Chistul hidatic hepatic este o formațiune localizată în ficat,cauzată de larvele unei tenii denumită Echinococcus granulosus.Această infectare parazitară poate apărea oriunde în lume,însă este mai mult răspîndită în zone precum Australia și Orientul Mijlociu. Această afecțiune apare cu o frecvență aproximativ egală la ambele sexe, și interesează toate vârstele. Profesiunile cel mai frecvent atinse suntciobanii, măcelarii, agricultorii. Aceste grupuri de persoane au un risc crescutde infecție cu acest parazit deoarecesursa de paraziți este reprezentată de unele carnivore(câine, pisică) în al căror intestin trăiește viermele în stare adultă; ouăle sunt eliminate în materiile fecale datorită deficitului de igienă ( mâini nespălate, legume nespălate) acestea sunt ingerate de către ierbivore și om care sunt gazde intermediare pentru dezvoltarea parazitului; în intestinul acestora ( ierbivore și om)este eliberat embrionul hexacanat, de la acest nivel fiind vehiculat prin sânge la nivelul viscerelor unde se va dezvolta forma larvară chistică.Boala hidatică este o afecțiune gravă și potențial letală,care poate rămîne ascunsă în organism timp de mai mulți ani.

Ciclul de viață a echinococcului necesită atît o gazdă intermediară,de obicei,o oaie,o vită sau un porc,precum și o gazdă primară care este de obicei cîinele.Omul devine accidental o gazdă intermediară,prin contactul cu cîinii infectați sau prin ingerarea de alimente sau apă contaminate cu ouăle parazitului.După ce ouăle sunt ingerate,acestea aliberează larvele în duoden.Larvele migrează prin mucoasa intestinală și ajung în ficat.Chistul hidatic hepatic poate provoca complicații în aproximativ 40 % din cazuri.Cele mai frecvente complicații sunt:infecții,ruptură în arboreal biliar,rupture în cavitatea peritoneală sau rupture în pleura.

Chisturile pot fi localizate în ficat ,în 75 % din cazuri,în plamîni ,în 5-15 % din cazuri,dar și la nivelul altor organe din corp cum ar fi splina,creierul,inima și rinichii,în 10-20 % din cazuri.Chisturile sunt formațiuni ce conțin un lichid denumit lichid hidatic și sunt sferice.

Tabloul clinic este polimorf. Faza pretumorală se caracterizează prin sindromul “micilor” semne care cuprinde : inapetență (diminuarea apetitului), anorexie (pierderea apetitului) față de grăsimi, grețuri, vărsături, diaree, epistaxis (sângerare nazală), dureri sau senzație de greutate în etajul abdominal superior în partea dreaptă (zona unde este localizat ficatul) cu iradiere în spate sau în umăr, crize de urticarie. În faza tumorală simtomatolgia depinde de localizarea chistului.Astfel chistele cu evoluție superioară dau o simptomatologie pleuro- pulmonară( tuse seacă, ușoară dispnee= dificultate în respirație, punct dureros ce iradiază spre umărul drept sau chiar junghi). Tot în evoluția acestor chiste se poate observa o oarecare lărgire a bazei toracelui.Chistele cu evoluție anterioară se caracterizează din punct de vedere clinic printr-o ușoară senzație de greutate sau tensiune în etajul abdominal superior partea dreaptă, cu iradiere spre umăr sau chiar dureri colicative( intense). Uneori se poate observa bombarea acestei zone iar palpator se poate constata fie o hepatomegalie( mărire de volum a ficatului) globală și regulată, fie o hepatomegalie deformată.Chistele cu evoluție inferioară, prin compresiune pe organele învecinate, pot da o serie de fenomene de stenoză( prin compresiune pe stomac și duoden), icter( prin compresiunea căilor biliare), ascită( compresiune pe vena portă), edem al membrelor inferioare( compresiune pe vena cavă).Chistele cu evoluție centrală dau o hepatomegalie regulată, fără alte semne clinice, evoluând lent.

Daca chistul se rupe în timp ce este în organism,sau în timpul în care este îndepărtat chirurgical sau atunci cînd pacientul suferă o traumă,pacientul poate intra într-un șoc numit anafilaxie care duce la febră mare,mîncărime severă,edem,dificultață de respirație,respirație șuierătoare și stranut,ca rezultat moartea pacientului este garantată .Boala hidatică poate fi fatală fără un tratament medical de urgență.

Chistul hidatic al ficatului este adesea diagnosticat incidental în timpul unui examen abdominal pentru o altă patologie.Semnele clinice apar

treptat și o dată cu creșterea în volum a chistului.De asemenea ,pacientul poate prezenta un ficat mărit dar și o masă palpabilă.

În cazul chisturilor complicate,poate exista o ruptură de chist care poate fi asociată cu anafilaxie secundară.O dată cu o infecție secundară apar frisoanele,febra iar urticaria și eritemul apar în caz de reacții anafilactice.Diagnosticul este mai ușor de stabilit prin ecografie sau alte tehnici imagistice,cum ar fi o tomografie computerizată abdominală.De asemenea ,testele serologice cum ar fi ELISA sau metoda imunoblot pot fi utilizate ca test suplimentar,mai ales că acestea au o sensibilitate de 80-100 % în cazul chisturilor hepatice.Rezultatele fals positive pot apărea la persoanele care suferă de alte infecții,cancer,sau tulburări cornice ale sistemului imunitar.

Chirurgia rămîne tratamentul standart pentru bolile hepatice hidatice.Scopul intervenției chirurgicale este de a inactive parazitul,de a evacua chistul și de a evita scurgerile de lichid hidatic.Operația poate fi efectuată cu success la 90% din pacienții la care chistul nu are o localizare riscantă.Unul dintre riscurile chistului hidatic este că acesta se poate rupe în timpul intervenției chirurgicale,ceea ce poate duce la răspîndirea teniei,însă acest risc este atenuat cu doze mari de Albendaxol ânainte de intervenția chirurgicală.

Introducerea chimioterapiei și a tehnicii PAIR care înseamnă puncție-aspirație-injectare-respirație,oferă o alternativă de tratament,în special la pacienții inoperabili sau pentru cazurile cu risc chirurgical ridicat.Procedura constă în perforarea și aspirația cu un ac a chistului,injectarea unei soluții timp de 20-30 de minute,reaspirația chistului și irigarea finală.

Dezvltarea rapidă a tehnicilor laparoscopice a încurajat medicii să trateze chisturile hidatice prin folosirea unei abordări minim invasive.Mai multe studii au confirmat posibilitatea de a se realize o

intervenție laparoscopică în caz de chist hidatic hepatic.Operația laparoscopică prezintă unele avantaje față de o operație deschisă.

Există anumite criteria pe care dacă pacientul le îndeplinește acesta nu poate utiliza tratamentul laparoscopic al chistului hidatic hepatic iar acestea sunt:rupture chistului în tractul biliar,localizarea central a chistului,chist cu o dimensiune mai mare de 15 cm,un număr de chisturi mai mare de 3 cm,îngrosarea pereților.

Procedurile chirurgicale radical includ chistectomia,perichistetomia și hepatectomia,însă acestea sunt uneori mult prea radical pentru tratamentul unei boli totuși benign.

Regimul alimentar dupa operația la ficat este unul dificil deoarece pacienții sunt nevoiți să renunțe la multe dintre alimentele consummate anterior,astefl trecînd la un regim sanatos de viață însă fără sport.Deoarece chistul hidatic atinge marimea de 15 cm,fractura în urma operației este de 20-25 cm ,din a cărei cauza sunt interzis exerciții fizice care necesită forță.

Principii generale de regim după operația la ficat al chistului hidatic sunt:

- Alimentatie bogata in glucide (dulciuri/fainoase)- Consum moderat de grasimi in special animale

- Proteine in cantitate normala - mai reduse in ciroza cu encefalopatie (tulburari de memorie si constienta);

- Sare in cantitate normala in hepatite, redusa sau zero in ciroze cu lichid

- Lichidele - dupa sete- Renuntarea totala la alcool.

Alimentele premise:

- Ciorbe si supe de carne de pui, vita, de legume, neprajite, de ovaz, de orez, gris, perisoare, galusti;- Sote-uri si piureuri de legume - fasole verde, ardei gras, morcovi, dovlecei, gulii, conopida, spanac, salata verde, sfecla, rosii, sub forma de salate sau pregatite fara ceapa ori rantasuri si cu unt sau ulei nefiert;- Cartofi natur, piure, copti in coaja cu putin unt sau ulei, cu branza de vaca;- Carne fripta: pui, vita, iepure de casa, curcan, carne slaba, fara piele si grasime, peste slab alb rasol simplu sau impanat cu legume, perisoare sau chiftele fierte, peste slab, fiert, rasol cu legume;- Mezeluri: sunca de Praga, cremwursti, parizer slab condimentat;- Peste slab (salau, stiuca, biban);- Grasimi: unt, ulei de floarea soarelui sau de masline neprajit;- Oua fierte moi doua/saptamana albus sub forma de omleta in abur sau sufleuri, omleta dietetica;- Sosuri fara grasime prajita, sos alb de rosii sau de zarzavat;- Lapte si lactate: lapte dulce slabcu cafea, lapte batut, iaurt slab, kefir, branza dulce de vaca, cas, urda, telemea desarata;- Paste fainoase de orice fel;- Paine: paine veche de o zi, biscuiti simpli (populari), chifle, mamaliguta;- Dulciuri si prajituri: pregatite cu putine oua si foarte putina grasime, prajituri uscate, prajituri cu miere, aluaturi fragede, tarte cu fructe sau marmelada, placinta cu mere sau branza dulce; gemuri, dulceturi, miere;- Fructe crude, coapte la cuptor, compoturi, gem, jeleuri: mere, prune, citrice, fragi, capsuni, zmeura, pepene verde, struguri, smochine;- Bauturi: apa plata - preferabil, sucuri si siropuri de fructe sau legume;- Condimente: patrunjel, marar, leustean, dafin, cimbru, chimen, telina, lamaie, sare normal daca nu este contraindicata - ciroza;- Se recomanda 5-6 mese pe zi mai reduse cantitativ.

Alimentele interzise:

Supe: supe grase de porc, rata, gasca, afumaturi;- Ciorba de burta, fasole, afumaturi, porc;- Legume: fasole si mazare uscata, varza, vinete, rosii in cantitati mari si necojite, ardei iute, ciuperci, ridichi, ceapa, usturoi, telina, praz, muraturile;- Carne: de porc, rata, gasca, vanat, carnea prajita, carnea conservata prin afumare, mezeluri, sunca grasa, organe (creier, rinichi, ficat, plamani);- Peste gras (nisetru, cega, somn, morun, sardele, heringi), icre de peste, raci, fructe de mare, peste afumat, conserve de peste;- Grasimi: untura, slanina, kaiser si similare;- Oua - omleta, ochiuri prajite, maioneza;- Lapte si lactate: lapte gras,branzeturi fermentate, smantana;- Paine: calda, paine neagra, biscuiti preparati cu grasime sau cacao;- Dulciuri si prajituri: cu creme grase, pregatite cu oua, cacao, frisca ori grasime, tort, inghetata, ciocolata;- Fructe cu coaja si samburi - nuci, alune, migdale, masline sarate;- Condimente: piper, hrean, boia, dafin, mustar, otet;- Bauturi: cafea, bauturi pe baza de cola, alcool (bere, vin, tuica, etc.), bauturi gazoase (daca exista meteorism);

Răspîndirea Taeniei echinococcus granulosus:

Echinococoza este mai răspîndită în țările Americii de Sud,Australia,Noua Zeelandă,Africa de Nord,Europa de Sud,partea de sud a SUA,Japonia,India,Rusia.Această parazitoză se înregistrează și în Kazahstan,Kârgâzstan,Tadjikistan,Belarus,Ucraina și Republica Moldova.

În Republica Moldova indicele morbidității determinate de echinococoză ,constituie 4,38 cazuri la 100 mii populație,avînd valori mai mari în zona de sud a țării-9,13 cazuri.majoritatea îmbolnăvirilor(sub 80 %) revine adulților.În ultimii ani dinamica creșterii morbidității ,inclusive în mediul copiilor cu vîrsta sub 6 ani,este mai pronunțată.De asemenea ,se atestă sporirea letalității cauzate de această parazitoză-3,2 %.Prin implicațiile sanitare și socio-economice,pe care le are,această invazie prezintă o problem prioritară de sănătate.Echinococza se manifestă prin evoluația cronică,afectarea distructivă a organelor vitale,comnplicații severe,potențial sporit de invaliditate,complexitatea măsurilor de combatere.Din numărul total de cazuri înregistrate ,81,7 % revin populației rurale și 18,3 % celei urbane.

Măsurile de combatere a echinococozei se efectuează în două direcţii:

Prevenirea infestării oamenilor şi a animalelor productive. Prevenirea infestării câinilor.Măsurile de prevenire şi de

combatere se efectuează în comun cu serviciile veterinare şi

comunale.

Măsuri veterinaro-medicale,care urmăresc dipistarea prococe a sursei de invazie:

Organizarea și efectuarea periodic a examenului de laborator și dehelmentizarea cîinilor conform indicațiilor epidemiologice.

Stârpirea maidanezilor prin eutanasie. Reglementarea numărului cîinilor de serviciu,ciobănești și a celor

de casă,precum și respectarea regulilor de întreținere a lor.

Măsuri de prevenire a infestării cîinilor cu echinococcus:

Respectarea regulilor de sacrificare a animalelor agricole. Întreținerea la nivel a abatoarelor,terenurilor,asigurarea calității

expertizei veterinaro-sanitare a cărnii și a produselor din carne.

Respectarea regulilor de neutralizare și nimicire a organelor afectate și a cadavrelor animalelor,=.

Nimicirea organelor animalelor bolnave de echinococză de la combinatele de carne,abatoare de stat sau private.

Interzicerea hrănirii cîinilor de casă,de serviciu și de pază cu organe interne crude ale animaleleor sacrificate.

Măsuri de prevenire a infestării oamenilor:

Familiarizarea populației la acest capitol.Răspîndirea largă a parazitozei în țara noastră este cauzată,în primul rînd,de lipsa informațiilor la subiectul dat a populației.

Respectarea strictă a regulilor de igienă personal,inclusive după contactul cu cîinii.

Organizarea depistării precoce a infestanților de echinococ prin examinarea serologică a grupurilor de populație cu risc sporit de infestare.

Controlul minuțios și dispensarizarea pe un timp îndelungat pentru precizarea diagnosticului definitive al persoanelor suspecte de infestarea de echinococ.

Academia de Studii Economice a Moldovei

CATEDRA: Educatie Fizica si Sport

ReferatSubiectul:”Chistul hidatic hepatic denumit

Echinococcus granulosus”

A efectuat: Bunescu Cristina

Grupa: A-131

Chisinau 2014

Cuprins:1.Definiții

2.Tablou clinic

3.Diagnostic

4.Chirurgia

5.Regim alimentar

6. Răspîndirea Taeniei echinococcus granulosus

7. Măsurile de combatere a echinococozei

8. Măsuri veterinaro-medicale,care urmăresc dipistarea prococe a sursei de invazie:

9. Măsuri de prevenire a infestării cîinilor cu echinococcus:

10. Măsuri de prevenire a infestării oamenilor