CICLISM

Timp necesar: ?Materiale necesare: bicicletă, trusă de depanare (pompă de bicicletă, chei, şurubelniţe), cască

de protecţie.Locul: afarăPerioada de desfăşurare: pe vreme bunăNivel de îndemânare: 1

1. Să cunoşti denumirea şi să explici scopul diferitelor părţi componente ale unei biciclete.

1. şa;2. tijă şa;3. şurub tijă şa;4. unghiul „ cadru-şa”;5. cleşte frână posterioară;6. ţeavă şa;7. furcă superioară spate;8. set pinioane;9. lanţ;10. furcă inferioară spate;11. schimbător de plăci angrenaj (faţă);12. schimbător de pinioane (spate);13. jantă;14. cauciuc;15. pedală;16. ratrapă;17. braţ pedală;

18. grup plăci angrenaj;19. placa mare de angrenaj;20. ţeava inferioară a cadrului;21. manete ale schimbătoarelor de viteze;22. ţeava superioară a cadrului;23. unghiul „tijă-ghidon”;24. tijă ghidon;25. zona superioară a ghidonului;26. manetă frână;27. zona inferioară a ghidonului;28. ţeavă anterioară;29. cleşte frână anterioară;30. sabot frână;31. furcă anterioară;32. lăcaş fixare roată;33. ax strângător pentru fixare roată.

1

Descrierea bicicletei cu un singur pinionBicicleta cu un singur pinion este propulsată prin intermediul a două pedale acţionate de ciclist cu

picioarele. Pedalele antrenează mişcarea unei roţi dinţate de mărimea unei tigăi. Un lanţ trece, prin întrepătrunderea cu dinţii metalici, pe muchia acestei plăci. Lanţul se întinde până la un pinion aflat pe axul roţii posterioare, pe care rulează întocmai ca pe placa de angrenaj. Când ciclistul apasă pedalele, placa de angrenaj antrenează mişcarea lanţului. Când lanţul se mişcă, pinionul se învârte o dată cu roata posterioară. Acest sistem asigură un randament superior cazului în care pedalele ar fi montate direct pe roată.

Pe măsură ce bicicleta înaintează, ciclistul îi dă direcţia şi o echilibrează prin intermediul ghidonului, care transmite mişcare roţii din faţă. Dacă bicicleta tinde să cadă spre dreapta, ciclistul o poate redresa orientând, fără a brusca, roata anterioară spre dreapta, în direcţia dezechilibrării. Acelaşi principiu funcţionează şi în cazul în care bicicleta tinde să cadă în stânga. Când bicicleta atinge o viteză suficientă, ea poate fi menţinută în echilibru prin uşoare mişcări de balans ale ciclistului.

Bicicletele se opresc cu ajutorul frânelor. Bicicletele cu un singur pinion (cu „raport unic”) sunt echipate cu „frână de butuc”, montată la roata posterioară. Pentru acţionarea „frânei de butuc”, ciclistul va acţiona pedalele în sens de rotaţie contrar celui necesar deplasării. Bicicletele cu mai multe trepte de viteză sunt dotate cu „frâne de mână”, care se acţionează prin presarea unor manete aflate pe ghidon. Acest tip de bicicletă dispune de frâne pe ambele roţi. O manetă acţionează sistemul de frânare al roţii din faţă, în vreme ce cealaltă asigură frânarea roţii din spate.

2. Să repari o cameră de bicicletă înţepată.

Dacă ai o pană de cauciuc în timpul mersului, opreşte-te şi retrage-te în afara părţii carosabile a drumului, pe iarbă. Dacă pana este la roata din faţă, desfă roata prin desfacerea „axului strângător pentru fiecare roată”. Dacă pana este la roata din spate, potriveşte mai întâi lanţul pe placa de angrenaj şi pinionul cel mai mic. După aceea, îndepărtează de pe cadru orice te-ar putea încurca: bagaje, sticle etc. Abia după aceea scoate roata. La unele biciclete s-ar putea să fie nevoie să fixezi bicicleta cu roţile în sus înainte de a scoate roata.

Uită-te după orice cauză vizibilă a panei. Dacă observi vreun cui sau ciob, scoate-l din cauciuc cât de întreg se poate. Pune roata jos şi, cu ajutorul mini-levierelor din trusa de depanare (sau a două şurubelniţe) scoate cauciucul (anvelopa) de pe jantă, pe una din părţi. Scoate camera de pe jantă. Controlează anvelopa pe interior de-a lungul întregii circumferinţe prin palpare uşoară cu vârfurile degetelor, căutând orice asperitate care ar fi putut provoca pana. Îndepărtează orice corp străin s-ar afla în anvelopă. Trage anvelopa în lateral şi asigură-te că banda specială care acoperă capătul spiţelor este la locul ei. Pompează o cantitate minimă de aer în cameră, astfel încât aceasta să se aşeze cât mai bine între cauciuc şi jantă. Începând de la valvă, prin apăsare uşoară, montează anvelopa la loc pe jantă. Dacă ultimii centimetri ai anvelopei nu vor putea fi montaţi pe jantă cu mâinile goale, va fi nevoie să foloseşti levierul din trusă. Atenţie să nu „ciupeşti” camera cu levierul sau ca aceasta să nu rămână prinsă între cauciuc şi jantă.

Pentru a te asigura că nu a rămas camera prinsă între anvelopă şi jantă, presează anvelopa uşor cu mişcări transversale, de-a lungul întregii circumferinţe. Umflă camera la presiune joasă, după care dezumfl-o din nou. Presează din nou, din lateral, anvelopa. După aceasta, umflă camera la presiune normală. Repară camera defectă când ajungi acasă sau, dacă te afli într-un tur de mai multe zile, la sfârşitul zilei. Pentru această operaţie, urmează instrucţiunile kit-ului de reparat camere.

Cum se schimbă cauciucul

2

3. Să desfaci, să cureţi şi să reasamblezi corect o bicicletă.

Iată câteva unelte de care vei avea nevoie pentru a dezasambla şi asambla o bicicletă:

CheiSunt chei special concepute pentru biciclete, cu decupaje

pentru mai multe mărimi de piuliţe. Indiferent de cheile folosite, asigură-te că se potrivesc cu piuliţele bicicletei tale.

Ar fi utilă şi o cheie specială, subţire, pentru conurile şi contra-piuliţele acestora aflate pe axul flanşelor roţilor. Setul de chei fixe poate fi foarte util, dar nu este atât de uşor transportabil ca o cheie „universală”. Cheia de pedale este special concepută pentru feţele axului pedalei. Cheia de spiţe se foloseşte pentru a regla tensiunea (întinderea) spiţelor.

ŞurubelniţeTrei mărimi sunt recomandabile: mică, medie şi mare. S-ar putea să fie nevoie de şurubelniţe cu

vârf special.

Pentru părţile care trebuie curăţate, foloseşte o tavă sau un vas în care piesele pot fi puse la înmuiat în solvent (benzină, kerosen, etc). Câteva cârpe uscate pot fi de folos pentru a şterge excesul de ulei de pe piese.

Pe măsură ce demontezi piese de pe bicicletă, nu uita să le aşezi în ordine, pe o bucată de hârtie sau pe o cârpă. Nu face greşeala de a le pune pe toate grămadă, cu gândul că îţi vei reaminti ordinea în care au fost montate.

Alege-ţi un spaţiu de lucru la adăpost de intemperii, un loc în care poţi lucra curat şi fără a fi deranjat, de exemplu un garaj sau vreun subsol dezafectat.

4.  Reglează cu atenţie frânele şi schimbătoarele

Există patru tipuri de frână pentru biciclete: (a) tip de butuc, (b) cleşti cu sistem de strângere laterală, (c) cleşti cu sistem central de strângere şi (d) discuri. Majoritatea bicicletelor cu mai multe viteze sunt echipate cu frâne pe cleşti, sistem lateral sau central. Atunci când frânele sunt bine reglate, saboţii de cauciuc ai frânei trebuie să se afle la câţiva milimetri distanţă de jantă, în poziţia de repaus a acestora. La anumite biciclete, frânele se reglează prin intermediul unui şurub sau a unei piuliţe aflate în piesele sistemului de frânare, în vreme ce la alte biciclete, prin reglarea cablului de frânare.

S-ar putea ca schimbătorul de plăci să se frece de lanţ, scoţând un zgomot neplăcut. Pentru a rezolva această problemă, încearcă mai întâi reglarea schimbătorului din maneta sa de control. Dacă procedând astfel nu obţii rezultatul dorit, va fi nevoie să îi verifici reglajul. Asigură-te că ghidajul schimbătorului este în poziţie verticală. Reglează lamelele de ghidaj ale schimbătorului în aşa fel încât acestea să fie paralele cu plăcuţele de angrenaj. Uneori, s-ar putea să fie nevoie să reglezi schimbătorul apropiind distanţa dintre lamelele laterale cu ajutorul unui patent sau a unei chei semi-reglabile.

Dacă lanţul încă atinge schimbătorul, va fi nevoie să îi ajustezi poziţia laterală. Pentru aceasta, apelează la şuruburile de reglaj care limitează cursa laterală a lamelelor.

Cheie pentru bicicletă

3

Schimbătorul de pinioane are două şuruburi de reglaj. Unul este pentru reglajul lanţului pe pinionul mic, iar celălalt pentru pinionul mare. Va fi poate nevoie să verifici întinderea cablului care acţionează reglat; lanţul nu va putea rula pe pinioanele din extremităţi.

5.  Să cunoşti şi să aplici regulile de siguranţă rutieră.

Circulă întotdeauna pe dreapta. Circulă întotdeauna pe partea dreaptă a drumului, respectând regulile şi semnele de circulaţie. Bicicleta este un vehicul legal, şi prin lege ai dreptul şi obligaţia să circuli pe partea dreaptă a drumului.

Nu circula niciodată noaptea. Nu circula noaptea sau în amurg, pe ceaţă sau ploaie intensă, ori atunci când vizibilitatea este redusă din diferite motive. Este bine să ai asupra ta dispozitive reflectorizante sau surse de lumină (care se pot monta la bicicletă sau ataşa de picior, braţ) în cazul în care te-ar prinde noaptea pe drum. Fii deosebit de atent la răsăritul sau apusul soarelui, atunci conducătorii auto au vizibilitatea cea mai scăzută.

Poartă întotdeauna cască de protecţie. Fii cât mai vizibil în trafic – îmbracă întotdeauna culori vii, deschise, când mergi cu bicicleta.

Galben aprins, portocaliu sau roz sunt culorile cel mai lesne de observat de către ceilalţi participanţi la trafic. Dacă îmbraci echipament pentru ploaie, acest trebuie să fie, şi el, colorat după aceleaşi reguli. Dacă obişnuieşti să mergi pe bicicletă în hainele obişnuite, un tricou şi un impermeabil de culoare galbenă sunt suficient de vizibile.

Întotdeauna să fii echipat cu oglindă retrovizoare. Poţi face rost de oglinzi care se fixează de ghidon sau de manetele pentru frână.

Nu purta niciodată căşti. Niciodată nu trebuie să asculţi la căşti în timp ce mergi cu bicicleta. Trebuie să poţi auzi maşinile şi să poţi asculta bicicleta astfel încât să o reglezi să meargă silenţios.

Nu intra niciodată cu bicicleta printr-un tunel. Doar dacă tunelul este suficient de bine luminat iar tu ai faruri puternice, poţi merge pe trotuar.

Priveşte înainte ca să prevezi pericolele. Păstrează o distanţă laterală de minim 1,5 metri de maşinile parcate şi uită-te dacă sunt oameni înăuntru. Adesea se întâmplă să păşească cineva în stradă dintre maşinile parcate sau să se deschidă brusc uşa unei maşini chiar în faţa ta. Dacă o maşină trage pe dreapta înaintea ta, aşteaptă-te să deschidă uşile. Fii atent la maşinile care ies din curţi sau de pe străzi laterale. Acţionează mereu pornind de la presupunerea că ei nu te-au văzut.

Condu în siguranţă pe şosea. Când mergi pe o şosea cu două benzi, fără pistă pentru biciclete, fii atent la maşinile din spate sau din faţă. Fii deosebit de precaut când vehiculele se angajează în depăşiri în faţa sau în spatele tău. Niciodată să nu blochezi în mod intenţionat calea maşinilor sau să cauţi să le încetineşti. Când există trafic pe şosea, şi mergeţi în grup, întotdeauna circulaţi în şir indian. Dacă alte vehicule nu vă pot depăşi, opriţi şi lăsaţi-le să treacă.

La intersecţiile şoselelor cu două benzi, cedează prioritatea celorlalte vehicule, dacă nu îţi fac ele semn să treci. La intersecţiile cu semafor electric, porneşte imediat ce s-a schimbat culoarea în verde. Nu îi ţine pe loc pe cei din urma ta cât să-ţi aranjezi ratrapa.

Nu încerca niciodată să te iei la întrecere cu lumina roşie. Cedează mereu prioritatea când apar semnele rutiere corespunzătoare. Semnalizează cu braţul când iei viraje.

Fii atent la alte pericole. Alte probleme cu care te poţi întâlni sunt găurile şi crăpăturile în asfalt sau asfaltul de proastă calitate, canalele de scurgere, suprafeţele podurilor de lemn sau de metal, petele de ulei, criblura, gheaţa, apa, frunzele ude. Traversează şinele de cale ferată perpendicular. Pe vreme udă, sunt lunecoase.

Adesea se acumulează nisip la intersecţii, colţuri, şi la poalele dealurilor. Zonele acestea pot fi foarte periculoase când iei viraje. Este mai bine să încetineşti şi

4

să te opreşti din pedalat. Cele mai multe capace de guri de canal cu grătar au fost înlocuite, însă te mai poţi întâlni uneori cu acestea. Ele pot efectiv să-ţi înghită o roată de la bicicletă.

Frânează mai puţin când este ud pe jos. Vremea umedă îţi reduce la jumătate eficienţa frânelor. Va trebui să frânezi mai de departe decât pe vreme obişnuită. Evită să frânezi puternic pe suprafeţe ude.

Dacă te urmăresc câinii. Dacă un câine de curte se ţine de tine, arată cu degetul înapoi la casa de unde a ieşit şi spune-i cu o voce puternică şi hotărâtă să se întoarcă acasă. Dacă nu merge aşa, opreşte-te, dă-te jos de pe bicicletă şi ţine-o între tine şi câine. Continuă să-i dai comanda să se ducă acasă. Dacă nu vrea, stropeşte-l cu sticla de apă. Ca ultimă soluţie, aruncă cu pietre după el. De obicei nu reuşeşti să pedalezi mai repede decât aleargă el. O altă soluţie ar fi să cumperi un spray sau un dispozitiv care să îndepărteze câinii.

Nu arăta niciodată carnetul de şofer dacă eşti implicat într-un incident rutier pe bicicletă. Dacă te opreşte un ofiţer al poliţiei datorită unei infracţiuni în timp ce mergi cu bicicleta, nu prezenta permisul de conducere ca act de identitate. Dacă nu conduci un vehicul cu motor, nu eşti obligat să prezinţi carnetul de conducere.

6. De ce este bine să porţi cască pe bicicletă?

Moartea în cazul accidentelor de bicicletă apare ca urmare a traumatismelor la cap şi creier. Statistic se arată că 80% dintre aceste accidente ar fi putut fi evitate dacă persoana respectivă ar fi purtat cască. Cele mai multe căşti sunt proiectate să asigure o ventilare corespunzătoare, astfel încât nu îţi este mai cald decât dacă ai merge cu capul gol. Cureaua de la bărbie permite desfacerea rapidă. Ai grijă să alegi o cască testată conform standardelor în vigoare.

7. Să mergi cu bicicleta 80 de kilometri în cel mult 10 ore.

8. Să ştii să foloseşti o hartă rutieră, alegând traseul de 80 de kilometri şi parcurgându-l în mod corect.

Pentru a-ţi alege trasee pentru expediţii, trebuie să ai hărţi rutiere bune, care să reprezinte toate drumurile, modernizate sau nu. Poţi alege un atlas rutier în format de buzunar. Dacă poţi găsi hărţi topografice, vei găsi acolo curbele de nivel, râurile, dealurile, munţii, văile, drumurile şi localităţile. Cu ajutorul lor poţi afla dacă un drum este drept sau cu denivelări. De obicei, drumurile paralele cu râuri sau căi ferate sunt mai drepte. Cu ajutorul unor astfel de hărţi, poţi alege drumurile cele mai frumoase şi liniştite. De obicei, drumurile care nu fac legătură între două localităţi sunt mai puţin circulate. Însă cel mai în siguranţă eşti pe şoselele cu pistă pentru biciclete, lată şi pavată.

5