Chiar exista moartea?

O asemenea intrebare poate sa nu para prea potrivita pentru sectiunea de stiinta si tehnologie, insa nu va impacientati, n-o sa vorbesc despre religie si viata de apoi, ci despre mecanica cuantica. Sau mai exact despre consecintele uneia dintre cele mai populare interpretari date mecanicii cuantice.

In primul rand, mecanica cuantica este o unealta matematica pentru a face predictii asupra rezultatelor a tot felul de experimente. Aceasta unealta se-ntampla sa fie extrem de precisa – predictiile sale se potrivesc cu faptele extrem de bine. Cu toate acestea, atunci cand fizicienii incep sa se-ntrebe care este si semnificatia calculelor pe care le fac, lucrurile devin mai putin clare. Acum cativa ani am sustinut o comunicare despre diferitele interpretari ale mecanicii cuantice si, la timpul respectiv, am reusit sa gasesc sapte interpretari complet diferite. O saptamana mai tarziu am dat din inatamplare peste inca una complet noua! Probabil ca exista cel putin o duzina de interpretari complet diferite si probabil ca fiecare fizician are propria sa versiune mai mult sau mai putin diferita de a altora in privinta a ce anume din aparatul matematic al mecanicii cuantice este real si ce anume e simplu calcul formal care se intampla sa dea rezultate corecte.

Una dintre cele mai populare interpretari ale mecanicii cuantice, si care este sustinuta de cei care se preocupa de teoria stringurilor (una dintre candidatele la asa numita mare teorie unificata – a mecanicii cuantice cu gravitatia), sustine ca matematica mecanicii cuantice chiar reflecta realitatea

insasi.

Care-i problema: Pentru a calcula orice lucru in mecanica cuantica, trebuie identificate toate posibilitatile, apoi asociata fiecarei posibilitati o anumita eticheta (numita 'amplitudine de probabilitate'), apoi toate aceste etichete trebuie amestecate la un loc si obtinuta un fel de eticheta medie (se face suma tuturor amplitudinilor), si apoi aceasta eticheta medie este folosita pentru a spune ce este mai mult sau mai putin probabil sa se intample. Problema este ca, daca luam in serios acest mod de calcul, incepem sa credem ca lumea din jurul nostru nu este decat un fel de lume medie, si ca, in Realitate, toate lumile posibile co-exista sub suprafata observatiilor noastre. Noi suntem doar prea prosti pentru a vedea toate posibilitatile, vedem numai un fel de medie a lor.

Aceasta idee poate sa pare o simpla aberatie ca atatea altele (daca n-ar fi insa si experimentele). Un exemplu: probabil toata lumea stie ca lumina se reflecta dintr-o oglinda in conformitate cu legea reflexiei (unghiul de incidenta e egal cu unghiul de reflexie). Dar, conform mecanicii cuantice, in realitate exista toate posibilitatile – deci e posibil si ca lumina sa se reflecte in moduri complet neobisnuite. Acestea sunt doar eclipsate de legea reflexiei normale. Este insa posibil sa punem in evidenta aceste alte posibilitati?

Ei bine, matematica mecanicii cuantice ne spune cum anume pot fi ele puse in evidenta. Ne spune: "Scapa de cea mai mare parte a oglinzii (ca sa scapi de reflexia obisnuita) si fa tot felul de zgarieturi foarte fine si foarte apropiate intre ele pe bucata de oglinda care ramane". Ei bine, acest lucru chiar functioneaza! Puteti sa o verificati si singuri cu ajutorul unui pointer laser si un CD. Daca indreptati laserul spre CD veti vedea ca lumina se reflecta de el in mai multe feluri – nu numai in felul obisnuit dat de legea reflexiei.

Asadar, dovedeste acest lucru ca toate posibilitatile chiar co-exista? Nu. Insa devine rezonabil pentru unii oameni (cum ar fi specialistii in teoria stringurilor) sa creada asemenea lucruri.

Insa ce legatura au aceste lucruri cu moartea?

Daca aplicam asemenea idei precum superpozitia la viata (sau la universul per total), obtinem tot felul de idei ciudate. De pilda poti obtine ideea ca tu de fapt nu existi numai intr-o singura varianta, la fel cum lumina nu se reflecta de oglinda doar prin intermediul regii reflexiei, ci 'in Realitate' exista o infinitate de variante ale persoanei tale care co-exista cu 'tine'. Tu, cel pe care-l percepi, nu esti decat un fel de tu mediu.

Acum, puteti intelege moartea in mod similar cu lasarea la o parte a unei parti din oglinda si zgarierea partii care ramane. Atunci cand mori, acel tu-mediu de acum dispare, in acelasi fel

in care si reflexia obisnuita poate fi facuta sa dispara. Insa tu nu dispari complet, doar iti schimbi modul de a fi, un nou tu-mediu ramane. In acest fel se poate argumenta ca de fapt niciodata nu vei muri complet si poate ca nici nu ai fost nascut vreodata. (Faptul ca aceasta interpretare a mecanicii cuantice conduce la asemenea idei bizare a fost remarcat prima data de Schrodinger prin paradoxul sau cu pisica - in care o pisica era simultan si vie si moarta.)

Aceasta perspectiva mai are si 'calitatea' de transforma lucruri precum fantomele din absurditati paranormale in predictii ale mecanicii cuantice. Daca adopti perspectiva unui teoretician al teoriei stringurilor esti obligat sa crezi in fantome!

Mi se pare fascinant ca fizica moderna fundamentala este compatibila cu asemenea idei. Cu toate ca eu unul sunt impotriva acestor interpretari, dupa cum puteti observa din ce-am scris despre teleportarea cuantica, este interesant ca nici unul dintre experimentele efectuate pana acum nu respinge in mod clar asemenea credinte.