CINA DOMNULUI

CINA DOMNULUI. Ar fi cel mai convenabil s prezentm dovezile NT pentru aceast ceremonie crestin n cteva sectiuni intitulate: Ultima Cin", Frngerea Pinii", Euharistul lui Pavel" si Alte materiale din NT.

I. Ultima Cin

a. A fost oare Pastele?

Natura precis a mesei pe care Domnul a luat-o mpreun cu ucenicii Si n seara cnd a fost vndut este una dintre cele mai controversate subiecte din istoria si interpretarea NT. S-au emis diverse ipoteze.

1. Explicatia traditional este c masa servit a fost masa traditionala de Paste si aceast idee poate revendica sprijinul evangheliilor, att al celor sinoptice (de ex. Marcu 14:1-2,12-16) ct si al Evangheliei dup Ioan (de ex. 13:21-30). Aceast cin a avut trsturi caracteristice pe care cercettorii iudaismului (n special P. Billerbeck si G. H. Dalman) le-au remarcat ca fiind trsturi distinctive pentru cina Pascal, de ex. faptul c stteau ntinsi sprijinindu-se pe o parte la mas (*SNUL LUI AVRAAM), mprtirea unor daruri pentru sraci (cf. Ioan 13:29) si folosirea unei bucti de pine nmuiat ntr-un sos special, haroset, ca o aducere aminte a amrciunii robiei egiptene. Pentru detalii complete, vezi G. H. Dalman, Jesus-Jeshua, E. T. 1929, p. 106 s.urm. si J. Jeremias, The Eucharistic Words of Jesus, E. T. 51966, p. 41 s.urm. Dar dovezile nu sunt att de covingtoare nct s exclud toate celelalte interpretri, desi n zilele noastre exist tendinta de a privi cu mai mult respect dect n trecut ideea c a fost cina Pascal, n special n urma primei publicri a crtii lui Jeremias n 1949. Criticile mai vechi au fost similare cu cele exprimate de Hans Lietzmann, care a contestat teoria Pascal a Cinei considernd c ar contine doar cea mai nensemnat urm de probabilitate" (Mass and Lord s Supper, E. T. 1953, p. 173). A existat o reactie mpotriva aceastui negativism extrem.

2. Informatiile care i-au fcut pe unii s pun la ndoial conceptia traditional sunt scoase n mare msur din Evanghelia a Patra, care s-ar prea c dateaz seara Cinei si patimile cu o zi mai devreme dect sinopticii. Conform cu Ioan 13:1; 18:28; 19:14, 31, 42, rstignirea a avut loc cu o zi nainte de Nisan 15, care este calculul sinoptic, iar Cina de pe Urm, desigur, a avut loc cu o sear nainte de rstignire. Astfel, nu se poate s fi fost masa pascal obisnuit, deoarece Domnul a murit n aceeasi zi n care erau junghiati mieii pentru masa pascal, n ritualul de la Templu. Astfel, exist un impas aparent, care este complicat si mai mult de afirmatia c exist inconsecvente chiar n relatarea sinoptic; de exemplu, textul din Luca 22:15 poate fi citit ca o dorint nemplinit. Pentru acei cercettori care prefer s sprijine datarea lui Ioan (de ex. J. H. Bernard n sectiunea despre Ioan n ICC si cred c cina de pe urm nu se poate s fi fost cina de Paste, se ridic ntrebarea: Atunci ce fel de cin a fost aceasta? Ei rspund la aceast ntrebare prin postularea unui Sabat Qiddush, adic, potrivit acestei preri, Isus si urmasii Si au constituit un grup religios care se ntrunea n ajunul Sabatului si al Pastelor si aveau un servici simplu n care era rostit o rugciune de sfintire (Qiddush) si era but un pahar de vin.

3. Ca o modificare a acestei idei, Hans Lietzmann a prezentat ideea c cina a fost o cin obisnuit si c Domnul si ucenicii Si, care au luat parte la ea, au format o grupare religioas numit haburah, asemntoare cu grupurile religioase n care se ntruneau fariseii. Toate aceste idei au fost criticate sever si se pare c n aceast controvers redeschis n urma cercetrii dovezilor noi din sulurile de la Qumran s-a ajuns la un impas.

4. n lumina cercetrilor recente cu privire la influenta calendarelor separate care au fost folosite pentru calcularea zilelor de srbtoare, este posibil s analizm din nou teoriile mai vechi ale lui P. Billerbeck si J. Pickl potrivit crora cele dou grupuri de dovezi din evanghelii pot fi armonizate pe baza supozitiei c ambele grupuri pot fi interpretate si c fiecare dintre ele reflect o traditie diferit. Billerbeck si Pickl au fcut distinctie ntre data fariseic a Pastelor, pe care a folosit-o Isus, si datarea saduchee, cu o zi mai devreme, pe care o gsim n Evanghelia a Patra. Aceast teorie a fost respins de critici spunnd c nu are dovezi sprijinitoare, dar Sulurile de la Marea Moart arat c n lumea iudaic erau folosite calendare diferite si este posibil ca pe vremea patimilor s fi circulat traditii separate. D-ra A. Jaubert a reconstituit evenimentele pe aceast baz, asa nct s armonizeze datele din evanghelii si mrturiile liturgice vechi (n cartea sa The Date of the Last Supper, E. T. 1965). Pentru o acceptare a tezei ei, vezi E. E. Ellis, The Gospel of Luke, NCB, 1974, p. 249 s.urm. si cea mai recent contributie a D-rei Jaubert n NTS 14, 1967-8, p. 145-164.

Nu se stie dac data Cinei va fi stabilit cndva cu certitudine; dar putem crede c, oricare ar fi fost natura acelei cine, Domnul a avut n vedere Pastele atunci cnd a stat la mas cu ucenicii Si. Pastele evreiesc, bazat pe Exod 12 si interpretat n Haggadah pentru Paste si n tractatele Pesahim din Misna, ofer informatii indispensabile pentru ntelegerea cinei si a semnificatiei Cinei Domnului n Biserica primar. Aceast concluzie este ntrit de studii recente de tipologie care au artat importanta pe care o aveau pentru scriitorii NT evenimentele din VT prin semnificatia lor tipologic"; de asemenea, nici o serie complex de evenimente izbvitoare nu vine cu mai mult fort n prim planul gndirii crestinismului primar dect Exodul si izbvirea din Egipt (cf. H. Sahlin. The New Exodus of Salvation according to St. Paul", n The Root of the Vine, ed. A. Fridrichsen, 1953, p. 81-95; J. Danielou, Sacramentum Futuri, 1950, Cartea a IV p. 131 s.urm.). Putem mentiona si contributia important a lui T. Preiss n Life in Christ, E. T. 1954, p. 90, care arat locul pe care-l ocup totalitatea evenimentelor Exodului centrate n jurul Pastelor" n traditia iudaic si n cea crestin.

b. Cuvintele de instituire

S ne ntoarcem acum s examinm mai ndeaproape ultima cin din camera de sus. Se ridic dou ntrebri. Care a fost forma cuvintelor de instituire, rostite peste pine si vin? i care a fost semnificatia lor?

1. Forma original a cuvintelor nu este usor de descoperit deoarece exist cteva variante, reprezentate n pricipal de traditia lui Marcu si, respectiv, Pavel. Luca 22:15-20 are cteva trsturi particulare, att textuale ct si hermeneutice. Exist o tendint recent de a accepta prezentarea mai lung din textul lui Luca n defavoarea pasajelor mai scurte din MS. Apusean D si din anumite MS. latine si siriene vechi, care omit versetele 19b si 20. Valoarea pericopei lui Luca const n faptul c aduce dovezi independente din aceeasi traditie cu cea folosit de Pavel n legtur cu ordinea neobisnuit pahar-pine" n Luca 22:17-19 si 1 Corinteni 10:16, 21 (cf. Didache 9) si pstrarea n ambele relatri a poruncii de a repeta ritualul (Luca 22:19b; 1 Corinteni 11:25). Originalitatea textului mai lung" a fost stabilit practic de H. Schurmann, Bib 32, 1951, p. 364-392, 522-541. Cf. E. E. Ellis, Luke, p. 254;256 (biblio.).

n ceea ce priveste diferenta de form dintre relatarea lui Marcu si cea a lui Pavel, argumentele ambelor prti sunt neconvingtoare. Unii cercettori cred c Isus nu ar fi putut sugera nicidecum ucenicilor Si s bea sngele Lui, nici mcar simbolic, si c este mai probabil ca versiunea lui Pavel: Acest pahar este legmntul cel nou n Sngele Meu" (1 Corinteni 11:25) s fi fost cuvintele originale, mai ales c formula lui Marcu este simetric din punct de vedere liturgic cu cea pentru pine, si este n armonie cu Exod 24:8 (LXX). mpotriva acestei teorii s-a ridicat A. J. B. Higgins care afirm c forma lui Marcu ar fi mai aproape de original datorit semitismelor crase din greac si datorit dependentei evidente de pasajele din Isaia despre Robul Domnului, desi Higgins ar vrea s elimine cteva expresii ale lui Marcu. n orice caz, putem crede c urmtorul scenariu este oarecum apropiat de cel original: Isus a luat o pine, a binecuvntat-o, a frnt-o si a zis: Acesta este trupul Meu. A luat un pahar, l-a binecuvntat si a zis: Acest pahar este legmntul cel nou n sngele Meu" (Pavel), sau, Acesta este sngele legmntului Meu" (Marcu)". Au urmat apoi cuvintele escatologice, cf. Marcu 14:25; 1 Corinteni 11:26. n ce priveste jurmntul de abstinent", vezi J. Jeremias, New Testament Theology, 1, E. T. 1971, p. 298 s.urm.

2. Dac ncepem cu declaratia escatologic, faptul acesta va fi explicat ca speranta primilor credinciosi, nvtati de Domnul, c prtsia lor cu El va fi realizat n mprtia perfect a lui Dumnezeu; faptul acesta stabileste un terminus ad quem pentru Euharistul paulin, deoarece atunci cnd Domnul Se va ntoarce n glorie pentru a uni poporul Su n prtsie, cina memorial va nceta (cf. M. Dibelius, From Tradition to Gospel, E. T. 1934, p. 208).

Cuvintele interpretative cu privire la elemente au fost evaluate n mod diferit. Nu exist nici un temei pentru o echivalare literal, ca n doctrina transubstantierii. Cuvntul de legtur este" este cuvntul semnificativ din punct de vedere exegetic la fel ca si n Geneza 41:26; Daniel 7:17; Luca 8:11; Galateni 4:24; Apocalipsa 1:20; n limba aramaic acest cuvnt de legtur ar fi lipsit, ca n Geneza 40:12; Daniel 2:36; 4:22. Nuantele figurative si neliterale nu ar fi trebuit niciodat s fie controversate" (Lietzmann).

Cuvintele trup, snge" sunt luate uneori n sensul ca Isus se refer la moartea Sa pe cruce cnd trupul Su avea s fie frnt (vezi ns Ioan 19:31-37) iar sngele Su vrsat ntr-o moarte violent. Obiectia principal la aceast conceptie simbolic este c afirmatia referitoare la pine nu a fost rostit cnd ea a fost frnt, ci n timpul mprtirii, iar vinul fusese turnat mai devreme, ntr-o faz anterioar a mesei pascale. De asemenea, nu este nimic neobisnuit cu privire la frngerea pinii. A frnge pinea" era o expresie evreiasc obisnuit care nsemna a lua masa cu cineva.

O alt teorie la termenul gr. soma (trup) ca traducere a cuvntului aramaic gup, care nseamn nu numai trup" ci persoan", ca si cum Isus ar fi spus: Aceasta este persoana Mea, Eul Meu adevrat" - aceast interpretare indic prtsia Lui continu cu poporul Sau, n calitate de Domn nviat, atunci cnd ei repet prtsia de la cin. Jeremias, ns, a obiectat la aceast sugestie a lui Dalman (op. cit. p. 143) si a remarcat c adevratul corespondent al sngelui" nu este trupul", soma, ci carnea", sarx, pentru care termenul aramaic este bisri, carnea mea", Vezi de asemenea E. Schweizer, The Lords Supper According to the New Testament, E. T. 1967, p. 14-17.

Cea mai valoroas indicatie cu privire la sensul cuvintelor Domnului la instituirea Cinei trebuie gsite n partea pe care o au mncarea si butura n ritualul de Paste. Potrivit interpretrii lui Higgins, putem considera cuvintele de instituire ca fiind o adugire fcut de Domnul la liturgia pascal n dou puncte vitale, nainte si dup cina principal. El le spune ucenicilor, prin cuvintele Sale si prin simbolismul profetic, c sensul original al ritualului pascal este depsit, la fel cum El este Mielul pascal, care mplineste profetia din VT (1 Corinteni 5:7). Cuvintele si actiunile Lui cnd a luat pinea si paharul sunt pilde care anunt o semnificatie nou. Pinea devine, sub cuvntul Lui suveran, pilda trupului Su predat n slujirea planului de rscumprare al lui Dumnezeu (cf. Evrei 10:5-10); iar sngele Su vrsat n moarte, amintindu-ne de ritualurile de jertf din VT, este reprezentat n paharul binecuvntrii de pe mas. De aici ncolo paharul acela este investit cu o semnificatie nou ca aducerea aminte a noului Exod, realizat la Ierusalim (Luca 9:31).

Prin urmare, functia elementelor Cinei Domnului este paralel cu functia mncrurilor de Paste. La srbtoarea anual de Paste fiecare israelit este legat, n mod realist si dinamic, cu naintasii si pe care Domnul i-a izbvit din Egipt. Pinea de pe mas trebuie privit ca si cum ar fi pinea ntristrii" pe care au mncat-o evreii din vechime (Deuteronom 16:3, asa cum este interpretat n Haggadah de Paste); el trebuie s se considere ca si cum el nsusi ar fi fost eliberat n mod personal din tirania egiptean n acea prim generatie a natiunii sale, n urm cu multi ani (Mishnah, Pesahim 10. 5). La Masa Domnului, care este legat genetic de camera de sus, biserica noului Israel este adunat ca poporul noului legmnt (Ieremia 31:31 s.urm.); este confruntat din nou cu simbolurile acelei jertfe aduse o singur dat si retrieste acea experient prin care a iesit din Egiptul pcatului si a fost rscumprat pentru Dumnezeu prin moartea pretioas a Jertfei de Paste adus de Dumnezeu. Alte detalii cu privire la aceast semnificatie dinamic" a elementelor Cinei Domnului sunt date de R. P. Martin n Worship in the Early Church, 1974 ed., p. 114 s.urm.

II. Frngerea pinii

n Biserica primar reflectat n Faptele Apostolilor exist referiri sporadice cu privire la prtsia la mas, de ex. Faptele Apostolilor 2:42,46 unde expresia caracteristic este frngerea pinii". n Faptele Apostolilor 20:7 (dar nu si 27:35, care descrie o mas obisnuit, fr semnificatie religioas) exist o referire la o mas de prtsie si este folosit aceeasi expresie. Faptul c paharul nu este mentionat nicieri n Faptele l-a determinat pe H. Lietzmann (vezi ExpT 65, 1953-54, p. 333 s.urm. pentru o analiz clar, dar critic, a teoriei sale) la teoria complex c aceast comuniune din Ierusalim este ntr-un fel cea mai veche si cea mai original form de sacrament, desi nu merit acest nume. Se presupune c era o mas de prtsie care ncepea cu obiceiul evreiesc familiar de frngere a pinii - fiind de fapt o continuare a meselor comune din timpul propovduirii lui Isus n Galilea, cnd Domnul a hrnit multimile si cnd El si ucenicii Si au format o haburah. Motivul ritualului de la Ierusalim nu a fost moartea lui Isus, ci prezenta invizibil a Domnului nltat n mijlocul lor. Cina Domnului din 1 Corinteni 11, cu accentul pe care-l pune pe caracterul ispsitor al mortii lui Cristos, a fost o contributie nou a lui Pavel, primit prin revelatie special de la Domnul aflat n glorie. Cel putin asa sugereaz Lietzmann.

Aceast teorie complex nu este necesar. Nu avem nici o indicatie c Pavel ar fi fost un asemenea inovator. Asa cum observ A. M. Hunter: Este imposibil de crezut c el ar fi reusit s impun inovatia sa... asupra bisericii, rspndit n toat lumea" (Paul and His Predecessors, 1961, p. 75). Faptul c paharul nu este mentionat poate s fie un aspect nesemnificativ; frngerea pinii" se poate s fie o expresie specifica pentru a desemna toat cina. Lucrul semnificativ cu privire la forma primar a Euharistului este nota de bucurie care izvorste direct nu att din prtsia la mas n Galilea, ct din artrile Domnului dup nviere, dintre care multe sunt asociate cu o mas la care au luat parte Domnul si ucenicii Si (Luca 24:30-35, 36-48; Ioan 21:9 s.urm.; Faptele Apostolilor 1:4; 10:41; Apocalipsa 3:20).

III. Euharistul lui Pavel

Mesele de prtsie din timpul propovduirii n Galilea au mai curnd un echivalent n agape sau mesele de dragoste din biserica din Corint (1 Corinteni 11:20-34). La Corint existau dou prti ale ceremoniei cultice: o mas comun, avnd ca scop hrnirea (cf. Didache 10:1: dup ce v-ati sturat"), urmat de ritualul solemn al Euharistului (*MAS DE DRAGOSTE). n biserica din Corint au existat excese grave, cum sunt lcomia, egoismul, betia si mbuibarea. Pavel i-a avertizat serios si cuvintele lui ne las impresia c dorinta lui a fost ca cele dou faze ale srbtorii s fie separate, asa cum s-a ntmplat n biserica de mai trziu. ndemnul lui este ca oricine este flmnd s mnnce acas si s vin cu reverent si cu cercetare de sine la Masa Domnului (11:22, 30-34).

nvttura euharistic distinctiv a lui Pavel accentueaz semnificatia Cinei prin ancorarea ei ferm n planul lui Dumnezeu de rscumprare; el proclam moartea Domnului (1 Corinteni 11:26), la fel cum ritualul de Paste prezenta lucrarea de rscumprare a lui Dumnezeu n vechiul legmnt (de aici titlul, Haggadah, adic, declaratie; echivalentul gr. este termenul folosit de Pavel, katangellein n 1 Corinteni 11:26). El prezint de asemenea semnificatia luntric a Cinei ca o prtsie (koinonia) cu Domnul n moartea si n n vierea Lui, simbolizate prin pine si vin (1 Corinteni 10:16). n acestea Pavel descoper unitatea Bisericii, deoarece atunci cnd membrii se mprtsesc dintr-o singur pine ei se ridic toti odat manifestnd astfel unitatea trupului lui Cristos (cf. eseul lui A. E. J. Rawlinson n Mysterium Christi, ed. Bell si Deissmann, 1930, p. 225 s.urm.). Exist de asemenea semnificatii escatologice, ca n traditia evanghelic, ntruct privirea este ndreptat nainte spre ntoarcerea lui Cristos n glorie. Cuvntul Maranatha din 1 Corinteni 16:22 poate fi plasat foarte bine ntr-un cadru euharistic asa nct concluzia scrisorii s se ncheie cu rugciunea: Vino, Domnul nostru!" si s pregteasc scena pentru celebrarea cinei dup ce scrisoarea avea s fie citit adunrii (cf. Lietzmann, op. cit. p. 229; J. A. T. Robinson, The Earliest Christian Liturgical Sequence?", JTS s.n. 4, 1953, p. 38-41; vezi si C. F. D. Moule, NTS 6, 1959- 60, p. 307 s.urm.). Vezi de asemenea, G. Weinwright, Eucharist and Eschatology, 1971. O prezentare mai complet a nvtturii lui Pavel cu privire la Cin este oferit de R. P. Martin n op. cit, cap. 11.

IV. Alte materiale din Noul Testament

Este desigur semnificativ faptul c n afar de textele mentionate deja exist prea putine alte mrturii directe n NT cu privire la acest sacrament. Faptul acesta este deosebit de important cnd ajungem la o evaluare a asa-numitului sacramentalism" al lui Pavel. Este imposibil ca autorul cuvintelor din 1 Corinteni 1:16-17 s fi fost un om care s considere sacramentele ca avnd ultimul cuvnt n ce priveste credinta si trirea crestin; totusi, trebuie s admitem c, asa cum spune C. T. Craig: Pavel nu concepea exprimarea credintei crestine dect n contextul unei comunitti n care era celebrat Cina Domnului" (citat de A. M. Hunter, Interpreting Pauls Gospel, 1954, p. 105). Dup prerea noastr Adolf Schlatter face cea mai corect evaluare a teologiei sacramentale a lui Pavel cnd spune: Pavel poate exprima cuvntul lui Isus, nu cu jumtate de msur ci complet, fr s mentioneze deloc sacramentele. Dar cnd acestea vin n discutie, el le leag de toate bogtiile harului lui Cristos, deoarece el vede n ele voia lui Isus, exprimat nu doar partial ci total si efectiv" (Die Briefe an die Thessalonicher, Philipper, Timotheus und Titus, 1950, p. 262).

Ceea ce este adevrat cu privire la Pavel este adevrat si cu privire la alti scriitori ai NT. Se poate s existe aluzii la Cina Domnului n texte cum sunt Evrei 6:4; 13:10; Evanghelia dup Ioan contine un discurs remarcabil n sinagog, un discurs pe care multi teologi l-au legat de traditia euharistic a bisericii de mai trziu (Ioan 6:22-59); totusi, nu ar trebui s fortm aceste texte, cum se pare c a fcut O. Cullmann cnd a descoperit n Evanghelia a Patra numeroase referiri subtile la nchinarea sacramental (vezi cartea sa Early Christian Worship, 1953, p. 37 s.urm., n special p. 106).

n 2 Petru 2:13 si Iuda 12 exist mrturii cu privire la masa agape. n afar de aceste informatii oarecum nensemnate si detalii sumare, NT pstreaz tcere cu privire la rnduiala si desfsurarea nchinrii euharistice n comunitatea crestin primar, n special datorit faptului c ceea ce este n general primit si practicat nu constituie de obicei subiectul unor comentarii extensive. n ce priveste dezvoltarea ritului (care trebuie s recunoastem, a constituit o surs prolific de erezie si de doctrine confuze) trebuie s urmrim corespondenta, epistolele si liturghiile din secolul al 2-lea si din secolele urmtoare, din 1 Clem. 40. 2-4; Ignatius, Smyrnaeans. 8.1; Didache 9-10, 14 nainte.

BIBLIOGRAFIE

Acest articol a mentionat cteva dintre lucrrile importante. De o valoare special este A. J. B. Higgins, The Lords Supper in the New Testament, 1952; pentru abordarea ulterioar a subiectului J. H. Srawley, The Early History of the Liturgy, 1947; Vezi de asemenea A. M. Stibbs, Sacrafice, Sacrament and Eucharist, 1961. Analize folositoare ale discutiilor recente despre dovezile NT sunt crtile lui E. Schweizer, The Lords Supper according to the New Testament, E. T. 1967 (bibliografie) si W. Marxsen, The Lords Supper as a Christological Problem, E. T. 1970; pentru o tratare pe ntelesul tuturor, vezi R. P. Martin, Worship in the Early Church, 1974.

R.P.M.