Deschideti-vă sufletul şi primiti urările mele cele mai bune!
CIK DAMADIAN-Vă mai amintiţi de.doc
1
Vă mai amintiţi de... de Victoria Anghelescu ( 2008-08-06) Cik, văzut de Corneliu Baba Cik Damadian Un personaj înalt, suplu, cu nasul coroiat traversa peisajul artelor plastice bucureştene în cea de a doua jumătate a secolului XX. De o perfectă eleganţă şi cu politeţea şi afabilitatea altei vremi, putea fi întâlnit în galerii, în muzee, la concerte şi, în general, oriunde "se întâmpla ceva. Îl vedeam apărând adesea la Muzeul Naţional de Artă, unde, de altfel, soţia, Liza, era muzeograf. Era caricaturistul Cik Damadian. Hacik Damadian se născuse în 1919, la Constanţa, într-o familie de armeni. Urmase cursurile liceale la Colegiul armenesc din Veneţia, apoi, studiase grafica şi sculptura la Şcoala de Belle Arte din Roma. A revenit în ţară la începutul celui de al Doilea Război Mondial şi s-a remarcat rapid prin linia incisivă a desenului său, prin umorul sensibil al abordării modelelor. În 1947, juriul Salonului Oficial, format din Camil Ressu, Jean Alexandru Steriadi, Marius Bunescu şi Cornel Medrea recomanda achiziţionarea uneia dintre lucrările sale pentru Colecţiile Statului. Notorietatea i-au adus-o însă caricaturile, publicate în mai toate publicaţiile din ţară şi în multe din străinătate. De altfel, volume cu caricaturile lui au fost publicate la Ed. Meridiane ("Curat murdar", având ca temă poluarea mediului), dar şi la Eulenspiegel Verlag din Berlin, de exemplu. Ilustraţia de carte, scenariul de teatru pentru copii completează creaţia unui intelectual de rasă, cu preocupări pentru hermeneutică, pentru ştiinţa numerelor, aplicată, mai ales, piramidelor egiptene. Era pasionat de cultura antichităţii, pasiune materializată în colecţia sa de tanagrale şi vase de ceramică, statuete greceşti provenind din ruinele de la Tomis, Callatis sau Histria. Colecţie pierdută la cutremurul din 1977, când o parte a apartamentului său din blocul Wilson (din fericire nu cea în care se afla întreaga familie) s-a dărâmat. O expoziţie târzie, ca un testament, a descoperit publicului o altă faţetă a creaţiei artistului. O amplă selecţie de peisaje bucureştene în tuş, desene ale străzilor şi caselor vechiului Bucureşti dovedea o sensibilitatea acută pentru spiritul locurilor. Două albume, apărute la Ed. Minerva, păstrează pentru iubitorii de artă imaginea unei peniţe sigure, a umorului, a implicării artistului în tot ceea ce este omenesc. Cik Damadian a părăsit această lume în 1983.
description
F
Transcript of CIK DAMADIAN-Vă mai amintiţi de.doc
Vă mai amintiţi de...de Victoria Anghelescu ( 2008-08-06)
Cik, văzut de Corneliu Baba Cik Damadian
Un personaj înalt, suplu, cu nasul coroiat traversa peisajul artelor plastice bucureştene în cea de a doua jumătate a secolului XX. De o perfectă eleganţă şi cu politeţea şi afabilitatea altei vremi, putea fi întâlnit în galerii, în muzee, la concerte şi, în general, oriunde "se întâmpla ceva. Îl vedeam apărând adesea la Muzeul Naţional de Artă, unde, de altfel, soţia, Liza, era muzeograf.
Era caricaturistul Cik Damadian. Hacik Damadian se născuse în 1919, la Constanţa, într-o familie de armeni. Urmase cursurile liceale la Colegiul armenesc din Veneţia, apoi, studiase grafica şi sculptura la Şcoala de Belle Arte din Roma. A revenit în ţară la începutul celui de al Doilea Război Mondial şi s-a remarcat rapid prin linia incisivă a desenului său, prin umorul sensibil al abordării modelelor.
În 1947, juriul Salonului Oficial, format din Camil Ressu, Jean Alexandru Steriadi, Marius Bunescu şi Cornel Medrea recomanda achiziţionarea uneia dintre lucrările sale pentru Colecţiile Statului. Notorietatea i-au adus-o însă caricaturile, publicate în mai toate publicaţiile din ţară şi în multe din străinătate.
De altfel, volume cu caricaturile lui au fost publicate la Ed. Meridiane ("Curat murdar", având ca temă poluarea mediului), dar şi la Eulenspiegel Verlag din Berlin, de exemplu.
Ilustraţia de carte, scenariul de teatru pentru copii completează creaţia unui intelectual de rasă, cu preocupări pentru hermeneutică, pentru ştiinţa numerelor, aplicată, mai ales, piramidelor egiptene. Era pasionat de cultura antichităţii, pasiune materializată în colecţia sa de tanagrale şi vase de ceramică, statuete greceşti provenind din ruinele de la Tomis, Callatis sau Histria.
Colecţie pierdută la cutremurul din 1977, când o parte a apartamentului său din blocul Wilson (din fericire nu cea în care se afla întreaga familie) s-a dărâmat.
O expoziţie târzie, ca un testament, a descoperit publicului o altă faţetă a creaţiei artistului. O amplă selecţie de peisaje bucureştene în tuş, desene ale străzilor şi caselor vechiului Bucureşti dovedea o sensibilitatea acută pentru spiritul locurilor. Două albume, apărute la Ed. Minerva, păstrează pentru iubitorii de artă imaginea unei peniţe sigure, a umorului, a implicării artistului în tot ceea ce este omenesc. Cik Damadian a părăsit această lume în 1983.
