CERCETĂRI ŞI CONTRIBUŢII PRIVIND ÎMBUNĂTĂŢIREA ......de a dobândi un loc de muncă...
Transcript of CERCETĂRI ŞI CONTRIBUŢII PRIVIND ÎMBUNĂTĂŢIREA ......de a dobândi un loc de muncă...
1
UNIVERSITATEA TEHNICĂ “GHEORGHE ASACHI”
DIN IAŞI
CERCETĂRI ŞI CONTRIBUŢII PRIVIND ÎMBUNĂTĂŢIREA COMPETENŢELOR ABSOLVENŢILOR ÎNVĂŢĂMÂNTULUI
SUPERIOR TEHNIC ÎN VEDEREA CREŞTERII ANGAJABILITĂŢII
REZUMAT Drd. Psih. Mihaela Gaşpăr (Cojan) Conducător de doctorat : Prof. univ. dr. ing. Ion VERZEA
IAŞI, 2020
UNIVERSITATEA TEHNICA "GHEORGHE ASACHI" DIN IA$I
RECTORATUL
Citre
Ve facem cunoscut ce, in ziua de L4.O7.2OZO la ora 11.00, la link-ul
https://meet.google.com/qyh-enii-svs va avea loc suslinerea publici online a tezei de
doctorat intitulati:
"qERCETART $r CONTRTBUTTT pRrVrND irunUttirATrREA COMPETENTELOR ABSOLVENTILOR
i xviTATTAN TU LU SU P ERI o R TEHN I C i N VED E REA CRE f TERI I AN GAT AB I LITAT I I,
elaborati de doamna GAgPAR MIHAELA (CAS. COJAN) in vederea conferirii titlului gtiinfific
de doctor.
Comisia de doctorat este alcituiti din:
Prof.univ.dr.ing. Curteza AntonelaUniversitatea Tehnicd "Gheorghe Asachi" din Iagi
Prof.univ.dr.ing. Verzea IonUniversitatea Tehnici "Gheorghe Asachi" din Ia;i
Prof.univ.dr.ing.ec. Bacali LauraUniversitatea Tehnicd din CIuj Napoca
Prof.univ.dr.ing. Cioca Lucian IonelUniversitatea "Lucian Blaga" din Sibiu
Prof.univ.dr.ing. Avasilcii SilviaUniversitatea Tehnica "Gheorghe Asachi" din lagi
pregedinte
conducitor de doctorat
referent oficial
referent oficial
referent oficial
Cu aceasti ocazie vi invitim si participali la suslinerea publici a tezei de doctorat.
RECTOR,
DAN CA$CAVAI
2
CUPRINS
CAPITOLUL 1. INTRODUCERE ÎN TEMATICA CERCETĂRII....................................5
CAPITOLUL 2. STADIUL ACTUAL AL CUNOAŞTERII ÎN DOMENIU
2.1. Angajabilitatea: definiţii şi modele conceptuale.............................................6
2.1.1. Contextul politicilor sociale şi de ocupare a forţei de muncă
2.1.2. Contextul politicilor educaţionale. Asigurarea calităţii
2.1.3. Modele conceptuale ale angajabilităţii. Studii internaţionale
2.2. Competente şi angajabilitate.........................................................................9
2.2.1. Angajabilitatea ca sumă de competenţe
2.2.2. Cadrul Naţional al Competenţelor şi angajabilitatea ca
indicator A.R.A.C.I.S.
2.3. Concluziile etapei de documentare……………………………………..........10
2.4. Contribuții personale...................................................................................11
Bibliografie selectivă...................................................................................11
CAPITOLUL 3. O NOUĂ DEFINIȚIE A ANGAJABILITĂȚII ȘI ELABORAREA UNUI
MODEL PROPRIU DE ANALIZĂ A ANGAJABILITĂȚII
3.1. Misiunea tezei.............................................................................................13
3.2. Obiectivele cercetării..................................................................................13
3.3. Metodologia cercetării................................................................................ 14
3.4. O definiție sistemică a angajabilităţii ...........................................................15
3.5. Un model sistemic de analiză a angajabilității.............................................15
3.6. Contribuții personale...................................................................................17
Bibliografie selectivă...................................................................................18
CAPITOLUL 4. TESTAREA MODELULUI – ANALIZE STATISTICE DESCRIPTIVE
4.1. Studiul destinat angajatorilor din domeniul tehnic – metodologia cercetării și
principalele rezultate.………………….............................……….……........19
4.2. Studiul destinat absolvenţilor de inginerie– metodologia cercetării și
principalele rezultate................................................……...........................26
4.3. Contribuții personale...................................................................................32
3
CAPITOLUL 5. VALIDAREA MODELULUI - ANALIZE STATISTICE FACTORIALE
5.1. Analiza factorială a datelor obţinute pe eşantionul de angajatori din domeniul
tehnic........................…………………………………………………….......……...34
5.2. Analiza factorială a datelor obţinute pe eşantionul de absolvenţi de studii
superioare tehnice ...................………………………………………….......….....36
5.3. Analiza predictivă a modelului sistemic de analiză a angajabilităţii
5.3.1. Analiza predictivă a modelului sistemic de analiză a angajabilităţii
din perspectiva angajatorilor................................................................42
5.3.2. Analiza predictivă a modelului sistemic de analiză a angajabilităţii
din perspectiva absolvenţilor de studii superioare tehnice, nivel
licenţă...................................................................................................46
5.4. Contribuții personale...................................................................................48
CAPITOLUL 6. CONCLUZII FINALE
6.1. Principalele obiective și etape ale cercetării...............................................50
6.1.1. Rezultatele obținute în prima etapă a cercetării..........................53
6.1.2. Rezultatele obținute în a doua etapă a cercetării........................56
6.2. Limitări și perspective viitoare de cercetare................................................69
6.3. Recomandări către principalii actori implicați..............................................69
6.4. Contribuții personale – centralizator..........................................................70
LISTA DE PUBLICAŢII...............................................................................................74
BIBLIOGRAFIE..........................................................................................................75
4
CAPITOLUL 1 - INTRODUCERE ÎN TEMATICA CERCETĂRII Termenul de angajabilitate este frecvent utilizat în documente oficiale din
domeniul politicilor educaţionale fiind astăzi considerat un indicator ce reflectă
rezultatele învăţării corelate cu piaţa muncii, al cărui evaluare de către A.R.A.C.I.S.
(Agenția Română de Asigurare a Calității în Învățământul Superior) dar şi de către alte
organisme interne şi internaţionale abilitate are implicaţii directe asupra instituţiilor de
învăţământ superior.
În literatura de specialitate, termenul de angajabilitate este definit şi privit din
multiple perspective, ce ar putea fi grupate în jurul celor două componente principale
ale pieţei muncii : cererea şi oferta, angajaţi şi angajatori. Majoritatea abordărilor
actuale privesc acest concept dintr-o perspectivă mai degrabă individuală, legată de
abilitatea sau capacitatea indivizilor de a obţine un loc de muncă dar există şi abordări
de tip organizaţional ce iau în considerare condiţiile de muncă, climatul organizaţional
şi strategiile motivaţionale prin care angajatorii îşi propun să atragă şi să reţină
angajaţi buni. Prin urmare există și o multitudine de conceptualizări şi modele ce îşi
propun să surprindă cât mai bine complexitatea acestui termen, neexistând încă un
model unanim recunoscut şi acceptat.
În acest context, al unei mari diversităţi de opinii şi perspective, prezenta lucrare
îşi propune elaborarea unui model concret de analiză a angajabilităţii în contextul
învăţământului superior tehnic în termeni de competenţe și factori (aceștia din urmă
ținând mai ales de specificul pieței muncii din momentul și locul căutării, de cerințele
angajatorilor din domeniu în termeni de competențe dar și de motivația și trăsăturile
de personalitate ale indivizilor aflați în căutarea unui loc de muncă) în vederea
optimizării acesteia încă din timpul studiilor. Finalitatea concretă vizată constă în
identificarea setului de competenţe-cheie care pot creşte semnificativ angajabilitatea
absolvenţilor de studii superioare tehnice.
Actualitatea cercetării este corelată atât cu schimbările majore care au loc acum
pe piaţa muncii din domeniul ingineriei, caracterizată prin dinamism accentuat şi
competitivitate, cât şi cu necesitatea de a corela în permanență oferta educaţională
din învăţământul superior tehnic cu realităţile economice şi mai ales tehnologice
mereu în schimbare.
5
CAPITOLUL 2. STADIUL ACTUAL AL CUNOAŞTERII ÎN DOMENIU
2.1. Angajabilitatea: definiţii şi modele conceptuale
Problema angajabilităţii a fost iniţial abordată abordată mai ales în
contextul politicilor sociale, inclusiv cele legate de ocuparea forţei de muncă, dar şi a
celor educaţionale, la nivel mondial, european şi evident, naţional, fiind adesea
asociată și uneori chiar confundată cu termenul de “inserție profesională”, fiind însă
diferit de acesta. În ceea ce priveşte politicile educaţionale, angajabilitatea este una
din liniile de acţiune ale Procesului Bologna, context în care a fost definită ca “abilitatea
de a dobândi un loc de muncă semnificativ sau de a deveni liber-profesionist, de păstra
un loc de muncă şi de a fi mobil pe piaţa muncii” (Grupul de lucru privind
angajabilitatea, Spaţiul European al Învăţământului Superior în 2012: Procesul
Bologna, Raport de implementare, p.105). Pe plan național angajabilitatea, înțeleasă
ca și capacitate de a se angaja pe piaţa muncii este în prezent desemnată în
Metodologia de evaluare a A.R.A.C.I.S. (Agentia Română de Asigurare a Calităţii în
Învăţământul Superior) ca fiind un indicator de performanţă al Criteriului B.2.“
Rezultatele Învăţării” , metodologie accesibilă pe site-ul oficial al Agentiei. Acest
indicator este operaţionalizat prin intermediul unor procentaje de angajare după cum
urmează: “Min: Cel puţin 50% dintre absolvenţi sunt angajaţi în termen de doi ani de
la data absolvirii la nivelul calificării universitare. Ref.1: Mai mult de 70% din absolvenţi
sunt angajaţi în termen de doi ani de la data absolvirii la nivelul calificării universitare”.
Biroul Internaţional al Muncii (ILO) defineşte angajabilitatea ca fiind legată de :
“competenţe şi calificări portabile ce cresc capacitatea unui individ de a-şi utiliza
oportunităţile de educaţie şi formare în scopul reţinerii şi securizării unui loc de muncă
decent, de a progresa în cadrul întreprinderii dar şi între locuri de muncă şi de a face
faţă schimbărilor tehnologice şi condiţiilor de pe piaţa muncii”( trad. autorului ,ILO,
2004). Se observă că această definiţie diferă mult de simpla descriere a angajabilităţii
ca fiind “capacitatea de a angajare” sau “capacitatea de inserţie profesională”,
incluzând elemente legate de competenţe şi calificări individuale, educaţie şi formare,
capacitatea de a găsi şi reţine multiple locuri de muncă, de adaptare la schimbarile
mediului extern şi din organizaţii.
6
Literatura de specialitate conține o multitudine de conceptualizări şi modele ce
îşi propun să surprindă cât mai bine complexitatea acestui termen.
Unul dintre primele modele ale angajabiliății este modelul psiho-social al
angajabilităţii propus de Mel Fugate, Angelo J. Kinicki și Blake E. Ashford (2004).
Definind angajabilitatea ca o formă de adaptare specifică pro-activă la diverse situaţii
de muncă în contextul unei lumi din ce în ce mai dinamice şi schimbătoare în care
angajaţii au devenit agenţi ai schimbării, autorii propun un model psiho-social al
acesteia. Ei conceptualizează angajabilitatea ca o sumă de concepte centrate pe
persoană şi propun trei dimensiuni de analiză - identitatea carierei, adaptabilitatea
personală şi capitalul uman - văzute din perspectiva unui determinism reciproc.
Redăm în figura de mai jos o reproducere a modelului după schema originală (Fugate,
M.; Kinicki, A.,J.; Ashford B.,E.,2004.) – figura 2.1.1.
Autorii subliniază importanţa de a fi proactiv din punct de vedere profesional
fapt ce le facilitează oamenilor modificarea situaţiilor de muncă în favoarea lor şi le
conferă sentimentul controlului. Premiza de bază de la care ei pleacă este că
angajabilitatea trebuie văzută ca fiind ”o colecţie sinergică de caracteristici individuale
ce sunt energizate şi direcţionate de către identitatea profesională a persoanei”
(traducerea autorului, M. Fugate et.al., 2004). Autorii adaugă şi faptul că
angajabilitatea “cuprinde o combinaţie sinergică între identitatea profesională,
adaptabilitatea personală şi capitalul social şi uman.” (M. Fugate et.al., 2004). Cele
două definiţii date mai sus fac însă apel la o serie de concepte mult prea generale şi
7
greu de operaţionalizat. Astfel, deşi autorii încearcă o definire şi descriere cât mai
cuprinzătoare a conceptului de identitate profesională sau de carieră, chiar din
această încercare reiese dificultatea acestui demers, având în vedere faptul că sunt
incluse aici atât aspecte obiective cât şi subiective ce ţin de modul de înţelegere,
descriere şi apreciere a propriei identităţi profesionale, ce implică diferite moduri de
reprezentare individuală a sinelui, autodescrieri, propriile naraţiuni despre sine sau
stilul personal de adaptare. Este adevărat că oricare din aceste aspecte pot influenţa
în mod direct capacitatea unei persoane de a se adapta şi de a se integra din punct
de vedere profesional, dar ar fi necesară prezentarea unor studii concrete care să
investigheze cum şi în ce măsură se întâmplă asta în mod concret, în viaţa
profesională. În aceeaşi idee, conceptul adaptabilităţii personale este un alt concept
extrem de cuprinzător, fiind dificil de identificat toţi factorii implicaţi în capacitatea de
adaptare a unui individ, în special cei denumiţi de autori ca fiind diferenţe individuale
care “predispun indivizii să se angajeze în eforturi adaptative (pro)active” (M. Fugate
et.al., 2004).
Un alt model conceptual al angajabilităţii, foarte des citat în literatura de specialitate,
este cel elaborat de A. Forrier si L. Sels, plecând de la ideea creşterii insecurităţii
actuale de pe piaţa muncii şi de la schimbarea de perspectivă asupra a ceea ce se
înţelege acum printr-o carieră de succes. Astfel, dacă până nu demult o carieră
presupunea urcarea cât mai rapidă şi mai sus pe scara ierarhică din interiorul aceleiaşi
organizaţii, astăzi se cere mult mai multă flexibilitate în construirea ei. În acest context,
autorii aleg să definească angajabilitatea ca fiind mai degrabă “legată de şansa unui
individ de a obţine un loc de muncă pe piaţa muncii atât internă cât şi externă”
(Forrier&Sels, 2003), luând însă în considerare atât aspectele ce ţin strict de persoană
(cunoştinţe, nivel de educaţie, pregătire, abilităţi, motivaţie, disponibilitate, s.a.), dar şi
de aspectele ce ţin de specificul şi caracteristicile pieţei muncii la un moment dat,
evidenţiind faptul că “o persoană ce pare a fi dificil de plasat pe piaţa muncii de aici şi
de acum poate fi foarte angajabilă într-un alt loc sau timp”.( Forrier&Sels, 2003). În
viziunea lor angajabilitatea trebuie văzută mai degrabă ca un proces dinamic,
încercând să surprindă factorii care influenţează şansa unei persoane de a accede la
un loc de muncă, precum şi interacţiunile dintre ei (Forrier&Sels, 2003). Redăm în
figura de mai jos o reproducere a modelului după schema originală a autorilor.
8
Figura 2.1.2 . Un model al angajabilităţii ca proces după A. Forrier si L. Sels
(2003)(trad.aut.)
Deși acest model include în definirea angajabilităţii atât factorii ce ţin de persoană cât
şi de caracteristicile pieţei muncii dintr-un moment dat, acesta rămâne însă, ca şi
celelalte, unul pur teoretic ce nu face decât să complice şi mai mult orice încercare de
a operaţionaliza acest concept. Este astfel foarte dificil ca plecând de la un astfel de
model să se ajungă la definirea şi identificarea unor termeni concreţi de analiză ce ar
putea fi investigaţi prin cercetări aplicative care să aducă lămuriri şi precizări
suplimentare în acest domeniu. În plus, spre deosebire de modelul lui Lorraine Dacre
Pool şi Peter Sewell care se concentrează mai ales pe factorii individuali, acesta pare
a fi mult prea orientat mai ales pe factorii externi, în detrimentul celor „interni”, ce ţin
de persoană. In plus, accentul pare să fie pus cu precădere pe dimensiunea mobilității,
uneori în detrimentul altor aspecte.
2.2. Competente şi angajabilitate
Cei mai mulţi autori definesc angajabilitatea ca o sumă de cunoştinţe, abilităţi,
competenţe şi însuşiri sau atitudini individuale ce îl ajută pe individ în găsirea unui loc
de muncă. În acest sens, una din cele mai cunoscute definiţii este cea dată de Yorke
(2006): „un set de achiziţii - competenţe, cunoştinţe şi atribute personale - ce îi
Context
Evenimente
critice
Poziția pe piața muncii
Capitalul de mișcare
(MC)
Usurința Mișcării
Tranziție
Disponibilitatea de
mișcare
Oportunitatea de a-și menține sau îmbunătăți
MC
Dorința de a-și menține sau
îmbunătăți MC
Activități pentru a-și menține sau îmbunătăți MC
9
facilitează individului şansa de a obţine un loc de muncă şi de a avea succes în
ocupaţia aleasă.”. Numeroase sunt studiile ce au vizat identificarea competenţelor
sau abilităţilor (aceşti doi termeni fiind utilizaţi de obicei ca fiind sinonimi) cerute de
angajatori iar din parcurgerea lor rezultă o mare varietate de liste, denumiri și categorii,
neexistând la ora actuală un consens asupra unei singure clasificări sau liste. În
cercetarea de față s-a pornit de la definiția competenței așa cum apare ea în
Metodologia de realizare a Cadrului Naţional al Calificărilor din Învăţământul Superior
(C.N.C.I.S.), și anume “Competenţa reprezintă capacitatea dovedită de a selecta,
combina şi utiliza adecvat cunoştinţe, abilităţi şi alte achiziţii (valori şi atitudini), în
vederea rezolvării cu succes a unei anumite categorii de situaţii de muncă sau de
învăţare, precum şi pentru dezvoltarea profesională sau personală în condiţii de
eficacitate şi eficienţă. Similar C.E.C., competenţa este descrisă din perspectiva
responsabilităţii şi autonomiei.”. De asemenea a fost luată ca punct de plecare și
clasificarea competențelor în cele două categorii principale: profesionale și
transversale.
2.3. Concluziile etapei de documentare
Deşi există numeroase modele conceptuale ce îşi propun o cât mai clară şi
cuprinzătoare definire a angajabilităţii, fiecare dintre acestea abordează
angajabilitatea dintr-o perspectivă diferită, propunând diverşi factori de analiză.
Aceeaşi diversitate şi chiar confuzie rezultă şi din studiile privind competenţele
esenţiale ce cresc angajabilitatea, existând o multitudine de liste diferite.
Astfel se poate concluziona că nu există încă un model unitar, recunoscut la
nivel intern sau internaţional, de analiză a angajabilităţii. Mai mult, nu există o
clasificare clară şi unitară a competenţelor asociate angajabilităţii, acestea apărând
sub denumiri diverse (cheie, de bază, generale, profesionale, tehnice, specifice,
portabile, transversale, transferabile, ş.a.), şi sunt de multe ori chiar incorect incluse
în anumite categorii (transversale în categoria tehnice, generale în categoria
profesionale, trăsături de personalitate în categoria competenţe transversale, ş.a.).
Însăşi definirea rezultatelor învăţării în termeni de cunoştinţe, competenţe şi abilităţi
dobândite în cadrul procesului instructiv-educativ așa cum apare ea în Hotărârea
567/2015 publicată în M.Of. 572/2015 (privind aprobarea Cadrului naţional al
calificărilor şi Ordinul Ministerului Educaţiei, Cercetării şi Inovării nr. 4430 din
10
29/06/2009 privind utilizarea Cadrului naţional al calificărilor din învătământul
superior) este eronată, ţinând cont de definiţia competenţelor ca fiind : „capacitatea
dovedită de a selecta, combina şi utiliza adecvat cunoştinţe, abilităţi şi alte achiziţii
(valori şi atitudini), în vederea rezolvării cu succes a unei anumite categorii de situaţii
de muncă sau de învăţare” (OMECI 4430/2009). Potrivit acestei definiții competenţele
includ de fapt atât cunoştinţe cât şi abilităţi, prin urmare ar fi suficientă definirea
rezultatelor învăţării doar în termeni de competenţe, cu detalieri ulterioare pe
subcomponente.
În plus, factorii implicaţi în explicarea angajabilităţii nu se rezumă doar la
competenţe, ei fiind de natură diversă şi complexă. Din acest motiv, un simplu procent
de angajare nu poate reflecta în mod fidel şi valid corelaţia dintre rezultatele învăţării
(în termeni de competenţe) dobândite în timpul studiilor şi capacitatea de a găsi şi
obţine un loc de muncă pe măsura pregătirii.
Sunt necesare studii aplicate care să deceleze care sunt factorii şi implicit
competenţele cu adevărat decisive în obţinerea şi păstrarea unui loc de muncă pe
măsura pregătirii în domeniul tehnic.
2.4. Contribuții personale
1. Am analizat principalele perspective de definire a angajabilității existente la
ora actuală în literatura de specialitate;
2. Am realizat o sintetiză și analiza critică a cinci dintre cele mai citate modele
ale angajabilității din literatura de specialitate;
3. Am efectuat o analiză minuțioasă a diverselor liste de competențe din diverse
țări existente la ora actuală în studiile de sinteză pe această tematică;
4. Am identificat o serie de minusuri în ceea ce privește modul, contextul și
termenii utilizați în încercarea de definire, analiză și explicare a acestui
concept, dificultăți ce țin mai ales de diversitatea și neclaritatea conceptelor
adiacente, în special cele legate de competențe și tipurile de competențe
asociate angajabilității.
11
Bibliografie selectivă 1. Bailey, T., (1990), "Jobs of the Future and the Skills They Will Require: New
Thinking on an Old Debate.", American Educator 14/1: 10-15; 40-44. (accesat
la 01.06.2017)
2. Brewer, L., (2013), “Enhansing youth employability: What, Why and How?
Guide to core work skills, Geneva, ILO, ISBN 9789221275343 (accesat la
16.10.2016).
3. Cotton, K, (1995), “Developing employability skills”, School Improvement
ResearchSeries,http://educationnorthwest.org/sites/default/files/DevelopingE
mployabilitySkills.pdf. (accesat la 10.09.2016)
4. Forrier and L. Sels, (2003), “The concept employability: a complex mosaic.” Int.
J. Human Resources Development and Management, Vol. 3, No. 2, 2003.
(accesat la 12.12.2016)
5. Metodologia de realizare a Cadrului Naţional al Calificărilor din Învăţământul
Superior -Ghid de aplicare, elaborată în cadrul Proiectului cofinanțat din
Fondul Social European, prin Programul Operațional Dezvoltarea Capacității
Administrative, 2013, ”Politici publice fundamentate în Învățământul Superior:
o premisă necesară pentru dezvoltarea României SMIS 34912,
http://www.invatamant-superior.ro/wp-content/uploads/2013/08/Metodologie-
CNCIS.pdf. (accesat la 28.10.2016) 6. Yorke, M (2006), “Employability in higher education: what it is –what it is not”,
in The first series of Learning and Employability. (accesat la 04.10.2016)
7. Young, J. L., (1986), "What Competencies Do Employees Really Need?-A
Review of Three Studies." Journal of Career Development 12/3: 240-249.,
Teaching Support Network (LTSN). (accesat la 10.11.2016)
8. ABET Engineering Accreditation Commission. (2012). Criteria for accrediting
engineering programs, Baltimore, MD: ABET. https://www.abet.org/wp-
content/uploads/2015/04/abet-eac-criteria-2011-2012.pdf (accesat la
06.10.2016)
9. Linii europene directoare privind ocuparea forţei de muncă :
http://ec.europa.eu/social/main.jsp?catId=101&intPageId=3427 (accesat la
09.03.2017)
12
CAPITOLUL 3. O NOUĂ DEFINIȚIE A ANGAJABILITĂȚII ȘI ELABORAREA UNUI MODEL PROPRIU DE ANALIZĂ A ANGAJABILITĂȚII 3.1. Misiunea tezei Elaborarea unui model concret de analiză a angajabilităţii în contextul învăţământului
superior tehnic în termeni de competenţe și factori (aceștia din urmă ținând mai ales
de specificul pieței muncii din momentul și locul căutării, de cerințele angajatorilor din
domeniu în termeni de competențe dar și de motivația și trăsăturile de personalitate
ale indivizilor aflați în căutarea unui loc de muncă) în vederea optimizării acesteia încă
din timpul studiilor. Finalitatea vizată constă în identificarea setului de competenţe-
cheie care pot creşte semnificativ angajabilitatea absolvenţilor de studii superioare
tehnice.
3.2. Obiectivele cercetării O.1. Elaborarea modelului de analiză a angajabilităţii absolvenţilor învaţământului
superior tehnic și proiectarea studiilor aplicative.
O.1.1. Identificarea principalelor concepte implicate în analiza angajabilităţii în
contextul învăţământului superior tehnic.
O.1.2. Elaborarea unui nou model de analiză a angajabilităţii.
O.1.3. Formularea unei noi definiţii a angajabilităţii în contextul noului model.
O.2. Testarea modelului de analiză a angajabilităţii absolvenţilor învaţământului
superior tehnic pe cele două grupuri țintă – angajatori și absolvenți din domeniul
tehnic.
O.2.1. Identificarea principalelor concepte ce vor fi investigate: factorii şi
competenţele angajabilităţii absolvenţilor din învăţământul superior tehnic.
O.2.2. Elaborarea chestionarelor de anchetă.
O.2.3. Selectarea eşantioanelor de studiu.
O.2.4. Aplicarea chestionarelor de anchetă.
O.2.5. Analiza şi interpretarea preliminară a datelor.
O.3. Validarea modelului de analiză a angajabilităţii absolvenţilor învaţământului
superior tehnic prin analize factoriale și identificarea setului de competențe și factori
cu rol de predictori ai angajabilității.
O.3.1. Analize factoriale a datelor obținute pe cele două eșantioane.
13
O.3.2. Analiza validității predictive a modelului din cele două perspective.
O.4. Interpretarea finală a datelor și identificarea setului de factori și competențe cu
rol de predictori în analiza angajabilității absolvenților de studii superioare tehnice.
3.3. Metodologia cercetării În figura de mai jos este prezentat schematic și sintetic întregul demers de cercetare.
Figura 3.3.1. PRINCIPALELE OBIECTIVE ALE CERCETĂRII
O.1. Elaborarea modelului de analiză a angajabilităţii absolvenţilor învaţământului superior tehnic și proiectarea studiilor aplicative – conceptualizarea.
O.3. Validarea modelului de analiză a angajabilităţii absolvenţilor învaţământului superior tehnic prin analize factoriale și identificarea setului de competențe-predictori ai angajabilitatii.
O.4. Interpretarea datelor şi identificarea setului de competenţe și factori cu rol de predictori în analiza angajabilităţii absolvenților de studii superioare tehnice.
METODE ŞI TEHNICI DE CERCETARE
CERCETARE BIBLIOGRAFICĂ ŞI ANALITICĂ analiza studiilor anterioare; identificarea şi inventarierea principalilor factori și competenţe cu impact major asupra angajabilităţii în domeniul tehnic;
CERCETĂRI CANTITATIVE : eşantionarea şi aplicarea chestionarului pe cele două eşantioane; colectarea, analiza şi interpretarea
PRELUCRĂRI ȘI ANALIZE STATTISTICE: • analize factoriale • analiza validitățtii predictive a
modelului din cele două
OBIECTIVELE TEZEI / ETAPE
O.2. Testarea modelului de analiză a angajabilităţii absolvenţilor învaţământului superior tehnic pe cele două grupuri țintă - angajatori și absolvenți.
14
3.4. O definiție sistemică a angajabilităţii
Luând în considerare principalele studii şi cercetări pe acest subiect, precum şi
concluziile formulate în urma etapei de documentare, se propune următoarea definiţie
a acestui concept:
“Angajabilitatea, înţeleasă ca indicator de performanţă al rezultatelor învăţării într-o instituţie de învăţământ superior însumează un ansamblu de factori individuali potenţial modelabili exprimaţi în termeni de competenţe şi trăsături de personalitate ce pot facilita obţinerea unui loc de muncă pe măsura pregătirii, în condiţii externe date, văzute ca factori externi cu potenţial restrictiv sau facilitator.” Astfel în analiza angajabilităţii, pornind de la contextul învăţămânului superior
tehnic, alături de competențe ca și concept-cheie, vor fi luate în vedere și următoarele
dimensiuni principale de analiză ce pot avea un impact semnificativ asupra
angajabilității, și anume :
A. Factori individuali (exprimaţi mai ales în termeni de motivație şi trăsături de
personalitate) şi
B. Factori externi, independenți de controlul individual, ce țin cu precădere de
piața muncii, respectiv de angajatori.
3.5. Un model sistemic de analiză a angajabilității
Având în vedere atât multitudinea de competenţe si de factori implicaţi cât şi
diversitatea lor, dar ţinând cont şi de faptul că nu se cunoaşte ponderea reală acestora
asupra rezultatului final în termeni de angajabilitate, principala ipoteză de la care s-a
pornit în elaborarea acestui model este principiul echiprobabilităţilor formulat de
Laplace care afirmă că, dacă este dată o mulţime de elemente/evenimente şi nu se
poate spune despre nici unul că are o probabilitate mai mare de a se manifesta decât
celelalte, atunci toate evenimentele sunt echiprobabile în sensul manifestării şi al
efectelor lor. (Laplace, P., 1812).
În acelaşi timp se va avea în vedere distincţia între factorii individuali , care ţin
strict de persoană, ce pot fi modelabili sau modificaţi astfel încât să se atingă un nivel
optim de dezvoltare şi ocupare, şi între factorii externi, cu potenţial fie restrictiv, fie
facilitator, extrem de fluctuanţi, dependenţi de un context spaţio-temporar de aici şi
15
acum şi care condiţionează în foarte mare măsură obţinerea unui loc de muncă pe
măsura calificării universitare, fiind independenţi însă de controlul individual.
Această perspectivă, pe care o dorim nu doar integratoare ci şi explicativă, o
redăm schematic în figura de mai jos:
Figura nr. 3.5.1 – Un cadru concret de analiză a angajabilităţii în contextul
învăţământului superior tehnic (concepţie proprie).
ANGAJABILITATEA
ca indicator de performanţă a Rezultatelor Învățării (obţinerea unui loc de muncă la nivelul
calificării universitare )
FACTORI INDIVIDUALI
(Personalitate,
motivaţie, interese,
mobilitate, situaţie socio-familială ş.a.)
EDUCAŢIA Instituţia de învăţământ superior tehnic absolvită - programele de
studiu urmate – calificarea
FACTORI EXTERNI
(Specificul pieţei
muncii, în special cerinţele angajatorilor în
termeni de cunoştinţe, abilităţi şi
competenţe)
GRADUL DE RESTRICŢIE AL CONDIŢIILOR
EXTERNE
NIVELUL DE DEZVOLTARE
AL R.I. ŞI PROFILUL PERSONAL
REZULTATELE ÎNVĂŢĂRII
(Cunoştinţe, Abilităţi,
Competenţe)
16
3.6. Contribuții personale 1. Pornind de la studiul literaturii de specialitate pe tema conceptului de
angajabilitate, plasată în contextul învățământului superior tehnic, am
elaborat o nouă definiție a angajabilității.
2. Această nouă definiție înglobează două noi dimensiuni centrale de analiză,
pe lângă rezultatele învățării: factori individuali și factori externi.
3. Această definiție aduce în plus și ideea potențialității de evoluție, dezvoltare
și formare în condițiile identificării cu precizie a factorilor indiviuali potențial
modelabili și permite analiza angajabilității dintr-o perspectivă sistemică,
dinamică și funcțională.
4. Ținând cont de definiția propusă, aplicată în contextul învățământului superior
tehnic, am elaborat un model propriu, sistemic, de analiză a angajabilității.
5. Pornind de la acest model inițial am elaborat un design complex de cercetare
aplicativă complex, adresat celor două categorii de grupuri direct implicate în
problematica angajabilității: angajatori și absolvenți din domeniul ingineriei.
Bibliografie selectivă 1. Metodologia de evaluare externă A.R.A.C.I.S.:
http://www.aracis.ro/fileadmin/ARACIS/1_Prima_Pagina_web/2018/hotarirea-
915-2017-m-of-25-din-11-ian-2018.pdf (accesat la 03.10.2016)
2. Lorraine Dacre Pool, Peter Sewell, (2007) "The key to employability: developing a
practical model of graduate employability", Education + Training, Vol. 49 Issue: 4,
pp.277-289, doi: 10.1108/00400910710754435. (accesat la 17.11.2016)
3. Hillage, J. and Pollard, E. (1998) Employability: Developing a Framework for Policy
Analysis.London: DfEE. (accesat la 23.11.2017)
4. Avasilcăi, S,; Huțu, C. A. (2012), “Competențe antreprenoriale”, Iași, Editura
Performantica, 100-167.
5. Avasilcăi, S,; Huțu, C. A. (2003), „A quality assurance system for post-graduate
education”, 3rd Research/Expert Conference with International Participations
”QUALITY” 2003, Zenica, B&H, 13 and 14 November (accesat la 14.10.2017)
17
CAPITOLUL 4. TESTAREA MODELULUI – ANALIZE STATISTICE DESCRIPTIVE
Prima etapă a cercetării aplicative este etapa de testare a inventarelor de
competențe și factori elaborate, și implicit a modelului angajabilității propus inițial, atât
pe populația de absolvenți cât și pe cea a angajatorilor. În acest scop au fost realizate
două anchete de teren ce şi-au propus testarea modelului de analiză a angajabilităţii
absolvenţilor învăţământului superior tehnic propus inițial pornind de la perspectivele
a două categorii principale de respondenți: absolvenți de studii superioare tehnice,
nivel licență (neangajați sau angajați în domeniu) și angajatori activi din domeniul
ingineriei/IT din România, în special din zona de Nord-Est. Obiectivul principal al celor
două studii a fost de a identifica setul de competențe considerate esențiale în obținerea unui loc de muncă în inginerie imediat după absolvire atât de către
angajatorii din domeniul tehnic, cât și de absolvenții de studii superioare din același
domeniu. S-a urmărit în special acoperirea întregii plaje de competenţe, respectiv
factori cu impact asupra angajabilităţii absolvenţilor de studii superioare tehnice, atât
prin itemi cu răspunsuri predefinite, cât şi prin itemi deschişi.
Mai exact, această primă etapă a cuprins:
analize statistice descriptive ale datelor brute rezultând două serii de ierarhii
de competențe pe baza mediilor importanței acordate de către respondenți
fiecărei competență pe o scară de la 1 la 5 (unde 1=deloc important,
5=foarte important) și
analize statistice inferențiale comparative utilizând testul t Student pentru a
determina în ce măsură diferențele constatate între cele două serii de ierahii
de competențe obținute sunt sau nu semnificative. În urma acestei etape au
rezultat două modele de competențe pe baza ierarhiilor de medii dar și un
model comun.
Redăm mai jos schema logică a demersului de prelucrare și analiză statisitcă a datelor
obținute în această primă etapă a cercetării.
18
Figura nr.4.1. Schema logică a analizelor statistice din prima etapă a cercetării.
4.1. Studiul destinat angajatorilor din domeniul tehnic – metodologia cercetării și principalele rezultate Figura de mai jos reprezintă schematic logica şi demersul metodologic al cercetării
aplicative întreprinse pe populaţia de angajatori.
19
Figura 4.1.1. : Metodologia cercetării aplicative – angajatori din domeniul tehnic
Pentru a realiza aceste studii, a fost nevoie în primul rând de construirea a două
chestionare destinate celor două grupuri țintă diferite, având însă ca obiectiv principal
crearea unui set de variabile comparabile, în termeni de competențe si factori asociați
angajabilității. Ca o primă categorie de competențe asociate angajabilității
absolvenților de studii superioare tehnice s-a decis păstrarea cu scop de cercetare a
descriptorilor generici ai competențelor profesionale așa cum apar ei formulați în
Matricea Cadrului Naţional al Calificărilor din Învăţământul Superior din România, fiind
direct corelați cu Rezultatele Învățării așa cum apar ele în documentele oficiale (Fișele
disciplinelor și Grilele de competențe). Studiind însă și standardele internaționale în
vigoare pentru profesia de ingineri s-a constatat încă de la început un amestec de
O.1. Elaborarea şi validarea prin experţi a unui inventar al competenţelor tehnice şi transversale necesare unui inginer la debut de carieră.
O.3. Investigarea perspectivei angajatorilor cu privire la competenţele necesare unui inginer debutant în carieră, indiferent de specializare, printr-o cercetare cantitativă exploratorie pe bază de chestionar.
O.4. Interpretarea datelor şi identificarea setului de competenţe esenţiale asociate angajabilităţii din perspectiva angajatorilor.
METODE ŞI TEHNICI DE CERCETARE
CERCETARE BIBLIOGRAFICĂ ŞI ANALITICĂ : analiza studiilor anterioare; identificarea şi inventarierea principalelor competenţe cu impact major asupra angajabilităţii în domeniul tehnic.
CERCETARE CALITATIVĂ PRIN FOCUS-GRUP
validarea inventarului de către experţi; elaborarea chestionarului de anchetă.
CERCETARE CANTITATIVĂ : eşantionarea şi aplicarea chestionarului pe întregul eşantion; colectarea, analiza şi interpretarea statistică a datelor.
OBIECTIVELE CERCETĂRII
/ ETAPE
O.2. Construirea chestionarului de anchetă.
20
tipuri diferite de competențe incluse în această categorie, precum și existența unor
competențe profesionale ce nu se regăseau în această primă categorie astfel că s-a
decis elaborarea unui nou inventar care să cuprindă competențele tehnice de bază
dar și transversale asociate profesiei de inginer. Au rezultat astfel două noi categorii
de competențe ce au fost denumite “competențe tehnice de bază”, respectiv
“competențe transversale” pentru a le diferenția de competențele profesionale din
prima categorie.
După ce s-a realizat o primă formă a inventarului de competențe tehnice s-a
procedat la validarea acestei liste în cadrul unui focus-grup realizat cu cinci experţi –
2 cadre didactice universitare şi 3 ingineri angajaţi cu o vechime de peste 10 în
domeniul ingineriei, obţinând astfel, pe lângă competenţele profesionale generale
descrise în matricea C.N.C.I.S., o listă finală proprie de 12 competenţe tehnice sau
specifice de bază pe care orice absolvent de studii superioare în inginerie ar trebui să
le deţină la finalizarea studiilor de licenţă, indiferent de specializare. Aceeași
procedură s-a aplicat și în cazul competențelor transversale, rezultând un inventar de
30 de astfel de competențe. Ambele inventare au fost apoi incluse în chestionarele de
anchetă. În plus, în chestionarul destinat absolvenților a mai fost introdus și un set de
20 de alți factori cu potențial restrivitv sau facilitator asupra angajabilității identificați în
urma etapei de documentare. Cele două chestionare elaborate în cadrul prezentei
cercetări sunt adresate absolvenților și respectiv angajatorilor iar datele complete
obținute de la cei 288 de absolvenți și 57 de angajatori au fost prelucrate statistic
folosind atât indicatori descriptivi ai tendințelor centrale ale distribuțiilor de date
(media, rangul de importanță, abaterea standard) cât și teste statistice - analiza de
varianță (testul Fisher)- pentru a identifica tendința de variație a datelor, prezența
tendinței de a răspunde în mod dezirabil a respondenților, respectiv testul t Student
pentru eșantioane independente cu scopul de a identifica diferențele dintre media
importanței acordată de grupurile de respondenți pentru aspectele analizate care
validează inferențele stabilite asupra modelului de analiză a angajabilităţii
absolvenţilor învăţământului superior tehnic. Chestionarele rezultate, contribuţie
proprie, sunt ataşate în Anexele nr. 2 și 3 la prezenta lucrare.
Participanţii la primul studiu, adresat angajatorilor activi din domeniul tehnic, au fost
specialişti în domeniul recrutării şi selecţiei, respectiv angajaţi cu funcţii manageriale
dintr-un număr de 57 de companii cu capital privat ce îşi desfăşoară activitatea în
România, printr-un plan de eşantionare intenţionată, utilizându-se ca bazin târgurile
21
de locuri de muncă care au avut loc în perioada octombrie 2016 – aprilie 2018, în Iaşi.
Figura de mai jos prezintă distribuţia respondenţilor în funcţie de domeniul de activitate
al companiei.
Figura 4.1.2.: Distribuţia respondenţilor în funcţie de domeniul de activitate al
companiei (conform C.A.E.N. – Clasificarea activităților din economia națională)
În vederea prelucrării răspunsurilor şi a analizei datelor brute, au fost utilizate atât
metode calitative, cât şi cantitativ-descriptive. Răspunsurile la itemii închişi au fost
notate şi introduse într-o bază de date realizată cu software –ul SPSS for Windows.
Calculul valorilor medii pentru evaluările pe care respondenţii le-au realizat la itemii
B3, B4 şi B6, respectiv calculul frecvenţelor răspunsurilor oferite la itemii C1 – C3 au
fost realizate utilizându-se opţiunile software-ului SPSS. Redăm mai departe
principalele rezultate obținute.
Graficul de mai jos prezintă ierarhia competenţelor profesionale generale importante
pentru angajarea pe postul de inginer debutant (itemul B.3 cu răspunsuri predefinite).
22
Graficul 4.1.3. Evaluarea importanţei competenţelor profesionale generale pentru
selecţia candidaţilor pe posturi de inginer debutant (valori medii)
Graficul următor reprezintă ierarhizarea competenţelor tehnice de bază pe care
reprezentanţii angajatorilor le-au considerat ca fiind importante pentru recrutarea şi
selectia pe postul de inginer debutant a absolvenţilor de studii superioare tehnice
(itemul B.4).
23
Graficul 4.1.4.: Evaluarea importanţei competenţelor tehnice de bază pentru selecţia
candidaţilor pe posturi de ingineri debutanţi (valori medii)
Acest set de competenţe este o contribuţie proprie, elaborat din necesitatea de
a identifica cu acurateţe care sunt de fapt competenţele tehnice de bază pe care un
inginer la debut de carieră, indiferent de domeniu sau specializare, ar trebui să le
deţină pentru a găsi în cel mai scurt timp un loc de muncă pe măsura calificării.
Graficul de mai jos reprezintă repartiția valorilor medii pentru importanţa
competenţelor transversale în selecţia candidatilor pentru posturi de inginer debutant,
doar pentru competențele ce au înregistrat o valoare medie de peste 4 (din 5 maxim).
24
Graficul 4.1.5.: Importanţa competenţelor transversale în selecţia candidaţilor pentru
posturi de ingineri debutanţi (valori medii )
Şi acest set de competenţe reprezintă o contribuţie proprie, fiind elaborat pornind de la premisa că sunt mult mai numeroase şi mai variate competenţele transversale cerute şi necesare pentru succesul într-o profesie, oricare ar fi ea, decât cele care apar în documentele oficiale. Graficul de mai jos reprezintă competenţele transversale pe care reprezentanţii
angajatorilor le-au considerat esenţiale , dintre toate cele 30 de competenţe incluse
în inventar.
25
Graficul 4.1.6. Competenţe esenţiale pentru recrutarea noilor angajaţi pe posturi de
ingineri debutanţi (frecvențe)
Prin faptul că s-a acoperit toată gama de competenţe (incluzând cunoştinţe, abilităţi,
atitudini, trăsături personale) ce ar putea fi relevante pentru succesul în profesia de
inginer, se poate spune că prin această anchetă s-a obţinut un prim profil ideal, în
sensul de dezirabil, al candidatului pe posturi de inginer debutant din Romania la ora
actuală.
4.2. Studiul destinat absolvenţilor de inginerie – metodologia cercetării și principalele rezultate Pentru al doilea studiu aplicativ s-a procedat la includerea în eşantionul de studiu a
unui număr de 288 de cazuri accesibile şi disponibile, reprezentând 288 de absolvenţi
de studii superioare tehnice de nivel licenţă din promoţiile 2017 respectiv 2018 din
România, în special zona de Nord-Est, cărora le-a fost administrat chestionarul în mod
direct, faţă în faţă, pentru a asigura de un număr cât mai mare de răspunsuri.
În figura de mai jos este redată componenţa eşantionului segmentat pe principalele
domenii de studii din domeniul ingineriei.
26
Figura 4.2.1. Distribuţia segmentelor în eşantionul de studiu
Obiectivele demersului investigativ au inclus:
O.1. Elaborarea unui nou chestionar, adresat absolvenţilor de studii superioare
tehnice;
O.2. Aplicarea chestionarului;
O.3. Culegerea şi analiza datelor;
O.4. Analize comparative.
Redăm în figura de mai jos etapele şi metodele celei de-a doua cercetări aplicative
întreprinse.
27
Figura 4.2.2. Metodologia cercetării – absolvenţi de studii superioare tehnice
Chestionarul administrat absolvenţilor de studii superioare tehnice este prezentat în
Anexa nr. 2 la prezentul raport de cercetare. În vederea prelucrării răspunsurilor şi a
analizei datelor brute, au fost utilizate atât metode calitative, cât şi cantitativ-
descriptive. Răspunsurile la itemii închişi au fost notate şi introduse într-o bază de
date realizată cu ajutorul software-ului SPSS for Windows. Calculul valorilor medii
pentru evaluările pe care respondenţii le-au realizat la itemii B1 şi B2, respectiv
calculul frecvenţelor răspunsurilor oferite la itemul B6 au fost realizate utilizându-se
opţiunile software-ului SPSS 16.0.
Redăm în cele ce urmează principalele rezultate obținute pe lotul de absolvenți de
studii superioare tehnice nivel licență. Graficele de mai jos prezintă valorile tendinţei
centrale şi ierarhia competenţelor profesionale generale, a competenţelor tehnice de
O1. Elaborarea unui nou chestionar, adresat absolvenţilor de studii superioare tehnice şi pretestare
O.3. Culegerea, prelucrarea şi analiza datelor
O.4. Analize comparative ale datelor obţinute din cele două studii (angajatori+absolvenţi) prin metode de statistică inferenţială
METODE ŞI TEHNICI DE CERCETARE
CERCETARE BIBLIOGRAFICĂ ŞI ANALITICĂ: identificarea şi inventarierea principalilor factori cu impact major asupra angajabilităţii în domeniul tehnic; elaborarea și pretestarea chestionarului destinat absolvenților.
CERCETARE CANTITATIVĂ:
eşantionarea şi aplicarea chestionarului pe întregul eşantion.
ANALIZA STATISTICĂ DESCRIPTIVĂ A DATELOR
OBIECTIVELE CERCETĂRII
/ ETAPE
O.2. Aplicarea chestionarului pe populaţia de absolvenţi de studii superioare tehnice
28
bază şi a celor transversale importante în obţinerea unui loc de muncă în inginerie
după absolvirea facultăţii, din perspectiva întregului lot de absolvenţi de studii
superioare tehnice, nivel licenţă, chestionat (prelucrarea statistică a răspunsurilor la
itemul B1).
Graficul 4.2.3. Evaluarea importanţei competenţelor profesionale generale în
obţinerea unui loc de muncă în inginerie după absolvirea facultăţii din perspectiva
absolvenţilor
Graficul 4.2.4. Evaluarea importanţei competenţelor tehnice de bază în obţinerea unui
loc de muncă în inginerie după absolvirea facultăţii din perspectiva absolvenţilor
29
Graficul 4.2.5. Evaluarea importanţei competenţelor transversale în obţinerea unui loc
de muncă în inginerie după absolvirea facultăţii din perspectiva absolvenţilor
30
Graficul 4.2.6. Evaluarea importanţei altor factori în obţinerea unui loc de muncă în
inginerie după absolvirea facultăţii din perspectiva absolvenţilor
Pentru a determina dacă există diferenţe semnificative privind setul de
competenţe considerate importante în angajabilitate de către angajatori, pe de o parte
şi absolvenţi de inginerie pe de altă parte, s-a procedat la compararea mediilor celor
două eşantioane prin utilizarea testului t (Student) pentru eşantioane independente,
utilizând software-ul SPSS for Windows 16.0. Din datele obținute în urma acestor
proceduri se poate concluziona că perspectiva celor două loturi de respondenți asupra
celor trei categorii de competenţe necesare obţinerii unui loc de muncă în inginerie
după absolvirea facultăţii este diferită și argumentată statistic.
Coroborând ierarhiile analizate și validate statistic se poate înainta un prim model
care să cuprindă 5 competențe profesionale generale cu impact major asupra
angajabilității în domeniul tehnic, și anume:
1. cunoaştere, înţelegere şi utilizare a limbajului specific profesiei = CP1,
2. capacităţi de aplicare, transfer şi rezolvare de probleme specifice = CP3,
3. abilităţi de interacţiune socială = CP7,
4. dezvoltare personală şi profesională = CP8
5. abilități de reflecție critică și constructivă în context profesional = CP4.
31
Coroborând ierarhiile analizate și validate statistic se poate înainta un prim model
care să cuprindă 8 competențe tehnice de bază cu impact major asupra
angajabilității în domeniul tehnic, și anume:
1. cunoştinţe specifice domeniului de absolvire (inginerie civilă, mecanică,
chimică, electrotehnică, etc. = CTB2,
2. capacitatea de înţelegere, analiză, interpretare şi transfer a acestor cunoştinţe
în situaţii profesionale specifice = CTB3,
3. capacitatea de exprimare prin comunicare scrisă şi orală în limbaj tehnic a
noţiunilor specifice = CTB4,
4. abilitatea de a citi, înţelege şi elabora schiţe, desene, modele, planuri şi proiecte
(documentaţii) tehnice = CTB8,
5. abilitatea de a utiliza programe informatice cu aplicaţii în inginerie = CTB9,
abilităţi de analiză logică,
6. identificare şi rezolvare a problemelor de natură tehnică, utilizand metode,
tehnici, modele şi instrumente specifice = CTB5,
7. cunoştinţe teoretice în disciplinele fundamentale ale domeniului ştiinţe
inginereşti (matematici, desen şi infografică, informatică aplicată, fizică, chimie,
economie) = CTB1,
8. abilități de verificare, analiză și evaluare a calității proiectelor / proceselor
tehnologice pe tot parcursul derulării lor = CTB11.
Coroborând ierarhiile analizate și validate statistic se poate înainta un prim model
care să cuprindă 11 competențe transversale cu impact major asupra angajabilității
în domeniul tehnic, și anume:
1. meticulozitate şi atenţia la detalii = CT21,
2. entuziasm în muncă, auto-motivarea = CT26,
3. competenţe de comunicare in limbi străine = CT6,
4. orientarea spre rezultate = CT10, seriozitate,
5. onestitate şi integritate = CT22,
6. lucrul în echipă = CT1,
7. rezolvare de probleme practice = CT2,
8. conştiinciozitate = CT30,
9. abilităţi de comunicare = CT4,
10. adaptabilitate / flexibilitate la sarcini şi situaţii noi = CT7,
11. curiozitatea, deschiderea spre experienţe noi = CT20.
32
4.3. Contribuții personale
1. Elaborarea unui inventar de competenţe pe care orice absolvent de studii
superioare tehnice ar trebui să le deţină imediat după terminarea facultăţii,
indiferent de specializare și propunerea unei noi clasificări a acestora în trei
categorii principale: I Competențe profesionale generale, II. Competențe
tehnice de bază, III. Competențe transversale, la care trebuie adăugate
competențele profesionale specifice pentru fiecare program de studii descrise
în mod detaliat prin standardele profesionale specifice ale A.R.A.C.I.S.
2. Identificarea celor mai importante competenţe precum și a factorilor asociați
angajabilității în domeniul tehnic, atât din perspectiva angajatorilor cât și a
absolvenților de studii superioare din domeniul ingineriei, de aici şi acum.
3. Elaborarea a două chestionare ce vor putea fi utilizate în studii empirice
periodice cu scopul identificării competențelor așteptate de angajatori de la
absolvenții de studii superioare tehnice.
4. Realizarea unei analize statistice comparative între aprecierile făcute de cele
două grupuri principale vizate – angajatori și absolvenți – asupra celor trei
categorii de competențe în termeni de importanță în obținerea unui loc de
muncă la nivelul calificării, utilizând testul t Student pentru eșantioane
independente.
5. Efectuarea unei analize statistice comparative între aprecierile făcute de
absolvenții angajati și absolvenții neangajați în posturi de ingineri asupra
importanței celor trei categorii de competențe în angajabilitate utilizând testul t
Student pentru eșantioane independente.
6. Realizarea unei metodologii de cercetare aplicativă pe tema angajabilitătii
absolvenților de studii superioare tehnice care poate fi reprodusă oricând și
oriunde în studii similare.
33
CAPITOLUL 5. VALIDAREA MODELULUI - ANALIZE STATISTICE FACTORIALE
Având în vedere multitudinea variabilelor luate în considerare iniţial în analiza şi
explicarea angajabilităţii, în termeni de competenţe (N=50) dar şi de alţi factori interni
sau externi (n= 20), în următoarea etapă a cercetării s-a procedat la analize factoriale
exploratorii utilizând software-ul S.P.S.S. 16.0 având ca obiective de cercetare:
ϒ clasificarea variabilelor modelului,
ϒ detectarea structurii în relaţiile dintre variabile,
ϒ reducerea numărului de variabile fără a pierde varianţa variabilelor iniţiale.
Scopul final a fost să obţinem un set de factori, respectiv indicatori, cu rol de predictori ai angajabilităţii absolvenţilor de studii superioare tehnicenivel licență, în
termeni de competenţe şi factori externi, conform modelului de analiză propus iniţial.
Redăm în figura de mai jos principalele proceduri de analiză statistică efectuate în
această a doua etapă a cercetării aplicative.
Figura 5. Schema logică a analizelor statistice realizate in ultima parte a cercetării.
34
5.1. Analiza factorială a datelor obţinute pe eşantionul de angajatori din domeniul tehnic
În cadrul cercetării prezente a fost explorată mai întâi validitatea factorială a
scalelor de competenţe aplicate celor 57 de specialişti din domeniul ingineriei care
realizează recrutare şi selecţie în 57 de companii cu capital privat din România.
Scalele au fost destinate să măsoare competenţele profesionale generale,
competenţele tehnice de bază și competenţele transversale necesare pentru
obținerea şi desfăşurarea cu succes a profesiei de inginer la debut de carieră,
indiferent de domeniul de specializare, aşa cum au fost ele elaborate înaintea studiilor
empirice (contribuţie proprie). Pentru prelucrarea datelor statistice s-a utilizat
programul S.P.S.S. 16.0. demonstrând respectarea celor 6 criterii ale reținerii
variabilelor în factori. Într-o primă etapă, în urma efectuării analizelor necesare,
observându-se outputul de date, au fost obţinute următoarele informaţii, grupate pe
cele trei tipuri principale de competenţe analizate.
S-a constatat că cele 8 variabile din prima scală (competențe profesionale
generale utilizate pentru selecţia candidaţilor pe posturi de inginer debutant) sunt
adecvate pentru analiza de reducere în factori la un prag de semnificaţie p = 0,0001.
Funcţie de pantă și metoda analizei în factori prin rotirea variabilelor se reţin factorii
cu saturații ≥ 1 (eigenvalues), respectiv F1, F2 și F3 ce explică 70,266% din varianţă
(F1 explică 33,183% din varianţă, F2 explică 19,889% din varianţă, F3 explică
17,193% din varianţă), CP3 (capacităţi de aplicare, transfer şi rezolvare de probleme
specifice) fiind cea care adaugă un procent de varianţă de 17,19%. Analiza factorială
a evidențiat saturația factorului în 5 variabile - (CP2, CP4, CP6, CP3, CP1) cu accent
pe raționament și înțelegere, responsabilitate, transfer și utilizare a limbajului specific
profesiei: abilităţi de reflecţie critică şi constructivă în context profesional (CP4),
capacităţi de explicare şi interpretare a cunoştinţelor specifice (CP2), autonomie şi
responsabilitate (CP6), capacităţi de aplicare, transfer şi rezolvare de probleme
specifice (CP3) și cunoaştere, înţelegere şi utilizare a limbajului specific profesiei
(CP1)), eliminând importanța dezvoltării personale şi profesionale (CP8) și a abilităţilor
de interacţiune socială (CP7).
35
În ceea ce priveşte cele 12 variabile (competențe tehnice de bază utilizate
pentru selecţia candidaţilor pe posturi de inginer debutant) s-a constatat că ele sunt
adecvate pentru analiza de reducere în factori la un prag de semnificaţie p = 0,0001.
Funcţie de pantă și metoda analizei în factori prin rotirea variabilelor se reţin factorii
cu saturații ≥ 1 (Eigenvalues), respectiv F1, F2, F3, F4 și F5 ce explică 87,485% din
varianţă (F1 explică 38,413% din varianţă, F2 explică 17,612% din varianţă, F3 explică
12,594% din varianţă, F4 explică 9,894% din varianţă respectiv F5 explică 8,972% din
varianţă), CTB 5 (abilităţi de analiză logică, identificare şi rezolvare a problemelor de
natură tehnică, utilizând metode, tehnici, modele şi instrumente specifice) fiind cea
care adaugă un procent de varianţă de 17,19%. . Din modelul factorial cu 5 factori s-
a ales prima soluție F1 ce acoperă 10 competențe tehnice de bază (CTB8, CTB7,
CTB12, CTB11, CTB10, CTB5, CTB6, CTB4, CTB2, CTB1) și explică 38,413% din
varianță (eigenvalue = 4,610). Astfel analiza factorială a evidențiat saturația factorului
în următoarele variabile: CTB8 - abilitatea de a citi, înţelege şi elabora schiţe, desene,
modele, planuri şi proiecte (documentaţii) tehnice, CTB7 - capacitatea de a selecta,
utiliza sau indica utilizarea corectă şi adecvată a instrumentelor, echipamentelor şi
tehnologiilor în rezolvarea problemelor tehnice, CTB12 - abilităţi în managementul
proiectelor: planificarea şi organizarea activităţilor specifice, monitorizarea progresului
şi finalizarea proiectelor de tip tehnic, CTB11 - abilităţi de verificare, analiză şi
evaluarea calităţii proiectelor / proceselor tehnologice pe tot parcursul derulării lor,
CTB10 - cunoaşterea şi înţelegerea proceselor de producţie / fabricaţie, CTB5 -
abilităţi de analiză logică, identificare şi rezolvare a problemelor de natură tehnică,
utilizand metode, tehnici, modele şi instrumente specifice, CTB6 - capacitatea de a
concepe şi pune în aplicare sisteme, echipamente, componente sau procese care să
contribuie la rezolvarea problemelor de natură tehnică, CTB4 - capacitatea de
exprimare prin comunicare scrisă şi orală în limbaj tehnic a noţiunilor specifice, CTB2
- cunoştinţe specifice domeniului de absolvire (inginerie civilă, mecanică, chimică,
electrotehnică, etc.), CTB1 - cunoştinţe teoretice în disciplinele fundamentale ale
domeniului ştiinţe inginereşti (matematici, desen şi infografică, informatică aplicată,
fizică, chimie, economie)) cu accent pe raționament și înțelegere, elaborare schiţe,
desene, modele, planuri şi proiecte tehnice, utilizare corectă a instrumentelor şi
tehnologiilor, managementul proiectelor, monitorizarea progresului, analiza şi
evaluarea calităţii, și mai puțin pe capacitatea de exprimare (CTB4), cunoștințele
specifice domeniului (CTB2) și teoretice (CTB1).
36
S-a observat de asemenea că cele 30 de variabile (competențe transversale
utilizate pentru selecţia candidaţilor pe posturi de inginer debutant) sunt adecvate
pentru analiza de reducere în factori la un prag de semnificaţie p = 0,0001. Funcţie de
pantă și metoda analizei în factori prin rotirea variabilelor se reţin factorii cu saturații ≥
1 (Eigenvalues), respectiv F1, F2, F3, F4, F5, F6, F7, F8, F9 și F10 ce explică 90,408%
din varianţă (F1 explică 23,460% din varianţă, F2 explică 15,263% din varianţă, F3
explică 12,690% din varianţă, F4 explică 8,647% din varianţă, F5 explică 7,254% din
varianţă, F6 explică 5,926% din varianţă, F7 explică 5,667% din varianţă, F8 explică
4,420% din varianţă, F9 explică 3,716% din varianţă respectiv F10 explică 3,377% din
varianţă), CT 10 (orientare spre rezultate) fiind cea care adaugă un procent de varianţă
de 3,377%. Din modelul factorial cu 10 factori se va alege prima soluție F1 ce acoperă
11 competențe transversale (CT1, CT2, CT5, CT9, CT12, CT13, CT14, CT17, CT18,
CT19, CT25) și explică 23,460% din varianță (eigenvalue = 7,038) pentru a realiza
analiza predictivă. În funcție de media importanței a fost identificată următoarea
ierarhie - (CT30), (CT1), (CT7), (CT4), (CT2), (CT10), (CT21), (CT26), (CT20),
(CT16), (CT15), (CT27), (CT11), (CT3), ce va fi reluată în etapa analizelor predictive.
5.2. Analiza factorială a datelor obţinute pe eşantionul de absolvenţi de studii superioare tehnice
După analiza realizată pe datele obţinute de lotul de angajatori, în cadrul
cercetării a fost explorată mai departe validitatea factorială a scalei aplicată celor 288
de absolvenţi de studii superioare tehnice de nivel licenţă din promoţiile 2017 respectiv
2018. Această scală este destinată să măsoare competenţele profesionale generale,
competenţele tehnice de bază, competenţele transversale și alte abilități necesare
pentru obținerea şi desfăşurarea cu succes a profesiei de inginer, indiferent de
domeniul de specializare şi a fost păstrată întocmai ca cea prezentată angajatorilor.
Pentru prelucrarea datelor statistice a fost utilizat programul S.P.S.S. 16.0.
demonstrând respectarea celor 6 criterii ale reținerii variabilelor în factori.
În tabelul următor se regăsește matricea rotită a modelului factorial care
verifică saturaţia factorilor în itemi obţinut după 3 iteraţii: condensările în factori devin
utile în practică - F1 acoperă 5 competențe profesionale generale (CP7, CP8, CP6,
37
CP5, CP4) și F2 acoperă 5 competențe profesionale generale (CP8, CP6, CP5, CP3
și CP4).
Tabelul 5.2.1. Matricea rotită a modelului factorial pentru cele 6 competențe
profesionale generale apreciate de absolvenți
Rotated Component Matrixa
Component
e 1 2
CP7 ,820
CP8 ,758 ,267
CP6 ,723 ,182
CP5 ,636 ,216
CP3 ,840
CP4 ,192 ,788
Acest model factorial cu 2 factori pornind de la prima soluție a condensării
anterioare este mai potrivit modelului empiric nefiind recomandată reluarea analizei
pentru a valida modelul unifactorial: F1 acoperă 5 competențe profesionale generale
(CP7, CP8, CP6, CP5, CP4) și explică 42,875% din varianţă (eigenvalue = 2,573).
Se observă o cu totul altă componență a modelului factorial obținut în acest
caz față de cel obținut pe lotul de angajatori, diferențe date de perspectivele diferite
ale celor două categorii de respondenți asupra setului de competențe importante în
angajabilitate, aspect stabilt deja în prima etapă a cercetării și care se menține și în
această a doua etapă a prelucrărilor statistice, pentru toate cele trei categorii de
competențe analizate.
În tabelul de mai jos se regăsește matricea rotită a modelului factorial care
verifică saturaţia factorilor în itemi obţinut după 3 iteraţii: condensările în factori devin
utile în practică: F1 acoperă 6 competențe tehnice de bază (CTB11, CTB10, CTB12,
CTB7, CTB6, CTB3) și F2 acoperă 6 competențe tehnice de bază (CTB7, CTB6,
CTB3, CTB11, CTB10 și CTB12).
38
Rotated Component Matrixa
Componente 1 2
CTB11 ,875 ,220
CTB10 ,868 ,217
CTB12 ,782 ,263
CTB7 ,150 ,876
CTB6 ,216 ,806
CTB3 ,344 ,579
Tabelul 5.2.2. Matricea rotită a modelului factorial pentru cele 6 competențe tehnice
de bază apreciate de absolvenți
Acest model factorial cu 2 factori obținut pornind de la prima soluție a condensării
anterioare este mai potrivit modelului empiric nefiind recomandată reluarea analizei
pentru a valida modelul unifactorial: F1 acoperă 6 competențe profesionale generale
(CTB11, CTB10, CTB12, CTB7, CTB6, CTB3) și explică 53,790% din varianţă
(eigenvalue = 3,227) iar F2 acoperă 6 competențe tehnice de bază (CTB7, CTB6,
CTB11, CTB10, CTB12 și CTB3) și explică 16,807% din varianţă (eigenvalue = 1,008).
În tabelul 5.2.3. se regăsește matricea rotită a modelului factorial care verifică
saturaţia factorilor în itemi obţinut după 7 iteraţii: condensările în factori devin utile în
practică - F1 acoperă 24 de competențe transversale (CT28, CT26, CT27, CT24,
CT29, CT30, CT25, CT20, CT22, CT19, CT18, CT13, CT10, CT9, CT7, CT16, CT17,
CT15, CT12, CT4, CT5, CT23, CT2, CT21) și explică 32,416% din varianţă
(eigenvalue = 9,725), F2 acoperă 24 de competențe transversale (CT28, CT24, CT29,
CT30, CT25, CT22, CT14, CT19, CT18, CT13, CT10, CT9, CT7, CT16, CT17, CT15,
CT4, CT11, CT5, CT1, CT6, CT23, CT2, CT21), F3 acoperă 17 competențe
transversale (CT26, CT27, CT24, CT25, CT20, CT18, CT13, CT10, CT9, CT16, CT17,
CT15, CT12, CT4, CT11, CT2, CT21), F4 acoperă 17 competențe transversale (CT27,
CT29, CT20, CT14, CT18, CT9, CT7, CT17, CT15, CT12, CT4, CT11, CT5, CT1, CT6,
CT2, CT21), F5 acoperă 21 de competențe transversale (CT28, CT26, CT24, CT29,
CT25, CT22, CT14, CT13, CT10, CT9, CT7, CT15, CT12, CT11, CT5, CT1, CT6,
CT23, CT3, CT8, CT21), F6 acoperă 15 de competențe transversale (CT27, CT25,
CT20, CT22, CT13, CT10, CT9, CT17, CT12, CT4, CT5, CT6, CT3, CT2, CT21), F7
acoperă 15 competențe transversale (CT30, CT20, CT22, CT19, CT13, CT17, CT15,
CT12, CT4, CT11, CT5, CT1, CT6, CT23, CT8), F8 acoperă 17 competențe
39
transversale (CT28, CT27, CT29, CT30, CT25, CT20, CT22, CT19, CT9, CT16, CT11,
CT5, CT1, CT23, CT3, CT2, CT21). Rotated Component Matrixa
Componente 1 2 3 4 5 6 7 8
CT_28 ,800 ,178 -,137 -,173
CT_26 ,778 ,246 ,164
CT_27 ,756 ,222 ,112 ,176 ,144
CT_24 ,655 ,156 ,267 ,266
CT_29 ,632 ,419 ,297 -,168 -,138
CT_30 ,623 ,374 ,273 ,272
CT_25 ,585 ,280 ,142 ,192 ,146 ,148
CT_20 ,510 ,374 ,316 -,145 -,171 ,377
CT_22 ,446 ,111 ,196 ,366 ,370 ,279
CT_14 ,733 ,260 ,282
CT_19 ,108 ,720 -,136 ,399
CT_18 ,122 ,705 ,244 ,172
CT_13 ,195 ,640 ,288 ,202 ,213 ,111
CT_10 ,275 ,600 ,155 ,122 ,128
CT_9 ,350 ,595 ,162 ,225 ,179 ,122 -,192
CT_7 ,397 ,480 ,188 ,428
CT_16 ,225 ,218 ,825 ,134
CT_17 ,174 ,189 ,762 ,111 ,162 ,204
CT_15 ,248 ,402 ,626 ,167 ,153 -,114
CT_12 ,196 ,457 ,366 ,418 ,173 -,139
CT_4 ,145 ,110 ,149 ,848 ,122 -,132
CT_11 ,294 ,218 ,645 ,258 ,181 ,288
CT_5 ,199 ,367 ,595 -,255 ,310 ,211 ,254
CT_1 ,326 ,548 ,251 ,341 -,291
CT_6 ,111 ,120 ,723 ,141 -,104
CT_23 ,166 ,191 ,578 ,540 ,134
CT_3 ,109 ,871 ,136
CT_2 ,202 ,319 ,219 ,256 ,571 -,236
CT_8 -,125 ,825
CT_21 ,263 ,233 ,239 ,189 ,102 ,291 ,525
40
Tabelul 5.2.3. Matricea rotită a modelului factorial pentru cele 30 de competențe
transversale apreciate de absolvenți
Acest model factorial cu 8 factori obținut pornind de la prima soluție a
condensării anterioare este mai potrivit modelului empiric nefiind recomandată
reluarea analizei pentru a valida modelul corespunzător primei soluții - F1 (CT28,
CT26, CT27, CT24, CT29, CT30, CT25, CT20, CT22, CT19, CT18, CT13, CT10, CT9,
CT7, CT16, CT17, CT15, CT12, CT4, CT5, CT23, CT2, CT21) explică 32,416% din
varianţă (eigenvalue = 9,725).
Se observă, și în acest caz, o cu totul altă componență a modelului factorial
obținut în acest caz față de cel obținut pe lotul de angajatori, diferențe date de
perspectivele diferite ale celor două categorii de respondenți asupra setului de
competențe importante în angajabilitate, aspect stabilt deja în prima etapă a cercetării
și care se menține și în această a doua etapă a prelucrărilor statistice.
O importanță deosebită în arhitectura modelului de analiză a angajabilității o
au alți factori, de natură internă sau externă, ce pot avea un impact semnificativ asupra
angajabilității. În tabelul de mai jos se regăsește matricea rotită a modelului factorial
care verifică saturaţia factorilor în itemi obţinut după 8 iteraţii: condensările în factori
devin utile în practică - F1 acoperă 12 de aspecte importante (AF9, AF1, AF2, AF17,
AF3, AF11, AF4, AF6, AF16, AF10, AF18, AF15) și explică 27,302% din varianţă
(eigenvalue = 5,460), F2 acoperă 15 aspecte importante (AF2, AF3, AF13, AF12,
AF14, AF11, AF5, AF4, AF6, AF19, AF20, AF10, AF7, AF8, AF15), F3 acoperă 15
aspecte importante (AF1, AF2, AF13, AF12, AF14, AF11, AF5, AF4, AF6, AF16,
AF19, AF20, AF10, AF8, AF15), F4 acoperă 13 aspecte importante (AF9, AF17, AF12,
AF14, AF11, AF5, AF4, AF19, AF20, AF10, AF18, AF8, AF15), F5 acoperă 13 aspecte
importante (AF9, AF1, AF2, AF17, AF3, AF14, AF11, AF4, AF6, AF16, AF20, AF10,
AF7), F6 acoperă 13 aspecte importante (AF9, AF17, AF13, AF12, AF11, AF4, AF6,
AF16, AF10, AF18, AF7, AF8, AF15).
Tabelul 5.2.4. Matricea rotită a modelului factorial pentru cele 20 de aspecte
importante în obţinerea unui loc de muncă în inginerie după absolvirea facultăţii
41
Rotated Component Matrixa
Componente 1 2 3 4 5 6
AF9 ,746 ,279 -,137 ,120
AF1 ,743 ,300 ,110
AF2 ,671 ,151 ,130 ,230
AF17 ,654 ,353 -,279 ,138
AF3 ,563 ,403 ,140
AF13 ,835 ,154 ,328
AF12 ,772 ,124 ,269 ,125
AF14 ,738 ,235 ,136 ,106
AF11 ,225 ,434 ,111 ,283 ,346 -,152
AF5 ,144 ,752 ,224
AF4 ,277 ,193 ,716 ,150 -,102 ,168
AF6 ,140 ,245 ,665 ,293 -,113
AF16 ,158 ,572 -,424 ,220
AF19 ,232 ,154 ,730
AF20 ,129 ,200 ,715 ,422
AF10 ,261 ,465 ,133 ,527 -,123 -,111
AF18 ,236 ,511 ,185
AF7 ,125 ,815 ,228
AF8 ,134 ,249 -,121 ,807
AF15 ,269 ,141 -,116 ,344 ,650
Acest model factorial cu 6 factori este potrivit modelului empiric nefiind
recomandată reluarea analizei pentru a valida modelul corespunzător primei soluții -
F1 acoperă 12 de aspecte importante (AF9, AF1, AF2, AF17, AF3, AF11, AF4, AF6,
AF16, AF10, AF18, AF15) și explică 27,302% din varianţă (eigenvalue = 5,460).
Această parte a analizei factoriale realizată pe datele obținute după prelucrarea
răspunsurilor absolvenților este deosebit de importantă pentru că se referă la o
categorie de influențe ce nu pot fi urmărite și identificate pe lotul de angajatori. Din
acest motiv, rezultatele vor fi reținute în concluziile finale ca reflectând impactul altor
factori decât cei strict legați de competențe asupra angajabilității.
42
5.3. Analiza validitătii predictive a modelului sistemic de analiză a angajabilităţii
Analiza de tip corelaţional nu permite postularea de relaţii cauzale astfel că
utilizarea regresiei multiple este importantă pentru validarea predictivă a soluțiilor
modelelor factoriale anterior obținute. În acest sens, în ultima parte a acestei lucrări s-
a urmărit verificarea validității predictive a modelului angajabilității din perspectiva
ambelor categorii de respondenți și a identității celor 6 modele de regresie realizate
pe baza competențelor profesionale generale (8), competențelor tehnice de bază (12)
și a competenţelor transversale (30) precum și a celor 20 de “alți factori”.
5.3.1. Analiza validitătii predictive a modelului sistemic de analiză a angajabilităţii din perspectiva angajatorilor
Pornind de la această informaţie a fost realizată o predicţie liniară multiplă
pentru a identifica modelul predictiv valid al variabilei criteriu angajabilitate pe baza
variabilelor predictor competențe profesionale generale din soluția F1 rotită (CP1,
CP2, CP3, CP4 și CP6). S-a recurs la analiza relaţiilor dintre variabilele predictor şi
criteriu care asigură creșterea angajabilității în rândul absolvenţilor de învăţământ
superior tehnic din România la nivelul eşantionului de 57 de angajatori.
Pentru realizarea acestei predicţii liniare multiple s-a realizat analiza relaţiilor
dintre variabilele predictor şi criteriu la nivelul eşantionului de 57 de angajatori,
respectiv CP1 - cunoaştere, înţelegere şi utilizare a limbajului specific profesiei, CP2
- capacităţi de explicare şi interpretare a cunoştinţelor specifice, CP3 - capacităţi de
aplicare, transfer şi rezolvare de probleme specifice, CP4 - abilităţi de reflecţie critică
şi constructivă în context profesional și CP6 - autonomie şi responsabilitate. Din datele
analizate rezultă că ecuaţia de predicţie a eficienţei angajabilității pe baza
competențelor profesionale generale ca și predictori analizaţi până în prezent are
următoarea formă:
Y = a + b1x1 + b2x2 + b3x3 + b4x4 atunci când utilizează scoruri brute
şi Yz = B1Z1 + B2Z2 + B3Z3 + B4Z4 atunci când utilizează scoruri standardizate
Ecuaţia de predicţie pentru cercetarea prezentă devine:
Yeficienţa angajabilității = 107,287 + 4,106 CP1 + 13,550 CP2 + 0,569 CP3 + 5,082
CP4
Ecuaţia de predicţie exprimată în note standard este:
43
Yeficienţa angajabilității = 0,187 CP1 + 0,520 CP2 + 0,018 CP3 + 0,245 CP4
În concluzie se poate stipula că eficiența angajabilității este cel mai bine
definită pe baza a 4 competențe profesionale generale manifeste: CP1 - cunoaştere,
înţelegere şi utilizare a limbajului specific profesiei, CP2 - capacităţi de explicare şi
interpretare a cunoştinţelor specifice, CP3 - capacităţi de aplicare, transfer şi rezolvare
de probleme specifice și CP4 - abilităţi de reflecţie critică şi constructivă în context
profesional. Ținând cont însă și de pragurile de semnificație statistică se poate
concluziona că doar CP 2 și CP4 sunt predictori semnificativi pentru eficiența
angajabilității pe baza competențelor profesionale generale.
În continuare au fost realizate două predicţii liniare multiple pentru a identifica
modelul predictiv valid al variabilei criteriu angajabilitate pe baza variabilelor predictor
competențe tehnice de bază din soluția F1 rotită (CTB8, CTB7, CTB12, CTB11,
CTB10, CTB5, CTB6, CTB4, CTB2, CTB1). S-a recurs la analiza relaţiilor dintre
variabilele predictor şi criteriu care asigură creșterea angajabilității în rândul
absolvenţilor de învăţământ superior tehnic din România la nivelul eşantionului de 57
de angajatori.
Pentru realizarea acestei predicţii liniare multiple s-a recurs la analiza parțială
a relaţiilor dintre criteriu şi variabilele predictor la nivelul eşantionului de 57 de
angajatori, respectiv predictorii CTB8 - abilitatea de a citi, înţelege şi elabora schiţe,
desene, modele, planuri şi proiecte (documentaţii) tehnice, CTB7 - capacitatea de a
selecta, utiliza sau indica utilizarea corectă şi adecvată a instrumentelor,
echipamentelor şi tehnologiilor în rezolvarea problemelor tehnice, CTB12 - abilităţi în
managementul proiectelor: planificarea şi organizarea activităţilor specifice,
monitorizarea progresului şi finalizarea proiectelor de tip tehnic, CTB6 - capacitatea
de a concepe şi pune în aplicare sisteme, echipamente, componente sau procese
care să contribuie la rezolvarea problemelor de natură tehnică, CTB4 - capacitatea de
exprimare prin comunicare scrisă şi orală în limbaj tehnic a noţiunilor specifice, și
predictorii CTB10 - cunoaşterea şi înţelegerea proceselor de producţie / fabricaţie,
CTB1 - cunoştinţe teoretice în disciplinele fundamentale ale domeniului ştiinţe
inginereşti (matematici, desen şi infografică, informatică aplicată, fizică, chimie,
economie), CTB5 - abilităţi de analiză logică, identificare şi rezolvare a problemelor de
natură tehnică, utilizand metode, tehnici, modele şi instrumente specifice, CTB11 -
abilităţi de verificare, analiză şi evaluarea calităţii proiectelor/proceselor tehnologice
pe tot parcursul derulării lor, CTB2 - abilităţi în managementul proiectelor: planificarea
44
şi organizarea activităţilor specifice, monitorizarea progresului şi finalizarea proiectelor
de tip tehnic.
Prima ecuaţie de predicţie a eficienţei angajabilității pe baza competențelor
tehnice de bază predictori analizaţi până în prezent are următoarea formă:
Y = a + b1x1 + b2x2 + b3x3 + b4x4 atunci când utilizează scoruri brute
şi Yz = B1Z1 + B2Z2 + B3Z3 + B4Z4 atunci când utilizează scoruri standardizate
Ecuaţia de predicţie pentru cercetarea prezentă devine:
Yeficienţa angajabilității = 142,961 + 0,718 CTB8 - 5,222 CTB7 + 14,217 CTB12 +
8,035 CTB6
Ecuaţia de predicţie exprimată în note standard este:
Yeficienţa angajabilității = 0,039 CTB8 - 0,298 CTB7 + 0,829 CTB12 + 0,423 CTB6
Astfel, eficiența angajabilității este cel mai bine definită pe baza a 4 competențe
tehnice de bază manifeste: CTB8 - abilitatea de a citi, înţelege şi elabora schiţe,
desene, modele, planuri şi proiecte (documentaţii) tehnice, CTB7 - capacitatea de a
selecta, utiliza sau indica utilizarea corectă şi adecvată a instrumentelor,
echipamentelor şi tehnologiilor în rezolvarea problemelor tehnice, CTB12 - abilităţi în
managementul proiectelor: planificarea şi organizarea activităţilor specifice,
monitorizarea progresului şi finalizarea proiectelor de tip tehnic și CTB6 - capacitatea
de a concepe şi pune în aplicare sisteme, echipamente, componente sau procese
care să contribuie la rezolvarea problemelor de natură tehnică.
A doua ecuaţie de predicţie a eficienţei angajabilității pe baza celorlalte 4 competențe
tehnice de bază 4 predictori analizaţi până în prezent are următoarea formă:
Y = a + b1x1 + b2x2 + b3x3 + b4x4 atunci când utilizează scoruri brute
şi Yz = B1Z1 + B2Z2 + B3Z3 + B4Z4 atunci când utilizează scoruri standardizate
Ecuaţia de predicţie pentru cercetarea prezentă devine:
Yeficienţa angajabilității = 75,721 + 8,930 CTB10 + 4,897 CTB1 + 11,728 CTB5 +
5,491 CTB11
Ecuaţia de predicţie exprimată în note standard este:
Yeficienţa angajabilității = 0,507 CTB 10 + 0,222 CTB1 + 0,358 CTB5 + 0,266 CTB11
În concluzie eficiența angajabilității este cel mai bine definită pe baza a încă 4
competențe tehnice de bază manifeste: CTB10 - cunoaşterea şi înţelegerea
proceselor de producţie / fabricaţie, CTB1 - cunoştinţe teoretice în disciplinele
fundamentale ale domeniului ştiinţe inginereşti (matematici, desen şi infografică,
informatică aplicată, fizică, chimie, economie), CTB5 - abilităţi de analiză logică,
45
identificare şi rezolvare a problemelor de natură tehnică, utilizand metode, tehnici,
modele şi instrumente specifice, CTB11 - abilităţi de verificare, analiză şi evaluarea
calităţii proiectelor/proceselor tehnologice pe tot parcursul derulării lor.
Ținând cont însă și de pragurile de semnificație statistică se poate concluziona că din
cele 8, doar 6 competențe tehnice de bază sunt predictori semnificativi pentru eficiența
angajabilității pe baza competențelor profesionale generale (CTB1, CTB5, CTB6,
CTB10, CTB11 și CTB12).
Pentru a identifica modelul predictiv valid al variabilei criteriu angajabilitate pe
baza variabilelor predictor competențe transversale au fost realizate două predicţii
liniare multiple din soluția F1 rotită (CT1, CT2, CT5, CT9, CT12, CT13, CT14, CT17,
CT18, CT19, CT25) și a relaţiilor dintre variabilele predictor şi criteriu ce asigură
creșterea angajabilității în rândul absolvenţilor de învăţământ superior tehnic din
România la nivelul eşantionului de 57 de angajatori. Pentru realizarea acestei predicţii
liniare multiple s-a recurs la analiza parțială a relaţiilor dintre criteriu şi variabilele
predictor la nivelul eşantionului de 57 de angajatori, respectiv predictorii CT1 - lucru
în echipă, CT2 - rezolvare de probleme, CT5 - abilitatea de negociere, CT9 - abilităţi
de organizare şi planificare, CT12 – creativitate, CT13 - abilitatea de prezentare a
proiectelor aflate în lucru și predictorii CT14 - abilitatea de a coordona o echipă de
lucru, CT17 - gândire critică, CT18 - competenţe de leadership, CT19 - orientare spre
nevoile clienţilor, CT25 - abilitatea de reglare a încrederii în propriile forţe şi a imaginii
de sine pozitive. Prima ecuaţie de predicţie a eficienţei angajabilității pe baza primelor
5 competențe transversale - predictori analizaţi până în prezent are următoarea formă:
Y = a + b1x1 + b2x2 + b3x3 + b4x4 + b5x5 atunci când utilizează scoruri brute
şi Yz = B1Z1 + B2Z2 + B3Z3 + B4Z4 + B5Z5 atunci când utilizează scoruri
standardizate
Ecuaţia de predicţie pentru cercetarea prezentă devine:
Yeficienţa angajabilității = 44,172 + 12,525 CT1 + 9,686 CT2 + 6,511 CT5 + 1,142
CT9 + 7,514 CT12
Ecuaţia de predicţie exprimată în note standard este:
Yeficienţa angajabilității = 0,386 CT1 + 0,26 0CT2 + 0,394 CT5 + 0,044 CT9 + 0,345
CT12
În concluzie eficiența angajabilității este cel mai bine definită pe baza a 5 competențe
transversale manifeste: CT1 - lucru în echipă, CT2 - rezolvare de probleme, CT5 -
abilitatea de negociere, CT9 - abilităţi de organizare şi planificare, CT12 – creativitate.
46
A doua ecuaţie de predicţie a eficienţei angajabilității pe baza celor 5 competențe
transversale - predictori analizaţi până în prezent are următoarea formă:
Y = a + b1x1 + b2x2 + b3x3 + b4x4 + b5x5 atunci când utilizează scoruri brute
şi Yz = B1Z1 + B2Z2 + B3Z3 + B4Z4 + B5Z5 atunci când utilizează scoruri
standardizate
Ecuaţia de predicţie pentru cercetarea prezentă devine:
Yeficienţa angajabilității = 136,963 + 5,030 CT14 + 2,878 CT17 + 0,115 CT18 + 3,298
CT19 + 7,118 CT25
Ecuaţia de predicţie exprimată în note standard este:
Yeficienţa angajabilității = 0,323 CT14 + 0,126 CT17 + 0,007 CT18 + 0,164 CT19 +
0,330 CT25
În concluzie eficiența angajabilității este cel mai bine definită pe baza a încă 5
competențe transversale manifeste: CT14 - abilitatea de a coordona o echipă de lucru,
CT17 - gândire critică, CT18 - competenţe de leadership, CT19 - orientare spre nevoile
clienţilor, CT25 - abilitatea de reglare a încrederii în propriile forţe şi a imaginii de sine
pozitive.Ținând cont însă și de pragurile de semnificație statistică ale coeficienților
obținuți, se poate concluziona că doar CT1, CT2, CT5, CT12 și CT25 sunt predictori
semnificativi pentru eficiența angajabilității pe baza competențelor profesionale
generale.
5.3.2. Analiza validitătii predictive a modelului sistemic de analiză a angajabilităţii din perspectiva absolvenţilor de studii superioare tehnice, nivel licenţă
În urma analizării datelor se concluzionează că eficiența angajabilității, din
perspectiva absolvenților, crește pe baza a 3 competențe profesionale generale
manifeste: CP8 - dezvoltare personală și profesională, CP4 - abilităţi de reflecţie critică
şi constructivă în context profesional și CP6 - autonomie şi responsabilitate. În mod
previzibil deja după analizele anterioare, avem de-a face din nou cu o altă ecuație
decât cea obținută în cazul angajatorilor, diferență dată în primul rând de diferența de
perspectivă firească a celor două categorii de respondenți asupra competențelor
esențiale în dobândirea unui loc de muncă pe măsura calificării.
De asemenea, eficiența angajabilității, din perspectiva absolvenților, crește pe
baza a 5 competențe tehnice de bază manifeste: CTB11 - abilităţi de verificare, analiză
47
şi evaluarea calităţii proiectelor/proceselor tehnologice pe tot parcursul derulării lor,
CTB10 - cunoaşterea şi înţelegerea proceselor de producţie / fabricaţie, CTB12 -
abilităţi în managementul proiectelor: planificarea şi organizarea activităţilor specifice,
monitorizarea progresului şi finalizarea proiectelor de tip tehnic, echipamentelor şi
tehnologiilor în rezolvarea problemelor tehnice, CTB6 - capacitatea de a concepe şi
pune în aplicare sisteme, echipamente, componente sau procese care să contribuie
la rezolvarea problemelor de natură tehnică și CTB3 - capacitatea de înţelegere,
analiză, interpretare şi transfer a acestor cunoştinţe în situaţii profesionale specifice,
și scade pe baza competenței tehnice de bază manifestă: CTB7 - capacitatea de a
selecta, utiliza sau indica utilizarea corectă şi adecvată a instrumentelor.
Apare, și în acest caz, o altă ecuație decât cea obținută în cazul angajatorilor, datoriă
în primul rând diferenței de perspectivă a celor două categorii de respondenți asupra
competențelor esențiale în dobândirea unui loc de muncă pe măsura calificării.
Pentru a identifica modelul predictiv valid al variabilei criteriu angajabilitate pe
baza variabilelor predictor alți factori importanți au fost realizate două predicţii liniare
multiple din soluția F1 rotită (AF9, AF1, AF2, AF17, AF3, AF11, AF4, AF6, AF16,
AF10, AF18, AF15) și a relaţiilor dintre variabilele predictor şi criteriu ce asigură
creșterea angajabilității în rândul absolvenţilor de învăţământ superior tehnic din
România la nivelul eşantionului de 288 de absolvenți. Pentru realizarea acestor
predicţii liniare multiple s-a recurs la analiza parțială a relaţiilor dintre criteriu şi
variabilele predictor la nivelul eşantionului de 288 de absolvenți, respectiv predictorii
AF9, AF1, AF2, AF17, AF3, AF11 și AF4 pentru prima analiză și predictorii AF6, AF16,
AF10, AF18, AF15 pentru a doua analiză. Prima ecuaţie de predicţie a eficienţei
angajabilității pe baza celor 5 variabile - predictori analizaţi până în prezent are
următoarea formă:
Y = a + b1x1 + b2x2 + b3x3 + b4x4 + b5x5 atunci când utilizează scoruri brute
şi Yz = B1Z1 + B2Z2 + B3Z3 + B4Z4 + B5Z5 atunci când utilizează scoruri
standardizate
Ecuaţia de predicţie pentru cercetarea prezentă devine:
Yeficienţa angajabilității = 292,344 - 5,257 AF9 + 9,944 AF1 - 2,584 AF2 + 0,413
AF17 - 9,822 AF3
Ecuaţia de predicţie exprimată în note standard este:
Yeficienţa angajabilității = - 0,097 AF9 + 0,177 AF1 - 0,031 AF2 + 0,008 AF17 - 0,128
AF3
48
Conform acesteia, eficiența angajabilității este mai bine definită pe baza a 2 factori
importanți manifești: AF1 - calitatea C.V.-ului (consistenţa informaţiilor oferite,
adaptarea conţinutului la cerinţele postului, etc.) și AF17 - implicarea în activităţi
extracurriculare (voluntariat, proiecte, concursuri, organizaţii, etc.), dar și de alți 3
factori importanți manifești: AF9 – implicarea în activităţi extra-academice (internship,
voluntariat, practică, proiecte, ş.a.), AF2 - felul în care te prezinţi la interviu
(capacitatea de gestionare a emoţiilor şi adaptare comportamentală), AF3 - motivaţia
şi dorinţa ta de a obţine acel loc de muncă.
Cea de-a doua ecuaţie de predicţie a eficienţei angajabilității pe baza celor 5 variabile
- predictori analizaţi până în prezent are următoarea formă:
Y = a + b1x1 + b2x2 + b3x3 + b4x4 + b5x5 atunci când utilizează scoruri brute
şi Yz = B1Z1 + B2Z2 + B3Z3 + B4Z4 + B5Z5 atunci când utilizează scoruri
standardizate
Ecuaţia de predicţie pentru cercetarea prezentă devine:
Yeficienţa angajabilității = 292,344 - 5,257 AF6 + 9,944 AF16 - 2,584 AF10 + 0,413
AF18 - 9,822 AF15
Ecuaţia de predicţie exprimată în note standard este:
Yeficienţa angajabilității = 5,257 AF6 + 9,944 AF16 - 2,584 AF10 + 0,413 AF18 - 9,822
AF15.
În concluzie eficiența angajabilității, din perspectiva absolvenților, este mai bine
definită pe baza a 2 factori importanți manifești: AF1 - calitatea C.V.-ului (consistenţa
informaţiilor oferite, adaptarea conţinutului la cerinţele postului, etc.) și AF17 -
implicarea în activităţi extracurriculare (voluntariat, proiecte, concursuri, organizaţii,
etc.), dar și a altor 3 factori importanți manifești: AF9 – implicarea în activităţi extra-
academice (internship, voluntariat, practică, proiecte, ş.a.), AF2 - felul în care te
prezinţi la interviu (capacitatea de gestionare a emoţiilor şi adaptare
comportamentală), AF3 - motivaţia şi dorinţa ta de a obţine acel loc de muncă.
5.4. Contribuții personale
1. Pornind de la datele analizelor factoriale, realizând o serie de modele de
predicție pe cele trei seturi inițiale de competențe (n=50) și a setului de 20 de
factori suplimentari, am reușit să obținem o serie de ecuații de predicții care
49
au evidențiat factorii și competențele care determină eficiența angajabilității
în contextul cercetării noastre.
2. Am reușit astfel să elaborăm și să punem și în practică un design de cercetare
aplicativă care să permită ca, pornind de la date insuficiente, prea generale
sau prea numeroase, să se ajungă la proiectarea cu precizie a unor
instrumente de anchetă și a unor studii empirice .
3. Utilizând metode de prelucrare statistică adecvate am obținut o serie de
rezultate clare și semnificative pentru tematica analizată, în cazul nostru
angajabilitatea absolvenților de studii superioare tehnice și factorii critici ce o
determină.
4. Astfel am obţinut în final UN SET DE FACTORI cu rol predictiv în analiza
angajabilităţii absolvenţilor de studii superioare tehnice nivel licență aflați la
început de carieră.
5. Acești factori vor putea fi translați ca și rezultate ale învățării și astfel
dezvoltați și formați în cadrul curriculei universitare, după alocarea unor
conținuturi adecvate și specifice.
50
CAPITOLUL 6. CONCLUZII FINALE
6.1. Principalele obiective și etape ale cercetării
Pornind de la concluziile etapei de documentare și de la definiţia şi
operaţionalizarea angajabilităţii din documentele oficiale, prezenta lucrare propune un
model concret de analiză a angajabilităţii care ia în considerare atât „intrările”, “funcţiile
de transformare” cât şi „ieşirile” în termeni de rezultate ale învăţării, din perspectiva
instituţiilor de învăţământ superior ca entităţi de tip sistemic.
Ținând cont de translarea rezultatelor învățării în termeni de competențe, așa
cum apare ea în Cadrul Național al Calificărilor din Învățământul Superior din
România, cercetarea de față a fost direcționată în primul rând spre identificarea celor mai importante competenţe implicate în profesia de inginer, indiferent de
specializare, din perspectiva angajatorilor şi a absovenților de studii superioare
tehnice. Scopul final a fost de a elabora un set de competenţe de bază, profesionale şi transversale, pe care un absolvent de studii superioare tehnice ar
trebui să le deţină la finalizarea studiilor de licenţă și de a identifica și ce alți factori, de
natură internă sau externă mai pot avea impact asupra angajabilității. Pentru a realiza
acest lucru, după etapa de documentare, au fost întreprinse două anchete de teren
adresate celor două categorii de respondenți cu roluri principale în acest cadru, și
anume:
Angajatorii activi din domeniul tehnic la ora actuală din România, ca și actori cu rol
decisiv în angajabilitate, prin faptul că ei sunt cei care stabilesc cadrul și impun
condițiile de angajare dintr-un anumit domeniu de activitate, și
Absolvenții de studii superioare tehnice în calitate de beneficiari atât ai programelor
de studii oferite de instituțiile de învățământ superior, cât și ai ofertelor de muncă
pe care angajatorii le lansează pe piața muncii.
Anterior realizării studiilor de teren propriu-zise, pornind de la studiile şi
lucrările sţiintifice de referinţă în domeniu au fost construite două chestionare ce au
inclus un inventar extins care cuprinde nu mai puțin de 50 de competenţe asociate
angajabilităţii absolvenților de studii superioare tehnice, delimitate inițial în 3 categorii
principale:
a. competenţe profesionale generale asa cum apar ele în C.N.C.I.S. (Cadrul
Național al Calificărilor din Învățământul Superior);
51
b. competenţe tehnice de bază pentru domeniul ingineriei (contribuţie proprie) şi
c. competenţe transversale, cu accent pe trăsături de personalitate (contribuţie
proprie).
Respondenții participanți la aceste studii au fost 288 de absolvenți de studii
superioare tehnice nivel licență și 57 de angajatori activi din domeniul tehnic, datele
fiind prelucrate statistic (indicatori descriptivi ai tendințelor centrale ale distribuțiilor de
date, analiza de varianță, testul t Student pentru eșantioane independente, analize
factoriale exploratorii si analize de regresie multiplă). Toate procedurile de analiză
statistică au avut drept scop validarea inferențelor stabilite inițial prin demersul de
elaborare a noului model de analiză a angajabilităţii absolvenţilor învăţământului
superior tehnic.
Demersul de prelucrare și analiză statistică a datelor obținuțe în urma aplicării
chestionarelor pe cele două eșantioane de respondenți a avut două etape principale:
I. ETAPA DE TESTARE A INVENTARELOR DE COMPETENTE ȘI FACTORI și
implicit a modelului angajabilității propus inițial, atât pe populația de absolvenți cât și
pe cea a angajatorilor, etapă ce a cuprins:
analize statistice descriptive ale datelor brute rezultând două ierarhii de
competențe pe baza mediilor importanței acordate de către respondenți
fiecărei competență pe o scară de la 1 la 5 (unde 1=deloc important,
5=foarte important) și
analize statistice inferențiale comparative utilizând testul t Student pentru a
determina în ce măsură diferențele constatate între cele două ierahii de
competențe obținute sunt sau nu semnificative. În urma acestei etape au
rezultat două modele de competențe pe baza ierarhiilor de medii dar și un
model comun.
II. ETAPA DE VALIDARE A COMPETENȚELOR CU ROL PREDICTIV ASUPRA
ANGAJABILITĂȚII ȘI A FACTORILOR CE VOR FI INCLUȘI ÎN MODELUL FINAL,
etapă ce a presupus analize factoriale exploratorii și analize de regresie multiplă. În
urma acestei etape, pe baza ecuațiilor de predicție, a rezultat un set final de
competențe și factori cu potențial predictiv asupra angajabilității ce a confirmat practic
ipotezele care au stat la baza elaborării modelului inițial (faptul că angajabilitatea
depinde nu doar de rezultatele învățării ci și de alți factori, interni și externi și că din
categoria competențelor, așa cum sunt ele definite în documentele oficiale, trebuie
52
extrase și tratate separat aspectele legate de personalitate și implicit de dezvoltare
personală).
53
Figura 6.1. Schema logică a analizelor statistice întreprinse pe datele obținute din
anchetele de teren realizate pe cele două eșantioane de angajatori, respectiv de
absolvenți.
6.1.1. Rezultatele obținute în prima etapă a cercetării – analize statistice descriptive
Participanţii la primul studiu destinat angajatorilor au fost au fost specialişti în
domeniul recrutării şi selecţiei, respectiv angajaţi cu funcţii manageriale dintr-un număr
de 57 de companii cu capital privat ce îşi desfăşoară activitatea în România.
Respondenţii au fost reprezentanți ai celor mai cunoscute şi mai mari companii care
operează în sectoarele de activitate reprezentative din domeniul ingineriei din
România, cu precădere din zona de Nord-Est. Studiul a avut ca obiectiv principal
identificarea celor mai importante competențe care contribuie la creşterea
angajabilităţii în rândul absolvenţilor de învăţământ superior tehnic din perspectiva
angajatorilor. În urma analizei preliminare a datelor obţinute prin studiul întreprins, au
rezultat următoarele concluzii:
1. Cele mai importante competenţe profesionale generale care contribuie la
creşterea angajabilităţii în rândul absolvenţilor de învăţământ superior tehnic
din perspectiva angajatorilor sunt:
a. Capacitatea de aplicare, transfer şi rezolvare a problemelor specifice
domeniului ingineresc (locul I)
b. Abilitatea de interacţiune socială (locul II)
c. Capacitatea de dezvoltare personală şi profesională (locul III)
2. Cele mai importante competenţe tehnice/specifice care contribuie la creşterea
angajabilităţii în rândul absolvenţilor de învăţământ superior tehnic sunt:
a. Capacitatea de exprimare prin comunicare scrisă şi orală în limbaj tehnic
a noţiunilor specifice (locul I)
b. Abilităţi de analiză logică, identificare şi rezolvare a problemelor de
natură tehnică, utilizand metode, tehnici, modele şi instrumente specifice
(locul II)
c. Cunoştinţe specifice domeniului de absolvire (inginerie civilă, mecanică,
chimică, electrotehnică, etc.) (locul III)
3. Cele mai importante competenţe transversale care contribuie la creşterea
angajabilităţii în rândul absolvenţilor de învăţământ superior tehnic sunt:
54
a. Seriozitate, onestitate şi integritate (rangul I), la egalitate cu
b. Conştiinciozitate (rangul I)
c. Lucru în echipă (rang II)
d. Adaptabilitate/flexibilitate la sarcini şi situaţii noi (rang III)
e. Abilităţi de comunicare (rang IV)
f. Rezolvare de probleme (rang V)
Pentru al doilea studiu de teren, adresat absolvenților, s-a procedat la
includerea în eşantion a unui număr de 288 de cazuri accesibile şi disponibile,
absolvenţi de studii superioare tehnice de nivel licenţă din promoţiile 2017 respectiv
2018, cărora le-a fost administrat chestionarul în mod direct, faţă în faţă, utilizându-se
același inventar de competențe ca și în cazul angajatorilor. În urma prelucrării
statistice a datelor brute au rezultat ierarhii de competențe diferite față de cele de mai
sus, după cum urmează:
În cazul competențelor profesionale generale, pe primele trei locuri ca
importanţă în obţinerea unui loc de muncă în inginerie după absolvirea facultăţii din
perspectiva absolvenților s-au situat:
• Dezvoltare personală şi profesională
• Cunoaştere, înţelegere şi utilizare a limbajului specific profesiei
• Capacităţi de aplicare, transfer şi rezolvare de probleme specifice
Se constată o altă ierarhie decât cea obţinută în urma prelucrării răspunsurilor
angajatorilor la acelaşi item (pe prima poziţie s-a situat competenţa “Capacităţi de
aplicare, transfer şi rezolvare de probleme specifice”, urmată pe locul al II-lea ca
importanţă de “Abilităţi de interacţiune socială” iar pe al treilea fiind “Dezvoltare
personală şi profesională”), diferenţe ce sugerează o primă perspectivă diferită a celor
două grupuri în ceea ce priveşte competenţele profesionale generale cele mai
importante în obţinerea unui loc de muncă în inginerie, indiferent de specializare.
În ceea ce privește competențele tehnice de bază, pe primele trei locuri ca
importanţă în obţinerea unui loc de muncă în inginerie după absolvirea facultăţii din
perspectiva absolvenţilor s-au situat următoarele:
• Abilităţi de analiză logică, identificare şi rezolvare a problemelor de natură
tehnică, utilizand metode, tehnici, modele şi instrumente specifice;
• Abilitatea de a citi, înţelege şi elabora schiţe, desene, modele, planuri şi
proiecte (documentaţii) tehnice;
55
• Cunoştinţe teoretice în disciplinele fundamentale ale domeniului ştiinţe
inginereşti (matematici, desen şi infografică, informatică aplicată, fizică, chimie,
economie).
Interesant de observat este că pe locul IV s-au situat la egalitate încă trei competențe
cu aceeași valoare medie a importanței de 4,04, și anume:
• Cunoştinţe specifice domeniului de absolvire (inginerie civilă, mecanică,
chimică, electrotehnică, etc.);
• Capacitatea de exprimare prin comunicare scrisă şi orală în limbaj tehnic a
noţiunilor specifice;
• Abilitatea de a utiliza programe informatice cu aplicaţii în inginerie.
Și în acest caz cele două ierarhii sunt diferite.
În cazul competențelor transversale, pe primele locuri ca importanţă în obţinerea unui
loc de muncă în inginerie după absolvirea facultăţii din perspectiva absolvenţilor s-au
situat următoarele:
Seriozitate, onestitate şi integritate;
Lucrul în echipă;
Rezolvare de probleme practice;
Meticulozitate şi atenţia la detalii;
Competenţe de comunicare în limbi străine;
Conştiinciozitatea;
Abilităţi de comunicare;
Curiozitatea, deschiderea spre experienţe noi.
Se constată așadar diferenţe atât în ceea ce priveşte competenţele incluse în topul
ierarhiilor cât şi ordinea acestora. Din analiza descriptivă nu se poate însă determina
în ce măsură aceste diferenţe sunt sau nu semnificative, fiind necesare analize
statistice inferenţiale. Astfel, pentru a determina dacă există diferenţe semnificative
privind setul de competenţe considerate importante în angajabilitate de către lotul de
angajatori şi lotul de absolvenţi de inginerie, s-a procedat la compararea mediilor celor
2 eşantioane prin utilizarea testului t Student pentru eşantioane independente,
utilizând programul S.P.S.S. 16.0. Acest test este o metodă de decizie care ajută la
validarea sau invalidarea cu un anumit grad de siguranţă a ipotezelor statistice
inferate, la un prag de semnificație statistică p ≤ 0,05 (legătura statistică este
semnificativă, încrederea în rezultatele obținute este de 95%). Testul Fisher dă în plus
56
informații asupra diferențelor de variabilitate a valorilor variabilelor și în funcție de
valoarea semnificativă a acestui parametru se rețin valorile pentru testul t Student .
Analiza statistică a identificat diferențe între mediile alegerilor celor două loturi de
respondenți (chiar dacă plaja de medii acoperă o mică variație) privind toate tipurile
de competenţe necesare obţinerii unui loc de muncă în inginerie după absolvirea
facultăţii, pe un interval de variabilitate moderat, ceea ce semnifică faptul că ambele
tipuri de respondenți apreciază aceste competențe fără tendință de fațadă, dorința de
a impresiona.
Din analiza comparativă reiese că perspectiva celor două loturi de respondenți
privind competenţele necesare obţinerii unui loc de muncă în inginerie după absolvirea
facultăţii este diferită și argumentată statistic, fapt ce respinge iopteza nulă (H0) si
confirmă ipoteza inițială. Ne așteptam așadar să existe diferențe între modurile în care
cele două grupuri percep și apreciază competențele importante în obținerea unui loc
de muncă, în primul rând datorită diferenței de perspectivă și de roluri: angajatorii sunt
cei care decid condițiile de angajare, în timp ce absolvenții sunt cei ce trebuie să
îndeplinească aceste condiții dacă doresc să se angajeze. În plus, cei din urmă nu
cunosc în detaliu realitățile și specificul diferitelor domenii de activitate, companii și
locuri de muncă. Din aceste motive, în a doua etapă a cercetării, vor fi reținute ca fiind
relevante competențele identificate de angajatori ca fiind importante în obținerea unui
loc de muncă la nivelul calificării, aceștia având practic rolul decisiv, în timp ce din
rezultatele obținute pe lotul de absolvenți vor fi reținute în setul final doar concluziile
legate de impactul altor factori asupra angajabilității.
Aceste prime ierarhii pe baza mediilor au fost obţinute în urma prelucrării datelor
brute şi analizelor statistice descriptive preliminare, ele neaducând informaţii relevante
referitoare la valoarea predictivă a acestor competenţe în ceea ce priveşte
angajabilitatea. Pentru aceasta s-a procedat ulterior la analize factoriale şi de regresie
multiplă succesive astfel că în concluziile finale vor fi luate doar acestea în
considerare.
6.1.2. Rezultatele obținute în a doua etapă a cercetării – analize factoriale și analize predictive prin regresii multiple
Analiza factorială din cadrul acestui studiul de validare a avut în vedere
analiza relației de variație dintre cele 3 tipuri de competențe (profesionale generale,
tehnice de bază și transversale) fiind reţinute doar acele variabile între care există
57
corelaţii > 0,30. Pentru a grupa variabilele manifeste și a analiza pattern-ul din
matricea de corelație s-a folosit metoda de extracţie şi rotație varimax cu normalizare
Kaiser a variabilelor pentru a purifica soluţia iniţială rezultată din analiza factorială și
identifica saturaţia în factori a variabilelor.
Astfel a fost explorată validitatea factorială a scalei aplicate celor 57 de
specialişti din domeniul ingineriei care realizează recrutare şi selecţie în 57 de
companii cu capital privat din România, utilizând programul S.P.S.S. 16.0. S-a
constatat că cele 8 variabile (competențe profesionale generale utilizate pentru
selecţia candidaţilor pe posturi de inginer debutant) sunt adecvate pentru analiza de
reducere în factori la un prag de semnificaţie p = 0,0001. Din modelul factorial cu 3
factori obținut s-a ales în final prima soluție F1 ce acoperă 5 competențe profesionale
generale (CP2, CP4, CP6, CP3, CP1) și explică 33,183% din varianță (eigenvalue =
2,655) pentru a realiza analiza predictivă. Analiza factorială a evidențiat astfel saturația
factorului “Competențe profesionale generale” în 5 variabile - (CP2, CP4, CP6, CP3,
CP1) cu accent pe raționament și înțelegere, responsabilitate, transfer și utilizare a
limbajului specific profesiei (abilităţi de reflecţie critică şi constructivă în context
profesional (CP4), capacităţi de explicare şi interpretare a cunoştinţelor specifice
(CP2), autonomie şi responsabilitate (CP6), capacităţi de aplicare, transfer şi rezolvare
de probleme specifice (CP3) și cunoaştere, înţelegere şi utilizare a limbajului specific
profesiei (CP1)), eliminând importanța dezvoltării personale şi profesionale (CP8) și a
abilităţilor de interacţiune socială (CP7).
Analiza predictivă finală, prin metoda regresiei multiple, justifică însă reţinerea
doar a 4 variabile din cele 5 ale soluției F1 rotite, ordonate ierarhic în funcție de
capacitatea de predicție a eficienţei angajabilității pe baza competențelor profesionale
generale, și anume:
CP2 - capacităţi de explicare şi interpretare a cunoştinţelor specifice,
CP4 - abilităţi de reflecţie critică şi constructivă în context profesional,
CP1 - cunoaştere, înţelegere şi utilizare a limbajului specific profesiei și
CP3 - capacităţi de aplicare, transfer şi rezolvare de probleme specifice.
Dintre acestea însă, doar CP2 și CP4 vor fi reținute în setul final, pe baza valorilor
semnificative ale coeficientilor standardizați. Din punct de vedere psihologic aceste
capacităţi, abilități și cunoștințe ţin strict de domeniul cognitiv, al gândirii şi limbajului,
astfel că ar putea fi grupate într-un singur factor global care a fost denumit
“COMPETENȚE COGNITIVE DE BAZĂ”, factor ce trebuie inclus în mod explicit în
58
orice model de explicare a angajabilităţii, indiferent de domeniu. Nu este deloc
întâmplătoare excluderea statistică din această categorie de competenţe, după
analizele predictive, a ultimelor 3 competenţe “profesionale generale”, şi anume:
autonomie şi responsabilitate, abilităţi de interacţiune socială, respectiv dezvoltare
personală şi profesională, aspecte care ţin mai ales de domeniul personalităţii,
domeniu ce a fost considerat separat, încă de la începutul prezentei cercetări ca
ipoteză inițială de lucru, și care a fost astfel validată prin studiul empiric.
Cele trei forme de analiză și raportare a variabilelor (competențe) realizate
conduc la rezultate interesante și diferite deoarece în primul tip de analiză raportarea
se realizează la media importanței, ulterior la saturația variabilelor în factori și în a treia
etapă din prima soluție rotită sunt ierarhizați predictorii relevanți în funcție de puterea
de predicție. Redăm sintetic, în tabelul de mai jos, cele trei perspective.
Tabelul 6.1.2.1. Evaluarea importanţei competenţelor profesonale generale în
selecţia candidaţilor pentru posturi de ingineri debutanţi – tabel sintetic
În ceea ce priveşte cele 12 variabile ce descriu competențe tehnice de bază
utilizate pentru selecţia candidaţilor pe posturi de inginer debutant, s-a constatat că
ele sunt adecvate pentru analiza de reducere în factori la un prag de semnificaţie p =
0,0001. Din modelul factorial cu 5 factori s-a ales prima soluție F1 ce acoperă 10
competențe tehnice de bază (CTB8, CTB7, CTB12, CTB11, CTB10, CTB5, CTB6,
Nr. crt.
Competenţe profesionale generale Valori medii
importanţă
Rang după saturații și
rotirea soluției F1
Putere predictivă
1 Cunoaştere, înţelegere şi utilizare a limbajului
specific profesiei
VI V III
2 Capacităţi de explicare şi interpretare a
cunoştinţelor specifice
VII I I
3 Capacităţi de aplicare, transfer şi rezolvare de probleme specifice
I IV IV
4 Abilităţi de reflecţie critică şi constructivă în
context profesional
VIII II II
5 Creativitate şi inovare V - -
6 Autonomie şi responsabilitate IV III -
7 Abilităţi de interacţiune socială II - -
8 Dezvoltare personală şi profesională III - -
59
CTB4, CTB2, CTB1) și explică 38,413% din varianță (eigenvalue = 4,610) pentru a
realiza analiza predictivă: în funcție de media importanței, inițial am identificat
următoarea ierarhie - (CTB4), (CTB5), (CTB2), (CTB1), (CTB3), (CTB7), (CTB11),
(CTB6), (CTB10), (CTB8), (CTB9), (CTB12), pentru ca ulterior analiza diferențelor
dintre medii să sublinieze o altă ordine semnificativă – (CTB5), (CTB8), (CTB1),
(CTB2), (CTB9), (CTB3), (CTB4).
Analiza predictivă ulterioară justifică însă reţinerea finală doar a 8 variabile din
cele 10 ale soluției F1 rotite, analizate în două fracțiuni, ordonate ierarhic în funcție de
capacitatea de predicție a eficienţei angajabilității pe baza competențelor tehnice de
bază:
CTB12 - abilităţi în managementul proiectelor: planificarea şi organizarea
activităţilor specifice, monitorizarea progresului şi finalizarea proiectelor de
tip tehnic,
CTB10 - cunoaşterea şi înţelegerea proceselor de producţie / fabricaţie,
CTB6 - capacitatea de a concepe şi pune în aplicare sisteme,
echipamente, componente sau procese care să contribuie la rezolvarea
problemelor de natură tehnică,
CTB5 - abilităţi de analiză logică, identificare şi rezolvare a problemelor de
natură tehnică, utilizand metode, tehnici, modele şi instrumente specifice,
CTB7 - capacitatea de a selecta, utiliza sau indica utilizarea corectă şi
adecvată a instrumentelor, echipamentelor şi tehnologiilor în rezolvarea
problemelor tehnice,
CTB11 - abilităţi de verificare, analiză şi evaluarea calităţii
proiectelor/proceselor tehnologice pe tot parcursul derulării lor,
CTB1 - cunoştinţe teoretice în disciplinele fundamentale ale domeniului
ştiinţe inginereşti (matematici, desen şi infografică, informatică aplicată,
fizică, chimie, economie),
CTB8 - abilitatea de a citi, înţelege şi elabora schiţe, desene, modele,
planuri şi proiecte (documentaţii) tehnice.
Dintre acestea însă, doar 6 vor fi reținute în setul final, pe baza valorilor semnificative
ale coeficientilor standardizați, și anume CTB1, CTB5, CTB6, CTB 10, CTB 11 și CTB
12.
Avand în vedere că unul dintre principalele obiective ale prezentei lucrări a
fost de a identifica cele mai importante competenţe care pot creşte angajabilitatea
60
absolvenţilor de studii superioare tehnice indiferent de specializare şi ţinând cont de
rezultatul analizelor factoriale, aceste 8 competenţe vor fi reţinute şi incluse în modelul
de analiză a angajabilităţii sub denumirea comună de „COMPETENŢE TEHNICE DE BAZĂ” ca şi categorie de sine stătătoare a rezultatelor învăţării în contextul
învăţământului superior tehnic, alături de cea a “COMPETENȚELOR COGNITIVE DE BAZĂ” identificate mai sus. Trebuie specificat faptul că nici această a doua categorie
nu cuprinde competenţe transversale sau trăsături de personalitate, aspect foarte
important în demersul de a realiza o corectă şi clară delimitare a competenţelor
asociate angajabilităţii.
Și în acest caz, al competențelor tehnice, cele trei forme de analiză și
raportare a variabilelor (competențe) conduc la rezultate interesante și diferite
deoarece în primul tip de analiză raportarea se realizează la media importanței, ulterior
la saturația variabilelor în factori și în a treia etapă din prima soluție rotită sunt
ierarhizați predictorii relevanți în funcție de puterea de predicție. Redăm sintetic, în
tabelul de mai jos, cele trei perspective.
Nr. crt.
Competenţe tehnice de bază Valori medii
importanţă
Rang după saturații și
rotirea soluției F1
Putere predictivă
1 Cunoştinţe teoretice în disciplinele fundamentale ale domeniului ştiinţe inginereşti (matematici, desen şi infografică, informatică aplicată, fizică, chimie, economie)
IV X VII
2 Cunoştinţe specifice domeniului de absolvire (inginerie civilă, mecanică, chimică, electrotehnică, etc.)
III IX -
3 Capacitatea de înţelegere, analiză, interpretare şi transfer a acestor cunoştinţe în situaţii profesionale specifice
V - -
4 Capacitatea de exprimare prin comunicare scrisă şi orală în limbaj tehnic a noţiunilor specifice
I VIII -
5 Abilităţi de analiză logică, identificare şi rezolvare a problemelor de natură tehnică, utilizand metode, tehnici, modele şi instrumente specifice
II VI IV
61
Tabelul 6.1.2.2. Evaluarea importanţei competenţelor tehnice de bază în selecţia
candidaţilor pentru posturi de ingineri debutanţi – tabel sintetic
S-a observat de asemenea că cele 30 de variabile ce descriu competențe
transversale utilizate pentru selecţia candidaţilor pe posturi de inginer debutant, sunt
adecvate pentru analiza de reducere în factori la un prag de semnificaţie p = 0,0001.
Analiza factorială a evidențiat saturația factorului în următoarele variabile cu rol
predictiv în angajabilitatea absolvenţilor de studii superioare tehnice :
CT1 - lucrul în echipă,
CT2 - rezolvare de probleme practice,
CT5 - abilitatea de negociere,
CT9 - abilităţi de organizare şi planificare a activităţii,
CT12 - creativitate,
CT13 - abilitatea de prezentare a proiectelor aflate în lucru,
CT14 - abilitatea de a coordona o echipă de lucru,
CT17 - gândire critică,
6 Capacitatea de a concepe şi pune în aplicare
sisteme, echipamente, componente sau procese
care să contribuie la rezolvarea problemelor de
natură tehnică
VII VII III
7 Capacitatea de a selecta, utiliza sau indica
utilizarea corectă şi adecvată a instrumentelor,
echipamentelor şi tehnologiilor în rezolvarea
problemelor tehnice
VI II V
8 Abilitatea de a citi, înţelege şi elabora schiţe,
desene, modele, planuri şi proiecte (documentaţii)
tehnice
IX I VIII
9 Abilitatea de a utiliza programe informatice cu
aplicaţii în inginerie
X - -
10 Cunoaşterea şi înţelegerea proceselor de
producţie/fabricaţie
VIII V II
11 Abilităţi de verificare, analiză şi evaluarea calităţii
proiectelor/proceselor tehnologice pe tot parcursul
derulării lor
VI IV VI
12 Abilităţi în managementul proiectelor: planificarea
şi organizarea activităţilor specifice, monitorizarea
progresului şi finalizarea proiectelor de tip tehnic
XI III I
62
CT18 - competenţe de leadership,
CT19 - orientare spre nevoile clienţilor,
CT25 - abilitatea de reglare a încrederii în propriile forţe şi a imaginii de sine
pozitive.
Luând însă în considerare pragurile de semnificație obținute în urma
analizelor de regresie multiplă, se poate concluziona că doar variabilele CT5
(abilitatea de negociere), CT1 (lucru în echipă), CT12 (creativitate), CT25 (abilitatea
de reglare a încrederii în propriile forţe şi a imaginii de sine pozitive) și CT2 (rezolvare
de probleme) sunt predictori semnificativi pentru eficienţa angajabilității pe baza
competențelor transversale.
Analizând aceste competenţe din punctul de vedere al definirii lor ca şi
concepte psihologice în literatura de specialitate se pot face următoarele observaţii:
1. Aşa cum a fost sesizat încă de la începutul cercetării, lista inițială a competențelor
tranversale include atât abilităţi cognitive (gândirea critică) cât şi competenţe
transversale ce presupun combinaţii de abilităţi şi capacităţi transferabile dintr-un
domeniu în altul (lucru în echipă, abilităţi de negociere, abilităţi de prezentare, de
coordonare a unei echipe, de leadership) dar şi aspecte ce ţin de personalitate
(orientarea spre clienţi ca şi atitudine, abilitatea de auto-reglare şi încrederea în
sine). Acest lucru se datorează includerii lor intenționate în inventar, încă de la
început, pentru ca așa apăreau și în studii și documente oficiale.
2. Din cele 5 “competențe” transversale finale , CT 25 - “abilitatea de reglare a
încrederii în propriile forţe şi a imaginii de sine pozitive” nu poate fi considerată
competenţă, fiind vorba de concepte ce ţin de mecanismele funcţionării psihice, de
mecanismele de auto-reglare şi control emoţional, cognitiv şi comportamental atât
în situaţii şi contexte profesionale cât mai ales în condiţii de viaţă psihică sănătoasă
şi echilibrată, indiferent de context, adică de domeniul personalității. Din acest
motiv ea va fi extrasă din această categorie şi inclusă într-un nou factor, cel a
TRĂSĂTURILOR DE PERSONALITATE, ca factor intern, de sine-stătător
înţelegând personalitatea ca fiind: „dezvoltarea şi organizarea internă a
disponibilităţilor şi capacităţilor psihofizice ale individului în raport cu statutele şi
rolurile pe care şi le asumă el în mediul social dat” (M. Golu, 2004).
3. Având în vedere că unele dintre aceste competenţe sunt deja incluse ca şi
predictori în primele două categorii identificate până acum, şi anume: CT 2 = CTB
5 iar CT 9 = CTB 12, va rezulta următorul set final de doar 3 competenţe
63
transversale ce au reieşit ca având valoare de predictori ai angajabilităţii
absolvenţilor de studii superioare tehnice:
CT1 - lucrul în echipă,
CT5 - abilitatea de negociere,
CT12 – creativitate.
Prin urmare, se propune delimitarea acestui ultim tip de „competenţe” denumite inițial
transversale în doi factori sau două categorii distincte din punct de vedere conceptual
şi anume:
Factorul „COMPETENŢE TRANSVERSALE” compus din cele 3 variabile
Și factorul „TRĂSĂTURI DE PERSONALITATE”.
Mai trebuie precizat că includerea “Creativității” în categoria competențelor
transversale are la bază definirea sa ca și abilitate generală, deși ea ar putea fi inclusă,
potrivit diferitelor accepțiuni identificate de M Zlate (1994), și în categoria trăsăturilor
de personalitate, ca și “dimensiune complexă a personalității”. Aceaste delimitări
conceptuale nu ar fi doar corecte ci mai ales utile în practică, în sensul în care, văzute
ca şi potenţiale rezultate ale învăţării, ele presupun modalităţi foarte diferite de formare
şi dezvoltare.
Ca și în cazul celorlalte tipuri de competențe, și în cel al competențelor
transversale, cele 3 tipuri de analize (ierarhiile pe baza mediilor, analiza factorială și
analizele de regresie multiplă) au condus la concluzii diferite, pe care le redăm în mod
sintetic în tabelul de mai jos: Nr. crt.
Competenţe transversale Valori medii importanţă
Rang după saturații și
rotirea soluției F1
Putere predictivă
1 Lucrul în echipă II I II
2 Rezolvare de probleme practice V II VI
3 Competenţe digitale (IT) XIV - -
4 Abilităţi de comunicare IV - -
5 Abilitatea de negociere XXVI III I
6 Competenţe de comunicare în limbi străine XXI - -
7 Adaptabilitate / flexibilitate la sarcini şi situaţii noi III - -
8 Capacitatea de a lucra la mai multe sarcini în paralel
(multitasking)
XXV - -
9 Abilităţi de organizare şi planificare XVIII IV IX
10 Orientare spre rezultate VI - -
11 Sociabilitate (uşurinţa de a stabili relaţii interpersonale) XIII - -
64
Tabelul 6.1.2.3. Evaluarea importanţei competenţelor transversale în selecţia
candidaţilor pentru posturi de ingineri debutanţi – tabel sintetic
Primul set de analize a fost centrat pe importanța personală acordată acestor
competențe, al doilea set de analize a urmărit consistența soluțiilor care cuprind
competențele relevante ale modelului angajabilității iar ultimul set de analize a fost
centrat pe puterea de predicție a setului de competențe relevante pe baza unor
parametri dând o notă de realism modelului. Analiza pe baza mediilor a avut rolul de
a verifica importanța acordată de catre respondenți și se plasează în zona ”ce ar fi de
dorit să avem dezvoltat și evaluat la angajare”. Analiza factorială exploratorie face o
primă validare de a setului de competențe relevante din modelul potrivit în etapa de
recrutare și selecție iar analiza predictivă rafinează modelul de angajabilitate și-i oferă
un procent de probabilitate ridicat tranformându-l în instrument practic și util în
procesul de recrutare și selecție în câmpul muncii.
12 Creativitate XIX V III
13 Abilitatea de prezentare a proiectelor aflate în lucru XX VI -
14 Abilitatea de a coordona o echipă de lucru XVIII VII V
15 Iniţiativă XI - -
16 Gândire analitică X - -
17 Gândire critică XXII - VIII
18 Competenţe de leadership XXVII VIII X
19 Orientare spre nevoile clienţilor XVII IX VII
20 Curiozitate, deschidere spre experienţe noi IX - -
21 Meticulozitate şi atenţia la detalii VII - -
22 Seriozitate, onestitate şi integritate I - -
23 Abilitatea de a lucra eficient sub presiunea timpului
(rezistenţă la stres)
XVIII - -
24 Abilitatea de a căuta noi oportunităţi de învăţare şi
perfecţionare continuă
XV - -
25 Abilitatea de reglare a încrederii în propriile forţe şi a
imaginii de sine pozitive
XXIV X IV
26 Entuziasm în muncă, auto-motivare VIII - -
27 Auto-disciplină şi capacitatea de a lucra independent XII - -
28 Capacitatea de a reflecta asupra propriilor experienţe,
autoreglare
XVI - -
29 Abilitatea de auto-prezentare XXIII - -
30 Conştiinciozitate I - -
65
Pe lângă setul de competenţe necesare obţinerii unui loc de muncă în domeniul
tehnic ca inginer debutant, indiferent de specializare, au fost luați în considerare în
analiza angajabilităţii şi factorii externi sau interni identificaţi în urma anchetei realizate
pe eşantionul de absolvenţi. Astfel analizele factoriale au evidenţiat alți 4 factori cu
potenţial predictiv ai angajabilităţii, şi anume:
Calitatea CV-ului (consistenţa informaţiilor oferite, adaptarea conţinutului la cerinţele postului, etc.);
Felul în care te prezinţi la interviu (capacitatea de gestionare a emoţiilor şi adaptare comportamentală);
Implicarea în activităţi extracurriculare (înafara cursurilor obligatorii) şi extra-academice ( experienţe de muncă înafara practicii de specialitate): voluntariat, internship, proiecte, muncă sezonieră, s.a.
Motivaţia şi dorinţa de a obţine acel loc de muncă. Analizând din punct de vedere conceptual aceşti factori se observă că primii
doi se pot încadra în abilităţi de management al carierei, respectiv în categoria
competenţelor transversale. Variabila “Implicarea în activităţi extracurriculare şi extra-
academice” presupune dorinţă, intenţie, disponibilitate, voinţă dar şi acţiune, aspecte
legate de conceptul de dezvoltare personală şi profesională continuă, putând fi astfel
încadrată în categoria trăsăturilor de personalitate şi respectiv al factorilor Interni ce
ţin de individ. Ultimul factor ţine tot de personalitate, motivaţia fiind “o pârghie
importantă în procesul autoreglării individului, o forţă motrice a întregii sale dezvoltări
psihice şi umane “ (Zlate, M., 2000). În mod surprinzător, factorii externi ce ţin de:
prestigiul universităţii absolvite (F4); specificul specializării terminate şi gradul de
căutare pe piaţa muncii (F5); un număr suficient de posturi disponibile în domeniul
dorit la data căutării (F10) sau nivelul general de dezvoltare economică a regiunii în
care se produce căutarea (F 20), nu apar în ecuaţia de predicţie finală a eficienţei
angajabilităţii în prezenta cercetare, fapt ce sugerează ideea că aceste aspecte nu
sunt determinante în găsirea unui loc de muncă pe măsura calificării, din perspectiva
subiecților chestionați.
Sumarizând, în urma analizelor statistice realizate pe cele trei seturi de
competenţe inițiale la care au fost adaugați și alți factori potențial asociaţi
angajabilităţii, dar și după rearanjarea variabilelor din punctul de vedere al
corectitudinii încadrării conceptuale, a fost obţinut în final UN SET DE 4 FACTORI principali cu 16 subdimensiuni cu rol predictiv în analiza angajabilităţii
66
absolvenţilor de studii superioare tehnice indiferent de domeniul de specializare ce
sunt prezentați în figura de mai jos:
Figura 6.1.2.4. Setul rezultat de factori şi competenţe cu rol predictiv al angajabilităţii
absolvenţilor de studii superioare tehnice, nivel licenţă (contribuție proprie)
Revenind la modelul de analiză propus iniţial, integrând concluziile analizelor
statistice întreprinse şi în urma reconfigurării factorilor şi variabilelor luate în
F1 – COMPETENȚE COGNITIVE GENERALE (n=2) F.1.1. Capacităţi de explicare şi interpretare a cunoştinţelor specifice; F.1.2. Abilităţi de reflecţie critică şi constructivă în context profesional. F2 – COMPETENŢE TEHNICE DE BAZĂ (n=6)
F.2.1. Cunoştinţe teoretice în disciplinele fundamentale ale domeniului ştiinţe inginereşti (matematici, desen şi infografică, informatică aplicată, fizică, chimie, economie); F.2.2. Abilităţi de analiză logică, identificare şi rezolvare a problemelor de natură tehnică, utilizand metode, tehnici, modele şi instrumente specifice; F.2.3. Cunoaşterea şi înţelegerea proceselor de producţie / fabricaţie; F.2.4. Capacitatea de a concepe şi pune în aplicare sisteme, echipamente, componente sau procese care să contribuie la rezolvarea problemelor de natură tehnică; F.2.5. Abilităţi de verificare, analiză şi evaluarea calităţii proiectelor/proceselor tehnologice pe tot parcursul derulării lor; F.2.6. Abilităţi în managementul proiectelor: planificarea şi organizarea activităţilor specifice, monitorizarea progresului şi finalizarea proiectelor de tip tehnic.
F3 – COMPETENŢE TRANSVERSALE (n=4) F.3.1. Abilitatea de negociere; F.3.2. Abilități de lucru în echipă; F.3.3. Creativitate; F.3.6. Abilități de management al carierei (calitatea CV-ului şi felul în care te prezinţi la interviu).
F4 – TRĂSĂTURI DE PERSONALITATE (n=4). F.4.1. Abilitatea de reglare a încrederii în propriile forţe şi a imaginii de sine pozitive; F.4.2. Orientare spre dezvoltare personală şi profesională continuă; F.4.3. Motivaţia şi dorinţa de a obţine acel loc de muncă; F.4.4. Conştiinciozitatea, seriozitatea şi intergitatea.
67
considerare în analiza angajabilităţii rezultă următorul model sistemic de analiză a
angajabilităţii absolvenţilor de studii superioare tehnice, nivel licenţă:
Figura 6.1.2.6. Modelul sistemic de analiză a angajabilităţii absolvenţilor de studii
superioare tehnice, nivel licenţă (contribuţie proprie)
Astfel, conform modelului propus dar și rezultatelor obținute în urma anchetelor
de teren efectuate în cadrul prezentei cercetări, angajabilitatea absolvenţilor de studii
superioare tehnice trebuie analizată într-un context mult mai larg decât cel al
rezultatelor învățării, așa cum este ea definită acum în documentele oficiale interne
dar și internaționale.
În orice demers de analiză a angajabilității este necesară luarea în considerare
a principalelor entități direct implicate, și anume:
• Angajatorii, ca și decidenți ai ofertelor de muncă, cei care stabilesc
volumul și dinamica cererii și ofertei pe piața muncii prin numărul de
posturi pe care le au disponibile la un moment dat și într-o anumită zonă,
dar mai ales prin nivelul cerințelor în termeni de competențe și trăsături
68
de personalitate pe care ei le așteaptă de la absolvenți, ca posibili viitori
angajați,
• Universitățile, în calitate de furnizori de oferte educaționale și implicit de
calificări profesionale, dar mai ales de conținuturi și oportunități de
dezvoltare a competențelor și trăsăturilor de personalitate cerute pe
piața muncii, și
• Absolvenții de studii superioare tehnice, în cazul nostru, ca și beneficiari
atât ai ofertelor educaționale cât și ai ofertelor de muncă.
Din perspectiva noastră cerințele angajatorilor necesită a fi translate în termeni
de competențe dar pentru a face acest lucru este necesar ca ele să fie mai întâi
identificate prin studii aplicate de teren și prin analize statistice adecvate în cadrul unor
cercetări periodice, extinse la nivelul întregii țări dar și la nivel internațional, pe domenii
de activitate. Motivele pentru care sunt necesare aceste studii țin în principal de
evoluția și transformările majore și accelerate din domeniul tehnic (noi tehnologii,
automatizare, ințeligența artificială, robotizare, s.a.) ce presupun noi modalități de a
munci și implicit noi competențe necesare.
După identificarea setului de competențe și trăsături personale cerute, acestea
trebuie integrate în orice model de analiză a angajabilității ca și set de competențe (și
alți factori) ce vor trebui formate la nivelul instituției de învățamânt superior,
complementar celor specifice fiecărui program de studii prevăzute în Fișele
disciplinelor.
În ceea ce privește trăsăturile de personalitate, acestea vor trebui extrase din
orice categorie de competențe și tratate ca atare, ca factor de sine stătător, necesitând
a fi definite într-un mod atent și specific de către specialiști în psihologie și științele
educației pentru a putea fi apoi integrate dar mai ales formate ca și rezultate ale
învățării în cadrul procesului educațional.
Nu trebuie neglijat însă nici bagajul inițial de cunoștinte, aptitudini și trăsături de
personalitate cu care beneficiarii de educație și de oferte de muncă intră în sistemul
de învățământ. Gradul inițial de dezvoltare al acestuia, la care se adaugă și nivelul
motivațional, precum și oportunitățile de formare și dezvoltare oferite în cadrul
universităților dar și prin activități extra-curriculare din timpul studiilor, vor decide în
mare măsură asupra rapidității și calității angajabilității respectivului absolvent.
69
Ceea ce considerăm că am reușit în primul rând să realizăm prin cercetările
întreprinse a fost să identificăm toate aceste perspective diferite, să le integram într-
un demers științific unitar și unic de cercetare și să ajungem la un set de factori (F1,
F2, F3 și F4) pe care i-am definit într-un limbaj comun pentru toate cele trei entități
implicate: angajatori, universități și absolvenți.
6.2. Limitări și perspective viitoare de cercetare Principalele limitări ale cercetărilor aplicative întreprinse pe cele două grupuri țintă țin
în primul rând de mărimea și reprezentativitatea eșantioanelor de studiu, care din
rațiuni independente de voința autorului (în special rata scăzută de răspunsuri la
chestionare) pot limita generalizarea rezultatelor la întreaga populație de absolvenți
de studii superioare tehnice. Se adaugă în plus și limitările ce țin de zona geografică,
respondenții provenind preponderent din zona de Nord-Est a României. Dar design-ul
și demersul investigativ realizat permit reproducerea cercetării oricând și oriunde.
În ceea ce privește viitoarele direcții posibile de cercetare, acestea sunt:
- Replicarea metodologiei de cercetare pe eșantioane mai mari, din diferite arii
geografice și efectuarea de studii comparative;
- Replicarea metodologiei de cercetare pe loturi de absolvenți din diferite domenii și
programe de studii inginerești și realizarea de analize comparative, putându-se
astfel obține profiluri de competențe specifice acelor domenii care să fie apoi
introduse ca rezultate ale învățării în documentele oficiale.
6.3. Recomandări către principalii actori implicați Prezenta lucrare este de actualitate și de interes la cel puțin patru niveluri, și anume:
a) Nivelul politicilor publice legate de formarea de-a lungul vieții, ca perspectivă
de dezvoltare durabilă dar și de cele de ocupare, legate de dobândirea acelor
competențe care facilitează angajarea în multiple domenii de activitate. În
acest sens, lucrarea de față pune accent pe acele competențe care
facilitează accesul în profesii tehnice, indiferent de domeniul de activitate,
înglobând abilități cognitive generale, competențe transversale și trăsături de
personalitate necesare oricărui absolvent la început de carieră.
70
b) Nivelul politicilor educaționale și al programelor de studii, în contextul în care
se are în vedere formarea și evaluarea pe bază de competențe ca rezultate
ale învățării. Astfel, pentru a putea fi formate în context educațional, este
necesar mai întâi să se identifice cu precizie care sunt competențele
necesare fiecărei profesii și fiecărui program de studii, ce tipuri de
competențe sunt, cum se definesc și operaționalizează și prin ce conținuturi
se pot forma. Distincția între competențele tehnice propriu-zise și competențe
transversale, respectiv trăsături de personalitate este extrem de importantă
din acest punct de vedere, acestea având mecanisme de funcționare și
dezvoltare specifice, necesitând prin urmare metode și mijloace diferite. În
plus, în vederea corelării ofertelor educaționale cu cerințele pieței muncii este
esențial să se cunoască cu precizie care sunt cerințele angajatorilor din
domeniul vizat în termeni de competențe și trăsături de personalitate. Astfel
demersul ar trebui sa pornească, așa cum am procedat și noi, de la acest
nivel, al angajatorilor, și abia ulterior să se determine obiectivele, rezultatele
și conținuturile învățării.
c) Nivelul absolvenților ce trebuie să știe ce competențe sunt cerute de către
angajatori imediat după absolvire. Astfel, pornind încă din anul I cu obiective
clare în termeni de competențe așteptate, șansele ca ei să finalizeze studiile
de licență fiind pregătiți atât teoretic cât și practic pentru integrarea
profesională imediată, cresc semnificativ.
d) Nivelul angajatorilor ce practic stabilesc și impun condițiile de acces pe piața
muncii a noilor absolvenți. Așa cum am notat și la nivelul politicilor
educaționale, angajatorii din domeniul de activitate vizat sunt actori principali
și trebuie să fie parteneri ai actului educațional cel puțin la nivelul studiilor
superioare. Tot ei sunt și cei ce pot oferi condițiile formării practice, în context
real al unora dintre competențele cerute, astfel că nici un program de studii
nu ar trebui să fie elaborat fără participarea acestora ca și parteneri.
71
6.4. Contribuții personale - centralizator
În prima etapă a prezentei lucrări am analizat principalele perspective de
definire a angajabilității existente la ora actuală in literatura de specialitate
și am identificat o serie de dificultăți în ceea ce privește modul, contextul și
termenii utilizați în încercarea de definire și analiză a acestui concept,
dificultăți ce țin mai ales de diversitatea și neclaritatea conceptelor
adiacente, în special cel de competențe și tipurile de competențe asociate
angajabilității.
Am identificat și subliniat necesitatea de a lua în considerare în analiza
angajabilității nu doar rezultatele învățării în termenii definiți în documentele
oficiale, ci și alți factori ce țin de mediul extern cât și de indivizi, considerând
că un simplu procent de angajare nu poate reflecta în mod fidel şi valid
corelaţia dintre rezultatele învăţării (în termeni de cunoştinţe, abilităţi şi
competenţe) dobândite în timpul studiilor şi capacitatea de a găsi şi obţine
un loc de muncă pe măsura pregătirii.
Pornind de la studiul literaturii de specialitate pe tema conceptului de
angajabilitate, plasându-ne în contextul învățământului superior tehnic, am
elaborat o noua definiție a angajabilității care înglobează două noi
dimensiuni centrale de analiză:
• factori individuali, ce se referă atât la rezultatele învățării în termeni de
cunoștinte, abilități și competențe cât și trăsături de personalitate,
• și factori externi, ce pot avea rol restrictiv sau facilitator în angajabilitate,
ținând de specificul pieței muncii dntr-un anumit loc, timp și sferă de
activitate, dar mai ales de cerințele angajatorilor în termeni de
cunoștințe, abilități și competențe.
Această definiție aduce în plus și ideea potențialității de evoluție, dezvoltare
și formare în condițiile identificării cu precizie a factorilor indiviuali potențial
modelabili și permite analiza angajabilității dintr-o perspectivă sistemică,
72
dinamică și funcțională, cu implicaţii directe asupra managementului calităţii
din învățământul superior.
În vederea înțelegerii și analizei conceptului de angajabilitate în
complexitatea sa am propus un model concret de analiză a angajabilităţii în
contextul învăţământului superior tehnic, care ia în considerare nu doar
rezultatele învățării ci și alți factori cu impact major în obținerea unui loc de
muncă la nivelul calificării.
Am elaborat un inventar inițial de competenţe pe care orice absolvent de
studii superioare tehnice ar trebui să le deţină imediat după terminarea
facultăţii, indiferent de specializare, la care trebuie adăugate competențele
profesionale specifice pentru fiecare program de studii descrise în mod
detaliat prin standardele profesionale specifice ale A.R.A.C.I.S.
De asemenea am realizat un inventar al altor factori cu potențial restictiv
sau facilitator asupra angajabilității, ce trebuie luați în considerare în orice
analiză a acesteia, indiferent de domeniul de studii și respectiv de activitate
vizat.
Am elaborat două chestionare ce vor putea fi utilizate în studii empirice
periodice cu scopul identificării competențelor așteptate de angajatori de la
absolvenții de studii superioare tehnice.
În urma cercetărilor empirice, de teren, am identificat cele mai importante
competenţe precum și factorii asociați angajabilității în domeniul tehnic, atât
din perspectiva angajatorilor cât și a absolvenților de studii superioare din
domeniul ingineriei, de aici şi acum.
Am realizat o metodologie de cercetare aplicativă complexă pe tema
angajabilității absolvenților de studii superioare tehnice care poate fi
reprodusă oricând și oriunde în studii similare.
73
Pornind de la datele analizelor factoriale, realizând o serie de modele de
predicție pe cele trei seturi inițiale de competențe (n=50) și a setului de 20
de factori suplimentari, am reușit să obținem o serie de ecuații de predicții
care au evidențiat factorii și competențele care determină eficiența
angajabilității în contextul cercetării noastre.
Am reușit astfel să elaborăm și să punem în practică un design de cercetare
aplicativă care să permită ca pornind de la date insuficiente, prea generale
sau prea numeroase să se ajungă la proiectarea cu precizie a unor
instrumente de anchetă și a unor studii empirice astfel încât, utilizând
metode de prelucrare statistică adecvate, să se obțină o serie de rezultate
clare și semnificative pentru tematica analizată, în cazul nostru
angajabilitatea absolvenților de studii superioare tehnice și factorii critici ce
o determină.
Astfel am obţinut în final UN SET DE 4 FACTORI principali cu 16
subdimensiuni cu rol predictiv în analiza angajabilităţii absolvenţilor de studii
superioare tehnice nivel licență aflați la început de carieră, factori de pot fi
translați ca și rezultate ale învățării și astfel dezvoltați și formați în cadrul
curriculei universitare, după alocarea unor conținuturi adecvate și specifice.
74
LISTA LUCRĂRI/ARTICOLE PUBLICATE 2017-2019
1. Cojan, M., Verzea, I., Vîlcu, A., “An introductory guide to self-presentation for professional purposes in a video format.”, The 13th International Scientific Conference eLearning and Software for Education, Bucharest, April 27-28, 2017, 10.12753/2066-026X-17-053.
2. Vîlcu, A., Verzea, I., Cojan, M., „Educational software for the optimisation of
safety in operation in the textile processes.”, The 13th International Scientific Conference eLearning and Software for Education Bucharest, April 27-28, 2017, 10.12753/2066-026X-17-243.
3. Cojan M., Verzea, I., „Realities and controverses around the concept of
employability.”, Conferinţa Şcolilor Doctorale, Universitatea Tehnică Gheorghe Asachi din Iaşi, Prima ediţie, 30 mai 2017.
4. Cojan, M, Verzea, I., Gaiginschi, L., “Closing the Competency Gaps trough e-
Learning: a Case Study for Automotive Industry ”, The 14th International Scientific Conference eLearning and Software for Education Bucharest, April 19-20, 2018 10.12753/2066-026X-18-053.
5. Adrian VÎLCU, Mihaela COJAN, Ion VERZEA, “Hierarchic Principal Component
Analysis Method for the Organization of Components Weights in Employment Process, from Employer Prospective”, The 15th International Scientific Conference eLearning and Software for Education Bucharest, April 11-12, 2019, 10.12753/2066-026X-19-199
6. Mihaela COJAN, Adrian VÎLCU, Ion VERZEA, “A New Systemic Approach to
Determine the Weight of Professional Competence Types in Employability Explanation”, The 15th International Scientific Conference eLearning and Software for Education Bucharest, April 11-12, 2019, 10.12753/2066-026X-19-19.
75
BIBLIOGRAFIE 1. Avasilcăi, S,; Huțu, C. A. (2012), “Competențe antreprenoriale”, Iași, Editura
Performantica, 100-167.
2. Avasilcăi, S,; Huțu, C. A. (2003), „A quality assurance system for post-graduate
education”, 3rd Research/Expert Conference with International Participations
”QUALITY” 2003, Zenica, B&H, 13 and 14 November (accesat la 14.10.2017)
3. Bailey, T., (1990), "Jobs of the Future and the Skills They Will Require: New
Thinking on an Old Debate.", American Educator 14/1: 10-15; 40-44. (accesat la
01.06.2017)
4. Baxter, M. B. and Young, J. L. (1982) "What Do Employers Expect From High
SchoolGraduates?" NASSP Bulletin 66/458: 93-98 (accesat la 01.02.2017)
5. Beach, D. P., (1982)"A Training Program to Improve Work Habits, Attitudes, and
Values." Journal of Epsilon Pi Tau 8/2: 69-74. (accesat la 15.02.2017)
6. Berryman, S. E., (1988), “Eduations and the Economy: A Diagnostic Review and
Implications for the Federal Role”, New York, NY: Columbia University, Institute on
Education and the Economy, ,ED 314 530. (accesat la 06.11.2016)
7. Berryman, S. E., (1989), "Economic Change: The Implications for Student
Learning.", NASSP Bulletin 73/514: 59-70. (accesat la 01.04.2017)
8. Bhattacharyya, E., „Walk the Talk: Technical Oral Presentations of Engineers in
the 21st Century”, Social and Behavioral Sciences 123 ( 2014 ) 344 – 352 (accesat
la 18.07.2017)
9. Blancero, D.; Boroski, J.; Dyer, L. (1996), “Key Competencies for a Transformed
Human Resource Organization: Results of a Field Study”, Human Resource
Management, Autumn, 35,3:383-403. (accesat la 12.03.2017)
10. Brewer, L., (2013), “Enhansing youth employability: What, Why and How? Guide
to core work skills, Geneva, ILO, ISBN 9789221275343 (accesat la 16.10.2016).
11. Brockett, R.G., Hiemstra, R., (1991), „A conceptual framework for understanding
selfdirection in adult learning. In: Adult Learning: Perspectives on Theory,
Research, and Practice”, Routledge, New York, p. 276.
https://www.scopus.com/record/display.uri?eid=2-
s2.085038853381&origin=inward&txGid=fd2d4b21f853a52e540429be7d9888f1
(accesat la 16.06.2017)
76
12. Busse, R., (1992), "The New Basics: Today's Employers Want the æThree R's'and
So Much More." Vocational Education Journal 67/5 (1992): 24-25, 47 (accesat la
05.02.2017)
13. Byrne, S. M.; Constant, A.; and Moore, G., (1992)"Making Transitions from School
to Work." Educational Leadership 49/6: 23-26. (accesat la 25.02.2017)
14. Canniford, L., J. and Fox-Young, S., (2015), „Learning and assessing competence
inreflective practice: Student evaluation ofthe relative value of aspects of
anintegrated, interactive reflective practice syllabus”, Collegian Journal, Volume
22, Issue 3, September 2015. http://www.sciencedirect.com/
science/article/pii/S1322769614000389?via%3Dihub (accesat la 25.05.2017)
15. Carnevale, A. P.; Gainer, L. J.; and Meltzer, A. S., (1988), Workplace Basics: The
Skills Employers Want. Alexandria, VA: American Society for Training and
Development; Washington, DC: U.S. Bureau of Labor, Employment and Training
Administration. (accesat la 22.05.2017)
16. Charner, I., (1988), "Employability Credentials: A Key to Successful Youth
Transition to Work." Journal of Career Development 15/1: 30-40.
17. Cotton, K, (1995), “Developing employability skills”, School Improvement
ResearchSeries,http://educationnorthwest.org/sites/default/files/DevelopingEmplo
yabilitySkills.pdf. (accesat la 10.09.2016)
18. Cronbach, L.J. (1975), “Beyond the two disciplines of scientific psychology”,
American Psychologist, 30(2), 116-127 (accesat la 24.06.2017)
19. Deaconul, A., Osoian C., Zaharie, M., Achim, A.S., “Competențe în sistemul de
învațamânt superior: o investigație empirică a perspective angajatorilor”, Revista
Amfiteatru Economic Academia de Studii Economice din Bucureşti Facultatea de
Comerţ Volumul XVI , August 2014, Nr. 37, p. 692. (accesat la 18.05.2017)
20. Lorraine Dacre Pool, Peter Sewell, (2007) "The key to employability: developing a
practical model of graduate employability", Education + Training, Vol. 49 Issue: 4,
pp.277-289, doi: 10.1108/00400910710754435. (accesat la 17.11.2016)
21. Forrier and L. Sels, (2003), “The concept employability: a complex mosaic.” Int. J.
Human Resources Development and Management, Vol. 3, No. 2, 2003. (accesat
la 12.12.2016)
22. Glasser, W., (1986), “Control Theory in the classroom”, Perennial Library, New
York.
77
23. Golu, M. (2004), “Fundamentele psihologiei” (vol. II), Editura Fundaţiei România
de Mâine, Bucureşti, p.60-65.
24. Greathouse, L., (1986), "More Than Technical Skills Needed for Career
Success."Business Education Forum 41/2: 9-11. (accesat la 26.08.2017)
25. Gregson, J. A., (1992), "Effective Pedagogical Strategies for Work Attitudes
Instruction." Journal of Industrial Teacher Education 29/3: 60-79 (accesat la
10.07.2017)
26. Gregson, J. A., and Bettis, P. J., (1991) “Secondary Trade and Industrial Education
Work Values Instruction: Emancipatory or Indoctrinational”, Paper presented at the
American Vocational Association Convention, Los Angeles, CA, (ED 341 781),
(accesat la 25.10.2016)
27. Hillage, J. and Pollard, E. (1998) Employability: Developing a Framework for Policy
Analysis.London: DfEE. (accesat la 23.11.2017)
28. Junge, D. A.; Daniels, M. H.; and Karmos, J. S., (1984), "Personnel Managers'
Perceptions of Requisite Basic Skills." The Vocational Guidance Quarterly 33/2:
138-146. (accesat la 28.04.2017)
29. Kantner, E., (1985), “Vocational Education Student Organizations. Five Star
Approach to Excellence.”, Westerville, OH: Ohio State Council on Vocational
Education, (ED 289 075). (accesat la 29.02.2018)
30. Kazis, R., and Barton, P. E. (1993), “Improving the Transition from School to Work
in the United States”. Washington, DC: American Youth Policy Forum,
Competitiveness Policy Council, and Jobs for the Future. (accesat la 15.03.2018)
31. Laplace, P.(2009), “Essai philosophique sur les probabilités”, 5th edition,
Cambridge Library Collection, p. 25-30. (accesat la 16.04.2018)
32. Lankard, B. A., (1990), “Employability - The Fifth Basic Skill”. ERIC Digest No.104.,
Columbus, OH: ERIC Clearinghouse on Adult, Career, and Vocational Education,
(ED 325 659). (accesat la 22.09.2017)
33. McLagan, P. (1997), „Competencies: The Next Generation
Training&Development”, 51(5):40-47 (accesat la 27.08.2017)
34. McQuaid, R. and Lindsay, C. (2005) “ The concept of employability.”Urban Studies,
42 (2). pp. 197-219. ISSN 0042-0980 (accesat la 17.12.2016)
78
35. Mel Fugate, Angelo J. Kinicki & Blake E. Ashford (2004), “Employability: A psycho-
social construct, its dimensions, and applications”, Journal of Vocational Behavior
65, p.14–38. (accesat la 06.11.2016)
36. Natriello, G., (1989), “What Do Employers Want in Entry-Level Workers? An
Assessment of the Evidence”, National Center for Education and Employment
Occasional Paper No. 7. New York: Columbia University. (accesat la 24.10.2017)
37. Neal, W. G. , (1983), "Nontechnical Behaviors and Attitudes for Employability of
Students in Post-Secondary”, Cooperative Programs." Journal of Cooperative
Education 20/1: 25-34. (accesat la 12.03.2018)
38. Nguyen Danh Nguyen, Yanagawa Yoshinari and Miyazaki Shigeji, “University
education and employment in Japan Students’ perceptions on employment
attributes and implications for university education”, Emerald Group Publishing
Limited Vol. 13 No.3, 2005, pp. 202-218 (accesat la 14.06.2018)
39. Noor Raha Mohd Radzuan, Sarjit Kaur, “Engineering Lecturers’ Perceptions of
Students’ Technical Presentations in English: Negotiating Best Practices”, RCEE
& RHEd2010 Kuching,Sarawak, 7 – 9 June 2010, p. 1 (accesat la 20.08.2017)
40. Packer, A. H., (1992), "Taking Action on the SCANS Report." Educational
Leadership 49/6 (1992): 27-31. (accesat la 20.05.2018)
41. Painter, C. M., (1985), "A Survey of Communications Skills Needed On-the-Job By
Technical Students.", Journal of Studies in Technical Careers 7/3: 153-160
(accesat la 18.08..2017)
42. Passow, H. J. (2007). “What competencies should enginering programs
emphasize? A meta-analysis of practitioners’ opinions informs curricular
design” n Proceedings of the 3rd International CDIO Conference (pp. 1-36).
(accesat la 08.07.2017)
43. Popescu-Neveanu, P., (1978), Dicţionar de Psihologie, editura Albatros.
44. Poole, V. A., (1985), "Work Experience Programs Can Held Develop Human
Relations Skills." Business Education Forum 39: 9-10. (accesat la 20.11.2016)
45. Poole, V., (1989), “Classroom Activities in Employability Skills for Education for
Employment”., Bulletin No. 9479. Madison, WI: Wisconsin State
Department of Public Instruction, (ED 317845). (accesat la 20.11.2016)
46. Robles, M.M., “Executive Perceptions of the Top 10 Soft Skills Needed in Today’s
Workplace”,2012,
79
http://journals.sagepub.com/doi/abs/10.1177/1080569912460400# (accesat la
15.05.2017)
47. Rolland, J.-P. (2004). Les evaluations de la personalite. Le modele en cinq
facteurs. Mardaga: Collection Pratiques Psychologiques.
48. Ronald W. McQuaid and Colin Lindsay, (2004), “The concept of employability.”
Urban Studies, Vol. 42, No. 2, 197–219. (accesat la 12.12.2016)
49. Sava, F.A. (2013), „Psihologia validată științific. Ghid practic de cercetare în
psihologie”, Iasi, Polirom.
50. Sherer, M., and Eadie, R., (1987), "Employability Skills: Key to Success." Thrust
17/2: 16-17. (accesat la 29.06.2017)
51. Spinks, N., Silburn, N., Birchall,D., “Educating Engineers for the 21st Century: The
Industry View”, A study carried out by Henley Management College for The Royal
Academy of Engineering, 2006,
http://www.raeng.org.uk/news/releases/henley/pdf/henley_report.pdf (accesat la
28.06.2017)
52. Ulrich, D; Brockbank, W.; Yeung, A.; Lake, D. (1995), „Human Resource
Competencies: An Empirical Assessment”, Human Resource Management, Hiver,
34,4, 473-495, (accesat la 26.04.2018)
53. Wentling, R. M., (1987), "Employability Skills: The Role of Business Education."
Journal of Education for Business 62/7: 313-317. (accesat la 23.08.2017)
54. Wentling, R. M., (1987), "Teaching Employability Skills in Vocational Education."
Journal of Studies in Technical Careers 9/4: 351-360. (accesat la 30.05.2017)
55. Yorke, M (2006), “Employability in higher education: what it is –what it is not”, in
The first series of Learning and Employability. (accesat la 04.10.2016)
56. Young, J. L., (1986), "What Competencies Do Employees Really Need?-A Review
of Three Studies." Journal of Career Development 12/3: 240-249., Teaching
Support Network (LTSN). (accesat la 10.11.2016)
57. Verzea, I. ; Luca, G.,P; Chaib, R., The strategic management of the „production –
quality-management” triplet, 14th Romanian Textiles and Leather Conference –
CORTEP 2012 Sinaia, 6 - 8 September 2012 (accesat la 15.10.2016)
58. Zaharim, A., Yusoff, Y et.al., (2009), “Engineering Employability Skills Required
By Employers In Asia”, Proceedings of the 6th WSEAS International Conference
80
on ENGINEERING EDUCATION, 2009, ISBN: 978-960-474-100-7 (accesat la
14.03.2017)
59. Zlate, M (2009), „Fundamentele psihologiei”, Editura Polirom, p.50-57.
60. ABET Engineering Accreditation Commission. (2012). Criteria for accrediting
engineering programs, Baltimore, MD: ABET. https://www.abet.org/wp-
content/uploads/2015/04/abet-eac-criteria-2011-2012.pdf (accesat la 06.10.2016)
61. Linii europene directoare privind ocuparea forţei de muncă :
http://ec.europa.eu/social/main.jsp?catId=101&intPageId=3427 (accesat la
09.03.2017)
62. Strategia “Europa 2020”: https://ec.europa.eu/info/european-
semester/framework/europe-2020-strategy_en. (accesat la 17.11.2016)
63. Decizia nr. 322/2014 privind orientările pentru politicile de ocupare a forţei de
muncă ale statelor membre pentru 2014 Număr celex: 32014D0322 :
http://lege5.ro/Gratuit/gm4tqobzgm/decizia-nr-322-2014-privind-orientarile-
pentru-politicile-de-ocupare-a-fortei-de-munca-ale-statelor-membre-pentru-2014.
(accesat la 23.01.2017)
64. Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, Decizia UE 2015/1848 a Consiliului din 5
octombrie 2015 privind orientările pentru politicile de ocupare a forței de muncă ale
statelor membre pentru 2015 : http://eur-lex.europa.eu/legal-content/RO-
EN/TXT/?uri=CELEX:32015D1848&from=EN. (accesat la 23.01.2017)
65. Raport CE - Strategia europeana privind ocuparea forţei de muncă, 2011. (accesat
la 15.01.2017)
66. PRAO 2011 – 2013 Regiunea Nord Est.
http://www.fsenordest.ro/Download/doc_prog/PRAO_2011.pdf(accesat la
11.02.2017)
67. ILO, “Enhancing youth employability: What? Why?and How? Guide to core work
skills”, May 2013. http://www.ilo.org/wcmsp5/groups/public/---ed_emp/---
ifp_skills/documents/publication/wcms_213452.pdf (accesat la 26.11.2016)
68. Spaţiul European al Învăţământului Superior în 2012: Procesul Bologna, Raport de
implementare.
http://eacea.ec.europa.eu/education/eurydice/documents/thematic_reports/138R
O.pdf (accesat la 22.10.2016)
81
69. Ancheta Forţei de Muncă – Principalii indicatori, Biroul Naţional de Statistică
(BNS). http://www.statistica.md/public/files/Metadate/AFM.pdf (accesat la
1.11.2016)
70. Indicatorii ocupării şi formării profesionale;
http://www.mmuncii.ro/pub/imagemanager/images/file/Domenii/Programe%20si%
20strategii%20forta%20de%20munca/050906indicatori.pdf (accesat la
10.11.2016)
71. Metodologia de evaluare externă A.R.A.C.I.S.:
http://www.aracis.ro/fileadmin/ARACIS/1_Prima_Pagina_web/2018/hotarirea-
915-2017-m-of-25-din-11-ian-2018.pdf (accesat la 03.10.2016)
72. http://europa.eu/youthonthemove (accesat la 23.11.2016)
73. http://ec.europa.eu/social/main.jsp?catId=822&langId=romuncă. (accesat la
23.01.2017)
74. Commission on the Skills of the American Workforce, (1990) “AmericaÆs
Choice:High Skills or Low Wages”! Executive Summary. Rochester,NY:National
Center on Education and the Economy (accesat la 17.05.2017)
75. Committee for Economic Development, Research and Policy Committee,
(1985), Investing in our Children: Business and the Public Schools. New York:
Committee for Economic Development (accesat la 24.02.2017)
76. Secretary's Commission on Achieving Necessary Skills. Learning a Living: A
Blueprint for High Performance. Executive Summary. A SCANS. Report for
America 2000. Washington, DC: U.S. Department of Labor, April 1992 (accesat la
08.02.2017)
77. Secretary's Commission on Achieving Necessary Skills., Skills and Tasks for
Jobs. A SCANS Report for America 2000. Washington, DC: U.S.Department of
Labor, no date. (accesat la 08.02.2017)
78. Secretary's Commission on Achieving Necessary Skills.,Teaching the SCANS
Competencies. A SCANS Report for America 2000. Washington, DC: U.S.
Department of Labor, 1993 (accesat la 08.02.2017)
79. Secretary's Commission on Achieving Necessary Skills., What Work Requires Of
Schools. A SCANS Report for America 2000. Washington, DC: U.S. Department
of Labor, June 1991. (accesat la 08.02.2017)
82
80. Ordinul Ministerului Educației, Cercetării și Inovării nr. 4430 din 29/06/2009 privind
utilizarea Cadrului național al calificărilor din învățământul superior, publicat în
Monitorul Oficial nr. 545 din 05/08/2009. (accesat la 25.10.2016)
81. Hotărârea de Guvern nr. 918/2013 privind aprobarea Cadrului naţional al
calificărilor, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 734 din 28 noiembrie 2013
(accesat la 25.10.2016)
82. Standarde şi linii directoare pentru certificarea EUR-ACE@ a programelor de
studii din domeniul fundamental ştiinte inginereşti; www.aracis.ro/fileadmin/ARACIS/Legislatie_-
Proceduri/2016/Standarde_ARACIS_ENAEE_aprobate_31.08.2016.docx
(accesat la 27.10.2017)
83. Standardele specifice privind evaluarea externă a calității academice a
programelor de studii din domeniile de licență și master din științele inginerești,
elaborate de comisiile de specialitate ale ARACIS (accesat la 27.10.2017)
http://www.aracis.ro/fileadmin/ARACIS/Proceduri/2017/10._Vol_1_Standarde_AR
ACIS_-__Comisia__C10_si_11_Stiinte__ingineresti_-
_actualiz_in_30.05.2017.pdf
84. Metodologia de realizare a Cadrului Naţional al Calificărilor din Învăţământul
Superior -Ghid de aplicare, elaborată în cadrul Proiectului cofinanțat din Fondul
Social European, prin Programul Operațional Dezvoltarea Capacității
Administrative, 2013, ”Politici publice fundamentate în Învățământul Superior: o
premisă necesară pentru dezvoltarea României SMIS 34912,
http://www.invatamant-superior.ro/wp-content/uploads/2013/08/Metodologie-
CNCIS.pdf. (accesat la 28.10.2016) 85. Legea nr. 1/2011 a educaţiei naţionale actualizată, publicată in Monitorul Oficial nr.
18 din 10.01.2011, consolidată cu modificările și completările ulterioare.
86. Cadrul european de referință al competentelor cheie pentru învățarea pe tot
parcursul vieții.
http://www.tvet.ro/index.php/ro/educatie-si-formare-profesionala-in-
europa/instumente-europene-pentru-invatarea-pe-tot-parcursul-vietii/cadrul-
european-de-referinta-al-competenelor-cheie-pentru-invatarea-pe-tot-parcursul-
vietii.html (accesat la 15.12.2017)
83
87. Comunicare a Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul economic
și social european și Comitetul Regiunilor privind o nouă agendă a UE pentru
învățământul superior, 2017.
https://www.edu.ro/sites/default/files/Comunicare%20COM%20noua%20agenda
%20a%20UE%20privind%20imvatamantul%20superior.pdf (accesat la
25.12.2017)
88. Comunicare a Comisiei către Parlamentul European, Consiliul, Comitetul
Economic și Social European și Comitetul Regiunilor – O nouă agendă pentru
competențe în Europa”, 2016. http://eur-lex.europa.eu/legal-
content/RO/TXT/HTML/?uri=CELEX:52016DC0381&qid=1481712457603&from=
EN. (accesat la 25.12.2017)
89. Standarde şi profile ocupaţionale: http://www.cognitrom.ro/servicii/standarde-si-
profile-ocupationale/ (accesat la 10.10.2016)
90. Portalul ESCO: https://ec.europa.eu/esco/portal/occupation (accesat la
11.10.2017)
91. Skillspanorama, CEDEFOP, 2016:
http://skillspanorama.cedefop.europa.eu/en/analytical_highlights/science- and-
engineering-associate-professionals-skills-opportunities-
and#_what_skills_do_they_need (accesat la 05.02.2017)
92. Universium, Employers & Gen Y: The Soft Skills That Get You Hired, 2017.
93. https://guideforgeny.sabanciuniv.edu/sites/guideforgeny.sabanciuniv.edu/files/int
ellectual_output_ii_compressed.pdf (accesat la 07.02.2017)
94. https://www.weforum.org/agenda/2016/02/what-skills-do-graduates-need-to-get-
a-job/(accesat la 14.01.2017)
95. http://www3.weforum.org/docs/WEF_Future_of_Jobs.pdf (accesat la 09.01.2017)
96. http://www.reimagine-education.com/wp-content/uploads/2018/01/RE_White-
Paper_Global-Skills-Gap-Employability.pdf (accesat la 16.12.2018)
97. https://www.oecd-ilibrary.org/docserver/5kghtchn8mbn-
en.pdf?expires=1537862536&id=id&accname=guest&checksum=6167BA73B6D
54AD78C9A7F8B5E1772E0 (accesat la 18.03.2017)
98. http://www.oecd.org/officialdocuments/publicdisplaydocumentpdf/?cote=edu/imhe
/ahelo/gne(2011)19/ANN5/FINAL&doclanguage=en (accesat la 11.12.2016)
84
99. https://www.oecd-ilibrary.org/docserver/5kghtchn8mbn-
en.pdf?expires=1537862536&id=id&accname=guest&checksum=6167BA73B6D
54AD78C9A7F8B5E1772E0 (accesat la 25.03.2017)
100. http://ec.europa.eu/social/main.jsp?catId=1326&langId=en (accesat la
23.01.2017)
101. http://www.aracis.ro/proceduri/ (accesat la 07.10.2016)
102. http://www.cedefop.europa.eu/ro/events-and-projects/projects/european-
qualifications-framework-eqf (accesat la 16.10.2016)
103. https://cnred.edu.ro/imipqnet/doku.php?id=lista_profile_ocupationale(accesat
la 18.10.2016)
104. http://www.cognitrom.ro/servicii/standarde-si-profile-ocupationale/(accesat la
05.10.2016)
105. http://www.engc.org.uk/engcdocuments/internet/Website/UK-
SPEC%20third%20edition%20(1).pdf (accesat la 06.11.2016)
106. http://cewd.org/Documents/EngCompModel.pdf (accesat la 13.01.2017)
107. https://engineerscanada.ca/sites/default/files/w_Competencies_and_Feedbac
k.pdf(accesat la 08.01.2017)
108. Nomenclatorul domeniilor şi al specializărilor/programelor de studii universitare
https://www.edu.ro/sites/default/files/ANEXA_1_NOMENCLATOR_2017_2018_3
%20febr_2017.pdf (accesat la 14.10.2016)
109. Codul CAEN - Lista domeniilor de activitate http://www.conta-
conta.ro/miscellaneous/1.069_miscellaneous_contabilitate_files%201.069_.pdf
(accesat la 22.10.2016)
110. http://www.simplypsychology.org/learning-kolb.html (accesat la 23.02.2017)