Vraciul Profesorul Wilczur Capitolul I n sala de operatii era liniste deplina. Din cnd n cnd se auzea doar zanganitul ascutit al instrumentelor metalice pe placa de sticla. n aerul ncalzit pna la treizeci si sapte de grade Celsius staruiau aromadulceaga de cloroform si mirosul de snge, care patrundeau prinmasca umplnd plamnii cu un amestec insuportabil. O sora medicalalesinase ntr-un col al salii, dar nimeni dintre cei prezenti nu putea? parasi masa de operatie ca sa-i vina n ajutor. Nu putea si nici nu voia.Cele trei ajutoare nu-si luau privirile de la rana rosie, deasupra careiase miscau ncet si parca stngace minile mari ale profesoruluiWilczur.Pna si cea mai nensemnata miscare a acestor mini trebuia nteleasa imediat. Fiecare mormait ce iesea din cnd n cnd de submasca nsemna o indicatie precisa pentru ajutoare si era ndeplinita ctai clipi din ochi. Era vorba nu numai de viata pacientului, ci de cevamult mai important, de reusita unei operatii dementiale, desperate. careputea deveni un nou si mare triumf al chirurgiei,putea spori gloriaprofesorului, a spitalului si elevilor lui, dar si a ntregii stiinte poloneze.Profesorul Wilczur opera un mixom al cordului. Tinea inima n mnastnga si cu miscari ritmice o masa continuu. Prin manusa subtire decauciuc i simtea fiecare tresarire, fiecare glgit, orict de nensemnatar fi fost el, cnd valvulele refuzau sa-i mai dea ascultare. Atunci, cu degetele amortite, le silea sa lucreze. Operatia dura de patruzeci si sase1

Tadeusz Dolga-Mostowicz ede minute. Doctorul Marczewski, care urmarea pulsul, nfipse pentru asasea oara acul seringii n camfor si atropina. n mna dreapta a profesorului lantetele si chiuretele licareau nmiscari scurte. Din fericire mixomul nu patrundea adnc n muschiulinimii, ci forma un con plat, clasic. Viata acestui om putea fi salvata.Numai de-ar mai rezista opt, noua minute.Nici unul dintre ei nu s-a-ncumetat, se gndea mndru profesorul.Da, nici unul. Nici un chirurg, nici din Londra, nici din Paris, din Berlinsau Viena. L-au adus la Varsovia, renuntnd la glorie si la un onorariucolosal. Iar onorariul nsemna construirea unui nou pavilion al spitaluluisi nca ceva, mai important, vacanta Beatei si a fetitei lor n InsuleleCanare. O iarna ntreaga. i va fi greu fara ele, n schimb lor le vaprinde foarte bine. n ultimul timp, nervii BeateiPerna roz-vinetie a plamnului se umfla spasmodic si se dezumflabrusc. O data, de doua, de trei ori. Bucata, de carne vie din mnastnga a profesorului tresari. Cteva picaturi de snge se prelinseradin incizie pe membrana violeta. n ochii celor prezenti licari groaza. Seauzi fsitul usor al oxigenului, iar acul patrunse din nou sub pieleapacientului. Degetele groase ale profesorului se strngeau si sedesfaceau ritmic. n cteva secunde rana era curatata. Acum firul subtire de atachirurgicala urma sa desavrseasca opera. O cusatura, doua, trei. Eraincredibil ca aceste mini uriase sa fie capabile de atta precizie. Aseza cu bagare de seama inima la locul ei si cteva clipe o privi atent.Se umfla st se dezumfla n ritm inegal, dar primejdia trecuse Profesorulse ndrepta si facu un semn. Doctorul Skrzen scoase dintre fsiile depnza sterilizata partea excizata din peretele toracic. nca vreo ctevaoperatii indispensabile si profesorul rasufla usurat. Restul ramnea nseama ajutoarelor sale. Putea sa aiba totala ncredere n ele. Mai daducteva indicatii si trecu n vestiar. Aici inspira cu voluptate aerul curat. si scoase masca, mnusile sihalatul patate cu snge si se ntinse ca sa-si dezmorteasca oasele.Ceasul arata doua si treizeci si cinci. Iar ntrzia la prnz. Si tocmai ntr-o zi ca asta. Ce-i drept. Beata stie ce operatie importanta are, dar,oricum, ntrzierea ntr-o asemenea zi i va produce o mare mhnire.Dimineata, cnd a plecat de acasa, intentionat nu lasase sa se vada catine minte data de astazi; a opta aniversare a casatoriei lor. Dar Beatastia ca el nu uita. n fiecare an primea cte un cadou frumos, cu fiecarean mai frumos si mai scump, pe masura ce sporeau celebritatea si2

Vraciul Profesorul Wilczur averea lui. Cu siguranta ca si acum n cabinetul de la parter asteaptaun nou cadou. Blanarul trebuia sa-l fi trimis nca de dimineataProfesorul se grabea si se mbraca repede. Totusi trebuia sa maitreaca pe la doi bolnavi de la etajul al doilea si pe la pacientul operatadineauri. Doctorul Skrzen, care veghea linga bolnav, raporta scurt: Temperatura treizeci si cinci cu noua, tensiunea o sutapatrusprezece, pulsul foarte slab cu o usoara aritmie, ntre saizeci sisaizeci si sase. Slava Domnului. Profesorul i zmbi.Tnarul doctor nvalui cu o privire plina de admiratie statura uriasa simatahaloasa a sefului. Fusese studentul lui la Universitate. Cta vremeprofesorul mai facuse cercetare, l ajutase la pregatirea materialelor pentru lucrarile lui stiintifice, iar de cnd si-a deschis un spital propriu,doctorul Skrzen gasise aici un salariu bun si un larg cmp deactivitate. Poate n sufletul lui regreta ca seful renuntase att deneasteptat la ambitiile de om de stiinta, ca se multumise sa ramna unbelfer universitar si sa faca bani, dar din cauza asta nu-l putea pretuimai putin. Stia, ca de altfel toata Varsovia, ca profesorul nu o faceapentru el, ca muncea ca un rob, ca n-a ezitat niciodata sa-si asumeraspunderea si adeseori a facut adevarate minuni, ca cea de astazi. Sunteti un geniu, domnule profesor, spuse cu convingere.Profesorul Wilczur rse cu vocea lui joasa si blajina, care dadea attaliniste si ncredere pacientilor sai. Sa nu exageram, colega, sa nu exageram! O sa ajungi si dumneatala asta. Recunosc nsa ca sunt multumit. n caz de ceva spune sa macaute la telefon. Desi cred ca nu va fi nevoie. Si as prefera, fiindcaastazi am o sarbatoare n familie Cred ca au si telefonat ca se ardemncarea pe foc.Profesorul nu se nsela. n cabinetul lui, telefonul sunase de cteva ori. Va rog sa-i comunicati domnului profesor sa vina ct mai repedeacasa, spunea servitorul. Domnul profesor e n sala de operatii, raspundea de fiecare data,imperturbabila, secretara, domnisoara Janowiczwna. Ce naiba nseamna asediul asta? ntreba medicul-sef Dobraniecki.intrnd n cabinet.Domnisoara Janowiczwna rasuci cilindrul masinii de scris si scotnd oscrisoare dactilografiata, spuse: Astazi e aniversarea casatoriei domnului profesor. Ai uitat? Doar ? aveti invitatie la bal. Ah, asa e. Si sper sa fie o distractie agreabila La ei ntotdeaunamuzica-i excelenta, masa rafinata si societatea aleasa.3 Tadeusz Dolga-Mostowicz e Ma mir ca ati uitat femeile frumoase, spuse ironic secretara. N-am uitat. De vreme ce vei fi si dumneata acolo riposta doctorul.Obrajii uscativi ai secretarei se mbujorara. O gluma deplasata. Ridica din umeri. Chiar de-as fi cea maifrumoasa femeie, tot nu m-as putea astepta la o atentie din parteadumneavoastra.Domnisoara Janowiczwna nu-l agrea pe Dobraniecki. i placea cabarbat, pentru ca era ntr-adevar ispititor, cu nasul lui acvilin, cu fruntealui nalta si mndra, pentru ca era un excelent chirurg si chiar profesorul i ncredinta cele mai dificile operatii si-l sustinuse sa devinaconferentiar, dar ea l considera un carierist calculat, care