsca lumea la gura lui, atât de frumos vorbea!); � e x p r.: altu hascâ øi-altu s-cumânicâ! (unul cascæ [gura] øi altul se cuminecæ!); v a r. cascu, CAV., 1112, sav.

cæscare, s.f.vb. (cæscat, s.n.vb) "cæscæturæ ♦ " "faptul de a cæsca"

hâscari (hâs-ca-ri), s.f. (vb) (6a): → mi-acâ_æ unâ hâscari! (m-a apucat un cæscat!); � e x p r.: _i mi-ala§i, bârbate, pomu di pomu, ca hâscarea omu di omu? (de ce mæ alergi, bærbate, pom de pom/ de la pom la pom, ca cæscatul [care se ia] de la om la om?); → ti hâscari nu hâscæ nâsâ. (de cæscat n-a cæscat ea).

cæscat, -æ, adj. "care e cu gura deschisæ" "aiurit ♦ "

hâscatu, -_; -tâ, -ti (hâs-catu, /-ca_; /-ca-tâ, /-ti), adj. (4a): sta/ doarmi cu gura hâscatâ. � fig.: lai, hâscate, iu _-u [-ai] mintea?! (mæi, cæscatule, unde _i-e mintea?!)

cæscioaræ, -e, s.f. "casæ dragæ";∅ cæsu_æ, s.f.

câscioarâ, -ori (câs-cioa-râ, /-ciori), s.f. (3): s-dusi la câscioara-• i. (s-a dus la cæsu_a-i [= lui/ ei]); hip.; v a r. câøoarâ.

cæsnicie ∅casæ*, s.f. ∅ pricopsealæ, s.f. ∅ cæøærie, s.f.

casâ*, s.f.: nu facu casâ bunâ. (nu fac casæ bunæ).

cæsoaie, ~ , s.f. "casæ foarte mare" ∅ cogeamite*, s.

gugea*-casâ, ~-casi (gu-gea-ca-sâ, /-si), s.f.cp. (1): au unâ gugea-casâ Sârunâ. (au o cæsoaie/ cogeamite casa în Salonic); augm.

cæstænærie, -i, s.f. "loc cultivat cu castani"

castanaryio, -ea§ (cas-ta-nar-yio, /-yea§), s.m. (3): s-dusi cu yumarlu la castanaryio si-aducâ unu sacu di câstâ¢i. (s-a dus cu mægarul la cæstænærie sæ aducæ un sac de castane).

[cæstænet ], s.n. "mul_i castani" "loc unde se aruncæ cojile de castane"

câstâ¢iøu, -uri (câs-tâ-¢iøu, /-¢i-øuri), s.n. (1): tu câstâ¢iøu ari avrâ. (în cæstænet este ræcoare).

câstâ¢iøti (câs-tâ-¢iø-ti), s.f. sg.t. (6a): arucâ-li cojili di câstâ¢i tu câstâ¢iøti! (aruncæ-le cojile de castane în ' ~ ' !).

cæsu_æ, -e, s.f., dim. "casæ micæ" ∅ cæscioaræ, s.f.

câsicâ, -_i (câ-si-câ, /-_i), s.f. (1): ari øi-elu aclo unâ câsicâ! (are øi el acolo o cæsu_æ!); dim.

[cæøar, -i ], s.m. "cel care face caøul" ∅ baci, s.m.

câøaru, -i (câ-øaru, /-øari), s.m. (1): câøarlu lu-adarâ caølu, la câøari. (cæøarul îl face caøul/ brânza, la cæøærie)

ciocænitoare

206

cæøærie, -i, s.f. "casæ/loc unde se aduce laptele pentru a se face brânzæ" "a nu face casæ/afacere bunæ"

câøari, -eri (câ-øa-ri, /-øeri), s.f. (6a): laptili-lu ducu picurari• i la câøari, s-lu-adarâ caøu. (laptele îl duc ciobanii la cæøærie, sæ-l facæ brânzæ); � e x p r.: nu fea_irâ vârnâ câøari doi• i. (n-au fæcut nici o ispravæ amândoi); di por_i câøari nu s-fa_i! (din/ cu porci nu se [poate] face o afacere [lit.: cæøærie]!).

[cæøcævælar, -i ], s.m. "cel care face caøcavalul"

câøcâvâlaru, -i (câø-câ-vâ-laru, /-lari), s.m. (1): câøcâvâlarlu-lu fa_i câøcâva• ilu. (' ~ ' [îl] face caøcavalul).

cætilin, adv. "agale ♦, încet♦, înceti- øor ♦, uøor♦,uøurel ♦"

câtilinu (câ-ti-linu), adv.: dipunea, câtilinu, cu oili di pi munti. (cobora, cætilin, cu oile de pe munte); r a r.

cætinæ, -i, s.f. "arbust spinos" "fructul cætinei"

cumaru, -i (cu-maru, /-mari), s.m. (1): cumarlu fa_i cumari galbini øi-ari schi¢i. (cætina face cætinæ galbenæ øi are spini); bot.

cumarâ, -i (cu-ma-râ, /-ri), s.f. (1): cumarili suntu poamili a cumarlui. (cætinele sunt fructele cætinei); v a r. cumâreauâ, -ei; bot.

cætræni, vb. "a da/unge cu catran" "a se întrista/supæra, a deveni negru catran" "a da cu catran ♦ "

câtrânisescu, -iri, -ii, -itâ (câ-trâ-ni-ses-cu, /-si-ri, /-sii, /-si-tâ), vb. (4b) t/r: → t: li câtrânisii scândurili ta s-nu putri§ascâ. (le-am cætrænit scândurile, ca sæ nu putrezeascæ); → r: mi câtrânisii cându-lu vi§ui îmbitatu. (m-am cætrænit când l-am væzut beat); v a r. câtrânescu.

pisusescu, vb.; reg., r a r. cætrænire, s.f.vb. (cætrænit, s.n.vb) "faptul de a (se) cætræni"

câtrâniseari (câ-trâ-ni-sea-ri), s.f.vb. (6a): voru câtrâniseari scândurili (trebuie cætrænite scândurile).

pisuseari , s.f.vb.; reg.; r a r. cætrænit, -æ, adj. "care e dat cu catran" "supærat"; "blestemat" "cætrænit"

câtrânisitu, -_; -tâ, -ti (câ-trâ-ni-situ, /-si_; /-si-tâ, /-ti), adj. (4a): scânduri câtrânisiti; � øidea câtrânisitâ di cripari. (øedea cætrænitæ de supærare); � ah, lai, câtrânisite! (ah, cætrænitule/ blestematule!).

pisusitu, -_; -tâ, -ti , adj., reg., r a r. cætre, prep. "spre" (local, direc_ia) "spre" (temporal) "cætre + A (= val. de D)" "a nu _ine seama de sfatul cuiva" "în sus, în jos/ aici, acolo" "pe-aici, pe-acolo" "într-acolo, încoace, încolo" "încotro?" "pe unde (?)"

câtrâ (câ-trâ), prep. (+ A): s-turnæ câtrâ mini. (s-a întors spre mine); u lomu câtrâ Deniscu. (am luat-o cætre/ spre Deniscu); �vini câtrâ searâ. (a venit cætre/ spre searæ); lucræ pânâ câtrâ oara noauâ. (a lucrat pânæ cætre ora nouæ); � §âsi câtrâ mini/ î¢i §âsi: (a zis cætre mine/ mi-a zis:); � e x p r.: mini câtrâ tini, øi-tini câtrâ dra_i! (eu cætre tine, iar tu cætre draci! [= nu ascul_i la ce spun/ fac pentru tine]).

câtrâ-nsusu/ câtrâ-nghiosu (câ-trân-susu/ câ-trân-ghiosu), loc. adv.: mutrea câtrâ-nsusu, câtrâ-nghiosu, nu videa _iva. (se uita în sus, în jos, nu vedea nimic).

câtr-aoa/ câtr-aclo (câ-tra-oa/ câ-tra-clo), loc. adv.: mutrea câtr-aoa/ câtr-aclo, vahi ve§ _iva! (uitæ-te cætre-aici/ cætre-acolo, poate vezi ceva!).

câtrâ iu [?] (câ-trâ-iu), loc. adv.: — câtrâ iu va u loa_? (încotro/ pe unde o lua_i?); — câtrâ iu va nâ veadâ oc• i• i. (încotro/ pe unde au sæ vadæ ochii noøtri/ o sæ vedem cu ochii).

cætun, -e, s.n. "sat mic"

câtunu, -i (câ-tunu, /-tu-ni), s.n. (2): câtunlu-i unâ hoarâ ¢icâ. (cætunu-i un sat mic).

ciorbagiu

207

cætuøæ,-e, s.f. ∅ fier*, s.n. "inel(e) de legat mâinile" ∅ fereca, desfereca,vb. "lan_, cætuøæ"

heari* , s.n.pl.: îlu bâgarâ tu heari. (l-au pus în fiare); cu hearili la mâ¢i (cu cætuøele la mâini).

brangâ, bræn§i (bran-gâ, bræn-§i), s.f. (3): bâga_-lu tu bræn§i!(pune_i-l în lan_uri/ cætuøe!); v a r. prangâ, præn§i; reg.

cæ_æra, vb. "a se urca/acæ_a ♦/agæ_a

pe gard/ pe copac etc." "a-i sta în gât" "a se acæ_a ♦ de ceva" "a se cæ_æra, a se agæ_a" "a se sprijini de ceva/ cineva" ∅ [dezacæ_a], vb. "a se rezema, a se sprijini"

ascalnu, -ascâlnari, -ai, -atâ (as-cal-nu, /-câl-na-ri, /-nai, /-na-tâ), vb. (1a) r/t: → r: si-ascalnâ tutâ §uua pi garduri, pi po¢i. (se ca_æræ toatæ ziua/ mereu pe garduri, pe pomi); � ¢i si-ascâlnæ tu gruma§u. (mi-a stat în grumaz/ gât); s-_â si-ascalnâ! (sta-_i-ar în gât!/ sæ _i se aga_e/ prindæ [mâncarea] în gât!); � PERD., p.92 , poet.: Di-a_el _e ndzeanæ ascapiræ/ Videarea lli si-ascalnâ. (de cel ce sus luceøte, vederea i se-aga_æ); id., p. 110: Di dzeana ta [vrutæ] nni-ascalnu bana. (de geana ta [iubito] mi-agæ_ via_a); → � t: ascalnâ-lu trastulu di penurâ/ di crancâ! (aga_-o traista de cui/ creangæ!).

îngrâlime§u, -ari, -ai, atâ (în-grâ-li-me§u, /-ma-ri, /-mai, /-ma-tâ), vb. (1b) r: iadira si-ngrâlimea§â di muru. (iedera se ca_æræ/ aga_æ de zid); nu vâ-ngrâlima_ di poartâ, câ va s-cadâ! (nu væ rezema_i de poartæ, cæ are sæ cadæ!); v a r. îngrâlimu; v a r. ræsp. îngârlim(e§)u.

cæ_ærare, s.f.vb. (cæ_ærat, s.n.vb) "ac_iunea de a se

ascâlnari (as-câl-na-ri), s.f.vb. (6a): multu øi-u va ascâlnarea! (mult îi place cæ_æratul!).

îngrâlimari (în-grâ-li-ma-ri), s.f. vb. (6a): ti-ngrâlimari nu si-ngrâ cæ_æra/rezema" limâ, câ nu poati! (de cæ_ærat/ rezemat nu se ca_æræ/ reazimæ,

cæ nu poate!). cæ_ærat, -æ, adj. "care este agæ_at" " ~ , rezemat"

ascâlnatu, -_; -tâ, -ti (as-câl-natu, /-na_; /-na-tâ, /-ti), adj. (4a): tutu ascâlnatu pi por_â, pi garduri! (tot cæ_ærat pe por_i, pe garduri!).

îngrâlimatu, -_; -tâ, -ti (în-grâ-li-matu, /-ma_; /-ma-tâ, /-ti), adj. (4a): _i stai aøi îngrâlimatu? (de ce stai aøa agæ_at/ rezemat?).

cæ_ærætor, -e, adj. "care se ca_æræ" ∅ vi_æ, s.f.

ascâlnâtoru, -ori; -oari, ~ (as-câl-nâ-toru, /-tori; /-toa-ri, / ~), adj. (3c): iarbâ ascâlnâtoari, trandafilu ascâlnâtoru (iarbæ cæ_ærætoare, trandafir cæ_ærætor).

cæ_ea, -le, s.f. "femela câinelui" "a chema câinele/ a se cæra" "femeie rea" "cæ_ea plæpândæ, micæ" "feti_æ" (hip.)

câ_auâ, -li (câ-_a-uâ, /-li), s.f. (4): câ_aua fa_i câ_æ•i. (cæ_eaua face cæ_ei); anganâ câ_aua! [= c•eam-u câ_aua/ fæ-ti defi, fu§i!) (cheamæ cæ_eaua!/ caræ-te!); � fig.: easti unâ câ_auâ [= arauâ multu]! (este o cæ_ea [= foarte rea]!); câ_aua di soacrâ-sa • i-u adræ aestæ! (cæ_eaua de soacræ-sa i-a fæcut-o asta!).

cucicâ, -_i (cuci-câ, /-_i), s.f. (3): alatrâ cucica. (latræ cæ_eaua); → hip.: ah, lea cucicæ, vrei vâtâmari! (ah, cæteluøo/ feti_æ dragæ, am sæ te omor [= î_i dau bætaie]!); reg.

cæ_el, -i, s.m. "pui de câine" "parte din cæpæ_âna de usturoi"

câ_ælu, -• i (câ-_ælu, /-_æ• i), s.m. (1): fitæ câ_aua doi câ_æ•i øi-unâ câ_âluøi. (a fætat cæ_eaua doi cæ_ei øi o cæ_eluøæ); � unu câ_ælu di a• iu. (un cæ_el de ai/ usturoi).

cæ_eluø, -æ, s.m.f. "pui de câine" (gen.) "pui mascul/femelæ" "cæ_elandru"

câ_âluøu, -i; -øi, ~ (câ-_â-luøu, /-luøi; /-lu-øi, ~ ), s.m.f. (1,9):câ_aua fitæ øasi câ_âluøi: unu câ_ælu/ câ_âluøu øi _in_i câ_âluøi. (cæ_eaua a fætat øase cæ_eluøi: un cæ_el[uø] øi cinci cæ_eluøe); dim.; øi: câ_âlicu, /-li_i; /-licâ, /-li-_i, s.m.f.

câ_âlacu, -_i (câ-_â-lacu, /-la_i), s.m. (1); augm.

ciocænitoare

208

cæ_uie ∅ cædelni_æ, s.f. cæuø ∅ ciuturæ, s.f. cæuta, vb. "a încerca sæ gæseøti pe cineva/ceva" "a-l cæuta de pæduchi" "a cæuta gæina de ou" "a cere"; "a cerøi" "a cere de so_ie" "a se cere/cæuta ceva" "a se îngriji/ a-øi cæuta de sænætate" "a (øi-) o cæuta cu lumânarea" "a iscodi pe cineva" "a-øi gæsi ce-a cæutat" "a umbla dupæ ceva" ∅ alerga*, vb.

caftu, câftari, -ai, -atâ (caf-tu, câf-ta-ri, /-tai, /-ta-tâ), vb. (1) t/r: →t: — _i caf_â? — caftu _i chirui. (— ce cau_i? — caut ce am pierdut); → caftâ-mi-n capu, câ mi mâcâ! (cautæ-mæ în/ pe cap, cæ mæ mænâncæ!); � caft-u gâ• ina di ou! (caut-o gæina de ou!); � vini s-caftâ unâ sitâ di fârinâ. (a venit sæ cearæ o sitæ de fæinæ); � di la tu_ caftâ. (de la to_i cere/ cerøeøte); � u câftarâ Gina-nveastâ. (au cerut-o pe Gina de nevastæ [pentru fiu]); → r (+ A): s-caftâ multu amalama. (se cautæ mult aurul); � câtu s-caftâ maea pi la yea_ri! (cât se cautâ bunica pe la doctori!); (+ D): øi-u caftâ sânâtatea multu. (îøi cautæ de sænætate mult); � e x p r.: øi-u câftæ cu _eara. (øi-a cæutat-o cu lumânarea); ma si-u câftai cu _eara, nu-aflai ahtari urâtâ! (dacæ ai fi cæutat-o cu lumânarea, n-ai fi gæsit o astfel de urâtæ!); � _i-¢i-lu caf_â zborlu ahâtu? (de ce-mi cau_i vorba atât [= de ce mæ iscodeøti aøa]?); _i _-câftaøi a_ea aflaøi! (ce _i-ai cæutat aceea ai gæsit!).

alagu* dupâ ... : alagu dupâ/ ti pâni øi nu-aflu. (alerg/ umblu dupæ / caut pâine øi nu gæsesc).

"a se cæuta/îngriji" ∅ vedea*, vb.

vedu*, vb. r: lipseaøti s-ti ve§. (trebuie sæ te cau_i/ îngrijeøti); ve§-ti! (cautæ-te!).

cæutare, s.f.vb. (cæutat, s.n.vb.) "ac_iunea de a cæuta" "(a avea) cæutare" "faptul de a cere"

câftari (câf-ta-ri), s.f.vb. (6a): va câftari ghini, câ§u-n padi fluria.(trebuie cæutat bine, a cæzut jos galbenul/ florinul); → ti câftari îlu câftai. (de cæutat l-am cæutat); � → au multâ câftari flucatili armâneøti. (au mare cæutare/ este mare cerere pentru flocatele/ cergile aromâneøti); → nu va câftari di la fumea• i. (nu trebuie cerut/ sæ ceri de la copii); → ti câftari nu lâ câftai vârnâoarâ _iva. (de cerut nu le-am cerut niciodatæ nimic).

cæutat, -æ, adj. "care este cæutat" "cerut/-æ în cæsætorie"

câftatu, -_; -tâ, -ti (câf-tatu, /-ta_; /-ta-tâ, /-ti), adj. (4a): aestu dhascalu easti multu câftatu. (acest dascæl/ profesor este mult/ foarte cæutat); � fu câftatâ di mul_â gio¢i feata. (a fost cerutæ [în cæsætorie] de mul_i juni/ tineri fata).

cæutæturæ ∅ privire, s.f. cæzænel, -e, s.n. "cazan mic" (de fiert rufe/urdæ etc.)"

câzânici, -i (câ-zâ-ni-ci, ~ ), s.f. (9): herbu stra¢ili a ¢iclui tu câzânici. (fierb straiele/ rufele celui mic în cæzænel); dim.

câzânu• iu, -i (câ-zâ-nu• iu, /-nu-• i), s.n. (2); id.; dim. cæzæturæ, -i, s.f. "rezultat al cæderii"

câ§âturâ, -i (câ-§â-tu-râ, /-turi), s.f. (3): feciu unâ câ§âturâ... multu greauâ! (am fæcut o cæzæturæ... foarte grea!).

cæzut, -æ, adj. "care a cæzut jos" "care a cæzut/zace de boalæ" (om/vitæ)

câ§utu, -_; -tâ, -ti (câ-§utu, /-§u_; /-§u-tâ, /-ti), adj. (4a): lu-aflai paplu câ§utu-n cali. (l-am gæsit pe bunicul cæzut în cale/ drum); � oae câ§utâ (oaie cæzutæ/ bolnavæ); §a_i câ§utâ tu doagâ.(zace cæzutæ/ bolnavæ în cergæ).

câh!, interj. (pentru senza_ia de scârbæ) " ~ "

uâh! (uâh!), interj.: uâh, _i-ayunosu ¢i-easti! (câh, ce scârbæ mi-e!).

pâ-pâ-pâ! (pâ-pâ-pâ!), interj.: pâ-pâ-pâ, _i urâtu a¢iur§eaøti! (' ~ ', ce urât miroase!).

tâ-tâ-tâ! (tâ-tâ-tâ), interj.: tâ-tâ-tâ, _i-a¢iurizmâ! (' ~ ', ce miros!).

ciorbagiu

209

câine, -i, s.m. "animal domestic" "câine ciobænesc" "câine alb-negru/ negricios/pestri_" "ræu" (fig.) "credincios" (fig.) "a se certa ca câinii" "a deveni insuportabil prin insisten_æ" "câine" (în convorbiri cu copiii)

câni, câ¢i (câ-ni, câ¢i), s.m. (1): câni aræu (câine ræu); câ¢i gio¢i picurâreøti (câini viteji ciobæneøti); câni daveli [albu cu laiu], galanu [laiu], •earu [pestru], øarcu/ øarinu/ øargavu [pestru](câine tærcat [alb cu negru], negricios, pestri_); � fig.: inimâ di câni [= arauâ] (inimæ de câine [= rea]); � fig.: ah, câne, hi• iu eøt tini? (ah, câine, fiu eøti tu?); � oaspi vec• iu, câni vec• iu. (prieten vechi, câine vechi [= credincios]); � e x p r.: himu auøi, singuri, câ¢i• i va nâ mâcâ! (suntem bætrâni, singuri, câinii au sæ ne mænânce! [= nu are cine sæ ne îngrijeascæ!]); � s-mâcâ ca câ¢i• i. (se mânâncæ [între ei] ca câinii); � hrânea câ¢i tra s-ti-alatrâ! (hræneøte câini ca sæ [ai cine sæ] te latre!); � s-fea_i carni di câni! (s-a fæcut carne de câine/ care se mestecæ/ se digeræ greu [= a insistat atât de mult/ a stat prea mult în vizitæ/ încât a devenit insuportabil]).

cutâ, -i (cu-tâ, /-ti), s.f. (1): va s-yinâ cuta s-ti mâcâ. (are sæ vinæ ' ~ ' sæ te mænânce); (în dialog cu copiii); reg.

câinesc, -æ, adj. "de câine"

cânescu, -eøti; -eascâ, -eøti (câ-nes-cu, /-neø-ti; /-neas-câ, /-neø-ti), adj. (3a): alumtari câneascâ. (luptæ câineascæ/ de câini); � fig.:

" ~ " "arøi_æ, cælduræ ♦mare" " ∅ chin*, s.n. ∅ øtevie (veninoasæ), s.f.

banâ câneascâ. (via_æ câineascæ). câ¢inu, -¢i; -nâ, -ni (câ-¢inu, /-¢i¢i; -¢i-nâ, /-ni ), adj. (4a): suflitu câ-¢inu (suflet câinesc); banâ/ inimâ câ¢inâ (via_æ/ inimæ câineascæ); → s.: eara unâ câ¢inâ! (era o arøi_æ!); � ¢i-adusi multâ câ¢inâ. (mi-a adus mult chin/ suferin_æ).

câineøte, adv. " ca un câine"

câneaøti (câ-neaø-ti), adv.: lucrea§â/ bânea§â câneaøti, ca câni. (lucreazæ/ træieøte câineøte/ ca un câine)

[câinet ], s.n.col. "câini mul_i"

câniu (câ-niu), s.n. sg.t. (1): si-adunâ tutu câniulu picurârescu di-• i avinæ luchi• i. (s-a adunat tot câinetul ciobænesc de i-a gonit lupii).

câinoøenie, s.f. sg.t. "ræutate ♦ "

câni• i (câ-ni-• i), s.f sg.t. (6a): multâ câni• i spunu azâ oami¢i• i!(multæ câinoøenie aratæ astæzi oamenii!).

câinoøi, vb. "a se chinui ♦ , a træi o via_æ de câine"

câ¢isescu, -iri, -ii, -itâ (câ-¢i-ses-cu, /-si-ri, /-sii, /-si-tâ), vb. (4b) t/r: auøi• i câ¢isirâ multu, câ nu-avea fumea• i s-• i-agiutâ. (bætrânii s-au câinoøit/ chinuit mult, cæ nu aveau copii sæ-i ajute); → r: s-câ¢isea singurâ cu lucrulu. (se chinuia singuræ cu lucrul).

câinoøire , s.f.vb. (câinoøit,s.n.vb) "faptul de a se câinoøi/chinui ♦ "

câ¢iseari (câ-¢i-sea-ri), s.f.vb. (6a): banâ di câ¢iseari (via_æ de chin[uire]); → ti câ¢iseari câ¢isirâ multu. (de chinuit s-au chinuit mult).

câinoøit, -æ, adj. "care este chinuit, ca un câine";"câinesc, ræu"

câ¢isitu, -_; -tâ, -ti (câ-¢i-situ, /-si_; /-si-tâ, /-ti), adj. (4a): eara câ¢isitâ di nu chica sân§i di ea! (era chinuitæ de nu pica sânge din ea [de supærare]!); � î¢i §âsi zboarâ câ¢isiti. (mi-a spus cuvinte rele).

ciocænitoare

210

câl_i, s.n. pl.t. "resturi de in, cânepæ" "a avea pærul câl_i/ încâlcit" "a-i (se) încâlci mintea" "om de nimica" "câl_i" "smoc, ciorchine"

ciupu, ciuchi (ciupu, ciuchi), s.m. (1): CAV., 944; DAN., 148: De • inu øi de cænipæ esu c'uki. (din in øi din cânepæ ies câl_i); toar_i ciuchi ti fu¢i. (toarce câl_i pentru funii); � e x p r.: perlu • i si-avea adratâ ciuchi di nichiptinari. (pærul i se fæcuse câl_i de nepieptænat [ce era]); � fig., Gr. Aut.: ta_i, câ ¢i-u adraøi mintea ciuchi! (taci, cæ mi-ai fæcut-o mintea câl_i!); � fig.: omu di ciuchi!(om de câl_i/ de nimica!).

stupâ, stuchi (stu-pâ, stuchi), s.f. (3): adra ciuciuma§ di stupâ.(fæceau gloan_e din câl_i); � fig.: oili si-adunarâ stupâ. (oile s-au adunat ' ~ ' [ciorchine]).

câmp, -uri, s.n. "teren neted, cultivabil; câmpie, øes" ∅ padinæ ∅ izlaz, s.n. "domeniu de activitate"

câmpu, -uri (câm-pu, /-puri), s.n. (1): ca• i• i î• i pascu pi câmpuri.(caii îi pasc pe câmpuri); toamna picurari• i dipunu cu oili tu câmpu. (toamna ciobanii coboaræ cu oile în câmp); � e x p r.: mun_â• i • i-adræ câmpuri. (mun_ii i-a fæcut câmpuri [= cutreieræ de colo colo]); � SN: tu _i câmpu lucre§ tini? (în ce domeniu lucrezi tu?).

câmpean, -æ, s.m.f. "om de la câmp[-ie]"

câmparu, -i; -â, -i (câm-paru, /-pari; /-pa-râ, /-ri), s.m.f. (1,1): easti câmparu, omu di-tu câmpu. (este câmpean, om din câmp); CR.

câmpenesc, -æ, adj. "de câmp(ie)" "în/din câmp(ie)"; "câmp mic"; ∅ câmpule_, s.n.

câmpiøu, -i; -i ~ (câm-piøu, /-piøi; /-pi-øi, ~ ), adj. (4a): → locu câmpiøu (pæmânt de câmp[ie]); aveari/ tutiputâ câmpiøi (avere în câmpie); ca• i câmpiøi (cai de câmpie); → s.: câmpiølu-i câmpu ¢icu. (câmpuøorul e un câmp mic), dim.

câmpie, -i, s.f. ∅ câmp; ∅ padinæ, s.f.

câmpule_, -e, s.n., dim. "câmp mic"

câmpicu, -_i (câm-picu, /-pi-_i), s.n. (2): agiumsimu tu unu câmpicu. (am ajuns într-un câmpule_); dim.

ciorbagiu

211

când, adv. interog.-rel. "când?" (temp.) "când... când/sau... sau" "când/dacæ" "când/pentru cæ" "nu-ø-când" "de când (?)" "pânæ când (?)" "din când în când" "ca øi când" (ireal.), "de parcæ" "de pe când" "când" (temp., rel.) "de când" (temp.) "când"; ∅ dacæ*, conj. "aici... aici/ când... când" ∅ aici*, adv. "dupæ ce, îndatæ ce" ∅ cum*, adv. rel. "în timp ce"

cându (cân-du), adv. interog.-rel.: → cându va s-fu§i? (când fugi [= pleci]?); → yinu cându vrei. (vino când vrei); cându avea trei a¢i, muri tatâ-su. (când avea trei ani, a murit tatæ-su); � cându-arâdi, cându plân§i. (când râde, când plânge); → _i s-§â_i cându ve§ ahtari lucru?! (ce sæ spui când/ dacæ vezi atare lucru?!); →cându øtiu _i mi-aøteaptâ, mi-aca_â frica. (când/ pentru cæ øtiu ce mæ aøteaptæ, mæ apucæ frica); � e x p r.: nu-ø-cându-¢i §âsi. (nu-ø-când mi-a zis [= nu øtiu când... ]).

di cându/ pânâ cându , loc. adv. interog.-rel:→ di cându aøtep_â? (de când aøtep_i?); → di cându stâtu neaua. (de când a stat zæpada/ ninsoarea); → pânâ cându va si stai aoa? (pânæ când ai sæ stai aici?); → pânâ cându va si-ng•e_u di-arcoari. (pânæ când am sæ înghe_ de frig).

di cându cându , loc. adv.: di cându cându lâ moari câti unâ caprâ. (din când în când le moare câte o capræ).

ca cându , loc. conj.: _i zburæøti ca cându-_ muri vârnu? (de ce vor-beøti ca øi când _i-a murit cineva?); � e x p r .:§â-• i-u câ u mâcaøi/ taxi câ u mâcaøi! (zi-i cæ ai mâncat-o!/ ca øi când ai fi mâncat-o!]).

pri cându, loc. adv. rel.: DDA, s.v.: nica pri-cându era. (încæ de pe când era); ?.

anda (an-da), adv. rel.: anda vini di Sârunâ, ¢i-adusi buti¢i nali.(când a venit din Salonic, mi-a adus botine noi); s-yi¢i anda va-_ grescu mini! (sæ vii când am sæ-_i græiesc [= te invit] eu!).

di-anda (dian-da), loc. adv.: di-anda vini, nu-• i tâcu gura. (de când a venit, nu i-a tæcut gura).

cara* , conj.: cara av§â aøi, tâcu. (când/ dacæ a auzit aøa, a tæcut).

a_ia*... a_ia (a-_i-a... a-_i-a), loc. adv.: a_ia arâdi, a_ia plân§i.(aici/ când râde, aici/ când plânge).

cumu* , adv. rel.: cumu vi§urâ câ tragu, si-ascumsirâ dupâ §eanâ.(cum / îndatæ ce au væzut cæ trag, s-au ascuns dupæ geanæ [= deal]); cumu dur¢ea, av§â unâ boa_i. (în timp ce dormea a auzit un glas).

cândva ∅ odatæ, adv. ∅ vreodatæ, adv.

cânepæ, s.f. "plantæ textilæ ierboasæ" ∅ sfoaræ, s.f. ∅ funie, s.f. "cânepæ" "sæmân_æ de cânepæ"

cânipâ (câ-ni-pâ), s.f. sg.t. (1): cânipa u criøtemu ti hiri, _i li tur_emu øi-adræmu fu¢i, sa_i. (cânepa o creøtem pentru fire, ce le toarcem øi facem funii, saci); topon. 'Cânichi', s.pl.: PERD., 9: L'a_ea muøatæ pade _e Cânichi iaste numa llei. (la acea frumoasæ padinæ ce 'Cânepi' este numele ei).

cânavi (câ-na-vi), s.f. sg.t. (3); reg. cânâvuri, -i (câ-nâ-vu-ri, /-vuri), s.f. (6a): cânâvurea-i simi_â di cânipâ. ( ' ~ ' este sæmân_æ de cânepæ).

cânepiøte, s.f. col. "loc semænat cu cânepæ"

cânichiøti (câ-ni-chiø-ti), s.f. sg.t. (6): cânichiøtea-i loclu bâgatu cu cânipâ. (cânepiøtea-i locul pus cu cânepæ).

ciocænitoare

212

cânta, vb. "a avea glas, a spune o melodie" "a cânta la un instrument" ∅ bate, vb., infra "a citi cu glas tare,a rosti" "a îndruga" "a vræji pe cineva" ∅ descânta, vb. ∅ zice*, vb. "a cânta la un instrument" ∅ bate*, vb. "a cânta" (despre pæsæri) "a lætra" "a cânta la un instrument" "a cânta la instrumente de percu_ie"; ∅ lovi*, vb. "a cânta murmurat/ mângâietor" ∅ sunet (blând), s.n.

cântu, cântari, -ai, -atâ (cân-tu, /-ta-ri, /-tai., /-ta-tâ), vb. (1a) i/t: →i: feata cântâ multu muøatu. (fata cântæ foarte frumos); tu_ cântâ-n coru. (to_i cântæ-n cor); birbi• ilu cântâ-n pomu. (privighetoarea cântæ-n pom); � cântâ ghini di câvalu/ cu turumbeta/ la pianu.(cântæ bine din caval/ cu trompeta/ la pian); → t: cântâ-¢i cânticlu a_elu di jali, cu armânamea! (cântæ-mi cântecul acela de jale, cu aromânimea!); � cântâ-¢i-u cartea, lea hi•e! (citeøte-mi-o scrisoarea, fiica mea!); � agiun§i câti-¢i cântaøi! (ajunge câte mi-ai cântat/ îndrugat!); � mu•earea ti cântâ ø-ti discântâ! (muierea te cântæ/ vræjeøte øi te descântæ!).

§âcu*, vb. i: §â [unu cânticu], lai Cola frate! (zi [un cântec], mæi Cola frate!); Cola îlu §â_i ghini. (Cola îl zice/ cântæ bine).

batu*, vb. i/t: pu• i• i batu tu arburi. (puii cântæ în arbori); cuclu bati §uua, noaptea ta_i. (cucul cântæ ziua, noaptea tace); � ti _i batu câ¢i• i? (de ce latræ câinii?); � →: picurarlu u bati ghini flueara/ bati ghini la fluearâ. (pæstorul cântæ bine la fluier); batu avyiliili, easti numtâ. (cântæ læutarii [orhestra de læutari], este nuntæ).

agudescu*, vb. t: lu-agudeaøti ghini dairelu/ u-agudeaøti tâmpâna. (o loveøte bine daireaua/ toba [= cântæ bine la... ]).

blândure§u, -ari, -ai, -atâ (blân-du-re§u, /-ra-ri, /-rai, /-ra-tâ), vb. (1b): si-avdi unâ boa_i blândurânda. (se aude o voce murmurând un cântec); blândura cu jali unu câvalu. (murmura cu jale un caval).

cântar, -e, s.n. "balan_æ ♦ " ∅ terezie, s.f. "cântar" (gen) "cântar cu talere" "a-i lua greutatea", "a cântæri"

cântari, -æri (cân-ta-ri, /-tæri), s.f. (6a): tra§i greu herlu tu cântari. (trage greu fierul la cântar); mi furæ la cântari. (m-a furat la cântar).

ziyâ, -i (zi-yâ, /-yi), s.f. (1): adu ziya s-ziyâsimu caølu! (adu cântarul sæ cântærim brânza!); � fig.: omu cu ziyâ! (om cu cântar/ cu scaun la cap!); � e x p r.: em, nu va mi bagu tu ziyâ! (ei, doar n-am sæ mæ pun pe cântar! [= nu trebuie sæ-mi dai de mâncare prea mult]!).

•eau* ziya, loc. vb.: va-• i •eau ziya, s-vedu _i-• i poati mintea. (am sæ-l cântæresc, sæ væd ce-i poate mintea).

cântare, -i, s.f. "cânt, cântec" "cântatul cocoøului" "cânt religios" "slujbæ, pomenire" "cânt, cântec" (al unei pæsæri/la un instrument)

cântari, -æri (cân-ta-ri, /-tæri), s.f. (6a): hai s-§â_emu unâ cântari!(hai sæ zicem o cântare!); arâsuna bisearica di cântæri. (ræsuna biserica de cântæri); mi sculæ cântarea a cucotlui. (m-a sculat cântul / cântatul cocoøului); � preftulu fa_i cântæri ti mor_â. (preotul face slujbe pentru mor_i); fea_imu cântari ti mama tu øapti a¢i. (am fæcut o cântare/ pomenire pentru mama, la øapte ani).

bâteari*, s.f.: cathi pu• iu øi-bâtearea-• i. (fiecare pasære cu cântarea/ cântecul ei).

cântare, s.f.vb. (cântat, s.n.vb) "ac_iunea de a cânta"

cântari (cân-ta-ri), s.f.vb. (6a): nu va cântari aestu cânticu. (nu trebuie cântat acest cântec); → ti cântari nu cântâ ghini. (de cântat nu cântæ bine).

cântat, s.n.vb. "ac_iunea de a cânta"

cântatâ (cân-ta-tâ), s.f.vb. sg.t. (1): si sculæ ninti di cântata a cucotlui. (s-a sculat înainte de cântatul cocoøului).

"faptul de a nu fi cântat încæ"

nicântatâ (ni-cân-ta-tâ), s.f.vb. sg.t. (1): nicântatâ cucotlu si-avea sculatâ. (necântat cocoøul/ înainte de a cânta cocoøul se sculase).

ciorbagiu

213

cântat, -æ, adj. "care este cântat, rostit cu melodie" "vræjit" "deocheat ♦"

cântatu, -_; -tâ, -ti (cân-tatu, /-ta_; /-ta-tâ, /-ti), adj. (4a): cânticlu-i ghini cântatu. (cântecul este bine cântat); � fig.: locu nicuratu, cântatu. (loc necurat, vræjit); calu cântatu (cal vræjit); cari-i cântatu [omu, calu, casâ] va discântari. (cine-i deocheat [om, cal, casæ] trebuie descântat).

cântære_ , s.m.f. ∅ cântætor, s.m.f., adj.

cântæri, vb. "a fi greu la cântar" ∅ îngreuia*, vb. "a cântæri ceva" "a se cântæri" "a cântæri pe cineva, a-l aprecia" "a lua* greutatea/daraua, a pune** pe cântar"

îngrecu* , vb. i: nu-ngreacâ multu aestâ gâ• inâ. (nu cântæreøte mult/ nu e prea grea gæina asta); herlu-ngreacâ multu. (fierul cântæreøte mult/ atârnæ* greu).

ziyâsescu, -iri, -ii, -itâ (zi-yâ-ses-cu, /-si-ri, /-sii, /-si-tâ), vb. t/r: →t: voi s-lu ziyâsescu iara umtulu, câ mi-arâsi. (vreau sæ-l cântæresc iar untul, cæ m-a pæcælit); � fig.: mini-lu yixescu omlu. (eu îl cântæresc omul); → r: lucrili si ziyâsescu cu ziya.(lucrurile se cântæresc cu cântarul); v a r. ræsp. yixescu : mi yixii, câ slâghii. (m-am cântærit, cæ am slæbit); yixea-u carnea, câ nu-ari ahâtâ! (cântæreøte-o carnea, cæ nu-i atâta [cât a spus]!); v a r. zixescu.

•eau* ziya/ bagu** pi ziyâ, loc. vb.: lipseaøti si-• i •eau ziya/ si-lu bagu pi ziyâ. (trebuie sæ-i iau daraua/ sæ-l pun pe cântar).

cântærire, s.f.vb. (cântærit, s.n.vb.) "ac_iunea de a cântæri" ∅ îngreuiere*, s.f.vb. " ~ "

îngricari*, s.f.vb.: ti-ngricari nu-ngreacâ ca-øti-_i. (de atârnat nu atârnæ [în greutate] cine øtie ce).

ziyâseari (zi-yâ-sea-ri), s.f.vb. (6a): va ziyâseari lâna. (trebuie cântæritæ lâna); → ti ziyâseari u ziyâsii. (de cântærit am cântærit-o); v a r. ræsp. yixeari; r a r zixeari.

cântætor, -e, s.m.f., adj. "care cântæ, cæruia îi place sæ cânte" "colindætor" "dascæl ♦ la bisericæ" "cântære_ la operæ" "care nu e cântætor/ care nu cântæ"

cântâtoru, -ori; -oari, - ~ (cân-tâ-toru, /-tori; /-toa-ri, ~ ), s.m.f. (1,1), adj. (3c): pu• iu cântâtoru (pasære [zburætoare] cântætoare); cucotu cântâtoru. (cocoø cântætor); � feata-i multu cântâtoari. (fata-i foarte cântærea_æ/ îi place sæ cânte); � ti Crâciunu, yinu ficiori• i cântâtori. (de Cræciun, vin bæie_ii colindætori); � easti cântâtoru la bisearicâ/ la operâ. (este cântære_ la bisericæ/ la operæ).

nicântâtoru, adj., id., cf. supra: leliclu-i pu• iu nicântâtoru. (cocorul este pasære necântætoare).

cântec, -e, s.n. "melodie" "cântec lin/trist" "a-l face de râs, a-l pune în cântec" "vorbæ lungitæ!" "aceeaøi poveste!" "cântec, melodie" ∅ aer*, s.n.

cânticu, -_i (cân-ticu, /-ti-_i), s.n. (2): cânticu armânescu cântatu din gurâ, di câvalu. (cântec aromânesc cântat din guræ/ din caval); cânticu dul_i/ jilosu (cântec dulce/ trist); � e x p r.: eh, va-¢i scoatâ cânticu! (ei, au sæ-mi scoatæ/ facæ un cântec/ au sæ mæ facæ de poveste/ de râs!); � hai, duri, cânticlu-a_elu marili! (hai, destul, cântecul cel mare/ povestea færæ de sfârøit!); eh, tora, iara... cânticlu-ali poarcâ! (ei, acuma, iar... povestea purcelei/ cu porcul [= aceeaøi poveste]!).

hâvæ*, s.m.: stæi si-av§â aestu hâvæ. (stai sæ auzi acest cântec).

ciocænitoare

214

"cântec murmurat" "cântec prelungit, cântat în grup"

blânduru*, s.n.: blânduru jilosu, di câvalu. (cântec [murmurat] trist, de caval).

giumblee, -i (gium-ble-e, /-blei), s.f. (6a): CÂNDR., N., 36, poet.: vimtu-• i treamburæ firidzle, øuirînda-øi lung giumbleia. (vântul îi tremuræ ferestrele, øuierându-øi lung cântecul); neat. DDA.

câr!, interj. (imitæ sunetul cârâielii/ ciondænelii/cârâitului) ∅ câr-mâr, interj.

câr-câr! (câr-câr, câr-câr!), interj.: gâ• ina fa_i câr-câr, va s-oauâ. (gæina face " ~ ", are sæ ouæ); � fig.: s-ducu tutâ §uua doi• i tutu câr-câr! (se/ o duc toatæ ziua amândoi tot ' ~ ' [= se cârâie]).

cârâi, vb. "a cotcodæci ♦ "

cârcâre§u* , vb. i: gâ• ina cârcârea§â, easti ti uuari. (gæina cârâie/ cotcodæceøte, este de ouat/ pe ouate).

cârc!, interj. (exprimæ 'amu_irea')

crâc! , interj.: s-nu fa_i ni_i crâc, av§âøi? (sæ nu faci nici cârc/ sæ nu sco_i un sunet, ai auzit?).

cârcæ (în ~ ), loc. adv. "pe spate ♦ , pe spinare" ∅ ceafæ*, s.f.

îngrâøca (în-grâø-ca), loc. adv.: tata mi tri_ea arâulu-ngrâøca. (tata mæ trecea râul în cârcæ); •ea-mi-ngrâøca! (ia-mæ-n cârcæ!); v a r. îngrâcica.

pi zvercâ*, loc. adv.: ari multi pi zvercâ. (are multe în cârcæ). cârcel, -i, s.m. "crampæ ♦" ∅ cârlion_, s.n. "cârcel la cal"

cârøe• iu, -ea• i (câr-øe• iu, /-øea-• i), s.n. (2): ¢i si bâgæ unu cârøe• iu tu cicioru, mi zurluseaøti di dureari. (mi s-a pus un cârcel în picior, mæ înnebuneøte de durere).

cârcioru, -i (câr-cioru, /-ciori), s.m. 91): PAP., Lit., 327: cîrciori. cârciumar, -i , s.m. "hangiu ♦ " s.m.

ambirigi, -ea§ (am-bi-ri-gi, /-gea§), s.m. (3); r a r.

cârciumæ, -i, s.f. "aldæmaø*♦ "; ∅ han, s.

crâømæ*, s.m.: îlu deadirâ crâømælu. (au dat aldæmaøul).

cârcotaø, -æ, s.m.f., adj. "cæruia îi place cearta"

scan§ohiru, -i; -â, -i (scan-§o-hiru, /-hiri; /-hi-râ, /-ri), s.m.f. (1,1), adj. (4a): easti unu [omu] scan§ohiru, _i u va încâcearea. (este un [om] cârcotaø, ce o vrea [= îi place] cearta).

cârd, -uri, s.n. "grup" (de pæsæri) ∅ bandæ,s.f. ∅ buluc, s.n. ∅ suitæ*, s.f. ∅ ceatæ, s.f. ∅ puhoi, s.n. ∅ trâmbæ, s.f. "græmadæ ♦ "

grumuru, -i (grumuru, /-muri), s.m. (1): gæili sta grumuri pi câmpu(gæile stau cârduri pe câmp).

gârde•iu, -ea• i (gâr-de• iu, /-dea-• i), s.n. (2): leli_i• i yinea gârdea• i-gârdea• i. (cocorii veneau cârduri-cârduri).

tâvâbie* , s.f.: tri_ea tâvâbii-tâvâbii di leli_i. (treceau cârduri-cârduri de cocori).

surie, -i (su-ri-e, -rii), s.f. (6b): surii di pu• i pi garduri. (cârduri de pæsærele pe garduri); si-adunæ surie di stra¢i. (s-a strâns o græmadæ de straie [= rufe]).

cârdæøie, -i, s.f. "toværæøie cu oameni ræi"

cârdâølâchi, -i (câr-dâø-lâ-chi, /-lâchi), s.f. (6a): fea_irâ cârdâølâchi doi• i [ti-arâe_]. (au fæcut cârdæøie amândoi [pentru rele/ ræutæ_i]).

cârjaliu, -i, s.m. "cælæu, gealat ♦ "

cârjali, -a§ (câr-ja-li, /-la§), s.m. (3): cârjalilu tâ•ea capitili di oami¢i. (cârjaliul tæia capetele oamenilor); înv.

cârjæ, -e, s.f. "baston-suport pentru

patari_â, ~ (pa-ta-ri-_â, ~ ), s.f. (9): øi-frea§i ciciorlu ø-imnâ cu patari_â. (øi-a frânt piciorul øi umblæ cu cârje); � caraghioji• i øi-ficio-

picioare neputincioase" "piciorong"

ri• i bagâ patari_â adrati di cræci cu furcâ. (saltimbancii øi bæie_ii pun picioroange fæcute din cræci cu furcæ).

ciorbagiu

215

cârlig, -e, s.n. "inel de fier" "andrea, croøetæ ♦ " "cuier ♦ " ∅ cinghel, s.n. ∅ undi_æ, s.f. "ciomag al pæstorului aromân, ca_æ ♦ " "capul ciomagului pæstoresc, ræsucit øi sculptat mæiestru de orice cioban aromân; ciomagul pæstoresc" "cârlig de rufe" ∅ cheie*, s.f.

cârligu, -§i (câr-ligu, /-li-§i), s.n. (2): porculu ari cârligu tu nari.(porcul are cârlig în nas); � împlâtescu pârpo§ cu _in_i cârli§i sup_âri, jilea§ cu doauâ cârli§i ma groasi øi lun§i. (împletesc ciorapi cu cinci cârlige sub_iri, pulovere cu douæ cârlige mai groase øi lungi); � aca_â-lu trastulu di cârligu! (aga_æ-o traista de cârlig/ cuier!); � bâstunea-i ciumaglu a domnului, cârliglu-i a picurarlui. (bastonul este ciomagul domnului, cârligul e al ciobanului); nu-ari picuraru armânu fârâ cârligu. (nu existæ pæcurar/ pæstor aromân færæ cârlig).

cârlibanâ, -æ¢i (câr-li-ba-nâ, /-bæ¢i), s.f. (3): caplu a cârliglui s-c•eamâ cârlibanâ. (capul cârligului se cheamæ ' ~ ' ); cârlibana-i øu_âtâ tra si-aca_â ciciorlu a oai•ei/ a nima• ilui cu ea. (' ~ ' este ræsucitæ, ca sæ prindæ piciorul oii/ al animalului cu ea); picurari• i si-ntrecu cari di cari si-lu lucrea§â cu câstura caplu a cârliglui, cârlibana. (pæcurarii se întrec care mai de care sæ-l lucreze cu custura capul cârligului, ' ~ ' ); � picurarlu-ndrupâtu di cârlibanâ spuni ca unu dhispoti! (pæcurarul sprijinit în 'cârlibanæ' aratæ ca un episcop!).

c•eae*, s.f.: aca_u stra¢ili cu c•ei pi funi. (prind rufele cu chei/ cârlige pe funie).

cârlion_, -i, s.m. "perciune, buclæ" "cærare" (în pær) "cârlion_, buclæ" "bucli_e de lânæ bætucite aflate în lâna bunæ" ∅ ghemotoc*, s.n. "cârcel la plante" "cârcel, spasm muscular"

arauâ, -li (a-ra-uâ, /-li), s.f. (4): øi-u-ndri§ea araua. (øi-l aranja cârlion_ul/ perciunele); î• i hârsea aralili. (îi mângâia cârlion_ii/ per- ciunii); � îndrea§i-_-u araua! (îndreaptæ-_i/ aranjajæ-_i cærarea!); v a r. pl. neart. arauâli (?).

cârøe• iu, -ea• i (câr-øe• iu, /-øea-• i), s.n. (2): lu-ari perlu maøi cârøea• i. (pærul îl are numai cârlion_i); � lâna-i-mplinâ di cârøea• i øi-di ciumbi. (lâna-i plinæ de cârlion_i øi de ghemotoace*); � ari ierghi _i si-ascalnâ di po¢i cu cârøea• i. (sunt ierburi/ plante ce se ca_æræ de pomi cu cârcei); � ¢i si bâgæ unu cârøe• iu tu cicioru. (mi s-a pus un cârcel în picior).

cârlion_a, vb. "a (se) face cârlion_i, a (se) bucla" "a se încâlci/ a se încæiera"

încârøi•e§u, -ari, -ai, -atâ (în-câr-øi-•e§u, /-•ea-ri, /-•eai, /-•ea-tâ), vb. (4b) t/r: → t: lu-ncârøi•eai perlu la coafor. (l-am buclat pærul la coafor); → r: dupâ lari, perlu si-ncârøi•ea§â. (dupæ spælat, pærul se cârlion_eazæ); � si-ncârøi•earâ doi• i. (s-au încâlcit/ încæierat/ luat la har_æ amândoi).

cârlion_are, s.f.vb. (cârlion_at, s.n.vb) "faptul de a (se) cârlion_a/ încâlci"

încârøi•eari (în-câr-øi-•ea-ri), s.f.vb. (6a): ti-ncârøi•eari nu-• i si ma-ncârøi•ea§â perlu di cându criscu. (de cârlion_at nu i se mai cârlion_eazæ pærul de când a crescut).

cârlion_at, -æ, adj. "care este cârlion_at, buclat/cre_; încâlcit" "încæierat" "cârlion_at, buclat,

încârøi•eatu, -_; -tâ, -ti (în-câr-øi-•eatu, /-•ea_; /-•ea-tâ, /-ti), adj. (4a): peru-ncârøi•eatu (pær cârlion_at/ încâlcit); � lânâ multu-ncârøi•eatâ (lânæ plinæ de ghemotoace/ încâlcitæ); � • i-aflai încârøi•ea_. (i-am gæsit încæiera_i).

încârøi• iosu, -oøi; -oasâ, -oasi (în-câr-øi-• iosu, /-• ioøi; /- cu bucle/inele" "care se ræsuceøte" "cârlion_at, buclat, cre_) (despre pær, lânæ)

• ioa-sâ, /-si), adj. (4a): peru/ tortu di lânâ-ncârøi• iosu (pær buclat/ tort de lânæ încâlcit, care se ræsuceøte).

câ_ârosu, -oøi; -oasâ, -oasi (câ-_â-rosu, /-roøi; /-roa-sâ, /-si), adj. (4a): ¢iclu • i-ari peri• i câ_âroøi. (cel mic îi are perii [= pærul] cârlion_at); v a r. ca_arosu, -øi.

ciocænitoare

216

cârmaci, ~ , s.m. "care _ine cârma coræbiei/ conduce corabia/statul" "timonier"

dumengi, -ea§ (du-men-gi, /-gea§), s.m. (3): dumengilu u _âni dumenea di câravi. (cârmaciul o _ine cârma coræbiei); DN.

timoneru, -i (ti-mo-neru, /-neri), s.m. (1); id.: timonerlu u du_i câravea/ pamporea. (timonierul duce corabia/ vaporul); N (< gr).

cârmæ, -e, s.f. "roata cu care se men_ine direc_ia unui vas" "timonæ" "timonæ; cârma _ærii"

dumeni, -¢i (du-me-ni, /-me¢i), s.f. (6a): dumenea di câravi (cârma coræbiei); � fig.: casa u _âni dumeni. (casa o _ine/ conduce foarte bine).

timoni, -¢i (ti-mo-ni, /-mo¢i), s.f. (6a): CAV., 1• , timone ; PERD, 109: Eu s'mi nnir cu ea... ø'timonea/ Cu lâpæ_i [= lupæ_] dit mânni s'nni-ascapæ). (eu sæ mæ mir [= sæ-mi trec vremea] cu ea øi cârma cu lope_i [cu tot] din mâini sæ-mi scape); � SN: la timonea a statlui (la cârma statului).

câr-mâr, interj.; "cæ 'câr', cæ 'mâr'!" (ezitare); ♦ câr!, interj. "câr-mâr" (ceartæ) "a se cârâi, a se certa ♦ "

câh-mâh (câh-mâh), interj.: tutu câh-mâh, câ nu poati, câ nu-ari!(tot câr-mâr, cæ nu poate, cæ nu are!).

câr-mâr (câr-mâr), interj.: s-ducu tutâ §uua câr-mâr, ca câ¢i• i. (lit.: se duc toatæ ziua câr-mâr [= se ceartæ mereu], ca câinii); v a r. gâr-mâr/ îngârta-nmârta.

cârmâz, s.m. "colorant natural roøu" (din plantæ/insectæ din Mexic) "cârmiziu"

cârmezi (câr-me-zi), s.f. sg.t. (6a): cu cârmezi-nvupsea maea ti bueauâ aroøi. (cu cârmâz vopsea maia/ bunica pentru culoare roøie); mu•erili øi-dâdea cu cârmezi tu fa_â. (muierile îøi dædeau cu cârmâz pe fa_æ [ca ruj]); � fustani aroøi-cârmezi (rochie ca cârmâzul/ cârmâzie).

cârmâziu, -e, adj. ∅ cârmâz, s.m.

cârn, -æ, adj. "care are nasul mic/ turtit"; ∅ nas, s.n. "cârn, turtit ♦ , borcænat" "borcænat* ♦ " ∅ borcan/ghiveci, s.n. "(nas) cârn, turtit" "(nas) turtit ♦ "

nâreciu, -i; -i, ~ (nâ-reciu, /-reci; /-re-ci, ~ ), adj. (3c): nârecilu u-ari narea ¢icâ. (cârnul îl are nasul mic).

cârnu, -¢i; -nâ, -ni (câr-nu, /-¢i; /-nâ, /-ni), adj. (4a): easti cârnu; (este cârn); cf. topon.: Valea Cârnâ.

cuciumitu, -_; -tâ, -ti (cu-ciu-mitu, -mi_; /-mi-tâ, /-ti), adj. (4a): u-ari narea cuciumitâ. (are nasul cârn/ borcænat).

înciuvâ¢eatu*, -_; -tâ, -ti (în-ciu-vâ-¢eatu, /-¢ea_; /-¢ea-tâ, /-ti), adj. (4a): ari _i au narea-nciuvâ¢eatâ. (sunt care au nasul borcænat).

paciu, -i; -i, ~ (paciu, paci; pa-ci, ~ ), adj. (3c): nari paci (nas cârn). plâceatu, -_; -tâ, -ti (plâ-ceatu, /-cea_; /-cea-tâ, /-ti), adj. (4a): nari plâceatâ (nas turtit).

cârnat, -i, s.m. "carne tocatæ, særatæ,

lucanicu, -_i (lu-ca-nicu, -ni_i), s.m. (1): lucanicu di porcu, tu ma_u di oae. (cârnat de porc în ma_ de oaie); � ma lun§i suntu §âlili di luca

pæstratæ în ma_e" (de porc/oaie) "cârnat gros; un fel de caltaboø" (færæ orez)

ni_i• i. (mai lungi sunt zilele decât cârna_ii); v a r. FC: culucancu. bumbaru, -i (bum-baru, /-ba-ri), s.n. (2): ti Crâciunu, di ma_lu a_elu groslu s-fa_i bumbaru, umplutu cu minu_æ•ili di porcu, chisati: hi-catu, inimâ, buburecu, splinâ. (de Cræciun, din ma_ul cel gros de porc se face caltaboø, umplut cu mæruntaiele de porc, pisat [= tocate]: ficat, inimæ, rinichi, splinæ).

ciorbagiu

217

cârneleagæ, -i, s.f. "læsata secului de carne" (de dupæ sâmbæta Sf. Teodor) "postul pæstorilor" ∅ caø-leagæ, s.cp.

cârleagâ, -e§i (câr-lea-gâ, /-le§i), s.f. (3): cându yini cârleaga, ti pâreasi¢i, nu s-mâcâ carni [= ti leagâ di carni]. (când vine cârneleaga, la pæresimi, nu se mænâncæ carne [= te leagæ de carne]); � cârleaga easti preasinili a picurariloru, di dumânica di dupâ Ayiu Thodhuru. (cârneleaga este postul pæcurarilor, de la duminica de dupæ Sf. Teodor); v a r. reg: cærreagæ (færø., cu rl > rr).

cârpaci, -i, s.m. "care cârpeøte pantofi" "meseriaø pentru lucruri mærunte"; "meøter prost"

împiticâtoru, -i (îm-pi-ti-câ-toru, /-tori), s.m. (1): împiticâtorlu împeaticâ pâpu_â vec• i, arupti, pâpugilu adarâ pâpu_â nali.(cârpaciul cârpeøte pantofi vechi, rup_i, papugiul/ cizmarul face pantofi noi); � aestu nu-i masturu, easti-mpiticâtoru! (æsta nu-i meøter, e cârpaci!).

cârpæ ∅peticæ, s.f. ∅ pæmætuf, s.n.

cârpæcealæ, -i, s.f. ∅ peticealæ, s.f.

cârpætor, -e, s.n. "fund rotund de lemn pentru întins aluatul"

cripitoru, -oari (cri-pi-toru, /-toa-ri), s.n. (2): pi cripitoru tindemu aloatlu ti peturi, piti, bâclâva§. (pe cârpætor, întindem aluatul pentru iofcale, plæcinte, baclavale); v a r. ræsp. cârpitoru.

cârpi, -ire, -it ∅ petici, -ire, -it

cârti, vb. "a deranja, a atinge* ♦ , a supæra ♦" "a cârti, a-øi strica*gura" "a-øi strâmba* gura (vorbind strâmb)" "a cârti, a scoate* ocæri din guræ"

cârtescu *, vb. t/r: nu mi cârtea, alasâ-mi! (nu mæ atinge/ deranja, lasæ-mæ!); � s-cârtirâ, nu zburæscu. (s-au supærat, nu vorbesc).

aspargu * gura, loc. vb.: nu voi s-¢i-aspargu gura. (nu vreau sæ-mi stric gura [= sæ cârtesc]).

strâmbu * gura, loc. vb.: s-nu _â strânghi gura! (sæ nu-_i strâmbi gura [= sæ nu cârteøti]!).

scotu* din gurâ , loc. vb.: câti scoati din gurâ! (câte [ocæri] scoate din guræ/ inventeazæ!).

cârti_æ, -e, s.f. "mamifer care sapæ galerii în pæmânt" "muøuroi de pæmânt"

øumuro¢iu, -i (øu-mu-ro¢iu, /-ro¢i), s.m. (1): câmpulu easti-mplinu di øumuro¢i. (câmpul este plin de cârti_e).

øumuro¢iu, -oa¢i (øu-mu-ro¢iu, /-oa-¢i), s.n. (2): øumuro¢ilu scoati øumuroa¢i di locu. (cârti_a scoate muøuroaie de pæmânt).

câølæ, -e, s.f. "cazarmæ" "loc bun de iernat" ∅ mandræ, s.f.

câølæ, -a§ (câø-læ, /-la§), s.m. (3): PAD., 2, XXVI: chiru_ câøladzlli intra_ tu mæna a noilor stati _i li deadiræ la al_. (pierdute câølele intrate în mâna altor state ce le-au dat la al_ii); �easti câølæ bunu ti irnaticu. (este câølæ bunæ de iernat).

câølegi, s.f.pl.. "post de brânzæ" ∅ cârneleagæ, s.f.

câøleagâ, -e§i (câø-lea-gâ, /-le§i), s.f. (3): di ti câøleagâ, nu s-mâcâ ni_i caøu, tu preasi¢ili di Paøti. (de la câølegi, nu se mænâncæ nici brânzæ, în pæresimi/ postul Paøtelui); bis.

ciocænitoare

218

câøtig, -uri, s.n. "ceea ce câøtigæ cineva; ceea ce este de folos" "naøtere ♦ , dobândire de copil" "câøtig, profit, avantaj" "dobândæ ♦ "

amintaticu (a-min-ta-ticu), s.n. sg.t. (1): CAR., Litgh., 53, XVI: amintaticlu ti sufitli anostri... a_e s-cæftæm la domnulu. (cele bune øi de folos pentru sufletele noastre aceea sæ cerem la Domnul); � avu amintaticu bunu tu Amirichie. (a avut câøtig bun în America); � tu amintaticu, vini baba di u-agiutæ mu•earea s-facâ. (la naøtere, a venit moaøa de a ajutat-o muierea/ femeia sæ nascæ).

dhyeafuru, -i (dhyea-furu, /-fu-ri), s.n. (2): nu-adu_i dhyeafuru cafinelu. (nu aduce câøtig/ profit cafeneaua); � eh, _i dheafuru amu mini?! (eh, ce avantaj am/ cu ce mæ aleg eu?); � da pâra§ cu dhyeafuru. (dæ bani cu dobândæ); v a r. dhyeafurauâ, /-æi.

câøtiga, vb. "a ob_ine un profit" "a câøtiga la cær_i' "a învinge în ræzboi" "a naøte/dobândi copil" "a se naøte" ∅ scoate*, vb. "a câøtiga" ∅ reuøi*, vb. "a reuøi, a câøtiga"

amintu, -ari, -ai, -atâ (a-min-tu, /-min-ta-ri, /-tai, /-ta-tâ), vb. (1) i/t: → i: amintâ ghini di vârnu anu. (câøtigæ bine de vreun an);amintæ la cær_â. (a câøtigat la cær_i); � tu polimu amintarâ a noøtri. (la ræzboi, au învins ai noøtri); → t: Costa amintæ pâra§ mul_â cu tâtumea. (Costa a câøtigat bani mul_i cu tutunul); → r: Lena amintæ ficioru. (Lena a næscut/ dobândit un bæiat); mini mi-amintai Samarina. (eu m-am næscut la Samarina); v a r. reg. amindu.

scotu *, vb. i/t: scotu multu/ pâra§ mul_â. (scot/ câøtig mult/ bani mul_i).

închirdhâsescu*, vb. câzânsescu, vb. ; ?.

câøtigare, s.f.vb. (câøtigat, s.n.vb) "faptul de a câøtiga" ∅ scoatere*, s.f.vb.

amintari (a-min-ta-ri), s.f.vb. (6a): easti bunu ti-amintari pâra§.(este bun la/ de câøtigat bani); � muri tu oara amintari•ei. (a murit în momentul naøterii).

scuteari*, s.f.vb.: ti scuteari scoati multu. (de câøtigat câøtigæ mult).

câøtigat, -æ, adj. "care a fost câøtigat" "care este avantajat" "næscut/dobândit" "câøtigat, ob_inut"

amintatu, -_; -tâ, -ti (a-min-tatu, /-ta_; /-ta-tâ, /-ti), adj. (4a): pâra§ aminta_ fârâ asudoari (bani câøtiga_i færæ sudoare); � fig.: ma amintatu escu macâ tacu. (mai câøtigat sunt dacæ tac); � ¢icu amintatu tu xeani (mic/ copil næscut/ dobândit în stræinætate).

scosu* , adj.: para§ scoøi liøoru (bani scoøi/ câøtiga_i uøor). câøtigætor, -e, adj. "care câøtigæ mereu"

amintâtoru, -ori; -oari, ~ (a-min-tâ-toru, /-tori; /-toa-ri, ~ ), adj. (3c): elu easti totâna amintâtoru [la lucru, la agiucari cær_â]. (el este totdeauna câøtigætor [la lucru, la jocul de cær_i]).

cât, -æ, pr.adj.interog.-rel. " ~ " (cantitativ) " ~ " (temporal) "a câta oaræ?" "câ_i/câte dintre ei/ele" "câtor(a)" "pe câ_i/câte" "cât/câtæ... !" "cât (aritmetic), rezultat al împær_irii"

câtu, -_; -tâ, -ti (câtu, câ_; câ-tâ, /-ti), pr.adj.interog.-rel., s.n. (1); → � interog.: câtu [locu ari?] (cât [pæmânt] are?); câtâ [pâni] mâcâ? (câtæ [pâine] mænâncæ?); câta [casâ]-i a voastrâ?; � câtu [chiro] va si stai? (cât [timp] ai sæ stai?); � câta oarâ/ câti ori s-_â §âcu? (a câta oaræ/ de câte ori sæ-_i zic?); → rel.: nu øtiu câtu [locu] ari/ câtâ [pâni] mâcâ/ câ_ [oaspi_] vinirâ (nu øtiu cât [pæmânt] are/ câtæ [pâine] mænâncæ/ câ_i [oaspe_i] au venit); §â-¢i câ_ di e• i vinirâ (zi-mi câ_i dintre ei au venit), a câtoru/ la câ_ [ficiori] lâ deadiøi meari (câtor/ la câ_i [copii] le-ai dat mere), câti [feati] li c• imaøi la numtâ (pe câte [fete] le-ai chemat la nuntæ); → � excl.: câtâ muøutea_â! (câtæ frumuse_e!); → s.n. câtu , SN: tu-mpâr_ari, aflæmu câtlu [câtu iøi dupâ _i-mpâr_âøi]. (la

ciorbagiu

219

∅ cât, conj., infra "nu-ø-cât/câtæ" "cine øtie cât/câtæ... "

împær_ire, gæsim câtul [cât a ieøit dupæ ce ai împær_it]). nu-ø-câtu, -_; -tâ, -ti (nu-ø-câtu... ), loc. pr. nedef.: nu-ø-câtu/ nu-ø-câtâ oarâ tricu. (nu-ø-/ øtiu cât/ câtæ vreme a trecut).

ca-øti-câtu, -_; -tâ, -ti (caø-ti-câtu, /-câ_; /-câ-tâ, /-ti), loc. pr.nedef.: ca-øti-câtu plâmsi/ ~ -câti §âsi... (care/ cine øtie cât a plâns/ câte a zis); v a r. ræsp. ca-ø-câtu,-_; -tâ, -ti, neîngrijit.

cât, adv. interog.-rel. " ~ " (modal, cantitativ) " ~ " (temporal) "cât e ceasul?"

câtu, adv. interog.-rel.: → câtu _â fa_i umtulu? (cât î_i face/ costæ untul?); � câtu va si stai? (cât ai sæ stai?); → — câtu-i oara/ sâhatea? — nu stiu câtu-i oara. (— cât e ora? — nu øtiu cât e ora); � feata-i bunâ câtu-s-§â_i. (fata-i bunæ cât [po_i sæ zici, cât încape = foarte bunæ]).

cât, prep. "cât, ca"; "cât de... ? "

câtu, prep.: pomu analtu câtu casa. (pom înalt cât casa); câtu analtâ-i feata? — câtu mini. (cât de înaltæ-i fata?— cât mine).

cât, conj. ∅ cât, pr.rel. " ~ " (cantitativ) "cât timp" "îndatæ ce" (temp) "cu cât... cu atât" (mæsuræ progresivæ) "cu cât/câtæ/câ_i/câte... cu atât" "oricât" (+ vb)

câtu... (ahâtu), conj.: feciu câtu putui. (am fæcut cât am putut); →câtu vini øi-fu§i. (cât ce a venit øi a fugit [= plecat]); → câtu øi§u, nu-• i tâcu gura. (cât a øezut/ stat, nu i-a tæcut gura); � câtu bâne§, înve_. (cât træieøti, înve_i); � câtu-ntunicæ, acâ_æ ploaea. (îndatæ ce s-a întunecat, a început ploaia); → câtu creaøti, si-aøtearni ficiorlu. (cu cât creøte, [cu atât] se aøterne/ cumin_eøte bæiatul); câtu-s-du_i, auøeaøti. (cu cât se duce/ înainteazæ [în vârstæ], cu atât îmbætrâneøte); câtu ma rari praøi• i, ahâtu ma groøi va s-creascâ. (cu cât mai rari prajii, cu atât mai groøi au sæ creascæ); → adj.pr.: câti brâni-• i ba§i a buti•ei, ahâtu ma sânâtoasâ easti. (cu cât mai multe brâie/ cercuri îi pui butiei, cu atât mai sænætoasæ/ solidæ este); → câtu-s-hibâ, tutu va ti-agiutâ. (oricât sæ fie, tot are sæ te ajute).

câte, adv. "câteodatæ ♦ " "câte pu_in" "câte cât" "câte cât, -â, -_i, -te?" "câte doi, trei" "unul câte unul" "de ♦ (= 'câte') "

câti (câ-ti), adv.: câtiunâoarâ [= câti unâ oarâ] voi s-moru. (câteodatæ vreau sæ mor); � s-mâ_i câti pu_ânu, tra s-nu-_ cadâ greu. (sæ mænânci câte pu_in, ca sæ nu-_i cadæ greu); → câti câtu vâ deadi a cathiunui? — câti doauâ meari. (câte cât v-a dat fiecæruia? — câte douæ mere); câti câti vâ deadi? (câte câte v-a dat?); → trecu featili câti doauâ, câti trei... (trec fetele câte douæ, câte trei.); vinirâ unu câti unu di câftarâ ti mâcari. (au venit unul câte unul de-au cerut de mâncare); unu câti unu, murirâ tu_. (unul câte unul au murit to_i); � di : unu di unu, murirâ tu_. (unul câte unul au murit to_i); unâ di unâ urdina cârvæ¢ili. (una câte una circulau caravanele).

câteodatæ, adv. "uneori ♦ ; "din când ♦ în când" "uneori... (alteori)" ∅ datæ*, s. ∅ uneori, adv.

câtiunâoarâ (câ-ti-u-nâ-oa-râ), adv.: câtiunâoarâ ¢i-u doru di locurili a noastri. (câteodatæ mi-e dor de locurile noastre); v a r. câtinâoarâ.

câtivârnâoarâ (câ-ti-vâr-nâ-oa-râ), adv.: yini câtivârnâoarâ pi la noi. (vine câteodatæ/ din când în când pe la noi).

ori-ori* , loc. adv.: ori-ori easti bunu, ori-ori nu-i. (câteodatæ e bun, altædatæ nu-i).

câtva, câ_iva; câtæva, câteva, pr.adj. nedef. "pu_in(æ), niøte"

niscântu, -_â; -tâ, -ti (nis-cân-tu, /-_â; -tâ, -/ti), pr.adj. nedef. m.f.: dæ-¢i niscântâ pâni; voi øi-mini niscântâ. (dæ-mi câtæva/ niøte/ pu_inæ pâine; vreau øi eu pu_inæ); tricu niscântâ oarâ/ niscântu chiro. (a tre-

ciocænitoare

220

"ceva ♦ " "câ_iva, vreo doi" "câteva, vreo douæ" ∅ doi, douæ, num. card.

cut câtæva vreme/ câtva timp); vinirâ niscân_â oaspi_. (au venit câ_iva oaspe_i); loai niscân_â [pâra§]. (am luat niøte/ câ_iva/ ceva [bani]); v a r. ræsp. nâscântu.

îndoi, îndoauâ (în-do i, în-doa-uâ), num. nedef. m.f.pl.: tricurâ-ndoi a¢i øi s-turnæ acasâ. (au trecut câ_iva ani øi s-a întors acasæ); adunai îndoauâ nu_i. (am cules câteva nuci); bagâ-ndoauâ leamni pi focu! (pune câteva lemne pe foc!).

câtva, adv. "pu_in/destul" "deloc"; ∅ ceva*, pr.

_iva* (_i-va), adv.: øi§u _iva la voi oaspili! (a øezut/ stat ceva/destul la voi oaspele/ musafirul!); � eh, _iva nu øi§uøi! (ei, deloc n-ai stat!).

ce, pr.adj. interog.-rel. "care" "ce, pe care" "cu care" "ce, în care" "ce, cât" (mod., temp.) "ce, încât" (consecutiv) "înaine de" (+ vb.inf.) "înainte sæ"(+ vb.conjct.) "ce fel de?"; "de ce?" "ce... ! "øi ce dacæ?" 'ce (mai) faci/face_i?" "ce øi cum" "de ce (?)" "de/despre/pentru ce (?)" "cine øtie ce/care/cât (?)" "din ce în ce" ∅ acolo*, adv.

_i, pr.adj. interog.-rel. invar.: → interog.: _i omu vini? (ce om a venit?); _i si-avdi? (ce se aude?); → rel.: omlu _i yini easti vi_inlu.(omul ce/ care vine este vecinul); ia-u sor-mea, _i nu u vi§ui di unu mesu! (iat-o pe sor-mea, ce/ pe care n-am væzut-o de o lunæ!); omlu _i vi¢iu cu elu... (omul ce am venit cu el/ cu care am venit... ); ascâpæ di niputearea _i trapsi. (a scæpat de boala ce a tras-o); � nu tri_ea §uuâ _i s-nu s-ducâ la mâ-sa. (nu trecea zi ce/ în care sæ nu se ducæ la mæ-sa); � §uua _i fu§imu dâdea neauâ. (în ziua ce/ în care am plecat, ningea); � doauli §âli _i øi§ui la e• i, fui maøi harauâ. (în cele douæ zile ce/ cât am stat la ei, am fost numai bucurie); øi§u _i øi§u øi-fu§i. (a stat ce a stat øi a plecat); îlu plâmsi _i-lu plâmsi øi-tâcu. (l-a plâns ce l-a plâns øi a tæcut); � di itia a •ei, _i s-nu-aibâ harauâ! (din cauza ei, încât sæ nu aibæ bucurie/ de nu s-ar mai bucura!); easti aræu _i nu-ari pâreac•i! (este ræu ce/ cæ nu are pereche!); � ninti _i s-fu§imu Aminciu, si-nsuræ Toda. (înainte de a pleca/ sæ plecæm la Aminciu, s-a însurat Toda); → � _i soi di omu easti? (ce fel de om este?); _i-adraøi aøi? (de ce ai fæcut aøa?); � excl.: _i ficiori, _i fumea• i ari! (ce bæie_i, ce copii are!); � øi-_i cara adrai, aøi vrui! (øi ce dacæ am fæcut, aøa am vrut!); � øi-_i câ suntu xeani, mini li voi! (øi ce dacæ sunt stræine, eu le iubesc!); � e x p r.: _i fa_i ?/ _i-adari? (ce [mai] faci?); va si-aflu mini _i øi-cumu. (am sæ aflu eu ce øi cum).

ti/ trâ _i (ti-_i/ trâ-_i), pr.adj. interog.-rel.: ti _i tâcuøi? — nu øtiu trâ _i §â_eamu. (de ce ai tæcut? — nu øtiu despre ce ziceam); ti/ trâ _i viniøi? (de ce ai venit?).

_i-øti-_i/ -cari/ -câ_, /-câti (_i-øti-_i, _i-øti-ca-ri, /-câ_, /-câ-ti), pr. interog.-rel. cp.: _i-øti-_i va s-§âcâ?! (cine øtie ce are sæ zicæ?!); _i-øti-cari-u-furæ iada?! (cine øtie care a furat-o iada?!); _i-øti-câ_/ câti va s-yinâ la numtâ?! (cine øtie câ_i/ câte au sæ vinæ la nuntæ?!).

a_ia*-di-a_ia (a-_ia-di-a-_i-a), loc. adv.: a_ia-di-a_ia dâdea si-ascapâ. (din ce în ce dædea sæ scape).

cea, cele, art.adj., f.sg.pl. ∅ aceea, acelea, pr.dem.

ceacâr, -æ, s.m.f., adj. "saøiu,

strâoc• iu, -i; -oac• i, ~ (strâ-o-c• iu, /-o-c• i; /-oa-c• i, ~ ), s.m.f. (1,9), adj. (3c): easti strâoac•i, câ lu-arucâ oc• iulu. (este saøie, cæ-l

ciorbagiu

221

care are strabism" "care are ochi de culori diferite" "saøiu"

'aruncæ' ochiul); � e x p r.: tini ti mutreaøti, øi-mini veadi. (pe tine te priveøte, øi pe mine mæ vede!); v a r. strioc• iu.

ceacâru, -i; -â, -i (cea-câru, /-câri; /-câ-râ, /-ri), s.m.f. (1,1), adj. (4a): ceacârlu/ omlu ceacâru lu-ari unlu oc• iu di unâ bueauâ, alantu di altâ i lu-arucâ unlu oc• iu. (ceacârul îl are unul [dintre] ochi de o culoare, pe celælalt de alta sau îl 'aruncæ'/ scapæ unul din ochi).

ceac-pac, adv. "aøa øi-aøa ♦ "; "nu prea bine"

ceat-pat (ceat-pat) loc.adv.: _i-adari? — eh, ceat-pat! (ce faci? —ei, ceac-pac!); li øtie ceat-pat grâ_eøtili. (o øtie ceac-pac greaca); li lucræ ceat-pat pâpu_âli. (i-a lucrat aøa øi-aøa pantofii).

ceacøiri, s.m.pl. "pantaloni largi turceøti"

ceacøiri (ceac-øiri), s.m.pl (1): Tur_â• i purta ceacøiri, pantaloni lær§i. (turcii purtau ceacøiri, pantaloni largi); v a r. cihciri.

ceadiriu, adj. ∅ cort, s.n. ceafæ, -e, s.f. "spatele gâtului" ∅ nucæ*, s.f. "cap" ∅ gât, s.n. "ceafæ, gât" "a-øi rupe gâtul" "a avea în cârcæ pe cineva" (fig.) "a pæcæli ♦ pe cineva" "a-l avea pe conøtiin_æ" "(a-i da) una peste ceafæ"

nucâ*, s.f.: lu-acâ_ai di nucâ. (l-am apucat de nucæ/ ceafæ); CAR., Stih., 12: ΢i câ§u pi nucâ unâ frân§â,/ uscatâ,/ greauâ di pumoara-anlui _i tricu... (mi-a cæzut pe ceafæ o frunzæ,/ uscatæ/, grea de povara anului ce a trecut... ); � _i-• i tricu pri-tu nucâ?! (ce-i trecu prin cap?).

zvercâ, -_i (zver-câ, /-_i), s.f. (3): u-ari zverca sânâtoasâ/ groasâ.(o are ceafa sænætoasæ/ groasæ/ tare); � fig.: øi-frea§i zverca! (øi-a rupt gâtul!); øi-lo zverca, fu§i! (øi-a luat gâtul, a plecat [= s-a cærat]!); � • i-armasirâ pi zvercâ fra_• i a_e• i ma ni_i• i. (i-au râmas în cârcæ fra_ii mai mici); � mi loaøi pi zvercâ. (m-ai luat pe gât [= m-ai pæcælit]); � s-mi-ai pi zvercâ! (sæ mæ ai pe conøtiin_æ).

zvircâreauâ, -ei (zvir-câ-rea-uâ, /-rei), s.f. (5): î• i trapsi unâ zvircâreauâ si-u _ânâ minti! (i-a tras una pe ceafæ s-o _inæ minte!).

ceai, -uri, s.n. "plante aromate" "lichidul infuzat cu ceai" "ceai medicinal" "ceai chinezesc/rusesc"

ceae, cei (cea-e, cei), s.f. (6a): dæ-¢i unâ ceae! (dæ-mi un ceai!); biui cei multi, câ fui arâ_itu. (am bæut ceaiuri multe, cæ am fost ræcit); � cei ti yitrie (ceaiuri medicinale); ceae di ti• iu/ di-ayeazmâ (ceai de tei/ de izmæ-mentæ); ceae di China/ di-Arusie (ceai chinezesc/ rusesc).

ceair, -uri, s.n. "poianæ ♦ , padinæ ♦ "

ciiri, -i (ci-i-ri, /-iri), s.f. (6a): callu paøti tu ciiri. (calul paøte în ceair); ciirea-i padi veardi. (ceairul este o padinæ verde).

cealma, -le, s.f. "turban" "øervet ♦ , turban" "basma ♦ , turban" " ~ , ~ " "cealma, turban"

cealmâ, -i (ceal-mâ, /-mi), s.f. (1): auøi• i øi-liga caplu cu cealmâ.(bætrânii îøi legau capul cu cealmaua); v a r. cealmæ, -a§, s.m. (3).

øirveti*, s.f.: celni_i• i chihâea§ bâga pi capu øirveti. (celnicii cæpetenii de sate puneau pe cap øervet).

cipâ, -i (cipâ, /-pi), s.f (1): auøi• i cipa¢i poartâ pi capu cipi. (bætrânii [aromâni] din Bulgaria poartæ pe cap turbane).

cârâmu, -uri (câ-râmu, câ-râ-muri), s.n. (1); reg. sârichi,-i (sâ-ri-chi, /-richi), s.f. (6a): caplu-nvârtitu cu sârichi (capul învârtit/ înfæøurat cu cealma).; reg.

ceapæ, -e, s.f. "legumæ iute la gust" "ceapæ rotundæ/lungu-

_eapâ, -i (_ea-pâ, /-pi), s.f (1): _eapâ veardi/ uscatâ (ceapæ verde/ uscatæ); _eapâ arocutâ, streasâ / scalonâ, di apâ (ceapæ rotundæ, tare / lunguia_æ [de Escalonia], de apæ); _eapa chisatâ s-bagâ pi-aranâ.

ciocænitoare

222

ia_æ ♦ " "coadæ de ceapæ verde" ∅ cepu_æ*, s.f. "musta_æ/rædæcinæ de ceapæ _ânæræ" "bulb" (de floare)

(ceapa pisatæ se pune pe ranæ); cu coadili/ cudi_âli di _eapâ veardi adræmu pitâ di _ipi_i. (cu cozile/ codi_ele de ceapæ verde facem plæcintæ de cepu_e*); barbâ di _eapâ (musta_æ de ceapæ); � — _i-i: unâ moaøi cu gru¢ilu tu locu? — _eapa! (— ce-i [ghicitoare]: o babæ cu bærbia-n pæmânt? — ceapa!); � e x p r.:nu fa_i câtu unâ _eapâ. (nu face nici cât o ceapæ/ nu valoreazæ nimic); � ari lilici _i-au _eapi la arâdâ_inâ. (existæ flori ce au cepe la rædæcinæ).

ceapcân, -æ, s.m.f. "(om) ræu, escroc, øiret" "vagabond ♦, om færæ cæpætâi" ∅ cæpcæun, s.m.

ceapcânu, -¢i; -nâ, -ni (ceap-cânu, /-câ¢i; /-câ-nâ, /-ni), s.m.f. (1,1): [omu] ceapcânu, aræu, øirimetu. ([om] ceapcân, ræu, øiret).

ceapatoreanu, -¢i; -nâ, -ni (cea-pa-to-reanu, /-rea¢i; /-rea-nâ, /-ni), s.m.f. (1,1): Gr. Aut.: niøti ceapatorea¢i lu-arupsirâ gardulu. (niøte vagabonzi l-au rupt gardul).

ceapcânærie, -i, s.f. "faptul de a fi ceapcân"

ceapcânlâchi, -i (ceap-cân-lâ-chi, /-lâchi), s.f. (6a): s-_âni di ceapcânlâchi. (se _ine de ceapcânærii).

ceapraz, -uri, s.n. "firet metalic, gæitan ♦ "

ceaprazu, -i (cea-prazu, /-pra-zi), s.n. (2): stra¢i cu ceaprazi galbini, scânti• ioasi (straie cu ceaprazuri galbene scânteietoare/ lucitoare).

cearæ, s.f. "produs sintetic/de albine, insolubil în apæ" "lumânare" "a avea pærul ca lumânæri" "a fi _eapæn ca lumânarea" "a fi recunoscætor cuiva"

_earâ (_ea-râ), s.f.sg.t.(1): _eara u facu alghinili i la fabricâ. (ceara o fac albinele sau la fabricæ); � eara _earâ tu fa_â. (era ca ceara la fa_æ).

_earâ, _eri (_ea-râ, _eri), s.f. (3): aprindu _eri la bisearicâ ti yii øi-ti mor_â. (aprind lumânæri la bisericæ pentru vii øi pentru mor_i); �e x p r .: peri• i • i-ari _eri, di nila_. (perii [= pærul] îi are ca lumânæri, de nespæla_i [ce sunt]); � eara tesu _earâ. (era întins/ mort ca lumânarea [drept, în_epenit]); � va s-• i-aprin§â _earâ ti buna _i _â fea_i. (trebuie sæ-i aprinzi o lumânare pentru binele ce _i-a fæcut).

cearcæn, -e, s.n. ∅ vânæt*, adj.

vinitu*, adj.: easti vinitu sum-oc• i. (este vânæt sub ochi/ are cearcæne).

cearøaf, -uri, s.n. "rufæ de pat/pæturæ/ plapumæ"

circeafi, -ehi (cir-cea-fi, /-cehi), s.f. (6a): circeafi albâ ti pi patu/ ti sum-iambulâ/ ti pi paplumâ (cearøaf alb pentru [pus] pe pat/ pentru [pus] sub cergæ/ pentru [pus] pe plapumæ).

ceartæ, -uri, s.n "discu_ie violentæ între persoane";∅ certare, s.vb. "ceartæ, discordie" ∅ [mâncæturæ*], s.f. "ceartæ" " " ~ , râcæ"; ∅ scâncet*, s. "ceartæ" "ceartæ, discu_ie"" "ceartæ, gælægie"" " ~ "

încâceari (în-câ-cea-ri, /-ceri), s.f. (vb), (6a): avea-ncâceari greauâ-n casâ, di si-alâsarâ. (aveau ceartæ grea în casæ, de s-au læsat [= au divor_at]); tutâ §uua-ncâceri. (toatæ ziua certuri).

mâcâturâ *, s.f.: au mari mâcâturâ-n casâ [s-mâcâ unu cu-alantu]. (au mare discordie-n casæ [se mænâncæ unul cu altul]).

încâciturâ, -i (în-câ-ci-tu-râ, /-turi), s.f. (3): fu mari-ncâciturâ! (a fost mare ceartæ!).

îngrâ¢i *, s.f.: au multâ-ngrâ¢i-n casâ. (au multæ ceartæ/ râcæ în casæ).

cârtiturâ, -i (câr-ti-tu-râ, /-turi), s.f. (3): avurâ cârtiturâ mari fra_• i.(au avut ceartæ mare fra_ii).

câvgæ, -a§ (câv-gæ, /-ga§), s.m. (3): di zboru-zboru, iasi câvgælu. (din vorbæ-n vorbæ, iese cearta); øi: câvgâturâ, r a r.

dâvâturâ, -i (dâ-vâ-tu-râ, /-turi), s.f. (3); id.; reg. giurgiunâ, -i (giur-giu-nâ, /-ni), s.f. (1); reg., r a r.

ciorbagiu

223

ceas, s.n. ∅ oræ, s.f. ∅ ceasornic, s.n.

ceasornic, -e, s.n. "obiect care aratæ trece- rea timpului" ∅ oaræ*, s.f. " ~ " "ceas(ornic) de mânæ/ buzunar/ perete" ∅ orologiu, s.n. ∅ acorda* (un instru- ment), vb. ∅ oræ*, s.f. "ceas" (timp)

oarâ*, s.f.: tata-¢i lo oarâ di-amalamâ. (tata mi-a luat ceas de aur); � — _i-i: suflitu nu-ari, øi-ca yiu adi• i? — oara! (— [ghici] ce-i: suflet nu are øi ca viu respiræ? — ceasornicul!); � _i oarâ spuni oara a ta?/ _i oarâ-i? (ce oræ aratæ ceasul tæu?/ cât e ceasul?).

sâhati, -æ_ (sâ-ha-ti, /-hæ_), s.f. (6a): auøu cu sâhati tu gepi, cu chiusteca di asimi pi cheptu (bætrân cu ceas de buzunar, cu lan_ul de argint pe piept); � agrâøi si-u øu_â/ si-u-curdhiseascâ* sâhatea. (a uitat sæ-l întoarcæ ceasul); � _i oarâ spuni sâhatea/ câtu-i sâhatea? (ce oræ aratæ ceasornicul/ cât e ceasul?); sâhati di mânâ/ gepi/ muru, uruloyi. (ceasornic de mânæ/ buzunar/ perete, orologiu); v a r. FC: sâati, sati.

ceasornicar, -i, s.m. "care reparæ ceasuri" " ~ "; ∅ ornicar, s.m.

sâhâtci, -ea§ (sâ-hât-ci, /-cea§), s.m. (3): sâhâtcilu li-ndrea§i sâhæ_li asparti. (ceasornicarul [le] reparæ ceasurile stricate); înv.

urluyæ, -a§ (ur-lu-yæ, /-ya§), s.m. (3): id. ceaøcæ, -i, s.f. "cupæ ♦ ; con_inutul ei" ∅ felegean*, tas, s.n. "ceaøcæ"

fligeanæ*, s.f.: beau unâ fligeanâ di cafe. (beau o ceaøcæ de cafea).

scafâ*, s.f.: beau unâ scafâ di cafe. (beau o ceaøcæ de cafea). ceaøcâ, ceøti (ceaø-câ, ceø-ti), s.f. (3); id.; (?)

ceatal, s.n. ∅ furculi_æ, s.f.

ceatæ, -e, s.f. "grup de oameni/ pæsæri/ câini"; ∅ bandæ, s.f. ∅cârd, ∅ buluc, s.n. "cor ♦ ce _ine isonul"

ceatâ, ceti (cea-tâ, ce-ti), s.f. (1): ceatâ di furi/ di câ¢i (ceatæ de ho_i/ de câini); BOGA, Veac, 281: celni_i• i anvârliga_i di ceatæ. (celnicii înconjura_i/ asedia_i de ceatæ [de furi]); ceti-ceti yinea Tur_i• i. (cete-cete veneau turcii); � cându cântâ fârøiro_• i, ceata _âni boa_ea. (când cântæ færøero_ii, ceata/ corul _ine isonul); v a r. pl. ceati.

cea_æ, -uri, s.n. "umezealæ, neguræ* ♦ " "cea_æ"; ∅ pâclæ, s.f.

negurâ*, s.f.: mun_â acupiri_ di neguri (mun_i acoperi_i de neguri/ ce_uri); easti negurâ nafoarâ. (este cea_æ afaræ).

câtâhnie, -i, s.f.; ? (cf. DDA, s.v. cætæhnie). ceauø, -i, s.m. "sergent" " ~ major"

ceauøu, -i (cea-uøu, -i), s.m. (1): ceauølu eara sergentu la Tur_i. (ceauøul era sergent la turci).

ceauø-baø (ceauø-baø), s.m. cp. (1); înv. cec, -uri, s.n. "foaie de platæ"

cecu, -uri (cecu, ce-curi), s.n. (1): î¢i deadi cecu, nu pâra§. (mi-a dat cec, nu bani); N (cf. rom. cec, fr. cheque, engl. check).

ceda, vb. "a renun_a ♦ la ceva" ∅ læsa*, vb. ∅ face*

alasu*, vb.: ma-alasâ øi-tini! (mai lasæ/ cedeazæ øi tu!). facu* cali, loc.vb.: omlu va s-facâ cali, s-nu u _ânâ tutu pi-a lui.(omul trebuie sæ facæ cale/ sæ cedeze, sæ nu o _inæ tot pe a lui); ta_i, fæ cali! (taci, cedeazæ!); fæ-ti ma ¢icu/ nicâ! (fæ-te mai mic/ micæ!).

ceh, -æ, s.m.f., adj. "locuitor al Cehiei"

Cehu, -i; -â, -i (cehu, cehi; ce-hâ, -hi), s.m.f., adj. (4a): Cehi• i bânea§â tu Cehie. (cehii træiesc în Cehia); N.

cel, cei, art.adj.m.sg.pl. ∅ acela; aceia, pr.dem.

ciocænitoare

224

celar, -e, s.n. (pop.) "pivni_æ, izbæ ♦ " ∅ chiler*, s.n. "celar, magazie"

_ilaru, -i (_i-laru, /-la-ri), s.n. (2): _ilarlu-i unâ, chilarea-i altâ.(celarul; e una, chilerul* e alta): _ilarlu-i sum-casâ, easti ti caøuri, moari, yinu, ma chilarea-i în casâ, ti stra¢i, iambuli, di tuti. (celarul e sub casæ, este pentru caøuri/ brânzeturi, varzæ acræ, vin, iar chilerul e în casæ, pentru straie/ haine, cergi, de toate).

mâzæ, -a§ (mâ-zæ, /-za§), s.m. (3): leamnili li _ânea tu mâzæ. (lemnele le _ineau în celar/ magazie).

celælalt, -æ, pr.adj.dem. "cel mai îndepærtat din douæ obiecte/ fiin_e" ∅ cestælalt, pr.adj.dem.

alantu, -_â; -tâ, -ti (a-lan-tu, /-_â; /-tâ, /-ti), pr.adj.dem.m.f.sg.pl.: → pr.: cându zburaøti alantu va s-ta_i. (când vorbeøte celalalt trebuie sæ taci); s-nu •eai lucrulu alântui! (sæ nu iei lucrul altuia!); → adj.: c•eamâ-lu alantu ficioru! (cheamæ-l pe celælalt [bæiat]!); cu unâ mânâ _â da, cu-alantâ _â •ea. (cu o mânæ î_i dæ, cu cealaltæ î_i ia); nu cu aestu, cu-alantu yeatru va si zburæøti. (nu cu acesta, cu celælalt doctor trebuie sæ vorbeøti); v a r. reg. alandu.

celærel, -e, s.n., dim. "celar ♦ mic" (pop.)

_ilâricu, -_i (_i-lâ-ricu, /-ri-_i), s.n. (2); dim. _ilâruøu, -i (_i-lâ-ruøu, /-ru-øi), s.n. (2); dim.

celibat, s.n. "faptul de a fi celibatar/ becher ♦ "

bichirea_â, -e_ (bi-chi-rea-_â, /-re_), s.f. (3): nu ti sâturaøi di bichirea_â/ ninsurari? (nu te-ai sæturat de a fi becher?).

bichirlâchi, -i (bi-chir-lâ-chi, /-lâchi), s.f. (6a); id. celibatar, -æ, s.m.f. ∅ becher, neînsurat, nemæritatæ, s., adj.

cel mai, cea mai (+ adj) (superl. rel.) "cel/cea mai bun/bunæ" " ~ "

ma + adj. + art.encl.: ma bunlu di tu_ eara ¢iclu ficioru. (cel mai bun din[tre] to_i era feciorul cel mic); Musilu u-adra ma buna lâcumi di Hrupiøti. (Moise [îl] fæcea cel mai bun locum/ rahat din Hrupiøti).

nai ma + adj. + art.encl.: easti nai ma muøata featâ din hoarâ.(este cea mai frumoasæ fatæ din sat); reg. (influen_æ bg., la cei din Bulgaria).

[celnic, -i ], s.m. "cap de familii pæstoreøti, posesor de oi multe" ∅ chehaia, s.f. "so_ia celnicului" "boieroaicæ ♦ " "(mai) mul_i celnici" "rangul de 'celnic' " "de celnic, specific celnicului"

celnicu, -_i (cel-nicu, /-ni_i), s.m. (1): celniclu eara la Armâ¢i caplu a fume• iloru di picurari. (celnicul era la aromâni capul famiilor de pæstori); celni_i• i eara øi-chihâea§ tu hori. (celnicii erau øi chehaiele/ cæpetenii de/ în sat); v a r. cilnicæ, -a§, s.m.

cilnicoa¢i, ~ (cil-ni-coa-¢i, ~ ), s.f (9): cilnicoa¢ea-i niveasta a celniclui. ( ' ~ ' este nevasta celnicului); � bânea§â ca cilnicoa¢i.(træieøte [bine], ca o ' ~ ').

cilnicami (cil-ni-ca-mi), s.f. sg.t. (6a): si-avea adunatâ multâ cilnicami. (se adunaseræ mul_i celnici); col.

cilnicatâ (cil-ni-ca-tâ), s.f. sg.t. (1): cilnicata va • i-u da a hi• i-sui a_elu marili. (rangul de 'celnic' i-l va da fiului cel mare).

cilnichescu, -eøti; -eascâ, -eøti (cil-ni-ches-cu, /-cheø-ti; /-cheas-câ, /-cheø-ti), adj. (3a); banâ cilnicheascâ/ stra¢i cilnicheøti (via_æ/ straie [= haine] de celnic).

celt, -æ, s.m.f. "locuitor strævechi din Europa de vest; gal"

celtu, -_â; -tâ, -ti (cel-tu, /-_â; -tâ, /-ti), s.m.f., adj. (4a): Cel_â• i furâ ginti vec•i di-tu Galie, apitrusi_ di Roma¢i. (cel_ii au fost ginte vechi din Galia, ocupa_i de romani); N.

ciorbagiu

225

celulæ, -e, s.f. "element de bazæ al structurii fiin_elor" ∅ chilie,închisoare,s.f.

celulâ, -i (ce-lu-lâ, /-li), s.f. (1): tutu _i-i yiu [omu, nima• iu, plantâ] easti faptu di miliu¢i di celuli. (tot ce e viu [om, animal, plantæ] este fæcut din milioane de celule); N.

cenac, -uri, s.n. "strachinæ ♦ de lut ars"

cinacu, -_i (ci-nacu, /-na-_i), s.n. (1): PAP., L, 472: øi-amiødo• i mâcæ dit un cinac. (amândoi mænâncæ dintr-un cenac [= din aceeaøi strachinæ); v a r. cinacâ/ cinachi; reg.

centaur, s.m.∅ satir,s.m. centigram, -e, s.n. "a suta parte din gram"

centigramu, -i (cen-ti-gramu, /-gra-mi), s.n. (2): unu gramu ari unâ sutâ di centigrami; a b r.: ctg ; N.

centilitru, -i, s.m. "a suta parte din litru"

centilitru, -i (cen-ti-li-tru, /-tri), s.m. (1): unu litru ari unâ sutâ di centilitri; a b r.: cl ; N.

centimetru, -i, s.m. "a suta parte din metru" "centimetru pætrat" "centimetru cub"

centimetru, -i (ce-ti-me-tru, -tri), s.m. (1): unu metru ari unâ sutâ di centimetri; unu centimetru patratu ari patru mær§i¢i di unu centimetru; unu centimetru cubu ari patru fa_â di unu centimetru patratu; a b r.: cm : N.

central, -æ, adj.; adv. "care se aflæ în centru"

centralu, -li; -lâ, -li (cen-tralu, /-trali; /-tra-lâ, /-li), adj. (4a), adv.: →adj.: locu centralu; � fig.: idee centralâ; încâl§ari centralâ; → adv. sta centralu; N.

centru, -e, s.n. "cruce*♦, zenit; mijloc" "platou, loc gol; centru" ∅ codru*, s.m. "mijloc* ♦ , centru" "în mijlocul + G" "târg ♦ ; centru" ∅ pia_æ*, s.f.

cru_i*, s.f.: soarili-i la cru_i. (soarele-i la cruce/ zenit); � tu cru_ea a hoarâ•ei (în centrul satului).

codru*, s.m.: auøi• i si-aduna tu codru, la muabeti. (bætrânii se adunau în centru, la taifas).

mesi*, s.f.: la noi, pita u ta•i di-tu mesi pânâ tu mær§i¢i. (la noi, plæcinta o taie din mijloc/ centru pânæ la margini); → bisearica-i tu mesea di hoarâ. (biserica este în mijlocul/ centrul satului).

pâzari*, s.f.: mi ducu tu pâzari. (mæ duc în târg/ centru). centru, -i (cen-tru, /-tri), s.n. (2): mi ducu-n centru; New York easti centrulu a lumi•ei. (N.Y. este centrul lumii); N.

centuræ, s.f. ∅brâu, s.n. ∅ curea, cingætoare, s.f.

cenuøar, -i, s.m. "cel care adunæ cenuøæ" " 'sertar' pentru cenuøæ"

cinuøaru, -i (ci-nu-øaru, /-øari), s.m. (1): cinuøarlu eara omlu _i aduna cinuøi. (cenuøarul era omul ce strângea cenuøæ); �cinuøa di-tu sobâ cade tu cinuøaru. (cenuøa din sobæ cade în cenuøar), SN.

cenuøæ, s.f. "ce ræmâne dupæ ardere" "særac" ∅ spuzæ*, s.f. "a-øi face parte" ∅ încenuøa, vb. "a se umple de cenuøæ" "spuzæ* ♦ "

cinuøi (ci-nu-øi), s.f. sg.t. (6a): CAV., 921, c[e]ænuøæ; cinuøi di lemnu arsu/ di carti arsâ (cenuøæ de lemn ars/ de hârtie arsæ); �e x p r.: nu-ari ni_i cinuøi tu vatrâ. (nu are nici cenuøæ în vatræ [= este særac de tot]); � cathi unu cinuøa câtrâ elu u tra§i. (fiecare cenuøa/ spuza* spre el o trage [ îøi face parte]); � halali s-hibâ øi-limba tu cinuøi! (halal sæ fie øi limba în cenuøæ [= sæ fie de pomanæ øi sæ nu spui la nimeni cæ ai dat]).

sprunâ*, s.f: cinuøa caldâ-i sprunâ; v a r. ræsp. spurnâ. cenuøiu, -e, adj. ∅ murg*

murgu*, adj.: iambulâ murgâ (cergæ murgæ/ cenuøie).

"de culoarea cenuøii" "gri"; "întunecat" ∅ încenuøa, -are, -at ∅ griv, siv, sur, adj.

încinuøatu, -_; -tâ, -ti (în-ci-nu-øatu, /-øa_; /-øa-tâ, /-ti), adj. (4a): PERD., 105: Pri loclu a vostru ncinuøat/ Scântea• i vâ-i hârsirea/ Ma eu di moarti niaspâreat/ Strâbat nimârdzinirea . (traducere din Mihai Eminescu, 'Luceafærul', ultima strofæ).

ciocænitoare

226

cenuøotcæ, s. invar. "care stæ pe lângæ vatræ/ leneø"

cacavatrâ, -ea¢i (ca-ca-va-trâ, /-trea¢i), s.m.cp., sg. f. (1), pl.m. col. (5): easti unu cacavatrâ/ îlu øu_â jarlu pi ningâ vatrâ/ leaniøu/ _i sta ningâ mu•eari (este un/ o cenuøotcu, îl suceøte jarul pe lângæ vatræ/ leneø,-æ/ ce stæ lângæ muiere/ bærbat).

cenzuræ, -i, s.f. "control; vizæ de control"

cenzurâ, -i (cen-zu-râ, /-zuri), s.f. (3): la comuniøti, cenzura lipseaøti si-u veadâ i_i carti _i iasi. (la comuniøti, cenzura trebuie sæ o vadæ orice carte ce iese/ apare); N; ( < RL).

cep, -uri, s.n. "gauræ datæ la butoi" "lemn care astupæ gaura" " ~ " "a curge continuu" ∅ canea, s.f.

cepu, -uri (cepu, ce-puri), s.n. (1): deadi cepu la buti/ bâgæ cepu di lemnu. (a dat cep la bute/ a pus cep de lemn).

tilu, -uri (tilu, ti-luri), s.n. (1): curâ §amâ di moari di la tilu. (curge zeamæ de moare/ varzæ acræ de la cep); � e x p r.: curâ tilu di nâsâ. (curge cep/ mereu din ea [sângele]); � s-cufureaøti tilu. (se cufureøte cep/ continuu).

cepchen, -e, s.n. "ilic ♦ de purtat pe umeri" (înv)

cipchenu, -ni (cip-chenu, /-che-ni), s.n. (2): cipchenlu-i ilechi cu yâitæ¢i, cu mâni_i disicati. (cepchenul este un ilic cu gæitane, cu mânici despicate); v a r. cipcheni, -¢i, s.f.

cepu_æ, -e, s.f., dim. "ceapæ micæ, verde sau uscatæ" (dim)

_ipicâ, -_i (_i-pi-câ, /-_i), s.f. (1): _ipica-i _eapâ ¢icâ [veardi i uscatâ] (cepu_a-i ceapæ micæ [verde sau uscatæ]); adræmu pitâ di _ipi_i ver§â, tiniri. (facem plæcintæ din cepu_e verzi, tinere); dim.

cer, -i, s.m. "arbore cu lemn tare"

_eru, -i (_eru, _eri), s.m. (1): _erlu-i unâ soe di cupaciu. (cerul este un soi de stejar); bot.

cer, -uri, s.n. "bolta (cereascæ), cu aøtrii ei; atmosfera de deasupra pæmântului" "cer" ∅ Dumnezeu*, s.m. "cer"

_eru, -uri (_eru, _e-ruri), s.n. (1): CAR., Litgh., 33, I: O amiræulu a _erru[ri]lor... ; O tatulu anostru _i eøti [-n] _eru... (O, împæratul cerurilor...; O tatæl nostru ce eøti în cer... ); _erlu-i albastru/ easti niuratu. (cerul e albastru/ este înnorat); CAR., Stih., 88: _i ciudie!/ §â_i _erlu ari lunâ/ øi... easti poezie! (Ce minune [Ce ciudat!] Zici cerul are lunæ/ øi ... este poezie!).

Dumni§æ*, s.m.: NEA ZOI: si scularâ mul_â niori øi-nvâlirâ Dumni§ælu. (s-au sculat/ pornit mul_i nori øi l-au învelit cerul).

urano, -a§ (u-ra-no, /-na§), s.m. (3); reg. cerb, -i, s.m. "mamifer de pædure cu coarnele ramificate" "cerboi, cerb mascul"

_erbu, -ghi (_er-bu, /-ghi), s.m. (1): _erbulu-i _apu di munti, cu coarnili ca lumæchi. (cerbul e un _ap de munte, cu coarnele ca niøte crengi); zool.

_irbo¢iu, -o¢i (_ir-bo¢iu, /-bo¢i), s.m. (1): _erbu mascuru, _irbo¢iu. (cerb mascul, cerboi); zool.

cerbiøor, -i, s.m. "pui de cerb"

_irboplu, -• i (_ir-bo-plu, /-p• i), s.m. (1): _irboa¢ea avea fitatâ doi _irbop• i. (cerboaica fætase doi cerbiøori); zool.; dim.

cerboaicæ, -e, s.f. "cerb femelæ"

_earbâ, -i (_ear-bâ, /-bi), s.f. (1): _earba esti theamina a _erbului.(cerboaica este femela cerbului); zool.

" ~ " _irboa¢i, - ~ (_ir-boa-¢i, ~ ), s.f. (9): aclo s-discurmâ _irboa¢ili.

(acolo se odihnesc cerboaicele); zool. cerc, -uri, s.n. "formæ geometricæ rotundæ"; "cerc de butoi" ∅ brâu*,roatæ, arie, s.n./f. "cerc; dungæ ♦ rotundæ"

_erc•iu, -uri (_er-c• iu, /-c• iuri), s.n. (1): _erc• iulu easti arocutu. (cercul este rotund); ficiori• i si-agioacâ cu _erc• iulu. (bæie_ii se joacæ cu cercul); � lumea stâtea _erc• iu di mutrea. (lumea stætea cerc de privea); � î• i câ§u unu _erc• iu a buti•ei. (i-a cæzut un cerc butiei).

yiru, yiri (yiru, yi-ri), s.n. (2); reg.; r a r.

ciorbagiu

227

cercel, -i, s.m. "podoabæ pentru urechi" "cercel" ∅ cârlig, s.n. "cercel" "toartæ ♦ de cercel"

_ir_elu, -eali (_ir-_elu, /-_ea-li), s.n. (2): _ir_elu di ureac• i. (cercel de ureche); (?) .

veari, veri (vea-ri, veri), s.f. (6a): featili poartâ veri la urec• i. (fetele poartæ cercei la urechi); 'veari' easti zboru latinescu. (' ~ ' este cuvânt latinesc); v a r. veru, veri.

minghiuøu, -i (min-ghiuøu, /-ghiuøi), s.m. (1): §â_emu ma multu 'minghiuøu' di 'veari' i '_ir_elu'. (zicem mai mult/ des ' ~ ' decât ' ~ ' sau 'cercel').

turtoari, -i (tur-toa-ri, -tori), s.f. (6a): ¢i si-arupsi turtoarea di minghiuøu. (mi s-a rupt toarta de la cercel).

cerceta, vb. "a analiza bine" ∅ cæuta*, vb. "a cerceta" ∅ cerne*, vb. "a cerceta, a analiza" "a cerceta, a controla, a analiza"

caftu*, vb.t: lipseaøti si-u caftu aestâ luyurie, ta si-aflu averlu.(trebuie sæ cercetez acest lucru, ca sæ aflu adeværul); tatâ-su • i-u câfta mintea a ficiorlui. (taicæ-su îi cerceta mintea bæiatului).

în_ernu*, vb.t: în_irne_-u ghini ipothisea, s-vide_ _i curâ. (cerne_i-o/ cerceta_i-o bine chestiunea, sæ vede_i ce curge [= se întâmplæ]).

xitâxescu, -iri, -ii, -itâ (xi-tâ-xes-cu, /-xi-ri, /-xii, /-i-tâ), vb. (4b) t: u mutri ghini, u xitâxi ghini, u-arisi feata. (a privit-o bine, a cercetat-o bine, a plæcut-o pe fatæ); reg.

cercete§u, -ari, -ai, -atâ (cer-ce-te§u, /-ta-ri, /-tai, /-ta-tâ), vb. (1b) t: poli_ia cercetea§â cari furâ di-tu mâyâzie. (poli_ia cerceteazæ care/ cine a furat din magazin); N.

cercetare, s.f.vb. (cæutat, s.n.vb) "faptul de a cerceta" ∅ cæutare*, s.f.vb. "faptul de a cerceta" ∅ cernere*, s.f. " ~ " "cercetare, faptul de a cerceta" "cercetare" "anchetæ (de poli_ie, de lingvisticæ etc.)" "analizæ"

câftari*, s.f.vb.: averlu va câftari ghini. (adeværul trebuie cæutat bine); ti câftari li câftarâ ghini tuti cær_âli. (de cæutat le-au cæutat bine toate cær_ile).

în_irneari*, s.f.vb.: ti-n_irneari lu-n_irnumu ghini xenlu. (de cernut/ cercetat l-am cernut/ cercetat bine pe stræin).

xitâxeari (xi-tâ-xea-ri), s.f.vb.; id. xetaxi (xe-ta-xi), s.f. sg.t. (6a): multâ xetaxi ti-ahâtu ¢icu lucru! (multæ cercetare pentru atât de mic lucru!); v a r. xetasi.

cercetari, -æri (cer-ce-ta-ri, /-tæri), s.f. (6a): fea_irâ multi cercetæri s-veadâ cari-lu vâtâmæ. (au fæcut multe cercetæri sæ vadæ cine l-a ucis); � Gustav Weigand fea_i cercetæri ti limba armâneascâ. (G. W. a fæcut cercetæri pentru limba aromâneascæ); N.

cercetat, -æ, adj. "care este controlat, analizat"; ∅ cæutat*, adj.

câftatu*, adj.; v. ex. infra. în_irnutu*, adj.; v. ex. infra. xitâxitu, -_; -tâ, -ti (xi-tâ-xitu, /-xi_; /-xi-tâ, /-ti), adj. (4a): ahâtu

∅ cernut*, adj. "controlat, analizat" "cercetat etc."

xitâxi_ furâ lai• i Armâ¢i tu comunismu! (atât de cerceta_i au fost bie_ii aromâni în comunism!).

cercetatu, -_; -tâ, -ti (cer-ce-tatu, /-ta_; /-ta-tâ, /-ti), adj. (4a): lucrulu cercetatu ghini spuni ma nâpoi averlu. (lucrul cercetat bine aratæ la urmæ adeværul); N.

cercevea, -le, s.f. "ramæ ♦ de geam, la fereastræ";∅ chenar, s.n.

circive, -ea§ (cir-ci-ve, /-vea§), s.m. (3): putri§â circivelu di fireastrâ/ firidhâ. (a putrezit cerceveaua de la fereastræ); v a r. ciurciuve/ giurgiuve.

ciocænitoare

228

cerchez, -æ, s.m.f., adj. "locuitor din Cerchezia" "turc/ albanez musulman cælære_" (înv)

circhezu, -zi; -zâ, -zi (cir-chezu, /-chezi; /-che-zâ, /-zi), s.m.f. (1,1,), adj. (4a): circhezi• i suntu mileti tur_eascâ di-tu Asie.(cerchezii sunt neam turcesc/ musulman din Asia); � ia un-circhezu turcu i arbinesu? _i yini câvalâ. (iatæ un cerchez turc sau albanez? ce vine cælare).

cerchezime, s.f. "cerchezi mul_i"

circhizami (cir-chi-za-mi), s.f. sg.t. (3): avea multâ circhizami tu hoara a_ea. (era multæ cerchezime în satul acela).

cerdac, -uri, s.n. "balcon ♦, prispæ ♦ ; construc_ie înaltæ pentru pazæ"

cirdachi, -æchi (cir-da-chi, /-dæchi), s.f. (6a): cirdachi di casâ/ di ayi¢i (cerdac de casæ/ înalt, de vie); iøii tu cirdachi. (am ieøit în cerdac); v a r. ciurdachi.

cere, vb. "a încerca sæ ob_ii ceva de la cineva" "a cerøi" ∅ cerøetor, s.m. "a cerøi"; ∅ cæuta*, vb. "a cere ceva"" "a cere în cæsætorie" "a cerceta ♦ " "a cere o explica_ie" "a cere" " ~ , a chema, a trimite vorbæ"; ∅ porunci*, vb.

_eru, _eariri, _irui, -utâ (_eru, _ea-ri-ri, _i-ru i, /-ru-tâ), vb. (3a) t: _iremu ¢ila a ta, Doamne! (cerem mila ta, Doamne!); � COD., 80 (apud DDA, s.v): ¢irdzea di _irea. (mergea de cerøea); � e x p r.: cari _eari nu cheari, ma ni_i numâ bunâ nu-ari/ necâ-i tr-alâvdari. (cine cere nu piere, dar nici nume bun nu are/ nici nu e de læudat); r a r.

caftu*, vb. i/t: → i: s-du_i di caftâ di la unu la-alantu. (se duce de cerøeøte de la unul la altul); → t: caftâ--• i ali vi_inâ unâ sitâ di fârinâ! (cere-i vecinei o sitæ de fæinæ!); � s-dusirâ si-u caftâ-nveastâ. (s-au dus s-o cearæ de nevastæ); � voi si-• i caftu mintea. (vreau s-o încerc/ cercetez); � nu-• i lu câftai zborlu. (lit.: nu i l-am cerut cuvântul [= nu i-am cerut explica_ii pentru cuvintele spuse]).

dimându*, vb. t: î• i dimândæ luplu feata. (i-a cerut lupul fata); dimânda_ yeatrulu, câ moari lali. (cere_i/ chema_i doctorul, cæ moare unchiul).

cereale ∅ grâne, s.n.pl. ceremonie, -i, s.f. "slujbæ religioasæ, ritual" "paradæ, serbare solemnæ" " ~ "

_irimo¢i, -i (_i-ri-mo-¢i, /-mo¢i), s.f. (6a): _irimo¢i armâneøti(ceremonii aromâneøti); înv.

ceremonie, -i (ce-re-mo-ni-e, -nii), s.f. (6b): ceremonie oficialâ (la bisearicâ, la universitati etc); N.

cerere, -i, s.f. "dorin_æ, poruncæ* ♦ " "faptul de a cere" ∅ poruncæ*, s.f. cerere, s.f.vb. (cerut, s.n.vb)

dimândatâ*, s.f.: adrarâ cumu-• i fu dimândata. (au fæcut cum i-a fost cererea/ dorin_a lui).

dimândâciuni*, s.f.: voi s-_â facu unâ dimândâciuni. (vreau sæ-_i fac o cerere).

_ireari (_i-rea-ri), s.f.vb. (6a): ti _ireari _iru omlu câtu s-ti-alasâ inima. (de cerut a cerut omul cât sæ te lase inima); r a r.

"faptul de a cere, cerøirea/ cerøitul" "de cerut... "

câftari*, s.f.: câftarea nu-i muøatu lucru. (cerutul nu-i frumos lucru); nu va câftari a vârnui _iva. (nu trebuie cerut nimænui nimic); voru câftari lucrili _i li-mprumutæ. (trebuie cerute lucrurile ce le-a împrumutat); → ti câftari nu caftâ. (de cerut nu cere).

ceresc, -æ, adj. "ca din cer*" ∅ dumnezeiesc, adj.

ca din _eru*, perifr.: vini unâ lu¢inâ ca din _eru. (a venit o luminæ ca din cer/ cereascæ).

ciorbagiu

229

cergæ, -i, s.f. "pæturæ groasæ, de lânæ, cu/ færæ floc ♦ " "a fi 'cergæ'/înnorat" "cergæ færæ floace" "a se vârî în aøternut" "cergæ cu floace/ mi_oasæ"

ciorgâ, -§i (cior-gâ, /-§i), s.f. (3): ciorga-i acupirimintu grosu, di lânâ arudâ. (cerga este acoperæmânt gros, de lânæ moale);ciorgâ cu/ fârâ floa_i (cergæ cu/ færæ floace); � Gr. Aut.: _erlu niuræ, s-fea_i ciorgâ, va s-da ploae. (cerul s-a înnorat, s-a fæcut [ca o] cergæ, are sæ plouæ).

doagâ, do§i (doa-gâ, do§i), s.f. (3): doaga nu-ari floa_i. (' ~ ' nu are floace); � mi bagu tu doagâ. (mæ bag/ vâr în aøternut).

iambulâ, -i (iam-bu-lâ, /-li), s.f. (3): iambula easti totâna-nflucatâ. (' ~ ' este totdeauna cu floace).

cerne, vb. "a trece prin sitæ" "a ploua cernut" "a verifica ceva/pe cineva, a cerceta ♦ " "a analiza/ insista"

în_ernu, în_earniri, în_irnui, -utâ (în-_er-nu, / în-_ear-ni-ri, / în-_ir-nu i, /-nu-tâ), vb. (3a) i/t: → i: unâ ploae minutâ _i-n_earni §uuâ-noapti. (o ploaie mæruntæ ce cerne zi øi noapte); → t: u-n_ernu fârina di trei ori. (o cern fæina de trei ori); � în_irne_-lu ghini aestu omu! (cerne_i-l bine pe acest om!); � em, nu li-n_earnâ øi-ahâtu! (pæi, nu le mai cerne/ analiza/ nu mai insista atât!); v a r. _ernu; reg.: în§ernu

cernealæ, -uri, s.f. "lichid colorat folosit la scris" "a nu se irosi"

milani, -æ¢i (mi-la-ni, /-læ¢i), s.f. (6a): scriu cu milani lae. (scriu cu cernealæ neagræ); � avu unâ tihi di milani! (a avut un noroc de cernealæ![= negru]); � eh, nu stau si-¢i cheru milæ¢ili ti nâsâ! (ei, nu stau sæ-mi pierd/ risipesc cerneala [= mintea] pentru ea!).

cernere, s.f.vb. (cernut, s.n.vb) "ac_iunea de a cerne/ analiza/cerceta/insista"

în_irneari (în-_ir-nea-ri), s.f.vb. (6a): sitâ ti-n_irneari fârina (sitæ de cernut fæina); � nu voru-n_irneari ahâtu tuti. (nu trebuie cernute/ analizate atât toate); � eara unâ-n_irneari bunâ di ploae.(era o cernere bunæ de ploaie); v a r. _irneari.

cernut, -æ, adj. "care e dat prin sitæ" "ploaie cernutæ, mæruntæ" "om rafinat, fin" ∅ trecut*, adj. "trecut prin sitæ, cernut"

în_irnutu, -_; -tâ, -ti (în-_ir-nutu, /-nu_; /-nu-tâ, /-ti), adj. (4a): fârinâ-n_irnutâ di doauâ ori (fæinæ cernutæ de douæ ori); � da unâ ploae-n_irnutâ (dæ o ploaie cernutæ [= plouæ cernut]); � fig.: easti omu-n_irnutu aestu. (este om cernut/ fin acesta); v a r. _irnutu.

tricutu tu sitâ, perifr.: � CAR., Stih., 26, poet.: Tu oara di-amur§itâ/ — aburu tricutu tu sitâ. (în ceasul amurgului — abur trecut prin sitæ).

cerøetor, -e, s.m.f. "care cerøeøte" " ~ " "care cere pâine/mâncare" "cerøetor" " ~ "

_iritoru, -ori; -toari, ~ (_i-ri-toru, /-tori; /-toa-ri, ~ ), s.m.f. (1,9):unu _iritoru caftâ ti mâcari. (un cerøetor cere de mâncare).

_irito¢iu, -o¢i; -oa¢i, ~ (_i-ri-to¢iu, /-to¢i; /-toa-¢i, ~ ), s.m.f. (1,9); id.

_ârâpânu, -¢i; -nâ, -ni (_â-râ-pânu, /-pâ¢i; /-pâ-nâ, /-ni), s.m.f. (1,1); id.

dhicu¢earu, -i; -â, -i (dhi-cu-¢earu, /-¢eari; /-¢ea-râ, /-ri), s.m.f. (1,1): nu-ari Armâ¢i dhicu¢eari! (nu existæ aromâni cerøetori!).

" ~ " "cerøetor" ∅ _igan*, s.m.

zic•earu, -i; -â, -i (zi-c•earu, /-c•eari; /-c•ea-râ, /-ri), s.m.f. (1,1); reg.

pitaciu, -i; -i, ~ (pi-taciu, /-taci; /-ta-ci, ~ ), s.m.f (1,9); reg., r a r. ghiftu*, s.m.f.: unâ ghiftâ _i caftâ _iva pâni. (o cerøetoare/ _igancæ ce cerøeøte ceva pâine).

cerøetorie, -i, s.f. "faptul de a cerøi"

dhicu¢irlâchi, -i (dhi-cu-¢ir-lâ-chi, /-lâchi), s.f. (6a): s-_âni di dhicu¢irlâchi. (se _ine de cerøetorii); � nu-ari s-ve§ dhicu¢irlâchi la Armâ¢i. (nu po_i sæ vezi/ nu existæ cerøetorie la aromâni).

ciocænitoare

230

cerøetorime , s.f. "mul_i cerøetori"

dhicu¢irami (dhi-cu-¢i-ra-mi), s.f.sg.t. (3): si-avea adunatâ multâ dhicu¢irami. (se adunase multæ cerøetorime).

cerøi, vb. "a cere de pomanæ" ∅ cere*, vb. "a cerøi" "a cere ♦ / a cerøi" ∅ cæuta*, vb.

_eru*, vb. i: COD., 80 (apud. DDA, s.v): ¢ir§ea di _irea. (mergea de cerøea); agiumsi s-_earâ. (a ajuns sæ cerøeascæ).

cirøescu, -iri, -ii, -itâ (cir-øes-cu, /-øi-ri, /-øii, /-øi-tâ), vb. (4b): PAP., L., 790: ... fumea•ea-• i las si zghilea øi s-cirøa træ næ mîøcæturæ di pîni. (familia-i las' sæ fi urlat øi sæ fi cerøit pentru o muøcæturæ/ îmbucæturæ de pâine!).

caftu*, vb.: iasi-n cali øi caftâ. (iese în cale/ drum øi cere/ cerøeøte); caftâ ca ghiftâ. (cerøeøte ca o _igancæ).

cerøire, s.f.vb. (cerøit, s.n.vb.) "ac_iunea de a cerøi" ∅ cerere*, s.f.vb. ∅ cæutare*, s.f.vb.

_ireari *, s.f.vb. (6a): bânea§â di _ireari. (træieøte din cerøit); _irearea nu-i bunâ. (cerøirea/ -tul nu e bun [= nu e frumos]).

cirøeari (cir-øea-ri), s.f.vb. (6a): nu u va cirøearea. (nu-i place cerøirea).

câftari*, s.f.vb.: ti câftari nu caftâ, ma •ea macâ-• i dai. (de cerøit nu cerøeøte, dar ia dacæ-i dai).

cerøit, -æ, adj. "care este cerøit/cerut" "cerut* ♦ , cerøit" ∅ cæutat*, adj.

_irutu, -_; -tâ, -ti (_i-rutu, /-ru_; /-ru-tâ, /-ti), adj. (4a): easti pâni _irutâ, nu-i asudatâ! (este pâine cerøitæ, nu-i asudatæ!).

câftatu*, adj.: mâcari câftatâ di la mini di la tini (mâncare cerøitæ de la mine, de la tine).

certa, vb. "a dojeni pe cineva" "a se certa" "a (se) certa" ∅ câr-mâr, interj. "a se încâlci ♦ pærul" ''a se certa ca râul cu pietrele/ca câinele cu pisica" "a se certa ræu de tot" "a strica prietenia"

în_ertu, în_irtari, -ai, -atâ (în-_er-tu, în-_ir-ta-ri, /-tai, /-ta-tâ), vb. (1a), t/r: → t: u-n_irtai hi• i-mea. (am certat-o pe fie-mea); → r: si-n_irtarâ doauli suræri. (s-au certat cele douæ surori); r a r.

încaciu, încâceari, -ceai, -ceatâ (în-caciu, /-câ-cea-ri, /-ceai, /-cea-tâ), vb. (1a) t/r: → t: va mi-ncaci dada. (are sæ mæ certe mama); → r: mu•earea cu bârbatlu si-ncaci tutâ §uua. (femeia cu/ øi bærbatul se ceartæ toatæ ziua); � ¢i si-ncâcearâ peri• i. (mi s-au încâlcit perii); � e x p r.: si-au ca arâulu cu che_arili/ chetrili. (se au ca râul cu pietrele [= se ceartæ într-una]); s-ducuca cânili cu câtuøa. (se [= o] duc ca câinele cu pisica [= se ceartæ mereu]); si-adrarâ mâ•eauâ . (s-au fæcut... / s-au certat de tot. [cuvântul apare numai în aceastæ expresie, Gr. Aut.; absent în DDA; cf. fr. se chamailler, vechi fr. mailler , lat. MALLEUS, v. REW, s.v.; arom. ma•iu, drom. mai; < gr. malla' < mi alla' ?]); u-asparsirâ uspi_â•ea/ si-ncâcearâ. (au stricat-o prietenia/ s-au certat); nu øtiu _i-ari cu mini, câ øi-u bâgæ cu mini. (nu øtiu ce are

ciorbagiu

231

"a se _ine (cu cearta) de capul cuiva" "a face pe cineva de doi bani" "a certa pe cineva" ∅ urla*, vb. "a certa pe cineva" ∅ judeca*, vb. "a ocærî, a insulta, a pune la punct" ∅ bæga*,∅ batjocori,vb. "a certa pe cineva" "a goni (câinii)" "a lua mai tare pe cineva, a certa"

cu mine, cæ øi-a pus-o cu mine/ se _ine de capul meu); mi-adræ di doi pâra§/ mi-adræ di ¢i-acâ_ai curlu cu mâna/ mi-adræ di la hoara cu meari. (m-a fæcut de doi bani/ ~ de mi-am prins curul cu mâna [ca sæ nu se realizeze câte mi-a spus]/ ~ de la satul cu mere).

aurlu*, vb. t: nu-lu aurlâ ficiorlu, câ nu ftâseaøti elu. (nu-l certa pe bæiat, cæ nu-i de vinæ el).

giudicu*, vb., t: mi giudicæ mu•earea câ amânai. (m-a certat muierea/ nevasta cæ am întârziat).

bagu* dinâpoi, loc.vb.: mi bâgæ dinâpoi di ¢i-acâ_ai curlu cu mâna. (m-a pus la spate/ la locul meu [= m-a pus la punct/ insultat] de mi-am prins curul cu mâna [ca sæ nu se împlineascæ]).

vâryescu, -iri, -ii, -itâ (vâr-yes-cu, /-yi-ri, /-yii, /-yi-tâ), vb. (4b) t: nu mi vâryea, câ va s-plângu! (nu mæ certa, cæ am sæ plâng!); �vâryea-• i câ¢i• i, câ va mi mâøcâ! (ceartæ-i/ goneøte-i câinii, câ o sæ mæ muøte!); ræsp.; (reg)

para-•eau*, vb. t: îlu para-loai niheamâ. (l-am cam luat/ certat pu_in).

certare, s.f.vb. (certat, s.n.vb) "faptul de a se certa" " ~ "; ∅ ceartæ, s.f. ∅ urlare*, s.f.vb. "certare, punere la punct" ∅ punere*, s.f.vb. "faptul de a certa "

în_irtari (în-_ir-ta-ri), s.f.vb. (6a):→ tutâ §uua-n_irtari! (toatæ ziua certare/ -at/ ceartæ); → nu va-n_irtari feata, câ-i ¢icâ. (nu trebuie certatæ fata, cæ-i micæ); r a r.

încâceari (în-câ-cea-ri), s.f.vb. (6a); id.; frecv. aurlari*, s.f.vb.; id.; frecv. bâgari* dinâpoi, s.f.vb. cp.: va bâgari dinâpoi aestu omu! (trebuie pus la locul lui/ la punct acest om!); frecv., expresiv.

vâryeari (vâr-yea-ri), s.f.vb. (6a): → vâryearea nu u va vârnu.(certatul nu-i place nimænui); → ti vâryeari nu mi vâryeaøti tata, mi •ea cu buna. (de certat nu mæ ceartæ tata, mæ ia cu binele); frecv.

certat, -æ, adj. "care este certat de/cu cineva" " ~ " "încâlcit ♦ " (despre pær) ∅ descâlci(t)*, vb./adj. "certat de/cu cineva" "certat, vexat, supærat ♦" ∅ atins*, adj.

în_irtatu, -_; -tâ, -ti (în-_ir-tatu, /-ta_; /-ta-tâ, /-ti), adj. (4a): suntu-n_irta_. (sunt certa_i); r a r.

încâceatu, -_; -tâ, -ti (în-câ-ceatu, /-cea_; /-cea-tâ, /-ti), adj. (4a):easti-ncâceatu cu socru-su. (este certat cu socru-su); suntu-ncâcea_, nu zburæscu. (sunt certa_i, nu vorbesc); � peri• i-ncâcea_ voru discâceari*. (perii [= pærul] încâlci_i trebuie descâlci_i*).

vâryitu, -_; -tâ, -ti (vâr-yitu, /-yi_; /-yi-tâ, /-ti), adj. (4a); id. cârtitu*, adj.: suntu cârti_, nu-øi zburæscu. (sunt certa_i, nu-øi vorbesc); sta ca cârtitâ. (stæ cam supæratæ/ vexatæ).

certære_, -æ, adj. "cæruia îi place cearta"

câvgâgi, -ea§, -oa¢i, ~ (câv-gâ-gi, /-gea§, /-gioa-¢i, ~ ), adj. (3d):easti mari câvgâgi. (e mare certære_).

certificat, -e, s.n. "act doveditor" ∅ firman, s.n.

certificatu, -i (cer-ti-fi-catu, /-ca-ti), s.n. (2): certificatu di øcoalâ/ di sânâtati/ di la yeatru (certificat de ` / de ~ / de la doctor); N.

cerui, vb. "a da* cu cearæ** " "a cerui"

dau* cu _earâ**, e x p r. vb.: dau lemnulu cu _earâ s-nu tragâ apâ. (dau lemnul cu cearæ/ ceruiesc sæ nu tragæ apæ).

_irusescu, -iri, -ii, -itâ (_i-ru-ses-cu, /-si-ri, /-sii, /-si-tâ), vb.

ciocænitoare

232

" ~ "

(4b) t: u _irusescu tava di bâcâri s-nu-nvir§ascâ. (o ceruiesc tava de aramæ, ca sæ nu se înverzeascæ/ cocleascæ); DN.

chirusescu, vb. (4b); r a r; reg. ceruire, s.f.vb. (ceruit, s.n.vb.) "ac_iunea de a cerui"

_iruseari (_i-ru-sea-ri), s.f.vb. (6a): va _iruseari tâblælu di lemnu/ di bâcâri. (trebuie ceruitæ tavaua [de servit] de lemn/ de aramæ); → ti _iruseari îlu _irusii. (de ceruit l-am ceruit).

ceruit, -æ, adj. "care a fost ceruit"

_irusitu, -_; -tâ, -ti (_i-ru-situ, /-si_; /-si-tâ, /-ti), adj. (4a): lemnu _irusitu (lemn ceruit).

cerut, -æ, adj. "care este cerut, cæutat*" "cerut"; ∅ poruncit*, adj.

câftatu*, adj.: � malama-i multu câftatâ. (aurul este foarte cerut); �suntu stra¢i câftati, nu dati. (sunt straie/ haine cerute, nu date).

dimândatu*, adj.: feata u-ari dimândatæ alu Dumni§æ. (pe fatæ i-a cerut-o lui Dumnezeu).

cestælalt, -æ, pr.adj.dem. "unul din doi, mai apropiat de vorbitor" ∅ celælalt, pr.adj.dem.

aestu-alantu, aeø_-alan_â; aest-alantâ, aesti-alant i (a-es-tua-lan-tu, a-eø-_a-lan-_â; a-es-ta-lan-tâ, a-es-tia-lan-ti), pr. adj. dem. m.f.sg.pl.: → nu aestu/ aestâ, aestualantu/ aestalantâ-i ficiorlu/ feata alu Gogu. (nu æsta/ asta, cestælalt/ ceastælaltæ este feciorul/ fata lui Gogu); → dæ-• i-u aiøtuialantu/ aiøteialanti! (dæ-i-o celuilalt/ celeilalte!); → §â-lâ øi-aiøtoralan_â/ aiøtoralanti! (zi-le øi cestorlal_i/ -te!).

cetate, -i, s.f. "fortærea_æ, cetate întæritæ" ∅ castru, s.n. "oraø ♦ " "cetate, fortærea_æ"

_itati, -æ_ (_i-ta-ti, /-tæ_), s.f. (3): CAV., 387; _itate (cetate, loc întærit); COD., 72 (apud DDA, s.v): Dumni§æ di tru _itate(Dumnezeu din cetate); BOI., 9: citate, citâci (germ. 'Festung, -en': cetate, fortærea_æ); IORG., St., 69: Mi-aøtiptai la poarta _itati•ei cîdzute. (mæ aøteptai la poarta cetæ_ii cæzute); � BOI., 145: Nu aveci verunâ cunoashtire in citate? (germ. 'Haben Sie keine Bekanntschaft in der Stadt': nu ave_i nici o cunoøtin_æ în oraø?); id., 205: c•eamâ lânzidlu scriitorlu a citatilji si-• i faca testamenta.(cheamæ bolnavul pe scriitorul/ scribul oraøului sæ-i facæ testamentul), 176 mushata citatea Hamburgu (germ. 'die schöne Stadt Hamburg': frumosul oraø Hamburg); _itatea Muscopuli/ Sârunâ/ Bucureøti. (oraøul M./ S./ B).

cale, calea§ (ca-le, /-lea§), s.m. (3); r a r; reg. cetinæ, -i, s.f. "ramuræ/ac♦ de brad/pin"

øi_â, ~ (øi-_â, ~ - ~ ), s.f. (9): øi_â veardi/ uscatâ di chinu i di bradu (cetinæ verde/ uscatæ de pin sau de brad).

ce_os, -æ, adj.; ∅ zadæ, s.f. ∅ geros, ∅ neguros, adj.

ceva, pr.adj. nedef. "care nu e definit" "câtva; niøte (pl)" "nimic ♦ " "(sæ nu) cumva (sæ)"

_iva (_i-va), pr. nedef., neg.: → nedef.: va si-agiungâ _iva [mari] aestu omu. (are sæ ajungæ ceva [mare] acest om); spuni _iva!(spune ceva!); � vremu s-ma adunæmu _iva pâra§. (vrem sæ mai adunæm/ strângem ceva/ niøte bani); → pr. neg.: nu voi _iva. (nu vreau nimic); nu-i _iva di caølu/ omlu aestu. (nu-i nimic de caøul/ omul æsta); � val. adv.: øi§u _iva la noi. (a øezut/ stat ceva [timp] la noi); s-nu _iva di §â_i _iva! (sæ nu cumva sæ zici ceva!).

charismæ, s.f. "har ♦ , calitæ_i care

harizmâ (ha-riz-mâ), s.f. sg.t. (1): easti omu cu harizmâ. (este om cu charismæ); MUR., B., 65: [Sirma... cu] harismæ ca di zâmbilæ ([Sirma...

atrag" "parfum vechi" (fig)

cu] charismæ ca de zambilæ); � poet.: CAR., Stih., 75: Stihuri cu harizmâ veac• i. (stihuri cu charismæ veche).

ciorbagiu

233

charleston, s.n. "dans american"

charlistonu (char-li-stonu [cear-li-stonu]), s.n.sg.t. (1): tu Amirichie giuca charlistonu. (în America se juca charleston); øi N: charlestonu.

cheag, -uri, s.n. "substan_æ acidæ pentru închegat laptele" "sânge închegat, cheag de sânge" "a avea/prinde cheag (a avea stare materialæ bunæ/a avea experien_æ)" "cheag' " ~ "

c•eagu, -uri (c•eagu, c•ea-guri), s.n. (1): [câøari• i] lu-aca_â laptili cu c•eagu. ([cæøarii] îl prind laptele cu cheag/ laptele se prinde cu cheag); c•eaglu si-adarâ di-arân§â di ¢elu. (cheagul se face din rânzæ de miel); � muri câ avea c•eagu di sân§i pi mâduuâ. (a murit cæ avea cheag de sânge pe creier); c•eaguri di sân§i prin-padi (cheaguri de sânge pe jos); � suntu oarfâ¢i, nu-au vârnu c•eagu. (sunt særaci, n-au nici un cheag); � easti tiniru, nu-acâ_æ ninga c•eagu. (este tânær, nu a prins încæ cheag/ nu are experien_æ).

piteauâ, -ei (pi-tea-uâ, /-tei), s.f. (5); reg., r a r. zaciu (zaciu), s.m. (1), id.

chebap, -uri, s.n. "frigæruie"; ∅ sulæ*, s.f. "chebap" " ~ "

chibapi, -æchi (chi-ba-pi, /-bæchi), s.f. (6a): chibapea-i carni friptâ pi suli* ¢i_i. (chebapul este carne ce se frige pe frigæri mici/ mari).

suylimæ, -a§ (suy-li-mæ, /-ma§), s.m. (3); reg., r a r. suvlachi, -æchi (su-vla-chi, /-vlæchi), s.f. (6a), v. supra, chibapi; N.

chec, -uri, s.n. "præjituræ englezeascæ"

checu, -uri (checu, che-curi), s.n. (1): checlu-i ca pandispanea, maøi câ ari grâsimi. (checul e ca pandiøpanul, doar cæ are græsime); N.

chef, -uri, s.n. "veselie, petrecere ♦ / a chefui, a face chef" "a fi cu chef,vesel/chefliu" "a (nu) avea chef de ceva/ cineva" "a-i face plæcerea cuiva" "plæcere, poftæ" "dispozi_ie, gust ♦ " "a se bucura" (de ceva/ de necazul altuia)

chefi, chehi (che-fi, chehi), s.f. (6a): fea_irâ chefi tutâ noaptea. (au fæcut chef/ au chefuit toatæ noaptea); � e x p r.: eara cu chefi! (era cu chef [= beat]), eufem.; � nu-amu chefi ti _iva! (n-am chef de nimic!); nu-amu chefi/ nu ¢i-u va buriclu/ ¢i-u leani s-negu ast⧠în pâzari. (n-am chef/ nu-mi vrea buricul/ mi-e lene [= greu] sæ merg astæzi în pia_æ/ oraø); � nu • i-amu chefea! (nu am chef de el/ ea!); � hai, s-_-u facu chefea/ s-nu _-u aspargu chefea! (hai, sæ-_i fac cheful/ sæ nu _i-o stric plæcerea!); • i li fa_i mâ-sa tuti chehili. (i le face mæ-sa toate chefurile/ plæcerile); � cathiunu cu chefea! (fiecare cu pofta/ dispozi_ia/ gustul lui!); � fig.: feciu chefi câ nu-lu acumpârarâ e• i cafinelu! (lit.: am fæcut chef [ = m-am bucurat] cæ n-au cumpærat-o ei cafeneaua); va s-facâ chefi alan_â câ chirui! (au sæ se bucure ceilal_i cæ am pierdut).

chefal, -i, s.m. "peøte de mare cu operculele aurii" "chefal"

chifalu, -• i (chi-falu, /-fa• i), s.m. (1): chifallu-i pescu di-amari, cu câpæchili di urec• i galbini. (chefalu-i peøte de mare, cu 'capacele de urechi'/ operculele aurii); zool.

sirtaru, -i (sir-taru, -tari), s.m. (1); id. chefui, vb. ∅ chef, s.n. chehaia, -le, s.f. "øef al unui sat/oraø" "om bogat; celnic"

chihâe, -ea§ (chi-hâ-e, /-ea§), s.m. (3): chihâelu eara caplu a hoarâ•ei. (chehaiaua era capul satului); VELO, 696: Ma tru hoaræ ntreagæ nu-are/ mintimen øi om cu hare/ cum e Bidæ chihæelu (dar în satu-ntreg nu e/ în_elept øi om cu har/ cum e Bidæ celnicul [în traducerea lui Tache Papahagi]).

"nevastæ de chehaia" chihâoa¢i, ~ (chi-hâ-oa¢i), s.f. (9).

ciocænitoare

234

chei, -uri, s.n. "platformæ naturalæ, pe malul unei ape" (?) "platformæ naturalæ/ construitæ, pe malul unei ape/pe malul mærii" " ~ "

chiu, -uri (chiu, chi-uri), s.n. (1): cf. topon. 'la fântâna di la Chiu, Yramusti' (la fântâna de la Chei), neat. în DDA; (cf. øi RL chei, bg. kei, fr. quai).

molu, -uri (molu, mo-luri), s.n. (1): pi molu, pi mar§inea di-amari, eara adunatâ multâ lumi. (pe chei, pe marginea mærii, era adunatæ multæ lume).

scalumâ, -i (sca-lu-mâ, /-mi), s.f. (1); id.; r a r, reg. cheie, chei, s.f. "cheie de la broasca uøii" "cheie de lacæt ♦ " "a preda cheile/a muri" "cheie, deschizætoare"

c•eae, c•ei (c•ea-e, c•ei), s.f (6a): u-alâsæ c•eaea tu uøi. (a læsat-o cheia în uøæ); c•eae di câtinaru (cheie de lacæt); � li bagu tu c•eae. (le pun sub cheie/ le pun bine, le ascund); � aestu omu easti c•eaea a draclui. (omul æsta este cheia dracului [= zgârcit]); � e x p r.: li deadi c•eili. (le-a [pre]dat cheile/ a murit); furaøi c•eili di la bisearicâ! (ai furat cheile de la bisericæ [pentru cæ eøti negru de fum pe fa_æ]!).

diøc•i§âtoari, -ori (diø-c• i-§â-toa-ri, /-tori), s.f. (6a): chirui diøc• i-§âtoarea di poartâ. (am pierdut deschizætoarea de la poartæ).

chei_æ, -e, s.f. "cheie micæ"

c• ii_â, ~ (c• i-i-_â, ~ ), s.f. (9): ficiuricu cu c• ii_a di guøi (bæie_aø cu chei_a de gât); dim.

chel, chealæ, s.m.f., adj. "care nu are pær pe cap, cæruia i-a cæzut pærul" " chel" " ~ "

chelu, -• i; chealâ, -li (chelu, che• i; chea-lâ, /-li), s.m.f., adj.; (?). chileøu, -øi; /-øi, ~ (chi-leøu, /-leøi; /-le-øi, /- ~ ), s.m.f. (1,9), adj. (3d): → s.: vini chileølu cu cuvælu. (a venit chleul cu cældarea);→ adj.: easti/ armasi chileøu, nu-ari peri/ î• i câ§urâ peri• i. (este/ a ræmas chel, nu are peri [= pær]/ i-au cæzut perii); ræsp.

calvu, -yi; -vâ, -vi (cal-vu, /-yi; /-vâ, /-vi), s.m.f. (1,1), adj. (4a); id.; reg.

øuplidu, -§; -dâ, -di (øu-plidu, /-pli§; /-pli-dâ, /-di), adj. (4a); r a r. chelar, -i, s.m. "care _inea cheile chile- rului/cæmærilor la boieri"

chilârgi, -ea§ (chi-lâr-gi, /-gea§), s.m. (3): chilârgilu videa di chilarea a avu_loru. (chelarul vedea de chilerul boga_ilor); înv.

chelælæi ∅ scânci, vb. chelbe, s.f. "boalæ de piele ce duce la cæderea pærului"

cherâ (che-râ), s.f sg.t. (1): cadu peri• i di cherâ. (cad perii/ pærul de chelbe); chera s-tindi pi chealea di capu ca cur-di-gâ• inâ. (chelbea se întinde pe pielea capului ca pecinginea).

chelbos, -æ, adj. "care suferæ de chelbe ♦"

chirosu, -oøi; -oasâ, -oasi (chi-rosu, /-roøi; /-roa-sâ, /-si), adj. (4a): easti chirosu, î• i cadi perlu oauâ-oauâ. (este chelbos, îi cade pærul ca ouæ-ouæ [= pete-pete, rotunde]).

chelner, -æ, s.m.f. "care serveøte cafea/ mâncare/bæuturæ într-un local"; ∅ hangiu, s.m. "care serveøte într-un local"

garsonu, -¢i (gar-sonu, /-so¢i), s.m. (1): garsonlu adu_i cafea§/ ti mâcari/ beari tu cafinea§/ restoranti. (garsonul/ chelnerul aduce cafele/ de mâncare/ de bæut în cafenele/ restaurante); — garson' , un-cafe!/ unâ birâ! — yini!/ trâoarâ! (— chelner, o cafea!/ o bere! — vine!/ îndatæ).

servantu, -_â; -tâ, -ti (ser-van-tu, /-_â; /-ti ), s.m.f. (1,1), id.; N, DN (cf. fr. serveur, -euse /-ante).

ciorbagiu

235

cheltui, vb. "a arunca*/a strica**/ a da*** uøor banii" "a cheltui" ∅ arunca*/strica**/ da***, vb. "a cheltui" "a cheltui" "a cheltui energie, a se risipi, a se speti"

arucu*/ aspargu**/ dau*** (pâra§ ), vb., t: • i-arucâ/ aspar§i/ da pâra§• i, nu • i-ari ti _iva/ nu u doru dipu. (îi aruncæ/ stricæ/ dæ/ cheltuieøte banii, nu-i 'are de nimic', nu o 'dor' deloc [nu-i pare ræu deloc]); � e x p r.: greu si-amintâ, liøoru si-aspar§i/ si-arucâ pârælu. (greu se câøtigæ, uøor se stricæ/ se aruncæ paraua [= banul]); cumu vinirâ, aøi dusirâ. (cum au venit, aøa s-au dus [= s-au cheltuit]).

xudhyipsescu, -iri, -ii, -itâ (xudh-yip-ses-cu, /-si-ri, /-sii, /-si-tâ), vb. (4b) i/t: xudhyipsimu mul_â pâra§ cu casa. (am cheltuit mul_i bani cu casa); reg.

hârgiuescu, -iri, -ii, -itâ (hâr-giu-es-cu, /-giu-i-ri, /-ii, /-i-tâ), vb. (4b) i/t: hârgiueaøti multu/ mul_â pâra§. (cheltuieøte mult/ mul_i bani).

spâtâ• iusescu, -iri, -ii, -itâ (spâ-tâ-• iu-ses-cu, /-si-ri, /-sii, /-si-tâ), vb. (4b) r: nu-amu ti _i s-mi spâtâ• iusescu ahâtu. (nu am de ce sæ mæ spetesc atât); reg.; r a r.

cheltuialæ, -i, s.f. "faptul de a cheltui" "cheltuialæ"

hargi, hærgi (har-gi, hær-gi), s.f. (6a): avumu multi hærgi, cu numtâ, cu moarti. (am avut multe cheltuieli, cu nuntæ, cu moarte); reg.

exudhâ, -i (e-xu-dhâ, /-dhi), s.f. (1): au exudhâ multâ cu patru ¢i_i. (au cheltuialæ multæ cu patru mici/ copii); reg.

cheltuire, s.f.vb. (cheltuit, s.n.vb) "faptul de a cheltui" " ∅ aruncare*,stricare**, dare***, s.f.vb. "faptul de a cheltui" " ~ "

arcari*/ aspâr§eari**/ dari***, s.f.vb.: pâra§• i voru aspâr§eari cu tropu, câ s-ducu ayo¢ea. (banii trebuie strica_i/ cheltui_i cu grijæ, cæ se duc repede); → ti arcari/ aspâr§eari/ dari nu-arucâ/ aspar§i/ da pâra§ ficiorlu. (de aruncat/ stricat/ dat/ cheltuit nu aruncæ/ stricæ/ dæ bani bæiatul).

xudhyipseari (xudh-yip-sea-ri), s.f.vb. (6a); id. hârgiueari (hâr-giu-ea-ri), s.f.vb. (6a), id.

cheltuit, -æ, adj. "care a fost aruncat* stricat**/dat***/cheltuit" " ~ "

arcatu*/ aspartu**/ datu***, adj.: pâra§ arca_/ aspar_â/ da_ ti _iva. (bani arunca_i/ strica_i/ da_i/ cheltui_i pe nimic).

xudhyipsitu, -_; -tâ, -ti (xudh-yip-situ, /-si_; /-si-tâ, /-ti), adj. (6a); id.

hârgiuitu, id. cheltuitor, -e, adj. "care cheltuieøte mult, risipitor" ∅ stricat*, adj. "cheltuitor, risipitor" ∅ stricætor*, adj. "cheltuitor, risipitor" ∅ ræspândit*, adj.

aspartu*, adj.: omu aspartu, nu _âni la pâra§ dipu. (om cheltuitor, nu _ine la bani deloc); � e x p r.: easti mânâ aspartâ/ largâ. (este mânæ spartæ/ largæ); bagâ luplu pâstrâmæ? (pune lupul pastramæ? [= nu, cæci lupul mænâncæ/ omul cheltuieøte tot); _in_i scoati, §a_i mâcâ! (cinci scoate, zece mænâncæ [= cheltuieøte mai mult decât câøtigæ]).

aspârgâtoru*, adj.: cu mu•eari aspârgâtoari, nu-ari hâiri-n casâ.(cu o muiere cheltuitoare, nu-i pricopsealæ în casæ); si-adunæ streslu cu aspârgâtorlu. (s-a adunat/ întâlnit zgârcitul cu cheltuitorul/ risipitorul).

arâspânditu *, adj.: Boiagi u-adusi pi armâneaøti pârâvulia cu hi• ilu a_elu arâspânditlu. (B. a tradus pe aromâneøte parabola fiului risipitor).

"cheltuitor" " ~ " " ~ "

hârgiuitoru, -tori; -toari, - ~ adj. (3c); reg. asotu, -_; -tâ, -ti (a-sotu, /-so_; /-so-tâ, /-ti), adj. (4a): id.; reg., rar spatalu, -• i; -lâ, -li (spa-talu, /-ta• i; /-ta-lâ, /-li), adj.(4a): id.; reg.

ciocænitoare

236

chema, vb. "a chema pe cineva" "a invita" "a (se) chema" ∅ zice,vb. "a însemna" "a chema" (pentru câini, pæsæri) "a se cæra ♦ " "a chema/ striga ♦ " ∅ græi*, vb.

c•emu, c• imari, /-ai, /-atâ (c•emu, c• i-ma-ri, /-mai, /-ma-tâ ), vb. (1a) t/r: → t: c•eamâ-lu paplu s-yinâ s-mâcâ! (cheamæ-l pe bunicul sæ vinæ sæ mænânce!); � nâ c• imarâ la numtâ/ pi measâ. (ne-au chemat/ invitat la nuntæ/ masæ); � cumu ti c•eamâ? (cum te cheamæ?); → r: si øtibâ tu_ _i s-c•eamâ 'Armânu'. (sæ øtie to_i ce înseamnæ 'aromân'); v a r. ac•emu.

înganu, îngânari, -ai, -atâ (în-ganu, în-gâ-na-ri, /-nai, /-na-tâ), vb. (1a) t: înganâ-u câ_aua si-• i dau pâni! (cheamæ cæ_eaua sæ-i dau pâine [= mâncare]!); • i-ngâna pu• i• i cu boa_ea-• i di birbi• iu. (îi chema puii cu vocea-i de privighetoare); � hai, îngan-u di-aoa! (hai, caræ-te de aici!).

grescu*, vb. (+ D): grea-• i a tatâ-tui! (cheamæ-l/ strigæ-l pe tatæ-tu!).

chemare, -i, s.f. (vb) (chemat, s.n.vb) "chemare, invita_ie" "ac_iunea de a chema" "chematul unui animal" "chemare*, invita_ie" "chemare*, invitare"

c• imari, -æri (c• i-ma-ri, /-mæri), s.f. (vb) (6a): → la c• imarea a lui, vinirâ tu_. (la chemarea lui, au venit to_i); � pitricurâ c• imæri la mul_â oaspi_. (au trimis invita_ii la mul_i oaspe_i/ prieteni); → ti c• imari nu nâ c• imæ. (de chemat nu ne-a chemat); v a r. ac• imari.

îngânari (în-gâ-na-ri), s.f.vb. (6a): nu voru-ngânari tu_ câ¢i• i unâ oarâ. (nu trebuie chema_i to_i câinii o datæ).

greari*, s.f.vb.: va greari la tutâ soea/ va greari a tuturoru. (trebuie chemat tot neamul/ trebuie chema_i to_i); → ti greari lâ grirâ, ma nu vinirâ. (de invitat i-au invitat, dar n-au venit).

gritâ (gri-tâ), s.f.sg.t. (1): armasimu cu grita, câ nu nâ §âsirâ diznæu. (am ræmas cu chematul/ invita_ia, cæ nu ne-au zis din nou).

chemat, -æ, adj. "care e chemat undeva" "invitat" (la masæ/la o petrecere)

c• imatu, -_; -tâ, -ti (c• i-matu, /-ma_; /-ma-tâ, /ti), adj. (4a): eara c• imatu pi measâ. (era chemat la masæ); � avea _i eara c• ima_, ma avea øi-nic• ima_! (erau øi care erau chema_i, dar erau øi nechema_i); v a r. ac• imatu.

chenar, -e, s.n. "margine de covor/pernæ" "ramæ"; ∅ cadru, s.n. "margine de ... "

chinari, -æri (chi-na-ri, /-næri), s.f. (6a): chilimi/ cuvertâ/ câpitiniu cu chinari (cuverturæ/ chilim [= covor]/ cæpætâi [= pernæ] cu chenar); � futugrafie cu chinari hrisusitâ (fotografie cu ramæ auritæ).

margurâ, mærguri (mar-gu-râ, mær-guri), s.f. (3): id.; reg. chepeng, -uri, s.n. "trapæ la pivni_æ" "oblon" "chepeng, intrarea (de sus în jos) în pivni_æ"

chipenghi, -i (ch-pen-ghi, ~ ), s.f. (9): tragu chipenghea di izbâ.(trag chepengul de la izbæ/ pivni_æ); BOGA, Veac, 28O: di tu hærghie, ni_i næ chipenghe / ni loatæ nu e... (din zori, nici un oblon nu e neluat/ neridicat [la dughene]).

gâlvânie, -i (gâl-vâ-ni-e, /-nii), s.f. (6b); Gr. Aut.: tra§i-u gâlvânia/ intrâ pri-tu gâlvânie (trage-l chepengul/ intræ prin gaura-chepeng/ intrarea la pivni_æ); (DDA: "subteranæ" ?); FE glâvânie.

cheratitæ, s.f. "inflama_ie la ochi"

chiritâ (chi-ri-tâ), s.f.sg.t. (1): ari chiritâ la oc• i. (are cheratitæ la ochi).

cherem, s.n. "voie a cuiva" "harul lui Dumnezeu" " ~ ~ ~ "

chiremi (chi-re-mi), s.f.sg.t.: nu escu la chiremea a lui! (nu sunt la cheremul lui!); CAR., Litgh., 61, XXIII: øæ næ amvleghi noi cu kereme ata (øi ne vegheazæ pe noi cu harul tæu), arh., reg.

chirimlâchi (chi-rim-lâ-chi), s.f.sg.t. (6a): id, 43, IX, ø.a.: ø-næ avleghi noi o domnu cu kiremlæca ata. (øi ne vegheazæ/ pæzeøte pe noi, Doamne, cu harul tæu); arh., reg.

ciorbagiu

237

cherestea, -le, s.f. "material lemnos de construc_ie"

chiriste, -ea§ (chi-ris-te, /-tea§), s.m. (3): CAV., 1037: kerestee; adusirâ chiristelu di casâ, scânduri, gren§â. (au adus cheresteaua de casæ, scânduri, grinzi); v a r. chiristee, -ei, s.f.; reg.

cherestegiu, -i, s.m. "care vinde cherestea"

chiristigi, -ea§ (chi-ris-ti-gi, /-gea§), s.m. (3): chiristigilu adarâ/ vindi chiriste. (cherestegiul face/ vinde cherestea).

chervan, -e, s.n. ∅ caravanæ, s.f.

chervangiu, -i, s.m. ∅ [cærævænar], s.m.

chesat, s.n. "crizæ comercialæ"

chisati, -æ_ (chi-sa-ti, /-sæ_), s.f. (6a): easti chisati, nu s-vindi lâna. (este crizæ, nu se vinde lâna); com.; înv.

chesagiu, -i, s.m. "ho_ turc" (înv)

chisâgi, -ea§ (chi-sâ-gi, /-gea§), s.m. (3): Gr. Aut.: yinea chisâgea§• i di fura. (veneau ho_ii [turci] de furau); v a r. chisigi;înv.

chestie, -i, s.f. "lucru ♦ , problemæ ♦ " "chestie, lucru, problemæ"

ipothisi, -i (i-po-thi-si, /-thisi), s.f. (6a): _i ipothisi easti øi-aestâ? (ce chestie e øi asta?); ari unâ ipothisi cu elu. (are o chestie cu el).

chestie, -i (ches-ti-e, /-tii), s.f. (6a): _i-i chestia aestâ? (ce-i chestia asta?); easti unâ chestie greauâ. (este o chestie grea); N.

cheøchet, -uri, s.n. "ciulama albæ, cu fæinæ" (rom.: "supæ de bulion cu griø", cf. DEX, s.v)

øchetâ (øche-tâ), s.f. sg.t. (1): Gr. Aut.: u-adrai øchetâ gâ• ina, cu umtu, fârinâ øi-cu §ama di gâ• inâ. (am fæcut-o cheøchet/ ciulama gæina, cu unt, fæinæ øi zeamæ de gæinæ); mâcarea øchetâ-i albâ, nu cu dumatâ. (mâncarea cheøchet e albæ, nu cu bulion).

chiar, adv. "încæ; tocmai" ∅ øi*, adv./conj. "chiar øi/chiar dacæ"(conj) "chiar/pânæ øi" ∅ nici*, conj.; "chiar" ∅ încæ*, adv.; "chiar" ∅ tocmai*, adv.; "chiar" ∅ singur*, adj.; "chiar" "chiar"; ∅ nici*, conj. "chiar"

øi*, adv.: si-• i dau øi suflitlu cara! (sæ-i dau øi/ chiar sufletul daræ!); nu-i øi-ahâtu muøatâ! (nu-i chiar atât de frumoasæ!); øi bâtutâ, nu mi ducu! (chiar [dacæ aø fi] bætutæ, nu mæ duc!); → øi s-hibâ aøi/ øi-aøi

s-hibâ, nu-adraøi ghini _i-adraøi. (øi aøa sæ fie/ chiar dacæ ar fi aøa, n-ai fæcut bine ce-ai fæcut); → pânâ øi , loc.adv.: pânâ øi-aclo agiumsirâ? (chiar øi acolo au ajuns?).

ni_i*, adv.: nu-i ni_i ahâtu muøatâ! (nu-i nici/ chiar aøa frumoasæ!).

ninga/ nica* , adv.: si-• i •ea ninga capra?! (sæ-i ia încæ/ chiar capra?!).

trâøi/ tâøi*, adv.: trâøi elu lu-aflarâ? (chiar pe el l-au gæsit?). singuru, -â*, adj.: noi singuri î• i §âsimu câ-• i muri ficiorlu. (chiar noi i-am zis cæ i-a murit bæiatul).

uti*, adv.: uti tora si-¢i lu-acunchiri nellu! (chiar acum sæ mi-l cumperi inelul!).

chiola (chio-la), adv.: va s-§â_i øi-unu cânticu chiola, maøi s-ti •ea-nveastâ! (ai sæ zici øi un cântec chiar, numai sæ te ia de nevastæ!); reg.

"chiar"; ∅ nu*, adv. ohi* , adv.: va s-§â_i øi-unu cânticu ohi! (ai sæ zici øi un cântec

chiar!).

ciocænitoare

238

chibrit, -uri, s.n. "be_iøor de aprins focul" ∅ spirt, s.n. "cutie cu chibrituri" "a scæpæra un chibrit" "a-i scæpæra una/ a-i arde una" "a o øterge" "faptul de a scæpæra/ plesni" "scæpærat; deøtept foc"

øpirtu, -uri (øpir-tu, /-turi), s.n. (1): aprindu foclu cu øpirtulu. (aprind focul cu chibritul); iu suntu øpirturili? (unde sunt chibriturile?); cutia cu øpirturi (cutia cu chibrituri); � tufechi cu øpirtu (puøcæ cu capse).

øpirtuescu, -iri, -ii, -itâ (øpir-tu-es-cu, /-i-ri, /-ii, /-itâ), vb. (4b) t: øpirtuescu unu øpirtu (scapær un chibrit); � fig.: va _â øpirtuescu unâ, di va s-ve§ steali! (am sæ-_i scapær una, de ai sæ vezi stele!); � e x p r.: hai, øpirtuea-u di-aoa! (hai, øterge-o de aici!).

øpirtueari (øpir-tu-ea-ri), s.f.vb. (6a): va øpirtueari aestu ficioru! (trebuie atins/ plesnit bæiatul æsta!).

øpirtuitu, -_; -tâ, -ti (øpir-tu-itu, /-i_; /-i-tâ, /-ti), adj. (4a): easti øpirtuitâ feata. (este deøteaptæ foc fata).

chibritelni_æ, -e, s.f., înv. "cutie cu chibrituri" " ~ "; ∅ chibrit, s.n.

øpirtarâ, -æri (øpir-ta-râ, /-æri), s.f. (1): øpirturili sta tu øpirtarâ. (chibriturile stau în chibritelni_æ); (cf. DDA, s.v.); înv.

cutie cu øpirturi, s.cp.; ræsp.

chibzui, vb. ∅ gândi, vb. ∅ fræmânta, rumega, vb.

chicæ, chici, s.f. "pær lung, plete"

perci (per-ci), s.f. sg.t. (6a): gioni cu percea pi oc• i/ auøi cu percea lungâ. (tânær cu chica pe ochi/ bætrâni cu chica lungæ).

chiciuræ, s.f. "ger mare, ce_os; chiciuræ" "chiciuræ; promoroacæ" ∅ ger, s.n.

_eafi (_ea-fi), s.f.sg.t. (6a): easti _eafi nafoarâ, po¢i• i au _eafi.(este chiciuræ/ ger afaræ, pomii au chiciuræ).

si¢eacu (si-¢eacu), s.n. sg.t. (1): ari si¢eacu grosu nafoarâ. (este ger ce_os/ chiciuræ groasæ afaræ).

chiflæ ∅ pâiniøoaræ, s.f. chihlimbar, s.n. "ræøinæ pietrificatæ"

chihlibari, -æri (chi-hli-ba-ri, /-bæri), s.f. (6a): auøi• i s-¢irâ cu ori di chihlibari. (bætrânii se distreazæ cu mætænii de chihlimbar).

chiftea, -le, s.f. "bulete din carne tocatæ, præjite în græsime" "chiftelele paøalei"

chiftæ, -a§ (chif-tæ, /-ta§), s.m. (3): chifta§• i, mâcari tur_eascâ, s-facu di carni chisatâ, di-apoia s-_iyârsescu. (chiftelele, mâncare turceascæ, se fac din carne pisatæ/ tocatæ, apoi se præjesc).

'chifta§• i a pâøelui' suntu her_â, cu §amâ albâ, adratâ cu fârinâ, cu oauâ ø-cu limo¢i. ('chiftelele paøalei' sunt fierte, cu zeamæ albæ [sos alb], fæcutæ cu fæinæ, cu ouæ øi cu læmâie).

chiler, -e, s.n. "cæmaræ de _inut lucruri" ∅ celar*, s.n.

chilari, -æri (chi-la-ri, /-læri), s.f. (6a): chilari ti stra¢i, iambuli, _ânuti tu sinduchi, tu hârari. (chiler de haine, cergi, _inute în læzi, saci mari); chilarea-i unâ, _ilarlu*-i altâ. (chilerul e una, celarul* e alta).

chilie, -i, s.f. "încæpere micæ pentru cælugæri/de_inu_i"

chilie, -i (chi-li-e, /-lii), s.f. (6b): COD., 111: øæ adæræ øæ dao kilii (øi a fæcut øi douæ chilii); tu chilii dormu câlugâri• i/ oami¢i• i di-tu ahapsi. (în chilii dorm cælugærii/ oamenii din închisoare).

chilim, -uri, s.n. "orice covor la aromâni" ∅ covor, s.n.

chilimi, -¢i (chi-li-mi, /-li¢i), s.f. (6a): tuti casili armâneøti suntu aøtirnuti cu chili¢i di lânâ. (toate casele aromâneøti sunt aøternute cu chilimuri/ covoare de lânæ).

chilipir, -uri, s.n. "cumpæræturæ ieftinæ" ∅ pleaøcæ, s.f.

chilipuri, -i (chi-li-pu-ri, /-puri), s.f. (6a): fu unâ chilipuri, fu multu eftinu grânlu. (a fost un chilipir, a fost foarte ieftin grâul); � e x p r.:u loaøi chilipuri casa! (ai luat-o chilipir casa!).

ciorbagiu

239

chilipirgiu, -oaicæ, s.m.f. "care umblæ dupæ chilipir" ∅ pleaøcagiu, adj.

chilipirgi, -ea§; -oa¢i, - ~ (chi-li-pir-gi, /-gea§; /-geoa¢i, / ~ ), adj. (3d): chilipurgilu alagâ dupâ chilipuri. (chilipirgiul aleargæ dupæ chilipir).

chilo_i, s.m.pl. "izmene/chilo_i (generic)" ∅ izmanæ*, s.f.

zmeani* , s.f.: zmeani mu• ireøti/ bârbâteøti, ma øcurti i ma lun§i, sup_âri i groasi (chilo_i femeieøti/ bærbæteøti, mai scur_i sau mai lungi, sub_iri sau groøi).

chimen, s.n. "plantæ aromatæ"

chiminu (chi-minu), s.n.sg.t.: chiminlu ari aromâ muøatâ.(chimenul are aromæ frumoasæ/ plæcutæ); bot.

chimic, -æ, adj. "care _ine de chimie"

chimicu, -ci; -câ, -ci (chi-micu, /-mici; /-mi-câ, /-ci), adj. (4a): spilari chimicâ (spælare chimicæ); agen_â chimici; chim.; N.

chimicale, s.f. pl. "articole chimice"

chimica§ (chi-mi-ca§), s.m.pl.t. (3): bagâ chimica§ tu mâcari tora.(pun chimicale în mâncare acum); chim.; N.

chimie, s.f. "øtiin_a materiei organice øi anorganice"

chimie (chi-mi-e), s.f.sg.t. (6b): chimia easti øtiin_â; chim.; N.

chimir, -e, s.n. "brâu ♦ lat de lânæ, mai ales din piele, cu buzunare"

chimeri, -i (chi-me-ri, /-meri), s.f. (6a): chimeri di cheali/ di lânâ (chimir de piele/ de lânæ); chimerea di cheali ari gechi ti tâtumi, ti pâra§, ti câsturâ. (chimirul de piele are buzunare pentru tutun, bani, custuræ/ briceag).

chimono, -uri, s.n. "rochie de model japonez"

chimono (chi-mo-no), s.m. sg.t. (3): mama lu-avea chimonolu di Hrupiøti. (mama îl avea chimonoul din Hrupiøti).

chin, -uri, s.n. "suferin_æ" ∅ cælduræ*, s.f. "chin mare" ∅ tiranie, s.f. "chin; necaz mare" "chin; ostenealæ" "chin, caznæ"

câ¢inâ*, s.f.: câ _e ¢i-adu_i ahâtâ câ¢inâ, lea hi•e? (de ce-mi aduci atâta chin, tu fiicæ [a mea]?).

tira¢iu, -¢i (ti-ra¢iu, /-ra-¢i), s.n. (2): easti tira¢iu mari si-ai auøu dâmblusitu-n casâ. (este chin mare sæ ai un bætrân damblagit în casæ); trapsimu tira¢i multi. (am tras/ suferit chinuri multe).

vasanu, -i (va-sanu, /-sa-ni), s.n. (2): avurâ vasani multi di cându vinirâ di-tu Eladhâ. (au avut chinuri [= s-au chinuit] multe, de când au venit din Grecia).

zahmeti, -_ (zah-me-ti, /-met), s.f. (6a): PAP., B., 414: ø-o-avu, cæ n-cot î• fu zahmetea. (a crezut cæ degeaba i-a fost chinul); reg.

mundâ, -i (mun-dâ, /-di ), s.f. (1); id.; reg. China, n.pr. China (chi-na), s.f., n.pr.: China easti statu tu Asie; N. chinchinæ, -e, s.f. "arborele de chininæ"

chinâ, -i (chi-nâ, /-ni), s.f. (1): di coaja arburilui di chinâ si scoati chinina. (din coaja arborelui de chinchinæ se scoate chinina).

chindie ∅ merinde, s.f.pl. chindisit* ∅ brodat, adj. chindisitu *, adj. chinez, -æ , s.m.f., adj. "locuitor al Chinei" "a fi chinez (= a nu pricepe nimic)"

Chinezu, -zi; -zâ, -zi (chi-nezu, /-nezi; /-ne-zâ, /-zi), adj. (4a): Chinezi• i bânea§â tu China. (chinezii træiesc în China); � _i, eøti Turcu di nu-aducheøti _iva? (ce, eøti turc de nu pricepi nimic?).

chinezesc, -æ, adj. "care e specific chinez"

chinezescu, -eøti; -eascâ, -eøti (chi-ne-zes-cu, /-zeø-ti; /-zeas-câ, /-zeø-ti), adj. (3a): murlu chinezescu (zidul chinezesc); sirmâ chinezeascâ (mætase chinezeascæ).

chingæ, -i, s.f. "curea latæ din cânepæ/ in/piele, de legat øaua" (la cal, mulæ, mægar)

yinglâ, -i (yin-glâ, /-gli), s.f. (1): øaua a callui s-leagâ cu yingla. (øaua calului se leagæ cu chinga).; v a r. yinclâ/ yincalâ/ ghincalâ.

chingâ, -§â (chin-gâ, /-§â), s.f. (3): MIHAD., 425: dizleagæ-mi dit chin§æ! [în scrierea DIARO: chin§i] (dezleagæ-mæ din chingi!); (< RL?).

ciocænitoare

240

chininæ, -e, s.f. "medicament amar contra malariei"

sulfatu, -uri (sul-fatu, /-fa-turi), s.n. (1): hevrili s-vindicâ cu sulfatu. (frigurile se vindecæ cu chininæ); farm.

chininâ, -i (chi-ni-nâ, /-ni), s.f. (1); id.; farm; N. chinui, vb. "a (se) trudi, a se cæzni, a se câinoøi*♦"; ∅ chin "a se chinui" "a tiraniza pe cineva" "a se chinui, a avea bætaie de cap"; "a pedepsi"; "a se osteni/obosi" "a se chinui, a avea necazuri/ belele" "a se chinui" " ~ "

câ¢isescu*, vb. : _i s-facu, câ¢isescu! (ce sæ fac, mæ chinuesc!). tirâ¢isescu, -iri, -ii, -itâ (ti-râ-¢i-ses-cu, /-si-ri, /-sii, /-si-tâ), vb. (4b) i/t: → i: maia tirâ¢isi tutâ bana. (maia s-a chinuit toatæ via_a); → t: nu mi tirâ¢isea aøi, lai bârbate! (nu mæ tiraniza[= chinui] aøa, mæi bærbate!).

pidhipsescu, -iri, -ii, -itâ (pi-dhip-ses-cu, /-si-ri, /-sii, /-si-tâ), vb. (4b) r: mi pidhipsescu cu ficiori• i. (mæ chinuiesc/ obosesc cu copiii); → � t: nu mi pidhipseaøti vârnu. (nu mæ pedepseøte/ chinuie nimeni).

vâsânipsescu, -iri, -ii, -itâ (vâ-sâ-nip-ses-cu, /-si-ri, /-sii, /-si-tâ), vb. (4b) i: tutu vâsânipsescu, tragu cu bileili. (mæ tot chinuiesc, trag/ mæ lupt cu belelele).

chindinipsescu , id. munduescu , id.; r a r.

chinuire , s.f.vb. (chinuit, s.n.vb.) "faptul de a se chinui" " ~ "; "efort, ostenealæ" ∅ chin, s.n.

tirâ¢iseari (ti-râ-¢i-sea-ri), s.f.vb. (6a): ti tirâ¢iseari nu tirâ¢iseaøti, ma nu sta tutâ §uua. (de chinuit nu se chinuieøte, dar nu stæ toatæ ziua).

pidhipseari (pi-dhip-sea-ri), s.f.vb. (6a): nu va pidhipseari øi-ahâtu, bana-i øcurtâ! (nu trebuie sæ te chinui chiar atât/ nici atâta ostenealæ, via_a e scurtæ!); → ti pidhipseari nu s-pidhipsi, muri trâoarâ. (de chinuit nu s-a chinuit, a murit îndatæ).

chinuit, -æ, adj. "care se chinuie/ este chinuit de altcineva" "chinuit, pedepsit, obosit"

tirâ¢isitu, -_; -tâ, -ti (ti-râ-¢i-situ, /-si_; /-si-tâ, /-ti), adj. (4a):mu•eari multu tirâ¢isitâ [di lucru, di niaveari] (muiere/ femeie foarte chinuitæ [de lucru, de neavere/ særæcie]).

pidhipsitu, id.: featâ pidhipsitâ (fatæ chinuitæ/ obositæ). chior, -æ, adj. "care vede numai cu un

orbu* di unu oc• iu, e x p r.: easti orbu di unu oc• iu/ nu veadi di unu oc• iu/ lu-ari unlu oc• iu orbu/ mortu. (este orb de un ochi/ nu

ochi"; ∅ orb*, adj. "chior; neatent, care nu observæ" "cu un ochi întunecat, chior" "chior"

vede de un ochi/ îl are unul din ochi orb/ mort). gavu, -yi; -vâ, -vi (gavu, gayi; /ga-vâ, /-vi), adj. (4a): easti gavu [di unlu oc• iu]. (este chior [de unul din ochi]); � aoa, lai gave/ lea gavæ, ia-lea câ_utlu! (aici, mæi chiorule/ tu chioaro, uite-l cu_itul!).

înciornicu, -_i; -câ, -_i (în-cior-nicu, /-ni_i; /-ni-câ, /-_i), adj. (4a): easti-nciornicâ feata [di unu oc• iu]. (este chioaræ fata [de un ochi]); v a r. (î)nciurnicatu/ (î)ngiurnicatu.

chioru , adj.; (?); (v. DDA, s.v.). chioræi, vb. "a-i chioræi/ face zgomot ma_ele de foame" "a grohæi" (despre porc) "a vui" (despre râu)

gurle§u, gurli§ari, -ai, -atâ (gur-le§u, /-li-§a-ri, /-§ai, /-§a-tâ), vb. (1b) i: î• i gurlea§â ma_âli a ficiorlui di foami. (îi chioræie ma_ele bæiatului de foame); � porculu gurlea§â, va mâcari. (porcul grohæie, vrea mâncare); � arâulu gurlea§â ti pâvrie! (râul vuieøte de groazæ/ încât sæ-_i fie groazæ!).

ciorbagiu

241

chioræire , s.f.vb. (chioræit, s.n.vb.) "faptul de a chioræi" "grohæit"; "vui(e)t"

gurli§ari (gur-li-§a-ri), s.f. (6a): ti gurli§ari nu-¢i gurlea§â ma_âli ninga, ma foami ¢i-easti. (de chioræit nu-mi chioræie matele încæ, dar foame mi-este); porculu/ arâulu si-arupsi di gurli§ari. (râul/ porcul s-a rupt de grohæit/ vuit).

chiorî, vb.; ∅ orbi*, vb. "a nu vedea cu un ochi" "a chiorî; a-i slæbi vederea"

urghescu* di unu oc• iu : maia urghi di unu oc• iu/ nu ma veadi di unu/ unlu oc• iu. (maia/ bunica a orbit de un ochi/ nu mai vede de un/ unul din ochi).

gâvusescu, -iri, -ii, -itâ (gâ-vu-ses-cu, /-si-ri, /-sii, /-si-tâ), vb. (4b) i: di stângulu gâvusi, lu-ari bunu-ndreptulu. (de stângul a chiorât, îl are bun pe cel drept).

chioøc, -uri, s.n. "pavilion" "mic magazin la col_ de stradæ"; ∅ col_, s.n.

chioøcu, -uri (chioø-cu, /-curi), s.n. (2): UC., 69: k'oøcu; PAP., L., 66: inøi amirælu pi k'oøcu øi la §îse: (a ieøit împæratul în chioøc øi le-a zis:); � SN: acumpâru bumboani/ tâtumi/ gazeti di la chioøcu. (cumpær bomboane/ tutun/ gazete de la chioøc).

chip, -uri, s.n. "fa_æ* ♦ " "chip, solu_ie" ∅ cale*, cærare**, s.f. "chip, fel ♦ " "a (nu) fi chip... " "fa_æ, aspect" "chip/solu_ie" ∅ manieræ* "în aøa chip" ∅ uøor*, adv. "în/cu nici un chip, deloc ♦" "în orice chip/oricum ♦ cum-necum"

fa_â*, masti*, surati* , s.f. cali*, cârari**, s.f.: si-aflamu vârnâ cali/ cârari si-ascâpæmu. (sæ gæsim vreo cale/ cærare [= vreun chip] ca sæ scæpæm); nu-ari cali si-u adræmu aøi! (nu-i chip sæ o facem aøa!)

cearee, -i (cea-re-e, /-rei), s.f. (6b): nu-i cearee si-lu scutemu din casâ paplu. (nu-i chip sæ-l scoatem din casæ pe bunicul); vahi aflæmu vârnâ cearee... (poate gæsim vreun chip/ vreo solu_ie); v a r. ceahre, s.m. (3): buiaua a fa_â•ei ca ceahrelu a liliciloru (culoarea fe_ei ca chipul/ aspectul florilor); înv.

tropu* , s.n.: nu-i tropu si-ascâparimu! (nu-i chip de-am scæpa!). culai* , adv.: s-fâ_emu culai s-iasâ ghini. (sæ facem în aøa chip [încât] sæ iasæ bine).

dip-di-dipu (dip-di-dipu), loc. adv.: nu vrea dip-di-dipu! (nu voia cu nici un chip).

cum-di-cumu (cum-di-cumu), loc. adv.: cum-di-cumu lipseaøti s-lu-ascâpæmu. (cum necum/ în orice chip trebuie sæ-l salvæm).

chiparos, -i, s.m. "conifer cu lemnul parfumat" "chiparos "

chipâriøu, -i (chi-pâ-riøu, /-riøi), s.m. (1): ficioru analtu ø-sup_âri ca chipâriøu. (bæiat înalt øi sub_ire ca un chiparos); a¢iurizmâ di chipâriøu (mireasmæ de chiparos); v a r. Gr. Aut.: chipariøu.

silvie, -i (sil-vi-e, /-vii), s.f. (6b): VELO, 644: Truplu-a •ei ca di silvie (trupul ei ca de chiparos); v a r. sirvi• iu, -i/ silviu, -i, s.m.

ciocænitoare

242

chipeø, -æ, adj. "falnic, mândru ♦ , arætos, frumos ♦ " "chipeø" "faimos, cu faimæ* ♦ " "falnic" "chipeøæ, mândræ" " ~ , ~ " "chipeø, mândru, voinic" "chipeø, arætos"

livendu, -§â; -dâ, -di (li-ven-du, /-§â; /-dâ, /-di), adj. (4a): gioni livendu/ featâ livendâ (june chipeø/ fatæ chipeøæ); CAR., Stih., 68: Liven§â suntu Vlahi• i! (ce falnici/ chipeøi sunt ei vlahii!).

fanuminu, -¢i; -nâ, -ni (fa-nu-minu, /-mi¢i; /-mi-nâ, /-ni), adj. (4a): omu fanuminu [cu fanâ] (om chipeø/ faimos [cu faimæ*]); plata¢i fanumi¢i (platani chipeøi/ falnici).

piruøanâ, -i (pi-ru-øa-nâ, /-ni), adj. f. (4a): poet., pop.: albâ si-¢i ti vedu, piruøana mea! (fericitæ sæ te væd, chipeøa/ mândra mea!).

daileanu, -¢i; -nâ, -ni (dai-leanu, /-lea¢i; /-lea-nâ, /-ni), adj. (4a): armânâ daileanâ (aromâncæ chipeøæ); v a r. da•eanu, /-nâ.

bugdanu, -¢i; -nâ, -ni (bug-danu, /-da¢i; /-da-nâ, /-ni), adj. (4a): yinu, bugdanlu ali dadi! (vino, chipeøul mamei!); oc• i di bugdanâ (ochi de fatæ mândræ/ chipeøæ).

platonu, -¢i; -nâ, -ni (pla-tonu, /-to¢i; /-to-nâ, /-ni), adj. (4a): mu•eari platonâ (muiere/ femeie chipeøæ); easti-u ca platonâ! (este ca o ~ !).

chir', s.m. (apel., înv) ∅ domnu', s.m. (apel)

chir', s.m. (apel.+ n.pr.m): bunâ §uua, chir' Costa! (bunæ ziua, chir' ~).

chira, s.m. (apel., înv) ∅ madam', s.f. (apel)

chira (chi-ra), s.f. (apel.! + n.pr.f): bunâ seara, chira Marie! ; chira Vita, cilnicoa¢ea (chira ~ , celnicoaia/ nevasta celnicului).

chiriaø, -i, s.m. "care stæ cu chirie"

nichiyo, -a§ (ni-chi-yo, /-ya§), s.m. (3): nichiyolu nu nâ plâti nichea di casâ. (chiriaøul nu ne-a plætit chiria de/ pentru casæ).

chirie, -i, s.f. "platæ pentru o casæ/ apartament care nu-i apar_ine"

nichi, -i (ni-chi, nichi), s.f. (6a): plâtimu nichi mari ti casâ. (plætim chirie mare pentru casæ).

ayoyi, -i (a-yo-yi, /-yoyi), s.f. (6a): caro_a-i loatâ cu-ayoyi. (cæru_a-i luatæ cu chirie).

chirie, s.f.; (?); (< RL ?). [chirigilâc, -uri, ] s.n. "meseria de chirigiu, cæræuøie ♦ " chirigiu, -i, s.m. "cæræuø, om care conduce cæru_a/transportæ cu ~ " "capul chirigiilor"

chirigilâchi, -i (chi-ri-gi-lâ-chi, /-lâchi), s.f. (6a): paplu fa_i chirigilâchi di a¢i. (bunicul face chirigilâc de ani [de zile]).

chiragi, -ea§ (chi-ra-gi, /-gea§), s.m. (3): chiragilu li du_i caro_âli/ cherili, arâba§• i, cârvânarlu du_i ca• i• i øi-mulærili. (chirigiul [con]duce cæru_a/ carele, chervangiul duce caii øi catârii).

chiragi-baøu, -i (chiragi-baøu, /-baøi), s.m. cp. (1).

chirpici, s.n. "cæræmidæ ♦ din lut, apæ, bælegar øi paie"

plithari, -æri (pli-tha-ri, /-thæri), s.f. (6a): avea pu_â¢i oami¢i la noi _i øi-adra casili cu plithæri, øi-nu cu cheatrâ. (erau pu_ini oameni la noi ce-øi fæceau casele cu chirpici, øi nu cu piatræ).

chirurg, -i, s.m. "medic care opereazæ"

hiruryu, -yi (hi-rur-yu, /-yi), s.m. (1); med. girahu, -i (gi-rahu, /-rahi), s.m. (1); med.; reg., r a r. chirurgu, -gi (chi-rur-gu, /-gi), s.m. (1); med.; N.

chisea, -le, s.f. "cupæ de sticlæ cu capac din care se servea dul- cea_a" ∅ bombonieræ,s.

chise, -ea§ (chi-se, /-sea§), s.m. (3): ylicolu-lu tri_eamu a oaspi_loru tu chise di cristalu, cathiunu-øi loa cu linguricea. (dulcea_a o treceam [= serveam] oaspe_ilor cu chiseaua, fiecare îøi lua cu linguri_a); v a r. chisali, -æ•i, s.f. (6a), r a r.

chiøleag, s.n ∅ lapte, s. chit, adv. "a nu mai datora nimic"

fit, adv.: suntu fit doi• i, nu-au si-øi ma da _iva. (sunt chit amândoi, n-au sæ-øi mai dea nimic/ nu-øi mai datoreazæ nimic).

ciorbagiu

243

chitan_æ, -e, s.f. "dovadæ scrisæ pentru o sumæ/o presta_ie" " ~ "

apodhixi, ~ (a-po-dhi-xi [-dhic-si]), s.f. (9): î• i deadi apodhixi ti pâra§• i _i-• i împrumutæ. (i-a dat chitan_æ pentru banii ce i-a împrumutat).

chitan_â, -i (chi-tan-_â, /-_i), s.f. (1); N; (cf. RL chitan_æ, cf. fr. quittance).

chitaræ, -e, s.f. "instrument cu coarde" ∅ buzuc, s.n.

chitarâ, -i (chi-ta-râ, /-ta-ri), s.f. (1): ficiorlu u bati ghini chitara. (bæiatul cântæ bine la chitaræ); v a r. pop.: ghit(h)arâ; muz; N.

chitræ, -e, s.f. "fruct asemænætor cu " grepul ♦ "

chitrâ, -i (chi-trâ, /-tri), s.f. (1): chitrili suntu ma mæri di limo¢ili øi-amari, nu acri. (chitrele sunt mai mari ca læmâile øi amare, nu acre); ylico di chitrâ (dulcea_æ de chitræ); bot.

chitru, -i, s.m. "pom care face chitre"

chitru, -i (chi-tru, /-tri), s.m. (1): chitrulu fa_i chitri. (chitrul face chitre); bot.

chi_!, interj. (pentru øoareci)

câr_-câr_!, interj.: Gr. Aut.: unu øoaricu si-avdi câ fa_i câr_-câr_!(un øoarece se aude cæ face chi_-chi_!).

chi_æi, vb. "ac_iune care imitæ sunetul øoarecilor"

câr_âtescu, -iri, -ii, -itâ (câr-_â-tes-cu, /-ti-ri, /-tii, -ti-tâ), vb. (4b), i: Gr. Aut.: unu øoaricu câr_âteaøti pri-aoa. (un øoarece chi_æie pe aici).

chiui, vb. ∅ hohoti, vb. chiul, s.n. ∅ calup, s.n. chiulaf, -uri, s.n. "cæciulæ-turban" (înv)

chiuleafi, -ehi (chi-lea-fi, /-lehi), s.f. (6a): auøi cu chileafi di lânâ pi capu. (bætrâni cu chiulaf de lânæ pe cap); înv.

chiuli, vb. ∅ chiul, s.n. ∅ înøela, vb.

chiup, -uri, s.n. "vas mare de lut ars, de pæstrat alimente pentru iarnæ"

chiupu, -uri (chiupu, chiu-puri), s.n (1): tu chiupu di locu arsu (ca poacili, ma cu gura largâ øi-cu doauâ mânuøi), s-_âni ¢earea, laptili grosu/ turøii etc. (în chiup de pæmânt/ lut ars (ca urcioarele, dar cu gura largæ/ mare øi cu douæ toarte) se _ine mierea, laptele gros/ acru, muræturi etc); v a r. chiupâ, /-i, s.f.

chiuvetæ, -e, s.f. "lavoar, loc de spælat, unde apa se scurge pe _eavæ"

niruhiti, -_ (ni-ru-hi-ti-, /-hi_), s.f. (6a): mi lau/ spelu vasili tu niruhiti. (mæ spæl/ spæl vasele în chiuvetæ); nirihiti di §ingu/ di marmaru (chiuvetæ de email/ marmoræ); v a r. Gr. Aut.: niruhidhâ.

chiværæ, -e, s.f. ∅ coøciug, s.n. (S diferit)

chivernisi, vb. "a conduce/a administra, a guverna" "a se gospodæri"

chivirnisescu, -iri, -ii, -itâ (chi-vir-ni-ses-cu, /-sii, /-si-ri, /-tâ), vb. (42) t/i: → t: CAV., 503, kivernisescu (administrez); împiratlu u chivirnisi ghini împirâ_â•ea _i-• i poartâ numa, Constantinopoli. (împæratul a condus bine împæræ_ia ce-i poartæ numele, ~ ); �r: s-chivirnisescu øi-e• i cumu potu. (se chivernisesc/ gospodæresc øi ei cum pot); v a r. COD., 119: chivârnisescu.

chivernisit, -æ, adj. "gospodar; calculat" "condus, guvernat administrat"

chivirnisitu, -_; -tâ, -ti (chi-vir-ni-situ, /-si_; /-si-tâ, /-ti), adj. (4a): mu•eari multu chivirnisitâ (muiere foarte chivernisitæ/ gospodinæ); � statu chivirnisitu ghini (stat condus/ guvernat bine).

ci, conj. "ci" (numai la început de frazæ; pop); ∅ dar, conj.

mâni (mâ-ni), conj.: mâni imnarâ, imnarâ, agiumsirâ la unâ pâlati.(ci umblaræ, umblarâ, ajunseræ la un palat).

ciocænitoare

244

cicæ, adv. "se zice cæ" "chipurile" "ei, aø!"

taha (ta-ha), adv.: taha va s-yinea la oara _in_i, ma nu vini. (cicæ era sæ vinæ la ora cinci, dar n-a venit); §â_i câ taha easti yeatru.(zice cæ/ cicæ este medic); � e x p r.: oa, taha! [= taha §âøu mini ahtari lucru!] (ei, cicæ/ aø! [= cicæ am zis eu atare lucru!])

cicæ-cicæ, interj. (pentru chemat porcii)

bi_-bi_! , interj.: c•emu porculu grindalui 'bi_-bi_'! (chem porcul strigând "cicæ-cicæ!).

cicæli, vb. ∅ bate (la cap), vb.

cichirgiu, -i, s.m., înv. "care face bomboane" ∅ cofetærie, s.f.

øichirgi, -ea§ (øi-chir-gi, /-gea§), s.m. (3): øichirgilu adarâ dul_e¢i, øicheruri, zaharica§. (cichirgiul face dulciuri, siropuri, zaharicale).

ciclop, -i, s.m. "uriaø ♦ antropofag, cu un singur ochi"

chiclupu, -chi (chi-clupu, /-cluchi), s.m. (1): Gr. Aut.: paplu nâ spunea isturia alu Dhiseea cu chicluplu. (bunicul ne spunea povestea lui Ulise cu ciclopul).

ciclu, -uri, s.n. "serie; etapæ" "repetare regulatæ"

ciclu, -uri (ci-clu, /-cluri) s.n. (1): _ânui unu ciclu di conferin_i/ lecsii. (am _inut un ciclu de conferin_e/ lec_ii); � acâ_æ unu ciclu di ploi. (a început un ciclu de ploi); N.

cicmigea, -le, s.f. "sertar ♦ " (înv)

cicmige, -ea§ (cic-mi-ge, /-gea§), s.m. (3): cicmigelu-i sirtaru di tijachi. (cicmigeaua e sertar de tejghea).

cicoare, -i, s.f. "plantæ cu flori albastre"

_icoarâ, -ori (_i-coa-râ, /-cori), s.f. (3): CAV., 830 _icoræ; _icoara-i floari albastrâ. (cicoarea-i floare albastræ); bot.

cicric, -uri, s.n. "unealtæ de tors, cu roatæ", "rodan ♦ " "sfârleazæ ♦ de cicric" "meøter care face/ vinde cicricuri" "ca/de cicric"

cicricâ, -chi (ci-cri-câ, /-crichi), s.f. (3): lâna adratâ pitrichi s-toar_i cu cicrica øi si-adarâ curu¢i cu arâøchitorlu (lâna fæcutæ fuioare se toarce cu cicricul øi se face cununi/ sculuri cu ræøchitorul); ræsp.; v a r. cicrichi.

cicricoa¢i, ~ (ci-cri-coa-¢i, ~ ), s.f. (9): cicricoa¢ea easti sfurlâ. (~ este o sfârleazæ).

cicricci, -ea§ (ci-cric-ci, /-cea§), s.m. (3): cicriccilu fa_i/ vindi cicrichi. ('cicricciul' face/ vinde cicricuri).

cicriche¢iu, -¢i; -nâ, -ni (ci-cri-che¢iu, /-che¢i, /-che-nâ, /-ni), adj. (4a): sfurlâ cicrichenâ (sfârleazæ de cicric).

[cidic ], s.n. "pantaloni largi _æræneøti, la albanezi" ∅ ceacøiri, s.m. pl.

cidicu, -_i (ci-dicu, /-di_i), s.n. (2): bârba_• i arbineøi poartâ cidi_i, pantaloni lær§i, ca cicøiri tur_eøti. (bærba_ii albanezi poartæ "cidic", pantaloni largi ca ceacøirii turceøti).

ciflic, -uri, s.n. "moøie" "care are ciflicuri, moøier"

ciuflichi, -chi (ciu-fli-chi, /-flichi), s.f. (6a): celniclu avea ciuflichi mari. (celnicul avea ciflic/ moøie mare).

ciuflicaru, -i (ciu-fli-caru, /-cari), s.m. (1): ciuflicarlu ari ciuflichi. (moøierul are moøii).

cifræ, -e, s.f. "simbol aritmetic"

cifrâ, -i (ci-frâ, /-fri), s.f. (1): 1, 2, 3 suntu cifri arâpeøti, øi: I, V, X suntu cifri latineøti. ( ... arabe, ... latineøti); N.

cilibiu, -e, adj. "domn, nobil" (vs. rom. arh. "fin, politicos");

cilibi, -a§ (ci-li-bi, /-ba§), s.m. (3): eara cilibi omlu! (era domn omul!); v a r. cilipi (v. DDA, s.v. celepiu).

cilindru, -i, s.m. "corp geometric rotund, cu douæ baze paralele"

chilindhru, -i (chi-lin-dhru, /-dhri), s.m. (1), reg.; v a r. chelindru;FC ghilandru/ ghelindu.

cilindru, -i (ci-lin-dri, /-dri), s.m. (1): cilindrulu easti volumu arocutu, cu doauli bazi arocuti. (cilindrul este un volum rotund cu cele douæ baze rotunde); geom.; N.

ciorbagiu

245

cimber, -e, s.n. "basma groasæ, neagræ, purtatæ de femei bætrâne" "cimber" "a se lega la cap, pânæ peste bærbie" "cimber gros alb" " ~ "; ∅ batistæ*, s.f. "cimber" " ~ " "cimber de mætase" "cimber sub_ire alb"

cimberu, -i (cim-beru, /-be-ri), s.n. (2): moaøi cu cimberi læi pi capu (babe cu cimbere negre pe cap).

bârbu• iu, -i (bâr-bu• iu, /-bu-• i), s.n. (2); id. bârbu• isescu, -iri, -sii, -sitâ (bâr-bu-• i-ses-cu, /-si-ri, /-sii, /-si-tâ), vb. (4b) r; r a r.

bal_u, -uri (bal-_u, /-_uri), s.n. (1): dada øi-lu liga bal_ulu pisti grunghiu. (mama/ bunica îøi lega ~ peste bærbie).

øamie*, s.f.; id. vlaøcâ, vlæøti (vlaø-câ, vlæøti), s.f. (3); reg. dârmâ, -i (dâr-mâ, /-mi), s.f. (1); reg. calimcheri, -i (ca-lim-che-ri, /-cheri), s.f. (6a); reg. ciciroanâ, -i (ci-ci-roa-nâ, /-ni), s.f (1): fârøiroatili s-leagâ pi ciuparâ cu ciciroanâ albâ. (femeile færøeroate se leagæ pe cæciulæ cu ~ albæ); reg.

cimbistræ, -e, s.f. "pensetæ de smuls sprâncenele/cilii cei 'ræi' de la ochi" " ~ "

_imbistrâ, -i (_im-bis-trâ/ -tri), s.f. (1): øi scoati sufrân_ealili/ §eani• i di oc• i cu _imbistra. (îøi scoate sprâncenele/ genele cu cimbistra); (DDA, s.v.: "cleøte" — sens greøit); reg.

_imbidhâ, -§ ( _im-bi-dhâ, /-bi§), s.f. (3): '_imbidhâ' easti grâ_escu, '_imbistrâ'-i tur_escu. ('~' este grecesc, '~' este turcesc); v a r. pl. -dhi: DAN.,159: tsimbidhle "furculi_ele" (v. pentru S: SCR., Glosarul, s.v).

cimbriøor, s.m. ciumburicâ (cium-bu-ri-câ), s.f. (1); v a r. _imuricâ, r a r; bot. cimbru, s.m. "plantæ aromatæ; condiment"

ciumbri_â (cium-bri-_â), s.f. sg.t.(1): tu mâcari di fisu•u, pi carni di porcu friptâ, tu lucani_i s-bagâ ciumbri_â. (în mâncare de fasole, pe carne de porc friptæ, în cârna_i se pune cimbru); bot.

ciment, -uri, s.n. "(praf de) piatræ"

cimentu, -uri (ci-men-tu, /-turi), s.n. (1): pulbiri di cimentu (pulbere de ~); v a r. ciumentu, FC.

cimiøir, s.m. "arbust decorativ ; meriøor ♦ " (lat. buxus) "mititel (despre fiin_e), care se strecoaræ uøor"

øimøiru, -i (øim-øiru, /-øiri), s.m. (1): øimøirlu-i pomu ¢icu. (cimiøirul e un pom mic).

øimøiricu, -_i; -câ, -_i (øim-øi-ricu, /-ri_i; /-ri-câ, /-_i), s.m.f. (1,1): Gr. Aut.: � dim.: bârba-su easti dipu øimøiricu. (bærba[tu]-su este de tot 'cimiøirel' [= foarte mic]); � hip.: yinu, lea, simøiricæ! (vino, mæi, mititico!); (nu figureazæ în DDA).

cimitir, -e, s.n. "locul unde se îngroapæ mor_ii";∅mormânt*,s.n. "cimitir"; ∅ groapæ*,s.f. "gropiøte, cimitir" "cimitir"

murmin_â*, s.m.pl.col.: mortulu lu-ngroapâ la murmin_â. (mortul îl îngroapæ la 'mormin_i'/ cimitir).

grochi*, s.f.pl.col.; id.: îlu dusirâ la grochi. (l-au dus la cimitir). grupiøti (gru-piø-ti), s.f.sg.t.col. (6a): grupiøtea-i loclu cu multi grochi di mor_â. (gropiøtea-i locul cu multe gropi de mor_i).

chimitiru, -i , reg. ?; VR., 88, v a r. chimitiryu, -uri. cimpoi, s.n. ∅ gaidæ, s.f. cimpoier ∅ gæidar, s.m.

cina, vb. "a lua masa de searæ"

_inu, -ari, -ai, -atâ (_inu, _i-na-ri, /-nai, /-na-tâ), vb. (1) i: seara _inæmu cu ficiori• i diadunu. (seara cinæm cu copii împreunæ).

cinare, s.f.vb. (cinat, s.n.vb) "faptul de a cina"

_inari (_i-na-ri), s.f.vb. (6a): nu vini oara ti _inari (n-a venit ora de cinat); nu va _inari amânatu. (nu trebuie cinat târziu); → ti _inari nu _inai ninga. (de cinat n-am cinat încæ).

ciocænitoare

246

[cinat ], adj. "care a cinat"

_inatu, -_; -tâ, -ti (_i-natu, /-na_; /-na-tâ, /-ti), adj. (4a): nu mâcu, câ escu _inatâ. (nu mænânc, cæ sunt cinatæ [= am cinat deja]).

cinæ, -e, s.f. "masa de searæ" "cinæ/cinare"

_inâ, -i (_i-nâ, /-ni), s.f. (1): yini_, bâgai _ina! (veni_i, am pus cina!); avumu oaspi_ pi _inâ. (am avut oaspe_i la cinæ).

_inari, -æri, s.f.: doauâ _inæri nu-aspargu. (douæ cine nu stricæ). cinci, num. card. " numærul/cifra 5" "cei/ cele cinci"

_in_i (_in-_i), num. card.: → N-A: _in_i [ficiori/ feati] cânta, _in_i tâ_ea. (cinci [bæie_i/ fete] cântau, cinci tæceau); casa ari _in_i uda§. (casa are cinci odæi); � e x p r.: _in_i scoati §a_i mâcâ. (cinci scoate/ câøtigæ zece mænâncæ).

_in_i• i, _in_ili (_in-_i• i, /-_i-li), num. card. art. m.f.: _in_i• i ficiori suntu bu¢i/ _in_ili feati le-au buni. ([to_i] cei cinci bæie_i sunt buni, [toate] cele cinci fete le au bune).

cincilea, cincea , (al/ a), num. ord.; "al 5-lea, a 5-a"

_in_ilu, _in_ea (_in-_i-lu, /-_ea), num. card. m.f.: _in_ilu omu di-tu aradhâ easti Tachi. (al cincilea om din rând este ~ ); tu _in_ea §uuâ acâ_æ s-mâcâ. (în a cincea zi a început sæ mænânce); v a r. FC _in_irlu.

cin [ci ]sprezece, num.card. "15"; "cinøpe"

_isprâ§a_i (_is-prâ-§a-_i), num. card.: ari _isprâ§a_i di-a¢i. (are cin[ci]sprezece ani); v a r. _ispra_, _isprâ, pop.

cin [ci ]sprezecilea, -zecea (al/ a), num. ord.; "al 15-lea, a 15-a"

_isprâ§a_ilu, -§a_ea (_is-prâ-§a-_i-lu, /-§a-_ea), num. ord. m.f.: Stâ-Mâria cadi tu _isprâ§a_ea di avgustu. (Sf. Maria cade în a cin[ci]sprezecea [zi] din august); v a r. _ispra_ilu, /-_ea.

cin [ci ]zeci, num. card. "50 "

_in§æ_i (_in-§æ_i), num. card.: ari _in§æ_i di-a¢i. (are 50 de ani).

cin [ci ]zecilea, /-zecea, (al/ a), num/ord.; "al 50-lea, a 50-a"

_in§æ_ilu, -§æ_ea (_in-§æ-_i-lu, /-§æ-_ea), num. ord. m.f.: frati-¢iu intræ tu _in§æ_ilu anu di banâ. (frate-miu a intrat în al cin[ci]zecilea an de via_æ).

cine , pr. interog. rel. (_ine locul unei persoane) ∅ care*, pr. interog.-rel.

_ini (_i-ni), pr. interog.-rel: PAP., Lit. 1052/ 53: nu are _ine si-• i diøc• idæ/ nu are _ine si ¢i-u aducæ (nu are cine sæ-i deschidæ/ ... sæ i-o aducæ); r a r (înlocuit pretutindeni de pr. cari*).

cinema, s.n. ∅ cinematograf, s.n.

cinimæ, -a§ (ci-ni-mæ, /-ma§), s.m. (3): Gr. Aut. (bunica): cathi §uuâ la cinimæ?!; v a r. pl. cinimei, FC; pop.; N.

cinematograf, -e, s.n. cinematografu, -i (ci-ne-ma-to-grafu, /-gra-fi), s.n. (2); N. cineva, pr. nedef. "persoanæ necunoscutæ" "nimeni" ∅ careva*/ vreun(ul)**.

_iniva (_i-ni-va), pr. nedef.: PAP., B, 325: la poartæ _iniva bate. (la poartæ cineva bate); � COD., 13b: Mea _iniva nu va s'• i avdæ. (dar nimeni nu vrea sæ-i audæ); r a r (înlocuit cu cariva*/ vârnu**).

cingætoare, -i, s.f. "fâøie de piele de încins mijlocul"; "cordon(el)" "cingætoare" " ~ "; ∅ brâu, s.n. ∅ cordon, curea, s.n./f

zonâ, -i (zo-nâ, /-ni), s.f. (1): avea zonâ cu pâfta§ di-asimi. (avea cordon cu paftale de argint).

zuni_â, ~ (zu-ni-_â), s.f. (9); dim. dizgâ, -§i (diz-gâ, /-§i), s.f. (3); r a r. fochi, fochi (fo-chi, fochi), s.f. (6a); reg.

cinghel, -uri, s.n. "cârlig mæcelæresc"

cinghe• iu, -ea• i (cin-ghe• iu, /-ghea-• i), s.n. (2): hâsaplu u spin§urâ carnea di cinghea• i. (hasapul/ mæcelarul o spânzuræ [= atârnæ]carnea de cingheluri).

ciorbagiu

247

cinste, s.f. "onoare" "a-i face cuiva cinstea" "de onoare/ cinstit, respectabil' "respect, stimæ" "pre_" "a nu acorda respectul cuvenit"

ti¢ie, -ii (ti-¢i-e, /-¢ii), s.f. (6b): suntu oami¢i cu _i¢ie. (sunt oameni cu cinste/ cinsti_i/ respectabili); � lâ fea_imu mari ti¢ie câ-• i c• imæmu la numtâ. (le-am fæcut mare cinste invitându-i la nuntæ); omu cu ti¢ie (om cu cinste/ cinstit); � nu-ari ti¢ie ti pârin_â. (nu are respect pentru pærin_i); � e x p r.: ti¢ia ti¢ie nu-ari, øi hara di cari øi-u-ari. (cinstea pre_ nu are [= nu se poate cumpæra], øi ferice de cine o are); neg.: Gr. Aut.: mini câtrâ voi, ø-voi câtrâ dra_i! (eu cætre voi [= mæ uit la voi, am grijæ de voi], iar voi cætre draci [= væ uita_i la dracu', nu-mi acorda_i respect/ aten_ie]).

cinsti, vb. "a trata♦ bine pe cineva" "a respecta" "a pre_ui" "a respecta, a nu deranja cu nimic"

ti¢isescu, -iri, -ii, -itâ (ti-¢i-ses-cu, /-si-ri, /-sii, /-si-tâ), vb. (4b) t: nâ ti¢isirâ multu ghini cuscri• i. (ne-au cinstit foarte bine cuscrii); �îlu ti¢isea tutâ hoara. (îl respecta tot satul); � ia s-vedu câtu-lu ti¢iseøti tini aestu lucru! (ia sæ væd cât îl pre_uieøti tu acest lucru!); � e x p r. Gr. Aut.: amu norâ bunâ, nu-¢i §â_i 'fæ-ti ma-nclo!'. (am o noræ bunæ, nu-mi spune 'fæ-te mai încolo!' [= mæ respectæ]);

"a trata cu ceva pe cineva" "a cinsti printr-un dar (la nuntæ/botez)" "a trata ♦ cu ceva, a servi ♦ pe cineva cu ceva" "a se cinsti (cu un pahar de vin/o cafea etc)"

v a r. arh., CAR., Litgh., 49, XIV. : s-ti tig'iuse[a]scæ (sæ te cinsteascæ).

mescu, meaøtiri, miscui, miscutâ (mes-cu, meaø-ti-ri, mis-cui, /-cu-tâ), vb. t: nâ miscurâ cu cafe øi-cu bâclâvæ. (ne-au tratat cu cafea øi cu baclava); � nunlu u miscu-nveasta cu trei flurii.(nunul a cin-stit-o pe mireasæ cu trei florini [de aur]).

chirnisescu, -iri, -ii, -itâ (chir-ni-ses-cu, /-si-ri, /-sii, /-si-tâ), vb. (4b) t: nu nâ chirnisi cu _iva cându nâ dusimu si-• i uræmu câ fea_i ficiorlu. (nu ne-a cinstit cu nimic când ne-am dus sæ-i uræm cæ a næscut bæiatul).

ghinuescu, -iri, -ii, -itâ (ghi-nu-es-cu, /-i-ri, /-ii, /-i-tâ), vb. (4b) r: øi§urâ di s-ghinuirâ doi• i, ca fârta_. (au øezut de s-au cinstit amândoi, ca fârta_i).

cinstire, s.f.vb. (cinstit, s.n.vb.) "faptul de a cinsti/ respecta" "faptul de a cinsti mireasa/ noul næscut cu ceva" "faptul de a trata oaspe_ii cu ceva"

ti¢iseari (ti-¢i-sea-ri), s.f.vb. (6a): auøi• i voru ti¢iseari. (bætrânii trebuie cinsti_i/ respecta_i); → ti ti¢iseari î• i ti¢isimu totâna. (de cinstit îi cinstim totdeauna).

miøteari (miø-tea-ri), s.f.vb. (6a): va miøteari-nveasta. (trebuie dæruitæ / onoratæ mireasa).

chirniseari (chir-ni-sea-ri), s.f.vb. (6a): voru chirniseari oaspi_• i. (trebuie trata_i oaspe_ii); → ti chirniseari-• i chirnisii. (de tratat i-am tratat).

cinstit, -æ, adj. "care are calitatea de a fi cinstit/de onoare" "care este cinstit/ respectat de al_ii"

ti¢isitu, -_; -tâ, -ti (ti-¢i-situ, /-si_; /-si-tâ, /-ti), adj. (4a): easti omu ti¢isitu, cu casâ ti¢isitâ, cu mu•eari ti¢isitâ (este om cinstit/ respectat, cu casæ respectatæ, cu muiere/ nevastæ cinstitæ); � e x p r.: ma ghini oarfânu ti¢isitu di avutu pizuitu. (mai bine særac cinstit decât avut batjocorit).

cintezæ, -e, s.f. "pasære cântætoare"

angicâ, -_i (an-gi-câ, /-_i), s.f. (6a): angica-i pu• iu cântâtoru (~ i pasære cântætoare); zool.

cinzeacæ, -i, s.f. "sticlu_æ de 0,16 l, pentru bæut _uica"

_in§acâ, -æ_i (_i-§a-câ, /-§æ_i), s.f. (3); bea câti unâ _in§acâ di-arâchie si-• i da puteari. (bea câte o cinzeacæ de rachiu sæ-i dea putere).

ciocænitoare

248

cioaræ, -i, s.f. ∅ gaie, s.f. ∅ corb, s.m.

cioarec, -i, s.m. "cioareci separa_i pentru fiecare picior, din postav"

cioaricu, -_i (cioa-ricu, /-ri_i), s.m. (1): cioari_i• i a Armâ¢iloru suntu ca pârpo§, ma fârâ lâpu§. (cioarecii aromâniloir sunt ca niøte ciorapi, dar færæ tælpi); ¢i-intræ un-puricu tu cioaricu. (mi-a intrat un purice în cioarec).

ciob, -uri, s.n. "bucæ_icæ de oalæ spartæ" ∅_andæræ,s.f., hârb, s.n. "ciob, bucatæ ♦ "

_istalâ, -li (_is-ta-lâ, /-li), s.f. (1): Gr. Aut.: s-frea§i fligeana, _istali si-adræ! (s-a frânt [= spart] filigeanul [= ceaøca], cioburi s-a fæcut); (neat. în DDA).

_ivali (_i-va-li), s.f.pl. (1): va ti facâ _ivali tatâ-tu! (cioburi are sæ te facæ tatæ-tu!).

cioban, s.m. ∅ pæcurar (de oi), ∅ pæstor, s.m.

ciobænel, s.m. ∅ pæcurærel, s.m.

ciobænesc, adj. ∅ pæcuræresc, adj.

ciobæneøte, adv. ∅ pæcuræreøte, adv.

ciobænet, /-ime, s.m./f. ∅ pæcurærime, s.f.

ciobæni_æ ∅pæcuræri_æ, s.f.

ciobi, vb.∅ ciocæni/ ciocni/ lovi/ sparge, vb.

ciobit, adj. ∅ ciocænit/ ciocnit/ lovit/ spart, adj.

cioc, -uri, s.n. "plisc ♦ de pasære" ∅ ciocan*, s.n.

ciocu, -uri (ciocu, cio-curi), s.n. (1): mi-n_âpæ gâ• ina cu cioclu tu oc• iu. (m-a în_epat gæina cu ciocul în ochi); cioclu di gâ• inâ-i unâ, cioclu-ciucanu easti altâ. (ciocul de gæinæ e una, ciocanul este alta).

cioc!, interj. (pentru bætut cu ciocanul) (pentru ciocnit ouæle de Paøti, ceøtile etc) ∅ ciocan, s.n., ∅ toc-toc, interj.; ∅ cioc(æ)ni, vb.

ceac-ciuc! (ceac-ciuc), interj.: pâpugilu tutâ §uua ceac-ciuc!(papugiul [= cizmarul] toatæ ziua cioc-cioc!).

cingâr! (cin-gâr!), interj.: hai s-fâ_emu cingâr cu oauâli! (hai sæ facem cioc cu ouæle!); � pheatili da unu di altu øi-facu cingâr!(farfuriile se ating una de alta øi fac ~ !).

ciocan, -e, s.n. "instrument pentru bætut cuie"

ciocu, -uri (ciocu, cio-curi), s.n. (1): penurili s-batu cu cioclu. (cuiele se bat cu ciocanul).

ciucanu, -i (ciu-canu, /-ca-ni), s.n. (2); r a r.

ciorbagiu

249

ciocæni , vb. "a bate cu ciocanul" "a bonti" "a ciobi" ∅ ciocni, vb. "a bate pe cineva" "a bate la uøæ" "a zvâcni" (despre ranæ) "a se zbate, a se dærui, a se strædui" "a-øi bate capul, a medita, a reflecta"

ciucutescu, -iri, -ii, -itâ (ciu-cu-tes-cu, /-ti-ri, /-tii, /-ti-tâ), vb. (4b) t/i/r: →→→→ t: ciucutescu cu cioclu penurili. (ciocænesc cu ciocanul cuiele); � ciucutea-u maøa niheamâ, s-nu hibâ ahâtu _âpâtu•ioasâ! (ciocæneøte/ bonteøte-l pu_in cleøtele [de foc], sæ nu fie aøa de ascu_it!); � li ciucutii tuti pheatili. (le-am ciobit toate farfuriile); � e x p r.: va ti ciucutescu, lai! (am sæ te ciocænesc/ bat, mæi!); → i: cari ciucuteaøti la uøi? (cine ciocæneøte la uøæ?); arana-¢i ciucuteaøti ø-mi doari. (rana-mi ciocæneøte/ zvâcneøte øi mæ doare); → r: CAR., Litgh., 39, VI: cæ træ tutu [= tutæ] du¢ea ti ciucutiøæ. (cæ pentru toatæ lumea te-ai zbætut); Gr. Aut.: tata s-deadi, s-ciucuti tutâ bana. (tata s-a dat [s-a dæruit], s-a zbætut toatæ via_a); � ciucuti_-vâ mintea øi-adra_ cumu-i ma ghini! (bate_i-væ mintea/ capul øi face_i cum e mai bine!); v a r. FC cicutescu.

ciocænire, s.f.vb. (ciocænit, s.n.vb.) "faptul de a ciocæni"

ciucuteari (ciu-cu-tea-ri), s.f.vb. (6a): va ciucuteari penura, câ-n_apâ. (trebuie ciocænit cuiul, cæ în_eapæ); ti ciucuteari îlu ciucutii. (de ciocænit l-am ciocænit).

ciocænit, -æ, adj. "ciobit"

ciucutitu, -_; -tâ, -ti (ciu-cu-titu, /-ti_; /-ti-tâ, /-ti), adj. (4a): fligeanâ ciucutitâ (filigean/ ceaøcæ ciobit/æ); � plân§i câ-i ciucutitu

"bætut" "beat"

¢iclu. (plânge cæ-i ciocænit [= bætut] micu_ul); � vini ciucutitu acasâ. (a venit ciocænit [= beat] acasæ).

ciocænitoare, -i , s.f. "pasære frumoasæ, cu pene negre" " ~ " "copil iubit/ tânær frumos"(ca un bei brunet) "ciocænitoare"

ciucâtoari, -ori (ciu-câ-toa-ri, /-tori), s.f. (6a): ciucâtoarea ciucuteaø_i po¢i• i cu cioclu. (ciocænitoarea ciocæneøte pomii cu ciocul).

carabeu, -i (ca-rabeu, /-bei), s.m. (1): carabeulu-lu bati lemnulu: taca-taca! ( ~ îl bate lemnul: toc-toc!); � hip.: CAR., Stih., 112: _i ¢i-adraøi, lai, carabeu, / vrute øi-nidurute! [aøi plân§i laea dadâ](ce-mi fæcuøi, tu, ~ , / iubitule øi neiubitorule! [aøa plânge biata mamæ]); v a r. harabeu; zool.

ciplitoari, -ori, s.f. (6a); r a r. ciocænituræ, -i, s.f, ∅ ciocnet, s.n.

ciocârlan, -i, s.m. "pæcurar* ♦ " "ciocârlan, -lie"; " ~ " "ciocârlan" "ciocârlie"

picuraru* , s.m.: PAP., Lit., 287: "mâncarea paserei numitæ'picurar', 'ciuleai', 'ciuciulan'; pu• ilu picuraru (pasærea pæcurar/ ciocârlan).

ciuciulanu, -¢i (ciu-ciu-lanu, /-la¢i), s.m. (1); v a r. ciuciuleaiu/ ciuciuleainu/ ciuciurleaiu/ ciurleaiu/ _u_urleanu; (cuvânt nefixat).

_i_ive• iu, -i/ _i_iveiu, -i ; (?); (apud DDA, s.v.). ciuciurlie, -i (ciu-ciur-li-e, /-lii), s.f. (6b); ?

ciocnet, -e, s.n. "bætaie produsæ de ciocænit; ciocænituræ"

ciocutu, -i (cio-cutu, /-cu-ti), s.n. (2): amu ciocuti-n capu, î¢i ciucuteaøti. (am ciocnete-n cap, îmi ciocæneøte); si-avdu ciocuti pi casâ. (se aud ciocnete pe casæ).

ciocni, vb. "a (se) lovi/ciobi" "a ciocni ouæ roøii" "a se ciondæni/certa"

cingârnescu, -iri, -ii, -itâ (cin-gâr-nes-cu, /-ni-ri, /-nii, /-ni-tâ), vb. (4b) t/r: → t: hai s-cingârnimu oauâ aroøi! (hai sæ ciocnim ouæ roøii!); → r: s-cingârni putirlu. (s-a ciobit potirul/ paharul); � fig.: s-cingârnescu doi• i tutâ §uua. (se ciondænesc amândoi toatæ ziua); v a r. cingârøescu.

ciocænitoare

250

ciocnire, s.f.vb. (ciocnit, s.n.vb.) "faptul de a (se) ciocni"

cingârneari (cin-gâr-nea-ri)s.f.vb. (6a): ti cingârneari suntu ma buni oauâli ¢i_i. (de ciocnit sunt mai bune ouæle mici); nu voru cingârneari tuti. (nu trebuie ciocnite toate); v a r. cingârøari.

ciocnit, -æ, adj. "care a fost ciocnit/ ciobit"

cingârnitu, -_; -tâ, -ti (cin-gâr-nitu, /-ni_; /-ni-tâ, /-ti), adj. (4a): fligeanâ cingârnitâ, pheatu/ ou cingârnitu (filigean ciobit, farfurie ciobitæ/ ou ciocnit); v a r. cingârøitu.

ciocolatæ, -e, s.f. "preparat dulce din cacao, lapte, unt, fructe etc."

ciucalatâ, -æ_ (ciu-ca-la-tâ, /-læ_), s.f. (3): ciucalatâ cu lapti, cu aluni, cacao/ cafe (ciocolatæ cu lapte, alune, cacao/ cafea); pop.

ciocolatâ, -i (cio-co-la-tâ, /-ti), s.f. (1); N. ciolac, -æ, adj. "ciung ♦ de o mânæ"

ciulacu, -_i; -câ, -_i (ciu-lacu, /-la_i; /-la-câ, /-_i), adj. (4a): easti ciulacu, maøi cu unâ mânâ. (este ciolac, doar cu o mânæ).

ciolan, -e, s.n. "os mare" "ciolan de ros"

cio• iu, cioa• i (cio• iu, cioa-• i), s.n. (2): mi doru cioa• ili. (mæ dor ciolanele); � e x p r: cathiunu øi-aroadi cio•ilu. (fiecare îøi roade ciolanul).

ciomag, -e, s.n. "bæ_, toiag (de episcop)" "ciomægealæ ♦ "

ciumagâ, -æ§i (ciu-ma-gâ, /-mæ§i), s.n. (3): va s-bagu ciumaga pi tini, pulbiri va ti-adaru! (am sæ pun ciomagul pe tine [= î_i trag o ciomægealæ], pulbere te fac!); v a r. s.n. ciumagu.

"ciomag"; " ~ " ∅ bâtæ, s.f., ∅ cârlig, s.n. ∅mæciucæ, s.f.

puleanu, -¢i (pu-leanu, /-lea¢i), s.m. (1); reg. øopcâ, -_i (øop-câ, /-_i), s.f. (3); reg.

ciomægealæ, -eli , s.f. "bætaie* ♦ " ∅ ciomag, s.n.

chiutecâ, -_i (chiu-te-câ, /-te_i), s.f. (3): u-ascâpaøi chiutecâ. (ai scæpat de ciomægealæ!).

ciondæni ∅ ciocni, vb. ∅ mânca, vb.

ciopâr_i ∅ dumica, vb. ciopli, vb. "a lucra lemnul, piatra; "a sculpta" "a-øi zdrobi ♦ o parte a corpului"; ∅ cresta, vb. "a se ciopli/civiliza" "a ciopli/a se civiliza"

ciuplescu, -iri, -ii, -itâ (ciu-ples-cu, /-pli-ri, /-plii, /-pli-tâ), vb. (4b) t/r: → t: ciupleaøti lemnu/ linguri/ cârlibæ¢i/ cheatrâ. (ciopleøte lemn/ linguri/ (capete de) ciomege pæstoreøti/ piatræ); � ¢i-u ciuplii mâna. (mi-am cioplit/ zdrobit mâna); � • i li ciupli fluriili. (i i-a ciordit florinii/ galbenii); → � r , fig.: s-ciuplirâ øi-e• i di cându-nvi_arâ ficiori• i. . (s-au cioplit øi ei de când au învæ_at [= studiat] copiii).

pilichisescu, -iri, -ii, -itâ (pi-li-chi-ses-cu, /-si-ri-, /-sii, /-si-tâ), vb. (4b) t/r; id.; v a r. FC p(i)lixescu.

cioplire, s.f.vb. (cioplit, s.n.vb) "faptul de a (se) ciopli" " ~ "

ciupleari (ciu-plea-ri), s.f.vb. (6a): va ciupleari aestu lemnu/ omu.(trebuie cioplit acest lemn/ om); → � ti ciupleari s-ciuplirâ. (de cioplit s-au cioplit).

pilichiseari (pi-li-chi-sea-ri), s.f.vb. (6a); id. cioplit, -æ, adj. "care este cioplit/civilizat"

ciuplitu, -_; -tâ, -ti (ciu-plitu, /-pli_; /-pli-tâ, /-ti), adj. (4a): lemnu/ omu ciuplitu; cheatrâ/ featâ ciuplitâ (piatræ/ fatæ cioplitæ [fatæ civilizatæ]).

ciorbagiu

251

ciorap, -i, s.m. "obiect pentru îmbræcat piciorul" "ciorap" "laba ciorapului" "a împleti ciorapi" "labæ* ♦ de ciorap"

pârpodi, -§ (pâr-po-di, /-po§), s.f. (6a): pârpo§ di bumbacu/ lânâ/ sirmâ. (ciorapi de bumbac/ lânæ/ mætase); � [îngucitoari:] lânoslu poartâ cârnoslu. ([ghicitoare:] lânosul poartæ cærnosul [= ciorapul de lânæ poartæ piciorul cel cærnos]); v a r. FC pripodi/ purpodi.

lâpudâ, -§ (lâ-pu-dâ, /-pu§), s.f. (3a): _i stai tu lâpu§? (de ce stai în ciorapi?); • i si-arupsi pârpodea la lâpudâ/ la câlcâ¢iu. (i s-a rupt ciorapul la labæ/ la cælcâi); împlâteaøti pârpo§/ lâpu§ cu cârli§i sup_âri. (împleteøte ciorapi cu cârlige/ andrele sub_iri).

pâtunâ* , s.f.: pâtuna (di pârpodi) si-arupsi. (laba [ciorapului] s-a rupt).

cioræpel, -i, s.m., dim. pârpuduøcâ, -chi (pâr-pu-duø-câ, /-chi), s.f. (3a); dim. ciorbagiu, -i, s.m. "domn, burghez" "ciorbagioaicæ, nevastæ de ciorbagiu" "burghezie* ♦ "

ciurbagi, -ea§ (ciur-ba-gi, /-gea§), s.m. (3): eara ciurbagi mari pap-su. (era domn mare bunicu-sæu).

ciurbagioa¢i, ~ (ciu-ba-gioa-¢i, ~ ), s.f. (9): ciubagilu nu eara acasâ, ciurbagioa¢ea eara. (ciorbagiul nu era acasæ, ciorbagioaica era).

ciurbagilâchi, -i (ciur-ba-gi-lâ-chi, /-lâchi), s.f. (6a): ciurbagilâchea a câsâbælui. (burghezia oraøului).

ciorbæ, -e, s.f. "supæ acræ" (la aromâni nu este cunoscut borøul)

ciurbæ, -a§ (ciur-bæ, /-ba§), s.m. (3): la noi, ciurbælu lu-acrea cu limo¢i i cu ayuridhâ. (la noi, ciorba o acreau cu læmâie sau cu aguridæ).

ciorchine, -i, s.m. "fir cu struguri/fructe/flori grupate împrejur" "ciorchine" ∅ coardæ (de vi_æ), s.f. " ~ "

areapini, -¢i (a-rea-pi-ni, /-pi¢i), s.m. (4): unu areapini di-auuâ. (un ciorchine de struguri); � câstâ¢ilu ari lilici-areapini. (castanul are flori-ciorchine); v a r. reapinu/ (a)rapuni.

câlâruøu, -i (câ-lâ-ruøu, /-ru-øi), s.n. (2): câlâruøu di cireaøi(ciorchine de cireøe); v a r. câluruøu; FC c(â)ruøu/ câiruøu.

cârmâstaru, -i, s.m.; reg., r a r. cioroi, s.m. ∅ gaie, s.f. cioropinæ, -e , s.f. ∅ negricios, adj.

ciorovæi, vb. ∅ certa, vb. ∅ ciocæni, vb.

cipriot, -æ, s.m.f. "locuitor din Cipru"

Chipriotu, -o_; -oatâ, -oati (chi-pri-otu, /-o_; /-oa-tâ, /-ti), adj. (4a): Chiprio_• i bânea§â tu Chipru. (ciprio_ii træiesc în Cipru).

cirac, -i, s.m. "ucenic" ∅ calfæ, s.f.

ciracu, -_i (ci-racu, -ra_i), s.m. (1): Chita easti ciracu la unu masturu pâpugi. (Chita este ucenic la un maistru papugiu/ cizmar); v a r. FC cireacu/ ciuraciu.

circ, -uri, s.n. "bâlci, târg" (la aromâni) .∅ târg*, s.n. ∅ circar**, s.m. "circ; loc unde se dæ un spectacol de circ"

pânâyiru*, s.n.: la pânâyiru yinu pa•eaci, caraghioji, oami¢i cu soi di soi di animali — øerchi, maimu¢i, câ¢i, ca• i —- di facu lumea si-arâdâ/ s-facâ siryeani. (la bâlci vin paia_e, circari**, oameni cu fel de fel de animale — øerpi, maimu_e, câini, cai — care fac lumea sæ râdæ/ sæ se distreze).

circu, -uri (cir-cu, /-curi), s.n. (1): vini circulu, cu unâ tendâ mari iu adarâ tuti giumbuølâchili. (a venit circul, cu un cort mare, unde fac toate giumbuølucurile); N.

circa, adv. ∅ cam/ aproape, adv. ∅ vreo, pr. nedef.

ciocænitoare

252

circar, -i, s.m. "comediant ambulant" (cu ochii fæcu_i cu negru, care, fæcând glume, au devenit 'caraghioøi'*) ∅ paia_æ, s.f.

caraghiozu, -ji (ca-ra-ghiozu, /-ghioji), s.m. (1): caraghioji• i [cu oc• i• i adra_ cu laiu, di iu lâ yini øi-numa: tc. 'ocli læi'] alâga pri-tu hori i s-du_ea la pânâyiri di fâ_ea giumbuølâchi. (caraghioøii/ circarii [cu ochii fæcu_i cu negru, de unde le vine øi numele: tc. 'ochi negri'] umblau prin sate sau se duceau la bâlciuri øi fæceau giumbuølucuri).

circula , vb. "a curge* ♦ " "a circula (despre bani, lume, caravane etc)" ∅ trece*, vb. "a trece/ circula" "circulabil" ∅ urdina*, vb.

curâ* , vb. unipers.: curâ unu zboru urâtu: taha muri Gioga.(circulæ o veste rea: cicæ a murit Gioga).

trea_i/ trecu *, vb. unipers.: aestu pâræ nu trea_i astâ§/pæra§• i nu trecu. (banul æsta nu circulæ astæzi/ banii nu circulæ); �cârvæ¢ili trecu §uuâ-noapti. (caravanele trec zi øi noapte).

urdinu*, vb.: urdinâ lumi multâ pi calea a noastrâ. (circulæ multæ lume pe strada noastræ); r → aestâ cali (nu) si-urdinâ. (pe aceastæ cale/ stradæ (nu) se circulæ).

"a se _ese*♦ lume multæ" "a umbla pe stræzi" (despre maøini, oameni) "a trece de la unul la altul"

_asi/ _asu*, vb. unipers. r.: s-_asi ghiftami multâ pri-aoa. (se _ese/ trece/ circulæ _igænime multæ pe aici).

circulu, -ari, -ai, -atâ (cir-culu, cir-cu-la-ri, /-lai, /-la-tâ), vb. (1a): pi aestâ cali circulâ multâ lumi/ multi maøi¢i. (pe aceastæ cale/ drum circulæ multæ lume/ multe maøini); � fig.: ideili/ pâra§• i circulâ ca oami¢i• i. (ideile/ banii circulæ ca oamenii); N.

circulat, -æ, adj. ∅ umblat/∅urdinat, adj.

circula_ie, s.f. ∅ urdinare/∅trecere, s.f.

circumcide, vb. "a tæia* împrejur" circumcis, adj. m. "tæiat împrejur"

ta• iu* di-avârliga, loc. vb.: uvrei• i-• i tali di-avârliga di ¢i_i. (pe evrei îi taie împrejur de [când sunt] mici).

tâ•eatu*, tâ•ea_ di-avârliga, loc. adj.: uvricilu eara tâ•eatu di-avârliga. (ovreiaøul era circumcis/ tæiat împrejur).

circumcizie, s.f. "tæiere* împrejur" "circumcizie"

tâ•eari* di-avârliga, loc. s.f.cp. suneti, -_ (su-ne-ti, /-ne_), s.f. (6a); v a r. sâneti/ sineti; reg. circumciziuni (cir-cum-ci-zi-u-ni), s.f. (6a); N.

circumstan_æ, -e, s.f. ∅ împrejurare, s.f.

cireadæ, -i, s.f. "grup de vite" ∅ turmæ (de oi/capre)"

surie, -i (su-ri-e, /-rii), s.f. (6b): surie di boi/ væ_i/ præv§â (cireadæ de boi/ vaci/ vite); v a r. suro "græmadæ ♦ " .

cireaøæ, -e, s.f. "fruct de iunie" "rumen ca cireaøa" "a da pe degeaba" "încireøatæ, ca cireaøa"

cireaøi, ~ (ci-rea-øi, ~ ), s.f. (9): cireaøi albâ, cireaøi aroøi/ læi(cireaøæ albæ, cireøe roøii/ negre); � fig.: cu fa_a cireaøi (cu fa_a [ca de] cireaøæ); � e x p r.: tu_ cu cireaøili, noi cu mâceaøili! (to_i cu cireøele, noi cu mæceøele!); � em, s-• i-u da cireaøi-n gurâ?(pæi, sæ i-o dea cireaøæ-n guræ? [= de-a gata/ picæ paræ malæia_æ]); bot.

înciriøatâ, -i (în-ci-ri-øa-tâ, /-ti), adj. fem. (4a): PERD., p.90: ... øi s'nni dai/ Næ guræ nciriøatæ. (øi sæ-mi dai o guræ încireøatæ).

cireø, -i, s.m. "pom care face cireøe"

cireøu, -i (ci-reøu, /-reøi), s.m. (1): cireølu fa_i cireaøi; bot.

ciorbagiu

253

cireøar, s.m. "care cultivæ cireøi/vinde cireøe" "iunie ♦ , luna lui cireøar"

ciriøaru, -i (ci-ri-øaru, /-øari), s.m. (1): ciriøarlu bagâ cireøi i/ øi vindi cireaøi. (cireøarul pune/ cultivæ cireøi sau/ øi vinde cireøe).

ciriøaru , s.m.: ciriøarlu easti øasilu mesu a anlui, meslu a cireaøiloru. ( cireøarul este a øasea lunæ a anului, luna cireøelor)

cirip-cirip!, interj. (pentru sunetul pæsærele- lor); ∅ greier*, s.m. ∅ cri-cri**, interj.

_i_ir-vi_ir! (_i-_ir-vi-_ir!), interj.: pu• i• i s-ducu tutâ §uua '_i_ir-vi_ir, _i_ir-vi_ir!' (pæsærelele cântæ [lit.: o duc] toatæ ziua [cu] 'cirip-cirip'!); � _i_irlu cântâ tutâ veara '_i_ir-vi_ir'! (greierul* cântæ toatæ vara 'cri-cri'!**).

ciripi ∅piui, ∅iui, vb. ciripit ∅ piuire, s.n.vb. cirtæ, -e, s.f. "mic bazar portativ"

cirtâ, -i (cir-tâ, /-ti), s.f. (1): Gr. Aut.: casa u-avea ca vârnâ cirtâ uvreascâ [= nu-avea aradhâ]. (casa o avea [= acasæ era] ca o cirtæ ovre-

"lucruri multe, în dezordine"

iascæ [= era dezordine]); � adunâ-_-u cirta, câ nu potu-s-trecu di nâsâ! (strânge-_i cirta, cæ nu pot sæ trec de ea!); (cf. DEX: "lucru foarte mic", sens inexistent în arom)

cisternæ, -e, s.f. "bazin în stâncæ" " ~ "

sternâ, -i (ster-nâ, /-ni), s.f. (1): tu locuri stirnoasi, adarâ sterni di-adunâ apâ ti cându nu da ploae. (în locuri stâncoase/ pietroase [se] fac cisterne/ bazine de adunæ apæ pentru când nu plouæ).

buduvaiu, -e (bu-du-vaiu, /-va-ie), s.n. (2); ? (cf. PAP., B., 414). ciømea , -le, s.f. "øipot* ♦ /izvor construit de mâna omului"

ciøme, -ea§ (ciø-me, /-mea§), s.m. (3): ciømelu-i unâ cu øoputlu.(ciømeaua-i una cu øipotul*); ciømelu-i faptu di omu. (ciømeaua-i fæcutæ de om).

ciømegiu, -i, s.m. "care face ciømele" (DEX-S, s.v.: "slujbaø care veghea ciømelele")

ciømigi, -ea§ (ciø-mi-gi, /-gea§), s.m. (3): ciømigilu la noi easti maøi a_elu _i adarâ ciømea§. (ciømegiul la noi este numai cel ce face ciømele).

cita, vb. "a reproduce întocmai spusele cuiva" ∅ zice*/spune**, vb. "a cita dintr-un autor"

§âcu*/ spunu**, vb.: §âcu/ spunu tamam _i §âsi/ spusi altu. (zic/ spun întocmai ce a zis/ spus altcineva); §âcu zboarâli alu Boïagi: "Wären die Wlachen Hottentoten, so bleibt ihnen doch immer das Recht und die Pflicht, sich durch die eigene Sprache, als durch das zweckmässigste Mittel, zu vervollkommen", _i va s-§âcâ: "Hotento_ si-eara Vlahi• i, øi-tutu va l-armânea-ndreptulu øi sar_ina/ borgea tra si s-cultivâ tu limba a loru, calea trâ perfec_ionari". (zic/ spun [= citez] vorbele lui Boïagi: " ... ", ce înseamnæ: "Hotento_i sæ fi fost vlahii, øi tot le-ar ræmâne dreptul øi datoria de a se cultiva prin propria limbæ, ca mijloc de desævârøire").

cite§u, -ari, -ai, -atâ (ci-te§u, /-ta-ri, /-tai, /-ta-tâ), vb. (1b) i/t: cite§u [ _iva] di-tu DODECALOG, 1: "Aromânii (Macedo-vlahii) øi limba lor maternæ existæ astæzi øi de douæ mii de ani." (citez [ceva] din .); N.

citare, s.f.vb. (citat, s.n.vb) "faptul de a cita" "semnele citærii"

§â_eari (§â-_ea-ri), s.f.vb. (6a): easte unâ §â_eari di-tu Murnu.(este un citat din ~ ); � seamnili a §â_eari•ei (semnele citærii).

citari (ci-ta-ri), s.f. (6a): aoa va citari Capidan. (aici trebuie citat ~ ); seamnili a citæri•ei (semnele citærii); N.

ciocænitoare

254

cita_ie, -i, s.f. ∅ carte*, s.f. "invita_ie pentru proces" "cita_ie" " ~ "

carti*, s.f.: lomu carti s-ni§emu ti giudicari. (am luat/ primit carte/ scrisoare ca sæ mergem la judecare).

clisi, -i (cli-si, clisi), s.f (6a): lâ vini clisea si s-ducâ la giudicatâ.(le-a venit cita_ia sæ se ducæ la judecatæ); reg.

iczari, -æri (ic-za-ri, /-zæri), s.f. (6a); reg. citi, vb. ∅ alege*, vb. "a parcurge/descifra un text" (în gând/ cu glas tare)

alegu*, vb.: nu potu si-u alegu cartea, easti scrisâ aræu. (nu pot s-o citesc cartea, este scrisæ ræu); alea§i-¢i-u cartea/ alea§i-¢i-lu aestu telu di la hi• i-mea, lai frate! (citeøte-mi-o scrisoarea/ aceastæ telegramæ de la fie-mea, frate! [= dragul meu!]); nu-lu avemu zborlu 'citescu' tu limba a noastrâ, easti românescu. (nu-l avem cuvântul 'citesc' în limba noastræ, este românesc); (alegu < lat. allegere = eligere "a alege" sau cf. fr. lire, it. leggere, sp. leer < lat. leggere ?).

"a citi" ∅ zice*, vb. "a zice/citi cu glas tare" ∅ cânta*, vb. "a cânta/citi cu glas tare" "a citi în bisericæ" "a-i citi la cap(de moarte)" "a citi/ghici în cafea/cær_i" ∅ arunca*, vb. "a ghici în stele" "a citi (în gând sau cu glas tare)" "a-i citi popa la cap"

§âcu*, vb.: ¢i-u §âsi cartea nor-mea. (mi-a zis-o/ citit-o scrisoarea noræ-mea).

cântu*, vb.: cântâ-¢i-u cartea, lea vrutæ! (cântæ-mi-o/ citeøte-mi-o scrisoarea, draga mea!); � preftulu li §â_i trisayili tu bisearicâ.(preotul le citeøte pomelnicele în bisericæ); � e x p r.: s-_â §âcâ preftulu la capu! (sæ-_i citeascæ preotul la cap [= sæ te væd mort!]).

arucu*, vb.: ari _i øtiu di-arucâ tu cafe/ tu cær_â. (sunt [unii] ce øtiu sæ citeascæ în cafea/ în cær_i); � e x p r.: Gr.Aut.: em, di iu si øtiu câ yi¢i, _i, arcai tu steali? (pæi, de unde sæ øtiu cæ vii, ce, am citit în stele?).

dhyivâsescu, -iri, -ii, -itâ (dhyi-vâ-ses-cu, /-si-ri, /-sii, /-si-tâ), vb. (4b) i/t: → i: øedu teasâ øi dhyivâsescu. (øed/ stau întinsæ øi citesc); → t: — _i dhyivâseøti? — unâ isturie. (ce citeøti? — o istorioaræ/ poveste); � e x p r., imprec.: s-_â dhivâseascâ pref_â•i la capu, câ mi crechi! (sæ-_i citeascæ popa la cap, cæ mæ cræpi/ necæjeøti!); v a r. FC: ghi(u)vâsescu.

citire, s.f. "materia øcolaræ 'citire' " "ora de citire"

alea§iri (a-lea-§i-ri), s.f. (6a): Andreilu alu Bagavu, 'Carte di alégeré , Bucuresci, 1887; la oara di alea§iri, dhascala nâ §âsi stihuri armâneøti di G. Murnu. (la ora de citire, învæ_ætoarea ne-a zis/ citit versuri aromâneøti de G. M).

citire, s.f.vb. (citit, s.n.vb) "faptul de a citi" " ~ "

ali§eari (a-li-§ea-ri), s.f.vb. (6a): ti-ali§eari ¢i-u aleapsi, ma nu li-aduchii tuti. (de citit mi-a citit-o, dar nu le-am în_eles toate).

dhyivâseari (dhyi-vâ-sea-ri), s.f.vb. (6a): → nu sta ghini cu dhyivâsearea. (nu stæ bine cu cititul); → va dhyivâseari cartea aestâ. (trebuie cititæ cartea asta); v a r. FC ghi(u)vâseari.

citit, -æ, adj. ∅ ales*, adj. "care a fost citit" " ~ "

aleptu*, adj.: carti aleaptâ di doauâ ori. (carte cititæ de douæ ori); PERD., Prifa_â: ... aeste a meale poeme... va hibæ, cu multæ tradzire di inmæ, aleapte (icæ citite, dhyivæsite) di cât cama mul_î di voi, vru_i Armâ¢i. (aceste ale mele poeme ... vor fi, cu multæ tragere de inimæ, citite de cât mai mul_i dintre voi, dragi aromâni).

dhyivâsitu, -_; -tâ, -ti (dhyi-vâ-situ, /-si_; /-si-tâ /-ti), id.; v. supra.

ciorbagiu

255

cititor, -e, adj. "care citeøte" "cititor" "care face lecturæ, care citeøte"

aligâtoru, -ori; -oari, ~ (a-li-gâ-toru, /-tori; /-toa-ri, /-ri), s.m.f. (1, 9), adj. (3c): aligâtori• i alegu cær_âli. (cititorii citesc cær_ile); DN; (< alegu).

dhyivâsitoru, -ori; -oari, ~ (dhyi-vâ-si-toru, /-tori; /-toa-ri, ~ ), adj. (3c): UCUTA, 65: A g'uvæsitorrui [= a dhyivâsitorlui] (Cætre cititor); tu sala di bibliotecâ avea mul_â dhyivâsitori. (în sala de bibliotecæ erau mul_i cititori); ghiuvâsitoru, FC.

lectoru, -i; -â, -i (lec-toru, /-tori; /-to-râ, /-ri), s.m.f. (1, 1): tu sala di lecturâ eara mul_â lectori. (în sala de lecturæ erau mul_i lectori); N.

citronadæ, s.f. ∅ limonadæ, s.f.

ciubær, s.n. ∅ doni_æ, s.f. ciubærar, -i, s.m. "care face doni_e ♦ "

buclaru, -i (bu-claru, /-clari), s.m. (1): buclarlu fa_i bucli, buc• i_â. (ciubærarul face ciubere, doni_e).

ciubæraø, -e, s.n. "ciubær mic"

mul§âruøi, -i (mul-§â-ru-øi, ~ ), s.f. (9): mul§i mul§ærili tu mul§âruøi. (mulge oile de lapte în ciubæraø); v a r. ræsp. mâl§âruøi.

ciubo_ica-cucului, s.f. ∅ clopo_el (confuzie)

ciubuc, -e, s.n. "pipæ lungæ"

ciubuchi, -i (ciu-bu-chi, /-buchi ), s.f. (6a): tra§i tâtumi cu ciubuchea. (trage tutun cu ciubucul); paplu øi-u bea tâtumea arihati. (bunicul îøi bea/ fumeazæ tutunul în liniøte); v a r. cibuchi.

ciubucciu, -i, s.m. "care face/vinde/umple ciubucuri"

ciubucci, -ea§ (ciu-buc-ci, /-cea§), s.m. (3): ciubuccilu fa_i/ vindi/ ciubuchi. (ciubucciul face/ vinde ciubucuri); ciubuccilu umpli ciubuchili a nicuchirlui. (ciubucciul umple ciubucurile stæpânului); v a r. cibucci.

ciucure, -i, s.m. "franjuri legate la covor/ cuverturæ etc." "ciucure" (pentru "fundæ" ∅ fiong, s.n)

arâsâ, -i (a-râ-sâ, /-si), s.f. (3): voru ligari arâsili di cuvertâ/ chilimi/ _ipa di sirmâ. (trebuie lega_i ciucurii de la cuverturæ/ covor/ baticul de mætase).

fundâ, -i (fun-dâ, /-di), s.f. (1): _âruhili au fundi læi, la ca• i bâga fundi aroøi, s-nu s-diuc•ea§â. ("opincile" au ciucuri negri, la cai puneau ciucuri roøii, sæ nu se deoache).

ciudat, -æ, adj. "care pare anormal" "straniu" "ciudat, straniu" "ciudat!" (adverbial)

ciudiosu, -oøi; -oasâ, -oasi (ciu-di-osu, /-oøi; /-oa-sâ, /-si), adj. (4a): _i omu ciudiosu! (ce om ciudat!); reg.

paraxinu, -¢i; -nâ, -ni (pa-ra-xinu [-rac-sinu], /-ra-xi¢i; /-ra-xi-nâ, /-ni), adj. (4a): ¢i si pâru paraxinu ast⧠Stavrulu. (mi s-a pærut straniu astæzi S); _i-ntribari paraxinâ! (ce întrebare ciudatæ!); VR., 18: _i paraxinæ noapti tricui/ færæ øtiarea a vîrnui. (ce ciudatæ noapte petrecui [= træii]/ færæ øtirea nimænui); reg.

tronciu, -ci; -ci, -ci (tron-ciu, /-ci; /- ci, /-ci), adj. (2b); r a r; ? toapi (toa-pi), adv.: _i toapi! (ce ciudat!); (?).

ciudæ, s.f. "necaz" "pærere de ræu" "a cræpa de supærare/ ambi_ie"

ciudâ (ciu-dâ), s.f. sg.t.(1): amu ciudâ pi tini câ nu-nve_! (am ciudæ pe tine cæ nu-nve_i!); ¢i-u ciudâ câ dedu pâra§• i-n cotu.(mi-e ciudæ/ regret cæ am dat banii degeaba); � e x p r.: s-deadi cu curlu di padi [di ciudâ]. (s-a dat cu curul de pæmânt [de ciudæ]); � e x p r.: • i-amu multâ seati. (am mare sete/ ciudæ pe el).

ciocænitoare

256

ciudæ_enie, -i, s.f. "situa_ie stranie" "mirare*"

ciudie*, s.f.: _i ciudie di omu! (ce ciudæ_enie de om!); mari ciudie, ti _i-¢i li §âsi aesti zboarâ? (mare ciudæ_enie/ e de mirare, de ce mi le-a zis aceste cuvinte?).

ciufulit, -æ, adj. "prost pieptænat/ nepieptænat" "ciufulitæ"

cealperu, -i; -â, -i (ceal-peru, /-peri; /-pe-râ, /-ri), adj. (4a): Gr. Aut.: cheaptinâ-ti, _i im¢i ca vârnâ cealperâ? (piaptænæ-te, de ce umbli ca o ciufulitæ?); (neat. DDA).

geamalâ, -i (gea-ma-lâ, /-li), s.f. (1): stai ca vârnâ geamalâ. (stai/ aræ_i ca vreo ciufulitæ); r a r.

ciuguli, vb. ∅ ciupi, vb. "a cæuta hrana cu ciocul"

chipitu, chipitari, -ai, -atâ (chi-pitu, chi-pi-ta-ri, /-tai, /-ta-tâ), vb. (1a): gâ• i¢ili chipitâ me• ilu/ pri-tu cuprie. (gæinile ciugulesc meiul/ prin gunoi).

ciul, -æ, adj. "(animal) cu urechi prea mici/færæ urechi" "cu pærul tuns prea scurt"

ciulu, ciu• i; ciulâ, ciuli (ciulu, ciu• i; ciu-lâ, /-li), adj. (4a): oae ciulâ; ¢elu ciulu; � pomu ciulu, cu creanga-_ea marea tâ•eatâ. (pom ciul, cu creanga cea mare tæiatæ); � _i ti tumsiøi ca ciulâ? (de ce te-ai tuns ca o ciulæ?)

ciulama, s.f. "sos alb cu fæinæ, græsime øi zeamæ ♦ de gæinæ ♦" "ciulama"; ∅ coleaøæ*, s.f. "ciulama, cheøchet*♦ " "ciulama de caø*/brânzæ"

§amâ* di gâ• inâ , s.f.cp.: §ama di gâ• inâ s-fa_i cu fârinâ, cu umtulemnu øi-cu §amâ di gâ• inâ. (ciulamaua se face cu fæinæ, untdelemn øi zeamæ de gæinæ).

culiøicu*, s.n.; v. supra. schetâ* , s.f.: pu• ilu lu-adrai schetâ. (puiul l-am fæcut ciulama/ cheøchet).

caøu* cu umtu, s.m.cp.: caølu cu umtu si-adarâ cu fârinâ, umtu øi multu caøu. (ciulamaua de brânzæ se face cu fæinæ, unt øi multæ brânzæ).

ciuli, vb. "a apleca urechea" "a øfichiui urechile" "a ciunti (pærul/ pomul)" "a øterpeli" "a o øterge iute"

ciulescu, -iri, -ii, -itâ (ciu-les-cu, /-li-ri, /-lii, /-li-tâ), vb. (4b) t: ciulescu urec•ili ta si-avdu ghini. (ciulesc urechile ca sæ aud bine); vaca u ciuli ureac•ea. (vaca a ciulit-o urechea); � vimtulu nâ ciulea urec• ili. (vântul ne øfichiuia urechile); � • i-u ciulirâ capra apicurarlui. (i-au øterpelit-o capra pæcurarului); � u ciulii trâ-oarâ nafoarâ. (am øters-o îndatæ afaræ).

ciulire, s.f.vb. (ciulit, s.n.vb.) "faptul de a ciuli"

ciuleari (ciu-lea-ri), s.f.vb. (6a): voru ciuleari urec• ili ghini, ta si øtimu _i curâ. (trebuie ciulite urechile bine, ca sæ øtim ce curge/ se întâmplæ).

ciulit, -æ, adj. "care are urechea ciulitæ" "ciuntit (la pær/ la crengi)"

ciulitu, -_; -tâ, -ti (ciu-litu, /-li_; /-li-tâ, /-ti), ad. (4a): cu urec• ili ciuliti (cu urechile ciulite); � cu perlu ciulitu (cu pærul ciuntit);pomu ciulitu di cranca _ea marea (pom ciuntit de creanga cea mare).

ciuma, vb. "a se îmbolnævi de ciumæ" ∅ puøche, s.f.

împuøc•e§u, -ari, -ai, -atâ (îm-puø-c•e§u, /-c•ea-ri, /-c•eai, /-c•ea-tâ), vb. (1b) r: si-mpuøc•e, lailu omu! (s-a ciumat, bietul om!); v a r. puøc•e§u.

ciumare, s.f.vb. (ciumat, s.n.vb.) "faptul de a se ciuma"

împuøc•eari (îm-puø-c•ea-ri), s.f. (6a): s-ti-ascapæ Dumni§æ di-mpuøc•eari! (sæ te scape Dumnezeu de ciumare!); v a r.puøc•eari.

ciumat, -æ, adj. "care este/ a fost bolnav de ciumæ"

împuøc•eatu, -_; -tâ, -ti (îm-puø-c•eatu, /-c•ea_; /-c•ea-tâ, /-ti), adj. (4a): ursa eara împuøc•eatâ. (ursul era ciumat); → fig.: împuøc•eatlu di huzmichearu (ciumatul/ blestematul de servitor); v a r. puøc•eatu; øi: puøc• iosu.

ciumæ ∅ puøche, s.f.

ciorbagiu

257

ciumlec, s.n. "mâncare cu carne, tocanæ, iahnie ♦ "

ciumlechi, -chi (cium-le-chi, /-lechi), s.f (6a): ciumlechea-i mâcari cu carni ø-cu multâ _eapâ, scâ§utâ ghini. (ciumlecu-i mâncare cu carne øi cu ceapæ multæ, scæzutæ bine).

ciung, -æ, adj. "cu o mânæ retezatæ" ∅ schilod, adj. ∅ ciolac*, adj.

ciungu, -§i; -gâ, -§i (ciun-gu, /-§i; /-gâ, /-§i), adj. (3a): easti ciungu, cu mâna tâ•eatâ. (este ciung, cu mâna tæiatæ); � pomlu armasi ciungu [cu cræn_ili tâ•eati]. (pomul a ræmas ciung [cu crengile tæiate]).

ciulacu*, adj., id. ciunt ∅ ciul, adj. ciunti ∅ ciuli, vb. ciuntit ∅ ciulit, adj. ciupag, s.m. "broderie la gura cæmæøii"

pârti_â, ~ (pâr-ti-_â, ~ ), s.f. (9): pârti_a-i mar§inea chindisitâ di la guøa di câmeaøi. (ciupagu-i marginea brodatæ de la gâtul cæmæøii); reg.

ciupercæ, -i, s.f. " ~ micæ" ∅ burete, s.m. "pâniøoaræ" ∅ turtæ*, s.f. "ciupercæ înaltæ" "fatæ frumoasæ" "ciupercæ comestibilæ"

ciupernicâ, -_i (ciu-per-ni-câ, /-_i), s.f. (1): adunai ciuperni_i di-tu pâduri. (am cules ciuperci din pædure); v a r. piciurcâ (?).

turtâ*, s.f.: turtili di-tu pâduri suntu ca pânea. (turtele/ pâniøoarele din pædure sunt ca pâinea).

gugu•eanâ, -i (gu-gu-•ea-nâ, /-ni), s.f. (1): � fig., hip.: muøata-¢i, gugu•eana-¢i! (frumoasa mea, ~ mea!).

popurdhâ, -i (po-pur-dhâ, /-dhi), s.f. (1); ? ciupi, vb. "a piøca pe cineva cu degetele" "a fi în_epat de o insectæ" "a sim_i o durere micæ" "a se îmbolnævi/ ciupi (de værsat)"

chipuru, chipurari, -ai, -atâ (chi-puru, chi-pu-ra-ri, /-rai, /-ra-tâ), vb. (1a) t: ficiori• i li chipurâ featili. (bæie_ii le ciupesc pe fete); � u chipurarâ alghinili. (au ciupit-o albinele); � mi chipurâ la hicatu.(mæ ciupeøte/ doare la ficat); v a r. chipinu/ chipiru (FC ?).

închipite§u, -ari, -ai, -atâ (în-chi-pi-te§u, /-ta-ri, /-tai, /-ta-tâ), vb. (1b) r: si-nchipitæ ¢ica, ari alba. (s-a ciupit mica/ micu_a, are værsat de vânt).

ciupire, s.f. (vb) (ciupit, s.n. vb) "faptul de a ciupi"

chipurari, (-æri) (chi-pu-ra-ri, /-ræri), s.f. (vb) (6a): → ficiori• i suntu cu chipurarea. (bæie_ii sunt cu ciupitul); → mi-arupsi di chipuræri. (m-a rupt de ciupituri).

ciupit, -æ, adj. "care are urme de værsat/ cu fa_a ciupitæ/ciugulitæ" "ciupit"; "col_at, din_at" "ciupit" ∅ værsat, s.n. "ciupit"

chipuratu, -_; -tâ, -ti (chi-pu-ratu, /-ra_; /-ra-tâ, /-ti), adj. (4a): fa_â chipuratâ (fa_æ ciupitæ); eøti chipuratâ pi bra_u. (eøti ciupitæ pe bra_); � tantelâ chipuratâ (dantelæ ciupitæ/ col_atæ/ din_atæ).

chipitatu, -_; -tâ, -ti (chi-pi-tatu, /-ta_; /-ta-tâ, /-ti), adj. (1a): u-ari fa_a chipitatâ [di alba/ mâl_ea§â]. (o are fa_a ciupitæ [de værsat]); øi chipitosu, adj.: unâ featâ chipitoasâ. (o fatæ ciupitæ).

mâl_i§atu, -_; -tâ, -ti (mâl-_i-§atu, /-§a_; /-§a-tâ, /-ti), adj. (4a): fa_â mâl_i§atâ (fa_æ ciupitæ); øi mâl_i§osu, adj.: easti mâl_i§osu (este ciupit).

ciupituræ, -i , s.f. "efectul unui ciupit"

chipitâ, -i (chi-pi-tâ, /-ti), s.f. (1): amu unâ chipitâ di mâøco¢iu pi bra_u. (am o ciupituræ de _ân_ar pe bra_).

ciocænitoare

258

ciur, -uri, s.n. "sitæ cu gæuri, de cernut cereale, legume uscate" "cât cuprinde un ciur" "a se gæuri (un material)" "a fi îmbræcat prost (ca un ciurar)"

_iru, -i (_iru, _i-ri), s.n. (2): trecu fisu• ilu tu _iru. (trec fasolea prin ciur); � dæ-¢i unu _iru di fârinâ! (dæ-mi un ciur de fæinæ!); �câmeaøa s-tuchi, si-adræ _iru. (cæmaøa s-a topit, s-a fæcut ciur); � e x p r.: easti... si-• i ba§i _irili! (este... sæ-i pui ciururile [= aratæ ca o _igancæ ce vinde ciururi]!); easti-nviscutâ canda vindi _iri! (este-mbræcatæ parcæ vinde ciururi); (_irlu nu este nici o datæ o sitæ raræ, de mælai, ci numai una din piele, gæuritæ, pentru cernut gunoaiele din cereale).

ciuruc, -uri, s.n. "putreziciune" (DDA, s.v.) (DEX, s.v.: "rest, nimic")

ciuruchi, -i (ciu-ru-chi, /-ruchi), s.f. (6a): suntu ciuruchi tuti. (sunt putreziciuni/ nimicuri toate); Gr.Aut.: s-dusirâ ciuruchi pârin_â• i.(s-au dus degeaba pærin_ii); v a r.: ciruchi, -i/ ciurucu, -_i.

ciuø!, interj. (pentru îndemnat mægarii)

ciuø, ciuø! (ciuø, ciuø), interj.: cu 'ciuø!' si-anganâ/ s-mânâ yumari• i. (cu 'ciuø' se cheamæ/ se mânæ mægarii); v a r. ciuncø!/ uncø!

ciuøcæ, -e, s.f. "ardei iute"

ciuøcâ, -ti (ciuø-câ, /-ti), s.f. (1): ciuøca-i pipercâ — mari/ ¢icâ —_i _-ardi gura. (ciuøca-i ardei — mare/ mic — ce-_i arde gura); bot.

ciut ∅ øut, adj. ciutæ ∅ øutæ, s.f. ciuturæ, -i, s.f. "gæleatæ ♦ de lemn, la fântânæ ♦ ";"cæuø (?)"

ciuturâ, -i (ciu-tu-râ, /-tu-ri), s.f. (1): scotu apâ di-tu fântânâ cu ciutura; v a r. ciutrâ, /-i, ciotrâ, /-i.

civic, -æ, adj. "cetæ_enesc"

civicu, -â (ci-vicu, /-vi-câ), adj. sg. (1a): societatea civicâ di astâ§; N.

civil, -æ, adj. "care se referæ la cetæ_e- nii unui stat (cu excep_ia militarilor/preo_ilor)"

civilu, -li; -lâ, -li (ci-vilu, /-vili; /-vi-lâ, /-li), adj. (4a): îndrepturili civili a oami¢iloru (drepturile civile ale oamenilor); � — _i stari civilâ ai?— hiu-nsuratu. (— ce stare civilæ ai? — sunt însurat); � eara-nviscutu civilu, nu ca di ascheri. (era-mbræcat civil, nu ca la armatæ); N; jur.

civiliza, vb. "a se educa/ ciopli* ♦" "a (se) civiliza" ∅ oraø, s.n. "a (se) civiliza"

ciuplescu*, vb., pilichisescu* , vb. pulitipsescu, -iri, -ii, -itâ (pu-li-tip-ses-cu, /-si-ri, /-sii, /-si-tâ), vb. (4b) t/r: → t: îlu pulitipsi mu•eari-sa. (l-a civilizat nevastæ-sa); →r: si-avea pulitipsitâ e• i ninti s-yinâ tu România. (se civilizaseræ ei înainte sæ vinæ în R).

civilize§u, -ari, -ai, -atâ (ci-vi-li-ze§u, /-za-ri, /-zai, /-za-tâ), vb. (1b) t/r; v. supra; N.

civilizat, -æ , adj. ∅ cioplit*, ∅ spælat, adj. "care este civilizat"

ciuplitu* , adj./ pilichisitu *, adj. civilizatu, -_; -tâ, -ti (ci-vi-li-zatu, /-za_; /-za-tâ, /-ti), adj. (1a): omu civilizatu, lumi civilizatâ; N.

civiliza_ie, -i, s.f. "nivel (înalt) de dezvoltare materialæ øi spiritualæ a unei epoci"

civiliza_ie, -i (ci-vi-li-za-_i-e, /-za-_ii), s.f. (6a): tu istoria a uminâtati•ei furâ ma multi bârni di civiliza_ii. (în istoria omenirii au fost mai multe straturi de civiliza_ii); � aestâ-i vârvâri• i, nu-i civili-za_ie! (asta-i barbarie, nu civiliza_ie!); N; (< RL).

civilizare, s.f.vb. (civilizat, s.n) "faptul de a (se) civiliza"

civilizari (ci-vi-li-za-ri), s.f.vb. (6a): ti civilizari s-civilizarâ tu_. (de civilizat s-au civilizat to_i); N.

cizela ∅ ciopli, vb. ∅ civiliza, vb.

ciorbagiu

259

cizmar, -i, s.m. "papugiu, pantofar" "pantofar"

pâpugi, -ea§ (pâ-pu-gi, /-gea§), s.m. (3): pâpugilu adarâ/ -mpeaticâ pâpu_â/ pandofli/ buti¢i. (papugiul face/ reparæ pantofi/ papuci/ botine).

pâpu_aru, -i ; id.; r a r; reg. "care face conduri" "pantofar" ∅ opincar, -i, s.m.

cundurgi, -ea§ (cun-dur-gi, /-gea§), s.m. (3): cundurgilu adarâ, nu-mpeaticâ cunduri. (~ -ul face, nu reparæ conduri); reg.

curdhi•earu, -i (cur-dhi-•earu, /-•eari), s.m. (1): curdhi•earlu fa_i curdhe•i. (pantofarul face pantofi); reg.

cizmæ, -e, s.f. "încæl_æminte groasæ øi mai înaltæ, de vreme rea" "ho_ încæl_at" (iron) "gheatæ" ∅ botinæ, s.f. ∅ încæl_æminte, s.f.

cizmâ, -i (ciz-mâ, /-mi), s.f. (1): DAN., 174: ªi caræ se hibæ multe læski se ai cizme. (øi, dacæ vor fi multe noroaie, sæ ai cizme); �e x p r. iron.: furu cu cizmi. (fur/ ho_ cu cizme [= ho_ încæl_at/ mare ho_!]); v a r. FC: cijmâ.

cizmærie, s.f. "meseria de cizmar" " ~ "

pâpugilâchi (pâ-pu-gi-lâ-chi, -lâchi), s.f. (6a): u-nvi_æ pâpugilâchea di la pap-su. (a învæ_at-o cizmæria de la bunicul sæu).

cundurgilâchi, s.f., id. claie ∅ cæpi_æ, s.f. clamæ ∅ agrafæ, s.f. clan, -uri, s.n. ∅ [fælcare], ∅ familie, s.f.

clan_æ, -e , s.f. "mâner (la uøæ)" ∅ mânuøæ*, ∅ toartæ*, s.f.

mânuøi* , s.f.: aca_â-ti di mânuøa di uøi. (prinde-te de clan_a de la uøæ!); tavâ cu mânuøi (tavæ cu toarte*).

clap! , interj. "pentru zgomot de închi- dere prin cædere"

clap!, interj.: cându cadi, câpachea fa_i 'clap'! (când cade, capacul face 'clap'!).

clapæ, -e, s.f. "clape de saricæ, la umeri" " ~ ", ∅ ureche*, s.f. "clapæ de pian etc." ∅ balama, s.f.

leapâ, -i (lea-pâ, /-pi), s.f. (1): saricâ cu leapi la mâni_i (saricæ cu clape la mâneci).

ureac• i*, s.f.; id. clapâ, -i (cla-pâ, /-pi), s.f. (1): clapi di pianu/ di-acordeonu; N.

clapon, -i, s.m. "cocoø ♦ castrat ♦ "

câpo¢iu, -i (câ-po¢iu, /-po¢i), s.m. (1): carnea di câpo¢iu-i ma bunâ di a_ea di cucotu. (carnea de clapon e mai bunæ decât cea de cocoø); zool.

clar, -æ, adj. ∅ limpede, adj.

clarifica, vb. ∅ limpezi, vb. clarinet, -e, s.n. "instrument muzical de suflat"

clarinetâ, -i (cla-ri-ne-tâ, /-ti), s.n. (2): u bati ghini clarineta/ cântâ ghini cu clarineta. (cântæ bine la clarinet); v a r. clarnetâ; øi clarinâ; muz.

clasæ, -e, s.f. "grup de elevi; salæ de øcoalæ"; "categorie"; "nivel social bun" ∅ neam/vi_æ/familie, s.

clasâ, -i (cla-sâ, /-i), s.f. (1): escu tu patra clasâ (sunt în clasa a patra); � clasâ di zboarâ/ di lucri, bâgati pi aradhâ, clasificati (clase de cuvinte/ de lucruri, puse în ordine, clasificate); � lucru di clasâ [bunâ]; N.

taxi, tæxi (ta-xi [tac-si], /-tæ-xi [tæc-si]), s.f. (1): suntu doi• i tu unâ

ciocænitoare

260

"clasæ de elevi" "nivel social, rang" "ordine (în casæ)" "pompæ

taxi. (sunt amândoi într-o clasæ), reg.; � aestâ nâ-i taxea. (æsta/ asta ne este rangul/ clasa socialæ); � nu-ari taxi bunâ. (nu are ordine bunæ-n casæ); � lu-aøtiptarâ cu taxi mari. (l-au aøteptat [= primit] cu mare pompæ).

clasic, -æ, adj. "care este consacrat, care a devenit clasic"

clasicu, -ci; -câ, -ci (cla-sicu, /-sici; /-si-câ, /-ci), adj. (4a): scriitoru clasicu, vec• iu, cunuscutu, cu anami/ lucrari clasicâ, cunuscutâ (scriitor clasic, vechi, recunoscut/ lucrare clasicæ, recunoscutæ); N.

clasifica, vb. "a rândui ♦ /orândui" "a ordona, a categorisi♦"

clasificu, clasificari, -ai, -atâ (cla-si-ficu, /-fi-ca-ri, /-cai, /-ca-tâ), vb. (1a) t: clasificu, arâdhyipsescu pi clasi/ categorii zboarâli/ lucrili/ tuti adârâmintili alu Dumni§æ. (clasific, orânduiesc pe clase, categorii cuvintele/ lucrurile/ toate crea_iile lui D); N.

claxon, -e , s.n. "semnal sonor la maøini"

claxonu, -oani (cla-xonu [clac-sonu], /-xoa-ni [clac-soa-ni]), s.n. (2): asunâ-lu claxonlu, s-nu-lu cal_i cu maøina! (sunæ din claxon, sæ nu-l calci cu maøina!); N; (cf. RL claxon, fr., gr. klaxon).

clæbuc, -i, s.m. ∅ bæøicæ, ∅ spumæ, s.f.

clæcaø, -i, s.m. "lucrætor agricol"

cifci, -ea§ (cif-ci, /-cea§), s.m. (3): cifcilu lucra la agru, la ciuflichi.(clæcaøul lucra la câmp, la moøie); reg.

clædi, vb. ∅ face, vb. clædire, -i, s.f. ∅ acaret/casæ/bina, s.

clæn_æni, vb.; ∅ da*, vb. "a se ciocni (din_ii) unii de al_ii (de frig etc)

dau* din_â•i, e x p r. vb.: da din_â• i di-arcoari/ fricâ/ heavrâ (îmi clæn_æne [din din_i] de frig/ fricæ/ temperaturæ).

clæti, vb. "a spæla ♦ , a limpezi ♦ cu apæ curatæ" "a clæti" ∅ clocoti*, vb. ∅ la, ∅ spæla, vb.

clâtescu, -iri, -ii, -itâ (clâ-tes-cu, /-ti-ri, /-tii, /-ti-tâ), vb. (4b) t: clâtescu stra¢ili cu apâ ara_i. (clætesc straiele [= rufele] cu apæ rece); (?) (cf. DDA, s.v).

clucutescu* , vb. t: clucuti_-li, feate, stra¢ili di multi ori! (clæti_i-le, fetelor, rufele de multe ori!); ? (cf. DDA, s.v.; Gr. Aut.: spelu"clætesc", lau "spæl", limpi§æscu "limpezesc").

clætina, vb. "a se legæna ♦ , a se miøca* ♦ "

minu*, vb. t/r: → t: _iva nu mi minâ mini! (nimic nu mæ clatinæ pe mine!); → r: s-minâ frân§âli/ po¢i• i. (se clatinæ frunzele/ pomii); �e x p r.: nu mi _ânu pi cicioari (nu mæ _in pe picioare [= mæ clatin]); � îmbitatlu cadi-aoa, cadi-aclo. (be_ivul cade-ici, cade colo).

clean, -i , s.m. "peøte ræpitor de râu"

clenu, cle¢i (clenu, cle¢i), s.m. (1): clenlu-i pescu di apâ dul_i. (cleanu-i peøte de apæ dulce); zool.

clei, -uri, s.n. "substan_æ de lipit scoasæ din oase, plante etc," "clei" ∅ cleios, adj.

tutcali, -æ• i (tut-ca-li, /-cæ• i), s.f. (6a): chealea u-alâchescu pâpugea§• i cu tutcali. (pielea o lipesc cizmarii cu clei).

y•iciu (y• iciu), s.n.sg.t. (1): pânea easti y• iciu. (pâinea este [ca un] clei [= necoaptæ]); v a r. g• iciu.

cleios, -æ, adj. "care este ca un clei, lipicios, nedospit/necopt"

y•iciosu, -oøi; -oasâ, /-oasi (y• i-ciosu, /-cioøi; /-cioa-sâ, /-si), adj. (4a): iøi y• icioasâ pânea. (a ieøit cleioasæ pâinea); læschi y• icioasi (noroaie lipicioase).

clemen_æ, -e, s.f. "îndurare ♦ , iertare ♦ "

merhameti, -_ (mer-ha-me-ti, /-me_), s.f. (6a): maøi merhameti vrem, nica veara aestæ. (numai clemen_æ vrem, încæ vara asta); (apud DDA, s.v.); reg.; înv.

ciorbagiu

261

clepsidræ, -e, s.f. "obiect cu nisip pentru mæsurarea timpului"

clepsidrâ, -i (clep-si-drâ, /-dri), s.f. (1): cu clepsidra di-arinâ s-misurâ oara _i trea_i. (cu clepsidra de nisip se mæsoaræ timpul care trece); N.

cleptoman, -æ, s.m.f., adj. "care furæ din plæcere, nu de nevoie"

cleptomanu, -¢i; -nâ, -ni (clep-to-manu, /-ma¢i; /-ma-nâ, /-ni), adj. (4a): mu•eari-sa-i cleptomanâ, furâ ascumta, ta si-øi facâ chefea, nu câ ari ananghi. (nevastæ-sa-i cleptomanæ, furæ pe ascuns, din plæcere, nu cæ are nevoie); id.; N.

cleptomanie , s.f. "boala cleptomanului"

cleptomanie (clep-to-ma-ni-e), s.f. (6b): cleptomania-i huea a cleptomanlui. (cleptomania-i næravul cleptomanului); id.; N.

cler, s.n. "preo_ime, oamenii bisericii"

cliru (cliru), s.n.sg.t. (1): clirlu-i priftamea — tu_ oami¢i• i a bisearicâ•ei: dhispo_, pref_â. (cleru-i preo_imea — to_i oamenii bisericii: episcopi, preo_i).

cleøtar ∅ cristal, s.n. cleøte, -i, s.m. "obiect de scos cuiele/ de prins jarul" "cleøte" "cleøte de cizmar" "cleøti/cârlige ♦ de rufe" ∅ cheie*/pensetæ, s.f.

c•eaøti, c•eøti (cleaø-ti, cleø-ti), s.f. (6a): c•eaøti di penuri/ di focu(cleøte de cuie/ de foc); dæ-¢i c•eaøtea! (dæ-mi cleøtele!); c•eaøtili a raclui. (cleøtii racului).

maøi, ~ (ma-øi, ~ ), s.f. (9): schinu jarlu di-tu mânganu cu maøa. (a_â_ jarul din mangal [= vas cu jar] cu cleøtele); ræsp.

tâna•i, -næ•i (tâ-na-• i, /-næ• i), s.f.(6a); id.; (cf. gr. tana'lia, fr.tenailles).

c•eae*, s.f.: stra¢ili li-aca_u cu c•eili di stra¢i. (rufele le prind cu cleøtii de rufe).

cleøtiøor, -i, s.m., dim. "cleøte mic"∅pensetæ, s.f.

c• iøticu, -_i (c• iø-ticu, /-ti-_i), s.m. (1): ti penuri ¢i_i, c• iøticu ¢icu.(pentru cuie mici, cleøtiøor mic); dim.

clicæ ∅ tagmæ, s.f. client ∅ muøteriu, s.m. clientelæ ∅[muøterime], s.f.

climæ, -e, s.f. "climat; stare atmosfericæ a unei zone"; "aer ♦"

climâ (cli-mâ), s.f.sg.t. (1): ari climâ bunâ aoa, Samarina. (este climæ bunæ aici, la Samarina); N.

clin, -i, s.m. "cutæ, biais, adaos" "toanæ ♦ "; ∅ chef, s.n.

c• inu, -¢i (c• inu, c• i-ni), s.n. (2): fustani cu c•ini (rochie cu clini); �e x p r.: nu øtiu tu _i c• ini va-lu af• i. (nu øtiu în ce toane ai sæ-l gæseøti); u-aca_â c• inlu! (o apucæ toana/ furia!).

cling!, interj. (pentru sunetul clopo_eilor)

linga ! (lin-ga!), interj.: chipurili ¢i_i facu linga-linga! (clopo_eii mici fac cling-cling!); CAR., Stih., 69: Øi-orchestra di pi vali/ _i curâ-n-ghiosu la vali/ cu câ¢i• i di-avârliga/ diparti-i... linga... linga... !

(Øi-orchestra de pe vale/ ce curæ-ncet la vale/ cu câinii di-avârliga [= împrejur]/ departe-i ... linga... linga... !/ cling... cling... !).

clinicæ, -i , s.f. "sec_ie a unui spital"

clinicâ, -ci (cli-ni-câ, /-nici), s.f. (3): clinicâ universitarâ; N; (cf. RL clinicæ, gr. κλινικη ).

clinti ∅ miøca, vb., ∅ clætina, vb.

clipæ, -e, s.f. "moment ♦ " ∅ ropot*, s.n.

sticu, -uri (sticu, sti-curi), s.n. (1): VR., 68: Mi-aplec pisti murminti / Un stic. (mæ aplec peste morminte. O clipæ); id., 74: Nu am mî¢i si-ahulescu tricutili sticuri. (nu am mâini ca sæ pipæi trecutele clipe); (acelaøi cu stihu "ropot* de ploaie"?; v. DDA, s.v. stih).

ciocænitoare

262

clironom, -i, s.m. "moøtenitor, care moøteneøte pe cineva" "moøtenitor " ∅ succesor, s.m.

clirunomu, -omi; oamâ, -oami (cli-ru-nomu, /-nomi; /-noa-mâ, /-mi), s.m.f. (1,1): maøi marili ficioru fu clirunomlu a pârin_âloru.(numai bæiatul cel mare a fost moøtenitorul pærin_ilor); jur.

miraøigi, -ea§; -oa¢i, ~ (mi-ra-øi-gi, /-gea§; /-geoa-¢i, ~ ), s.m.f. (3, 9): COD., 72: care ira' miraøigi alu Avram? (care era moøtenitor al lui Avram?); înv.

clironomie, -i , s.f. "moøtenire" " ~ " ∅ succesiune, s.f.

clirunumie, -i (cli-ru-nu-mi-e, /-mii), s.f. (6b): nu-avu-ndreptu la clirunumie. (n-a avut dreptul la moøtenire); jur.

mirazi, -æzi (mi-ra-zi, /-ræzi), s.f. (6a): î• i câ§u unâ mirazi ca din _eru! (i-a cæzut o moøtenire ca din cer!); înv.

clironomisi, vb. "a moøteni" "a avea o moøtenire" "a-i læsa o moøtenire"

clirunumisescu, -iri, -ii, -itâ (cli-ru-nu-mi-ses-cu, /-si-ri, /-sii, /-si-tâ), vb. (4b) t: trei• i ficiori u clirunumisirâ tutiputa a auøiloru. (to_i trei copiii au moøtenit-o averea bætrânilor); � e x p r.: casa u-amu di la pârin_â/ ¢i-u ari alâsatâ paplu. (casa o am de la pærin_i/ mi-a læsat-o bunicul); v a r. ræsp. clirunumsescu; jur.

clironomisit, -æ, adj. "care este moøtenit" "ræmas de la... " "læsat de ... "

clirunumisitu, -_; -tâ, -ti (cli-ru-nu-mi-situ, /-si_; /-si-tâ, /-ti), adj. (4a): casa-i clirunumisitâ di la lalâ-su.(casa-i moøtenitæ de la unchi-su); � e x p r.: easti armasâ di la pârin_â/ alâsatâ di ... (este ræmasæ de la pærin_i/ læsatæ de ... ); jur.

clisæ, -e, s.f. "argilæ, lut galben" " ~ "

clisâ, -i (cli-sâ, /-si), s.f. (1): loclu eara di clisâ. (pæmântul era de clisæ/ clisos); oali di locu, di clisâ galbinâ (oale de pæmânt de clisæ galbenæ).

nig•eanâ, -e¢i (ni-g•ea-nâ, /-g•e¢i), s.f. (3), id.; reg, r a r. clismæ, -e , s.f. "spælare analo-intestinalæ"

clizmâ, -i (cliz-mâ, /-mi), s.f. (1): î• i feciu unâ clizmâ ta si-u scoatâ nafoarâ. (i-am fæcut o clismæ ca sæ o 'scoatæ afaræ'/ sæ aibæ scaun).

clisos, -æ, adj. "argilos"

clisosu, -oøi; -oasâ, -si (cli-sosu, -soøi; /-soa-sâ, /-si), adj. (4a): locu clisosu (pæmânt clisos); DN.

clistir, -e, s.n. "irigator pentru clismæ"

clistiru, -i (clis-tiru, /-ti-ri), s.n. (2): facu clizmâ cu clistirlu. (fac clismæ cu clistirul); v a r. ylistiru.

clisuræ, -i, s.f. ∅ infra clisurean, -æ, s.m.f., adj. "din [Vlaho-]Clisura" ∅ aromân, s.m.f., adj.

C•isureanu, -¢i; -nâ, -ni (c• i-su-reanu, -rea¢i; -rea-nâ, /-ni), s.m.f. (1,1), adj. (4a): Marcu Beza eara c• isureanu .(M. B. era clisurean); (cuvântul RL clisuræ "îngustare a væii unei ape" nu este cunoscut).

clitoris, s.n. "lindic; organ erectil fem." "a fi rea de muscæ* ♦ " "lindic" ; ∅ copcæ*, s.f. "clitoris"

muscâ *, s.f.: u mâcâ musca/ easti arauâ di muscâ. (o mænâncæ musca/ e rea de muscæ); � e x p r.: øi-u freacâ. (øi-o freacæ [= nu are ce face øi-øi freacæ musca]).

zavâ*, s.f.: Gr. Aut.: u mâcâ zava! (o mænâncæ copca!); � e x p r., id.: câ _e nu tâcuøi? ti mâca zava? (de ce n-ai tæcut? te mânca ~ ? [= n-aveai de lucru de-ai stârnit povestea!]); eufem.

ca_aflacu, -_i (ca-_a-flacu, /-fla-_i), s.n. (2): øi-lu freacâ ca_aflaclu. (îøi freacæ clitorisul); reg.

ciorbagiu

263

cloci, vb. "a sta* pe ouæ, a cloci" "a-øi vedea de treabæ" "a sta pe ouæ pentru a scoate pui" (despre pæsæri); "a sta inactiv"; a complota"

stau* pi oauâ, e x p r. vb. i: gâ• ina sta pi oauâ, va s-facâ pu• i.(gæina sta pe ouæ, va face pui); � e x p r.: stæi-_â pi oauâ, bre criøtine! (stai pe ouæ-_i, mæi creøtine {= stai la locul tæu, nu te amesteca]!).

clucescu, -iri, -ii, -itâ (clu-ces-cu, /-ci-ri, /-cii, /-ci-tâ), vb. (4b): clocea cluceaøti oauâli. (cloøca cloceøte ouæle); � _i cluceø_â tutâ §uua-n casâ?! (de ce cloceøti toatæ ziua-n casæ?!); �cluceaøti vi_inlu _iva! (cloceøte el vecinul ceva!).

clocire, s.f.vb. (clocit, s.n.vb) "faptul de a cloci"

cluceari (clu-cea-ri), s.f.vb. (6a): ahurhirâ gâ• i¢ili clucearea. (au început gæinile clocitul).

clocit, -æ, adj. "care a stat sub cloøcæ; care e stricat"

clucitu, -_; -tâ, -ti (clu-citu, /-ci_; /-ci-tâ, /-ti), adj. (4a): oulu-i clucitu, aspartu. (oul e clocit, stricat); � mâcari clucitâ, acritâ (mâncare clocitæ, acritæ).

clocot, -e , s.n. "zgomot al fierberii" ∅ undæ*, s., ∅ unda, vb. "clocot"

undâ*, s.f.: Gr. Aut.: lipseaøti s-da nica unâ undâ mea si-u scotu mâcarea di pi focu. (trebuie sæ mai dea un clocot øi apoi s-o scot mâncarea de pe foc); S neat. DDA.

clocutu, -ti (clo-cutu, /-cu-ti), s.n. (2): apa deadi-n clocutu/ hearbi clocuti. (apa a dat în clocot/ fierbe în clocote).

clocoti, vb. "a da în clocot ♦ , a fierbe ♦" "a clocoti" "a-i clocoti sângele" "a face sæ clocoteascæ" "a clæti (?) rufele"

unde§u, -ari, -ai, -atâ (un-de§u, /-da-ri, /-dai, /-da-tâ), vb. (1b) i/t: → i: lo di undæ laptili, deadi undâ. (a început sæ clocoteascæ laptele/ a dat în clocot); → t: lipseaøti s-lu unde§ ghini, s-nu si-aspargâ. (trebuie sæ-l clocoteøti bine, sæ nu se strice).

clucutescu, -iri, -ii, -itâ (clu-cu-tes-cu, /-ti-ri, /-tii, /-ti-tâ), vb. (4b) i/t: clucuteaøti apa; � sân§ili a gionilui î• i clucutea tu vini. (sângele viteazului îi clocotea în vine); → t: clucutea-u ghini! (clocoteøte-o bine!); → clucutea-li ghini stra¢ili cu apâ ara_i! (clæteøte-le bine rufele cu apæ rece!); (S ?; cf. DDA, s.v).

clocotire, s.f.vb. (clocotit, s.n.vb) "faptul de a clocoti" "zgomotul fierberii"

undari (un-da-ri), s.f.vb. (6a): va undari ghini laptili. (trebuie clocotit bine laptele).

clucuteari (clu-cu-tea-ri), s.f.vb.; id. clucuturâ, -i (clu-cu-tu-râ, /-turi), s.f. (3): si-avdi clucuturâ mari.(se aude zgomot mare de clocote).

clocotit, -æ, adj. "care a dat în clocot" " ~ " ∅ fiert, -æ, adj.

undatu, -_; -tâ, -ti (un-datu, /-da_; /-da-tâ, /-ti), adj. (1a): apa-i undatâ. (apa-i clocotitæ).

clucutitu, -_; -tâ, -ti (clu-cu-titu, /-ti_; /-ti-tâ, /-ti), adj. (4a): toarnâ apâ clucutitâ pi stra¢i. (toarnæ apæ clocotitæ pe rufe).

clondir, -e, s.n. "sticlæ ♦ "; ∅ butelie, s.f.

clundiru, -i (clun-diru, /-di-ri), s.n. (2): unu clundiru di/ cu-arâchie i cu livandâ. (un clondir de/ cu rachiu sau cu lavandæ).

clon_, -uri, ∅ cioc, s.n.

ciocænitoare

264

clopot, -e, s.n. "obiect metalic, cu limbæ, care produce sunete" "clopot de bisericæ" "glas-chemare" "talangæ de fontæ" "oaie* ♦ cu talangæ" "clopot mai mic" "clopot de cal"

cloputu, -i (clo-putu, /-pu-ti), s.n. (2): cloputu di bisearicâ/ di nima• i (clopot de bisericæ/ de næmaie); � cloputili a birbe_loru suntu di tuciu, a _achiloru di bâcâri. (clopotele berbecilor sunt din tuci, ale _apilor din aramæ); FC clopatu.

câmbanâ, -æ¢i (câm-ba-nâ, /-bæ¢i), s.f. (3): câmbana di la bisearicâ bâtu di trei ori. (clopotul de la bisericæ a bætut de trei ori); � fig., MUR., 13: O, Doamne, ... /... / Fæ-¢i boa_ea s'hibâ 'næ câmbanæ! (O, Doamne, ... / Fæ-mi vocea sæ fie un clopot [pentru ca sæ mæ audæ to_i aromânii]!).

ciocanu, -i (cio-canu, /-ca-ni), s.n. (2): si-avdu ciocani di oi. (se aud clopote de oi).

ciucanâ *, s.f.: va u tâ•emu ciucana. (o sæ o tæiem 'ciocana' ). chipuru, -i (chi-puru, /-pu-ri), s.n. (2): chipurlu-i ma ¢icu di cloputlu øi-ma mari di chipuricilu. (~ este mai mic decât clopotul øi mai mare ca clopo_elul).

tracâ, træ_i (tra-câ, træ_i), s.f. (3): si-avdi tracâ di calu. (se aude clopot de cal).

clopotar, -i, s.m. "care trage clopotele" "clopotar "

cluputaru, -i (clu-pu-taru, /-tari), s.m. (1): cluputarlu li tra§i cloputili /câmbæ¢ili di bisearicâ. (clopotarul trage clopotele de la bisericæ).

câmbânaru, -i (câm-bâ-naru, /-nari), s.m. (1); id. clopotni_æ, -e, s.f. "turnul cu clopote" " ~ "

câmbânârie, -i (câm-bâ-nâ-ri-e, /-rii), s.f (6b): turolu iu suntu câmbæ¢ili. (turnul unde sunt clopotele); øi cambanaryio, reg. (< gr).

simandru, -i (si-man-dru, /-dri), s.n.(2); ? (cf. DDA, s.v). clopo_el, -i, s.m. "clopot mic" "clopo_el" "talangæ micæ" "clopo_el-jucærie pentru sugari" "voce frumoasæ, puræ"

cluputiciu, -i (clu-pu-ticiu, /-ti-ci), s.n. (2): asunâ cluputicilu la øcoalâ/ di guøa a ¢ellui. (sunæ clopo_elul la øcoalæ/ de gâtul mielului); FUD., 62, FC clopaticiu; v a r. cluputicu, -ti_i; dim.

chipuriciu, -i (chi-pu-riciu, /-ri-ci), s.n. (2): câtuøa cu chipuriciu nu-aca_â øoari_i. (pisica cu clopo_el nu prinde øoarici); dim.

ciucâniciu, -i (ciu-câ-niciu, /-ni-ci), s.n (2); dim. yâryâriciu, -i (yâr-yâ-riciu, /-ri-ci), s.n. (2): sugari• i • i-¢irâ cu yâryârici [câ facu yâr-yâr]. (pe sugari îi amægeasc/ distrag cu clopo_ei [le zic aøa cæci fac ~ - ~ !]); � fig.: boa_ea u-ari yâryâriciu. (vocea o are ca un clopo_el/ limpede ca cristalul).

clopo_el, -i, s.m. (bot) "floare-clopo_el?/ghiocel?/ -ciubo_ica cucului?"

culeastrandu (cu-leas-tran-du), pl. ?, s.m.(1): culeastrandulu easti floari di primâvearâ. ( ~ este floare de primævaræ); ? (cf. DDA, s.v); bot.

clopo_i, vb.; ∅ trage*,vb. tragu* , vb. t: tragu cloputili/ câmbæ¢ili (trag clopotele). clor, s.n. "element chimic"

cloru (cloru), s.n. sg.t. (1): clorlu algheaøti stra¢ili. (clorul albeøte rufele); a b r. cl.; chim.

closet, -e, s.n. "latrinæ, toaletæ, privatæ" "closet" "guræ spurcatæ" "closet"; "guræ spurcatæ" "closet"

câcâtoru, -oari (câ-câ-toru, /-toa-ri), s.n. (2): câcâtorlu-i dupâ casâ, la avlachi! ( ~ este dupæ casæ, la pârâu!); câcâtoru-n casâ. ( ~ în casæ); øi: câcâriu, /-uri, s.n., câcâstoari, /-ori, iøitoari, /-ori, s.f., chiøitoru, /-oari, s.n.; vulg.

hale, -ea§ (ha-le, /-lea§), s.m. (3): iu lu-ave_ halelu? (unde-l ave_i closetul?); � fig.: u-ari gura... hale! (are o guræ... closet!); cel mai ræsp.

hrie, -i (hri-e, hrii), s.f. (6b); id.; reg. muøtrechi, -i (muø-tre-chi, /-trechi), s.f. (6a); id.; reg., r a r.

ciorbagiu

265

cloøcæ, -i, s.f. "pasære care stæ pe ouæ/ cloceøte"; "Carul ♦ Mic"

cloci, -i (clo-ci, cloci), s.f. (6a): gâ• ina câ§u cloci. (gæina a cæzut cloøcæ, stæ pe ouæ); � Clocea cu pu• i• i s-veadi pi _eru. (Cloøca cu puii se vede pe cer); v a r. PAP., Lit., 138: cloaci.

clovn, s.m. ∅ paia_æ, s.f. club, -uri, s.n. "asocia_ie de oameni cu activitæ_i comune"

clubu, -uri (clubu, /-buri), s.n. (1): la clubu si-adunâ oami¢i tiniri/ auøi/ sportivi ø.a. (la club se adunæ oameni tineri/ bætrâni/ sportivi ø. a.); clublu a profesoriloru/ a artiøtiloru/ a sportiviloru; N.

cneaz, cneji, s.m. "domn/prin_ slav"

cneazu, cneji (cneazu, cneji), s.m. (1): cneazlu eara domnu/ prin_u la ruøi. (cneazul era domn/ prin_ la ruøi); v a r. cneju, r a r.

coacæz, -i, s.m. "arbust ce face coacæze" "coacæz"

coacâzu, -ji (coa-câzu, /-câji), s.m. (1): coacâzlu-i pomu ¢icu, _i fa_i coacâzi. (coacæzul e pom mic, ce face coacæze); bot.; ?.

braga¢eu, -i (bra-ga-¢eu, /-¢ei), s.m. (1): braga¢eulu fa_i bragani. (coacæzul face coacæze); bot; ræsp.

coacæzæ, -e , s.f. "fruct alb/roøu/vânæt al coacæzului, sub formæ de ciorchine", "un fel de strugure sælbatic" " ~ ", " ~ "

coacâzâ, -i (coa-câ-zâ, /-zi), s.f. (3): [la 'gâleatâ' featili cântâ],PAP., Lit., 747: Tav'iani, v'ianizmata,/ coacæzæ øi-ma ¢icæzæ!(la Sânziene, fetele cântæ: [trad. aut.]: Sîmziene, v'anizmata,/ —gheorghinæ øi cea mai micæ!); Gr. Aut.: areapini di-auuâ ayrâalbâ/ aroøi/ vinitâ (ciorchine de strugure sælbatic alb/ roøu/ vânæt); (DDA, s.v. coacæz: "pom... [cu] fructe roøietice øi mici ca niøte fragi mærunte": nu este nici o legæturæ cu fragul/ fraga, cæci coacæzul este un arbust!); bot.; (?).

braganâ, -i (bra-ga-nâ, /-ni), s.f. (1); id.; bot.; ræsp. coace, vb. "a prepara mâncarea/ pâinea la cuptor/ _est" "a i-o coace cuiva" "a coace un somn bun" "a se coace la cuptor" "a se coace poamele" "a se coace de cælduræ" "a se coace" ∅ ajunge*, vb.

cocu, coa_iri, copøu, coaptâ (cocu, coa-_i-ri, cop-tu, coap-tâ), vb. (3a) t/r: → t: u copøu pânea/ turta tu cireapu/ furnu, ma pita va u cocu cu circhelu. (am copt pâinea/ turta la cuptor, dar plæcinta am sæ o coc cu _estul); � e x p r: • i-u coapsirâ alu Nasta! (i-au copt-o lui Nasta!); � îlu copøu ghini [somnulu]! (l-am copt bine [somnul]!); → r: s-coapsirâ piscurili. (s-au copt prescurile); � tu ciriøaru-s-cocu cireaøili. (în luna lui cireøar se coc cireøele); � nu s-coapsi ninga ficiorlu. (nu s-a copt încæ bæiatul); � mi copøu di câldurâ. (m-am copt de cælduræ).

agiun§i* , vb. unipers. i: DAN., 131: Ma nica nu agiumsiræ [auuâli] øi va se aøteptu ... pæn se agiungæ g'ine. (dar încæ nu s-au copt [strugurii) øi trebuie sæ aøtept... pânæ sæ se coacæ bine); cându si-agiungâ gutu¢ili... (când o sæ se coacæ gutuile).

"a se coace" ∅ face*, vb. "a se coace" ∅ sosi*, vb. "a coace buba" ∅ aduna*, vb.

fa_i*, vb. unipers. r: nu s-fea_irâ mearili, suntu acri. (nu s-au copt merele, sunt acre).

asescu*, vb. (4b): DDA, s.v.: pearile asiræ. (perele s-au copt); r a r.

adunâ* , vb. unipers.: ¢i-adunæ gârnu_lu. (mi-a copt buba). coacere , s.f.vb. (copt, s.n) "faptul de a (se) coace"

cu_eari (cu-_ea-ri), s.f.vb. (6a): va cu_eari pânea, câ vini. (trebuie coaptæ pâinea, cæ a dospit); → ti cu_eari nu s-coapsi ghini pânea/ auua. (de copt nu s-a copt bine pâinea/ strugurele).

ciocænitoare

266

coadæ, -i /-e, s.f. "partea finalæ exterioaræ a vertebrelor unor animale"; "prelungire mai sub_ire a corpului la unele animale (peøti, øerpi etc)" "mânerul unui obiect (topor, tigaie etc)" "a se _ine coadæ dupæ... " "la sfârøit" "noadæ" ∅ codi_æ*, s.f. "pær lung împletit" ∅ cosi_æ**, s.f. "minciunæ mare" "bani mul_i" ∅ toartæ***, s.f. ∅ lumânæricæ, s.f. ∅ codalbæ, s.f. ∅ codroø, s.m. "a da*♦ /bate**♦ din coadæ"/ "a ridica coada", ∅ muta*** "a ridica", vb.

coadâ, co§/ coadi (coa-dâ, co§/ coa-di)), s.f. (3/1): câni cu coada sculatâ/ mutatâ (câine cu coada sculatæ/ ridicatæ); co§ di ca• i. (cozi de cai); � coadâ di pescu/ øarpi/ guøtiri_â (coadæ de peøte/ øarpe/ guøter); � coadâ di tâpoarâ/ tiyani/ gijve (coadæ de topor/ tigaie/ ibric); � e x p r.: u bati coada mu•earea/ u mutâ coada liøoru! (o bate coada femeia!/ o saltæ coada uøor! [= cedeazæ]); � u mutæ coada! (a ridicat coada! [= are curaj]); � mutâ-• i-u coada a ghiftului [alavdâ-lu], câ adarâ ca tini! (saltæ-i coada _iganului [= laudæ-l], cæ face ca tine!); � u-adunæ coada! (øi-a strâns coada! [= a plecat cu coada între picioare]); � u-ari coada groasâ! [= punga groasâ] (o are coada groa-sæ!); � s-_âni coadâ dupâ mâ-sa, ca ¢ellu dupâ oae. (se _ine coadæ dupæ mæ-sa, ca mielul dupæ oaie); � tu coadâ §âsi: (la sfârøit a zis:); � mi doari tu coadâ/ cudi_â. (mæ doare la coadæ/ codi_æ*/ noadæ); → pl. coa-di: feata li poartâ coadili/ cusi_âli**-nvârtiti pi capu/ alâsati pi pâl-tæri. (fata le poartæ coadele învârtite pe cap/ læsate pe spate); � e x p r.: � Gr. Aut.: aesti-su minciu¢i cu coadi! (astea-s minciuni cu coade! [= mari]); � id.: deadi ¢i• i cu coadi ta si-lu-nvea_â hi• i-su. (a dat mii cu coade [= bani mul_i] ca sæ-l înve_e pe fiu-su); � id.: bagâ coadi øi-mânuøi*** la tutâ lumea. (pune coade øi toarte la toatæ lumea. [= criticæ pe toatæ lumea]); →s.cp.: coada-callui (coada calu-lui); coadâ-øurichinâ/ barsanu(coada øoricelului); coada-¢ellui easti unâ cu _eara alu Dumni§æ.(coada-mielului este una cu lumânærica Domnului), bot.; coadâ-albâ (codalbæ); coad-aroøi (coadæ-roøie/ codroø), zool.

dau*/ batu**/ mutu*** coada , e x p r. vb.

coafa , vb. "a-øi face* pærul" ∅ cârlion_a, vb.

¢i-adaru* perlu, e x p r. vb. coafe§u, -ari, -ai, -atâ (coa-fe§u, /-fa-ri, /-fai, /-fa-tâ), vb. (1b) r: mi coafe§u cathi siptâmânâ. (mæ coafez în fiecare sæptæmânæ); N.

coafezæ, -e, s.f. "femeie care coafeazæ"

coafezâ, -i (coa-fe-zâ, /-zi), s.f. (1): coafeza ¢i-adarâ perlu la mâyâzie i acasâ. (coafeza îmi face pærul la prâvælie sau acasæ); N.

coafor, -i, s.m. "bærbat care coafeazæ"

coaforu,-i (coa-foru, /-fori), s.m. (1): coaforlu... (v. supra); N (< RL).

coajæ, -i, s.f. "_esut exterior (lemnos) al unor fructe"

coaji, coji (coa-ji, coji), s.f. (3): coji di patati/ nu_i/ aluni/ purtucæ•i// meari (coji de cartofi/ nuci/ alune/ portocale/ mere); �coaji di pomu (scoar_æ de pom/ copac); v a r. pl. cujoa• i/ câjoa• i (?; cf.

ciorbagiu

267

∅ pieli_æ, s.f. "scoar_æ ♦ de copac" "scoar_a pæmântului" "a fi murdar scoar_æ" "coajæ de alunæ/ nuci" "de-a aruncatul la coajæ" "petalæ ♦ " "coajæ verde de castan" "coji de nuci/ ceapæ"

DDA, s.v. cujoa•e/ cæjoa•e). cuuâ, cui (cu-uâ, cui), s.f (3): cuuâ di pâni (coajæ de pâine); caølu acâ_æ cuuâ. (caøul a prins coajæ); � CAR., Stih., 76: Ma gioclu altâsoi s-fa_i/ pi cuua a loclui _i bânæmu: (din Mihai Codreanu—1876-1957), poezia Pe glob: Dar jocul altfel se petrece/ pe scoar_a globului bætrân); � e x p r.: câmeaøa u-avea cuuâ di-asudoari øi-di nilatâ. (cæmaøa-i era scoar_æ de sudoare øi de nespælatæ).

ceflâ, -i (ce-flâ, /-fli), s.f. (1): cefli di aluni. (coji de alune); � PAP., Lit., 113: pri ceflæ. (pe coajæ); si-agioacâ cu-arcarea di la semnu pi ceflâ di nucâ/ miydhalâ, bâgatâ pi unu lemnu. (se joacæ de-a aruncatul de la semn pe coaja de nucæ/ migdalæ aøezatæ pe un bæ_); � cefli di lilici (petale de flori).

junâ, -i (ju-nâ, -ni), s.f. (1): juna-i coaja-_ea veardea a câstâ¢ilui, _i-i ca aricilu. (~ este coaja verde a castanului, ce-i ca ariciul); ? (cf. DDA, s.v. junæ).

goa•i , s.f.pl.t.; ? (cf. DDA, s.v. goa•e, v a r. gæoa•e). coalæ, -i, s.f. "foaie de hârtie" ∅ carte*, s.f. "foaie de hârtie/ celofan/carton"

carti* , s.f.: dæ-¢i unâ carti si scriu unâ carti. (dæ-mi o coalæ sæ scriu o scrisoare).

acoalâ, aco• i (a-coa-lâ, /-co• i), s.f. (3): acoalâ albâ/ galbinâ/ mari/ ¢icâ/ groasâ/ sup_âri. (coalæ albæ / galbenæ/ mare/ micæ/ groasæ/ sub_ire).

coali_ie, s.f.∅ partid, s.n. coamæ, -e, s.f. "pærul lung al calului" "coamæ"; ∅ griv, adj. "coamæ de cal"; "coama vântului"

coamâ, -i (coa-mâ, /-mi), s.f. (1): coama a callui (coama calului). grivâ, -i (gri-vâ, /-vi), s.f. (1): lu-acâ_æ callu di grivâ (l-a apucat calul de coamæ); reg.

hioti, -o_ (hio-ti, hio_), s.f. (6a): VR., 48, poet.: Pædurea si fea_i / nior di cinuøæ / pri hiotea a vimtului. (pædurea s-a fæcut nor de cenuøæ pe coama vântului); reg.

coapsæ, -e, s.f. "parte a piciorului între øold ♦ øi genunchi" ∅ arm ∅bucæ ∅pulpæ, ∅crupæ; "stinghie"

coapsâ, -i (coap-sâ, /-si), s.f. (1): easti largâ tu coapsi. (este latæ la coapse); si-agudi tu coapsâ. (s-a lovit la copasæ); � s-_â ta• iu unâ cumatâ di coapsâ. (sæ-_i tai o bucatæ de coapsæ); � • i-adunæ tu coapsâ, ari pro¢i. (i-a copt la stinghie, are puroi); � e x pr.: î¢i sta tu coapsâ. (îmi stæ în coapsæ [se _ine de mine scai]).

coardæ, -i , s.f. "bucatæ de sfoaræ; metal/ plantæ flexibil/æ)" "coardæ de vioaræ etc." "_arc (încercuit cu corzi)" "coardæ, sabie"

coardâ, cor§â (coar-dâ, cor-§â), s.f. (3): leagâ-lu gardulu cu unâ coardâ! (leagæ-l gardul cu o coardæ!); � coardâ di-avyilie (coardæ de vioaræ); � e x p r.: truplu øi-lu fea_i coardâ! (trupul øi l-a fæcut coardæ!); siropea va si sta coardâ. (siropul trebuie sæ stea [ca o] coardæ); bâgæmu oili tu coardâ. (am pus oile în coardæ/ _arc); → cari u scoati coarda di coardâ va s-moarâ. (cine o scoate sabia de sabie va muri); VR., 7: ma apala-i chirdutæ øi cordzîli sunt / di-arudzinæ. (dar pala e pierdutæ øi corzile/ sæbiile sunt de ruginæ/ ruginite); v a r. PAP., B. 220: hoardâ: PAP., B., 220: scoase hoarda, læ tæ•e caplu øamindoi•or. (a scos coarda/ sabia, le-a tæiat capul amândurora).

"coardæ, sfoaræ" "coardæ de vi_æ, cu ciorchini ♦ "

hitu, pl. ? (hitu), s.m./n. ? (1); v a r. FC fitu (< gr. hitos ; v. DDA, s.v).

bigâ, pl. ? (bi-gâ), s.f. (1): bigâ di-auuâ (coardæ cu struguri); r a r; reg.

ciocænitoare

268

coarnæ, -e, s.f. "fructul roøu al cornului" ∅ corn, s.m.

coarnâ, -i (coar-nâ, /-ni), s.f. (1): cornulu fa_i coarni, poami aroøi øi-acri. (cornul face coarne, poame roøii øi acre); bot.

coasæ, -e, s.f. "unealtæ de tæiat fânul/ iarba mare" "cosit" ∅ cosire, s.f. "moartea" (eufem) "coasæ"

coasâ, -i (coa-sâ, /-si), s.f. (1): iarba s-ta• i cu coasa. (iarba se taie cu coasa); BATZ., 46: "Nu cu coasa s-ta•e iarba,/ Ma cu foartica crîøtine!", §â_i mu•eara a_ea laea di-tu pârâvulia alu Batzaria.("nu cu coasa se taie iarba, ci cu foarfeca, creøtine!", zice femeia cea rea din anecdota lui Batzaria); � mi ducu la coasâ. (mæ duc la coasæ/ cosit); � e x p r., eufem.: yini a_ea cu coasa [= moartea]. (vine cea cu coasa [= moartea]).

câsari, -æri (câ-sa-ri, /-særi), s.f. (6a); r a r; reg. coase, vb. "a uni douæ pær_i de mate- rial cu ac øi a_æ" "a tæcea" "a bate/înøela pe cineva" "a se constipa" " a se îndopa" ∅ în_epa*, vb. "a coase"

cosu, cuseari, cusui, cusutâ (cosu, cu-sea-ri, /-sui, /-su-tâ), vb. (2) i/t/r: → i: — _i fa_i? — cosu. (ce faci? — cos); → t: maia coasi câmeøi cu aclu. (maia coase cæmæøi cu acul); � e x p r.: coasi-u gura! (coase-o gura [=taci!]!); � îlu cusurâ ghini! [îlu bâturâ/ lu-arâsirâ]. (l-au cusut bine [= l-au bætut/ înøelat]); → r: s-coasi liøoru aestâ pân§â. (se coase uøor pânza asta); � mi cusui dipu [= mi-astupai]. (m-am cusut de tot [= m-am constipat]); s-cusu di mâcari [= si-ndupæ]. (s-a cusut de mâncat [= s-a îndopat]).

în_apu*, vb.: Gr.Aut.: nu-n_apu-ast⧠, câ-i sârbâtoari. (nu în_ep [= cos] astæzi, cæ-i særbætoare).

coasere, s.f.vb. (cusut, s.n.vb) "faptul de a coase"

cuseari (cu-sea-ri), s.f.vb. (6a): va cuseari câmeaøa, câ si-arupsi.(trebuie cusutæ cæmaøa, cæ s-a rupt); → ti cuseari u cusui. (de cusut am cusut-o).

coastæ, -e, s.f. "os lung, toracic" "a-øi rupe o coastæ" "coastæ de munte" "a i se vedea/lipi coastele de slab/foame" "a-i sta în coastæ" "a-i vârâ sula-n coaste" "a ezita" "coasta mærii" ∅ margine*, s.f.

coastâ, -i (coas-tâ, /-ti), s.f. (1): coastâ di omu/ di ¢elu (coastæ de om / de miel); ¢i-arupøu/ ¢i si frea§i unâ coastâ (mi s-a rupt/ s-a spart o coastæ); � casa u-avea sum-coasta a muntilui. (casa o avea sub coasta muntelui); � e x p r.: • i si vedu coastili [= easti slabu]; (i se væd coastele [= este slab]); ¢i si-alâchirâ coastili di foami. (mi s-au lipit coastele de foame); � fig.: ¢i sta-n coastâ. (îmi stæ-n coaste [= se _ine de mine]); � nu _â bâgai/ hipøu sula-n coasti. (nu _i-am pus/ înfipt sula-n coaste [= nu te-am silit]); � tutu frân§i coasti. (tot frânge/ sparge coaste [ezitæ, cæ nu poate, cæ nu øtie etc.]).

mar§ini* di-amari, (coasta mærii). coate-goale, s.cp. ∅ despuiat, adj.

cobe, s.f. "prevestitoare de ræu" "cobe"; ∅ coømar, s.n.

cobâ (co-bâ), s.f. (1); pl. ? : _i, hii cobâ? (ce, eøti cobe?). cubi• i, -i (cu-bi-• i, /-bi• i), s.f. (6a): cânili aurlâ ca cubi• i (câinele

∅ cuc, s.m. urlæ ca o cobe); øi: cubilâchi, id. cobi, vb. "a prezice ceva ræu"

cubâescu, -iri, -ii, -itâ (cu-bâ-es-cu, /-i-ri, /-ii, /-i-tâ), vb. (4b) i: cucuveaua cubâeaøti pi casâ, nu-i ti bunâ. (cucuveaua cobeøte pe casæ, nu-i a bunæ).

cobili_æ, -e, s.f. "cârlige groase de lemn, curbate, de adus gæle_ile cu apæ pe umær"

cubili_â, ~ (cu-bi-li-_â, ~ ), s.f. (9): Armânili di-tu Vuryârie aducu apa di-anumirea, cu doi cuva§ pi cubili_â, alanti aducu apâ cu ghiumili. (aromâncele din Bulgaria aduc apa pe umær, cu douæ cældæri pe cobili_æ, celelalte aduc apa cu ' ~ ' [= vase de aramæ cu o toartæ]); reg.

ciorbagiu

269

coborâre, s.f.vb. (coborât, s.n.vb.) "ac_iunea de a coborî" "coborâre/coborât" "coborâø" ∅ râpæ, s.f."

dipuneari (di-pu-nea-ri), s.f.vb. (6a): tu dipuneari muntili nâ fu greu. (la coborâre/ coborât muntele ne-a fost greu); → ti dipuneari dipusimu liøoru. (de coborât am coborât uøor).

aripidinari (a-ri-pi-di-na-ri), s.f.vb. (6a): ori-ori, aripidinarea-i ma greauâ di-alinarea. (uneori, coborârea e mai grea ca urcarea).

coborâø , s.n. ∅ coborâre, s.f.vb.

coborât, -æ , adj. "care este coborât/dat jos" "a vorbi cu glas scæzut" "reværsat" (despre ape) "cu buzele læsate"

dipusu, -øi; -sâ, -si (di-pusu, /-puøi; /-pu-sâ, /-si), adj. (4a): plân§ea câ s-vi§u dipusu di-tu pomu/ thesi. (plângea cæ s-a væzut coborât din pom/ din vârf [al societæ_ii etc.]); � zburaøti cu boa_ea dipusâ. (vorbeøte cu voce coborâtæ/ joasæ); � arâu dipusu. (râu reværsat); � fig.: cu bu§âli dipusi (cu buzele læsate [= supærat]).

coborî , vb. "a (se) da jos de la o înæl_ime/dintr-un vehicul" "a veni râul/a se reværsa" "a proveni din" (originea) "a-i trece supærarea" "a coborî pe cineva/ceva" "a face lampa mai micæ" "a coborî nasul/ a fi modest" "a-øi coborî buzele/ a se supæra" "a apune " (soarele) "a coborî povârniøul" ∅ râpæ, s.f.

dipunu, dipuniri, dipuøu, dipusâ (di-punu, /-pu-ni-ri, /-puøu, /-pu-sâ), vb. (3b) i/t: → i: oili dipunu toamna di pi munti. (oile coboaræ toamna de pe munte); � dipusi di pi calu/ pomu/ pampori. (a coborât de pe cal/ pom/ vapor); � arâulu dipusi mari. (râul a venit mare); � fig.: Armâ¢i• i dipusirâ di •ati¢i. (aromânii provin din latini); � î• i dipusi heavra. (i-a coborât temperatura); �fig.: î• i dipusirâ niori• i. (i-au coborât norii [= i-a trecut supærarea]); → t: dipuni-lu ficiorlu di pi calu! (coboaræ-l de pe cal bæiatul!); dipuni-u lamba niheamâ! (coboaræ-o lampa pu_in! [= fæ-o mai micæ); � fig.: dipuni-li nærili! (coboaræ-_i nasul! [= fii mai modest!]); li dipusi bu§âli. (a coborât/ læsat buzele în jos [= s-a supærat]); � e x p r.: dipusirâ mun_â• i øi si-alinarâ cupriili. (au coborât mun_i øi s-au înæl_at gunoaiele); v a r. dipunu, dipunari, /-nai, /-natâ.

dipuni, vb. unipers.: soarili dipusi di unâ oarâ. (soarele a coborât/ apus de o oræ).

aripidine§u, -ari, -ai, -atâ (a-ri-pi-di-ne§u, /-na-ri, /-nai, /-na-tâ), vb. (1b) i: aripidinarâ trâoarâ tu_, picurari, oi, câ¢i. (au coborât repede to_i, pæcurari, oi, câini).

cobzæ, -e, s.f. "buzuc, instrument muzical cu coarde"

buzuchi, -i (bu-zu-chi, /-zuchi), s,f, (6a): Zorba Greclu u bâtea buzuchea ghini. (Z. G. cânta bine la cobzæ); muz.

coc, -uri, s.n. "conci" (coafuræ fem)

cu_cu, -uri (cu_-cu, /-curi), s.n. (1): Gr. Aut.: mama di tinirâ øi-lu aduna perlu cu cu_cu.(mama de tânæræ îøi fæcea pærul coc); (neat. DDA; < gr. ko'tss).

cocardæ, -e, s.f. "floare de cearæ albæ, purtatæ de nuntaøi"

cucardâ, cucær§â (cu -car-dâ, /-cær-§â), s.f. (3): ti numtâ, tutâ soea bagâ pi cheptu cucâr§â di _earâ øi-curdhelâ albi. (la nuntâ, tot neamul pune pe piept cocarde din cearæ øi panglicæ albe); (neat. DDA; cf. gr. κουκαρδα, fr. cocarde )

cocæ, s.f. "aluat ♦ (necopt, în arom)"

plâvucu, -_i (plâ-vucu, /-vu-_i), s.n. (2): pânea easti plâvucu, nu criscu. (pâinea este cocæ, n-a crescut); � e x p r.: î¢i câ§ü plâvucu mâcarea tu stumahi. (mi-a cæzut cocæ [= greu] mâncarea în stomac).

cocârja ∅ cocoøa, vb. coccis, s.n. ∅ codi_æ, s.f.

ciocænitoare

270

cocean, -i, s.m. "øtiulete de porumb, curæ_at de boabe" "tulpina de ~ uscatæ"

cuceanu, cuce¢i (cu-ceanu, /-ce¢i), s.f. (1): cuceanlu-i cuculiciu di misuru curatu di gârnu_â. (coceanu-i øtiulete de porumb curæ_at de boabe); � misuru întregu uscatu, cu frân§â cu tutu, ti væ_i.(porumb uscat cu frunze cu tot, pentru vaci).

cocie, -i, s.f. "træsuræ ♦" cucie, -i (cu-ci-e, /-cii), s.f (6b); r a .r. cocinæ, -i, s.f. "adæpost pentru gæini" "cocinæ pentru porci" " ~ "

cucinâ, -i (cu-ci-nâ, /-ni), s.f. (1): gâ• i¢ili/ por_i• i sta tu cucinâ. (gæinile/ porcii stau în cocinæ); v a r. cocinâ (cf. DDA, s.v).

purcârea_æ, ~ (pur-câ-rea-_â, ~ ), s.f. (9); purcârea_â [ti por_i].(cocinæ [de porci]).

purcaryio, -ea§ (pur-car-yio, /-yea§), s.m. (3); id.; reg. cocioabæ, -e, s.f. "casæ veche, micæ" "cocioabæ"

pa•iospitâ, -i (pa-• ios-pi-tâ, /-ti), s.f. (1): Gr. Aut.: casâ veac• i, pa• iospitâ. (casæ veche, cocioabæ).

arâbâtie, -i, s.f. (6b); (?); (cf. DDA, s.v. aræbætie). coclauri, s.n.pl. "locuri neumblate" "coclauri"

mealu, -uri (mealu, mea-luri), s.n. (1): alagâ pri-tu mealuri.(aleargæ/ umblæ prin/ pe coclauri).

dæmuri (dæ-muri), s.n. pl. (1): BEZA, 562: [næulu picuraru] apucæ dæmurile. ([noul pæcurar] a apucat coclaurile).

cocli , vb. ∅ aramæ, s. ∅ aræmi, înverzi, vb.

cocoaøæ, -e , s.f. "gheb în spinare/ nas acvilin/cu cocoaøæ"

cusoru* , s.n.: omu/ nari cu cusoru. (om/ nas cu cocoaøæ); ræsp. gârbâ, -i (gâr-bâ, /-bi), s.f. (1): omu cu gârbâ (om cu cocoaøæ); ræsp.

câmburâ, -i (câm-bu-râ, /-ri), s.f. (1); id.; r a r. cocoli, vb. "a (se) înfofoli/ghemui" "a se læfæi/ræsfæ_a în locul preferat"

cuculescu, -iri, -ii, -itâ (cu-cu-les-cu, /-li-ri, /-lii, /-li-tâ), vb. (4b) t/r: → t: nu-lu cuculea øi-ahâtu ficiorlu! (nu-l cocoli øi-atât bæiatul!); → r: voi s-mi cuculescu tu cohi. (vreau sæ mæ cocolesc în col_/ culcuø); v a r. ? , Gr. Aut.: cutulescu: mi cutulii tu strozmâ-¢i. (m-am ghemuit/ læfæit în aøternutu-mi), neat. DDA.

cocolit, -æ, adj. "care e înfofolit/ghemuit" "ghemuit/læfæit"

cuculitu, -_; -tâ, -ti (cu-cu-litu, /-li_; /-li-tâ, /-ti), adj. (4a): ficiuri_i cuculi_ di mumi/ moaøi cuculiti tu cohi. (copilaøi cocoli_i de mume/ babe cocolite/ ghemuite în culcuø); v a r. ? Gr. Aut.: cutulitu "ghemuit/ læfæit".

cocoloø, -e, s.f. "bo_, ghemotoc de pâine" ∅ minge, s.f. "cocoloø în mæmæligæ/ ciulama" "cocoloø"

topu, -uri (topu, to-puri), s.n. (1): topu di pâni (cocoloø de pâine); v a r. pl. toapi.

vâvâluøu, -i (vâ-vâ-luøu, /-lu-øi ), s.n. (2): Gr. Aut.: ¢i si-adrarâ vâvâluøi tu culeaøu. (mi s-au fæcut cocoloaøe în mæmæligæ); (neat. DDA).

ghilandru, -i , s.m. (1); ? (cf. DDA, s.v). cocon, cocoanæ, s.m.f. "îmbræcat dupæ moda europeanæ" (pentru "doamnæ" ♦ )

cuconu, -¢i; -cucoanâ, -ni (cu-conu, /-co¢i; /-coa-nâ, /-ni), s.m.f. (1,1): easti-nviscutu ca cuconu/ înviscutâ ca cucoanâ. (este învæscut/ îmbræcat ca cocon/ -æ ca cocoanæ); v a r. FC câconu, câcoanâ.

cocor, s.m. ∅ barzæ, s.f. ∅ stârc, s.m.

cocos, s.m. "fruct tropical"

cocosu (co-cosu), s.m. sg.t. (1): nucâ di cocosu; bot. ; N.

[cocos, cocoasæ ], adj. "necopt ♦, ca o cocæ ♦ " "cleios ♦ "

g• iciosu, -oøi; -oasâ, -oasi (g• i-ciosu, /-cioøi; /-cioa-sâ, /-si), adj. (4a): Gr. Aut.: pânea armasi g• icioasâ, nu s-coapsi. (pâinea a ræmas cocoasæ, nu s-a copt); (neat. DDA).

ciorbagiu

271

cocostârc ∅ stârc, s.m. cocoø, -i, s.m. "masculul gæinii" "curaj ♦ (øi: a prinde ~)" ∅ cocoøel, s.m. ∅ trægaci, s.n. "clapon* ♦ "

cucotu, -_ (cu-cotu, /-co_), s.m. (1): cucotlu li calcâ gâ• i¢ili. (cocoøul le calcæ gæinile); � fig.: ari cucotu mu•earea, nu • i-u fricâ! (are curaj muierea, nu-i e fricæ!); � e x p r.: tu casa a loru cântâ cucotlu. (în casa lor cântæ cocoøul); � doi cuco_ pi unâ cuprie nu cântâ. (doi cocoøi pe un gunoi nu cântæ); � s-turnæ yumarlu si-• i §âcâ a cucotlui! (s-a întors [în replicæ] mægarul sæ-i zicæ cocoøului!); v a r. pop. câcotu, v a r. acc. cocutu, -_, r a r.

câpo¢iu *, s.m. cocoøa, vb. "a se îndoi*♦ de spinare" "a se cocoøa (de boalæ/ muncæ/bætrâne_e)" "a (se) gârbovi, a face cocoaøæ ♦ "" "a face cocoaøæ ♦ "

înduplicu *, vb. r: muma si-nduplicæ. (maia s-a cocoøat); � mi-nduplicu di lucru. (mæ cocoøez de lucru); ræsp.

încusure§u, -ari, -ai, -atâ (în-cu-su-re§u, /-ra-ri, /-rai, /-ra-tâ), vb. (4b) r: si-ncusuræ ficiuriclu. (s-a cocoøat copilaøul); ræsp.; v a r. reg. îngusure§u.

gârbuescu, -iri, -ii, -itâ (gâr-bu-es-cu, /-i-ri, /-ii, /-i-tâ), vb. (4b) t/r: → t: îlu gârbuirâ lailu câni di bâteari. (l-au gârbovit pe bietul câine de bætut); ræsp.; v a r. grâbuescu.

câmburisescu, -iri, -ii, -itâ, vb. (4b) i; r a r, reg. cocoøat, -æ, adj. ∅ adus*, ∅ îndoit*, adj. "care este cocoøat" " ~ , care are cocoaøæ" "nas cocoøat" "cocoøat, cu cocoaøæ ♦ "

adusu*, adj.: easti adusu [di pâltæri]. (este adus [de spate]). înduplicatu* , adj.; id. încusuratu, -_; -tâ, -ti (în-cu-su-ratu, /-ra_; /-ra-tâ, /-ti), adj. (4a):mu•eari-ncusuratâ [di auøaticu/ lucru]. (muiere cocoøatæ [de bætrâne_e/ lucru); nari-ncusuratâ (nas cocoøat).

gârbu, gârghi; gârbâ, gârbi (gâr-bu, /-ghi; /-bâ, /-bi), adj. (4a): auøu gârbu. (moø gârbov); øi: gârbuitu/ grâbuitu.

"cocoøat, cu cocoaøæ ♦" câmburu, -i; -â, -i (câm-buru, -buri; /-bu-râ, /-ri), adj. (4a); id.; øi: câmbur(y)isitu, reg.

cocoøel, -i, s.m. "cocoø mic"; "cocoøel"; "bucæ_ele de pâine, tæiate pentru copii" "creastæ de pepene verde" "mac"

cântâturaøu, -i (cân-tâ-tu-raøu, /-raøi), s.m. (1): cucotlu ¢icu-i cântâturaøu. (cocoøelul e ~ ); v a r. câtânduraøu.

cucuticiu, -i (cu-cu-ticiu, /-tici ), s.m. (1): pu• iu cucuticiu (pui cocoøel); � Gr. Aut.: paplu ¢i-u ta• i pânea cucutici. (bunicul mi-o taie pâinea cocoøei); � id.: cucuticiu di himunicu (cocoøel/ creastæ de pepene); dim.

cucu_ælu, -• i (cu-cu-_ælu, /-_æ• i), s.m. (1): iøirâ cucu_æ•i• i aroøi tu grânu. (au ieøit cocoøeii/ macii roøii în grâu); bot.

[cocoøi ], vb. "a face pe cocoøul/a se ræ_oi"; "a se înzdræveni"

încucute§u, -ari, -ai, -atâ (în-cu-cu-te§u, /-ta-ri, /-tai, /-ta-tâ), vb. (1b) r: _i ti-ncucute§ aøi? (de ce te cocoøeøti aøa?); � eh, si-ncucutæ paplu! (ei, s-a-nzdrævenit bunicul!); v a r. reg.(î)ngucute§u.

[cocoøit, -æ ], adj. "care se _ine ca un cocoø" "înzdrævenit"

încucutatu, -_; -tâ, -ti (în-cu-cu-tatu, /-ta_; /-ta-tâ, /-ti), adj. (4a):øidea-ncucutat, ca vârnu dhispoti! (øedea cocoøit ca un episcop!); � eh, i-ncucutatâ fitica, dupâ lângoari! (ei, e înzdrævenitæ feti_a dupæ boalæ!); v a r. reg. (î)ngucutatu.

codalb, s.m.; zool. "pasære micæ cu coada albæ"

cudalbâ, -i (cu-dal-bâ, /-bi), s.f. (1): cudalba-i pu• iu azburâtoru cu coada albâ. (codalbu-i pasære zburætoare cu coada albæ); øi: coad(â)-albuøi; zool.

ciocænitoare

272

codaø, -æ, s.m.f. "care e ultimul (la treabæ etc); ∅ coadæ*, s.f. "codaø" " ~ "

coadâ* , s.f.: nâsâ eara coadâ. (ea era codaøæ); → loc. adv.: tu coadâ §âsi: (la urmæ a zis:).

cudaru, -i; -â, -i (cu-daru, /-dari; /-da-râ, /-ri), adj. (4a): [ma nâpoi] vinirâ øi-cudari• i! ([la urma] au venit øi codaøii!).

codusu, -øi; -sâ, -si (co-dusu, /-duøi; /-du-sâ, /-si), s.m.f. (1,1); ? (cf. DDA, s.v.).

codat, -æ, adj. "care are coadæ* ♦ "

cu coadâ*, loc. adj.: câni cu coadâ/ fârâ coadâ; � fig.: minciu¢i cu coadâ (minciuni mari).

codex, -uri, s.n. "culegere de texte vechi variate"

codexu, -uri (co-de-xu [-dec-su], /-xuri): Codexulu Dimonie easti unâ culea§iri di dhidhahii vec• i armâneøti. (C. D. este o culegere de didahii vechi aromâneøti); N.

codi, vb. "a fi nehotærât" ∅ frânge*, vb.

frângu* oasi , e x p r. vb.: _i tutu frân§i oasi, §â, vrei si-u •eai casa? (ce tot frângi oase, zi, vrei s-o iei casa?).

codinæ, s.f. "lânæ de la coada oii" ∅ codi_æ*, s.f. " ~ "

cudi_â* , s.f.: lâna _i u loai easti maøi cudi_â. (lâna ce am luat-o este numai codinæ).

sue• iu, suea• i (su-e• iu, /-ea-• i), s.n. (2): cu suea• i/ cudi_â umplemu câpitâ¢i ø-duøecuri. (cu codinæ umplem cæpætâie [= perne] øi saltele).

codi_æ, -e , s.f. "coadæ micæ" ∅codinæ, s.f. "a se _ine dupæ cineva" "coccis, noadæ"

cudi_â, ~ (cu-di-_â, ~ ), s.f. (9): • i-u tâ•earâ cudi_a a câ_ællui. (i-au tæiat-o codi_a cæ_elului); � s-_âni cudi_â dupâ mâ-sa ¢ellu/ ¢ica. (se _ine codi_æ dupæ mæ-sa mielul/ cea micæ [= feti_a]); �mi doari la cudi_â. (mæ doare la codi_æ/ noadæ); � feata ari doauâ cudi_â sup_âri. (fata are douæ codi_e sub_iri).

"codi_æ împletitæ" codobaturæ , s.f. "pasære micæ ce-øi miøcæ mereu coada"; ∅ coadæ* "codobaturæ" "a se agita ca o codobaturæ"

coadâ-baturâ (coa-dâ ba-tu-râ), s.f. (1): coadâ-batura-i pu• iu azburâtoru _i u bati coada. (codobatura-i pasære zburætoare ce bate coada); zool.

cudubaturâ, -i (cu-du-ba-tu-râ, /-ri), s.f. (1); id., PAP., Lit., 796; �hii ca vârnâ cudubaturâ, nu stai pi locu! (eøti ca o ~ , nu stai pe loc!); v a r. cudubatâ, FC: cutrubatâ, -æ_; v a r. PERD., 63, FC gurdubardæ: Gurdubarda ningæ arâu/ Îø minæ nsus-nghios coada. (codobatura lângæ râu/ îøi miøcæ sus-jos coada); zool.

codoø, -æ, s.m.f. "proxenet, care mijloceøte prostitu_ia" "intrigant" "care este codoø, intrigant"

cudoøu, -i; cudoaøi, ~ (cu-doøu, /-doøi; /-doa-øi, ~ ), s.m.f. (1, 9), adj. (3c): → s.: mâ-sa-i cudoaøi, _âni feati ti bârba_. (mæ-sa-i codoaøæ, _ine fete pentru bærba_i); → adj.: easti [omu] multu cudoøu, poartâ zboarâ, bagâ strâmbi. (este [un om] foarte intrigant, poartæ vorbe, pune strâmbe).

arufcheanu, -¢i; -nâ, -ni (a-ruf-cheanu, /-chea¢i; /-chea-nâ, /-ni), s.m.f. (1,1), adj. (4a): ah, _i arufcheanâ easti! (ah, ce codoaøæ/ intrigantæ este!); (cf. gr. ρουφιανοσ, it. ruffiano).

codoøi, vb. "a face codoølâc ♦ "

cuduøescu, -iri, -ii, -itâ (cu-du-øes-cu, /-øi-ri, /-øii, /-øi-tâ), vb. (4b) i: tetâ-sa tutu cuduøeaøti. (mætuøæ-sa tot codoøeøte).

codoølâc, -uri, s.n. "proxenetism" "intrigæraie"

cuduølâchi, -i (cu-duø-lâ-chi, /-lâchi), s.f. (6a): ari tehni cuduølâchea. (are [ca] meserie codoølâcul); � s-_âni di cuduølâchi. (se _ine de codoølâcuri/ intrigi/ intrigæraie).

codroø, -i, s.m. "codoraø (?), (pasære cu) coadæ roøie"; ∅ coadæ*

coad (â)-aroøi, pl. ? (coa-da-ro-øi), s.f.cp.: pu• iu _i-• i §âcu coad-aroøi. (pasære ce se numeøte ~ ); zool.

ciorbagiu

273

codru, -i, s.m. "pædure" "vârf de deal/munte" "bucatæ de pâine/plæcintæ" "margine de plæcintæ" "platou" "pia_æ, centru" "cimitir"

codru, -i (co-dru, /-dri), s.m. (1): furi• i si-ascundu tu codri. (furii se ascund în codri); frân§a a codrului câ§u. (frunza codrului a cæzut); � mi scoasi-n §eanâ, pi codru. (m-a scos sus, în vârf de munte); � dæ-¢i unu codru di pâni/ pitâ! (dæ-mi un codru de pâine/ plæcintæ); � pitâ cu codru grosu (plæcintæ cu margine [ræsucitæ] groasæ); � corlu lu-acâ_arâ pi codru. (hora au prins-o pe platou); � nu yinea vârnâoarâ golu, din codru. (nu venea niciodatæ gol [= færæ cumpæræturi] din pia_æ); � lu-ngruparâ-n codru. (l-au îngropat la cimitir), r a r; v a r. ræsp. coduru, co§âri.

cofæ, -e, s.f. "vas înalt de lemn, doni_æ" ∅ fedeleø, s.n. "cofæ, doni_æ" " ~ "

cofâ, -i (co-fâ, /-fi), s.f. (1): cofâ di lemnu, ti apâ/ yinu. (cofæ de lemn, pentru apæ/ vin):PAPAZ., 42: ø-_in_i cofi / cu yinu-aroøu (øi cinci cofe cu vin roøu)).

mearâ, -i, (mea-râ, /-ri), s.f. (1): unâ mearâ di lapti (o cofæ de lapte); reg.

vu_elâ, -i (vu-_e-lâ, /-li), s.f. (1); id.; reg.

cofetar, -i, s.m. ∅ cichirgiu*, s.m.

øichirgi*, s.m.

cofetærie, -i, s.f. "unde se vând dulciuri"

øichirgirie, -i (øi-chir-gi-ri-e, /-rii), s.f. (6a): øichirgilu ari øichirgirie. (cofetarul are cofetærie);

cofi_æ, -e, s.f., dim. "cofæ micæ" ∅ cofæ, s.f.

cufi_â, ~ (cu-fi-_â, ~ ), s.f. (9): cufi_a-i cofâ ¢icâ; � bagâ tu cufi_â! (pune la cap/ în_elege!); dim.

cogeamite, s. invar. "mare, care a crescut" (ca înæl_ime/vârstæ) " ~ " "cogeamite" (adj) "mult" (adv)

gugea (gu-gea), s., adj. invar.: → s.: easti gugea tora. (este mare acum); → adj.: s-fea_i gugea ficioru/ featâ! (s-a fæcut bæiat/ fatæ mare).

gugeamiti (gu-gea-mi-ti), adj. invar.: gugeamiti omlu s-•ea di unu ficiuricu! (gogeamite omul se ia de un copilaø); v a r. cugeamiti.

baea, (ba-ea), adj., adv.: → adj.: easti baea ficioru! (este gogeamite bæiat!); tricu baea chiro _i nu nâ vi§umu. (a trecut mult timp de când nu ne-am væzut); → adv. : criscu baea. (a crescut mult).

coi, coaie, s.n. "testicul" ∅ pungæ, s.f. "a linguøi/face voia" "a astepta momentul potrivit" "a fi puternic/coios ♦ " "a nu-i pæsa"

co•iu, coa• i (co• iu, coa-• i), s.n. (2): coa• i di bârbatu/ birbecu (coaie de bærbat/ berbec); � e x p r.: • i li _âni coa• ili tu mânâ [= fa_i maøi ca elu]. (i le _ine coaiele în mânæ [= îi face numai voia]); � aøteaptâ ca vulpea [si-• i cadâ] coa• ili a birbeclui.(aøteaptæ ca vulpea [sæ-i cadæ] coaiele berbecului); � ari coa• i omlu! (are coaie omul! [= este tare]); _i va-¢i facâ, va-¢i mâcâ coa• ili [= nu-¢i creapâ]! (ce-o sæ-mi facæ, o sæ-mi mænânce coaiele [= nu-mi pasæ]!)

coif, s.n. ∅ chiværæ, s.f. [coios, -i ], adj. "care are coaie mari" "vârtos; îngâmfat" ∅ pulæræu, adj.

cu•iosu, -oøi (cu-• iosu, /-• ioøi), adj. (4a, m): cu• ioslu li-ari coa• ili mæri. (coiosul le are coaiele mari); � nu ti •ea di elu, câ-i cu• iosu! (nu te lua de el, cæ-i coios/ îngâmfat!).

coinciden_æ, -e , s.f. "întâmplare"

coinciden_â, -i (co-in-ci-den-_â, /-_i), s.f. (1): fu unâ coinciden_â câ n-aflæmu-n cali. (a fost o ~ cæ ne-am întâlnit pe drum); N.

ciocænitoare

274

coji, vb. "a (se) lua coaja/pieli_a/ pielea de pe ceva" ∅ descoji, vb.

cujescu, -iri, -ii, -itâ (cu-jes-cu, /-ji-ri, /-jii, /-ji-tâ), vb. (4b) t/r: → t: mearili li cujescu, nu_ili li curu. (merele le cojesc, nucile le curæ_); → r: s-cuji azvestrea di pi muru/ chealea di pi trupu (s-a cojit varul de pe mur/ pielea de pe trup).

cojit, -æ, adj. "cæruia i s-a luat coaja"

cujitu, -_; -tâ, -ti (cu-jitu, /-ji_; /-ji-tâ, /-ti), adj. (4a): meru cujitu/ cheali cujitâ (mær cojit/ piele cojitæ).

coji_æ, -e, s.f. "coajæ ♦ micæ" "foi_æ, pætur ♦ mic de aluat"; "coji_æ"

cujicâ, -_i (cu-ji-câ, /-_i), s.f. (1): • i si •ea chealea cuji_i-cuji_i. (i se ia pielea coji_e-coji_e); dim.

pituriciu, -ci (pi-tu-riciu, /-ri-ci), s.n. (2): � piturici di aloatu (pæturici/ foi_e de aluat); � pituriciu di sâpuni (coji_æ de sæpun);dim.

cojoc, -e, s.n. "hainæ din blanæ de oaie" (cu/færæ mâneci); " ~ " "a face pe grozavul"

cujucu, -_i (cu-jucu, /-ju-_i), s.n. (2): cujucu di oae, cu perlu di-nafoarâ. (cojoc de oaie, cu pærul/ blana pe din afaræ).

cujacâ, -_i (cu-ja-câ, /-_i), s.f. (1): id.; � e x p r.: u sculæ cujaca! [= îlu mutæ caplu!] (øi-a sæltat cojocul! [= acum face pe grozavul]).

cojocar, -i, s.m. "care face/vinde cojoace"

cujucaru, -i (cu-ju-caru, /-cari), s.m. (1): cujucarlu coasi cuju_i.(cojocarul coase cojoace).

colabora, vb. "a participa la o lucrare"

colabore§u, -ari, -ai, -atâ (co-la-bo-re§u, /-ra-ri, /-rai, /-ra-tâ), vb. i:colabore§u cu al_â la cartea di istorie. (colaborez cu al_ii la ); N.

colac, -i, s.m. "pâine în formæ de inel" "a se face colac" "colac* ♦ de nuntæ" ∅ dar, -uri, s.n. "pâine albæ, cu parfum de busuioc" ∅ covrig, s.m.

culacu, -_i (cu-lacu, /-la_i), s.m. (1): cula_i ti ti Crâciunu (colaci pentru la Cræciun); � øarpili s-fea_i culacu. (øarpele s-a fæcut colac); � e x p r.: fæ-ti culacu! (fæ-te colac ! [= ræsuceøte-te ghem øi dispari de aici/ taci!]).

câniscu*, s.n. (1): ti numtâ adræmu câniscu dilâ dæmu a fârta_loru. (de nuntæ facem colac de le dæm fârta_ilor/ colæcarilor).

simiti, -_ (si-mi-ti, /-mi_), s.f. (6a): simitea cu a¢iurizmâ di vasilico s-fâ_ea ti sârbâtori. ( ~ cu miros de busuioc se fæcea de særbætori); � simiti u-ari fa_a feata! ( ~ [= pâine albæ øi pufoasæ] o are fa_a fata!).

colan, -e , s.n. "baier(æ) ♦ "

culani, -æ¢i (cu-la-ni, /-læ¢i), s.f. (6a): culani di flurii pi cheptu (colan de galbeni pe piept).

colastræ, s.f. "primul lapte de dupæ naøtere"

culastrâ (cu-las-trâ), s.f. sg.t. (1): culastra-i laptili _i curâ dupâ _i featâ oaia/ fa_i mu•earea. (colastra-i laptele ce curge dupæ ce fatæ oaia/ naøte femeia); v a r. curastrâ.

colæcar ∅ fârtat, s.m. ∅ colac, s.n.

colæcel, -i , s.m. "colac ♦ mic"

culâchi_u, -_i (cu-lâ-chi_u, /-chi-_i), s.n. (2); dim.

colcæi ∅ fierbe, vb. colea, adv. "aici ♦ , în acest loc" "încoace ♦ "

aculea (a-cu-lea), adv.: yinu-aculea! (vino-aici!). înculea (în-cu-lea), adv.: yinu-nculea/ încoa! (vino-ncoace!).

ciorbagiu

275

coleaøæ, -e, s.f. "mæmæligæ ♦ " "coleøel" "ciulama ♦ " "mæmæligar, român/ dacoromân"

culeaøu, -uri (cu-leaøu, /-lea-øuri), s.n. (1): culeaølu [di fârinâ di misuru] nu-lu voru Armâ¢i• i. (mæmæliga [din fæinæ de porumb/ mælai] nu le place aromânilor); � e x p r.: • i si-adræ limba culeaøu, câ-i îmbitatu. (i s-a fæcut limba coleaøæ, cæ-i beat).

culiøicu (cu-li-øicu), s.n. sg.t. (1): culiøiclu-i mâcari ca §ama di gâ• inâ [cu fârinâ ø-cu §amâ di _i ai] (coleøelul e o mâncare ca ciulamaua [cu fæinæ øi cu zeamæ din ce ai]); dim.; reg.

culeaøu, -a¢i (cu-leaøu, /-lea-øa¢i), s.m. (5): fig.: nâsu easti culeaøu! (el este român/ dacoromân), eufem./ iron.

colec_ie ∅ culegere, s.f. coleg, -æ, s.m.f. "persoanæ care înva_æ/ lucreazæ în acelaøi loc" ∅ prieten*, s.m.f.

so_u*, soa_â, s.m.f.: ¢i-easti so_u/ soa_â di øcoalâ/ birou/ lucru/ facultati. (îmi este coleg/ -æ... ); lu-amu so_u/ u-amu soa_â. (îl am coleg/ o am colegæ); himu so_/ soa_â. (suntem colegi/ -ge).

colegu, -i; -gâ, -gi (co-legu, /-legi; /-le-gâ, /-gi), s.m.f. (1,1); id.; N. colibæ, -e, s.f. "locuin_æ micæ, særacæ, bordei" (pe pæmânt) "colibæ, locuin_æ de varæ/ de iarnæ/permanentæ a aromânilor nomazi/ transhuman_i"(odinioaræ)

câtunâ, -i (câ-tu-nâ, /-ni), s.f. (1): cathi omu cu câtuna a lui. (fiecare om cu coliba lui); � e x p r.: nu-adarâ câtunâ aestu omu! (nu face casæ/ rost/ avere acest om!).

câlivâ, -i (câ-li-vâ, /-vi), s.f. (1): câlivili si-adra ti iarna, tendili veara.(colibele se fæceau pentru iarnæ, corturile vara); � e x p r.: mi ducu la câlivi/ mi ducu Câlivi. (mæ duc la colibe/ la localitatea [astæzi] Câlivi); v a r. colibâ.

"care træiesc în colibe" "din localitatea Câlivi" "colibæ, adæpost mic improvizat"

câlivyeanu, -¢i; -nâ, /-ni (câ-liv-yeanu, /-yea¢i; /-yea-nâ, /-ni), s.m.f. (1,1): Alu Toda suntu câlivyea¢i. (alde Toda sunt de la Câlivi).

caleauâ, -ei (ca-lea-uâ, /-lei), s.f. (5): la ayi¢i dormu tu caleauâ. (la vie dorm într-un adæpost mic).

[colibu_æ, -e ], s.f. "colibæ ♦ micæ"

câlivuci, ~ (câ-li-vu-ci, ~ ), s.f. (9); v a r. câlivuøi; dim. câlivucicâ, -_i (câ-li-vuci-câ, /-vuci-_i), s.f. (1); v a r. câlivuøcâ; dim.

colicæ, s.f.∅ crampæ, s.f. colier , s.n. ∅ colan, s.n. colinæ , s.f. ∅ deal, vârf, ∅ creøtet, cucui, s.n.

colind, -e , s.n. "Ajunul Cræciunului" "cântec de Cræciun" "cu colindul"

colinda (co-lin-da), s.f. invar.: tu 24 di andreu esti Colinda, aprindu Crâciunu. (la 24 decembrie este Ajunul Cræciunului); � cânti_i ti colinda (cântece de colind); � ficiori• i s-ducu colinda. (copiii se duc cu colindul).

colinda, vb. "a umbla cu colindul

culinde§u, -ari, -ai, -atâ (cu-lin-de§u, /-da-ri, /-dai, /-da-tâ), vb. (1b) i/t: amu culindatâ øi-mini pi la casi. (am colindat øi eu pe la case).

colindat, -æ, adj. "la care s-a cântat colind, s-a urat de Særbætori"

culindatu, -_; -tâ, -ti (cu-lin-datu, /-da_; /-da-tâ, /-ti), adj. (4a): nu-armasi casâ s-nu hibâ culindatâ/ niculindatâ. (nu a ræmas casæ sæ nu fie colindatæ/ necolindatæ).

colindætor, -i, s.m. "care merge cu colindul"

culindaru, -i (cu-lin-daru, /-dari), s.m. (1): culindari• i cântâ pi la casi ti Crâciunu. (colindætorii cântæ pe la case de Cræciun).

ciocænitoare

276

colivæ, -e, s.f. "grâu* ♦ fiert, cu nuci øi zahær, pentru pomanæ" "a-i mânca coliva" "colivæ"

grânu *, s.n.: adrâmu grânu maøi ti mor_â, ti sânâtati nu s-fa_i la noi. (punem grâu numai pentru mor_i, pentru sænætate nu se face la noi [la aromâni]); � e x p r.: va _-lu mâcu grânlu/ cumata! [= va s-bâne§u ma multu di tini] (am sæ-_i mænânc coliva/ bucata! [= am sæ træiesc mai mult ca tine]).

colivâ, -i (co-li-vâ, /-vi), s.f. (1), id.; reg.

colivie, -i, s.f. "cuøcæ pentru pæsærele" ∅ cafas, s.n.

culuvie, -i (cu-lu-vi-e, /-vii), s.f. (6b): pu• iu-nc• isu tu culuvie. (pui [= pasære] închisæ în colivie); v a r. FC cluvie.

coloanæ, -e, s.f. "stâlp înalt de piatræ etc." ∅ spinare, øiræ, s.f.

coloanâ, -i (co-loa-nâ, /-ni), s.f. (1): Acropolea ari multi coloani. (A. are multe ~ ); N.

colonel, -i, s.m. "ofi_er superior" ∅ bei*, s.m.

amira• iu, -i (a-mi-ra• iu, /-ra• i), s.m. (1); arh. alai-beu*, -i, s.m. cp.; v a r. pl. alai-beia¢i; arh. colonelu, -• i (co-lo-nelu, /-ne• i), s.m. (1); N.

Colonia, s.f. n.pr. "provincie albanezæ" "vânzolealæ"

Culo¢ea (cu-lo-¢ea), s.f. n.pr.: Culo¢ea-i tu-Arbiniøie. (C. este în Albania); → culo¢i (cu-lo-¢i), s.f. invar.: la noi în casâ easti culo¢i, trea_iri mari. (la noi în casæ este vânzolealæ mare [lume multæ care vine, pleacæ]); S neat. DDA, s.v. Colo¢ea; (în aromâna din Bulgaria).

[colonian, -æ, ] s.m.f. "locuitor din Colonia, Albania"

culu¢earu, -i; -â, -i (cu-lu-¢earu, /-¢eari; /-¢ea-râ, /-ri), s.m.f. (1,1): culu¢eari• i suntu di Culo¢ea, tu Arbiniøie. (colonienii sunt din Colonia, din Albania); øi: culu¢eatu.

colonist, -i, s.m. "aromân care a fost colonizat în Cadrilater"

colonistu, -øti (co-lo-nis-tu, /-niø-ti), s.m. (1): mul_â Armâ¢i vinirâ coloniøti tu Cadrilateru. (mul_i aromâni au venit coloniøti în ~); v a r. culunistu, pop.; N.

coloniza, vb. "a popula o regiune cu popula_ie din altæ parte"

colonize§u, -ari, -ai, -atâ (co-lo-ni-ze§u, /-za-ri, /-zai, /-za-tâ), vb. (1b) t: noi, Caragea¢i• i, nâ colonizarâ Sarsânlar, tu Durostoru. (pe noi, alde Caragiu, ne-au colonizat la Sarsânlar, în Durostor); N.

colonizare, -i, s.f.vb. (colonizat, s.n.vb) "faptul de a coloniza"

colonizari, -æri (co-lo-ni-za-ri, /-zæri), s.f. (6a): cându cu colonizarea tu Cadrilateru... ; N.

colora , -are, -at ∅ vopsi, -ire, -it

coltuc, -e, s.n. ∅codru,s.m. ∅ col_, cælcâi, margine,s.

cultucu, -_i (cul-tucu, /-tu-_i), s.n. (2): cultucu di pâni (coltuc de pâine).

ciorbagiu

277

col_, -uri, s.n. "dinte , canin* ♦ " " a-øi aræta col_ii" "col_ul casei/camerei" "col_, culcuø";∅corn*, s. "a sta deoparte" "col_" "culcuø" "col_ de casæ/ stradæ" "col_ul casei

cârinti *, s.m. : cânili/ omlu øi spusi cârin_â• i. (câinele/ omul øi-a arætat caninii/ col_ii).

cornu, -uri* , s.n.: aclo, tu cornulu a casi•ei. (acolo, în col_ul casei); � maea øi-acâ_æ cornulu. (maia øi-a ocupat col_ul/ culcuøul); � _i stai singurâ tu cornu? (de ce stai singuræ la col_?).

cohi, -i (co-hi, cohi), s.f. (6a): caftâ tu tuti cohili. (cautæ în toate col_urile); � paplu sta tu cohi-•i. (bunicul stæ în col_u-i/ culcuøul lui).

chiuøe, -ea§ (chiu-øe, /-øea§), s.m. (3): chiuøelu di casâ/ di cali/ di sucachi (col_ul casei/ al drumului/ al strædu_ei); � alâgæ tu patru• i chiuøea§ a lumi•ei. (a umblat prin cele patru col_uri ale lumii).

angunâ, -i (an-gu-nâ, /-ni), s.f. (1): anguna di casâ. (col_ul casei); r a r.

col_os, -æ, adj. "care are caninii*♦mari" "[din_oasæ* ♦ ]"

cârin_osu, -oøi; -oasâ, -oasi (câ-rin-_osu, /-_oøi; /-_oa-sâ, /-si), adj. (4a): câni cârin_osu/ featâ cârin_oasâ/ din_âloasâ* (câine/ fatæ cu canini mari/ din_oasæ*).

col_uros, -æ, adj. "care are col_uri/ formæ de col_; rombic" "caro" (carte de joc)

chiuøiliticu, -_i; -câ, -_i (chiu-øi-li-ticu, /-ti_i; /-ti-câ, /-_i), adj. (4a): Gr. Aut.: cheatrâ/ fa_â chiuøiliticâ (piatræ/ fa_æ col_uroasæ); u tâ•eaøi chiuøiliticâ pân§a. (ai tæiat-o cu col_ pânza); � preftulu chiøuliticu. (popa de caro); v a r. chiuøuliticâ.

columnæ, -e, s.f. "monument-coloanæ ♦ "

columnâ, -i (co-lum-nâ, /-ni), s.f. (1): Columna alu Traiani easti Roma. (Columna lui Traian este la Roma); PR., 29: Pi Columna fîræ bitiseari al Brâncuøi. (pe Coloana færæ sfârøit a lui B.); N.

comanda , vb. "a conduce o armatæ" "a face o comandæ ♦ " ∅ comânda, porunci, vb.

comandu, comandari, -ai, -atâ (co-man-du, co-man-da-ri, /-dai, /-da-tâ), vb. (1a): Ali-Pâøelu-• i comanda Tur_i• i. (Ali-Paøa îi comanda pe turci); � øi-u comandæ Paris fustanea. (øi-a comandat-o la Paris rochia); N.

comandament, s.n. ∅ poruncæ, cæpitænie,s.f.

comandant, -i, s.m. "conducætor de oaste" "comandant de oøti" "conducætor al oøtilor lui Dumnezeu" ∅ cæpetenie, s.f. "comandant de armatæ" " ~ " " ~ / de ho_i"

cumândaru, -i (cu-mân-daru, /-dari), s.m. (1): cumândaru di ascheri. (comandant de armatæ).

sadrazemu*, s.m.: CAR., Litgh., 39, VI (troparul Sf. Dimitrie): O sadrazem øæ o[a]ste a _erru[ri]lor... (o comandant øi oaste a cerurilor... ); ibidem: O sadrazemlu [a oøtiloru] al dumni§æ (o conducætor [al oøtilor] lui Dumnezeu); (cf. tc. sadr'azam, alb. sadrazem; v. CAR. Litgh., 70); bis.; arh., înv.

sarascher, -i (sa-ras-cheru, /-cheri), s.m. (1): CAR., Litgh., 35, IV: Yavriil sarascheru [=sarascherlu] færæ trupu. (Gavriil comandantul færæ trup); v a r. serascheru; arh., înv.

silihtaru, -i, s.m. (1); înv. comandantu, -_â (co-man-dan-tu, /-_â), s.m. (1): comandantu di ascheri/ di furi (comandant de armatæ/ de ho_i); N.

comandat, -æ, adj. "care este comandat" ∅ poruncit,adj.

comandatu, -_; -tâ, -ti (co-man-datu, /-da_; /-da-tâ, /-ti), adj. (1a): armatâ comandatâ di... (armatæ comandatæ de... ); N.

ciocænitoare

278

comandæ, -i , s.f. "conducere de oøti" "a face o comandæ" (comercialæ etc) ∅ ordin, poruncæ, s.

cumandâ, -æn§â (cu-man-dâ, /-mæn-§â), s.f. (3): elu avea cumanda a ascheri•ei. (el avea comanda armatei); pop.

pârânghilie, -i (pâ-rân-ghi-li-e, /-lii), s.f. (6b): fustanea ti-nveastâ u fea_imu pârânghilie trâøi Poli. (rochia de mireasæ am comandat-o tocmai la C-pol); reg.

comarnic, -e, s.n. "poli_æ; scânduræ de pus caøul la uscat, criutæ"

curutmæ, -a§ (cu-rut-mæ, /-ma§), s.m. (3): bagâ caølu pi curutmæ si si-usucâ. (pune caøul pe comarnic sæ se usuce); reg.

comânda, vb. "a pomeni mor_ii" "a prohodi, a face slujba de pomenire" ∅ cânta*, vb.

cumându, -ari, -ai, -atâ (cu-mân-du, /-da-ri, /-dai, /-da-tâ), vb. (1a) t: sâmbâtâ va nâ cumândæmu mor_â• i. (sâmbætæ ne vom pomeni mor_ii).

cântu *, vb. t: voi si-• i cântu pârin_â• i ti øapti a¢i. (vreau sæ-i pomenesc pærin_ii de øapte ani); � imprec.: s-_â cântâ preftulu la capu! (sæ-_i cânte/ sæ te prohodeascæ popa la cap!).

combate ∅ lupta, vb. combina ∅ lega, vb. comedie, -i, s.f. "operæ dramaticæ comicæ"

comedie, -i (co-me-di-e, /-dii), s.f. (6b): comediili suntu teatru ti arâdeari. (comediile sunt teatru/ piese de veselit); N.

comemorare, -i, s.f. "celebrarea amintirii cuiva"; ∅ aniversare, s.f.

comemorari, -æri (co-me-mo-ra-ri, /-ræri), s.f. (6a): comemorari easti sârbâtoarea ti adu_eari aminti a vârnui. (~ este særbætoarea pentru aducere aminte a cuiva); N.

comercial, -æ, adj. "negustoresc, de afaceri"

comercialu, -li; -lâ, -li (co-mer-ci-alu, /-ali; /-a-lâ, /-li), adj. (4a): ari spiritu comercialu; fea_i Academia Comercialâ; N.

comerciant, -i, s.m. "negustor ♦ , comerciant; care face comer_"

emburu, -i (em-buru, /-buri), s.m. (1): easti emburu, ari mâyâzii multi. (este comerciant, are magazine multe).

comerciantu, -_â (co-mer-ci-an-tu, /-_â), s.m. (1); id.; N. comer_, -uri, s.n. "vânzare-cumpærare, negustorie ♦ " "comer_ (a face ~ cu )" ∅ aliøveriø, s.n.

emboriu, -i (em-bo-riu, /-rii), s.f. (6a): ari emboriu mari cu câøcâva• iuri, (are comer_ mare cu caøcavaluri); øi: imburlâchi,înv.

comer_u, -uri (co-mer-_u, /-_uri), s.n. (1): fa_i comer_u cu Turchia. (face comer_ cu Turcia); N.

cometæ, -e, s.f. "stea* ♦ cu coadæ** ∅ "

steauâ* cu coadâ** , s.f. cp.: tricu unâ steauâ cu coadâ pi _eru. (a trecut o stea cu coadæ pe cer).

cominæ, s.f. "drojdie, reziduu de vin" " ~ " " ~ de vin"; "za_ de cafea" ∅ maia (drojdie de pâine) "cominæ, drojdie" "rachiu de drojdie, præøtinæ* ♦ "

cominâ (co-mi-nâ), s.f. sg.t. (1): yinlu alasâ cominâ. (vinul lasæ cominæ); v a r. cume¢i.

bârsie, -i (bâr-si-e, /-sii), s.f. (6a); id. bruzgâ, -ghi (bruz-gâ, /-ghi), s.f. (3): bruzgâ di auuâ/ di cafe(drojdie de struguri/ de cafea); alâsæ bruzgâ multâ. (a læsat drojdie multæ). prâøtinâ *, s.f.: prâøtinâ di auuâ/ di poami, ti-arâchie di prâøtinâ. (~ de struguri/ poame, pentru rachiu de drojdie).

comisie, -i, s.f. "grup de persoane ales pentru a decide"

comisie, -i (co-mi-si-e, /-sii), s.f. (6b): comisia di yeatri dâsi câ nu-ari §âli multi. (comisia de doctori a zis cæ nu are zile multe); N.

comitagiu, -i, s.m. "haiduc; ho_ (bulgar)"

cumitu, -_ (cu-mitu, /-mi_), s.m. (1): tu Cadrilateru, yinea cumi_ vuryari di câlca horili româneøti. (în Cadrilater, veneau comitagii bulgari de cælcau satele româneøti); øi cumitagi, /-gea§.

ciorbagiu

279

comitet, -e, s.n. "organ de conducere"

comitetu, -i (co-mi-tetu, /-te-ti), s.n. (2): comitetlu di revistâ/ a Congreslui (comitetul revistei/ al Congresului); N.

comoaræ, -i, s.n. "groapæ cu bani/ podoabe" "comoaræ' ∅ hazna*, s.f.

ayiøteari, -eri (a-yiø-tea-ri, /-teri), s.f. (6a): alagâ dupâ ayiøteri ascumti. (umblæ dupæ comori ascunse); 'ayiøteari' -i zboru latinescu. (~ este cuvânt latinesc); � limba noastrâ-i ayiøteari.(limba noastræ-i o comoaræ); DDA ayisteari (?).

hâznæ*, s..m.: unu hâznæ împlinu di flurii (o comoaræ plinæ de galbeni)

comod, -æ, adj. "plæcut, uøor* ♦ " " ~ , comod"

liøoru* , adj.: pâpu_â liøoari (pantofi uøori/ comozi). comodu, -§; -dâ, -di (co-modu, /-mo§; /-mo-dâ, /-di), adj. (4): canape comodu, fotolii comodi (canapea comodæ, fotolii comode); N.

comoditate, -i, s.f. "starea de a fi comod" ∅ uøurin_æ*, s.f. "comoditate" " ~ " "din comoditate"

liøurea_â* , s.f.: aparatili aducu multâ liøurea_â-n casâ. (aparatele aduc multæ comoditate în casæ).

ifculie, -i (if-cu-li-e, /-lii), s.f. (6b): mu•earea va ifculie! (muierea/ femeia vrea/ cere comoditate!).

comoditati, -æ_ (co-mo-di-ta-ti, /-tæ_), s.f., id.; � nu yini di comoditati/ • i-u greu/ • i-u leani. (nu vine din comoditate/ îi e greu/ îi e lene [= nu are chef]); N.

companie, -i, s.f. "societate, grup social" "a _ine companie"

paree, -i (pa-re-e, /-rei), s.f. (6b): � easti tu paree bunâ ficiorlu.(este într-o companie/ o societate bunæ bæiatul); � mi duøu si-• i _ânu paree. (m-am dus sæ-i _in companie); � yinu parei-parei di tiniri. (vin

"grup; alai ♦ " "grup social" "societate comercialæ/ de transport"

grupuri-grupuri de tineri); eara unâ paree mari. (era un grup mare). companie, -i (com-pa-ni-e, /-nii), s.f. (6b): � î¢i _âni companie. ; �companie di aeroplani; N.

compara, vb. "a stabili asemænæri øi deosebiri"

comparu, -ari, -ai, -atâ (com-paru, /-pa-ra-ri, /-rai, /-ra-tâ), vb. (1) t/r: → t: nu-lu comparu tata cu tatâ-tu! (nu-l compar pe tata cu tatæ-tu!); → r: nu s-comparâ! (nu se comparæ/ nu se poate compara!); N.

compara_ie, -i , s.f. "starea de a compara" "în compara_ie cu... "

compara_ie, -i (comp-pa-ra-_i-e, /-_ii), s.f. (6b): nu facu vârnâ compara_ie cu vârnu. (nu fac nici o compara_ie cu nimeni); � nu-ari compara_ie! (nu este posibilæ/ nu existæ [o] compara_ie!); → loc. prep.: în compara_ie cu... ; N.

comparativ, -æ, adj. "care se bazeazæ pe o compara_ie"

comparativu, -i; -â, -i (com-pa-ra-tivu,/ -tivi;/ -ti-vâ, /-vi), adj. (4a): dic_ionaru comparativu, _i comparâ doauâ/ ma multi limbi. (dic_ionar comparativ, ce comparæ douæ/ mai multe limbi); N.

compas, -uri, s.n. "instrument pentru trasat cercuri"

pasu, -uri (pasu, pa-suri), s.n. (1): tragu _erc• iuri cu paslu. (trag cercuri cu compasul); (cf. rom. dial).

compatriot, s.m.f. ∅ patriot, s.m.f.

ciocænitoare

280

complet, -æ, adj. "cu totul, complet" " ~ " "care con_ine tot; întreg" "mærturisire completæ"

di-acutotalui (dea-cu-to-ta-lui), loc. adv.: • i-u mâcæ avearea di-acutotalui. (i-a mâncat-o averea complet).

dipu (dipu), adv.: armasirâ dip-oarfâ¢i. (au ræmas de tot/ complet særaci).

completu, -_; -tâ, -ti (com-pletu, /-ple_; /-ple-tâ, /-ti), adj. (4a): opera completâ/ tutâ opera alu G. Murnu.; � e x p r.: li mârtirisi pânâ tu peru. (le-a mærturisit pânæ la [firul de] pær [= mærturisire com-pletæ]); N.

complex, -æ, adj. "care are multe aspecte"

complexu, -cøi; -xâ, -xi (com-ple-xu [-plec-su], /-plec-øi; /-xâ [-plec-sâ], /-xi [-plec-si]), adj. (4a): problemâ complexâ, greauâ, cu multi fa_â (problemæ complexæ, grea, cu multe fe_e/ aspecte); N.

complice, -i, s.m. "care e în_eles cu altul" ∅ una*, pr.,∅ acord, s.

ghitacu, -_i (ghi-tacu, /-ta_i), s.m. (1): suntu ghita_i doi• i. (sunt complici amândoi); � e x p r.: easti unâ* cu nâsâ. (este una/ complice cu ea); suntu unâ doi• i/ doauli. (sunt una amândoi/ amândouæ).

compliment, -e, s.n. "cuvânt politicos de laudæ"; "salutæri ♦ " ∅ hiritisealæ, s.f.

complimentu, -i (com-pli-men-tu, /-ti), s.n. (2): nu voi s-_â facu complimentu, ma eøti muøatâ/ spu¢i multu ghini. (nu vreau sæ-_i fac un compliment, dar eøti frumoasæ/ aræ_i foarte bine); � dæ-lâ înc• inâciu¢i/ complimenti di la noi. (dæ-le salutæri/ complimente de la noi); N.

compot, -uri , s.n. "fructe fierte în zeamæ îndulcitæ"; " ~ "

cuøafi, -ehi (cu-øa-fi, /-øehi), s.f. (6a): cuøafi di pruni/ di alti poami uscati. (compot de prune/ din alte fructe uscate); v a r. (h)uøafi.

compotu, -uri (com-potu, /-po-turi), s.n. (1): adræmu compotu di tuti poamili. (facem compot din toate poamele/ fructele); N.

compus, -æ, adj. "combinat (din douæ/

compusu, -øi; -sâ, -si (com-pusu, /-puøi; /-pu-sâ, /-si), adj. (4a): formâ compusâ ; m.m.c.pf. easti compusu, tu limba a noastrâ: avea-

mai multe pær_i)" mu vinitâ, spusâ etc . (... : venisem, spusesem etc); N. computer, -e, s.n. "calculator, ordinator"

computeru, -i (com-pu-teru, /-te-ri), s.n. (2): DIARO lu scriai singurâ la computeru. (DIARO l-am scris singuræ la computer); N.

comun, -æ, adj. "împreunæ*♦ " "în comun" "care apar_ine mai multor persoane"

deadunu* , adv.: banâ deadunu (via_æ în comun). chino (chi-no), adv.: li-avemu chino aesti. (le avem în comun astea); reg.

comunu, -¢i; -nâ, -ni (co-munu, /-mu¢i; /-mu-nâ, /-ni), adj. (4a):Casa Comunâ Europeanâ ( ~ ); ba¢ea øi mayiryiolu li-au deadunu/ comuni. (baia øi bucætæria le-au comune); N.

comunism, s.n. comunismu (co-mu-nis-mu), s.n. sg.t. (1); N. comunist, -æ, s.m.f., adj. "crede în comunism" ∅ roøu*,∅boløevic, adj. "antihrist* ♦ " "comunist"

aroøu*, s.m.f., adj.: easti-aroøu vi_inlu. (este roøu/ comunist vecinul); eufem.

andihristu *, s.m.f., adj..: iøi andihristulu! (a ieøit antihristul!). comunistu, -øti; -stâ, -sti (co-mu-nis-tu, /-niø-ti; /-nis-tâ, /-nis-ti); N.

ciorbagiu

281

comunitate, -i , s.f. "ceea ce este comun" "grup reunit prin etnie, limbæ, religie etc."

giumaeti, -e_ (giu-ma-e-ti, /-e_), s.f. (6a): giumaetea a noastrâ(comunitatea noastræ); v a r. giumâati; reg.

comunitati, -tæ_ (co-mu-ni-ta-ti, /-tæ_), s.f. (6a): comunitati di idei (comunitate de idei); � comunitati di oami¢i di unâ limbâ(comunitate de idei/ de oameni de o limbæ); comunitatea armâneascâ di Bucureøti (comunitatea aromâneascæ din Bucureøti); N.

con, -uri, s.n. "fruct/cucuruz de pin/ brad" "øtiulete ♦ de porumb" "con de molid" " ~ " "con, corp geometric"

cuculiciu, -i (cu-cu-liciu, /-li-ci), s.n. (2): cuculici di chinu/ bradu (conuri de pin/ brad); � cuculiciu di misuru (øtiulete de porumb).; v a r. cucuciu/ guguciu.

aroabâ, -i, (a-roa-bâ, /-bi), s.f. (1): id.; v a r. aroabulâ. buøulie, -i ; s.f.; r a r. conu, -uri (conu, co-nuri), s.n. (1): conlu easti unu corpu geometricu, cu baza arocutâ øi-cu chipitu. (conul este un corp geometric cu baza rotundæ øi cu vârf ascu_it); matem.; N.

conac ♦ popas, s.n. conæcar ♦ fârtat, s.m. concedia , vb. "a da*/scoate** afaræ din serviciu" " ~ "; ∅ termina*, vb. "a concedia" ∅face*,vb.

dau*/ scotu ** nafoarâ, loc. vb. t: îlu deadirâ/ scoasirâ nafoarâ di la lucru. (l-au dat/ scos afaræ de la lucru).

scârchescu *, vb. t: ¢i-u fricâ s-nu mi scârcheascâ. (mi-e fricæ sæ nu mæ alunge/ concedieze).

facu * tati• i, e x p r. vb. t: îlu fea_irâ tati• i (l-au concediat); r a r.

concediat, -æ, adj. "care a fost dat/scos afaræ din serviciu" " ~ "; ∅ terminat*, adj. " ~ "

datu/scosu nafoarâ, adj. (4a): Mia eastâ datâ/ scoasâ nafoarâ di doi meøi. (M. este concediatæ de douæ luni).

scârchitu *, adj.; id. aryo (ar-yo), adj. invar.: escu aryo. (sunt concediat); reg.

concediu, -i, s.n. "vacan_æ ♦ , permisie" ∅ rægaz, s.n.;"concediu"

adhie, -i (a-dhi-e, /-dhii), s.f. (6b): øi-lo adhie §a_i §âli. (øi-a luat concediu zece zile); nu-ari adhie. (nu are concediu).

pafsi, pæfsuri (paf-si, pæf-suri), s.n. (1); id.; reg. concepe, vb. "a prinde*♦ o sarcinæ" "a ræmâne însærcinatæ" ∅ ræmâne*, cædea**,vb. "a croi/ concepe"

aca_u*, vb. i: nu-aca_â aestâ mu•eari/ caprâ. (nu prinde/ ræmâne însærcinatæ muierea/ capra asta).

armânu * (greauâ), cadu ** greauâ, e x p r. vb. i: nu-armasi vârnâoarâ/ nu câ§u greauâ. (n-a ræmas nici o datæ/ n-a cæzut grea).

cruescu *, vb. t: aøi-lu crui Dumni§æ. (aøa l-a croit/ conceput Dumnezeu).

conceput, -æ, adj. "care este fæcut cu... " ∅ acæ_at*,∅ prins, adj.

acâ_atu *, adj.: lu-ari acâ_atu cu Ghiftu. (l-a conceput cu un _igan); � _i aur• i canda eøti acâ_atâ di Turcu? (de ce urli de parcæ ai fi fæcutæ/ conceputæ cu un turc?).

concert, -e, s.n. "piesæ muz. complexæ" "spectacol muzical"

concertu, -i (con-cer-tu, /-ti), s.n. (2): av§âi unu concertu di George Enescu. (am ascultat un concert de G. E); � concertu di muzicâ di jazz; N.

concesie, -i, s.f. "îngæduin_æ, hatâr* ♦ "

concesie, -i (con-ce-si-e, /-sii), s.f. (6b): nu-• i facu vârnâ hâtâri/ concesie. (nu-i fac nici un hatâr/ o concesie); N.

ciocænitoare

282

concluzie, -i, s.f. "încheiere a unei expu- neri/discu_ii/unui øir de judecæ_i";"în concluzie"

concluzie, -i (con-clu-zi-e, /-zii), s.f. (6b): tu bitisitæ, aestâ-i concluzia: nu-ai îndriptati! (la sfârøit, asta-i concluzia: n-ai dreptate); � tu/ ti concluzie (în concluzie); N.

concret, -æ, adj. "real, material, poate fi sim_it cu sim_urile"

concretu, -_; -tâ, -ti (con-cretu, /-cre_; /-cre-tâ, /-ti), adj. (4a):pânea, pomlu, cânili suntu concre_, po_ s-ba§i mâna pi e• i.(pâinea, pomul, câinele sunt concre_i, po_i sæ pui mâna pe ei); N.

concubin,-æ, "amant ♦ , -æ" "a doua so_ie din douæ" "concubinæ"

muøaveru, -i; -â, -i (mu-øa-veru, /-veri; /-ve-râ, /-ri), s.m.f. (1,1): ari øi-niveastâ, ari ø-muøaverâ! (are øi nevastæ, are øi concubinæ!).

øembârâ, -i (øem-bâ-râ, /-ri), s.f. (1): øembâra easti doaua mu•eari a Arbineslui turcu. (~ este a doua nevastæ [din cele douæ] a albanezului musulman); reg.

murozâ, -i (mu-ro-zâ, /-zi), s.f. (1): muroza-i altâ mu•eari a bârbatlui însuratu. (~ -i altæ muiere a bærbatului însurat); reg.

concurent, -æ, adj. "care face concuren_æ altuia"

concurentu, -_â; -tâ, -ti (con-cu-ren-tu, /-_â; /-tâ, /-ti), adj. (4a):nu-ari concurentu, nu-lu-ntrea_i vârnu. (n-are concurent, nu-l întrece nimeni); N.

concuren_æ, -e , s.f. "luptæ/întrecere*♦ între comercian_i/sportivi"

întri_eari*, s.f. concuren_â, -i (con-cu-ren-_â, /-_i), s.f. (1): fârâ concuren_â nu-ari emboriu/ comer_u. (færæ concuren_æ nu existæ comer_); N.

conducætor ∅ cap, s.m. ∅ cæpetenie, s.f.

concurs, -uri, s.n. "întrecere" "a-øi da concursul, a contribui la ceva"

concursu, -uri (con-cur-su, /-suri), s.n. (1): concursu di matematicâ/ di-anotu/ di bicicleti (concurs de matematicæ/ de înot/ de biciclete); � îøi deadirâ concursulu mul_â ta si-u scoatâ Biblia. (øi-au dat concursul mul_i ca sæ o scoatæ Biblia); N.

condamnat, -æ, adj. "judecat*♦, osândit"

giudicatu*, adj.: fu giudicatu ti §a_i a¢i. (a fost condamnat la zece ani). � e x p r.: î• i deadirâ doi a¢i di-ahapsi. (i-au dat doi ani de închisoare);

condei, -e , s.n. "instrument de scris din piatræ/zadæ ♦ /panæ♦" "creion, toc" "scriitor" "toc de trestie"

cundi• iu, -i (cun-di• iu, /-di-• i), s.n. (2): scriu cu cundi• ilu di cheatrâ pi tâbliciu øi di §adâ/ di peanâ pi carti. (scriu cu condeiul de piatræ pe tâbli_æ øi de zadæ/ de panæ pe hârtie); PAD., 1991, 123: cundillu di dzadæ (condei/ toc de zadæ); � fig.: avemu cundi• i buni ø-noi Armâ¢i• i. (avem condeie bune / scriitori buni øi noi aromânii).

calemi, -¢i (ca-le-mi, /-le¢i), s.f. (6a): scriu cu calemea. (scriu cu condeiul/ tocul de trestie).

condi_ie, -i, s.f. "cu condi_ia... " ∅ legæturæ*, s.f. " ~ " "a pune condi_ii" "cu condi_ia... " "condi_ie, situa_ie ♦ "

ligâturâ* , s.f.: _u-lu dau yumarlu cu ligâtura s-lu _â¢i maøi unâ §uuâ. (_i-l dau mægarul cu condi_ia sæ-l _ii numai o zi).

câuli , pl.? (câ-u-li), s.f. (6a): u vindu cu unâ câuli. (o vând cu o condi_ie); reg.

condi_ie, -i (con-di-_i-e, /-_ii), s.f. (6b): nu-¢i bagâ condi_ii, câ nu voi si-avdu! (nu-mi pune condi_ii, cæ nu vreau sæ aud!); � _-u dau cu condi_ia s-nu ¢i-u aspar§i. (_i-o dau cu condi_ia sæ nu mi-o strici); � ari condi_ii buni ti banâ. (are condi_ii bune de via_æ); N. (cf. RL condi_ie).

ciorbagiu

283

conduce, vb. "a fi în fruntea familiei/ statului etc." ∅ duce*, vb. ∅ cæpæstru, s.n. "a conduce hora" ∅purta*, trage**, vb. "a conduce pe cineva la plecare"; ∅ petrece* ∅ trimite*, vb. "a conduce (institu_ie/ stat)" ; ∅ chivernisi, vb. ∅ guvern, s.n.

ducu *, vb. t: u du_i ghini câravea/ casa. (o conduce bine corabia/ casa); maøina u du_i bârba-su. (maøina o conduce bærbatu-su); statlu-lu du_i preøedintili, vâsi•elu i amirælu. (statul îl conduce preøe-dintele, regele sau împæratul); � e x p r.: amu tu mânâ §a_i stratio_. (am în mânæ/ conduc zece solda_i).

portu*/ tragu** [corlu ], vb. t: niveasta poartâ/ tra§i corlu. (mireasa conduce hora [care nu e în cerc, ci în spiralæ]).

pitrecu* , vb. t: î• i pitricui pânâ la poartâ. (i-am condus pânæ la poartæ).

conducu, condu_iri, conduøu, condusâ (con-ducu, /-du-_i-ri, /-duøu, /-du-sâ), vb. (3b) t: universitatea u condu_i rectorlu, facultatea u condu_i decanlu; N.

conductæ, -e, s.f. "_eavæ ♦ pentru scurgerea lichidului (apæ/lapte/petrol)" ∅ burlan*, s.n.

chiunghi*, s.f.: chiunghili ti lapti, di pi muntili di Yramusti, la stæ¢ili di la Cheatra Mari, li-avea adratâ Celniclu alu Paciurâ di-aoa øi-doauâ suti di a¢i. (conductele de lapte, de pe muntele din Gramoste, la stânele de la Piatra Mare, le fæcuse Celnicul Paciura de acum douæ sute de ani); øi: chilunghi.

conduitæ, -e, s.f. "fel de a se purta"

aducâturâ, -i (a-du-câ-tu-râ, /-turi), s.f. (3): ari aducâturâ bunâ feata. (are conduitæ bunæ fata).

condus, s.n. "faptul de a conduce pe cineva, la plecare"

pitreacâ (pi-trea-câ), s.f. sg.t. (1): tu pitreacâ-¢i §âsi câ va s-mi •ea- nveastâ. (la condus/ când m-a condus, mi-a spus cæ vrea sa mæ ia de nevastæ).

condus, -æ, adj. "care este condus de... "

condusu, -øi; -sâ, -si (con-dusu, /-duøi; /-du-sâ, /-si), adj. (4a): statu condusu di mu•eari/ di vâsiloa¢i/ parlamentu. (stat condus de muiere/ [= femeie]/ reginæ/ parlament); N.

conexiune, -i, s.f. ∅ legæturæ, s.f.

confluen_æ, -e, s.f. "loc de unire a douæ ape" ∅ amesteca, vb.

ameasticæ, -_i (a-meas-ti-câ, /-_i), s.f. (1): agiumsimu la ameastica arâului cu-amarea. (am ajuns la confluen_a râului cu marea); (DDA, s.v. measticæ, trimite la mesteca; semantic însæ, ameasticâ se leagæ de vb. a amesteca, øi nu de a mesteca).

conform cu... , loc. prep. "ca ♦, la fel cu, potrivit cu"; ∅ dupæ*, prep. "conform cu, ca"

cumu*, adv. rel.: fa_i cum-• i-easti huea. (face cum îi e næravul). dupâ *, prep.: dupâ omu ø-mularea! (dupæ om [= conform cu omul] øi mula/ catâri_a).

cata, prep.: cata omlu øi zborlu. (vorba e ca/ conform cu omul). confuz, -æ, adj. "neclar, amestecat* ♦ "

mintitu* , adj.:, adv.: → adj.: zboarâ mintiti, _i nu suntu limpi§(vorbe confuze, care nu sunt limpezi); → adv.: zburaøti mintitu. (vorbeøte confuz); fig.

confuzie, -i, s.f. "amestecæturæ*♦ " (fig)

mintâturâ* , s.f.: mari mintâturâ tu mintea a lui! (mare confuzie în mintea lui!); fig.

congres, -e, s.n. "reuniune pe probleme diferite" "organ de conducere"

congresu, -i (con-gresu, /-gre-si), s.n. (2): la congresili armâneøti di Freiburg si-adunâ Armâ¢i di-tu tuti cohili a lumi•ei. (la congresele aromâneøti de la F. se adunæ aromâni din toate col_urile lumii); � Congreslu Americanu u du_i USA. (C. A. conduce SUA); N.

coniac, -uri, s.n. "bæuturæ alcoolicæ din vin, cu nume fr."

cu¢eacu, -uri (cu-¢eacu, /-¢ea-curi), s.n. (1): dæ-¢i unu cu¢eacu! (dæ-mi un coniac!); cu¢eaclu s-fa_i di yinu, dupâ metodâ di Fran_a. (coniacul se face din vin, dupæ o metodæ din F); v a r. lit. coniac (cf. RL); N.

ciocænitoare

284

conjuga, vb. "a schimba formele vb. dupæ pers., nr., timp, mod, diatezæ"

conjugu, -ari, -ai, -atâ (con-jugu, con-ju-ga-ri, /-gai, /-ga-tâ), vb. (1) i/t/r: conjugu [verbulu] ghini, îlu trecu tu tuti formili. (conjug [verbul] bine, îl trec prin toate formele); gram.; N.

conjugare, -i, s.f. (vb) (conjugat, s.n.vb) "clasæ de verbe" "faptul de a conjuga"

conjugari, -æri (con-ju-ga-ri, /-gæri), s.f. (vb), (6a): limba a noastrâ ari 5 conjugæri. (limba noastræ are 5 ~ ); → ti conjugari øtie s-conjugâ. (de conjugat øtie sæ conjuge); gram.; N.

conjunctiv , s.n. "mod verbal al posibilitæ_ii"

conjunctivu (con-junc-tivu), s.n. sg.t. (1): conjunctivlu easti modlu verbalu _i ari totâna dininti conj. si/ s- : voi si -avdu/ s-cântu _iva. (vreau sæ aud/ cânt ceva); a b r.: conjct.; gram.; N.

conjunc_ie, -i, s.f. "parte de vorbire ce leagæ 2 prop./pær_i de ~ cu aceeaøi func_ie sintacticæ"

conjunc_ie, -i (con-junc-_i-e, /-_ii), s.f. (6a): si, øi, câ, ma, macâ etc . suntu conjunc_ii. (sæ, øi, cæ, dar, dacæ sunt conjunc_ii); a b r .: conj.; gram.; N.

conjura ∅ jura, vb. conopidæ, -e, s.f. "legumæ cu eflorescen_æ albæ, cærnoasæ"

cunuchidhâ, -i (cu-nu-chi-dhâ, /-dhi), s.f. (1): cunuchidha ari yustu di ver§u. (conopida are gust de varzæ); (< gr. κουνουκιδι; RL conopidæ, tot din gr., este o formæ hipercorectæ [cu chi > pi]).

consætean, -cæ, s.m.f. "persoanæ din acelaøi sat cu alta"; ∅ sætean,s.

huryeanitu, -_; -tâ, -ti (hur-yea-nitu, /-ni_; /-ni-tâ, /-ti), s.m.f. (1,1):himu tu_ huryeani_, di-tu unâ hoarâ. (suntem to_i consæteni, dintr-un/ din acelaøi sat).

conserva, vb. "a trata øi a pæstra mult timp un produs"

conservu, conservari, ai, -atâ (con-ser-vu, /-ser-va-ri, /-vai, /-va-tâ), vb. (1) t/r: → t: sarea u conservâ ghini carnea. (sarea o conservæ bine carnea); → r: carnea-nsâratâ s-conserva unâoarâ cu uscarea. (carnea særatæ se conserva odinioarâ cu uscatul); N.

conservare, s.f.vb. (conservat, s.n) "faptul de a conserva"

conservari (con-ser-va-ri), s.f.vb. (6a): ti conservari conservai multi toamna aestâ. (de conservat am conservat multe în toamna asta); N.

conservat, -æ, adj. "care este conservat" conservæ, -e, s.f. "produsul conservat"

conservatu, -_; -tâ, -ti (con-ser-vatu, /-va_; /-va-tâ, /-ti), adj. (4a):lapti/ carni conservat/-â (lapte/ carne conservat/ -æ); N.

conservâ, -i (con-ser-vâ, /-vi), s.f. (1): bâgai/ adrai multi conservi ti iarna. (am pus/ fæcut multe conserve pentru iarnæ); N.

ciorbagiu

285

considera, vb. "a bæga în seamæ, a lua în considera_ie" ∅ numæra*, da**, vb. "a considera" ∅ avea*, vb. "a considera" ∅ bæga *, vb. "a considera" ∅ trece*, vb. "a lua drept/considera" ∅ prinde*, vb. "a lua în considerare" "a considera, a lua în considerare" " ~ , ~ "

numiru *, dau**, vb. r: mi numiru/ mi dau omu. (mæ socotesc/ consider om); nu s-da armânu. (nu se consideræ aromân); → � e x p r. t: nu-lu da canu di mânaru/ di curauâ. (nu-l ia nimeni de mâner/ de curea [= nu-l ia nimeni în considera_ie/ în seamæ]).

amu *, vb. t: lu-amu ti omu. (îl consider om); mi-ari ti glarâ. (mæ are de/ mæ consideræ proastæ).

bagu *, vb. t: nu-• i bagu oami¢i ahtæri ca elu. (nu-i consider oameni pe unii ca el); � e x p r.: bagu tu isapi : vârnu nu-lu bagâ tu isapi. (nimeni nu-l ia în considera_ie).

trecu *, vb. t: mi trea_i ti glaru (mæ consideræ prost); � e x p r.:, Gr. Aut.: mi trea_i ti pu_â di •epuru! (mæ consideræ [o biatæ] pu_æ de iepure!).

aca_u*, vb. t: e x p r.: em, _i, poartâ va ti-aca_u? (pæi, ce, am sæ te iau drept 'poartæ'/ am sæ te consider? [= poartæ prin care nu pot trece de tine?]).

hâbârsescu, -iri, -ii, -itâ (hâ-bâr-ses-cu, /-si-ri, /-sii, /-si-tâ). vb. (4b) t: nu-• i hâbârsescu-n hoarâ, câ suntu dipu nila_. (nu-i iau în considerare în sat, cæ sunt nespæla_i de tot); � e x p r.: nu va-• i •eau mâna a lui! (n-am sæ-i iau mâna lui [= n-am sæ iau în considerare ce spune el]).

sâidisescu, -iri, -ii, -itâ , (sâi-di-ses-cu, /-si-ri, /-sii, /-si-tâ), vb., id., (4a) t: COD., 12b: cæ _e nu sæidisea_æ cæsenlu? [= câ _e nu-lu sâidisea_ xenlu?] (de ce nu-l lua_i în considerare [atunci, în trecut] pe cel stræin?); v a r. sâldisescu.

consideru, considerari, -ai, -atâ (con-si-deru, con-si-de-ra-ri, /-rai, /-ra-tâ), vb. (1a) t/r: ti consideru unu furu, aestâ hii! (te consider un ho_, asta eøti!); N.

considerare, s.f. (vb.) (considerat, s.n.vb.) "faptul de a considera" " ~ "

hâbârseari (hâ-bâr-sea-ri), s.f..vb. (6a): ti hâbârseari mi hâbârsirâ tu_. (de luat în considerare/ -_ie, m-au luat to_i).

considerari (con-si-de-ra-ri), s.f.vb. (6a): va considerari aestu omu! (trebuie considerat/ luat în seamæ/ considera_ie acest om!); N.

considera_ie, s.f. "considerare, cinste ♦ "

ihtibari (ih-ti-ba-ri), s.f.sg.t. (6a): ari multâ ihtibari di la oami¢i. (are/ se bucuræ de multæ considera_ie de la oameni).

consilier, -i, s.m. "sfetnic" (func_ie)

azæ, aza§ (a-zæ, /-za§), s.m. (3); înv.

consiliu, -i, s.n. "sfat comunal de judecatæ"

muøaveri, -i (mu-øa-ve-ri, /-veri), s.f. (6a): v a r. COD., 20b: s-fe_e unæ muøævere. (s-a fæcut un consiliu); v a r. muøæferi, muøaviree, /-rei; (cuvânt r a r, înv., øi, de aceea, nefixat).

"consiliu, tribunal" " ~ , grup care decide, care ia hotærâri"

miglisi, ~ (mi-gli-si, ~ ), s.f. (9): si-adunæ miglisea. (s-a adunat consiliul); v a r. FC: mizlisi/ mingilizi/ miziliøti (cuvânt înv., nefixat).

consiliu, -uri (con-si-liu, /-li-uri), s.n. (1): consiliu ti giudicatâ/ ti polimu/ di facultati (consiliu de judecatæ/ de ræzboi/ de facultate etc); N.

ciocænitoare

286

consim_i, vb. "a fi de acord; a face de bunævoie" "a fi de acord* ♦ "

facu * razie/ câbuli (facu ra-zi-e/ câ-bu-li), loc. vb. r: CAR., Litgh., 35, III: tini hristolu dumni§æ... cu vreræ a ta ti fi_eøæ raziæ _i s-ti scoli pi cru_i [în scrierea DIARO: Tini Hristolu Dumni§æ... cu vrearea a ta ti fi_eøi razie s-ti sco• i pi cru_i] (Tu, Hristos Dumnezeu... , cu vrerea ta ai consim_it sæ te urci pe cruce); nu s-fea_i câbuli s-¢i-u da feata. (nu a consim_it sæ-mi dea fata); reg.

simfunisescu *, vb. r. consoanæ, -e, s.f. "sunet produs prin zgomot"; "litera care noteazæ o consoanæ" " ~ "

simfonâ, -i (sim-fo-nâ, /-ni), s.f. (1): Uc., 67: simfone cæthæræsite/ simfone-n§iminate (consoane simple/ îngemænate [= grupuri de litere/ consoane]); sav., înv.

consoanâ, -i (con-soa-nâ, /-ni), s.f. (1): b, d, f, t etc. suntu con-soani simpli, øt, cr, c• , g• etc. suntu grupuri di consoani; N.

consola , vb. "a (se) mângâia, a (-øi) uøura durerea" "a se consola" (plângându-øi/spunân- du-øi amarul cuiva) ∅ împæca, vb. "a consola (chiar øi formal) pe cineva" "a trece spre a-i exprima condolean_e"

azbunu, -ari, -ai, -atâ (az-bunu, az-bu-na-ri, /-nai, /-na-tâ), vb. (1a) t/r: → t: lipseaøti si-u azbunæmu aestâ mumâ, _i ø-chiru trei hi• i. (trebuie s-o consolæm aceastæ mumæ ce øi-a pierdut trei fii); →r: eh, si-azbunæ tora, ari chiro _i tricu. (s-a consolat acum, este timp ce a tre-cut); (v. DDA, s.v. asbunu).

arucuescu, -iri, -ii, -itâ (a-ru-cu-es-cu, /-i-ri, /-ii, /-i-tâ), vb. (4b) r: COD., 46b: aøæ_e noi s'næ arucuimu cu pistea _i avemu la Domnulu. (aøa noi sæ ne consolæm cu credin_a ce avem la/ în Domnul); arucuea-ti a frati-tui. (consoleazæ-te la frate-tu); a cui s-mi arucuescu? (cu cine sæ mæ consolez?); v a r. rucuescu; r a r.

pâriyursescu, -iri, -ii, -itâ (pâ-ri-yur-ses-cu, /-si-ri, /-sii, /-si -tâ), vb. (4b) t: di la murmin_â, trecu tu_ acasâ di pâriyursescu nicuchirlu/ nicuchira/ muma. (de la cimitir, trec to_i acasæ de consoleazæ so_ul/ so_ia/ mama); v a r. ræsp. pârâyursescu; f. ræsp.

consolare, s.f. (vb) (consolat, s.n.vb) "faptul de a (se)consola" "consolare, mângâiere" ∅ împæcare, s.f.vb. "gest consolator" "faptul de a consola, de a trece pentru condolean_e""

azbunari (az-bu-na-ri), s.f.vb. (6a): va azbunari mu•earea, câ va s-creapâ di eryu. (trebuie consolatæ femeia, cæ are sæ crape de supærare).

pâriyurie, -i (pâ-ri-yu-ri-e, /-rii), s.f. (6b): aestâ moarti nu-ari pâriyurie. (moartea aceasta nu are/ nu existæ consolare [pentru ea]); CAL., 31: Totna câftai pâriyurii... la tini. (totdeauna am cæutat consolare/ mângâiere la tine); CUT., 431: Necæ unæ peanæ, unæ/ azbuirare/ træ pæriyuria poetlui. (nici o panæ/ aripæ, un zbor [un gest consolator], pentru consolarea poetului); v a r. ræsp. pârâyurie; f. ræsp.

pâriyurseari (pâ-ri-yur-sea-ri), s.f.vb. (6a): pâriyurseare lu-agiutâ omlu si-u treacâ ma liøoru criparea. (consolatul îl ajutæ pe om sæ o treacæ mai uøor durerea); v a r. ræsp. pârâyurseari; cuvânt foarte ræsp.

siminari (?), s.f. (6a): BOÏ., 199: semanarea perincilor trâ moartea a fumeljlor. (consolarea pærin_ilor pentru moartea copiilor); sav., inuz.

consolat, -æ, adj. "care s-a consolat" ∅ împæcat, adj.

azbunatu, -_; -tâ, -ti (az-bu-natu, /-na_; /-na-tâ, /-ti), adj. (4a): easti ma azbunatâ maea, câ ari nipo_. (e mai consolatæ maia, cæ are nepo_i).

consternat ∅ næruit,adj.

ciorbagiu

287

constipa, vb. "a nu elimina fecalele" ∅ prinde*, astupa**,vb. ∅ coase***,vb. ∅ închide****, vb.

aca_u*/ astupu**/cosu***/ înc• idu****, vb. r: mi-acâ_ai/ mi-astupai/ mi cusui/ mi-nc• iøu di caøu multu, nu iøii nafoarâ di trei §âli. (m-am prins/ m-am astupat/ m-am cusut/ m-am închis [toate vb. = 'constipat'] de multæ brânzæ, n-am ieøit afaræ de trei zile); ¢i si acâ_æ/ cusu etc. stumahea. (mi s-a prins/ cusut etc. stomacul).

constipat, -æ, adj. "care nu poate elimina fecalele" ∅ strâns*, închis**, adj.

v. supra, part. adj. ale verbelor. stresu*, înc• isu **, adj. : escu stresu/ înc• isu, nu potu s-iesu nafoarâ/ nu mi scoati nafoarâ. (sunt strâns/ constipat, nu pot sæ ies afaræ/ nu mæ scoate afaræ); u-ari stumahea streasâ/ înc• isâ.(are stomacul strâns/ închis).

constipa_ie, s.f. "starea de a fi constipat"

capsi (cap-si), s.f. invar.: ari capsi, nu iasi nafoarâ. (are constipa_ie, nu iese afaræ); reg.

constitui, vb. "a se închega* ♦", vb.

înc•egu* , vb. r: limba noastrâ si-avea înc• igatâ cându vinirâ vuryari• i. (limba noastræ se închegase când au venit bulgarii [= slavii]).

constrânge, vb. "a sili ♦ , a for_a" ∅ strânge*, vb.

stringu* , vb. t: nâ streasi si-• i dæmu feata. (ne-a constrâns sæ-i dæm fata); � e x p r., bagu sula-n coasti : ¢i-u bâgæ sula-n coasti s-¢i-lu prudau so_lu. (mi-a pus sula-n coaste sæ-l trædez pe prietenul meu).

constrângere ∅ silæ, s.f. construi, vb. "a face*o casæ/ maøinæ"

adaru* , vb. t: øi-adræ casâ di lemnu tu munti. (øi-a construit casæ de lemn la munte).

consul, -i , s.m. "magistrat roman" "care conduce un consulat"

consulu, -li (con-sulu, /-suli), s.m. (1): BOÏ, 198: Pavlu Emiliulu Conzulu a Romilji (Paulus Emilius, consulul Romei); id., doi consuli... ; � Toda eara consulu Madrid. (T. era consul la M); N.

consulat, -e, s.n. "reprezentan_æ a unei _æri în altæ _aræ"

consulatu, -i (con-su-latu, /-la-ti), s.n. (2): la consulati s-da viza ti intrari tu unâ _arâ. (la consulate se dæ viza de intrare într-o _aræ); N.

consulta, vb. "a cere pærerea/ avizul/ sfatul cuiva"

consultu, consultari, -ai, -atâ (con-sul-tu, con-sul-ta-ri, /-tai, /-ta-tâ), vb. (1a) t: consultai unu yeatru/ unu avocatu. (am consultat un doctor/ un avocat); N.

consulta_ie, -i, s.f. "examinare/ ascultare a unui bolnav/ student"

consulta_ie, -i (con-sul-ta-_i-e, /-_ii), s.f. (6a): ast⧠nu-ari consulta_ii yeatrulu/ profesorlu. (astæzi nu are consulta_ii doctorul/ profesorul); N; (cf. RL ~ ).

consuma, vb. "a folosi intens, a epuiza" ∅ mânca*, vb.

mâcu *, vb. t: soba mâcâ multi leamni. (soba mænâncæ/ consumæ multe lemne); toclu mâcâ caplu. (dobânda mænâncæ capitalul); �fig.: multu øi-u mâcâ inima! (mult se consumæ! [lit.: mult îøi mænâncæ inima!]).

conøtient, -æ, adj. "care în_elege realitatea, care are conøtiin_a lucrurilor sau a posibili- tæ_ilor sale";∅ avea*,vb. ∅ trece**,vedea***,vb. "a conøtientiza"

���� e x p r.: ¢i-u amu * mintea : nu u chirui, ¢i-u-amu mintea! (nu sunt sclerozat, mintea mi-o am!); � u-trecu ** tu minti : lucrulu _i-lu ve§ va si-lu tre_i tu minti, altâsoe fu§i. (lucrul ce-l vezi trebuie sæ-l treci în minte/ sæ-l conøtientizezi, altfel fuge/ se duce); � cu tutâ mintea : escu cu tutâ mintea cându _â li §âcu aesti. (sunt cu toatæ mintea când _i le spun astea); � vedu ***: mintea veadi, oc• i• i nu vedu. (mintea vede/ conøtientizeazæ, ochii nu væd).

ciocænitoare

288

conøtiin_æ, s.f. "gândire, spirit" ∅ minte*, s.f. "a avea mustræri de conøtiin_æ" "a (nu) avea conøtiin_a curatæ" ∅ ceafæ*, s.f. "spirit, conøtiin_æ"

minti*, s.f.: øi-u ari mintea. (o are mintea/ conøtiin_a); omlu _i ari minti nu poati s-facâ aræu la altu, câ-lu giudicâ mintea. (omul cu minte/ conøtiin_æ nu poate sæ facæ ræu altuia, cæ-l judecæ/ mustræ conøtiin_a); � e x p r.: mi mâcâ/ mi-aroadi. (mæ mænâncæ/ mæ roade [= mustræ] conøtiin_a); mi mâcâ sârachea. (mæ mænâncæ cariul [= mæ mustræ conøtiin_a); � (nu) li-ari curati zmeanili. (< nu > are conøtiin_a curatæ); easti câcatu/ li-ari zmeanili-mplini (este cæcat/ are izmenele pline [= nu are conøtiin_a curatæ/ are ceva pe conøtiin_æ]); � nu voi s-lu-amu pi zvercâ*. (nu vreau sæ-l am pe conøtiin_æ [lit.: ... pe ceafæ]).

suflitu**, s.n.: amu suflitu, nu potu s-facu ahtari lucru. (am suflet/ conøtiin_æ, nu pot sæ fac atare lucru).

conta, vb. "a avea importan_æ" ∅ prinde*, încælzi**,vb. "a conta, a avea importan_æ"

aca_â*/ încâl§aøti **, vb. unipers. i/r: → i/r: nu aca_â/ nu si-aca_â aestâ! (nu < se > prinde!); → i: nu-ncâl§æscu zboarâli! (nu încælzesc/ conteazæ vorbele!).

contea§â (con-tea-§â), vb. unipers. i: nu contea§â aestâ. (nu conteazæ asta); contea§â multu ti mini. (conteazæ mult pentru mine); N (<RL).

contact, -e , s.n. "rela_ie, legæturæ" "a veni în contact cu... "

contactu, -i (con-tac-tu, /-ti), s.n. (2): limba noastrâ avu contactu/ vini în contactu cu multi limbi di-tu _ærili balcanici; � e x p r.: limba noastrâ s-fricæ di multi limbi vi_ini. (limba noastræ s-a frecat de multe limbi vecine); N.

contamina, vb. "a lua o boalæ, a se molipsi ♦ "

vlâpsescu, -iri, -ii, -itâ (vlâp-ses-cu, /-si-ri, /-s ii, /-si-tâ), vb. (4b) r:s-vlâpsirâ tu_ din casâ di tihtâ/ di yripi. (s-au contaminat to_i din casæ de tuberculozæ/ de gripæ).

contaminare, s.f.vb. (contaminat, s.n.vb.) "faptul de a (se) contamina"

vlâpseari (vlâp-sea-ri), s.f.vb. (6a): ti vlâpseari nu s-vlâpsi. (de contaminat nu s-a contaminat).

contaminat, -æ, adj. "molipsit, atins; bolnav"

vlâpsitu, -_; -tâ, -ti (vlæp-situ, /-si_; /-si-tâ, /-ti), adj. (4a): easti vlâpsitu / lân§itu ficiorlu. (este atins/ contaminat/ bolnav).

contempla, vb. "a privi gânditor (departe* ♦ )" "a contempla. a privi cu stæruin_æ"

aynânghipsescu, -iri, -ii, -itâ ( ay-nân-ghip-ses-cu, /-si-ri, / -sii, /-si-tâ), vb. (4b) i/t: stau pi §eanâ øi-aynânghipsescu _erlu, mutrescu aynanghea*. (stau pe deal øi contemplu cerul, mæ uit departe/ vizavi); (cf. aynanghea*); v a r. etim. aynândipsescu.

facu* siiri (si-i-ri), loc. vb. i/t: øidea øi (-lu) fâ_ea siiri. (øedea øi < l > contempla); r a r; înv.

contemplare, s.f. "faptul de a contempla"

aynânghipseari (ay-nân-ghip-sea-ri), s.f. (6a): easti unu poetu a aynânghipseari•ei (este un poet al contemplærii); v a r. VR., 54, aynânyipsiri.

contemporan, -æ, adj. "actual,din zilele noastre" "contemporan cu... "

di azæ (di-a-zâ), loc. adv.: easti omu di azâ. (este om de azi). contemporanu, -¢i; -nâ, -ni (con-tem-po-ranu, /-ra¢i; /-ra-nâ, /-ni), adj. (4a): epoca contemporanâ; � easti contemporanu cu noi; N.

conteni , vb. ∅ opri, vb. contesta ∅ nega ∅ critica, vb.

ciorbagiu

289

continua , vb. "a nu se opri" "a continua"

curâ*/ nea§i**/ _âni***, vb. unipers. i: bana nu sta, ea curâ/ nea§i ninti (via_a nu stæ [pe loc], ea curge/ merge înainte); numta nu s-bitisi, _ânu pânâ tu-apiritâ. (nunta nu s-a terminat, a _inut pânæ în zori).

continuu, continuari, -ai, -atâ (con-ti-nuu, con-ti-nu-a-ri, /-ai, /-a-tâ), vb. (1a) i: alumtarea continuæ pânâ lâ u puturâ. (lupta a continuat pânæ i-au învins); N; (cf. RL).

continuare, s.f. (vb) "faptul de a continua"

continuari (con-ti-nu-a-ri), s.f. (vb): → cari-i continuarea?; → ti continuari continuæ auølu. (de continuat a continuat bætrânul); N.

continuator ∅ urmaø, s. continuu, -æ, adj., adv. "care nu se opreøte" "neîncetat" " ~ " "întruna*♦ " "tot**♦ " " întruna"

continuu, -i; -â, -i (con-ti-nuu, /-nui; /-nu-â, /-nui), adj. (3 ): → adj.: bana-i unâ alumtâ continuâ. (via_a-i o luptæ continuæ); → adv.: scrie continuu; N.

nicurmatu (ni-cur-matu), adv.: cântâ nicurmatu. (cântæ neîncetat).dipriunâ*, tutu** , adv.: zburaøti/ plân§i dipriunâ. (vorbeøte/ plânge întruna); tutu §â_i, tutu §â_i... (tot zice, tot zice... ).

sinehi (si-ne-hi), adv.: u _âni sinehi, tutu unâ. (o _ine la fel, tot una ).

contopi, vb. "a se amesteca*♦ " "a se topi**♦ împreunæ"

ameasticu *, vb. r: si-amisticarâ mile_li deadunu. (s-au amestecat/ contopit neamurile împreunæ).

tuchescu **, vb. r: s-tuchi limba latinâ cu traca di iøi limba a noastrâ. (s-a contopit limba latinæ cu traca de a ieøit limba noastræ).

contopire, s.f. vb. (contopit, s.n.vb.)

amisticari*/ tucheari** , s.f.vb.: aromâna iøi di-tu amisticarea/ tuchearea a latinâ•ei cu traca. (aromâna a ieøit din contopirea latinei

"faptul de a se contopi" ∅amestecare*, topire**

cu traca); → ti amisticari/ tucheari si-amisticarâ/ s-tuchirâ deadunu. (de contopit s-au contopit împreunæ).

contra- , ps.-pref. (înseamnæ "împotrivæ")

contra- (con-tra-) [+ s., adj., vb.], ps.-pref.: contracurentu, contra-revolu_ie, contrarevolu_ionarâ, contra§âcu, contrafacu etc.; N.

contra, adv., prep. "împotrivæ" "din contræ, dimpotrivæ" "împotriva (+ G)" "a fi împotrivæ, a se opune" "care este împotrivæ, care se opune"

contrâ (con-trâ), adv.: mini nu escu/ nu _â stau contrâ. (eu nu sunt contra); → loc. adv. ti contrâ: nu lu-ayunii, ti contrâ, lu-aprucheai în casâ. (nu l-am gonit, din contræ, l-am primit în casæ); v a r. condrâ.

contra (con-tra) [+ G], prep.: escu contra beari•ei/ contra voastrâ. (sunt contra bæutului/ contra voastræ); si-alumtarâ contra duøma¢iloru (s-au luptat contra duømanilor); N.

facu* cundriri (facu cun-dri-ri), loc.vb. t: CAR., Litgh., 49, XIII: tra s-• i ¢ilueascæ domnulu a_e• i s-facæ cundrira [= cundrirea] la diøæ sborlu a dialihelui. (ca sæ-i miluiascæ Domnul pe aceia sæ le opunæ lor cuvântul adeværului); (vb. cundrescu, -iri, -ii, -itâ ?); arh., reg.

cundritu, -_; -tâ, -ti (cun-dritu, /-dri_; /-dri-tâ, /-ti), adj. (4a): CAR., Litgh., 49, XIV: voi _i hi_æ cundri_æ inøæ_æ voi surpas• i inøæ_æ (voi ce sunte_i contra ieøi_i, voi cei surpa_i/ cæzu_i/ chema_i [la credin_æ] ieøi_i); arh., reg.

ciocænitoare

290

contrabandæ , s.f. "comer_ ascuns, ilegal" ∅ deschis*, adj. "contrabandæ"

diøc•isu* , adj.: tâtumi diøc• isâ (tutun de contrabandæ); (?); (cf. DDA, s.v).

cutrabandâ (cu-tra-ban-dâ), s.f. sg.t. (1): fâ_ea cutrabandâ cu malamâ/ cu Tur_i• i. (fæcea contrabandæ cu aur/ cu turcii); pop.;lit.: contrabandâ; N.

contract, -e, s.n. "act, în_elegere între douæ pær_i" "contract"

cuntratâ, -i (cun-tra-tâ, -ti), s.f. (1): fea_i cuntratâ s-lucrea§â patru a¢i la elu. (a fæcut contract sæ lucreze patru ani la el); v a r.: cundratâ, hundratâ, cundrachi (cf. DDA, s.v.; cuvânt nefixat).

contractu, -i (con-trac-tu, /-ti), s.n. (2): ¢i si bitisi contractulu di lucru. (mi s-a terminat contractul de lucru); N.

contractant, -i, s.m. "care încheie un contract"

cuntracci, -ea§ (cun-trac-ci, /-cea§), s.m. (3): cuntrata ari totâna doi cuntraccea§. (contractul are totdeauna doi contractan_i).

control, s.n. ∅ verificare, s.f. (vb) ∅ controla, verifica, vb.

con_inæ, s.f. "joc de cær_i" " ~ "; ∅ mo_*, s.n.

cun_inâ, -i (cun-_i-nâ, /-ni), s.f. (1): gioacâ cær_â: cun_inâ, tabineti. (joacæ cær_i: con_inæ, tabinet).

bufca* , s.f. invar: si-agioacâ bufca. (joacæ [la cær_i] con_ina). conveni, vb. ∅ veni* ∅ cædea**, ∅ da***, vb. ∅ plæcea, vb.

simfirseaøti (sim-fir-seaø-ti), vb. unipers. t: nu mi simfirseaøti aestu lucru. (nu-mi convine acest lucru).

���� e x p r.: î¢i yini* ghini, î¢i cadi** ghini, î¢i da*** di mânâ. (îmi vine bine [= convine], îmi cade bine, îmi vine bine la mânæ [= îmi convine]); nu mi veadi Adhamlu si-acumpâru lucri scumpi! (nu mæ vede/ cunoaøte Adam, ca sæ cumpær lucruri scumpe! [= nu sunt ca Adam, în paradis]).

conven_ie, -i, s.f. "în_elegere, acord"

conven_ie, -i (con-ven-_i-e, /-_ii), s.f. (6a): unu alfabetu easti unâ conven_ie, himu tu_ pi unâ. (un alfabet este o conven_ie, suntem to_i de acord); conven_ie di paci (conven_ie de pace); N. (cf. RL).

conversa, vb. "a sta de vorbæ" ∅vorbi*, vb. " ~ "; ∅ vorbæ**, s.f. "a sta la o tacla ♦ , a conversa, a face conversa_ie"

zburæscu* , vb. i: zbura doi• i-n cali. (vorbeau/ conversau amândoi pe cale/ drum); sta di zburæscu tu bisearicâ! (stau de vorbæ în bisericæ!).

facu unâ cuvendâ **, e x p r. vb.: hai s-fâ_emu unâ cuvendâ! (hai sæ stæm de vorbæ!);

lâfusescu, -iri, -ii, -itâ (lâ-fu-ses-cu, /-si-ri, /-sii, /-si-tâ), vb. (4b) i:sta di lâfusescu doauli §uua-prân§u! (stau la taclale amândouæ ziua-n prânzul mare!).

conversa_ie, -i, s.f. "a face conversa_ie" ∅conversa, vb, "taifas" ∅ vorbæ*, s.f.; " ~ " "muhabet, taifas" "amator de conversa_ie" "taifas, conversa_ie"

cuvendâ *, s.f.: adræmu unâ cuvendâ... sâhæ_! (am fæcut o conversa_ie/ un taifas... ceasuri [în øir]!).

muabeti , -_ (mu-a-be-ti, /-be_), s.f. (6a): fea_imu unâ muabeti!(am fæcut o conversa_ie/ un taifas!); _i muabeti! (ce taifas!).

muabetci, -ea§; -oa¢i, ~ (mu-a-bet-ci, /-cea§; /-cioa-¢i, ~ ), s.m.f. (3, 9): mari muabetci/ muabetcioa¢i! (mare ~ [= amator, /-oare de taifas]).

lafi, læhi (la-fi, læhi), s.f. (3): multu u va lafea! (mult îi place taifasul!).

ciorbagiu

291

converti ∅ întoarce, vb. convex ∅ scobit, adj. convie_ui , vb. "a træi* ♦ împreunæ" " ~ "; ∅ trece**,vb. ∅ face, vb. convie_uire, -i, s.f. "trai ♦ , convie_uire" ∅ trecere*, s.f.

trecu*, vb. i: trecu ghini doi• i. (convie_uiesc bine amândoi); tricu aræu cu soacrâ-sa. (a træit/ convie_uit ræu cu soacræ-sa); � e x p r.: trecu ca arâulu cu chetrili [= aræu]. (convie_uiesc ca râul cu pietrele [= frecându-se mereu; træiesc ræu]).

treacâ *, s.f.: ari treacâ bunâ cu bârbat-su. (are o convie_uire bunæ/ træieøte bine cu bærbatu-sæu); v a r. s.n. trecu.

convinge, vb. "a îndupleca*♦, a-l face sæ accepte ceva" ∅ umple*, vb. ∅ aduce*, vb. ∅ pune** vb. ∅ întoarce***, vb. "a convinge, a hotærî ♦ "

înduplicu *, vb. t/r: pânâ ma nâpoi lu-nduplicai/ si-nduplicæ. (pânæ la urmæ l-am înduplecat/ s-a înduplecat).

umplu *, vb. r: si-umplurâ tu_ di-apoia. (s-au convins to_i dupæ aceea).

� e x p r.: � va lu-aducu *mini pi cali/ va-lu bagu ** mini pi cali. (am sæ-l aduc eu/ am sæ-l pun eu pe drum[ul cel bun]/ am sæ-l conving); � mizi-mizi-• i bâgai ** mânâ. (abia-abia l-am convins [lit.: am pus mânæ]); � va-• i tornu *** mintea. (am sæ-i întorc mintea/ sæ-l conving de altceva).

cândârsescu, -iri, -ii, -itâ (cân-dâr-ses-cu, /-si-ri, /-sii, /-si-tâ), vb. (4b) t: nu potu si-lu cândârsescu si-u •ea niveastâ (nu pot sæ-l conving s-o ia de nevastæ); v a r. mai ræsp. cândisescu.

convingere , s.f.vb. (convins, s.n.vb) "faptul de a convinge"

cândârseari (cân-dâr-sea-ri), s.f.vb. (6a): fu greauâ cândârsearea a lui, câ nu si-alâsa. (a fost grea convingerea lui, cæ nu se lasa); → ti cândârseari nu-lu cândârsiumu. (de convins nu l-am convins).

convins, -æ, adj. "care este convins" " ~ "

înduplicatu/ adusu/ turnatu/ umplutu, adj.: easti ~ / ~ / ~ / ~ tora.(este convins acum).

cândârsitu, -_; -tâ, -ti (cân-dâr-situ, /-si_; /-si-tâ, /-ti), adj. (4a); id. convorbire ∅ cuvânt, s.. ∅ vorbæ, vorbire, s.f.

coopera , vb. "a lucra împreunæ cu cineva"

coopere§u, -ari, -ai, -atâ (co-o-pe-re§u, -ra-ri, /-rai, /-ra-tâ), vb. (1b) i: cooperæmu doi• i, lucræmu ghini deadunu. (cooperæm amândoi, lucræm bine împreunæ); N.

cooperare, s.f.vb. (cooperat, s.n.vb) "faptul de a coopera"

cooperari (co-o-pe-ra-ri), s.f. (vb), (6a): → fu unâ cooperari bunâ; → ti cooperari cooperarâ ghini. (de cooperat au cooperat bine); N.

coordona , vb. "a pune de acord pær_ile unui tot"

coordone§u, -ari, -ai, -atâ (co-or-do-ne§u, /-na-ri, /-nai, /-na-tâ), vb. (1b) t: caplu ingineru _i-adarâ casa li coordonea§â tuti/ î• i coordonea§â tu_. (inginerul øef care construieøte casa le coordoneazæ pe toate/ îi coordoneazæ pe to_i); N.

copac, -i , s.m. "arbore ♦ , pom ♦ " "stejar ♦ "

cupaciu, -i (cu-paciu, -paci), s.m. (1): pâdurea-i împlinâ di cupaci. (pædurea-i plinæ de copaci); � cupacilu lu-ari lemnulu stresu.(stejarul are lemnul tare).

copaie, -i, s.f. "albie, vas lunguie_ de lemn"; "albie de râu" ∅ cæpistere, s.f.

cupa¢i, cupæ¢i (cu-pa-¢i, /-pæ¢i), s.f. (6a): cupa¢i ti lari stra¢i/ ti ba¢i/ ti bâgari sugarlu/ cupa¢ea di la øoputu, iu bea apâ præv§âli (copaie de spælat straie [= rufe]/ de baie/ de culcat sugarul/ copaia de la øipot [izvor/ ciømea], unde beau apæ vitele); �cupa¢ea a arâului (albia râului).

ciocænitoare

292

copan, -e, s.n. "pulpæ ♦ de pasære" "copilaø♦";∅ coapsæ,s.f.

copanu, -i (co-panu, /-pa-ni), s.n. (2): mâcai doauâ copani di pu• iu. (am mâncat douæ copane de pui); � avea unu copanu tu cupâ¢i_â. (avea un copilaø în copæi_æ); øi, r a r: copsu*, coapsi, s.n.

copæi_æ, -e, s.f. "copaie micæ"

cupâ¢i_â, ~ (cu-pâ-¢i-_â, ~ ), s.f. (9): îlu lau/ îlu bagu ¢iclu tu cupâ¢i_â. (îl spæl/ îl culc micul/ copilaøul în copæi_æ); dim.

copcæ, -i, s.f. "cârlige de unit pær_i din îmbræcæminte (moø øi babæ)"; "clitoris ♦ " ∅ capsæ, agrafæ, s.f.

c• iøu_â, ~ (c•i-øu-_â, ~ ), s.f. (9): cundeølu lu-aca_â cu c• iøu_â, mascuri øi theamini. (ilicul îl prinde cu copci, moøi øi babe).

zavâ, -i (za-vâ, /-vi), s.f. (1): ari zavâ mascurâ øi theaminâ. (existæ copcæ moø øi babæ); � eufem., Gr. Aut.: u mâcâ zava. (o mænâncæ copca/ clitorisul).

copeicæ, -i, s.f. "subdiviziune a rublei"

câpicu, -_i (câ-picu, /-pi_i), s.m. (1): unâ rublâ (a)ruseascâ ari 100 di câpi_i. (o rublæ ruseascæ are 100 de copeici).

copertæ, -e, s.f. "învelitoare de carte" ∅ cuverturæ*, s.f. ∅ tæbli_æ*, s.f.

cuvertâ *, s.f.: cuver_âli di carti si-arupsirâ. (coper_ile cær_ii s-au rupt); (cf. fr. couverture, gr. κουβερτα).

pinâchidhâ *, s.f.; reg.; inuz.

copia , vb. "a face o copie"

copie§u, -ari, -ai, -atâ (co-pi-e§u, /-a-ri, /-ai, /-a-tâ), vb. (1b): copie§u unâ carti, facu unâ copie. (copiez o scrisoare, fac o copie); N. (cf. RL ).

copie, -i , s.f. "reproducere exactæ" "imita_ie"

copie, -i (co-pi-e, /-pii), s.f. (6a): facu copie dupâ unu actu originalu; � easti copia a unui tablou di Picasso. (este copia unui tablou de Picasso); N. (cf. RL).

ciorbagiu

293

copil, -i, s.m. "bæiat/fatæ la vârstæ fragedæ","fii (øi fiice)" ∅ fecior*, s.m. "copii" (pl) ∅ familie*, s.f. "copii" "copil, prunc, pui (hip)" ∅ nat, s.m. "copil, prunc" "copil din flori, bastard* ♦ " "copil din flori" " ~ " " ~ " "copil vitreg: adus* ♦ / gæsit** în casa so_ului/ so_iei" "copil vitreg" "copil de suflet, fecior*♦ fatæ** adoptivæ" " ~ "

ficiori *, s.m.pl.: _i øtiu e• i, ficiori! (ce øtiu ei, copii!); � ai ficiori? (ai copii?).

fumea• i*, s.f.: ari fumea• i/ nu fa_i fumea• i. (are copii/ nu face copii); � e x p r.: ari unu jaru di fumea• i. (are o spuzæ de copii).

fume• iu, (-i) (fu-me• iu, [-i]), s.m. (1): fume• ilu sta cu pâpâ¢i• i. (copiii stau cu bunicii); pl. (?): BELIM.: di fume• i curu¢i s-nu baøi. (de la copii cununii sæ nu særute); (< fumea• i); r a r.

ciuciu, -i; -i, -i (ciuciu, ciuci; ciu-ci, ciu-ci), s.m.f. (1,9): Gr. Aut.: dor¢i, ciucilu-ali mami! (dormi, pruncul mamii!); yinu, lea ciuce-Brânduøe, s-ti baøu! (vino, copilæ-Brânduøe, sæ te særut!).

vleatu, -_ (vleatu, vlea_), s.m. (1); FUD., 62; ahurhi... s-plîngæ, ca vîr vleat! (a-nceput sæ plângæ ca un copil!); VR., 6: cum îøi poartæ 'næ mumæ vleatlu la groapæ. (cum îøi poartæ o mumæ copilul la groapæ); reg.

cupelu, -• i; cupelâ, -li (cu-pelu, /-pe• i; cu-pe-lâ, /-li), s.m.f. (1,1): Fanula fea_i cupelu/ unâ cupelâ. (F. a næscut un bastard*/ o bastardæ); cupellu nu øtie cari-i tatâ-su. (bastardul nu øtie care-i tatæ-su); øi: copilu, -• i; -lâ, -li; øi: cochilu, -• i, -lâ, -li; øi:cupi•earcu, -_i, -câ, -_i; dim.: cupelciu, -i.

baøtu, -_â; -tâ, -ti (baø-tu, /-_â; /tâ, /-ti), s.m.f. (1,1); id.; r a r. dociu, doci (dociu, doci), s.m. (1); id.; r a r. ludu, lu§; ludâ, ludi (ludu, lu§; lu-dâ, /-di), s.m.f. (1,1); id.; øi f. ludea_â; ~ r a r.

adusu */ aflatu **, adj.: ficioru adusu, di altu bârbatu/ altâ mu•eari (copil adus, de la alt bærbat/ altæ femeie); featâ aflatæ în casâ, a niveastâ•ei/ a bârbatlui _i loaøi (fatæ gæsitæ în casæ, a nevestei/ a bærbatului pe care l-ai luat); feata-i adusâ, ficiorlu-i aflatu. (fata e adusæ, bæiatul e gæsit).

pruyonu, -¢i; pruyoanâ, -ni (pru-yonu, /-yo¢i; pru-yoa-nâ, /-ni), s.m.f. (1,1): easti pruyonu (este copil vitreg); reg., r a r.

ficioru */ featâ** di suflitu : nu-i faptu/ -â di nâsâ, easti ficioru/ featâ di suflitu, loatâ di suflitu. (nu-i fæcut/ -æ de ea, este bæiat/ fatæ de suflet, luatæ de suflet).

psihupedu, -§ (psi-hu-pedu, /-pe§), s.m. (1); reg.

"care (nu) are familie/ copii"

înfumi•eatu/ ninfumi•eatu, -_; -tâ, -ti (în-/ nin-fu-mi•eatu, /-•ea_; /-•ea-tâ, /-ti), adj. (4a): easti-nfumi•eatu/ ninfumi•eatu. (<nu> este familist/ <nu> are copii); casâ-nfumi•eatâ/ ninfumileatâ.

copilandru, -i , s.m. "bæie_el ∅ adolescent"

ficiuracu, -_i (fi-ciu-racu, /-ra_i), s.m. (1): eh, easti ninga ficiuracu.(ei, este încæ un copilandru).

copilæresc, -æ , adj. "specific copilului" "naiv, cu minte de copil" ∅ fecioresc*, adj.

ficiurescu*, adj. : eh, lucri ficiureøti! (ei, lucruri copilæreøti!); � u-ari ninga ficiureascâ mintea! (o are încæ copilæreascæ/ naivæ mintea!).

copilæreøte , adv. "în mod copilæresc" ∅ fecioreøte*, adv.

ficiureaøti *, adv.: si-agioacâ/ zburaøti ficiureaøti. (se joacæ/ vorbeøte copilæreøte).

ciocænitoare

294

copilærie , s.f. "perioada când eøti copil" " ~ "

ficiurea_â (fi-ciu-rea-_â), s.f. sg.t. (1): dusi ficiurea_a, amu 20 di-a¢i! (s-a dus copilæria, am 20 de ani!); øi ficiurimi (?).

ficiuri• i (fi-ciu-ri-• i), s.f. sg.t. (6a): id. [copilærime ], s.f. "mul_i copii" " ~ "

ficiurami (fi-ciu-ra-mi), s.f. sg.t. (6a): eara multâ ficiurami la numtâ.(erau mul_i copii la nuntæ).

cuchilami (cu-chi-la-mi), s.f. (6a); id., r a r. copilaø, -i , s.m. "copil mic"; "bæie_el" ∅ feciorel*, s.m. "prunc" " ~ , [pruncu_æ]" "copil mic" "copilaø bæie_el/feti_æ"

ficiuricu *, s.m.: ari trei ficiuri_i: unu ficiuricu øi doauâ fiti_i. (are trei copilaøi: un bæie_el øi douæ feti_e).

_upu, _uchi (_upu, _uchi), s.m. (1): ø-lo _uplu-n bra_â øi s-dusi la mâ-sa. (øi-a luat pruncu-n bra_e øi s-a dus la mæ-sa).

pupu, pupâ (pupu, pu-pâ), s.m.f. sg. (pl.?): _i muøutea_â di pupu/ pupâ! (ce frumuse_e de prunc/ [pruncu_æ]!); ? (cf. DDA, s.v).

cilimeanu, -ea¢i (ci-li-meanu, /-mea¢i), s.m. (1): casâ-mplinâ di cilimea¢i. (casæ plinæ de copilaøi); earamu cilimeanu cându muri paplu. (eram copilaø când a murit bunicul); reg.

ciupu, ciuchi; ciupâ, ciupi (ciupu, ciuchi; ciu-pâ, /-pi), s.m.f. (1,1): Maria fea_i unâ ciupâ. (M. a fæcut/ næscut o feti_æ); reg.

copitæ, -e, s.f. "unghie* ♦ de animal" "copitæ" "lovituræ de ~ " "a lovi cu copita/ cu piciorul (øi despre oameni)" "zvârlituræ de picior/ copitæ"

ung•i *, s.f.: ung•ea di calu s-mâcâ, scadi. (copita de cale se mænâncæ, scade).

cupitâ, -i (cu-pi-tâ, /-ti), s.f. (1): præv§âli au cupiti [ung•i], la cicioari. (vitele au copite [unghii] la picioare); r a r.

sclo_â , ~ (sclo-_â, ~ ), s.f. (9): sclo_a a callui (copita calului); � î• i deadi unâ sclo_â. (i-a dat o lovituræ de copitæ); v a r. clo_â.

sclu_uescu, -iri, -ii, -itâ (sclu-_u-es-cu, /-i-ri, /-ii, /-i-tâ), vb. (4b) t: mi sclu_ui mularea. (mi-dat o copitæ catâri_a); � cara va _â sclu_uescu unâ! (când o sæ-_i dau un picior!).

clu_atâ, -æ_ (clu-_a-tâ, /-_æ_), s.f. (1): cu unâ clu_atâ lu-arcæ-n padi. (cu o zvârlituræ l-a aruncat jos).

copoi ∅ ogar, s.m. copt, -æ, adj. "care s-a copt în cuptor"

coptu, cop_â; coaptâ, coapti (cop-tu, /-_â; coap-tâ, /-ti), adj. (4a): pânea-i coaptâ, ma turta armasi nicoaptâ. (pâinea-i coaptæ, dar

"(fruct/grâu)copt, matur" "(tânær) copt la minte" "(fruct) care s-a copt" "(tânær) copt la minte" ∅ ajuns*, fæcut**, ∅ sosit, adj. "ræscopt, copt prea mult" "(fruct) copt, matur ♦ " ∅ sosit*, adj. "(fruct) copt, matur" "care a fæcut puroi/ a colectat"; ∅ adunat*

turta a ræmas necoaptæ); � cireaøi coapti (cireøe coapte); grâu copt (grâu matur); � fig. ficiorlu-i coptu, feata-i ninga nicoaptâ. (bæiatu-i copt, fata-i încæ necoaptæ).

agiumtu */ faptu **, adj.: meari/ pruni agiumti/ fapti/ coapti. (mere/ prune ajunse/ fæcute/ sosite/ coapte); � featâ agiumtâ (fatæ coaptæ [la minte]).

pricoptu, v. supra: coptu , adj.: pânea-i pricoaptâ. (pâinea-i ræscoaptæ).

asitu *, adj.: poami asiti. (poame/ fructe coapte/ mature); reg. ju• iu, ju• i; ju• i, ~ (ju• iu, ju• i; ju-• i, ~ ), adj. (3c): peari ju• i (pere coapte); reg.; r a r.

adunatu *, adj. : sufrân_elu adunatu. (furuncul copt, care a colectat).

ciorbagiu

295

cor, -uri , s.n. "grup vocal" "cor"; ∅ ceatæ*, s.f. "cor, grup coral/vocal" ∅ horæ, s.f.

huro, -a§ (hu-ro, /-ra§), s.m. (3): cânta hurolu tu bisearicâ. (cânta corul în bisericæ); reg.

ceatâ* , s.f.: ceata _âni isonlu, la fârøiro_. (corul _ine isonul, la færøero_i).

coru, -uri (coru, co-ruri), s.n. (1): la noi 'corlu' easti giocu, ma va s-§â_emu 'coru' ø-ti ceata* _i cântâ deadunu. (la noi 'corul' este joc [= horæ], dar vom zice 'cor' øi pentru grupul ce cântæ împreunæ); N; (cf. RL).

corabie, -i , s.f. "naie* ♦ , vas plutitor" "corabie" "supærat ♦ , trist ♦ " "corabie"

nae* s.f. (6a): tricu apa cu naea. (a trecut apa cu corabia).; 'nae' easti zboru latinescu. ('naie' este cuvânt latinesc).

câravi, câræyi (câ-ra-vi, /-ræyi), s.f. (6a): Odhiseea agiumsi cu câravea la chiclopu. (Ulise a ajuns cu corabia la ciclop); � e x p r.:[sta cripatu] canda • i si nicarâ câræyili! ([stæ supærat de] parcæ i s-au înecat coræbiile!).

catrigu (ca-trigu), s.n. (pl.?): CAV., 200 catregu (corabie, navæ; øi 'catarg'?); v. DDA, s.v).

coral ∅ mærgean, s.n. coran , s.n. "cartea legilor religiei musulmane"

Curanu (cu-ranu), s.n. sg.t. (1): Curanlu easti nomlu a Tur_iloru.(coranul este legea musulmanilor).

coraslæ ∅ colastræ, s.f. coræbier, -i , s.m. "care conduce corabia; næier ♦ "

cârâvyearu, -i (câ-râv-yearu, /-yeari), s.m. (1): cârâvyearlu u du_i câravea. (coræbierul conduce corabia); øi: cârâvyiotu, /-o_, cârâvuchilu, /-chi• i (ambele reg).

coræbioaræ, -e , s.f. "corabie micæ" "cornule_e uscate (præjituri)"

cârâvuøi, ~ (câ-râ-vu-øi, ~ ), s.f. (9) dim. curabe, -ea§ (cu-ra-be, /-bea§), s.m. (3): curabea§ cu fârinâ, cu-alisivâ, (cu nu_i) ø-cu zahari. (coræbioare cu fæinæ, cu leøie, < cu nuci > øi cu zahær); (nu: "cu lapte", cf. DDA, s.v).

corb, -i, s.m "pasære mare carnivoræ, neagræ" "corb" "a se înræutæ_i ceva (afacerile, vremurile)" "a mânca mult" "corb mare" "biet, nefericit, amærât, særman" ∅ negru, adj.

corbu, corghi (cor-bu, /-ghi), s.m. (1): corghi• i suntu pu• i mæri læi. (corbii sunt pæsæri mari, negre); � e x p r.: macâ §â_i 'corbu', laiu va s-hibâ! (dacæ spui 'corb', negru are sæ fie!).

coracu, cora_i (co-racu, /-ra_i), s.m. (1), id.: e x p r., Gr. Aut.: —_i-_ fa-cu cora_i• i? — câtu-s-ducu lâescu! (dialog: — ce-_i fac corbii? — cu cât trec [înainteazæ], se înnegresc! [= e mereu mai ræu]); mâcâ câtu unu coracu! [= multu] (mænâncæ cât un corb![= mult]); v a r. curacu, -a_i.

gârvanu, -¢i (gâr-vanu, /-va¢i), s.m. (1); id.; v a r. PAP., Lit., 143: gâvranu.

corbu, -ghi; corbâ, -bi (cor-bu, /-ghi; cor-bâ, /-bi), adj. (4a): _i plân§i, mumâ corbæ! (de ce plângi, mumæ amærâtæ!); corbulu di papu øi-chiru hi• ilu. (bietul bunic øi-a pierdut fiul); _i-¢i pâ_âi, corba-¢i di io! (ce-am pæ_it, biata de mine!); v a r. fem. coarbâ, coarbi.

corcoduø, /-æ , s.m./ f. ∅ prun, /-æ, s.m./ f.

corcoli, -i ∅ cocoli, -it cordon, -e, s.n. "curea ♦ de damæ"

curdhoni, -¢i (cur-dho-ni, /-dho¢i), s.f. (6a): mesea [di featâ/ mu•eari] streasâ cu curdhonea (mijlocul [de fatæ/ femeie] strâns cu cordonul).

ciocænitoare

296

corect, -æ , adj. "cinstit, cu atitudine ireproøabilæ"

corectu, -_â; -tâ, -ti (co-rec-tu, /-_â; /-tâ, /-ti), adj. (4a): easti omu corectu, ti¢isitu. (este om corect, cinstit); � e x p r.: nu-i uøi di bisearicâ, nu-i corectu! (nu-i uøæ de bisericæ, nu-i corect!); N.

coreean, -æ, s.m.f., adj. "din Coreea"

Coreanu, -¢i; -nâ, -ni (co-re-anu, /-a¢i; /-a-nâ, /-ni), s.m.f. (1,1), adj. (4a): Kim Ben Son eara [studentu] coreanu, di Corea.; N.

corn, -i, s.m. "copac cu lemn tare øi fructe roøii" ∅ coarnæ, s.f.

cornu, -¢i (cor-nu, /-¢i), s.m. (1): cornulu lu-ari lemnulu stresu øi poamili aroøi, acri. (cornul are lemnul tare øi poamele roøii, acre);prisini/ mâneri/ cârlibanâ di cornu. (prisnel/ mâner, cap de ciomag pæstoresc din corn); bot.

corn, -e, s.n. "excrescen_æ frontalæ la rumegætoare" "a cânta din corn" "a scoate coarne/ a se obræznici" "a lua în seamæ" "col_ ♦ "

cornu, coarni (cor-nu, coar-ni), s.n. (2): ; cornu di vacâ/ birbecu/ _erbu/ zmelciu (corn de vacæ/ berbec/ cerb/ melc); mi-mbuiræ boulu cu coarnili. (m-a luat boul în coarne); � bâtu di trei ori tu cornu. (a cântat de trei ori din corn); � scoasi coarni ficorlu/ zmelciulu. (a scos coarne bæiatul [s-a obræznicit]/ melcul); � em, _i, va si scotu cornu ma s-mâcu ma multu? (pæi, ce, am sæ scot un corn dacæ mænânc mai mult?); � nu mi bagâ tu cornu mini!(nu mæ ia în seamæ pe mine!); nu li bagâ ø-tini tuti tu cornu! (nu le lua øi tu în seamæ pe toate!); � prov.: boulu s-leagâ di coarni, omlu di limbâ! (boul se leagæ de coarne, omul de limbæ!).

cornu, -uri (cor-nu, /-uri), s.n. (1): maea øi-acâ_æ cornulu. (maia øi-a luat în primire col_ul); � unu cornu di pâni (un col_ de pâine).

cornule_, s.n. (præjituræ) ∅ coræbioaræ, s.f.

cornut, -æ, adj. "care are coarne" "încornoratul/dracul" "care nu are coarne ∅ øut, adj. "

curnutu, -_; -tâ, -ti (cur-nutu, /-nu_; /-nu-tâ, /-ti), adj. (4a): birbe_i curnu_. (berbeci cornu_i); � eufem.: øi-u bâgæ coada curnutlu!(øi-a pus coada cornutul/ dracul); � §âcu câ ari hi_i curnuti, _i-• i scotu coarni a_ilui _i li mâcâ, øi hi_i cârøuti, _i nu scotu coarni. (se zice cæ existæ smochine cornute, ce-i scot coarne celui ce le mænâncæ, øi øute, ce nu scot coarne).

coroanæ ∅ cununæ, s.f. coroiat (nas ~ ), adj. ∅ cocoøat (nas ♦ ~)

corp, -uri, s.n. "trup ♦ , corpul uman" "corp geometric/ceresc"

corpu, -uri (cor-pu, /-puri), s.n. (1): corpulu/ truplu a omlui; � cublu easti unu corpu geometricu. (cubul este un corp geometric); �corpurili di pi _eru s-c•eamâ aøtri. (corpurile cereøti se cheamæ aøtri); N.

corpolent, -æ, adj. "voinic ♦ , bine clædit" ∅ bina, s.f.

binâliticu, -_i; -câ, -_i (bi-nâ-li-ticu, /-li-ti_i; /-li-ti-câ, /-_i), adj. (4a): easti bârbatu mari, binâliticu. (este bærbat mare, corpolent).

corpora_ie ∅ breaslæ, s.f. corsar, -i, s.m. "pirat, ho_ de mare"

cursaru, -i (cur-saru, /-sari), s.m. (1): cursari• i suntu furi di pi-amari. (corsarii sunt furi/ ho_i de mare); � e x p r.: [n-ayu¢isimu] canda n-avinâ cursari• i! ([ne græbim] parcæ ne-ar vâna corsarii!).

ciorbagiu

297

cort, -uri , s.n. "acoperæmânt♦ temporar din _esæturæ din pær de capræ" "cort" "cort" "a-øi face capul cort/ a cæuta o solu_ie"

tendâ, -i (ten-dâ, /-di), s.f. (1): Armâ¢i• i adra tendi di câprinâ cându • i-acâ_a noaptea-n cali. (aromânii fæceau corturi din lânæ de capræ când îi apuca noaptea pe drum)

cidâri, -i (ci-dâ-ri, /-dâri), s.f. (6a): s-mutâ ca ghif_â• i cu cidârea!(se mutæ ca _iganii cu cortul!); v a r. ceadâri/ ceadrâ, r a r.

puravâ, -æyi (pu-ra-vâ, /-ræyi), s.f. (3a): adra puræyi-n cali, ti dur¢eari. (fæceau corturi pe drum, pentru dormit; � e x p r.: fæ-_ caplu puravâ øi-ve§ cum s-lu-ndre§i lucrulu. (fæ-_i capul cort/ fæ din cap cort [= crapæ-_i capul] øi vezi cum sæ-l rezolvi lucrul).

cortegiu, -i, s.n. "mul_ime care înso_eøte o nuntæ"; " ~ " ∅ companie*, s.f.

paree *, s.f.: avurâ paree mari la numtâ. (au avut cortegiu mare la nuntæ).

chindrâ, -i (chin-drâ, -dri), s.f. (1): id.; reg., r a r.

corupt ∅ stricat, adj. corvoadæ ∅ angara, s.f. cosaø, -i, s.m. "bærbat care coseøte iarba"

cusuitoru, -i (cu-su-i-toru, /-tori), s.m. (1): la noi avea maøi bârba_ cusuitori, _i cusuea iarba. (la noi erau numai bærba_i cosaøi, care coseau iarba); øi: cusâgi, /-gea§, r a r.

Cosânzeana , n.pr. f. "Frumoasa-Frumoaselor/ Ileana Cosânzeana" " ~ "

Muøata-a-Loclui (mu-øa-ta lo-clui), n.pr. f. cp.: ø-vini Gionili-Aleptu di u lo Muøata-a-Loclui înveastâ. (øi a venit Junele-Ales [Fæt-Frumos] de a luat-o pe Frumoasa-Pæmântului [Ileana Cosânzeana] de nevastæ).

Fa_a-a-Loclui (fa-_a loc-lui), n.pr./s.f. cp.: Fa_a-a-Loclui easti unâ cu Muøata-a-Loclui. (Fa_a-Pæmântului este una [aceeaøi] cu Frumoasa-

"micæ (mineral strælucitor)"

Pæmântului); � cheatra albâ, _i lu_eaøti ca sfildiølu, s-c•eamâ tutu 'fa_a-a-loclui' (piatra albæ care luceøte ca sideful se cheamæ tot 'fa_a-pæmântului' [= micæ]), geol.

cosi, vb. "a tæia iarba cu coasa"

cusuescu, -iri, -ii, -itâ (cu-su-es-cu, /-i-ri, /-ii, /-i-tâ), vb. (4b) t: u cusuescu iarba cu coasa. (o cosesc iarba cu coasa).

cosire , s.f.vb. (cosit, s.n.vb) "ac_iunea de a cosi"

cusueari (cu-su-ea-ri), s.f.vb. (6a): va cusueari iarba, câ criscu mari. (trebuie cositæ iarba, cæ a crescut mare); → ti cusueari u cusuirâ. (de cosit au cosit-o).

cosit, -æ , adj. "care a fost cosit"

cusuitu, -_; -tâ, -ti (cu-su-itu, /-i_; /-i-tâ, /-ti), adj. (4a): iarbâ proaspitu cusuitâ (iarbæ cositæ proaspæt).

cositor, -i, s.n. "staniu, metal alb, moale, folosit la spoit" "cositor; spoire" "spoialæ/pæcælealæ"

câlae (câ-la-e), s.f. sg.t. (6a): vasili s-yânusescu cu câlae. (vasele se spoiesc cu cositor); � e x p r.: î• i trapsi unâ câlae! (i-a tras un cositor/ o spoialæ! [= l-a pæcælit]).

yanumâ (ya-nu-mâ), s.f. sg.t. (1): tava u yânusii cu yanumâ. (tava am spoit-o cu cositor); � e x p r.: _i yanumâ-• i trapsi! (ce spoialæ/ pæcælealæ i-a tras!).

cositori , vb. "a spoi, a da arama cu cositor"

yânusescu, -iri, -ii, -tâ (yâ-nu-ses-cu, /-si-ri, /-sii, /-si-tâ), vb. (4b) t: bâcârlâchea u yânusescu ghif_â•i cu yanumâ/ câlae. (aræmæria o cositoresc _iganii cu cositor); v a r. FC: yunusescu.

cositorire , s.f.vb. (cositorit, s.n.vb) "faptul de a cositori"

yânuseari (yâ-nu-sea-ri), s.f.vb. (6a): voru yânuseari tingirea§• i di bâcâri. (trebuie cositorite/ spoite tingirile de aramæ); → avemu vasi ti yânuseari. (avem vase de spoit); v a r FC: yunuseari.

cositorit, -æ , adj. "care a fost cositorit/ spoit"

yânusitu, -_; -tâ, -ti (yâ-nu-situ, /-si_; /-si-tâ, /-ti), adj. (4a): bâcârea yânusitâ lu_eaøti. (arama spoitæ luceøte); vasi yânusiti(vase spoite); v a r. FC: yunusitu.

ciocænitoare

298

cosi_æ, -e , s.f. "pærul împletit al feme- ilor, coadæ împletitæ" "floarea 'cosi_æ' " "cosi_æ, coadæ împletitæ" " ~ "

cusi_â , ~ (cu-si-_â, ~ ), s.f. (9): le-ari cusi_âli sup_âri.. (le are cosi_ele sub_iri); � ari unâ lilici _i s-c•eamâ 'cusi_â', _i u-adunâ featili ti Tayeani [Ta Yeani, ti Gâleatâ] di-øi-ndregu gâleata. (este o floare ce se cheamæ ' ~ ', pe care o adunæ/ culeg fetele de Sânziene de-øi împodobesc gæleata).

cuseauâ, -ei (cu-sea-uâ, cu-sei), s.f. (3), id.; (la Samarina, cf, DDA, s.v).

pâltâni_â , ~ (pâl-tâ-ni-_â, ~ ), s.f. (9): cu pâltâni_âli arcati pi pâltæri. (cu cosi_ele aruncate pe spate); v a r. etim. plâtâni_â;reg.

cosmic, -æ, adj. "care _ine de cosmos"

cosmicu, -ci; -câ, -ci (cos-micu, -mici; /-mi-câ, /-ci), adj. (4a): fenomenu cosmicu, di-tu cosmosu; di naturâ cosmicâ ; N.

cosmos, s.n. "lume ♦ " "univers infinit, organizat" ∅ haos, s.n.

cozmu (coz-mu), s.n. sg.t. (1): nu-ari altu ca elu tu cozmu! (nu-i altul ca el în lume!).

cosmosu (cos-mosu), s.n. sg.t. (1): pitricurâ sateli_ tu cosmosu. (au trimis sateli_i în cosmos); fiz.; N.

cosor, -e, s.n. "cu_it scurt cu vârful încovoiat"

clâdhiftiru, -i (clâ-dhif-tiru, /-ti-ri), s.n. (2): cu clâdhiftirlu [ca unâ sea_irâ ¢icâ] s-ata• i ayi¢ea ø-lumæchili di po¢i. (cu cosorul [ca o seceræ micæ] se taie via øi crengile pomilor).

cosorât, -æ, adj. "care a fost cosorât"

clârsitu, -_; -tâ, -ti (clâr-situ, /-si_; /-si-tâ, /-ti), adj. (4a): ayi¢i clârsitâ/ po¢i clârsi_ (vie cosorâtæ/ pomi cosorâ_i).

[cosorâturæ ], s.f. "ceea ce cade la cosorât"

clâsturâ, -i (clâs-turâ, -turi), s.f. (3a): câ§u multâ clâsturâ. (a cæzut multæ cosorâturæ).

cosorî , vb. "a curæ_a via cu cosorul"

clârsescu, -iri, -ii, -itâ (clâr-ses-cu, /-si-ri, /-sii, /-si-tâ), vb. (4b) t: clârsimu po¢i• i øi-ayi¢ea. (am cosorât pomii øi via).

cost, -uri, s.n. "pre_ ♦ "; ∅ costa, vb.

custu (cus-tu), s.n.sg.t. (1): _i custu ari aestu catife? (ce cost are aceastæ catifea/ cât costæ?).

costa, vb. "a valora ♦" ∅ face*, vb. "a costa" "a-l costa/ a-l durea a-l jigni"

fa_i *, vb. unipers.: câtu fa_i killu di caøu? (cât face kg. de caø/ brânzæ?); câtu _â fa_i lucrulu? (cât î_i face lucrul [= presta_ia]/ cât sæ-_i dau... ?); (face/ costæ mul_i bani o casæ nouæ); fa_i mul_â pâra§ unâ casâ noauâ.

custuseaøti, -siri, -si, -itâ (cus-tu-seaø-ti, /-si-ri, /-sii, /-si-tâ), vb. unipers.: î• i custuseaøti multu numta. (îi costæ mult nunta); �fig.: multu-¢i custusi zborlu _i-¢i §âseøi! (mult m-a costat/ durut/ jignit cuvântul ce mi l-ai zis!); v a r. custiseaøti.

costeliv, -æ , adj. (despre miezul nucilor) "care nu iese din coajæ" ∅ slab, adj.

castanicavu, -yi; -vâ, -vi (cas-ta-ni-cavu, /-cayi; /-ca-vâ, /-vi), adj. (4a): nu_i castanicavi, _i nu s-curâ. (nuci costelive, ce nu se curæ_æ); øi: custânicu, -ni_i, -ni-câ, -ni-_i; øi: costenlivu, /-liy i, /-li-vâ, /-li-vi (cf. DDA, s.v; ?).

costum, -e , s.n. "hainæ + pantalon(bærb)/ taior +fustæ (de damæ)" "tacâm, toaletæ" ∅ strai, s.n. ∅ echipaj, s.n.

custumi, -¢i (cus-tu-mi, /-tu¢i), s.f. (6a): ari custumi noauâ Steryiulu. (are costum nou S. ); custum-tayioru (costum-taior, de damæ); pop.; costumu, -i, N..

tâcâmi, -¢i (tâ-câ-mi, /-câ¢i), s.f. (6a): si-nviscu tu tâcâmea di §iniri. (s-a învæscut/ îmbræcat în tacâmul/ costumul de mire); �ari soi di soi di tâcâ¢i. (are fel de fel de toalete).

ciorbagiu

299

coø, -uri, s.n. "obiect împletit din nuie- le, cu toartæ/ -e, pentru fructe etc." ∅paner, s.n. ∅ bubæ,s.f., ∅ zimbil, s.n. "coø"; ∅ stup, s.n. ∅ hogeag, s.n. "coø, stup"

coøu, -uri (coøu, co-øuri), s.n. (1); (?). câlathâ, -æthi (câ-la-thâ, /-læthi), s.f. (3a): unâ câlathâ di meari (un coø de mere); � e x p r., Gr.Aut.: eh, va-• i bagâ øi-a lui vârnu câlatha-n capu [ta si si-nsoarâ]! (ei, are sæ-i punæ øi lui vreunul/ cineva coøul pe cap! [ca sæ se-nsoare; cf. 'a-i pune pirostriile']).

cuøori, -i (cu-øo-ri, /-øori), s.f. (6a): purta-n capu cuøorea. (purta coøul pe cap); � alghinili herbu tu cuøori. (albinele fierb/ zumzæie în stup).

cuøe• iu, -i (cu-øe• iu, /-øe-• i), s.n. (2); id., r a r. coøar, -e, s.n. "pætul din nuiele, pentru pæstrat porumbul"

cuøari, -eri (cu-øa-ri, /-øeri), s.f. (6a): misurlu-lu _ânemu tu cuøari. (porumbul îl _inem în coøar).

coøciug, -e , s.n. "ladæ în care se pun mor_ii"; ∅ scaun*, s.n. " ~ "; ∅ cutie*, s.f. " ~ "; ∅ ladæ*, s.f. "coøciug, sicriu"

scamnu *, s.n.: mortulu-lu bagâ tu scamnu. (mortul îl pun în coøciug/ scaun); 'scamnu' -i zboru latinescu. ('scaun' e cuvânt latinesc); ræsp.

cutie *, s.f., id.; reg. sinduchi *, s.f., id.; ræsp. chivuri, -i (chi-vu-ri, /-vuri), s.f. (6a), id.; PERD., 55, poet.: S'nni-

" ~ " " ~ "

adari chivure bunæ. (sæ-mi faci sicriu bun); reg. cufciugu, -§i (cuf-ciugu, /-ciu-§i), s.n. (2); reg.; r a r. xilucrevati, -_ (xi-lu-cre-va-ti, /-va_), s.f. (6a), id.; reg.

coøciugar, -i, s.m. "cel ce face coøciuge"

cufciugaru, -i (cuf-ciu-garu, /-gari), s.m. (1): la noi nu-avea cufciugari, scamnili/ cutiili ti mor_â li-adra limnarlu. (la noi nu erau coøciugari, sicriile pentru mor_i le fæcea tâmplarul); (?); (v. DDA, s.v., apud Mih., 170; refæcut dupæ RL ?).

coøcogea(mite) , adj. ∅ cogeamite, adj.

coøcovi ∅ desfoia, vb. coømar, -e, s.n. "apæsare, sufocare; vis urât" ""cobe, piazæ rea"

pumoarâ, pumori (pu-moa-râ, /-mori), s.f. (3a): mi-apitrusi/ mi strin§ea/ mi zgruma pumoara noaptea aestâ. (m-a apæsat/ strâns/ sugrumat coømarul în noaptea asta); � _i im¢i maøi tu læi, ca vârnâ pumoaræ?! (de ce umbli numai în negre/ doliu, ca o cobe/ piazæ rea?!); (niciodatæ: "aiurealæ", cf. DDA, s.v).

coøule_, -e, s.n. "coø mic"

câlâthicâ, - i (câ-lâ-thi-câ, /-thici) s.f. (6a); dim. (< câlathâ"coø ♦"); øi: câlâthucicâ, /-chi, câlâthuøi, ~ .

cot, coate/co_i , s.n.m. "unghiul bra_ului" "unitate de lungime" (de la degete la cot) "degeaba, în zadar" "lungime de un bra_" ∅ bra_*, s.n. "lungime de un bræ_at" ∅ bræ_at*, s.n.

cotu, coati (cotu, coa-ti), s.n. (2): mi-agudii tu cotu. (m-am lovit la cot); ari aroazi tu coati, di nilari. (are rosæturi la coate, de nespælare); � mi scumbusii pânâ di coati. (m-am suflecat pânæ la coate); anat.; → pl. co_ (co_), s.m. (1): loai §a_i co_ di pân§â. (am luat zece co_i de pânzæ); → � loc. adv.: în-cotu : CAV., 454: n-cotu grescu. (în deøert græiesc/ strig); DAN., 172: se nu blastimæ n-cotu; se nu o •ai numa... træ n-cotu. (sæ nu blesteme-n zadar; sæ nu-l iei numele... în deøert); BEZA, 454: Øi-iu mi duc mi •ea cæ¢ina/ øi n cot caftu-aræsbunare. (øi unde mæ duc mæ ia/ apucæ îndurerarea/ focul, øi-n zadar caut ræzbunare/ îmbunare).

bra_u *, s.n.: bra_lu di pân§â-i ma mari di cotlu di pân§â. (bra_ul de pânzæ-i mai mare decât cotul de pânzæ).

brâ_atu *, s.n.: brâ_atlu-i ma mari di bra_lu øi-di cotlu di pân§â.(bræ_atul este mai mare decât bra_ul øi decât cotul de pânzæ).

ciocænitoare

300

cotæ, -e , s.f. "parte* ♦ ; propor_ie"

parti* , s.f.: da parti cathi mesu. (dæ parte în fiecare lunæ). analuyu (a-na-luyu), s.n. sg.t. (1): reg., r a r.

cotcodac!, interj. (imitæ sunetul scos de gæinæ)

cot-cot-cot! (cot-cot-cot!), interj.: gâ• ina fa_i cot-cot-cot!, cucotlu fa_i cucuricuuu! ø-cucuticilu fa_i chi-chi-chi-chiiii! (gæina face... , cocoøul face... , cocoøelul face... !).

cotcodæci , vb. "a da semne de ouat (despre gæinæ), a cârâi♦" "a râde zgomotos" "a se culca cu altul,-a/ în altæ parte decât acasæ"

cârcâre§u, -ari, -ai, atâ (câr-câ-re§u, /-ri-§a-ri, /-§ai, /-§a-tâ), vb. (1b) i/r: gâ• ina cârcârea§â, va s-oauâ/ easti ti uuari. (gæina cotcodæceøte, are sæ se ouæ / este de ouat / p e ouate/ stæ sæ ouæ) ; � r:

s-cârcâri§arâ di-arâdeari featili. (fetele au râs zgomotos/ ca niøte gæini); � e x p r.: a• iurea cârcârea§â øi-a• iurea oauâ. (aiurea [= într-o parte] cotcodæceøte øi aiurea [= în altæ parte] se ouæ).

cote_, -e , s.n. "cocinæ*♦ pentru gæini/

cucinâ *, s.f.: gâ• i¢ili dormu tu cucinâ. (gæinile dorm în cocinæ/ cote_); ræsp.

pentru porci"; " ~ " " ~ " "cote_ de gæini"

cutea_â, -e_ (cu-tea-_â, /-te_), s.f. (3a), id. câsistrâ, -i (câ-sis-trâ, /-tri), s.f. (1): PAP., B., 108: s-trapsi pânâ la cæsistra gæ•i¢lor. (s-a târât pânæ la cote_ul gæinilor); reg.

cumasu, -uri (cu-masu, /-ma-suri), s.n. (1), id.; reg., r a r. coti , vb. ∅ frângu/øu_u/ strâmbu (calea), vb.

cotituræ ∅ sucituræ, s.f. cotit, -æ , adj. "care face coturi, cotit" ∅ sucit, adj.

cuturosu, -oøi; -oasâ, -oasi (cu-tu-rosu, /-roøi; /-roa-sâ, /-si), adj. (4a): Gr. Aut.: cali/ apâ multu cuturoasâ (cale/ apæ foarte coturoasæ); (cf. øi rom. dial. 'cale coturoasæ'); (< cotu 'cot' ♦ ).

cotoi, ~ , s.m. "motan, masculul pisicii ♦"; ∅ pisic, s.m.

macearocu, -_i (ma-cea-rocu, /-ro_i), s.m. (1): macearo_i• i alagâ dupâ câtuøi. (cotoii aleargæ dupæ pisici).

maciocu, -_i (ma-ciocu, /-cio_i), s.m. (1), id.; r a r. co_ofanæ, -e , s.f. "pasære cu coada lungæ"

caracaxâ, -i (ca-ra-ca-xâ , /-ca-xi [-cac-sâ, /-si], s.f. (1): caracaxa-i pu• iu cu coadâ lungâ, lae pi pâltæri, albâ pi cheptu. (co_ofana-i pasære cu coada lungæ, neagræ pe spate øi albæ pe piept); v a r. FC: haracast(r)â, hârâhastâ (cuvânt nefixat; < gr. καρακαξα);zool.

covatæ, -i , s.f. "vas/recipient de lemn" "a pune ventuzæ calului" "a-i face hatârul ♦ " ∅ concesie; ∅ cutie, s.f. "covatæ" ∅ gæleatæ*, s.f. ∅ cældare**, s.f.

cuvatâ, -æ_ (cu-va-tâ, /-væ_), s.f. (3a): cuvatâ di/ cu lapti (covatæ de/cu lapte); î• i bâgarâ cuvata a callui. (i-au pus covata/ ventuza [contra dalacului] calului); � fig.: bagâ-• i cuvata! [= fæ-• i-u hâtârea!/ dæ-• i _i _â caftâ/ §â ca elu!]. (pune-i covata! [= fæ-i hatârul!/ dæ-i ce _i-a cerut!/ zi ca el!]).

cuve• iu, -i (cu-ve• iu, /-ve-• i), s.n. (2): PAD., 2, 98: cuvelliu = cuvæ* di lemnu, _i bæga grænu, lapte. [cuve• iu = cuvæ di lemnu, _i bâga grânu, lapti] (covata = cældare** de lemn pentru lapte, pentru grâu).

covæ_icæ, -le , s.f. "covatæ micæ" "covæ_icæ micæ, cu capac, în formæ de castronaø ♦ , de pæstrat aluat" "covæ_icæ pentru brânzæ"

cuvâticâ, -ci (cu-vâ-ti-câ, /-ti-ci), s.f. (3a): aca_u aloatlu tu cuvâticâ. (prind/ fac aluatul [cu drojdia] în covæ_icæ); øi: cuvâtici/ cuvâtuøi; dim.; (< cuvatâ "covatæ ♦ ").

cârniciu, -i (câr-niciu, /-ni-ci), s.n. (2): Gr. Aut.: cârnicilu-i ti _âneari aloatu di la unâ frimitari la altâ, câ ari câpachi ø-nu •ea vimtu. ( ~ este pentru _inut aluat [= ca drojdie] de la un fræmântat la altul, cæ are capac øi nu ia aer); (S necun. în DDA).

cupacu, -_i (cu-pacu, cu-pa-_i), s.n. (2): _ânu caøu tu cupacu [cu câpachi]. (_in brânzæ în ~ [cu capac]); r a r.

ciorbagiu

301

covor, -e, s.n. "aøternut*♦ de pus pe jos"; ∅ chilim*, s.n. "covor persan/egiptean" "covor prost, de 'cæprinæ' (lânæ de capræ)"

aøtirnumintu *, s.n.: în-padi bâgæmu aøtirnumintu di _i vemu: chilimi, psathâ. (pe jos punem aøternut din care avem: covor, rogojinæ).

chilimi *, s.f.: chili¢ili ti-tu uda§• i a_e• i bu¢i• i suntu di lânâ, cu cuba§ i cu yiuri. (chilimurile pentru [pus pe jos] în odæile cele bune sunt de lânæ, cu pætrate/ romburi sau cu dungi); chilimi di Pirsie, di Misirie. (covoare de Persia, de Egipt).

mutafi, -æhi (mu-ta-fi, /-tæhi), s.f.: mutæhili di câprinâ li-adra cæ•iuri, ti-n padi, ti pi ca• i/ mulæri; frân§âli* di mutafi li cusea øi-

"preø ♦ " "covoare înguste de pus în jurul sobei" ∅ pæturæ (de cal/catâr) "covor îngust, scoar_æ de lavi_æ" ∅ flocatæ, s.f.

adra chili¢i ti-tu uda§• i cu tri_eari mari. ( ~ din lânæ de capræ le fæceau preøuri, [de pus] pe jos, pe cai; foile de ~ le coseau øi fæceau covoare pentru camerele cu trecere mare).

ugiclâchi, -i (u-gi-clâ-chi, /-clâchi), s.f. (6a): Gr. Aut.: ugiclâchili eara strimti øi li-aøtirnea di-avârliga di ugeachi. ( ~ erau strâmte øi le aøterneau împrejurul hogeagului/ vetrei/ 'sobei')..

mindirlâchi, -i (min-dir-lâ-chi, /-lâchi), s.f. (6a): Gr. Aut.:mindirlâchili li _âsea lun§i, di lânâ, øi-acupirea cu eali minderili, _i øidea oaspi_• i. (~ le _eseau lungi, de lânæ, øi acopereau cu ele lavi_ele, ce/ pe care øedeau oaspe_ii).

covoraø, -e, s.f. "covor mic"

chilimuci, ~ (chi-li-mu-ci, ~ ), s.f. (9); dim. ; (< chilimi "chilim ♦ ").

covrig, -e, s.n. "aluat copt în formæ de inel/opt" "covrig de Cræciun" ∅ covrigel, s.m. "covrig, colac ♦ "

ghiuvrecu, -_i (ghiu-vrecu, /-vre_i), s.m. (1): ghiuvreclu-i adraru di aloatu di pâni, øu_âtu ca nelu. (covrigul este fæcut din aluat de pâine, ræsucit ca un inel).

colindu, -i (co-lin-du, /-di), s.f. (1): ti Crâciunu, lâ da colindi a culindariloru. (de Cræciun, le dæ covrigi colindætorilor).

clurâ, -i (clu-râ, /-ri), s.f. (1): PAP., Lit., 717: Colinde,/ melinde,/ dæ-¢i maie clura,/ câ va-_i frâng misura... (colinde, melinde [= færæ sens, o repetare], dæ-mi maie colacul, cæ-_i voi sparge strachina); reg.

covrigar ∅ simigiu, s.m. covrigel, -i, s.m. "covrig mic"

cularachi, -æchi (cu-la-ra-chi, /-ræchi), s.f. (6a); dim.; (< clurâ "covrig").

[coz, -uri ], s.n.; "atu ♦ " "culoare care dæ tonul la unele jocuri de cær_i"

cozu, coazi (cozu, coa-zi), s.n. (2): la gioclu aestu avemu cozu spathiili. (la jocul acesta avem coz/ atu treflele).

cozonac, -i , s.m. "præjituræ din aluat dospit"

cuzunacu, -_i (cu-zu-nacu, /-na_i), s.m. (1): aoa, tu România, învi_arâ Armânili si-adarâ cuzunacu: aloatu criscutu cu oauâ, zahari, umtu øi nu_i (aici, în România, au învæ_at aromâncele sæ facæ cozonac: aluat crescut, cu ouæ, zahær, unt øi nuci); (< RL).

cra! , interj. (imitæ croncænitul corbilor/ciorilor" "a cobi ♦ "; "deloc"

crau! crau! (crau! crau!), interj.: corghi• i/ cora_i• i aurlâ crau, crau! (corbii urlæ ~ ); � _i ti du_i tutu crau, crau, canda prâxeøti araulu?! (de ce o _ii tot cra-cra, parcæ cobeøti a ræu?!); � — li øtie tur_eøtili? — ba, crau! [dipu] (— øtie turceøte? — aø, cra! [deloc]).

ciocænitoare

302

crac, -i , s.m. "un picior de pantalon" "nerecunoøtin_æ"

pudhunaru, -i (pu-dhu-naru, /-na-ri), s.n. (2): cânili • i-arupsi pudhunarlu di pantalonâ. (câinele i-a rupt cracul pantalonului); �e x p r iron., vulg.: em, mutrea-lu tini ghini hi• i-tu, câ va _-u spunâ pi-tu pudhunaru! (pæi, îngrijeøte-l tu bine pe fiu-tæu cæ o sæ _i-o arate prin crac! [= o sæ-_i arate organul masculin, adicæ nerecunoøtin_a).

crac! , interj. (imitæ zgomotul de spargere, cræpare"

crac! , interj: oslu/ scândura fea_i crac! øi s-frea§i! (osul/ scândura a fæcut crac! øi s-a spart!).

cracæ ∅ creangæ, s.f. crampæ, -e , s.f. "durere abdominalæ" ∅ muøcare*s.f. ∅ muøca**, vb. "colicæ"

mâøcari *, s.f.: mi-acâ_æ mâøcarea/ amu unâ mâøcari! (m-a apucat durearea de burtæ/ am o crampæ/ niøte crampe!!); øi: mi mâøcâ** pântica. (mæ muøcæ/ doare pântecele/ burta).

strofu (strofu), s.m. (n.?; pl. ?), (1): î• i intræ stroflu a iapâ•ei. (i-a intrat boala/ cârcelul iepei).

crampona, vb. "a se lipi* ♦ de cineva"

alâchescu *, vb. r: si-alâchi di mini ø-nu-ascapu di elu. (s-a lipit de mine øi nu scap de el); � e x p r.: si-alâchi di tini ca câcatlu di pâpu_â. (s-a lipit de tine ca cæcatul de pantofi).

craniu, s.n.∅ _eastæ, s.f. crap, -i, s.m. "peøte de apæ dulce"

crapu, crachi (crapu, crachi), s.m. (1): craplu-i pescu di apâ dul_i, cu • iuspili mæri. (crapul este peøte de apæ dulce, cu solzii mari);zool.

cratimæ, -e, s.f. "liniu_æ ♦ de unire"

cratimâ, -i (cra-ti-mâ, / -mi), s.f. (1): cratima-i linie di ligâturâ: iu-i dada?; si-adunarâ tu_. (cratima e linie de legæturæ: unde-i mama?; s-au adunat to_i); N.

cravatæ, -e, s.f. "podoabæ, legæturæ de pus la gât" (bærb) "cravatæ"; " ~ "

ligâturâ *, s.f.: Gr. Aut.: Halciulu øi-u chiru ligâtura di di guøi. (H. øi-a pierdut legætura de la gât/ cravata).

pâtlicâ, -_i (pâ-tli-câ, /-_i), s.f. (3a); id.; v a r. pântlicâ; reg., înv. crâvatâ, -æ_ (crâ-va-tâ, /-væ_), s.f. (3a), id.; (cf. L. BALC.; < croat hrvat).

cræcanæ, -e, s.f. ∅ furcæ,furculi_æ, s.f.

Cræciun, -uri, s.n. "særbætoarea naøterii Domnului" "Ajunul Cræciunului" ∅ ajun, s.n.

Crâciunu (crâ-ciunu), s.n. sg.t. (1): ti Crâciunu, s-fea_i Hristolu.(de Cræciun, s-a næscut Hristos); v a r. Cârciunu.

Aprindu Crâciunu, s.cp. (adv. + n.pr): (Ajunul Cræciunului). Colinda (co-lin-da), s. invar.: ti Colinda, yinu ficiori• i di cântâ. (de Ajun, vin copiii de cântæ).

cræi_æ, -e, s.f. "floare galbenæ"

bul_otâ, -i (bul-_o-tâ, /-ti), s.f. (1): bul_ota-i floari di grâdinâ. (cræi_a-i floare de grædinæ); bot.

cræn_æni ∅ scâr_âi, vb.

ciorbagiu

303

cræpa, vb. "a (se) despica, a se desface în bucæ_i, a plesni ♦ " "a cræpa de cælduræ/ sete/supærare ♦ etc." "a (se) supæra a supæra pe cineva" "a mânca pe rupte" "a-øi cræpa mintea" "a cræpa de ruøine" "a-i cræpa buza/numele"

crepu, cripari, -ai, -atâ (crepu, cri-pa-ri, /-pai, /-pa-tâ), vb. (1) i/t/r: → i/r: (s-) cripæ casa/ masa/ scândura/ fligeana. (a cræpat casa/ masa/ scândura/ filigeanul [ceaøca]); i: � fig.: cripai di câldurâ/ arcoari/ foami/ seati/ arøini/ inati/ eryu etc. (am cræpat de cælduræ/ frig/ foame/ sete/ ruøine/ mânie/ supærare etc); → � t: nu mi creapâ, lai frate! (nu mæ cræpa/ supæra, mæi frate! [= frate, fiu, prieten]); � e x p r.: cheatra creapâ, omlu nu creapâ.(piatra crapæ, omul nu crapæ); mâcarâ di criparâ. (au mâncat de-au cræpat/ pe sæturate); � î¢i crepu mintea [ta si-aduchescu]! (îmi cræp mintea [ca sæ în_eleg]!); � — _i? — _i... s-_â creapâ! (i se ræspunde cuiva care, nepoliticos, întreabæ simplu:— ce? — ce... sæ cræpi [obraznicule!]); � CAR., Stih, 108: mi cripæ, bu§a si-• i creapâ! (m-a cræpat/ supærat, buza sæ-i crape!); � ma ghini s-_â creapâ numa, di câtu s-_â iasâ numa! (mai bine sæ-_i crape numele decât sæ-_i iasæ numele [ræu]!); � ptiu [ascuchindalui], si-• i creapâ numa [a

"cræpa-i-ar numele!" "a cræpat un drac" "a se cræpa de ziuæ, a se ivi zorile ♦ "' "a cræpa, a despica*♦" ∅ plesni, vb. "a cræpa, a cresta ♦ " ∅ ciopli, vb.

draclui]! [ptiu [scuipând], sæ-i crape numele [dracului]!); � eh, cripæ draclu, s-fea_i lucrulu! (ei, a crapat dracul, s-a fæcut treaba!).

creapâ §uua , vb. unipers.: ia, cripæ §uua! (iatæ, s-a cræpat de ziuæ!).

disicu *, vb. t: li disicai leamnili. (le-am despicat lemnele); � fig.: mi disicai di plân§eari. (am cræpat de plâns).

schize§u, -ari, -ai, -atâ (schize§u, /-za-ri, /-zai, /-za-tâ), vb. (1b) t: schizai îndouauâ limnici/ scândurici. (am cræpat câteva lemniøoare/ scândurele).

cræpare, s.f. (vb). (cræpat, s.n.vb) "faptul de a (se) cræpa/ supæra" "moarte" (imprec)

cripari, -æri (cri-pa-ri, /-pæri), s.f. (vb), (6a): nu u-aøtiptamu ahtari cripari. (nu ne aøteptam la aøa supærare); avurâ multi cripæri.(au avut multe supæræri); → voru cripari aesti leamni. (trebuie cræpate aceste lemne); → ti cripari nu cripæ geamea/ nu nâ creapâ fumea•ea. (de cræpat nu s-a cræpat geamul/ nu ne crapæ [= supæræ] copiii).

cripatu (cri-patu), s.n.sg.t. (1): s-_-u da cripatlu! (sæ-_i dea/ sæ te ia cræpatul [= moartea]).

cræpat, -æ, adj. "care este cræpat, plesnit ♦ " "supærat ♦ , necæjit ♦"

cripatu, -_; -tâ, -ti (cri-patu, /-pa_; /-pa-tâ, /-ti), adj. (4a): measâ/ bu§â cripatâ, leamni/ mâ¢i cripati (masæ/ buzæ cræpatæ, lemne/ mâini cræpate); � fig. : eara/ stâtea multu cripatu omlu. (era/ stætea [= era] foarte supærat omul).

cræpæturæ, -i, s.f. "plesnituræ, spærturæ"

cripiturâ, -i (cri-pi-tu-râ, /-turi), s.f. (3a): murlu ari cripituri. (zidul are cræpæturi); mutreaøti pri-tu cripiturili di gardu. (se uitæ prin cræpæturile gardului); v a r. cârpiturâ.

cræpet, s.n. "cælduræ mare" "supærare ♦ mare" "boalæ (la oi)" "lovi-te-ar moartea!" "cræpet, difterie" "moartea"

crepu, -uri (crepu, cre-puri), s.n. (1): easti crepu astâ§. (este cræpet [= cælduræ mare] astæzi); � fig.: di iu vini creplu aestu? (de unde a venit cræpetul [= supærarea] æsta?); câti crepuri!(câte supæræri!); � • i-u deadi creplu. (l-a lovit cræpetul [lit.: i-a dat cræpetul]); � s-_-u da creplu! (sæ-_i dea/ vinæ cræpetul!).

§âpi (§â-pi), s.f. sg.t. (1)/ §âpitu (§â-pitu), s.n. sg.t. (1)/ §âpitâ (§â-pi-tâ), s.f. sg.t. (1): s-_-u da §âpea/ §âpitlu/ §âpita! (lovi-te-ar cræpetul/ difteria/ moartea!).

ciocænitoare

304

crâcni, vb. "a se împotrivi, a îndræzni, a scoate glas (mai ales negativ)" "a croncæni ♦ "

cârle§u, cârli§ari, -ai, -atâ (câr-le§u, câr-li-§a-ri, /-§ai, /-§a-tâ), vb. (1b): cârlea§â vârnu? (crâcneøte vreunul?); nu cârle§u dinintea alu papu. (nu crâcnesc înaintea/ în fa_a bunicului); vârnu elevu nu-ari cârli§atâ tu clasa a lui. (nici un elev nu a crâcnit în clasa lui); � corghi• i cârlea§â zburândalui pisti capiti. (corbii croncæne zburând peste capete); v a r. FC scârle§u.

crâng, s.n. ∅ sihlæ, s.f. crea, vb. "a face*, ** ♦ ceva nou" "a crea pe cineva/ceva, a plæsmui" "a apæsa"

facu */ adaru** , vb. t: Dumni§æ u fea_i/ u-adræ lumea. (Dumnezeu a fæcut lumea).

plâse§u, -ari, -ai, -atâ (plâ-se§u, /-sa-ri, /-sai, /-sa-tâ), vb. t/r: → t: omlu lu-ari plâsatâ Dumni§æ. (pe om l-a creat Dumnezeu); �plâsea§-u niheamâ pânea, criscu multu analtâ. (apas-o pu_in pâinea, a crescut prea înaltæ); � Venus u plâsarâ artiøti• i tu marmaru, tu cheatrâ,

"a crea artæ" "a se naøte, a fi creat de cineva" "a crea lucræri de artæ"

î• i deadirâ soi di soi di fa_â. (pe Venus au creat-o artiøtii în marmoræ, în piatræ, i-au dat fel de fe_e); → r: aøi mi plâsai, ahtari escu. (aøa m-am creat [= am fost creatæ], aøa sunt).

cree§u, creari, creai, creatâ (cre-e§u, cre-a-ri, cre-ai, cre-a-tâ), vb. (1b) t: artistulu creea§â lucræri di artâ. (artistul creeazæ lucræri de artæ); N; (cf. RL).

creangæ, -i, s.f. "ramuræ de dafin" "ramuræ, cracæ" "creangæ" " ~ " "crengu_æ" "creangæ" " ~ "

virginâ (vir-gi-nâ), s.f. (1): AROUM., 39: "virginæ 'rameau de laurier' (du lat. verbena)"; virgina-i lumachea di dhaf¢eauâ. (verbina-i creanga de dafin); ? (neat. DDA).

crancâ, cræn_i (cran-câ, cræn-_i), s.f. (3a): pomu cu multi cræn_i. (pomi cu multe crengi); v a r. Gr. Aut.: cracâ, cræ_i : pu• ilu sta pi cracâ; circhelu lu-ardemu cu cræci. (pasærea stæ pe creangæ; _estul îl ardem/ încingem cu cræci); v a r. DDA, s.v.: creacu, /-curi, s.n.: F. etim. grangâ, græn§i (cf. DDA, s.v); reg.

lumachi. -æchi (lu-ma-chi, /-mæchi), s.f. (6a): pu•ilu sta pi lumachi. (pasærea stæ pe creangæ); v a r. alumachi; reg., dar ræsp.

drâmâ, -i (drâ-mâ, /-mi), s.f. (1): CAV, 417: dræma; DAN., 148: dræma a trandafillui (creanga trandafirului); id., 151: cæte unæ dræmæ de dafinæ (câte o creangæ de dafin); v a r. ræsp. dârmâ, -i: u plâmsirâ ø-dârmili din-padi. (au plâns-o øi crengu_ele de [pe] jos); FC, CÂNDR., N., 68: dærm, s.n.

deagâ, de§i (dea-gâ, de§i), s.f. (3a): câ§urâ tuti de§ili-n-padi. (au cæzut toate crengile pe jos); v a r. sg. degæ, reg.; pl. reg. CÂNDR., N., 49: [toamna] dedzæle aræmæn goale [= de§li armânu goali] ([toamna] crengile ræmân goale).

angheauâ, -ei (an-ghea-uâ, /-ghei), s.f. (5): PERD., 25: Corba nivistulle, ... cædzu di pri angheauæ. (biata nevæstuicæ a cæzut de pe creangæ); id., 97: Si stricuræ ca pulliu tu anghei/ S' mutreascæ Cætælina. (s-a strecurat ca pasærea între crengi/ s-o priveascæ pe Cætælina. [din traducerea poemului "Lu_eafirlu", de M. Eminescu).

creare ∅ crea_ie, s.f.

ciorbagiu

305

creastæ, -e, s.f. "mo_ roøu de carne/ de pene, pe capul unor pæsæri"; "creastæ/vârf de munte/nea/pædure" "vârf de munte/ ~ / ~ " ∅ cucui, s.n. ∅ creøtet, s.n. ∅ geanæ, s.f. "piure de cartofi"

creastâ, -i (creas-tâ, /-ti), s.f. (1): creasta a cucotlui/ creastâ di pu• iu/ di gâ• inâ (creasta cocoøului/ puiului/ gæinii); � e x p r.: pu• ilu a_elu bunlu s-cunoaøti di pi creastâ. (puiul cel bun/ sænætos se cunoaøte dupæ creastæ); � creastâ di munti/ di neauâ, creasta a pâduriloru (creastæ de munte/ de zæpadæ, creasta pædurilor).

cimâ, -i (ci-mâ, /-mi), s.f. (1): si-alinæ pri cima a muntilui. (s-aurcat pe vârful muntelui); CÂNDR., N., 17: cime di neauæ "vârf" (cf. Glosar, s.v); v a r. ræsp. ciumâ: Yramusti, eara 'Ciuma alu Pen_i', pârânoa¢i _i øi-u bâgæ Senatorlu Dr. Filip Miø(e)a, nunlu a mumâ-meai. (La Gramoste, era 'Vârful lui Pen_i', pseudonim pe care øi l-a pus Senatorul Dr. F.M., naøul mamei mele); �mâcæmu ciumâ di patati. (am mâncat piure de cartofi); (?) ; (cf. DDA, s.v.).

"creastæ de pasære" " ~ " "creste/mærgele de curcan" "piele care atârnæ la gât" "mo_, creastæ de cocoø"

(a)reahâ, (a)rehi (a-rea-hâ, /-rehi), s.f. (3a): areaha a cucotlui. (creasta cocoøului).

hârhalâ, -æ•i (hâr-ha-lâ, /-hæ• i), s.f. (3a); id. mârghea• i (mâr-ghea-• i), s.f. pl.t. ? (3a): Gr. Aut.: curculu øi-umflâ øi øi-aruøeaøti mârghea• ili. (curcanul îøi umflæ øi îøi roøeøte mærgelele); � id.: nu ve§ cumu-• i spin§urâ mârghea• ili ali Marie? (nu vezi cum îi atârnæ pieile de la gât Mariei?).

giufcâ, -_i (giuf-câ, /-_i), s.f. (3a): giufcâ di cucotu (creastæ de cocoø).

creator, -e , s.m.f., adj. "næscætor, fæcætor*" "care creeazæ" "creator(ul) lumii" "creator de artæ"

fâcâtoru *, adj.: Stâ-Mâria easti fâcâtoarea di Dumni§æ. (Sfânta Maria este næscætoarea/ creatoarea de Dumnezeu); easti fâcâtoru di cær_â. (este creator de cær_i).

creatoru, -ori; -oari, - ~ (cre-a-toru, /-tori; /-toa-ri, ~ ), s.m.f. (1,1), adj. (4a): Dumni§æ-i creatorlu a omlui, a lumi•ei. (Dumnezeu este creatorul omului, al lumii); si-adunarâ tu_ creatori• i [artiøti• i creatori] di artâ. (s-au adunat/ reunit to_i creatorii [artiøtii creatori] de artæ); N.

creaturæ, -i, s.f. "fæpturæ, fiin_æ";∅mostræ " ~ , creaturæ" "lume" "de acelaøi neam, consangvin, din acelaøi aluat"

plazmâ (plaz-mâ), s.f.sg.t. (1): _i plazmâ di omu easti aestu? (ce fel de creaturæ [de om] este æsta?); v a r. plasmâ.

plasâ , s.f. sg.t. (1): tu lumi ari soi di soi di plasi. (în lume sunt fel de fel de fæpturi); si-avea adunatâ plasâ multâ. (se adunase lume/ fæpturæ multæ); � Sultana easti plazmâ cu noi. (S. este rudæ [de sânge] cu noi); FE plasi.

ciocænitoare

306

crea_ie, -i, s.f. "faptæ* ♦ , lucru ♦" "fæcæturæ*, operæ" "edificiu" "crea_ie divinæ" "crea_ie a unui artist/ creator de orice fel"

faptâ *, s.f./ fâcâturâ, -i (fâ-câ-tu-râ, /-turi), s.f. (3a), s.f.: lumea-i fapta/ fâcâtura alu Dumni§æ. (lumea-i fapta/ fæcætura/ crea_ia lui Dumnezeu).

adârâmintu *, s.n.: UC., 89: Doamne, næ hærisiøî cu adæræmintile atale. (D., ne-ai bucurat cu faptele/ crea_iile tale); omlu-i adârâmintulu alu Dumni§â. (omul este crea_ia lui Dumnezeu); øi: adârâturâ sau ad(â)rari.

crea_ie, -i (cre-a-_i-e, /-_ii), s.f. (6a):, s.f. (6a): loclu, po¢i• i, præv§âli, tuti suntu crea_ia alu Dumni§æ. (pæmântul, pomii, vitele, toate sunt crea_ia lui Dumnezeu); COD., 92b: adæræmintulu a lui. (crea_ia lui); � crea_ia alu G. Murnu armâni tu etâ. (crea_ia lui G. Murnu ræmâne în veac); N (cf. RL).

crede , vb. "a avea*♦ în minte, a fi convins de ceva" "a fi îngâmfat, a se crede" ∅ trage*, vb. "crede-mæ!"

amu *, vb.: Gr. Aut.: øi-u-ari câ-i diøteptu. (se crede deøtept); id.: _i, _-u-ai câ pascu por_i? (ce, crezi cæ pasc porcii?); PAP., B., 70: ø-o-avuræ cæ sun hicate [în scrierea DIARO: øi-u-avurâ câ suntu hicati]. (au crezut cæ sunt fica_i).

tragu *, vb. r: s-tra§i mari/ _i ti tra§i øi-ahâtu mari? (se crede mare/ de ce te crezi atât de mare [= important]?).

� e x p r.: pri pâni/ di-averu _â §âcu/ di-alihea ([jur] pe pâine/ adeværat

"a admite existen_a lui Dumnezeu/lui Iisus" "a crede pe cineva" "a fi convins de ceva" "a crede în Dumnezeu" "a crede pe cineva" "a fi convins de ceva"

î_i zic/ ~ [= crede-mæ!]). credu, creadiri, cri§ui, cri§utâ (credu, crea-di-ri, cri-§u i, /-§u-tâ), vb. (3a) i/t: → i: credu tu unlu Dumni§æ/ credu tu Hristolu. (cred într-unul Dumnezeu/ cred în Hristos); → t: creadi-mi, câ nu ti-arâdu. (crede-mæ, cæ nu te mint!); BOÏ., 178: Tu va si crezi câ eu pânu [sic!] tora civa altâ nu fecsu. [= tini < niciodatæ tu >] s-cre§/ s-pistipseøti câ eu pânâ tora _iva altâ nu feciu/ altu_iva nu feciu]. (tu sæ crezi cæ eu pânæ acum nimic alta n-am fæcut); crideamu câ-i lupu, ma-i câni. (credeam cæ-i lup, dar e câine); �nu crideamu s-hibâ ahtari! (nu credeam sæ fie atare [om]!); ( < RL ? ); CR.

pistipsescu, -iri, -ii, -itâ (pis-tip-ses-cu, /-si-ri, /-sii, /-si-tâ), vb. (4b) i/t: → i: mini pistipsescu. (eu cred [în Dumnezeu]); → t: nu ti pistipseaøti vârnu, §â _i vrei! (nu te crede nimeni, zi ce vrei!); pistipsea-mi, soræ! (crede-mæ, soræ/dragæ!); � pistipsescu câ-i ti¢isitu. (cred cæ e cinstit); foarte ræsp.

ciorbagiu

307

credincios, -æ, adj. "care este om cu frica lui Dumnezeu ♦ " "credincios" "care crede în Dumnezeu" "(prieten) credincios, cu credin_æ" "credincios, cu credin_æ" " ~ , ~ " "(prieten) credincios" "(prieten) de încredere" "fidel" ∅ credin_æ, s.f.

���� e x p r.: [nu-] ari Dumni§æ aestu omu! ([nu-] are Dumnezeu acest om! [este credincios, bun/ nu este credincios, e un pæcætos]).

pistipsitu, -_; -tâ, -ti (pis-tip-situ, /-si_; /-si-tâ, /-ti), adj. (4a): CAR, Litgh., 49, XIII: as fa_im arigeai øæ noi pistipsis• i [= pistipsi_• i] træ a_e• i _i dipærtaræ. (sæ ne rugæm øi noi credincioøii pentru cei ce s-au depærtat [de credin_æ]).

pistimenu, -¢i; -nâ, -ni (pis-ti-menu, /-me¢i; /-me-nâ, /-ni), adj. (4a): eøti pistimenu? (eøti credincios?); ræsp.

pisto, -a§ (pis-to, /-a§), s.m. (3): PAP., Lit., 766: marea nidriptati _i lî fac picurar• i, a lor [a câ¢iloru], a cama pista_lor [= pista§loru]. (nedreptatea pe care le-o fac ciobanii, lor [= câinilor], celor mai credincioøi).

besalâ, -a§; -oa¢i, - ~ (be-sa-lâ, /-la§; /-loa-¢i, ~),adj. (3d): omu besalâ (om credincios); reg.; înv.

credinciosu, -oøi; -oasâ, -oasi (cri-din-ciosu, /-cioøi; /-cioa-sâ, /-si), s.m.f. (1,1), adj. (4a): cridincioøi• i/ oami¢i• i cridincioøi s-ducu la bisearicâ. (credincioøii/ oamenii credincioøi se duc la bisericæ);� câni cridinciosu (câine credincios); DN; (cf. RL).

fidelu, -li; -lâ, -li (fi-delu. /-deli; /-de-lâ, /-li), adj. (4a): lu-amu oaspi fidelu.(mi-e prieten fidel); mini amu so_u fidelu averlu. (eu am ca prieten fidel adeværul); N.

credin_æ, -e , s.f. "convingerea în existen_a lui Dumnezeu* ♦ " "milæ**♦ " "credin_æ în Dumnezeu/ în dogmele creøtine"

Dumni§æ *, s.m.: Gr. Aut.: easti omu cu Dumni§æ/ omu fârâ Dumni§æ (este om cu Dumnezeu/ færæ D. [= cu credin_æ/ færæ credin_æ]); id.: lea hi•e, nu-ai Dumni§æ pri tini? [nu _-u ¢ilâ** di-alantu]. (ah, fiicæ [a mea], nu ai nici o credin_æ [lit. = nu ai Dumnezeu pe tine], nu _i-e milæ de altul/ de celælalt?).

pisti (pis-ti), s.f. sg.t. (6a): CAR., Litgh., 39, VII: øæ o-stimpsitu i_ido pisti stræmbæ [= øi-u asteasitu i_ido pisti strâmbâ]. (øi a_i stins/

"credin_æ" "a avea încredere" "fede, fidelitate" "studiul dogmelor religiei creøtine" "credin_æ, fidelitate"

înæbuøit orice credin_æ strâmbæ); id., 37, V: øæ canona a pisti• i (øi canonul / dogma credin_ei); ræsp.

besâ (be-sâ), s.f. sg.t. (1): omu di inimâ ø-di besâ. (om de inimæ øi de credin_æ); → loc.vb.: bagu besâ : VR., 25: Maøi pi prosuplu-a meu/ dit yilie — bag besæ/ pistipsescu. (numai în chipul meu din oglindæ am încredere/ cred); reg.

fedi (fe-di), s.f. sg.t. (6a): BOI., 139: preftulu catihiseashte ficsorlji fedea. (preotul îi catehiseøte pe copii fedea/ în studiul religiei; cf. germ.: 'der Pfarrer unterrichtet die Kinder in der Religionslehre'); fedea a noastrâ criøtineascâ (credin_a noastræ creøtinæ);semnulu a fedi•ei easti cru_ea. (semnul credin_ei este crucea); sav.

credin_â , ~ (cre-din-_â, ~ ), s.f. (9): PREFTI, 6: Aposto• i tu cridin_â. (Apostoli în credin_æ); ari multi credin_â tu lumi. (sunt multe credin_e în lume); DN; (cf. RL).

credit , s.n. ∅ considera_ie, s.f.

ciocænitoare

308

creier, -i, s.m. "mæduva* ♦ din cap" "a-i ræsuna în creier" "a avea multæ minte" "creier"

criiru, -i (cri-iru, -i), s.m. (1); r a r; cf. megl. criel; (v. DDA, s.v.crier).

miduuâ* , s.f.sg.t. (1): ari miduuâ multâ-n capu. (are creier mult în cap/ e deøtept); miduua di ¢elu u mâcâ. (creierul de miel o/ se mænâncæ); � e x p r. Gr. Aut.: tâ_e_, câ ¢i-u deadi tu mâduuâ!/ tu mâduuâ-¢i fa_i! (tæce_i, cæ mi-a dat [= m-a lovit] în creier!/ în creier îmi face [ræu/ îmi ræsunæ]); v a r. ræsp. mâduuâ; FCminduuâ;cuvânt ræsp. pentru "creier".

midu• iu (mi-du• iu), s.n. sg.t. (1): midu• iu easti zboru grâ_escu, < µεδουλι, miduuâ/ mâduuâ easti latinescu, < MEDULLA. ( ~ este grecesc, ~ este latinesc); r a r, reg.

creion, -e, s.n. "instrument de scris ∅ condei/panæ/stilou, s. "creion"

mulivu, -i (mu-livu, /-li-vi), s.n. (2); scriu cu cundi• ilu pi cheatrâ/ pi tâbliciu, øi-cu mulivlu pi carti. (scriu cu condeiul pe piatræ/ pe tæbli_æ, øi cu creionul pe hârtie).

crionu, -oani (cri-onu, /-oa-ni), s.n. (2): id.; v a r. literaræ creionu. (cf. RL, cf. fr. crayon).

cremæ, -e, s.f. "caimac* ♦ " "cremæ, de frunte" "crema laptelui" "cremæ de fa_æ/mâini/ pantofi" "cremæ de præjituri"

câimachi *, s.f.: • i-u lo câimachea! (i-a luat caimacul/ crema!). danelâ (da-ne-lâ), s.f. (1): muri danela a oasti•ei. (a murit crema oøtii); r a r; reg.

prâzgu (prâz-gu), s.m./n,, pl.?; v a r. prozgalu; (v. DDA, s.v. præzgu).

cremâ, -i (cre-mâ, /-mi), s.f. (1): mi-aungu cu cremâ pi/ di / ti fa_â, mâ¢i. (mæ ung cu cremæ pe/ de/ pentru fa_æ, mâini); cremâ di pâpu_â (cremæ de pantofi); � tortu cu cremâ di cacao. (tort cu cremæ de ~); N.

cremene, s.f. "piatræ ce face scântei" "cremene, silex" "a-l jupui frecându-l cu ~" "puøcæ cu cremene"

creamini (crea-mi-ni), s.f. sg.t. (6a): cu creaminea/ sturnarea aprindu focu. (cu cremenea aprind foc); r a r; reg.

sturnari, -æri (stur-na-ri, /-næri), s.f. (6a): id., � e x p r.: va-_ •eau chealea cu sturnarea. (am sæ-_i iau pielea cu cremenea); �tufechi cu sturnari (puøcæ cu cremene).

crenguros, -æ, adj. "cu multe crengi ♦ "

lumâchiosu, -oøi; -oasâ, -oasi (lu-mâ-chiosu, /-chioøi; /-chioa-sâ, /-si), adj. (4a): pomu multu lumâchiosu (pom foarte crenguros).

crengu_æ, -e, s.f. "creangæ micæ, sub_ire" "crengu_æ';∅ creangæ, s.f. " ~ "; ∅ ~ "crengu_æ" ∅ creangæ , s.f.

aluneauâ, -ei (a-lu-nea-uâ, /-nei), s.f. (5): pu• ilu di pi aluneauâ (pasæ- rea de pe crengu_æ); CAR., Stih., 10: hi•ea-¢i, ... truplu di-aluneauâ. (fia-mi [= fiica mea!],... trupul de-alunea/ crengu_æ).

lumâchi_â , ~ (lu-mâ-chi-_â, ~ ), s.f. (9); id.; dim. dârmâ_eauâ, -ei (dâr-mâ-_ea-uâ, /-_ei), s.f. (5); id.; dim. anghili_â, ~ (an-ghi-li-_â, ~ ), s.f. (9): PERD., 53: vulturi cânu_... / ... yinea doi-trei/ S' _-anduplicæ anghili_a. (vulturi cærun_i.../ veneau doi-trei/ Sæ-_i îndoaie crengu_a); id., 25: ... svelta virviri_â/ Cu-a llei coadæ lungæ / agiumsi tu-anghili_æ (zvelta veveri_æ/ Cu-a ei coadæ lungæ/ ajuns-a în crengu_æ).

crepuscul ∅ amurg, s.n. crescætorie (de animale) ∅ vânzare (de ~ ), s.f.vb.

ciorbagiu

309

crescut, -æ, adj. "care a crescut,/ e matur ♦" "înalt ♦ " "educat ♦ " "crescut"; "refæcut" ∅ picior* ('în picioare'/ 'a sta în picioare')"

criscutu, -_; -tâ, -ti (cris-cutu, /-cu_; /-cu-tâ, /-ti), adj. (4a): porculu/ misurlu-i criscutu, bunu ti tâ•eari/ culi§eari. (porcul/ porumbul e crescut, bun de tæiat/ cules); � ficiorlu-i criscutu multu. (bæiatul e foarte crescut/ înalt); � feata u-au multu ghini criscutâ. (fata o au/ este foarte bine crescutæ).

împrustatu *, adj.; ficiorlu-i împrustatu tora. (copilul/ bæiatul e înalt acum); easti-mprustatâ dupâ niputeari. (este refæcut dupæ boalæ/ în picioare).

cresta, vb. "a face semn pe urechea næmaielor, a nota" "a cresta pe ræboj" " a ~ carnea" "a cresta" ∅ ciopli, vb.

nute§u, -ari, -ai, -atâ (nu-te§u, nu-ta-ri, /-tai, -ta-tâ), vb. (4b) t: li nutæmu oili tu ureac• i, lâ bâgæmu semnu. (le crestæm oile în ureche, le punem semn); øi: noa_inu, nu_inari, -ai, -atâ (< noatinu "noaten"?; cf. DDA, s.v.: < lat. NOTARE, ?).

încriste§u, -ari, -ai, -atâ (în-cris-te§u, /-ta-ri, /-tai, /-ta-tâ), vb. (4b) t: li-ncriste§u pi lemnu orili cându adusi lapti. (le crestez pe lemn dæ_ile când a adus lapte); � carnea ti pâstrâmæ u-ncrista ghini a noøtri, tra s-intrâ sarea. (carnea pentru pastramæ o crestau bine ai noøtri, ca sæ intre sarea ).

hârâxescu, -iri, -ii, -itâ (hâ-râ-xes-cu [-râc-ses-], /-xi-ri, /-xii, /-xi-tâ), vb. (4b) t: u hârâxescu carnea niheamâ øi di-apoia u frigu. (o crestez carnea pu_in, øi apoi o frig); reg.

crestare, s.f.vb. (crestat, s.n.vb) "ac_iunea de a cresta" "crestat/ -are (pe ræboj/ carnea etc." "crestare, /-at"

nutari (nu-ta-ri), s.f. vb. (6a): voru nutari/ noati¢i• i. (trebuie cresta_i noatenii); øi: nu_inari.

încristari (în-cris-ta-ri), s.f.vb. (6a); id.; va-ncristari laptili di azâ. (trebuie crestat [pe ræboj] laptele de azi); → ti-cristari • i-ncristæmu tu_ birbe_i• i. (de crestat i-am crestat to_i berbecii).

hârâxeari (hâ-râ-xea-ri), s.f.vb. (6a); id.: fârâ hârâxeari nu-i crehtâ carnea-_ea fripta. (færæ crestat nu-i fragedæ carnea friptæ).

crestat, -æ , adj. "care a fost crestat" " ` " " ~ "

nutatu, -_; -tâ, -ti (nu-tatu, /-ta_; /-ta-tâ, /-ti), adj. (4a): oili nutati suntu ahoryea. (oile crestate/ notate sunt separat); øi: nu_inatu.

încristatu (v. supra, aceleaøi termina_ii), adj. (4a); id. hârâxitu (v. supra), adj. (4a); id.

crestæturæ, -i , s.f. "semn pe ureche,la næmaie" "curmæturæ ♦ " "semn pe urechi"

coacâ, -_i (coa-câ, /-_i), s.f. (3a): l-adræmu coacâ a oiloru/ pi-arâbuøu. ( facem crestæturæ oilor/ pe ræboj); � cæprili iøirâ tu coacâ. (caprele au ieøit la curmæturæ).

cuceaftâ, -i (cu-ceaf-tâ, /-ti), s.f. (3a);v a r. cuceafcâ, /-_i, s.f.; r a r.; reg.

ciocænitoare

310

creøte , vb. "a se mæri ♦ " "a se dospi ♦ " "a creøte pe cineva" "a înmul_i la împletit" ∅ descreøte*, vb. "a face sæ creascæ, a spori" "a strânge masa" "a se creøte" "a exagera, a interpreta denaturat" "a se face* mare " ~ "; ∅ pune*, vb. ∅ staturæ**, s.f.

crescu, creaøtiri, criscui, -utâ (cres-cu, creaø-ti-ri, cris-cui, /-cu-tâ), vb. (3a) i/t/r: → i: ficiorlu/ pomlu/ arâulu criscu mari. (bæiatul/ pomul/ râul a crescut mare); � aloatlu vini/ criscu muøatu, analtu.(aluatul s-a dospit/ a crescut frumos, înalt); → t: feata u creaøti mai-sa. (pe fatæ o creøte bunicæ-sa); � la cheptu-lu creøti lucrulu [_i lu-mpâlteøti] cu niscânti la_â, la mâni_i-lu sca§/ discreøti*. (la piept îl creøti lucrul [ce-l împleteøti] cu câteva la_uri/ ochiuri, la mâneci îl scazi/ descreøti); � tiniri• i u criscurâ multu avearea.(tinerii au sporit-o/ adæugat-o mult averea); � hai, feate, criøte_ measa! (hai, fetelor, ridica_i/ strânge_i masa!); � e x p r.: nu li criøte_ øi-ahâtu zboarâli! (nu le creøte_i/ exagera_i vorbele/ nu le interpreta_i altfel!); → r: gâ• i¢ili s-crescu liøoru. (gæinile se cresc uøor); v a r. acrescu.

facu */ adaru * mari, loc. vb. r.: s-fea_i/ si-adræ mari. (s-a fæcut mare).

bagu * boe **, loc. vb. i: bâgæ boe baia feata! (liter.: a pus staturæ [= a crescut] destul fata!).

creøtere, s.f.vb. (crescut, s.n.vb) "faptul de a creøte" ∅ adæugare/ adaos, s.

criøteari (criø-tea-ri), s.f. (6a): va criøteari fitica. (trebuie crescutæ feti_a); → ti criøteari criscu multu feata/ aloatlu/ arâulu. (de crescut a crescut mult fata/ aluatul/ râul).

creøtet, -e, s.n. "vârful*♦ capului/ muntelui"; ∅ creastæ, s.f. "creøtetul capului/ muntelui"; ∅ vârf, s.n. "creøtet de munte" ∅ cucui, s.n.

creaøtitu, -i (creaø-titu, -/-ti-ti), s.n. (2): creaøtitlu di capu; � si-alinæ pi creaøtitu di munti (s-a urcat pe creøtetul muntelui); v a r. creaøticu, /-_i; FC: creaøtidu.

cârciliu, -uri (câr-ci-liu, /-li-uri), s.n. (1): si-adgudi tu cârciliu. (s-a lovit în creøtet); � cârciliulu a muntilui (creøtetul muntelui).

tâmpâ, -i (tâm-pâ, /-pi), s.f. (1): pi tâmpili a mun_âloru. (pe creøtetul mun_ilor).

creøtin, -æ, s.m.f., adj. "adept al creøtinismului" "om, bærbat/femeie" "creøtin, -æ" (adj.)

criøtinu, -¢i; -nâ, -ni (criø-tinu, /-ti¢i; /-ti-nâ, /-ni), s.m.f. (1,1), adj. (4a): elu-i criøtinu, ea-i uvreauâ/ turcalâ. (el e creøtin, ea e evreicæ [= de religie iudaicæ]/ turcoaicæ [= de religie musulmanæ]); � mutrea-_ di lucru, criøtine! (vezi-_i de treabæ, creøtine/ omule!); mi-aflai cu unâ criøtinâ-n cali. (m-am întâlnit cu o creøtinæ/ femeie-n cale); → adj.: mu•eari criøtinâ/ bârbatu criøtinu; � e x p r.: si-ncaci criøti¢i• i, Tur_i• i s-hârsescu! (se ceartæ creøtinii, turcii/ pægânii se bucuræ); v a r. ræsp.

"creøtini mul_i" ∅ creøtinætate, s.f. "aromân creøtin" (por. datæ de albanezi) ∅ aromân*, s.m.f.

crâøtinu, BATZ., 46: Nu cu coasa s-ta•e iarba,/ Ma cu foartica crîøtine! (nu cu coasa se taie iarba, dar cu foarfeca. creøtine!); v a r. , r a r: hriøtinu, CAR., Litgh., 41, VIII: tæ hriøtin• i _i suntu cu pisti ndre[a]ptæ. (pentru creøtinii ce sunt cu credin_æ dreaptæ); v a r. ræsp. crâøtinu.

criøtinami (criø-ti-na-mi), s.f. sg.t. (6a): avea criøtinami multâ la bisearicâ. (erau creøtini mul_i la bisericæ); v a r. crâøtinami.

gogâ *, s.m.: Arbineøi• i tur_â nâ §âcu goga¢i. (albanezii musulmani ne spun ~ ).

ciorbagiu

311

creøtina, vb. "a (se) face creøtin prin botez"

criøtine§u, -ari, -ai, -atâ (criø-ti-ne§u, /-na-ri, /-nai, /-na-tâ), vb. (4b) t/r: → t: îlu criøtiinæmu ¢iclu, îlu pâti§æmu. (l-am creøtinat pe cel mic, l-am botezat); → r: vi_inlu turculu s-criøtinæ. (vecinul turc[ul] s-a creøtinat); v a r. ræsp. crâøtine§u; øi, r a r:criøtinipsescu, vb. (4b).

creøtinare, s.f.vb. (creøtinat, s.n.vb.) "faptul de a (se) creøtina"

criøtinari (criø-ti-na-ri), s.f.vb. (6a): va criøtinari ayo¢ea ficiuriclu, câ-i lân§itu. (trebuie creøtinat repede copilaøul, cæ-i bolnav); → ti criøtinari s-cristinæ di multu. (de creøtinat s-a creøtinat de mult).

creøtinat, -æ , adj. "care s-a creøtinat"

criøtinatu, -_; -tâ, -ti (criø-ti-natu, /-na_; /-na-tâ, /-ti), adj. (4a): easti uvreu/ turcu criøtinatu . (este evreu/ turc creøtinat).

creøtinætate , s.f. "lumea creøtinæ"

criøtinâtati (criø-ti-nâ-ta-ti), s.f.sg.t. (6a): tutâ criøtinâtatea fa_i semnulu a cru_i•ei. (toatæ creøtinætatea face semnul crucii).

creøtinesc, -æ, adj. "de creøtin, referitor la creøtini"

criøtinescu, -eøti; -eascâ, -eøti (criø-ti-nes-cu, /-neø-ti; /-neas-câ, /-neø-ti), adj. (3a): ¢ilâ criøtineascâ (milæ creøtineascæ); cru_ea-i semnu criøtinescu. (crucea-i semn creøtinesc).

creøtineøte, adv. "într-un mod creøtinesc" "omeneøte" "cum se cuvine"

criøtineaøti (criø-ti-neaø-ti), adv.: si-aroagâ criøtineaøti. (se roagæ creøtineøte); � bânea§â criøtineaøti. (træieøte creøtineøte); � zbura criøtineaøti, nu aøi urâtu! (vorbeøte creøtineøte/ cum se cuvine, nu aøa urât!); v a r. crâøtineaøti.

creøtinism, s.m. "religie bazatæ pe învæ_æ- tura lui Hristos"

criøtinismu (criø-ti-nis-mu), s.m. sg.t. (1): criøtinismulu easti religia a Hristolui. (creøtinismul este religia lui Hristos); DN.

cretæ , s.f. ∅ tibiøir, s.n. cretonæ, -e , s.f. "_esæturæ de in imprimatæ"

cartoni (car-to-ni), s.f.sg.t. (6a): Gr. Aut.: fustani di cartoni cu lilici.(rochie de cretonæ cu flori).

cre_ , s.n. ∅ rid, s.n. ~ adj. ∅ cârlion_at, adj.

cri-cri , interj. (imitæ sunetul greierului) ∅ cirip-cirip!, interj.

_i_ir-vi_ir! (_i-_ir-vi-_ir), interj.: _i_irlu s-du_i tutâ §uua: _i_ir-vi_ir, _i_ir-vi_ir! (greierul o duce întruna: ~ , ~ !).

crimæ, -e, s.f. "ucidere ♦ , mæcel ♦ " "moarte provocatæ (de alt om/cutremur/foc etc.)"

funico, -a§ (fu-ni-co, /-ca§), s.m. (3): s-fea_i funico tu mun_â, vâtâmarâ nu-ø-câ_ oami¢i! (s-a fæcut [= a fost] crimæ/ mæcel în mun_i, au ucis nu øtiu câ_i oameni).

fonu (fonu), s.m.sg.t. (1): Gr. Aut.: Toma muri di fonu. (T. a murit de moarte nenaturalæ).

"pæcat ♦ " "omucidere, crimæ"

crimâ, -i (cri-mâ, /-mi), s.f. (1): crimâ mari s-nu lu-alaøi si si-nsoarâ! (mare pæcat sæ nu-l laøi sæ se însoare!); � SN: s-fea_i crimâ, îlu vâtâmarâ Costa! (s-a fæcut o crimæ, l-au omorât pe Costa!); i_i crimâ s-plâteaøti. (orice crimæ se plæteøte)

criminal, -æ, s.m.f. "care ucide/omoaræ, ucigaø" "criminal"

catili (ca-ti-li), adj. invar. (nu adv., cf. DDA, s.v): catili oami¢i suntu! (ræi / criminali oameni mai sunt!); r a r.

criminalu, -• i; -lâ, -li (cri-mi-nalu, /-na• i; /-na-lâ, /-li), s.m.f. (1,1), adj. (4a): Hitler fu ma marili [omu] criminalu di-tu istorie. (H. a fost cel mai mare [om] criminal din istorie); N.

crin, -i, s.m. "floare cu cupæ mare øi miros puternic" "crin"

crinu, cri¢i (crinu, cri¢i), s.m. (1): crinlu-i floari albâ, mari, ca cloputu, cu a¢iurizmâ muøatâ. (crinul este o floare albæ, mare, ca un clopot, cu miros frumos); bot.

zâmbacu, -_i (zâm-bacu, /-ba-_i), s.m. (1); id.; r a r.

ciocænitoare

312

crinolinæ , s.f. ∅ malacof, s.n. crintæ ∅ comarnic, s.n.

cristal, -e, s.n. "sticlæ perfect transparentæ øi incoloræ" "obiect de cristal" "voce de cristal etc." "sticlæ/obiect de cristal"

cristalu, -i (cris-talu, /-ta-li), s.n. (2): putiri di cristalu (pahare de cristal); limpidi ca cristallu.; boa_i di cristalu (voce de cristal); poet.: laclu di cristalu (lacul de cristal); CAR., Stih., 56: frân§âli di cristalu si-• i li minâ (frunzele de cristal sæ i le facæ sæ freamæte [sæ sune ca cristalul]); v a r. pop. crustalu.

bi• iuri, -i (bi-• iu-ri, /-• iuri), s.f. (6a); r a r; reg.

cristelni_æ, -e, s.f. "cazan ♦ pentru botez"

culimbithrâ, -i (cu-lim-bi-thrâ, /-thri), s.f. (1): ¢i_i• i-• i pâtea§â preftulu tu culimbithrâ. (pe cei mici îi boteazæ preotul în cristelni_æ).

criteriu ∅ principiu, s.n. critic, -i, s.m. "care face criticæ artisticæ"

criticu, -i (cri-ticu, /-tici), s.m. (1): G. Cælinescu fu mari criticu literaru românu. (G.C. a fost un mare critic literar român); N.

critica, vb. ∅ vorbi*, vb. "a judeca exagerat ceva/ pe cineva" "a bârfi ♦ " "a reproøa ♦ , a certa ♦" ∅ criticæ, s.f. "a analiza/critica/bârfi"

zburæscu*, vb. t: u zburæscu tu_. (o vorbesc/ criticæ/ bârfesc to_i).

câtiyursescu, -iri, -ii, -itâ (câ-ti-yur-ses-cu, /-si-ri, /-sii, /-si-tâ), vb. (4b) t: mi câtiyursi hi• i-mea câ nu • i-u crescu fumea•ea. (m-a criticat fie-mea cæ nu-i cresc copiii); � u-ari câtiyursitâ tutâ lumea. (a bârfit-o toatæ lumea); � mi câtiyurseaøti câ nu mi ducu si-u vedu. (îmi reproøeazæ/ mæ ceartæ cæ nu mæ duc s-o væd).

criticu, -ari, -ai, -atâ (cri-ticu, cri-ti-ca-ri, /-cai, /-ca-tâ), vb. (1a); id;N.

criticare, s.f.vb. (criticat, s.n.vb) "faptul de a critica/bârfi" "criticatul/bârfitul/ certatul"

zburari *, s.f.vb.: nu va zburari alantu. (nu trebuie criticat celalalt); → ti zburari-lu zburâ hoara tutâ. (de vorbit l-a vorbit tot satul).

câtiyurseari (câ-ti-yur-sea-ri), s.f.vb. (6a): câtiyursearea nu-i bunâ.(criticatul/ bârfa nu-i bun[æ]); → ti câtiyurseari va-lu câtiyursescu. (de criticat/ certat am sæ-l critic/ cert).

criticat, -æ , adj. "care este criticat"

câtiyursitu, -_; -tâ, -ti (câ-ti-yur-situ, /-si_; /-si-tâ, /-ti), adj. (4a): easti multu di multu câtiyursitu tatâ-su. (este foarte mult criti-

"bârfit" cat taicæ-su); � feata câtiyursitâ nu s-mâritâ liøoru. (fata bârfitæ nu se mæritæ uøor).

criticæ, -i , s.f. "cearta, reproø" "analizæ (a unei lucræri)"

câtiyurie, -i (câ-ti-yu-ri-e, /-rii), s.f. (6b): ¢i-agiungu ahâti câtiyurii.(îmi ajung atâtea critici/ reproøuri).

criticâ, -ci (cri-ti-câ, /-tici), s.f. (3): fea_i unâ criticâ bunâ la cartea alu N. Ø Tanaøoca. (a fæcut o criticæ bunæ la cartea lui N. Ø. T.); N.

crivat, -uri, s.n.; înv. "pat ♦ "

crivati, -æ_ (cri-va-ti, /-væ_), s.f. (6a): sta teasâ pi crivati/ doarmi pi crivati. (stæ întinsæ pe pat/ doarme pe pat).

ciorbagiu

313

crivæ_, s.n. "vânt rece* dinspre nord" "crivæ_, vânt rece, viscolitor"; ∅ viscoli, vb. "crivæ_, vânt de nord" ∅ chiciuræ, ger, s.f./n. "crivæ_"

ara_ili *, s.m.sg.t. art.: bati ara_ili [vimtulu a_elu ara_ili]. (bate recele [vântul cel rece]).

turinu, -uri (tu-rinu, /-ri-nuri), s.n. (1): bati turbatlu turinu. (bate turbatul crivæ_); (post-verbal de la înturinâ "a viscoli"?; v. DDA,s.v.).

seaviru (sea-viru), s.n. sg.t. (1): seavirlu bati/ øuirâ/ aurlâ, _â pitrundi tu oasi. (crivæ_ul bate/ øuieræ/ urlæ, î_i pætrunde prin oase); v a r. _eafiru (< bg., "vânt nordic", influen_at de _eafi < gr., "chiciuræ ♦, ger mare").

viriu (vi-riu), s.m.; (?); (cf. DDA, s.v.). crizæ, -e, s.f.;∅ chesat, s.n. "stare acutæ în evolu_ia unei societæ_i/boli"

crizâ, -i (cri-zâ, /-zi), s.f. (1): crizâ economicâ/ politicâ/ socialâ; �crizâ di inimâ/ di stumahi (crizæ de inimæ/ de stomac); N..

croambæ , s.f. ∅ cartof, s.m.

croat, -æ, s.m.f., adj. "locuitor din Croa_ia" "specific Croa_iei"

Croatu, -_; -tâ, -ti (croatu, croa_; croa-tâ, /-ti), s.m.f. (1,1), adj. (4a): → s.: Croa_• i bânea§â tu Croa_ie. (croa_ii træiesc în Croa_ia); → adj.: cânti_ili croati nu un§escu totâna cu sârbeøtili.(cântecele croate nu seamænæ întotdeauna cu cele sârbeøti); N.

crocant, -æ, adj. "aliment care cræn_æne în guræ" "plæcintæ ♦ crocantæ, cu foi multe, margini înalte øi ræsucite, foarte bine coaptæ"

câr_ânosu, -oøi; -oasâ, -oasi (câr-_â-nosu, /-noøi; /-noa-sâ, /-si), adj. (4a): câlcâ¢iu di pâni câr_ânosu/ pitâ câr_ânoasâ (coltuc de pâine crocant/ plæcintæ crocantæ).

câr_âcoa¢i , ~ (câr-_â-coa-¢i, ~ ), adj. f. (3d): adrai unâ câr_âcoa¢i! (am fæcut o [plæcintæ] crocantæ!); v a r. pl. câr_âco¢i, BATZ., 40: Va si øtie s-facæ pite,/ Øtii, di-a_eale, cîr_îco¢i. (trebuie sæ øtie sâ facæ plæcinte, øtii, dintr-acelea, crocante:[Tache Papahagi traduce "rumenite" în edi_ia BATZ., øi "plæcintæ care trosneøte" în DDA, s.v.]); (aici, pl. în -o¢i este cerut de rimæ, iar cuvântul este onomatopeic, < câr_-câr_).

crocodil, -i, s.m. "reptilæ acvaticæ uriaøæ"

crocodilu, -• i (cro-co-dilu, /-di• i), s.m. (1): crocodillu bânea§â tu locuri øi-tu api caldi. (crocodilul træieøte în locuri/ zone øi în ape calde); v a r. reg. crucudhilu; zool.; N.

croi , vb. "a tæia un material pentru a face din el haine" "a proiecta/concepe" "a-øi croi drumul în

cruescu, -iri, -ii, -itâ (cru-es-cu, /-i-ri, /-ii, /-i-tâ), vb. (4b) t: cusâtorlu/ araftulu crueaøti øi coasi stra¢i. (croitorul croieøte øi coase straie/ haine).; � aøi u cruirâ casa, aøi iøi. (aøa au croit-o/ conceput-o casa, aøa a ieøit); � mi cruirâ aestâ, aestâ escu! (m-au croit [= conceput] asta, asta sunt!); fig.: � nu øi-u crui ghini calea di banâ. (nu øi-a croit

via_æ/soarta" "a-i croi/trage o palmæ"

bine drumul în via_æ); soartea øi-u crueaøti omlu singuru. (soarta øi-o croieøte omul singur); � va-• i cruescu unâ! (am sæ-i croiesc/ dau una!).

croialæ, -i, s.f. "croi, tæieturæ a hainelor"

cruiturâ, -i (cru-i-tu-râ, /-turi), s.f.vb. (1): ari cruiturâ bunâ paltolu.(are croialæ bunæ paltonul).

croire , s.f.vb. (croit, s.n.vb) "faptul de a croi"

crueari, [-eri ] (cru-ea-ri, [/-eri]), s.f. (vb), (6a): → s.f.: §a_i misuræri øi-unâ crueari. (zece mæsuræri/ mæsuraturi øi un croit); →s.f.vb.: va crueari pân§a/ ficiorlu aestu.. (trebuie croitæ pânza/ croit bæiatul æsta); ti crueari u cruii. (de croit am croit-o).

ciocænitoare

314

croit, -æ , adj. "care a fost croit" "conceput ♦"

cruitu, -_; -tâ, -ti (cru-itu, cru-i_; cru-i-tâ, /-ti), adj. (4a): stra¢ilu ghini cruitu cadi ghini. (straiul/ îmbræcæmintea bine croit[æ] cade bine); � aøi-i cruitu nâsu! (aøa-i croit el!).

croitor, -easæ , s.m.f. "bærbat/femeie care croieøte øi coase haine" "nevasta croitorului" ∅ [a-la-franga]*, adv. "croitoreasæ" (cf. RL modistæ, dar nu: "care face pælærii")

cusâtoru, -i; -oari, - ~ (cu-sâ-toru, /-tori; /-toa-ri, ~ ), s.m.f. (1,9): tatâ-su-i cusâtoru. (tatæ-su-i croitor); v a r. FC cusoru; r a r.

araftu, -_â; arâftoa¢i, ~ (a-raf-tu, /-_â; a-râf-toa-¢i, ~ ), s.m.f. (1,9): araftulu crueaøti øi coasi, arâftoa¢ea coasi/ adarâ mâcari. (croitorul croieøte øi coase, croitoreasa coase/ face mâncare); �frâncu-araftu (croitor modern, de modæ 'a-la-franga*').

mudhistrâ, -i (mudhis-trâ, /-tri), s.f. (1): mudhistra easti ea arâftoa¢i, ma nu-i øi mu•earea a araftului. (modista [= croitoreasa] este croitoreasæ, dar nu-i øi nevasta croitorului).

croitorie, -i , s.f. "meseria/ atelierul croitorului" "a merg la croitor[ie]"

arâftlâchi. -i (a-râf-tlâ-chi. /-lâchi), s.f. (6a): � arâftlâchea-i zânati curatâ. (croitoria-i meserie curatæ); � ari multi arâftlâchi tu pulitia a noastrâ. (sunt multe croitorii în oraøul nostru); � mi ducu la araftu. (mæ duc la croitor[ie]).

crom, s.n. "metal cenuøiu dur"

cromu (cromu), s.n. sg.t. (1): citæ•i dati cu cromu pisuprâ. (furculi_e date cu crom/ cromate); N; (cf. RL).

cromaticæ ∅ culoare, s.f. crop , s.n. (în e x p r. a da în crop [= în clocot ♦ /fiert ♦ ] øi uncrop, ambele reg)

cropu (cropu), s.n.sg.t. (1): apa easti caldâ cropu. (apa este caldæ [în] crop); → loc. vb.: alas-u apa s-da un-cropu. (las-o apa sæ dea un/ în crop).

croøeta , vb. ∅ croøetæ, s.f. croøetæ, -e, s.f. "andrea scurtæ cu cârlig* la vârf" "jeteu" ∅ aruncæturæ**, s.f. "croøetæ" "croøetæ pentru împletit plase"; ∅ sægeatæ*, s.f.

cârligu *, s.n.: adaru/ lucre§u/ împlâtescu tanteli, fusti di lânâ, cu cârliglu/ cu vilunachea: cu unâ arucâturâ** iasi ¢iclu ciciuruøu, cu doauâ i trei arucâturi iesu analtili. (fac/ lucrez/ împletesc dantele, fuste de lânæ cu cârligul/ croøeta: cu un jeteu iese picioruøul cel mic, cu douæ sau trei ies cele înalte).

vilunachi, -æchi (vi-lu-na-chi, /-næchi), s.f. (6a); v. supra. sâitâ *, s.f.: adaru file piscârescu cu sâita. (fac fileu pescæresc cu sægeata/ croøeta specialæ).

[crru-crru ], interj. (imitæ zgomotul fæcut de porumbei)

crru-crru, interj.: PERD., 62: Hrisusit purung: "crru-crru!" (aurit/ minunat porumbel: 'crru-crru'); FC (purung pentru purumbu, refæcutæ de autor eronat din pl. purunghi).

ciorbagiu

315

cruce, -i, s.f. "simbolul creøtinismului" "cruce-obiect din diferite materiale" "centru al boltei cereøti" "mijlocul spatelui" "a face crucea" "frate de cruce" "vizitæ prea scurtæ" "a-i pune crucea/ a considera pierdut" "a jura pe cruce"

cru_i, -i (cru-_i, cru_i), s.f. (6a): semnulu a cru_i•ei (semnul crucii); cru_i di lemnu/ cheatrâ/ heru/ asimi/ malamâ (cruce de lemn/ piatræ/ fier/ argint/ aur); CAR., Litgh., 35, III: [Doamne,] ti fi_eøæ razie _i s-ti scoli pi cru_i. ([ ~ ,] ce ai consim_it sæ te scoli/ urci pe cruce); cipanili øi-adra unâ cru_i pi frâmti, ta s-nu li-aca_â Tur_i• i. (~ [aromânce din Bulgaria] îøi fæceau o cruce pe frunte, ca sæ nu le prindæ turcii); � luna tricu di cru_i. (luna a trecut de centrul boltei cereøti); � mi doari tu cru_i. (mæ doare la mijlocul spatelui); → loc. vb.: tu_ criøti¢i• i facu cru_ea. (to_i creøtinii fac crucea); � e x p r.: s-fea_irâ fra_ di cru_i. (s-au fæcut fra_i de cruce); tricuøi ca preftulu cu cru_ea. (ai trecut [pe la noi] ca preotul cu crucea/ cu botezul [= ai stat prea pu_in]); � bagâ-lâ cru_ea a pâra§loru! (pune-le cruce [sic!] banilor [= uitæ-i, i-ai perdut!]); � juræm.: ia, [giuru] pi cru_i, ma s-ti-arâdu! (uite, [jur] pe cruce, dacæ te mint [= cæ nu te mint]!); pi cru_ea-mea! ([mæ jur] pe crucea mea!); FC câru_i.

cruci, vb. "a-øi face* ♦ crucea" "a face semnul crucii" "a se mira tare de ceva"

facu * cru_ea, vb. r D: î¢i feciu cru_ea. (mi-am fæcut crucea). încru_escu, -iri, -ii, -itâ (în-cru-_es-cu, /-_i-ri, /-_ii, /-_i-tâ), vb. (4b) r: � încru_ea-ti cându ve§ omu-aræu, dracu! (cruceøte-te/ fæ-_i semnul crucii când vezi un om ræu, un drac!); � mi-ncru_ii cându vi§ui _i urâtu easti. (m-am crucit când am væzut ce urât este); v a r. ancru_escu/ cru_escu.

crucifica , vb. "a ræstigni pe cruce" "a încruciøa mâinile" "a se încruciøa ♦ (drumuri/ dorin_e/ idei)" "a ræstigni pe cruce"

încru_i•e§u, -ari, -ai, -atâ (în-cru-_i-•e§u, /-•ea-ri, /-•eai, /-•ea-tâ), vb. (1b) t/r: lu-ncru_i•earâ Hristolu, îl-bâgarâ pi cru_i. (l-au crucificat pe H., l-au pus pe cruce); � li-ncru_i•eai mâ¢ili ø-mutreamu _i-adarâ. (mi-am încruciøat mâinile øi priveam ce fac); � aclo iu si-ncru_i•ea§â cæ•iurili. (acolo unde se încru_iøeazæ cæile/ drumurile); � fig.: vrerili, minduirili i ideili a noastri si-ncru_•ea§â di multi ori. (vrerile/ dorin_ele/ iubirile, gândurile sau ideile noastre se încru-ciøeazæ de multe ori).

stâvrusescu, -iri, -ii, -itâ (stâ-vru-ses-cu, /-si-ri, /-sii, /-si-tâ), vb. (4b) t/r: îlu stâvrusirâ Hristolu. (l-au ræstignit pe Hristos); reg.

crucificat, -æ, adj. "care este pus pe cruce, ræstignit" "mâini/drumuri/gânduri încruciøate" "crucificat, ræstignit"

încru_i•eatu, -_; -tâ, -ti (în-cru-_i-•eatu, /-•ea_; /-•ea-tâ, /-ti), adj. (4a): MUR., 15: Ved încru_i•atæ Soia-¢i ca Hristolu (væd ræstignit neamul [meu] ca pe Hristos); � poet., PREFTI, 5: meru-ncru_i•eatu pi hlamburâ. (mær crucificat pe flamuræ [= 3 mere, în cele 3 col_uri ale crucii/ steag de nuntæ; obicei la aromânii din Bulgaria]); � cu mâ¢ili-ncru_i•eati. (cu mâinile-ncruciøate).

stâvrusitu, -_; -tâ, -ti (stâ-vru-situ, /-si_; /-si-tâ, /-ti), adj. (4a): stâtea ca stâvrusitu tesu pi crivati. (stætea ca ræstignit întins pe pat); reg.

cruciø , adv. "în mod încruciøat" (despre privire/pozi_ia picioarelor etc)

încru_iøu (în-cru-_iøu)/ încru_iøalui (în-cru-_i-øa-lui), adv.: mutreaøti-ncru_iø[alui]. (priveøte cruciø); øadi-n-padi cu cicioarili-ncruciøalui. (stæ pe jos cu picioarele cruciø/ turceøte); øi:cruciø[alui].

"a sta pe jos cu picioarele încruciøate/turceøte"

stavruta (sta-vru-ta), adv.: øadi pi duøechi stavruta. (stæ pe saltea cu picioarele cruciø).

cruciuli_æ, -e , s.f. "cruce micæ"

cru_icâ, -_i (cru-_i-câ,/-_i), s.f. (1): cru_icâ di malamâ/ asimi ti bâgari di guøi. (cruciuli_æ de aur/ argint de pus la gât); dim.

ciocænitoare

316

crud, -æ, adj. "prea tânær (ca vârstæ)" ∅ proaspæt, adj. " ~ " ∅ moale*, adj. "nefiert♦ / necopt ♦" (despre carne, alimente) ∅ viu*, adj. ∅ cleios, adj. "ræu* ♦ la suflet, crud"

crudu, -§; -dâ, -di (crudu, cru§; crudâ, /-di), adj. (4a): ficiorlu-i ninga crudu, nu-i ti du_eari la lucru. (bæiatul e încæ crud/ tânær, nu-i de dus la lucru).

arudu *, adj.: feata-i arudâ, nu-i ti mârtari. (fata-i crudæ, nu-i de mæritat).

yiu *, adj.: carnea nu s-mâcâ yie, nifriptâ/ niheartâ. (carnea nu se mænâncæ crudæ, nefriptæ/ nefiartæ); cucotlu/ pânea armasi yiu/ yie, nihertu/ nicoaptâ. (cocoøul/ pâinea a ræmas crud/ crudæ, nefiert/ necoaptæ).

aræu*, adj.: easti omu aræu, sân§ili _-lu su§i! (este om ræu/ crud, sângele _i-l suge!).

crumpenæ, -e , s.f. "cartof ♦ "

combaru, -i (com-ba-ru, /-ri), s.n. (2): cipa¢i• i §âcu 'combari' ti patati. (aromânii din Bulgaria zic ' ~ ' pentru cartofi); v a r. f. pl. cumpire (cf. DDA, s.v.: cf. bg. kompiru, sb. krompir < germ. Grundbirne; DEX: < sb. krumpir).

crunta ∅ încrunta, vb. crunt ∅ ræu, adj. crupæ, -e , s.f. "partea dinspre coadæ la animale mari" "muøchii laterali de sub talie (la om)" "crupa dintre versante" "mijlocul calului"

câpu• iu, -i (câ-pu• iu, /-pu-• i), s.n. (2): îlu bâgæ ficiorlu pi câpu•ea a callui. (l-a pus pe bæiat pe crupa calului); � u doru câpu• ili maia. (o dor crupele pe bunica); � u-ari mesea unâ cu câpu•ea. (îl are mijlocul una cu crupa [= otova, færæ talie]); � n-alinæmu pi câpu•ea di munti. (ne-am urcat pe crupa muntelui).

curmâreauâ, -ei (cur-mâ-rea-uâ, /-rei), s.f. (5): curmâreaua-i mesea a callui. ( ~ este mijlocul calului).

crustæ ∅ nod, s.n. cruøin, -i, s.m. (cruøân?) "arbust (scoar_æ laxativæ)"

soarbâ, -i (soar-bâ, /-bi), s.f. (1): coaja di soarbâ-i bunâ ti capsi. (coaja de cruøin e bunæ pentru constipa_ie).

cru_a ∅ ierta, ∅ îngriji, ∅ feri, vb.

cu , prep. indicæ: "instrument" "asociere" "apartenen_æ" "însuøire" "con_inut" "timp" "rela_ie" "asemænare"

cu, prep: ta•iu pânea cu câ_utlu. (tai pâinea cu cu_itul); � mi ducu Paris cu avionlu. (mæ duc la P. cu avionul); � vini cu fumea•ea la noi. (a venit cu copiii/ familia la noi); � mama cu tata nu u voru mu•eari-mea. (mama cu tata nu o vor [= iubesc] pe nevasta-mea); si-au ca câtuøa cu øoariclu. (se au ca pisica cu øoarecele); �pâpu_â cu tâcuni analti. (pantofi cu toc înalt); � featâ cu hari.(fatæ cu har); � tingire cu mâcari (crati_æ cu mâncare); � nu yini cu a¢i• i. (nu vine cu anii); � easti yeatru maøi cu numa. (este doctor numai cu numele); � •ea-lu ficiorlu cu buna! (ia-l pe bæiat cu binele!); � un§eaøti cu mini. (seamænæ cu mine); → loc. prep. di cu : aca_u aloatlu di cu searâ. (fac

"de cu" (temporal) aluatul de cu searæ); mi sculai di cu noapti. (m-am sculat de cu noapte).

cuar_, -uri, s.n. "bioxid natural de siliciu"

yealopitrâ, -i (yea-lo-pi-træ, /-tri), s.f. (1); geol.; r a r. cuar_u, -uri (cuar-_u, /-_uri), s.n. (1); geol.; N.

ciorbagiu

317

cub, -uri, s.n. "pætrat ♦ , carou ♦ , motiv geometric" "corp geometric cu øase fe_e egale între ele"

cubæ, -a§ (cu-bæ, /-ba§), s.m. (3): Gr. Aut.: chilimi cu cuba§. (chilim/ covor cu cuburi/ pætrate); SN: unu cubæ di zahari/ supâ.(un cub de zahær/ supæ); (neat. DDA).

cubu, cuburi (cubu, cu-buri), s.n. (1): cublu ari øasi fa_â cu mær§i¢i iøa/ egali. (cubul are øase [supra]fe_e cu margini egale); geom.; N.

cubanez, -æ, s.m.f., adj. "locuitor din Cuba" "specific Cubei"

Cubanu, -¢i; -nâ, -ni (cu-banu, /-ba¢i; /-ba-nâ, /-ni), adj. (4a): Cuba¢i• i bânea§â tu insula Cuba. (cubanezii træiesc în insula C); → adj.: romu cubanu (rom cubanez); N.

cuc, -i, s.m. "pasære ce nu-øi cloceøte/ creøte puii" "(om) singur" "singur" ∅ cobe, s.f.

cucu, cu_i (cucu, cu_i), s.m. (1): cuclu-i pu• iu _i nu-øi creaøti pu• i• i. (cucul e o pasære ce nu-øi creøte puii); � armasi cucu [= singuru]. (a ræmas cuc [= singur]); � ast⧠ari cucu, easti pi buna.(astæzi are cuc, este în toane bune); (v. øi: cocoø : ari cucotu "are curaj").

cobu (cobu), s. invar.: PAP., Lit., 773: Cît trâ pangu: "Cob se-armînæ." (cât despre pæianjen: "cuc sæ ræmânæ"); ? ; r a r.

cucæ, -i, s.f. "bonetæ, tichie" ∅ fes, s.n.

cucu, cu_i (cucu, cu_i), s.m. (1): bârba_• i _i u-alâsarâ câciula, bagâ pi capu cu_i. (bærba_ii ce au læsat [= nu mai poartæ] cæciula pun pe cap cuci); (cf. DDA, s.v).

cuceri ∅ lua, învinge, vb. cucernic, -æ , adj. "pios, evlavios"

thriscu, -chi; -câ, -chi (thris-cu, /-chi; /-câ, /-chi), adj. (3a); reg.; (?); (cf. DDA, s.v).

cucu! , interj. (imitæ cântecul cucului la jocuri de copii)

cucu! (cu-cu!), interj.: cuclu cântâ: cucu, cucu!; � ficiori• i §âcu 'cucu!' cându si-agioacâ ascumtarea ø-iesu di-ascuchi. (copiii zic 'cucu!' când se joacæ de-a v-a_i ascuns øi ies de scuipæ).

cucui, -e , s.n. "umflæturæ pe cap" "mo_ de pasære"; "vârf ♦ de munte, creastæ ♦ " "gogoaøæ ♦ a viermelui" "cucui pe cap/ frunte" "ghemotoc mic de lânæ" ∅ glon_ (de câl_i, pentru puøcoace)"

cucu• iu, -i (cu-cu• iu, /-cu-• i), s.n. (2): øi-adræ cucu• iu-n capu. (øi-a fæcut cucui în cap); � gâ• inâ cu cucu• iu pi capu. (gæinæ cu mo_ pe cap); � pi unu cucu• iu di munti (pe un cucui de munte); �scutemu cucu• i di yer¢i. (scoatem gogoøi din viermi [de mætase]).

ciumbâ, -i (cium-bâ, /-bi), s.f. (1): mi-agudii øi-¢i iøi unâ ciumbâ pi frâmti. (m-am lovit øi mi-a ieøit un cucui pe frunte); lâna-i tutâ ciumbi! (lâna-i toatæ ghemotoace!); v a r. FC giumbâ.

cucuiat, -æ, adj. "mo_at (despre pæsæri)"

cucu•eatu, -_; -tâ, -ti (cu-cu-•eatu, /-•ea_; /-•ea-tâ, /-ti), adj. (4a): gâ• inâ/ sfurlâ cucu•eatâ (gæinæ/ sfârleazæ cucuiatæ).

cucurigu! , interj. (imitæ cântul cocoøului) (imitæ cântul cocoøelului) ∅cotcodac! (pentru gæini)

cucuricu! (cu-cu-ri-cuuu!), interj.: cucotlu fa_i cucuricuuu! câ-câ-câ-câ! (câ-câ-câ-câââ!), interj.; id. chi-chi-chi-chi! (chi-chi-chi-chiii!), interj.: cucuticilu fa_i chi-chi-chi-chiii!.

cucuruz ∅ porumb, s.m. ∅ frigæruie, s.f. ∅ con (de brad), s.n.

cucutæ, -e, s.f. "plantæ otrævitoare" "a se face cri_æ/beat tun"

cucutâ, -i (cu-cu-tâ, /-ti), s.f. (1): CAV., 352: cucutæ; cucuta easti virdea_â toapsicâ/ fârmâcoasâ. (cucuta este verdea_æ/ plantæ otræ-vitoare); � s-fea_irâ cucutâ di beari. (s-au fæcut cucutæ de bæut); bot.

cucuvea, -le , s.f. "pasære de noapte mai micæ decât bufni_a ♦ "

cucuveauâ, -ei (cu-cu-vea-uâ, /-vei), s.f. (5): cându cântâ cucuveaua pi casâ, moari omu. (când cântæ cucuveaua pe casæ, moare un om); reg.; øi cucumeafcâ, reg..

ciocænitoare

318

cufær, -e , s.n. "geamantan, valizæ ♦ pentru bagaje" "cufær; ladæ ♦ ; lædi_æ" "lædi_æ ♦cu capac, casetæ"; ∅ ladæ, s.f. "cufær"

baulâ, -i (ba-u-lâ, /-li), s.f. (1): baula-i vali_â mari. (cufærul e o valizæ mare); reg.

casonâ, -i (ca-so-nâ, /-ni), s.f. (1): adusi unâ casonâ cu sticli di yinu. (a adus o lædi_æ cu sticle de vin); bagâ auuâli ti casoni(pun strugurii în cufere/ læzi); reg.

caselâ, -i (ca-se-lâ, /-li), s.f. (1): _âni pâra§• i tu caselâ. (_ine banii în cufær[aø]); v a r. haselâ; reg.

mâlathâ, -æthi (mâ-la-thâ, /-læthi), s.f. (3): stra¢i noauâ tu mâlathâ. (straie/ haine noi în cufær); reg. (cf. DDA, s.v).

[cufoare ], s.f. "diaree, deranjament la stomac" "a-l apuca/tæia diareea" "diaree"

cufoari, -ori (cu-foa-ri, /-fori), s.f. (6a): ari cufoari, • i si-asparsi stumahea. (are diaree, i s-a stricat stomacul); u lau maea di cufori. (o spæl pe bunica de ~ [pl.]); → mi-acâ_æ/ mi tâ•e unâ cufoari! (m-a apucat/ tæiat o ~ !); � e x p r.: escu aspartâ la stumahi (sunt stricatæ la stomac); curâ di elu tilu. (curge din el cep! [= ca din cep]).

tartacuti (tar-ta-cu-ti), s.f.sg.t. (6a): mi-acâ_æ/ lo/ tâ•e unâ tartacuti! (m-a apucat/ luat/ tæiat o diaree!); reg.

cufunda, -are, -at ∅ afunda, -are, -at

[cufurealæ ], s.f. "diaree"

cufurealâ, -e• i (cu-fu-rea-lâ, /-re• i), s.f. (3); id.; v a r. ræsp. cufârealâ.

cufuri, vb. "a murdæri de diaree pe cineva/ a avea diaree" "a face pe el de fricæ" "a ieøi ♦ afaræ/a-l scoate♦ afaræ/a-l stræbate ♦ / a-l trece ♦" " ~ "; ∅ urdina*, vb. ""a umbla ♦ (la closet)" "a desface*♦, a avea diaree"

cufurescu, -iri, -ii, -itâ (cu-fu-res-cu, /-ri-ri, /-rii, /-ri-tâ), vb. (4b) t/r: → t: u cufuri ficiuriclu. (a cufurit-o [= a murdærit-o de 'cufoare'] bæie_elul); → s-cufuri maia pi nâsâ/ tu zmeani. (s-a cufurit maia pe ea/ în izmene/ chilo_i); � s-cufureaøti tu zmeani [di fricâ]. (se cufureøte în izmene [de fricæ]); v a r. ræsp. cufârescu.

� e x p r. vb.: iesu nafoarâ/ ( mi, ti, îlu, u) scoati nafoarâ/ strâbati/ trea_i (ies afaræ/ < mæ, te, îl, o > scoate afaræ/ stræbate/ trece).

urdinu *, vb. unipers. t: mi urdinâ oarâ di oarâ. (mæ trece ceas de ceas/ mereu).

spriimnu, -ari, -ai, -atâ (spri-im-nu, spri-im-na-ri, /-nai, /-na-tâ), vb. (1) r: tutâ §uua mi spriimnu. (toatæ ziua umblu/ mæ cufuresc).

surdisescu *, vb. t: mi surdiseaøti. (mæ trece/ desface prea mult).

cufurire , s.f.vb. (cufurit, s.n.vb) "faptul de a se cufuri" "ieøire♦/scoatere ♦ afaræ, stræbatere ♦ , trecere ♦ " "trecere, umblare ♦ , desfacere♦ "

cufureari (cu-fu-rea-ri), s.f.vb. (6a): nu-ascâpai di cufureari. (n-am scæpat de cufurire/ -rit); → ti cufureari nu s-ma cufureaøti. (de cufurit nu se mai cufureøte); v a r. cufâreari.

� e x p r.: iøeari nafoarâ/ scuteari nafoarâ/ strâbâteari/ tri _eari : (ieøire afaræ/ scoatere afaræ/ stræbatere/ trecere), id.

urdinari, spriimnari, surdiseari, s.f.vb., id.

cufurit, -æ , adj. "care s-a cufurit" "fæcut pe el (de fricæ)"

cufuritu, -_; -tâ, -ti (cu-fu-ritu, /-ri_; /-ri-tâ, /-ti), adj. (4a): easti cufâritâ tu zmeani [di-alihea i di fricâ]. (este cufurit în izmene [de-adeværat sau de fricæ]); v a r. ræsp. cufâritu.

"care are/a avut diaree" ∅ desfæcut*, adj.

surdisitu* , adj. : hiu surdisitu. (sunt desfæcut [la stomac], am diaree).

ciorbagiu

319

[cufuros, -æ ], adj. "care are des scaune moi" "fricos; laø"

cufurosu, -oøi; -oasâ, -oasi (cu-fu-rosu, /-roøi; /-roa-sâ, /-si), adj. (4a): ¢iclu lu-au multu cufurosu. (pe cel mic îl au [= cel mic este] foarte cufuros [= are scaune moi]); � hai, cufuroasæ, yinu câ nu ti mâcâ vârnu! (hai, fricoaso, vino, cæ nu te mænâncæ nimeni!); v a r. ræsp. cufârosu.

cugeta, -are, -at ∅ gândi, -ire, -it ∅ în_elege, -ere, în_eles

cui, -e, s.n. "piesæ ascu_itæ din metal/ lemn, care se bate în zid etc); "cui pe cui se scoate" "cui (de orice mærime)" ∅ piron*, s.n. "nehotærâre" "cui cu floare mare; blacheu" "cui mic cizmæresc" "cui mare, caia ♦ " ∅ gævozd*, s.n.

cu¢iu, -i (cu¢iu, cu-¢i), s.n. (2): 'cu¢iu' easti zboru latinescu. (cui este cuvânt latinesc); � fig.: î¢i hipsi un-cu¢iu-n inimâ. (mi-a înfipt un cui în inimæ); � e x p r.: zurlulu tutu zurlu lu-adu_i-n cali! (pe nebun tot un nebun îl aduce pe cale [calea cea bunæ]/ cui pe cui se scoate).

penurâ *, s.f.: cuøciuglu-lu bâturâ cu penuri. (coøciugul l-au bætut în cuie); � fig.: penurâ tu inimâ (cui în inimæ); � e x p r. Gr. Aut.: ø-tini, ca a_ea cu penura [tu cicioru: u durea, ma nu u scutea]! (øi tu, ca aceea cu cuiul [în picior: o durea, dar nu-l scotea]!).

prochiu, -i (prochiu, prochi), s.m. (1): asunâ prochi• i pi câldârâmi. (ræsunæ cuiele/ blacheurile pe caldarâm); v a r. proachi, prochi, s.f.

civie, -i (ci-vi-e, /-vii), s.f. (6b): î¢i bâtu pâpugilu-ndoauâ civii, câ-¢i si disfea_i pâpu_a. (mi-a bætut papugiul/ cizmarul câteva cuie, cæ mi s-a desfæcut pantoful); v a r . _ivie.

guvojdu *, s.n.: guvojdulu easti penurâ mari. (gævozdul este cui mare).

cuib, -uri , s.n. "adæpost pentru pæsæri mici"; "sælaø/culcuø pentru animale" "locuin_æ/sælaø (pentru om)" "gropi mici pentru sædit plante"

cuibu, -uri (cu i-bu, /-buri), s.n. (1): cuclu/ lândura sta tu cuibu. (cucul/ rândunica stæ în cuib); � DAN., 118: ... luplu, ursulu, ..., vulpea cændu esu de tru cuibu. (lupul, ursul, ..., vulpea, când ies din cuib); � cathi omu cu cuibulu-a lui. (fiecare om cu cuibul lui); �lâ si-asparsi cuibulu-a furiloru. (li s-a stricat cuibul ho_ilor); � adrai cuiburi ti _ipi_i/ lilici. (am fæcut cuiburi pentru cepu_e/ flori).

cuibar, -e, s.n. "loc pentru ouatul pæsærilor de curte" "oul-semn læsat în cuib" " ~ , ou-cuibar" ∅ culcuø*, s.n.

cuibaru, -i (cui-baru, /-ba-ri), s.n. (2): gâ• ina fea_i ou tu cuibaru.(gæina a fæcut ou în cuibar); � fârâ cuibaru nu oauâ gâ• ina. (færæ ou-cuibar nu se ouæ gæina); v a r. Gr. Aut.: cubairu, -i.

fo• iu, -i (fo• iu, fo• i), s.m. (1): gâ• ina nu oauâ fârâ fo• iu tu fu•eauâ.(gæina nu ouæ færæ ou-cuibar în culcuø).

cuier, -e, s.n. "suport de agæ_at haine" ∅ cui*, s.n. ∅ særcinar, s.n. "cuier, portmantou"

cu¢iu *, penurâ *, s.: pâpâ¢i• i a noøtri li spin§ura stra¢ili di cu¢iu/ penurâ i di i_i spin§urâtoari : lemnu, creangâ etc.. (stræmoøii noøtri le atârnau hainele-n cui sau de orice 'spânzurætoare': lemn, creangæ etc).

portmanto, -a§ (port-man-to, /-ta§), s.m. (3): stra¢ili, tu casi moderni, si spin§urâ pi portmanto. (hainele, în case moderne, se atârnæ pe portmantou); (< gr. πορ µαντω < fr. portemanteau); N.

cuiøor, -e, s.n. "cui mic"

pinurici, -i (pi-nu-ri-ci, /-rici), s.f. (6a): ¢i-intræ unâ pinurici tu cicioru. (mi-a intrat un cuiøor în picior); øi: pinuricâ; dim.

ciocænitoare

320

culæ, -e, s.f. "castel ♦ înalt, turn ♦ "

culâ, -i (cu-lâ, /-li), s.f. (1): COD., 71b: nîs are unæ culæ analtæ. (el are o culæ înaltæ); � si-nc• isi tu culâ, ca ermâ. (s-a închis în culæ, ca o pustnicæ); v a r. aculâ; FC: agu lâ.

culca, vb. "a se întinde pentru somn/ odihnæ" "a (se) culca" ∅ bæga*, vb. "a avea raport sexual" "a se culca pe burtæ" "a se culca"; ∅ apune*,vb. ∅ rostogoli**, vb. "a se culca pu_in" ∅ îndoituræ*, s.f.

culcu, -ari, -ai, -atâ (cu l-cu, cul-cai, /-ca-ri, /-tâ), vb. (1a) t/r: → t: î• i culcai ¢i_i• i. (i-am culcat pe cei mici); → r: s-culcâ cu gâ• i¢ili.(se culcæ cu gæinile); r a r; (în Gr. Aut.: necunoscut; v. DDA, s.v).

bagu *, vb. t/r: → t: bagâ-u fitica! (culc-o feti_a!); � mi bagu di cu searâ, nu stau amânatu. (mæ culc de cu searæ, nu stau târziu); �mi bagu maøi cu niveasta. (mæ culc numai cu nevasta); mu•eari-sa s-bagâ cu tu_ câ¢i• i [= easti aspartâ]. (nevastæ-sa se culcæ cu to_i câinii [= este stricatæ]); � e x p r.: bagâ-ti pi din_â s-ti frecu! (culcæ-te pe din_i [= burtæ] sæ te frec/ frec_ionez!); (cel mai ræsp. vb. pentru 'a (se) culca').

apunu *, mi-arucutescu **, vb.: câtu aveamu apusâ/ arucutitâ øi-mi sculæ sor-mea. (cât mæ culcasem/ trântisem øi m-a sculat soræ-mea).

���� e x p r.: î¢i •eau dhipla (mæ arunc în pat pu_in [lit: 'îmi iau îndoitura* ' < a pæturii/ a cergii >]).

culcare, s.f.vb. (culcat, s.n.vb) "faptul de a se culca" ∅ bægare*, s.f.vb.

culcari (cul-ca-ri), s.f.vb.: vini oara ti culcari (a venit ora de culcare); (în Gr. Aut.: necunoscut; v. DDA, s.v).

bâgari* (bâ-ga-ri), s.f.vb. (6a): ; va bâgari ¢ica. (trebuie culcatæ cea micæ); → ti bâgari nu mi-aveamu bâgatâ. (de culcat nu mæ culcasem).

culcat, -æ, adj. "care este/s-a culcat" "culcat" ∅ bægat*, întins**, adj. "bolnav"

culcatu, -_; -tâ, -ti (cul-catu, /-ca_; /-ca-tâ, /-ti), adj. (4a): øadi tutu culcatu, câ-i lân§itu. (øade tot culcat, cæ-i bolnav); (în Gr. Aut.: necunoscut; v. DDA, s.v).

bâgatu *, tesu **, adj.: earamu bâgatâ/ teasâ cându bâtu la uøi. (eram culcatæ/ întinsæ când a bætut la uøæ); � dada-i bâgatâ.(mama/ bunica-i culcatæ [= bolnavæ]); (cel mai ræsp. adj. pentru 'culcat').

culcuø, -uri , s.n. "loc de culcare pentru animale"; ∅ bârlog

culcuøu, -uri (cul-cuøu, /-cu-øuri), s.n. (1): ursa s-toarnâ la culcuøu. (ursul se întoarce la culcuø); � ¢i stau tu culcuølu-a meu.(îmi stau în culcuøul meu).

∅ vizuinæ, ∅ pætui, ∅ cuib, ∅ scorburæ, s. "culcuø pentru animale" "a-øi face/avea culcuø (despre animale/oameni)" "culcuø (pentru om), col_* ♦ " " ~ " (øi: odaie cu pæmânt pe jos, cf. DDA, s.v)

fu•eauâ, -ei (fu-•ea-uâ, /-•ei), s.f. (5): vulpea øi sta tu fu•eauâ.(vulpea îøi stæ în culcuø/ bârlog etc); reg.

loji, loji (lo-ji, loji), s.f. (6a); id.; reg.; r a r; øi: lujaru, -i, s.n.; r a r. lujescu, -iri, -ii, -itâ (lu-jes-cu, /-ji-ri, /-jii, /-ji-tâ), vb. (4a) i: a_ea searâ lujimu tu unâ hoarâ. (în seara aceea am fæcut culcuø [= am dormit/ mas] într-un sat); vulpea lujeaøti tu cufalu. (vulpea are culcuø în scorburæ); reg.; r a r.

cohi *, s.f.: paplu øi-acâ_æ cohea. (bunicul øi-a luat în stæpânire col_ul [= culcuøul]).

yuneauâ, -ei (yu-nea-uâ, /-nei), s.f. (5); ftohlu øi sta tu yuneauâ. (særacul îøi stæ în culcuø); reg.

ciorbagiu

321

culege, vb. "a lua fructe de pe pom" "a-l culege/lua ciuma etc." (imprec.) "a culege/strânge ♦roade" ∅ aduna*, vb. "caræ-te!" "a-l lua boala/moartea" "a culege via" "a i-o face cuiva" "caræ-te!

culegu, culea§iri, culepsu, culeaptâ/ culeasâ (cu-legu, cu-lea-§i-ri, cu-lep-øu, cu-leap-tâ/ cu-lea-sâ), vb. (3a) t/i: culegu easti unâ øi cule§u easti altâ. (culeg este una øi blestem este alta); →t: culepøu-ndoauâ meari. (am cules câteva mere); � e x p r: puøc•ea s-ti culeagâ! (lua-te-ar ciuma!), imprec.; → i: aleapsi pânâ culeapsi. (a ales pânæ a cules); folosit mai rar.

adunu *, vb. t: adunæmu meari/ nu_i/ lilici/ ur§â_i/ ayi¢ea. (culegem mere/ nuci/ flori/ urzici/ via);; → e x p r.: hai, adunâ-li!(hai, øterge-o!); au-u!, câ ti-adunæ araua! (of, lua-te-ar reaua [= moartea]!), imprec.; (cel mai ræsp. vb. pentru 'a culege').

ayizmu, -ari, -ai, -atâ (a-yiz-mu, a-yiz-ma-ri, /-mai, /-ma-tâ), vb. (1a) i: siptâmâna _i yini va si-ayizmæmu. (sæptæmâna ce vine culegem via); � e x p r.: lu-ayizmarâ! (i-au fæcut-o!); � ayizmâ-ti di-aoa! (ca-ræ-te de aici!); v a r. ayizme§u.

culegere, -i, s.f. "colec_ie ♦, grup de lucræri, opere" culegere, cules , s.f./n.vb. "faptul de a culege/ strânge ♦ " ∅ blestemare*, s.f.vb. "cules (de poame, vie etc) ∅ adunare*, s.f.vb. "cules de vie"

culea§iri, -i (cu-lea-§i-ri, /-§iri), s.f. (6a): CODEX DIMONIE easti unâ culea§iri di didahii scriati armâneaøti. (C. D. este o culegere de didahii scrise aromâneøte); r a r.

culi§eari (cu-li-§ea-ri), s.f. vb. (6a): culi§earea -i 'adunari', culi§area -i 'blâstimari*'. (~ este 'cules', ~ este 'blestemat/ -re'); →voru culi§eari poamili. (trebuie culese poamele); → ti culi§eari li culeasimu. (de cules le-am cules).

adunari *, s.f.vb.: tu-adunari ayi¢ea muri paplu. (la culesul viei a murit bunicul); (cel mai ræsp. s.vb. pentru 'culegere' în general)

ayizmari (a-yiz-ma-ri), s.f.vb. (6a): ti-ayizmari ayizmæmu, ma nu lu-adræmu yinlu ninga. (de cules [via] am cules [-o], dar nu l-am fæcut vinul încæ).

cules, -uri, s.n. "cules de vie" ∅ septembrie, s.m.

ayizmâciunu (a-yiz-mâ-ciunu), s.n.sg.t. (1): ast⧠avemu ayizmâ-ciunu. (astæzi avem cules [de vie]); FE: ayi§mâciunu (v. REW, s.v. *VINDEMIATIO); v a r. f. (a)yizmâciuni; ( cf. fr. vendanges).

cules, -æ, adj. "care a fost cules/strâns" " ~ "; ∅ adunat*, adj.

culesu, -eøi; -easâ, -easi (cu-lesu, /-leøi; /-lea-sâ, /-si), adj. (4a): fâsu• ilu easti culesu. (fasolea este culeasæ); r a r.

adunatu *, adj.: ayi¢ea-i adunatâ, merlu-i adunatu. (via este culeasæ, mærul este cules); cel mai ræsp.

"cules (despre vie)" "cæruia i s-a luat tot"

ayizmatu, -_; -tâ, -ti (a-yiz-matu, /-ma_; /-ma-tâ, /-ti), adj. (4a): ayi¢i ayizmatâ (vie culeasæ); � vini acasâ ayizmatu. (a venit acasæ jefuit).

culme, -i, s.f. "vârf ♦ de munte" "apogeu"

culmi, -¢i (cul-mi, /-¢i), s.f. (6a): agiumsimu pi culmea di munti.(am ajuns pe culmea muntelui); � Toma Caragiu agiumsi pi culmi cu arta a lui. (T. C. a ajuns pe culme cu arta lui); v a r. culmâ.

culoar , s.n. ∅ sæli_æ, s.f.

ciocænitoare

322

culoare, -i, s.f. "ipostaze ale luminii" "culoarea pielii" ∅ boia*, s.f. "culoare; fard ♦ ": ∅ boia, s.f. "culoare" "cromaticæ" " culoare" "cele øapte culori ale spectrului luminii"

buiauâ *, s.f.: _â sta ghini buiaua aroøi. (î_i stæ bine culoarea roøie); � doi• i au unâ buiauâ, u-au chealea lae. (amândoi au aceeaøi culoare, au pielea neagræ); ræsp.

boe, boi (bo-e, bo i), s.f. (cu 2 pl), (6a): DAN., 178: ªi alante boi... (øi celelalte culori); � s-da cu boe tu fa_â. (se dæ cu fard pe fa_æ); v a r. pl. boiuri [= mai multe tipuri de fard/ vopseluri/ chiclazuri]); r a r.

hromâ., -i (hro-mâ, /-mi), s.f. (1): _i hromâ ari fustanea-_ea naoua? (ce culoare are rochia cea nouæ?); � tabloulu ari hromâ bunâ. (tabloul are o cromaticæ bunæ); reg., ræsp.

culoari, culori (cu-loa-ri, /-lori), s.f.(6a): spectrulu a luminâ•ei ari øapti culori: albu, galbinu, albastru, veardi, aroøu, vinitu øi laiu. (spectrul luminii are øapte culori:); � toamna cu culorili-• i galbinu-aroøi ca bâcârea (toamna cu culorile-i galben-roøii ca arama); N.

culpæ ∅ vinæ, s.f. cultiva, vb. "a semæna* ♦, a planta" "a pune* ♦ "

seaminu *, vb. t: tu loclu di sumu §eanâ siminarâ grânu/ me•iu/ misuru. (în locul de sub deal au semænat grâu/ mei/ porumb).

bagu *, vb. t: anlu aestu bâgæmu maøi tâtumi ø-bumbacu. (anul acesta am pus numai tutun øi bumbac).

cultural, -æ, adj. "care _ine de/se referæ la culturæ"

culturalu, -li; -lâ, -li (cul-tu-ralu, /-rali; /-ra-lâ, /-li), adj. (4a): su_atili armâneøti au scupo culturalu. (asocia_iile aromâneøti au scop cultural); frân§â culturalâ armâneascâ (foaie culturalæ aromâneascæ); N.

culturæ, -i, s.f. "valorile materiale øi spirituale ale omenirii" ∅ carte, s.f. ∅ învæ_æturæ, s.f.

culturâ, -i (cul-tu-râ, /-turi), s.f. (1a): uminâtatea, tu istoria a •ei, tricu tu multi scæri/ bârni di culturâ. (omenirea, în istoria ei, a trecut prin multe trepte/ genera_ii de culturæ); cultura armâneascâ scriatâ, cunuscutâ, acâ_æ di-tu ahurhita a secollui XVIII. (cultura aromâneascæ scrisæ, cunoscutæ, a început de la începutul secolului al XVIII-lea); N.

[culuc ], s. "patrulæ" (cf. culucciu, -i, s.m.; v. DEX, s.v)

culuchi, -i (cu-lu-chi, /-luchi), s.f. (6a): culuchea aveag• i horili.(paza/ patrula pæzeøte satele); înv. ; reg.

cum, adv. interog.-rel. "cum?" (modal) " ~ " "cum" (modal) " ~ " "îndatæ ce" (temp)

cumu (cumu), adv. interog.-rel.: → cumu lu-adraøi culaclu? (cum l-ai fæcut colacul?); cumu di viniøi? (cum [se face] de ai venit?); �cumu tri_e_i? (cum trece_i [= ce mai face_i?]); � cumu-lu dai caølu? (cum îl dai caøul [= brânza]?); → nu øtiu cumu yini aestu lucru. (nu øtiu cum vine acest lucru); feciu cumu putui ma ghini.(am fæcut cum am putut mai bine); � cumu-lu vi§u, s-himusi s-lu mâøcâ. (cum l-a væzut, s-a re-

ciorbagiu

323

"în timp ce" (temp) "(aøa) cum... aøa" "cum-necum/oricum" " ~ " "ce øi cum" "ei, aø!/deloc" "ba da" "cum te cheamæ?" "nu-ø[tiu]-cum"

pezit sæ-l muøte); � cumu si-agiuca, u-arâchi vimtulu. (cum/ în timp ce se juca, a ræpit-o vântul); � cumu vinirâ, aøi fu§irâ. (aøa cum au venit, aøa au plecat); → (loc) adv.: cum-nicumu/ cum-di-cumu va si-adræmu noi! (cum-necum/ oricum o sæ facem/ rezolvæm noi!); cu-aøi cu-aøi ascâpæmu! (cum-necum am scæpat!); � voi s-vedu _i øi-cumu easti. (vreau sæ væd ce øi cum este); � — nu _-u fricâ? — em, cumu! (— nu _i-e fricæ? — ei, aø!); — nu mâcaøi nica? — cumu, mâcai! (n-ai mâncat încæ? —cum [sæ nu]/ ba da, am mâncat! ); � e x p r.: cumu ti-ac•eamâ? (cum te cheamæ?); � nu-ø-cumu fea_i di øi-arupsi ciciorlu. (nu-ø[tiu]-cum a fæcut de øi-a rupt piciorul).

cumetrie, -i, s.f. "rela_ia dintre naø (la botez) øi rudele finului"

cumbâri• i, -i (cum-bâ-ri-• i, /-ri• i), s.f. (6a): nu facu cumbâri• i cu ahtæri oami¢i! (nu fac cumetrie cu astfel de oameni!).

cumbârlâchi, -i (cum-bâr-lâ-chi, /-lâchi), s.f. (6a); id.

cumineca , vb. "a da/primi cuminecætura ♦ / împærtæøania"

cumânicu, cumnicari, -ai, -atâ (cu-mâ-nicu, cum-ni-ca-ri, /-cai, /-ca-tâ), vb. (1a) t/r: → t: îlu cumânicæ preftulu ninti s-moarâ. (l-a cuminecat preotul înainte sæ moaræ); → r: voi s-mi cumânicu ti Paøti, câ _ânui preasi¢i(li) (vreau sæ mæ cuminec de Paøti, cæ am _inut pæresimile/ post); ræsp.; FE: cumânicari, cumânicai, cumânicatâ.

cuminecare , s.f. "cuminecæturæ ♦ " "cuminecare, /-at", s.vb. "faptul de a (se) cumineca"

cumnicari (cum-ni-ca-ri), s.f. (vb), (6a):→ CAR., Litgh., 53, VII: cumnicara [= s.art.: cumnicarea] (cuminecarea), a cumnicæri• i (a cuminecærii); → s.f.vb.: va cumnicari paplu. (trebuie cuminecat bunicul); → ti cumnicari s-cumnicæ. (de cuminecat s-a cuminecat); ræsp.; FE. cumânicari.

cuminecat, -æ, adj. "care s-a cuminecat"

cumnicatu, -_; -tâ, -ti (cum-ni-catu, /-ca_; /-ca-tâ, /-ti), adj. (4a): nu-i cumnicatu di multu. (nu-i cuminecat/ împærtæøit de mult).

cuminecæturæ, -i , s.f. "purificare prin primirea pâinii øi a vinului sfin_ite de preot în bisericæ/ împærtæøanie" "cuminecæturæ de Paøti*♦ "

cumnicâturâ, -i (cum-ni-câ-tu-râ, /-turi), s.f. (3): î¢i deadi/ î¢i loai cumnicâtura. (mi-a dat/ mi-am luat cuminecætura); BATZ., 96: cumnicætura al Chita. (cuminecætura lui Chita); cumnicâtura easti unu di øaptili mistiryi a pistilei. (~ este una din cele øapte taine ale credin_ei); ræsp.; FE: cumânicâturâ.

paøti*/ pâøticu (pâø-ticu), s.n. sg.t. (1): •eau paøti/ pâøticu. (iau paøti/ cuminecæturæ de Paøti).

cuminte, -i, adj. "aøezat ♦ , liniøtit ♦ , în_elept ♦ " "cuminte, liniøtit ♦ " ∅ aøternut*, adj. "cuminte, ca un sfânt" ∅ miruit**, adj. "cuminte" "cel cuminte (s)"

cuminti (cu-min-ti), adj. invar.: easti omu/ mu•eari cuminti, suntu oami¢i cuminti. (este om/ femeie cuminte, sunt oameni cumin_i); stæi/ sta_ cuminti! (stai cuminte/ sta_i cumin_i!); � e x p r.: stæi ghini, câ va u •eai/ va ti ciucutescu etc.! (stai bine, cæ o iei/ te ciocænesc etc.!).

aøtirnutu *, adj.: easti ficioru aøtirnutu/ featâ aøtirnutâ. (este bæiat/ fatæ cuminte).

¢irusitu **, adj.: ari ficiori ¢irusi_. (are copii mirui_i/ cumin_i/ sfin_i).

ciocænitoare

324

fronimu, -¢i; -mâ, -mi (fro-nimu, /-ni¢i; /-mâ, /-mi), adj. (4a): au fumea• i fronimâ. (au copii cumin_i); → s.m.f. (1,1): DAN., 137: fronimlu aøi_e fa_e øi scapæ de tute [= fronimlu aøi_i fa_î øi-ascapâ di tuti. (cumintele/ cel cuminte aøa face øi scapæ de toate); reg., dar ræsp.

cumin_el, -icæ , adj. "destul de cuminte"

frunimacu, -_i; -câ, -_i (fru-ni-macu, /-ma_i; /-ma-câ, /-_i), adj. (4a): easti frunimacâ fitica. (este cumin_icæ feti_a); dim.

cumin_enie, s.f. "calitatea de a fi cuminte" "blânde_e"

frunimea_â (fru-ni-mea-_â), s.f. sg.t. (1): ø-lu criscu ficiorlu tu frunimea_â. (øi l-a crescut bæiatul în cumin_enie); CAR., Litgh., 37, V: FC friuminæ_a (art.; < gr. φρονιµοσ > fronimu + -ea_â > frunimea_â ).

cumin_i , vb. "a deveni (mai) cuminte, a se aøeza/aøterne* ♦ " "a (se) cumin_i" "a se cumin_i" ∅ domestici, vb.

aøternu *, vb. r: si-aøtirnu ficiorlu, nu-i zurlu cumu eara. (s-a aøezat bæiatul, nu-i zurliu/ nebun[atic] cum era).

cumin_æscu -âri, -âi, -âtâ (cu-min-_æs-cu, /-_â-ri, /-_âi, /-_â-tâ), vb. (5b): t/r: → t: va-lu cumin_æscu mini! (am sæ-l cumin_esc eu!); → r: s-cumin_â tora, nu-i cumu eara! (s-a cumin_it acum, nu-i cum era!); DN.

frunimescu, -iri, -ii, -itâ (fru-ni-mes-cu, /-mi-ri, / -mii, /-mi-tâ), vb. (4b): va s-creascâ øi-va s-frumineascâ. (are sæ creascæ øi are sæ se cumin_eascæ); reg.

cumnat, -i , s.m. "fratele so_ului" "so_ul sorei" "so_ul sorei ♦ " ∅ ginere*, s.m. "cumnat"

cumnatu, -_ (cum-natu, /-na_), s.m. (1): amu doi cumna_, unlu-i fratili a bârbat-¢ui øi-alantu-i bârbatlu a sor-meai. (am doi cumna_i, unul e fratele bærbatului meu øi celalalt este so_ul sorei mele).

§iniri * di sorâ : Gr. Aut.: §inir-¢iu di sorâ nu-i armânu. (ginerele meu de soræ [= so_ul sorei mele] nu-i aromân); (neat. în DDA).

bâginacu, -_i (bâ-gi-nacu, /-na_i), s.m. (1): Cola cu Steryiulu suntu bâgina_i. (C. øi S. sunt cumna_i); reg.

cumnatæ, -e , s.f. "sora so_ului" "so_ia fratelui" "so_ia fratelui ♦ " ∅ noræ*, s.f. " ~ "

cumnatâ, -i (cum-na-tâ, /-ti), s.f. (1): cumnatâ-mea, sora a bârbat-¢ui / mu•earea a frati-¢ui (cumnatæ-mea, sora bærbatului meu/ so_ia fratelui meu); � e x p r.: iu suntu doauâ cumnati, armânu vasili nilati. (unde sunt douæ cumnate, ræmân vasele nespælate).

norâ* di frati : Gr. Aut.: nora di frati-i ca sorâ. (o noræ de frate [= so_ia fratelui] este ca o soræ).

sinfadhâ, -i (sin-fa-dhâ, /-dhi), s.f. (1); id.; reg. cumpæni ∅ cântæri, vb. cumpænit, -æ, adj. ���� e x p r.: easti-lu cu ziya-n brânu. (este cu cântarul în/ la brâu). cumpæra , vb. "a ob_ine ceva prin platæ" "a plæti pe cineva pentru o mærturie falsæ/ pentru a træda" "a descoperi firea cuiva" "a afla (de la al_ii)" ∅ aproviziona, vb.

acumpâru, ascumpârari, -ai, -atâ (a-cum-pâru, a-cum-pâ-ra-ri, /-rai, /-ra-tâ), vb. t/i: acumpârai fârinâ ti tutâ iarna. (am cumpærat fæinæ pentru toatæ iarna); � lu-acumpârarâ Gioga ta s-_ânâ cu e• i. (l-au cumpærat pe G. ca sæ _inæ cu ei); � u-acumpârai mini, vi§ui _i featâ easti! (am cumpærat-o [= am dibuit-o, am descoperit-o] eu, am væzut ce fatæ este!); → � i: acumpârâ macâ po_, nu vindi! (cumpæræ dacæ po_i, [dar] nu vinde! [= aflæ de la al_ii, nu-_i deschide tu sufletul]); ræsp.; FC: (a)cumpru/ (a)cumbru, ancupâru.

ciorbagiu

325

cumpærare , s.f.vb. (cumpærat, s.n.vb) "faptul de a cumpæra" "cumpærat(ul)"

acumpârari (a-cum-pâ-ra-ri), s.f.vb. (6a): tu-acumpârari mutri_ s-nu v-arâdâ! (la cumpærat vede_i sæ nu væ pæcæleascæ); → va acumpârari yinu/ voru acumpârari _eri. (trebuie cumpærat vin/ cumpærate lumâ-næri); → ti-acumpârari l-acumpârâ di tuti. (de cumpærat le cumpæræ de toate).

acumpâratâ (a-cum-pâ-ra-tâ), s.f. sg.t. (1): tu-acumpâratâ, s-_-ai mintea! (la cumpærat, sæ ai mintea [cu tine]/ sæ fii atent).

cumpærat, -æ, adj. "care a fost cumpærat" "(om) care este plætit pentru a træda"

acumpâratu, -_; -tâ, -ti (a-cum-pâ-ratu, /-ra_; /-ra-tâ, /-ti), adj. (4a): easti lucru acumpâratu, nu-i adratu-n casâ. (este lucru cumpærat, nu-i fæcut în casæ)/ lucru di-acumpâratu (lucru [de] cumpærat); � easti-acumpâratâ di-alan_â, di li øtiu di la nâsâ tuti. (este cumpæratæ de ceilal_i, de/ încât le øtiu de la ea toate).

cumpæræturæ, -i, s.f. "obiecte cumparate, provizii ♦ " "a face cumpæræturi"

acumpârâturâ, -i (a-cum-pâ-râ-tu-râ, /-turi), s.f. (3): feciu malæ di-acumpârâturi astâ§. (am fæcut o græmadæ de cumpæræturi astæzi).

psonâ, -ni (pso-nâ, /-ni), s.f. (1): facu psoni (fac cumpæræturi);reg.

cumpæt, s.n. "obicei ♦ " cumpiti (cum-pi-ti), s.f. pl.; ? (cf, DDA, s.v). cumsecade , adj. "bun ♦ , aøa cum trebuie" ∅ onorabil, cinstit, corect

cum-lipseaøti (cum-lip-seaø-ti), loc. adj., adv.: → adj.: easti omu cum-lipseaøti. (este om cumsecade); (insuficient gramaticalizat); → adv.: poartâ-ti cum-lipseaøti. (poartæ-te cum trebuie/ cumsecade).

cumva , adv.; ∅ ceva*, pr. " ~ " (pozitiv)∅ cum, adv. "(sæ) nu cumva" "(dacæ ♦ ) nu cumva" "(sæ) nu cumva" "(dacæ ♦ ) nu cumva"

_iva*, loc. adv. neg.: s-nu _iva di spu¢i _iva! (sæ nu cumva sæ spui ceva!); nu _iva muri? (nu cumva a murit?); s-nu _iva di vâ chire_/ s-nu vâ chire_ _iva! (sæ nu cumva sæ væ pierde_i/ sæ nu væ pierde_i cumva!).

nacâ (na-câ), adv. rel. neg..: nâcâ yini ploaea? (nu cumva vine ploaia?); mutrea nacâ li-af• i c•eili. (vezi (dacæ) nu cumva o gæseøti cheia).

nupu (nu-pu), adv. neg.: s-nupu cânta_, câ himu di jali. (sæ nu cumva sæ cânta_i, cæ suntem de jale [= în doliu]); r a r; reg.

desi (de-si), adv. rel. (conj): C-SAR., 368: Yinu mumâ¢ili di øi-antreabî, Cari øi-au ficior• i tu polimu, Desi roghi suntu acî_a_, Desi, corghi• i, s-vîtîma_. (vin mamele de îøi întreabæ, care-øi au bæie_ii în ræzboi, dacæ nu cumva sunt prinøi robi, dacæ nu cumva, særmanii, sunt uciøi); reg.

cunoaøte , vb. "a øti ♦ (ceva/pe cineva)" "a-l cunoaøte" "a-l recunoaøte/ identifica" "a-i fi recunoscætor, a i-o recunoaøte" "a-øi recunoaøte greøeala" "a se cunoaøte" "a-l cunoaøte prea bine"

cunoscu, cunoaøtiri, cunuscui, -tâ (cu-nos-cu, cu-noaø-ti-ri, cu-nus-cu i, /-cu-tâ), vb. (3a) i/t/r: → i: nu cunoscu, nu øtiu/ nu-¢i cunoscu, soræ, nu-¢i øtiu.(nu cunosc, soræ [= dragæ]/ nu øtiu); → t: u cunoscu/ u øtiu di §a_i a¢i. (o cunosc/ o øtiu de zece ani); � î• i cunuscui di diparti. (i-am recunoscut de departe); � fæ-¢i-lu aestu lucru, câ va _-u cunoscu. (fæ-mi-l acest lucru, cæ am sæ _i-o recunosc); � • i-u cunuscui câ nu feciu ghini. ([i-] am recunoscut [-o] cæ n-am fæcut bine/ am greøit); → r: s-cunoscu ghini. (se cunosc bine); � e x p r.: ti cunoscu øi di-nuntru øi di-nafoarâ. (te cunosc øi pe dinæuntru øi pe dinafaræ); _â cunoscu ø-din_â• i din gurâ. (î_i cunosc øi din_ii din guræ); FC cânoscu.

"a para*-cunoaøte" para*-cunoscu , vb.: ti cunoscu ø-ti para-cunoscu.

ciocænitoare

326

cunoaøtere, s.f. (vb.) (cunoscut, s.n.vb.) "cunoøtin_æ" "a face cunoøtin_æ" "faptul de a cunoaøte"

cunuøteari (cu-nuø-tea-ri), s.f. (vb), (6a): � nu-amu vârnâ cunuøteari di ahtari lucru (nu am nici o cunoaøtere/ cunoøtin_a de astfel de lucru); � feciu cunuøteari cu oami¢i mæri. (am fæcut cunoøtin_æ cu oameni mari), SN; → s.vb.: omlu va cunuøteari ma ninti, di-apoia câtiyurseari. (omul trebuie cunoscut mai înainte, apoi criticat); → ti cunuøteari tora-lu cunuscui. (de cunoscut acum l-am cunoscut); FC cânâøteari.

cunoscætor, -e, adj. "care cunoaøte?øtie multe" "recunoscætor" "cunoscætor";∅ øtiut*, adj.

cunuscâtoru, -ori; -oari, - ~ (cu -nus-câ-toru, /-tori; /-toa-ri, / ~ ), adj. (3c): easti omu cunuscâtoru di tuti. (este cunoscætor a toate); � easti mu•eari cunuscâtoari, va _-u cunoascâ. (este o femeie recunoscætoare, are sæ-_i-o recunoascæ); v a r. FC cânâscâtoru; v a r. COD., 33b: cunuscutor: va s-hibæ a_el, vîrtos cunuscutor... (va fi acela, foarte cunoscætor... ).

øtiutu *, adj.: omu øtiutu, mu•eari øtiutâ. (om øtiut, muiere øtiutæ); ræsp.

cunoscut, -æ, adj. "care este cunoscut" "recunoscut" "mult prea cunoscut" ∅ para*-, ps.pref. "øtiut* ♦, cunoscut"

cunuscutu, -_; -tâ, -ti (cu-nus-cutu, /-cu_; /-cu-tâ, /-ti), adj. (4a): easti omu cunuscutu. (este om cunoscut); buna cunuscutâ adu_i harauâ a_ilui _i u fea_i. (binele recunoscut aduce bucurie celui ce îl face); øi: pricunuscutu "recunoscut", reg, r a r.; FC cânâscutu.

para*-cunuscutu , adj.: elu-i cunuscutu øi para-cunuscutu. øtiutu *, adj.: easti ficioru øtiutu tu hoarâ. (este bæiat øtiut/ cunoscut în sat).

cunoøtin_æ, -e , s.f. "persoanæ cunoscutæ" ∅ oaspe*, ∅ øtire, ∅ cunoaøtere, s.f.vb.

oaspi *, s.m.: easti unu oaspi di-a meu/ mei, unâ oaspitâ di-a mea/ meali. (este o cunoøtin_æ de-a mea/ de-ale mele).

cununa, vb. "a-i cæsætori preotul" "a se cæsætori cu preot" "a (-øi) pune cununiile" ∅ pune*, vb. "a se lua cu cununie" "a se îngemæna* ♦ "

încurunu, încurunari, -ai, -atâ (în-cu-runu, în-cu-ru-na-ri, /-nai, /-na-tâ), vb. (1a) t/r:: → t: • i-ncurunæ preftulu acasâ/ la bisearicâ. (i-a cununat preotul acasæ/ la bisericæ); → r: va-s si-ncurunâ dumânica alantâ. (au sæ se cunune duminica cealaltæ); v a r.curunu; FC: (a)ncrunu/ (a)ngrunu.

bagu * curu¢ili , loc.vb. t/r: ø-bâgarâ/ lâ li bâgarâ curu¢ili, dusi tinirea_a! (øi-au pus/ le-au pus cununiile, s-a dus tinere_ea!); øi: s-•ea cu curunâ. (se iau cu cununie).

în§imine§u *, vb. r: si-n§iminarâ/ s-loarâ. (s-au îngemænat/ s-au luat).

cununare , s.f.vb. (cununat, s.n.vb.) "cununie ♦ , nuntæ" "faptul de a (se) cununa"

încurunari (în-cu-ru-na-ri), s.f.vb. (6a): îlu _ânu yi_ælu ti-ncurunari. (îl _in vi_elul pentru cununie); → ti-ncurunari nu si-ncurunarâ. (de cununat nu s-au cununat).

cununat, -æ , adj. "care a fost/s-a cununat"

încurunatu, -_; -tâ, -ti (în-cu-ru-natu, /-na_; /-na-tâ, /-ti), adj. (4a): suntu-ncuruna_ di preftulu Papasteryiu. (sunt cununa_i de preotul P).

ciorbagiu

327

cununæ, -i, s.f. "coroanæ, împletituræ de flori"; "cununiile" "cununie" "scul mare de lânæ/ bumbac/in" "scul mic, jurubi_æ ♦ "

curunâ, -¢i (cu-ru-nâ, /-ru¢i), s.f. (3): curunâ di lilici (cununæ de flori); tu-ncurunari, preftulu cu nu¢i• i lâ bagâ curu¢ili pi capu a tiniriloru. (la cununat, preotul øi nunii le pun cununiile pe cap tinerilor); � amu niveastâ cu curunâ. (am so_ie cu cununie); �poet.: 'mandra' easti curuna di lu¢inâ a lunâ•ei, cându va s-da ploae. (' ~ ' este cununa de luminæ a lunii, când are/ stæ sæ plouæ); � adrai curu¢i di lânâ pi-arâøc• itoru. (am fæcut cununi/ sculuri de lânæ pe ræøchitor); v a r. FC: cârunâ.

ciule, -ea§ (ciu-le, /-lea§), s.m. (3): loai yinghi_ ciulea§ di sirmâ/ hrisafi (am luat 20 de sculuri mici de mætase/ de fir auriu sau argintiu).

cununi_æ, -e, s.f. "cununæ micæ"; "scul ♦ "

curu¢ici, -i (cu-ru-ni-ci, /-nici), s.f. (6a): curunici di lilici/ di sal_i/ di sirmâ. (coroni_æ de flori/ de salcie/ de mætase); dim.

cupæ, -e, s.f. "ceaøcæ mare, bol"

cupâ, -i (cu-pâ, /-pi), s.f. (1): cupâ di lemnu/ di yilie (cupæ de lemn/ de sticlæ); � easti muøatâ... si-u sorghi tu cupâ! (este frumoasæ... s-o sorbi în cupæ).

cupæ, -e, s.f. "culoarea roøie/de inimæ, la jocul de cær_i)"

cupâ, -i (cu-pâ, /-pi), s.f. (1): haslu di cupâ (asul de cupæ); iøirâ tuti cupili. (au ieøit toate cupele).

cupeu, s.n.∅ caleaøcæ, s.f.

cuplu , s.n. ∅ pereche, s.f. cupolæ, -e, s.f. "boltæ ♦ "

cupolâ, -i (cu-po-lâ, /-li), s.f (1): cupola di la Catedrala Sf. Petru di Roma ; N.

cuprinde, vb. "a prinde*♦ / lua** ♦ " în bra_e; a-l cuprinde frica" "a cuprinde cu ochii" ∅ vedea*, vb. ; " ? "

aca_u*, •eau**, vb. t: ti-aca_u/ •eau în bra_â (te [cu]prind/ iau în bra_e); � mi aca_â/ •ea frica. (mæ [cu]prinde/ ia frica); � easti grosu pomlu, nu potu s-lu aca_u cu doauli bra_â. (este gros pomul, nu pot sæ-l [cu]prind cu ambele bra_e).

vedu *, vb.: câtu ve§ cu oc• i• i. (cât vezi/ cuprinzi cu ochii). încurpi•e§u , vb.; (?) (v. DDA, s.v.; neclar, nu l-am putut verifica).

cupru , s.n. ∅ aramæ, s.f. cuptor, -e, s.n. " 'sobæ' specialæ pentru copt"; ∅ cutie, s.f. "cuptor"; "brutærie" ∅ curæ_i*, vb. ∅ panæ**, s.f. ∅ _est, s.n. ∅ iulie,"luna lui cuptor" "vatra cuptorului" "cuptor"; "brutærie"

cuptoru, -oari (cup-toru, /-toa-ri), s.n.vb. (2): ardu cuptorlu tra s-cocu pânea. (ard cuptorul ca sæ coc pâinea); v a r. FC cuftor/ cæftor; FC FUD., 10: cîftor (origine lat. nesiguræ; FR din RL ?).

cireapu, -uri (ci-reapu, /-rea-puri), s.n. (1): lu-arøu ø-lu pânusii* cu pana** cireaplu. (l-am ars/ încins øi l-am curæ_it [cu pæmætuful] cuptorul); � u duøu carnea di ¢elu la cireapu, si-u frigâ. (am dus-o carnea de miel la cuptor/ brutærie s-o frigæ); (cel mai ræsp. cuvânt pentru 'cuptor' ).

cirichinâ, -i (ci-ri-chi-nâ, /-ni), s.f (1): tu jarlu di-pi cirichinâ nâ cu_ea maea bizdrimea§. (pe jarul de pe vatra cuptorului ne cocea bunica scovergi/ lipii).

furnu, -uri (fur-nu, /-nuri), s.n. (1); id.; reg.; øi furnâ, -i, s.f. (1), cuptor, brutærie); (nesiguræ originea lat., ca în DDA, s.v.; cf. gr.jou'rnos).

"cuptor de fæcut cærbuni; cærbunærie"

câmi¢i, ~ (câ-mi-¢i, ~ ), s.f. (9): ardu leamni ti cârbu¢i tu câmi¢i. (ard lemne pentru cærbuni în ~ ).

cuptoraø, -e, s.n. "cuptor mic"

ciripicu, -_i (ci-ri-picu, /-pi-_i), s.n. (2); dim.

ciocænitoare

328

cur, -uri, s.n. "øezut (parte a corpului omenesc)" "buca curului" "fund" "pecingine" "a sta pe curul lui/locului" "a-l pune pe curu-øi" "a se scula cu curul sus" "a se øterge/a-l pune la cur (a-l ignora)" "a-øi prinde curul cu mâna" "_ara piere øi baba se piaptænæ" "a-i pofti curul ceva" "a-øi spæla dracul curul/ a scæpa de cineva" "a nu-i pæsa" "a-l durea în cur de ceva" "a fi inapt pentru ceva" "a vorbi întruna, ca ... " "a fi important' "a da de greu" "a-øi pune curul la treaba" "a fi bolnav închipuit" " "a avea toate bunætæ_ile" "a nu avea curaj ♦ "

curu, -i (curu, cu-ri), s.n. (2): lu-ari curlu stresu ø-mari. (îl are curul strâns/ tare øi mare); buca bu_ili di curu (buca/ bucile curului); �mi doru curili di øideari-n-padi. (mæ dor cururile [= bucile...] de øezut jos); � curlu di câzani/ di ou (fundul de cazan/ ou); � ari cur-di gâ• inâ tu fa_â. (are cur de gæinæ [= pecingine] pe fa_æ); �bagâ-_ curlu-n-padi! (pune-_i curul jos [= stai]!); stæi pi cur-_â! (stai pe curu-_i/ nu face miøcarea asta!); îlu mutai paplu pi curu-øi/ cur(u)-øu. (l-am ridicat pe bunicul pe curu-øi [= curul lui]; v a r.câruøu [= câru-øu, curu-øu] nu are nici o legæturæ cu câruøu "ciorchine"; v. DDA, s.v. cur); � e x p r.: ti sculaøi cu curlu-nsusu.(te-ai sculat cu curu-n sus); � eh, øi-aøtear§i la curu cu mini! (ei, se øterge la cur cu mine!); mi bagâ la curu. (mæ pune la cur [nu-i pasæ de mine]); � mi-adræ di ¢i-acâ_ai curlu cu mâna. (m-a fæcut de mi-am prins curul cu mâna/ m-a ocærât [gest care se face ca sæ nu se prindæ ocærile]); � altu cheari øi-altu... 'oa, _i curu albu ari!' (unul piere øi altul... 'vai, ce cur alb are!' [= se gândeøte sæ admire...]); � _â li va/ vru curlu! (curul tæu vrea/ a vrut asta, de-aia ai fæcut ce ai fæcut [tu ai vrut-o!]); � ø-lu læ curlu draclu di elu! (øi-a spælat dracul curul de el [= am scæpat de el/ a murit]!); � _i va-¢i adarâ, va-¢i mâcâ curlu! (ce-o sæ-mi facæ, o sæ-mi mænânce curul![= nu-mi pasæ]); mi doari-n curu! (mæ doare-n cur!); � eh, mi doari curlu di e• i! (mæ doare curul de ei [= nu-mi pasæ]); � iron.: eøti curu ti lapti nihertu. (eøti un cur pentru [tocmai bun sæ mænânce] lapte nefiert); � s-du_i ca curlu-anda beasi. (o duce într-una ca curul când se bese! [vorbeøte continuu]); � curlu-i ma mari ø-di amirælu. (curul e mai mare/ important øi decât împæratul); � hai, _-asudæ curlu! (hai, _ia asudat curul [= ai dat øi tu de greu]); bagâ-_ curlu pi lucru! (pune-_i,curul la lucru!); � ta_, curlu ti doari/ _-a¢iur§eaøti curlu muhlâ, _iva nu-ai! (taci, curul te doare/ î_i miroase curul a mucegai [de mormânt], nimica n-ai/ nu eøti bolnav!); � lâ deadirâ [bunili] di curu! (le-au dat/ au ajuns [bunætæ_ile] la cur [= nu mai pot de bine]!); � nu • i-u _âni curlu. (nu-l _ine curul); (cuvânt folosit, în popor, destul de frecvent).

"øezut* ♦ " "cur" "anus" "acela de la spate" "bælan* ♦ " (adj)

øi§utu *, s.n.: nu poati si sta pi øi§utu. (nu poate sæ stea pe øezut).

primichiru, -i (pri-mi-chiru, /-chiri), s.m.(1); ? (cf. DDA, s.v.; < lat.?).

anusu (a-nusu), s.n. sg.t. (1); med.; N. � e x p r., eufem.: a_el-di-dinâpoi , s.cp.: va lu-ntrebu a_el-di-dinâpoi! (am sæ-l întreb pe cel de la spate!).

bar§u *, adj.: nu-¢i creapâ bar§ulu! (nu-mi crapæ bælanul/ nu-mi

"preducea*♦ " (s.f.) "belciug*♦ (s.n.) "cur" (în limbajul copiilor) "roøcat* ♦ " (adj.)

pasæ/ nu mi-e ruøine!). bisu *, s.n.: nu mi doari bislu! (nu mæ doare preduceaua!). cârte• iu *, s.n.sg.t.: aduchii tâøi tu cârte• iu. (am sim_it tocmai în.. ).

cuciu , s.m.: ficiuri_• i §âcu cuciu. (copiii spun ~ [pentru 'cur']). ghesu *, adj.: gheslu nu-¢i creapâ! (roøcatul nu-mi crapæ!).

ciorbagiu

329

cura ∅ curæ_a, vb. curaj, s.n. 'îndræznealæ, putere" ∅ inimæ*, s.f. "a prinde curaj" "vitejie* ♦ , curaj"

inimâ *, s.f.: nu-ari inimâ si s-facâ yeatru. (nu are curaj ca sæ se facæ medic); � e x p r.: bagu inimâ di heru/ bagu cilichi la inimâ.(pun inimæ de fier/ pun o_el la inimæ [= prind curaj]); u mutæ cujaca/ coada! (l-a sculat cojocul/ coada [= a prins curaj]).

giunami *, s.f.: spusi multâ giunami. (a arætat mult curaj). "curaj"; ∅ cocoø*, s.m. "a prinde curaj" "a se întrema, a prinde putere" "a se ræ_oi" "curaj" "a prinde curaj" "a îndræzni" "a avea curaj" "a avea încredere, a spera" "curaj" "a-i purta de grijæ" "curaj" "curaj" "a-i face curaj cuiva" "curaj" ∅ bærbæ_ie, s.f.

cucotu *, s.m.: ari cucotu! (are cocoø/ curaj!). încucute§u, -ari, -ai, -atâ (în-cu-cu-te§u, /-ta-ri, /-tai, /-ta-tâ), vb.(1b) r: si-ncucutæ! (a prins curaj); � alasâ, va-s si-ncucutea§â dupâ lângoari. (lasæ, are sæ se întremeze dupæ boalæ); � _i ti-ncucute§ aøi? (ce te ræ_oieøti aøa?).

tharu (tharu), s.n. sg.t.: nu-ari tharu dinintea a dhascalâ•ei. (nu are curaj înaintea învæ_ætoarei); reg.

thârusescu, -iri, -ii, -itâ (thâ-ru-ses-cu, /-si-ri, /-sii, /-si-tâ), vb. (4b) i: thârusii s-mi ducu la yeatru. (am prins curaj sæ mæ duc la doctor); � cumu thâruseøti dinintea a mea?! (cum îndræzneøti înaintea mea?!); hai, thârusea! (hai, curaj, îndræzneøte!); v a r. thæræsescu: UC., 995: nu θærræsi_î pre avu_î. (nu væ încrede_i în avu_i); COD., 255: θ æræsi_ la vrearea al Dumnidzæu.(îndræzni_i/ apela_i/ ave_i încredere la/ în iubirea lui Dumnezeu).

anacrâ, anæcri, s.f. (1): nu-ari anacrâ si scoatâ zboru. (nu are curaj sæ scoatæ o vorbæ); � va s-• i-aibâ anacrâ a ficiorlui.(trebuie sæ-i aibæ de grijæ bæiatului); reg.

basareti (ba-sa-re-ti), s.f. (pl.?):; (acelaøi cu bastreti, cf, MER., 13 ?; v. DDA, s.v. basareti < tc. bessâlet "curaj"; bastreti, neat. DDA); reg.

gâireti (gâ-i-re-ti), s.f. (6a): ca pærinti, • i-fæ_ea gæirete [în scrierea DIARO: î• i fâ_ea gâireti]. (ca pærinte îi fæcea curaj); (ap. DDA, s.v. gæirete, -_); reg.

curaju (cu-raju), s.n. sg.t. (1): ari curaju, nu • i-u fricâ. (are curaj, nu-i e fricæ); v a r. pop. curaiu; N.

curajos, -æ, adj. "care are curaj" ∅ inimos*, adj. "a-l _ine pielea/cureaua (= a avea curaj)" "curajos, îndræzne_" "inimos, curajos" "viteaz* ♦ , curajos"

inimosu *, adj.: easti inmosu, ari cucotu. (este inmos, are cocos/ curaj); � e x p r.: ari/ lo inimâ. (are/ a prins curaj/ e curajos); • i-u _âni [chealea/ curaua/ curlu/ stricâtoarea]. (îl _ine pielea/ cureaua/ curul/ strecurætoarea [= are curaj]); aca_â foclu cu mâna. (prinde focul cu mâna); cari ari doauâ capiti? (cine are douæ capete [ca sæ fie aøa de curajos]?); easti faptu §uua prân§u. (este fæcut/ næscut ziua-n prânzul mare/ e curajos, îndræzne_, obraznic]).

inimarcu, -_i; -câ, -_i (i-ni-mar-cu, /-_i; /-câ, /-_i), adj. (3a); id. bârbatu *, adj.: mu•eari bârbatâ (femeie bærbatæ/ curajoasæ).

"curajos" curajosu, -oøi; -oasâ, -oasi (cu-ra-josu, /-joøi; /-joa-sâ, /-si), adj. (4a): tiniri curajoøi; N.

curar ∅ pofil, s.n.

ciocænitoare

330

curat, -æ, adj. "care nu e murdar, care e bine între_inut" "limbæ curatæ" "a avea ceva pe conøtiin_æ" ∅ curæ_it, adj. "curat, pur" ∅ alb*, ∅ læut**, ∅ spælat***, adj. "curat" "îngrijit"

curatu, -_; -tâ, -ti (cu-ratu, /-ra_; /-ra-tâ, /-ti), adj. (4a): câmeaøi curatâ, albâ ca neaua. (camaøæ curatæ, albæ ca neaua); casâ curatâ øi- ndreaptâ. (casæ curatæ øi aranjatæ); zburaøti unâ limbâ armâneascâ curatâ. (vorbeøte o limbæ aromâneascæ curatæ); � nu-i lucru curatu aestu! (nu-i lucru curat acesta!); � nu li-ari curati zmeanili! (nu le are curate izmenele [= este cæcat în izmene = are ceva pe conøtiin_æ]).

albu */ latu **/ spilatu ***, adj.: iøii cu fa_a albâ/ latâ/ spilatâ (am ieøit cu fa_a albæ/ læutæ/ spælatæ); � easti omu spilatu. (este om spælat/ curat/ civilizat).

chischinu, -¢i; -nâ, -ni (chis-chinu, /-chi¢i; /-chi-nâ, /-ni), adj. (4a):easti mu•eari multu chischinâ/ omu chischinu. (este femeie foarte curatæ/ om îngrijit); (nu înseamnæ "ager" nici o datæ; (v. acest sens în DDA, s.v); reg.

curat, adv. "în mod curat" "sincer"

curatu (cu-ratu), adv.: lucrea§â curatu. (lucreazæ curat); � fig.: zburaøti curatu armâneaøti. (vorbeøte curat aromâneøte); s-_â spunu curatu... (sæ-_i spun curat/ sincer... )

[curatele ], s.f.pl. "speran_æ ♦ "

curatili , s.f.pl.: •ea-_ curatili! (ia-_i speran_a!); ø-loarâ curatili s-lu veadâ altâ oarâ! (øi-au luat speran_a sæ-l vadæ altæ datæ).

[curæturæ ], s.f. "gunoi" (ales/ curæ_at din ceva)

curâturâ, -i (cu-râ-tu-râ, /-turi), s.f. (3): Gr. Aut.: câ§u multâ curâturâ di la grânu/ fisu• iu. (a cæzut multæ ~ de la grâu/ fasole).

curæ_a , vb. "a îndepærta coaja/pieli_a" "a alege gunoaiele din cereale/buruiana din grædinæ etc." (pentru "a face curæ_enie", ∅ curæ_i, vb) ∅ curge*, vb. "a curæ_a de pæcate"

curu, curari, -ai, -atâ (curu, cu-ra-ri, /-rai, /-ra-tâ), vb. (1a) t: � curu patati/ combari, meari, nu_i. (curæ_ cartofi, mere, nuci); � îni curu ung• ili. (îmi curæ_ unghiile); � curu di cuprie urizlu/ grânlu fisu• ilu (curæ_ de gunoaie orezul/ grâul/ fasolea); curai grâdina di ierghi.(am curæ_at grædina de ierburi).; ræsp.; (clar delimitat de sensurile "a face curat în casæ", ∅ curæ_i, tratat în DIARO diferit de "a curæ_a", deøi RL le trateazæ împreunæ, cf. DEX, s.v. curæ_a); (omonim cu curâ* "a curge" ♦ ).

câthârisescu, -iri, -ii, -itâ (câ-thâ-ri-ses-cu, /-si-ri, /-sii, /-si-tâ), vb. (4b): UC., 83: cæthærisea-me de amærtia amea. (curæ_æ-mæ de pæcatul meu); v a r. câthârâsescu: id., 81, cæthæræsea-næ.(< gr. καθαριζω ); arh., sav.

curæ_are , s.f.vb. (curæ_at, s.n.vb) "faptul de a curæ_a ♦ " "curæ_are de pæcate" ∅ curgere, s.f.vb.

curari (cu-ra-ri), s.f.vb. (6a): voru curari patatili. (trebuie curæ_a_i [de coajæ] cartofii); va curari lintea/ grâdina. (trebuie curæ_atæ lintea/ grædina); → ti curari u curai lintea. (de curæ_at am curæ_at-o lintea).

câthâriseari (câ-thâ-ri-sea-ri), s.f.vb. (6a): COD., 120, cætærisire. curæ_at, -æ, adj. "care a fost/este curæ_at" ∅ curat, adj.

curatu , -_; -tâ, -ti (cu-ratu, /-ra_; /-ra-tâ, /-ti), adj.: patatili li herbu curati di coaji. (cartofii îi fierb curæ_a_i de coajæ); mâ§ârea-i curatâ, nu_ili suntu curati. (mazærea-i curæ_atæ, nucile sunt curæ_ate).

"curæ_at de pæcate" "precurata (Sf. Fecioaræ)"

câthârisitu, -_; -tâ, -ti (câ-thâ-ri-situ, /-si_; /-si-tâ, /-ti), adj. (4a): UC., 69: cætærisitæ; id., 81: se-alævdæm tine dumni§æfæcætoarea, ... ø-værtos cæthærisita. (sæ te læudæm pe Tine, Dumnezeunæscætoarea, ... øi preacuræ_ita [de pæcat]/ preacurata); v a r. cæthæræsitu, COD., 89 cæθærusit ; (cf. gr. καθαροσ "curat"; câthârisit "curæ_at" < câthârisescu "curæ_a" ♦ ).

ciorbagiu

331

curæ_enie, s.f. "starea de a fi curat în casæ" "bandaj higienic pentru femei" "curæ_enie (a casei/ corpului)" "grijæ de sine"

spastrâ (spas-trâ), s.f. sg.t. (1): ari spastrâ-n casâ (are curæ_enie în casæ); bârba_• i nu u _ânu spastra. (bærba_ii nu o _in curæ_enia).

spastrâ, spæstri (spas-trâ, spæs-tri), s.f. (1): tu mesu, mu•erili bâga spæstri di pân§â moali. (la lunæ/ menstrua_ie, femeile puneau bandaje din pânzæ moale).

chischinea_â (chis-chi-nea-_â), s.f. (9): ca chischinea_a di-tu casa a loru... nu-ari altâ! (ca curæ_enia din casa lor... nu-i alta!); _i chischinea_â di mu•eari! (ce îngrijitæ de femeie!/ ce femeie îngrijitæ!); reg.

curæ_i , vb. "a face curæ_enie" "a ucide ♦ " ∅ deretica, vb.

spâstrescu, -iri, -ii, -itâ (spâs-tres-cu, /-tri-ri, /-trii, /-tri-tâ), vb. (4b)i/t: — _i fa_i? — spâstrescu [casa/ uborlu]. (— ce faci? — curæ_ [casa/ curtea]); � îlu spâstrirâ [= vâtâmarâ] andar_â• i. (l-au curæ_it/ -at [= ucis] haiducii).

curæ_ire , s.f.vb. (curæ_it, s.n.vb) "faptul de a curæ_i/ ucide ♦"; ∅ dereticare

spâstreari (spâs-trea-ri), s.f.vb. (6a): va spâstreari casa. (trebuie curæ_itæ /-atæ casa); → � ti spâstreari îlu spâstrirâ di multu.(de ucis l-au ucis de mult).

curæ_it, -æ, adj. "care a fost curæ_a_ ♦ ; care este curat ♦ " "ucis ♦ "

spâstritu, -_; -tâ, -ti (spâs-tritu, /-tri_; /-tri-tâ, /-ti), adj. (4a): casa lâ-i multu spâstritâ. (casa le este foarte curæ_atæ/ curatæ); mu•eari spâstritâ (femeie curatæ); uborlu-i spâstritu. (curtea-i curæ_itæ/ curatæ); � easti spâstritu di a¢i. (este curæ_at [= ucis] de ani/ de mult).

curând, adv. "repede ♦ (în timp)" "în curând"

curundu (cu-run-du), adv.: du-ti ma curundu, câ ti-aøteaptâ! (du-te mai curând, cæ te aøteaptæ); va nâ videmu curundu. (ne vom vedea curând); � prov.: oc• i• i _i nu s-vedu, curundu si-agrâøescu.(ochii care nu se væd, repede se uitæ); v a r. crundu.

curb, -æ, adj. "îndoit ♦, strâmb* ♦ " "curb"

strâmbu *, adj.: cubili_a yini niheamâ strâmbâ. (cobili_a vine pu_in strâmbâ).

curbu, -bi; -bâ, -bi (cur-bu, /-bi; -bâ, /-bi), adj. (4a): linie curbâ; N. curba, vb. "a îndoi ♦ , a strâmba* ♦ " " ~ , a curba" curbæ, -e, s.f. "linie/cale curbæ"

strâmbu *, vb. t/r: → t: lu strâmbu niheamâ herlu. (strâmb/ curbez ni_el fierul); → r: si strâmbæ herlu, nu-i îndreptu. (s-a strâmbat/ curbat fierul, nu-i drept).

curbe§u, -ari, -ai, -atâ (cur-be§u,/-ba-ri, / -bai, /-ba-tâ), vb.(1b) t/r: id.; N.

curbâ, -i (cur-bu, /-bi), s.f. (1): calea iu tricumu cu maøina avu multi curbi. (calea/ drumul unde [pe care] am trecut cu maøina a avut multe curbe); N.

ciocænitoare

332

curban /corban , s.n. (reg) "animal sacrificat pentru pomenire/sænætate" "a aduce jertfæ/ofrandæ, sacrificiu ♦ " "a se sacrifica" "lecuire, remediu* ♦ " "a face un sacrificiu; a se dærui" "a face un sacrificiu"

curbani, -æ¢i (cur-ba-ni, /-bæ¢i), s.f. (6a): CAR., Litgh., 53, XVII: sæ adu_em ayiusita curbani. (sæ aducem sfânta jertfæ); ¢elu tâxitu curbani ti sânâtatea a ficiorlui. (miel promis ca jertfæ pentru sænætatea bæiatului [care e bolnav]).

dirmani *, s.f.: CAR., Litgh., 35, III: a dirmani• i a¢ei. (a remediului/ lecuirii mele); Hristolu s-fea_i dirmani trâ noi. (H. s-a sacrificat pentru noi).

tilefi (ti-le-fi), s.f. (6a): Gr. Aut.: mi feciu tilefi ti ficiori, ti tu_. (m-am sacrificat pentru copii, pentru to_i/ m-am dæruit... ).

thisie (thi-si-e), s.f.sg.t. (6b): Gr. Aut.: noi nâ fâ_emu thisie ti e• i [ti ficiori], øi-e• i nu s-mutrescu la noi. (noi ne sacrificæm pentru ei [pentru copii], iar ei nu se uitæ la noi); (neat. DDA; < gr. θυσια ).

curcan, curcæ, s.m.f. "curcan" "so_/so_ie" ∅ bæie_andru*, s.m. ('curcan/curcæ/~ ', în jocuri de familie) "curcan, curcæ" " ~ , ~ "

curcu, -_i (cur-cu, /-_i), s.m. (1): curculu u-ari carnea albâ. (curcanul o are carnea albæ); reg.

curco¢iu, -i; curcoa¢i, ~ (cur-co¢iu, /-co¢i; /-coa-¢i, ~ ), s.m.f. (1,9): ø-lo curco¢ilu* øi s-dusirâ-n Poli. (øi-a luat curcanul/ so_ul øi au plecat la C-pole); curcoa¢ea* • i-easti arauâ. (nevasta îi este rea); (numai: 'so_', 'so_ie'); curcunduraøu* (bæie_andru); reg.

horhanu, -¢i; -nâ, -ni (hor-hanu, /-ha¢i; /-ha-nâ, /-ni), s.m.f. (1,1): tâ•emu unu horhanu ti numâ. (am tæiat un curcan de ziua numelui); reg); (ambele: curcu [curco¢iu] øi horhanu < g.r).

miscu, mischi; miscâ, mischi (mis-cu, /-chi; /-câ, /-chi), s.m.f. (1,1): carni di miscu/ miscâ (carne de curcan/ curcæ); øi: misircu, -_i; -câ, -_i; reg. (< bg).

curcubetæ, -e, s.f. (reg.) "dovleac, plantæ târâtoare cu fruct mare" (lat. CUCURBITA) "minte proastæ" "_eastæ" "a spune verzi øi uscate" "a o pæ_i/muri" "care creøte/vinde dovleci"

curcubetâ, -ti (cur-cu-be-tâ, /-ti), s.f. (1): curcubetâ ti pitâ/ ti por_i(curcubetæ pentru plæcintæ/ pentru porci); � e x p r.: fig.: caplu mari câtu unâ curcubetâ. (capul mare cât un dovleac); � iron.: capu di curcubetâ (cap de ~); nu-• i ta• i curcubeta! / nu-ari _iva tu curcubetâ. (nu-l taie dovleacul/ n-are nimic în dovleac/ _eastæ [nu-i deøtept]); � î• i lo curcubeta apâ. (a pæ_it-o/ a murit) � eh, curcubeti hearti! (ei, [mai taci], dovleci fier_i [ ce spui tu]!); � doauli besu tu unâ curcubetâ. (amândouæ bæs într-un dovleac/ cur [= sunt foarte bune prietene]).

curcubitaru, -i (cur-cu-bi-taru, /-tari), s.m. (1): curcubitarlu creaøti/ vindi curcubeti. (dovlecarul creøte/ vinde dovleci).

curcubeu, -e , s.n. "arc multicolor desfæøurat pe cer, dupæ ploaie"

curcubeu, -i (cur-cu-beu, /-bei), s.m. (1): dupâ ploae iasi curcubeulu. (dupæ ploaie iese curcubeul); v a r. curcube, curcubea§, s.m. (3), art. curcubelu.

curd, -æ, s.m.f., adj. "din Curdistan"

Curdu, -§â; -dâ, -di (cur-du, /-§â; /-dâ, /-di), s.m.f. (1,1), adj. (4): Cur§â• i bânea§â tu Asie. (curzii træiesc în Asia); featâ curdâ; N.

curea, -le, s.f. "cingætoare de mijloc" "ham(uri)" "sandale"

curauâ, -æi (cu-ra-uâ, /-ræi), s.f. (5): mi strin§i curaua di mesi(mæ strânge cureaua de mijloc); curæili a callui (curelele calului/ hamul); � pâpu_â cu curæi (pantofi cu curele [= sandale]); � dau cusurafea pi curauâ. (dau/ ascut briciul pe curea); � • i-u _âni curau/ îlu _ânu

ciorbagiu

333

"curea de ascu_it briciul" "curaj(os) ♦ " "a-i trage o bætaie" "curea de roatæ/rodan" ∅ scripete, s.m.

curæili. (îl _ine cureaua/ îl _in curelele [= are curaj}); � u streasirâ curaua, câ nu-au. (au strâns-o cureaua, cæ nu au [sunt saraci]); �va _â tragu unâ curauâ! (am sæ-_i trag o curea/ bætaie!); ræsp.; FE cureauâ; FC curoauâ.

aruteauâ, -ei (a-ru-tea-uâ, /-tei), s.f. (5): curaua ti cicricâ-i aruteaua. (cureaua de roatæ/ rodan este ~ ).

curelar, -i , s.m. "care face curele/hamuri"

curâgi, -ea§ (cu-râ-gi, /-gea§), s.m. (1): curâgilu adarâ curæi ti oami¢i/ ca• i, mulæri. (curelarul face curele pentru om/ hamuri pentru cai, catâri).

curent, s.n. "palæ de aer rece, umed" ∅ suge*, vb. "a ræci* ♦ zdravæn" "curent de aer" "a-l trage curentul" "a fi/_ine la curent" "curent de apæ" "curent electric/literar" "(an/zi) în curs" "apæ curentæ"

bundâ, -i (bun-dâ, /-di), s.f. (1): øi§u tu bundâ øi-arâ_i. (a stat în curent øi a ræcit); � • i-u deadi bunda. (l-a lovit curentul); îlu trapsi/ supsi* bunda/ vimtulu. (l-a tras/ supt curentul/ vântul).

bundisescu *, vb. i: øi§u tu-arcoari ø-bundisi. (a stat în frig øi a ræcit zdravæn).

curentu, -uri (cu-ren-tu, /-turi), s.n. (1): curentu di vimtu (curent de aer); _i curentu yini! (ce curent vine!); mi trapsi curentulu. (m-a tras curentul); � curentu di apâ (curent de apæ); � curentu electricu; � curentu literaru; � escu/ _âni-mi la curentu cu... . (sunt/ _ine-mæ la curent cu... ); etc.; N.

curentu, -_â; -tâ, -ti (cu-ren-tu, /-_â; /-tâ, /-ti), adj.: anlu curentu(anul curent/ în curs); � apâ curentâ [_i curâ di-unâ]. (apæ curentæ, care curge întruna);

curent , adv. "în mod fluent" "perfect, pe de rost"

farsi (far-si), adv.: greaca u zburaøti farsi. (greaca o vorbeøte curent); � u øtie farsi poezia. (o øtie pe de rost/ perfect poezia).

curgætor, -e , adj. "care curge* ♦ ", vb. ∅ stætætor**, adj. "curgætor"

���� _i curâ* : ari api _i curâ, arâurili, øi-api _i sta, stâtâtoari**, lacurili. (existæ ape ce curg, râurile, øi ape ce stau, stætætoare, lacurile).

curâtoru, -ori; -oari, ~ (cu-râ-toru, /-tori; /-toa-ri, / ~ ), adj. (3c): api curâtoari (ape curgætoare); DN.

curge , vb. "a se deplasa în jos" (despre ape, lichide) "a se scurge" "a-i curge nasul" "a se întâmpla" "a se auzi/a merge vorba" "dacæ nu curge, picæ" ∅ curæ_a*, vb. "

curâ, curari, -æ, -atâ (cu-râ, cu-ra-ri, /-ræ, /-ra-tâ), vb. unipers. (1a) i: apa/ arâulu curâ totâna-nghiosu. (apa/ râul curge totdeauna în jos); curâ sân§i di-tu aranâ. (curge sânge din ranæ); � î¢i curâ narea. (îmi curge nasul); � _i curâ?/ _i s-fa_i? — _iva nu curâ! (ce curge?/ ce se întâmplæ? — nimic nu se întâmplæ!); curâ zborlu câ feata ali Tanci s-mâritâ cu unu chinezu. (curge vorba/ se aude cæ fata Tancei se mæritæ cu un chinez); � e x p r.: ma nu curâ, va s-chicâ. (dacæ nu curge, picæ); di iu cura va s-chicâ! (de [acolo de] unde curgea are sæ [mai] pice!); (omonim cu curu* "a curæ_a ♦ ").

curgere , s.f. (vb) (curs, s.n.vb) "ac_iunea de a curge/ a se scurge"

curari (cu-ra-ri), s.f. (vb) (6a): → tulumbâ ti curari apa (tub de curs apa); → ti curari nu curâ _iva pri-aoa. (de curs nu curge/ nu se scurge nimic pe aici);

curs, -uri, s.n. "curgere, zgomot ♦ "

cursu, -uri (cur-su, /-suri), s.n. (1): yini apa cu cursu mari . (vine apa cu for_æ/ cantitate/ zgomot mare); � loc. prep.: tu cursulu a

"în cursul... "; "lec_ie" arâului/ a anlui (în cursul râului/ anului); � _âni cursuri la Universitati; N.

ciocænitoare

334

curier, -æ, s.m.f. "factor poøtal, poøtaø" " ~ " "persoanæ care duce un mesaj la domiciliu"

psihudhromu, -¢i (psi-hu-dhromu, /-dhro¢i), s.m. (1):psihudhromlu ¢i-adusi carti di la featâ. (poøtaøul mi-a adus scrisoare de la fatæ); reg.

tahidhromu , id, v. supra; (< gr. modernæ); reg. curieru, -i; -â, -i (cu-ri-eru, /-eri; /-e-râ, /-ri), s.m.f.(1,1): pitrecu cartea/ pachetlu cu unâ curierâ. (trimit scrisoarea/ pachetul cu o curieræ); N.

curios, -æ, adj. "care vrea sæ øtie multe" "curios, indiscret" "curios, indiscret" ∅ ciudat, straniu, adj.

���� e x p r.: ari oami¢i _i voru s-li øtibâ tuti. (sunt oameni care vor sæ le øtie pe toate); ræsp.

perieryu, -i; -â, -i (pe-ri-er-yu, /-yi; /-yâ, /-yi), adj. (3a): easti multu perieryâ mu•earea-• i. (este foarte curioasæ muierea lui); reg.

curiosu, -oøi; -oasâ, -oasi (cu-ri-osu, /-oøi; /-oa-sâ, /-si), adj. (4a): ti _i hii ahâtu curioasâ? (de ce eøti atât de curioasæ?); v a r. pop. (?) curyiosu; (îl consider introdus din RL); N.

curiozitate, -i , s.f. "dorin_a de a øti multe, indiscre_ie" "dorin_a de a cunoaøte mult"; ∅ ciudæ_enie, s.f.

perieryie, -i (pe-ri-er-yi-e, /-yii), s.f. (6a): ari multâ perieryie, va s-li øtie tuti. (are multæ curiozitate, vrea sæ le øtie pe toate).

curiozitati, -æ_ (cu-ri-o-zi-ta-ti, /-tæ_), s.f. (6a): va si øtie/ s-cunoascâ multu. (vrea sæ øtie/ sæ cunoascæ mult); (< curiosu; < RL); N.

curiøor , s.n.; "cur mic" (dim./hip)

curiciu, -i (cu-riciu, /-ri-ci), s.n. (2): si-• i lau curicilu. (sæ-i spæl curiøorul), dim.; � va-¢i mâcâ curicilu! (are sæ-mi mænânce curiøorul), hip.; øi: curenciu.

curm, -uri, s.n. (reg) "curmei, capæt de funie ♦"

curmu, -uri (cur-mu, /-muri), s.n. (1): îlu ligai callu di pomu cu unu curmu. (am legat calul de un pom cu un curm[ei]); sar_inâ di leamni ligatâ cu curmu (sarcinæ de lemne legatæ cu un curm).

curma, vb. "a întrerupe o ac_iune/ vorba" "a-l tæia ♦ setea/foamea" "a în_ærca ♦ " "a separa ♦ " "a obosi ♦ " "a tæcea; a se potoli"

curmu, curmari, -ai, -atâ (cur-mu, /cur-ma-ri, /-mai, /-ma-tâ), vb. (1a) t/r: → t: nu-¢i lu curmâ zborlu! (nu-mi întrerupe vorba!); curm-u mâslatea! (întrerupe vorba/ taci!); � mi curmæ unâ seati! (m-a tæiat o sete!); � îlu curmai ¢iclu di la sinu. (l-am întrerupt copilaøul de la sân/ l-am în_ærcat); � li curmæmu oili di birbe_i. (le-am separat oile de berbeci); → r: CAV., 473: curmu (obosesc); mi curmai di multu lucru. (m-am rupt/ am obosit de multæ treabæ); CAR., Stih., 61: Creaøti fumea•ea, guøa s-curmâ.(cresc copiii, guøa oboseøte); � s-curmæ durearea/ dorlu/ plângul. (s-a potoli durerea/ dorul/ plânsul).

curmalæ, -e, s.f. "fruct exotic, foarte dulce"

curmæ, -a§ (cur-mæ, /-ma§), s.m. (3): curma§• i suntu poami multu dul_i, cu osu lungu nuntru. (curmalele sunt poame foarte dulci, cu sâmburele lung înæuntru).

curmare , s.f. (vb) (curmat, s.n.vb) "obosealæ" "faptul de a întrerupe/ în_ærca, separa/ obosi"

curmari (cur-ma-ri), s.f. (vb), (6a): → s.: di curmari dur¢ii multu. (de obosealæ am dormit mult); → � va curmari aestu sân§i _i curâ. (trebuie întrerupt acest sânge ce curge); � voru curmari ¢e• i• i di oi. (trebuie separa_i mieii de oi/ în_ærca_i); → � ti curmari nu mi curmai. (de obosit nu am obosit).

curmat, -æ, adj. "obosit' "întrerupt" "separat"; "în_ærcat"

curmatu, -_; -tâ, -ti (cur-matu, /-ma_; /-ma-tâ, /-ti), adj. (4a): escu multu curmatâ, di lucru. (sunt foarte obositæ, de lucru); �curentulu easti curmatu di trei §âli. (curentul este întrerupt de trei zile); � nu-i curmatâ /-n_ârcatâ di la sinu. (nu-i opritæ/ în_ærcatæ [feti_a] de la sân).

ciorbagiu

335

curmæturæ , -i, s.f. "øa, adâncituræ între dealuri/mun_i" " ~ " "curmæturæ" ∅ crestæturæ*, s.f.

curmâturâ, -i (cur-mâ-tu-râ, /-turi), s.f. (3a): li tricumu oili pri-tu curmâturâ. (le-am trecut oile prin curmæturæ).

øilâturâ, -i (øi-lâ-tu-râ, /-turi), s.f. (3a): øilâturæ-i ca unâ øauâ-ntrâ doi mun_â. (~ -i ca o øa între doi mun_i); øi: øilâtureauâ, -ei, s.f. (5); FC øu-.

coacâ *, s.f.: oili iøirâ la coacâ. (oile au ieøit la curmæturæ). curmei, s.n. ∅ curm, s.n. curmeziø, (în) loc.adv. "pe spate ♦ " "pe lat"; ∅ lat, adj. "de-a curmeziøul" " ~ "; ∅ îndoituræ*, s.f. ∅ culca, vb. "de-a curmeziøul"

amplatea (am-pla-tea), adv.: câ§u amplatea. (a cæzut de-a latul/ pe spate); � si-u misuræmu di-amplatea pân§a. (s-o mæsuræm de-a curmeziøul/ pe lat pânza); � fig.: s-bâgæ nâsu amplatea, di nu iøi lucrulu. (s-a pus el de-a curmeziøul, de n-a ieøit lucrul); øi: di-amplatea.

dhipla (dhi-pla), adv.: alinæmu muntili dhipla, câ-i ma liøoru. (am urcat muntele de-a curmeziøul, cæ-i mai uøor); reg.

plaina (plai-na), adv.: u lo plaina. (a luat-o de-a curmeziøul); reg. curpen, -i , s.m. "mlædi_æ care se ræsuceøte" (de vi_æ/dovleac/ castravete) "boltæ ♦ de vi_æ"

curpanu, -¢i (cur-panu, /-pa¢i), s.m. (1): yita/ curcubeta deadi curpa¢i. (vi_a/ dovleacul a dat curpeni); leasâ di curpa¢i. (leasæ de curpeni).

climâtâreauâ, -ei (cli-mâ-tâ-rea-uâ, /-rei), s.f. (5): climâtâreili-nvârligarâ streaha. (curpenii au înconjurat streaøina), v a r. ræsp.; v a r . climâtâryeauâ; FE: clivâtâreauâ.

curs, -uri, s.n. "lec_ie ♦ "

cursu, -uri (cur-su, /-suri), s.n. (1): cursuri di limba armâneascâ la Universitati; N.

cursæ , s.f. ; ∅ la_, s.n. ∅ capcanæ, s.f.

curte, -i, s.f. "spa_iu în jurul casei "curtea cu juri" "curte (în jurul casei)" " ~ " "curte mar_ialæ"

curti, -_â (cur-ti, /-_â), s.f. (6a): CAV., v. SCR., 205: curte (curte); � curtea di giudicatâ (curte cu juri), SN; (cuvântul nu este curent/ cunoscut?); N.

uboru, uboari (u-boru, u-boa-ri), s.n. (2): CAV., v. SCR., 235: oboru (curte); uborlu va arneari. (curtea trebuie mæturatæ); (cf. RL obor, dar S diferit); ræsp.

avlie, -i (a-vli-e, /-vlii), s.f. (6b), id.; reg. urfie, -ea§ (ur-fi-e, ur-fi-ea§), s.m.(3); v a r. FC: rufie, -ea§; adm.; înv.

curtoazie, s.f. "polite_e" "a-øi face plæcuta datorie" "stimæ"

adâmlâchi (a-dâm-lâ-chi), s.f. sg.t. (6a): Gr. Aut.: aøi va adâmlâchea. (aøa vrea/ cere curtoazia/ polite_ea); � mini ¢i-u adrai adâmlâchea øi-• i c• imai pi measâ. (eu mi-am fæcut plæcuta datorie øi i-am invitat la masæ); n-aøtiptæ cu tutâ adâmlâchea.(ne-a primit cu toatæ stima); (neat. DDA).

curvar, -i, s.m. "afemeiat, muieratic ♦ " "desfrânat" ∅ stricat, adj.

curvaru, -i (cur-varu, / -vari), s.m. (1): easti mari curvaru, mintea u-ari la mu•eri. (este mare curvar, mintea-i e la muieri/ femei). purnu, -¢i; -nâ, -ni (pur-nu, /-¢i; /-nâ, /-ni), adj. (4): omu purnu/ mu•eari pournâ (om desfrânat/femeie ~ æ); (cf. gr. πορνη; cf. porno).

ciocænitoare

336

curvæ, -e, s.f. "femeie stricatæ ♦ " "a se avea cu to_i câinii" "cocotæ, prostituatæ" "curvuli_æ*" "scroafæ; curvæ"

curvâ, -i (cur-vâ, /-vi), s.f. (1): curva-i mu•eari _i ø-vindi truplu.(curva-i femeie ce-øi vinde trupul); � e x p r.: cu tu_ câ¢i• i s-du_i. (se duce cu to_i câinii); u trapsirâ tu_ câ¢i• i tu trapuri. (au tras-o to_i câinii prin øan_uri).

putanæ, -i (pu-ta-nâ, /-ni), s.f. (1): easti ca putanili di la cafeøantan! (este ca cocotele de la 'cafe'-chantant'); � politica-i putanâ veac• i, §â_ea tata. (politica-i curvæ veche, spunea tata); øi, Gr. Aut.: putaneøcâ*, dim., superl.

dosâ, -i (do-sâ, /-si), s.f. (1): fig.: easti unâ dosâ! (este o scroafæ-curvæ!); reg.

curvæsæri, vb. "a practica prostitu_ia, a se preacurvi"

curvârisescu, -iri, -ii, -itâ (cur-vâ-ri-ses-cu, /-si-ri, /-sii, /-si-tâ), vb. (4b) i: UC., 91: se nu curværiseøti. (sæ nu curvæsæreøti); 's-nu curvâriseøti' easti øaptea dimândâciuni alu Dumni§æ. ('sæ nu preacurveøti' este a øaptea poruncæ a lui Dumnezeu)); .

curvæsærire, s.f.vb. (curvæsærit, s.n.vb) "faptul de a curvæsæri"

curvâriseari (cur-vâ-ri-sea-ri), s.f.vb. (6a): ti curvâriseari nu curvâriseaøti, ma ... ni_i omu a casi•ei nu easti. (de curvæsærit nu curvæsæreøte, dar... nici om de casæ nu este).

[curvesc, -æ ], adj. "de curvæ, specific curvelor"

putânescu, -eøti; -eascâ, -eøti (pu-tâ-nes-cu, /-neø-ti; /-neas-câ, /-neø-ti), adj. (3a): stra¢i/ zboarâ/ lucri putâneøti. (straie/ vorbe/ lucruri curveøti).

curvie , s.f. "prostitu_ie, desfrâu"" " ~ " " ~ "; ∅ amant, -æ, s.f. "curvie, prostitu_ie" " ~ , desfrâu" ∅ curvar

curvâri• i (cur-vâ-ri-• i), s.f. sg.t. (6a): s-_âni di curvâri• i. (se _ine de curvie).

putânlâchi (pu-tân-lâ-chi), s.f. sg.t. (6a): id. iaranlâchi, -i (ia-ran-lâ-chi, /-lâchi), s.f (6a); reg. pânghie (pân-ghi-e), s.f. sg.t. (6a); r a r. purni• i, -i (pur-ni-• i, /-ni• i)), s.f. (6a); id.

cusæturæ, -i, s.f. "coasere cu acul/maøina" "locul cusut între pær_i" "cusætura unei opera_ii chirurgicale"

cusuturâ, -i (cu-su-tu-râ, /-turi), s.f. (3): cusuturâ cu aclu/ cu maøina (cusæturæ cu acul/ cu maøina); � s-discusurâ tuti cusuturili. (s-au desfæcut toate cusæturile); � nu s-veadi cusutura di inhirisi. (nu se vede cusætura de [la] opera_ie).

cuscrie , s.f. "încuscrire"; "rela_ie bunæ, prietenie";"Carul ♦ Mare"

cuscri• i, -i (cus-cri-• i, -ri• i), s.f. (6a): fea_irâ cuscri• i bunâ. (au fæcut o cuscrie bunæ); � lâ si-asparsi cuscri•ea! (li s-a stricat cuscria/ rela_ia!); � s-veadi cuscri•ea pi _eru. (se vede cuscria/ Carul Mare pe cer).

[cuscrime ], s.f. "cuscri mai mul_i, to_i cuscrii"

cuscrimi (cus-cri-mi), s.f. sg.t. (6a): vini tutâ cuscrimea si-u •ea-nveasta. (a venit toatæ cuscrimea s-o ia pe mireasæ); øi: cuscrami (cus-cra-mi).

cuscru, -æ , s.m.f. "tatæl, mama sau rudele

cuscru, -i; -â, -i (cus-cru, /-cri; /-crâ, /-cri ), s.m.f. (1,1): cuscrulu easti tatâ-su a nor-meai/ a §inir-¢ui, cuscra-i muma a ... (cuscrul este

ginerelui/norei în raport cu tatæl, mama sau rudele so_ului/so_iei lor" custa, vb. ∅ spori, vb.

tatæl nurorii mele/ al ginerelui meu, cuscra este mama... ); nâ vinirâ tu_ cusri• i ti Paøti. (ne-au venit to_i cuscrii de Paøti); � e x p r.: eh, lucru ca di la cuscra! (lucru ca de la cuscra [prost fæcut]); �eufem.: cari-i cuscra? (cine-i asta?); v a r.: art. FC: cuscurlu.

ciorbagiu

337

custuræ, -i, s.f. "briceag, cu_itaø, îndoit" "custuræ-briceag mic, bricegel"∅ cu_itar, s.m. "custuræ-cu_it de cizmar"

custurâ, -i (cus-tu-râ, /-turi), s.f. (3): øi-u ta• i pânea cu custura.(îøi taie pâinea cu custura); var. ræsp. câsturâ.

custuricâ, -i (cus-tu-ri-câ, /-rici), s.f. (3): maia imnâ cu custuricea-n gepi. (bunica umblæ cu bricegelul în buzunar); dim.; øi custurici, -i (/-ri-ci, /-rici).

fâlcetâ, -i (fâl-ce-tâ. /-ti), s.f. (1): pâpugilu u ta• i chealea cu fâlceta.(papugiul/ cizmarul o taie pielea cu custura).

cusur, -uri, s.n. "defect ♦ , lipsæ ♦ " "fiin_æ/lucru perfect(æ)" ∅coadæ*,s: ∅nærav, adj. "defect, lipsæ" " ~ "

cusuri, -i (cu-su-ri, /-suri), s.f. (6a): ari multi cusuri bârba-su. (are multe cusururi bærbatu-su); � feata-i fârâ cusuri! (fata-i færæ cusur/ perfectæ); e x p r.: eh, nâsâ tutu bagâ coadi* ø-mânuøi! (ei, ea tot gæseøte cusururi!).

smârdhæ, -dha§ (smâr-dhæ, /-dha§), s.m. (3); r a r, reg. catmeri, -i (cat-me-ri, /-meri), s.f. (6a); r a r, reg.

cusut, -æ , adj. "care a fost cusut" "care tace (de obicei sau pentru cæ _ine un secret)"

cusutu, -_; -tâ, -ti (cu-sutu,/ -su_;/ -su-tâ,/ -ti), adj. (4a): cundeøu cusutu cu hrisafi. (ilic cusut cu fir auriu/ argintiu); � u-ari gura cusutâ. (o are gura cusutæ [= nu prea vorbeøte/ øtie sæ _inæ un secret).

cuøcæ, s.f. ∅ cafas, s.n. ∅ colivie, s.f.

cuøcuø, s.n. "paste fæinoase în formæ de bobi_e" "cuøcuø de casæ" ∅ jumæri*, s.f.pl.

cuscusâ (cus-cu-sâ), s.f.dg.t. (1): ¢elu la tavâ cu cuscusâ. (miel la tavæ cu cuøcuø).

pisurudhâ, -§ (pi-su-ru-dhâ, /-ru§), s.f. (3): adrâmu pisuru§ în casâ, di-aloatu stresu tricutu tu _iru. (facem cuøcuø în casæ, din aluat tare trecut prin ciur); folosit la pl.; v a r. ræsp. pisâru§; øi: pisuridzæ. (glosat greøit la DDA, s.v.: "jumæri*").

cutare, pr.adj. nedef. "cineva, persoanæ nenumitæ"; ∅ atare, pr. "cutare"

atari (a-ta-ri), pr. adj. ned. invar.: → s.: — cari u fea_i aestæ? —atari u fea_i! (cine a fæcut-o asta? — cutare a fæcut-o!); → adj.: dusi tu atari hoarâ... (s-a dus în cutare sat... ); v a r. tari.

tadhi (ta-dhi), pr. adj. ned. invar: î¢i §âsi tadhi. (mi-a spus cutare);î• i §â_i "fæ tadhi lucru", øi-nu-lu fa_i! (îi zici "fæ cutare lucru", øi nu-l face!); (< gr. ο ταδε "cutare"); reg.

cutæ, -e , s.f. "îndoituræ ♦ , pliu"

bastâ, -i (bas-tâ, /-ti), s.f. (1): fustanea cu basti nu yini ghini la groasi. (rochia cu cute nu vine bine la grase).

cute, ~ , s.f. "piatræ de ascu_it" " ~ "

aconi, -¢i (a-co-ni, /-co¢i), s.f. (6a): dau mâsatlu cu cheatra/ aconea. (dau masatul cu piatra/ cutea); (< gr. ακονη).

miracuni, -¢i (mi-ra-cu-ni, /-cu¢i), s.f. (6a): PAP., B., 48: luaræ un kiaptini, næ k'atræ (mira'cuni). (au luat un pieptene, o piatræ [cute]); (DDA, s.v.: cf. gr. ακονη; acelaøi cu aconi?; v. supra).

cuteza, vb. " a îndræzni ♦ , a avea curajul"

cute§u, cuti§ari, -ai, -atâ (cu-te§u, cu-ti-§a-ri, /-§ai, /-§a-tâ), vb. (1b) i/t: → i: nu cutea§â dinintea a tatâ-sui. (nu cuteazæ înaintea lui taicæ-su); → t: nu-ari cuti§atâ vârnu si-¢i spunâ ahtæri zboarâ.(n-a cutezat nimeni sæ-mi spunæ astfel de cuvinte); v a r. FC cte§u.

ciocænitoare

338

"a cuteza, a îndræzni, a se încumeta"

încatâru, încâtârari, -ai, -atâ (în-ca-turu, în-câ-tâ-ra-ri, /-rai, /-ra-tâ), vb. (1a) r: COD., 61b, cf. DDA, s.v.: nu sæ ncætæræ' si mutreascæ. (nu cutezæ [?] sæ priveascæ); (lecturæ øi interpretare greøite în DDA, s.v. ncatær: în loc de nu sæn [tu] cadær <nu sunt capabili/ vrednici>; cf. Caragiu, Litgh., 35, III øi id., Glosar, s.v. cadær).

cutezare, s.f.vb. (cutezat, s.n.) "faptul de a cuteza"

cuti§ari (cu-ti-§a-ri), s.f.vb. (6a); ti cuti§ari nu cutea§â vârnu. (de cutezat nu cuteazæ niciunul).

cutie, -i, s.f. "obiect paralelipipedic, gol înæuntru"; "coøciug ♦" "albie/cutie lungæ, cu 5-6 spa_ii, în care se pun pâinile la dospit" ∅ dospi*, vb.

cutie, -i (cu-ti-e, /-tii), s.f. (6b): cutie di lâcumi/ cu bumboani (cutie de rahat/ de/ cu bomboane); � îlu bâgarâ mortulu tu cutie. (l-au pus mortul în cutie/ coøciug)

panacutie, -i (pa-na-cu-ti-e, /-tii), s.f. (6a): Gr. Aut.: aloatlu disfimtu, adratu pâ¢i, s-bagâ pi misali tu panacutie ta s-yinâ*.(aluatul fæcut pâini se pune pe øervet în ~ ca sæ se dospeascæ*); v a r. pânicutie (formæ influen_atæ de pâni); (glosat greøit în DDA: "planche à porter le pain au four", s.v. pinacuto' : nu este o "scânduræ", ci o "cutie", o "copaie" cu 5-6 scobituri/ separeuri pentru pâini puse la dospit).

cutiu_æ, -e, s.f. "cutie micæ"

cuticâ, -i (cu-ti-câ, -ci), s.f. (1); dim.; øi: cutici.

cutnie, s.f. (înv.) "_esæturæ din mætase øi bumbac"

cutnie, -i (cut-ni-e, /-nii), s.f. (6b): fustani di cutnie , di sirmâ cu bumbacu. (rochie de cutnie, din mætase øi bumbac); înv.

cutræ, -e, s.f. "intrigant ♦ , persoanæ periculoasæ"

cutrâ, -i (cu-trâ, /-tri), s.f. (1): Gr. Aut.: easti unâ cutrâ, poartâ zboarâ, fa_i aræu la oami¢i. (este o cutræ, poartæ vorbe, face ræu la oameni); (neat. DDA).

cutreiera, vb. "a umbla ♦ /alerga ♦ din loc în loc"

cutriiru, curiirari, -ai, -atâ (cu-tri-iru, cu-tri-i-ra-ri, /-rai, /-ra-tâ), vb. (1) t: cutriiræ tutu loclu. (a cutreierat tot locul/ pæmântul); v a r.cutriyiru.

cutreierare , s.f.vb. (cutreierat, s.n.vb) "faptul de a cutreiera"

cutriirari (cu-tri-i-ra-ri), s.f. vb. (6a): ti cutriirari li-ari cutriiratâ tuti pâdurili. (de cutreierat le-a cutreierat toate pædurile).

cutremur, -e, s.n. "momentul când se cutremuræ pæmântul" ∅ cutremura, vb. "cutremur"

cutremu (cu-tremu), s.n.sg.t. (1): viniri fu cutremlu a loclui. (vineri a fost cutremurul pæmântului); � e x p r.: mi-acâ_æ/ mi lo cutremlu/ cutream(b)urlu. [di fricâ]. (m-a apucat/ m-a luat cutremurul [de fricæ]); v a r. FC cutromu.

cutreamuru (cu-trea-muru), s.n.sg.t. (1): s-fea_i/ fu cutreamuru.(s-a fæcut/ a fost cutremur); v a r. cutreamburu.

cu_it, -e, s.n. "instrument de tæiat"

cu_âtu, -i (cu-_âtu, /-_â-ti), s.n. (2): ta• iu pânea cu cu_âtlu. (tai pâinea cu cu_itul); � e x p r.: ¢i-agiumsi cu_âtlu la osu. (mi-a ajuns

"a-i ajunge cu_itul la os" "a fi la cu_ite cu cineva"

cu_itul la os); → suntu doi• i pri cu_âti. (sunt amândoi la cu_ite); v a r. CAV., 598 cu_utu; DAN., 155: øi ¢iclu cu_utu ta•e ung• ile. (øi cu_itul cel mic taie unghiile); v a r. ræsp. câ_utu. (dar FE , < lat. *acutitus/ *cotitus, > cu_itu > cu_âtu).

cu_itar, -i, s.m. "care face cu_ite"

custurgi, -ea§ (cus-tur-gi, /-gea§), s.m. (3): Gr. Aut.: custurgilu adarâ custuri, cu_âti, hângeari. (cu_itarul face custuri, cu_ite, hangere); (neat. DDA).

ciorbagiu

339

cu_itaø, -e , s.n. "cu_it mic"

cu_âticu, -_i (cu-_â-ticu, /-ti-_i), s.n. (2); v a r. ræsp. câ_uticu;dim.

cu_ovlah, -æ, s.m.f. ∅ aromân, -æ, s.m.f.

cu_u-cu_u, interj. (pentru chemat câinii) ∅ câine, s.m. ∅ câ_ea, s.f.

cuti-cuti! (cuti-cuti, cuti-cuti!), interj.: Gr. Aut.: c•emu cânili §âcândalui 'cui-cui cui-cui', yinu-aoa!) (chem câinele zicând 'cu_u-cu_u, cu_u-cu_u', vino-ncoa!); v a r. cooti!, BEZA, 538: [picurarlu] angîna cî¢i• i: cooti, cooti! ([ciobanul] chema câinii: ~ , ~!); v a r.cut-cut!

cuci-cuci! (cu-ci-cu-ci, cu-ci-cu-ci!), interj., id. cuvânt, -e, s.n. "unitate a lexicului" ∅ vorbæ*, s.f. " ~ " "cuvântare" "conversa_ie" "din vorbæ-n vorbæ" "a sta de vorbæ ♦, a face conversa_ie ♦ "

zboru *, s.n.: unu dic_ionaru ari §æ_i di ¢i• i di zboarâ. (un dic_ionar are zeci de mii de cuvinte); (este cel mai ræspândit pentru "cuvânt").

cuvendâ, -§â (cu-ven-dâ, /-§â), s.f. (3): nu scoasi cuvendâ din gurâ. (n-a scos un cuvânt din guræ); � profesorlu _ânu unâ cuvendâ. (profesorul a _inut o cuvântare); � PAP., Lit., 1050: ... cînd av§a, cuvenda _ea a pu• ilor... (când auzea, cuvântarea/ conversa_ia aceea a pæsærelelor... ); � e x p r.: di cuvendâ-cuvendâ §âsimu ø-ti pricâ. (din vorbæ-n vorbæ, am zis øi despre zestre); tri_e_ pi la noi si-adræmu unâ cuvendâ. (trece_i pe la noi sæ 'facem o vorbire' [= sæ stæm de vorbæ/ la o conversa_ie).

cuvânta, vb. "a vorbi ♦ "

cuvinte§u, -ari, -ai, -atâ (cu-vin-te§u, /-ta-ri, /-tai, /-ta-tâ), vb. (1b):Domnulu cuvintea§â. (Domnul cuvânteazæ); r a r (dar de utilizat; v. DDA, s.v).

cuvântare, s.f. ∅ cuvânt, s.n.

cuvântætor, -e, adj. "care cuvântæ/are grai" ∅ vorbitor*, adj

zburâtoru *, adj.: omlu-i yenu zburâtoru, ari graiu, ma nima• ili, pu• i• i, ierghili suntu nizburâtoari, nu-au graiu. (omul este fiin_æ cuvântætoare, are grai, dar animalele, pæsærile, ierburile sunt necuvântætoare, n-au grai).

cuveni , vb. "a-i reveni cuiva ceva" "a (nu) fi potrivit/bine" ∅ cædea*, sta**vb. "a (nu) se cædea/cuveni" ∅ face*, vb.

cadi *, vb. unipers. i: casa-• i cadi a frati-¢ui. (casa-i cade/ se cuvine lui frate-miu); � nu cadi si-adræmu ahtari lucru. (nu se cuvine sæ faceam un astfel de lucru); � e x p r.: nu-i muøatu/ nu-i ghini/ nu sta** ghini. (nu-i frumos/ nu-i bine/ nu stæ bine).

fa_i *, vb. unipers. i/r: nu fa_i s-coøi dumânica. (nu se face/ se cuvine sæ coøi duminica).

" ~ "; ∅ trebui*, vb. "a (nu) se cuveni" ∅ semæna*, vb.

prindi * vb. unipers. i; id. un§eaøti *, vb. unipers. i: nu un§eaøti s-_-ar⧠di altu. (nu se cuvine sæ-_i râzi de altul).

cuverturæ, -i, s.f. "pætura sub_ire, de învelit sau de acoperit patul" ∅ acoperæmânt*, s.n. ∅velin_æ, scoar_æ, macat

cuvertâ, -i (cu-ver-tâ, -ti), s.f. (1): cuverta nu-ari s-facâ ni cu doaga, ni cu iambula, ni cu-nflucata, easti-acupirimintu* sup_âri, ti veara, i ti aøtirneari pi patu/ crivati. (cuvertura nu are a face nici cu ~ , nici cu ~ , nici cu ~ , este un acoperæmânt sub_ire, de varæ, sau de aøternut pe pat).

hreami, hre¢i (hrea-mi, hre¢i), s.f. (6a); id.; reg.

cuviin_æ (a gæsi de ~), s.f. ∅ cale, s.f.

ciocænitoare

340