CINSTE I OMENIEPetru Demetru PopescuDomnitorul Alexandru Ioan Cuza i preuia pe oameni, nu dup ceea ce erau: boieri, trgovei sau rani, ci dup omenia lor. Aa stnd lucrurile, se mbrca adesea n haine simple i pornea prin tar.

ntr-o zi, ajunse n trgul Vasluiului. Era mbrcat ntr-o pelerin de negustor, dar pe dedesubt i pusese hainele domneti. i iat ce vzu: un boier rotofei se rstea la un ran, pasmite pentru c nu se dduse la o parte din calea lui. i-l mbrncea i-l lovea, ca omul s se aeze n genunchi n faa lui.Cuza merse pn la locul cu pricina i-i zise boierului cu voce domoal:

- De ce vrei s stea n genunchi omul sta?

Boierul rspunse cu dispre:

- Iac'aa, pentru c vreau s-mi simt puterea!

La auzul acestor cuvinte, Cuza i scoase pelerina i apru n hainele de domn. Boierul, dndu-i seama cine i vorbise, tremurnd din toate mdularele, ddu s cad n genunchi la picioarele lui Cuza, dar acesta l opri:

Nu mie s-mi ceri iertare, boierule, ci acestui om pe care l-ai umilit. El este ran, mpreun cu fraii lui muncesc din zori pn-n amurg acest pmnt, pentru ca voi, boierii, s v nfruptai din roadele muncii lor.

Cum s ngenunchez n faa ranului? se ngrozi boierul.

-Ba s-i srui i mna, boierule, i zise Cuza Vod, mna lui aspr de munc, pe care trebuie s-o respeci!