Cercetare- Relatia Parinte Copil

8/20/2019 Cercetare- Relatia Parinte Copil

1/10

Academica Science Journal

Studia Series

No. (6) 1 – 2014

ISSN:2285–9314

Page 62 Copyright © 2014 Academica Science Journal. All rights reserved.

ROLUL PARTENERIATULUI DINTRE FAMILIE ŞI GRĂDINIŢĂ ÎNVEDEREA CREŞTERII EFICIENŢEI EDUCAŢIEI

Elena-Adriana TOMULEŢIU - coordonator,

Simona Mariana FĂRCAŞ

Dimitrie Cantemir University, Bodoni Sandor 3-5, Tîrgu Mure ş, Mure ş, România.

Abstract: Preschool period is characterized by a complex and interesting development,with subsequent influences on the development of mental evolution. Expression of „7years at home”, reflects the importance of establishing bases of mental activity andshaping personality traits, that put their stamp on future behavior. It is known that thehuman personality can be modeled and the brain remains malleable throughout life.

But first seven years of life are very important for the future of each of us, in all areas, butespecially in terms of mental development. It is very important that parents know thestages which child passes through , to help him to enjoy all the love and the experience.

It is also decisive, that this period must be positive in all respects. But we must not forgetthat each child is unique, each parent has his story, every family has its culture andcustoms. Each parent must decide which will be its own educational methods and whichwill be the attitude towards the child - a relationship of trust, respect, security and love.

Family is not only the first refuge of the child, it is also launching its first base in the world.

The family is the child's first initial sociocultural.My research objectives are: to identify relationships between parents and children withinthe family, and to highlight the influence of family environment on the development ofpreschool children.

Keywords: family, education, teaching methods

INTRODUCERE

Am conceput această lucrare din dorinţ a de a observa dacă parteneriatul grădiniţă - familie joacă un anumitrol în influenţ area rezultatelor preşcolarilor din grădiniţă. Am ales un eşantion de 50 de subiecţ i, părinţ ii aicopiilor din două grupe, mică şi mijlocie. Am aplicat un chestionar cu 30 de întrebări închise apoi am solicitat

cadrelor didactice de la grupele implicate, să îmi prezinte evaluările iniţ iale, sumative ale preşcolarilor dincursului anului şcolar 2012/2013, cât şi fişele de observaţ ie psiho-pedagogică individuală ale fiecărui copil,pentru a vedea evoluţ ia acestora.

Pentru a sublinia cât de important este rolul parteneriatului familie-grădiniţă, am studiat și planificărileconsilierelor cu părinţ ii pe care educatoarele le-au realizat. Pe baza chestionarelor completate de părinţ i seprezintă influenţ a climatului familial asupra parteneriatului familie - grădiniţă.

Am înţ eles că implicarea părinţ ilor în activitatea din grădiniţă este foarte importantă, iar relaţ ia părinte-copilare un rol deosebit de important în evoluia și dezvoltarea copilului.


2/10


3/10


Studia Series

No. (6) 1 – 2014

ISSN:2285–9314


1.3. Climatul familial şi impactul său asupra formării copilului

Câteva caracteristici ale climatului familial general merită să fie evidenţ iate, în cele ce urmează.

− Relaţ ia foarte strânsă dintre mediul familial şi caracteristicile societăţ ii căreia îi aparţ in. Prin familiesunt conservate şi transmise urmaşilor obiceiuri, tradiţ ii socio-culturale, mentalităţ i, prejudecăţ i etc.În general, rânduielile societăţ ii respective sunt reflectate în structura familiei, în concepţ ia şidemersurile vieţ ii cotidiene.

− Componenta atitudinală a părinţ ilor, exprimată spontan în situaţ iile de viaţă curentă, dominată detradiţ ie şi mentalităţ i exercită cea mai puternică influenţă asupra conduitei morale a copilului. Elpercepe nemijlocit reacţ iile părinţ ilor şi le asimilează ca atare.

− Fiecare familie are un cod valoric, pe care îl apără din amor propriu. Copiii îl descifrează uimitor derepede şi îl vor respecta ca atare, chiar dacă, pe măsură ce judecăţ ile morale se vor forma şi prinraportare la scala valorică socialmente acceptată, vor constata oarecare contradicţ ie. Primelecomportamente fiind bine consolidate, datorită fenomenului de interferenţă, o modificare atitudinală voită se va produce cu mari dificultăţ i. După P.H. Chombart de Lauwe, “educaţ ia poate fi concepută într-un mod mai larg ca o întâlnire între individ şi societate, şi întreaga viaţă socială poate fi marcată

de acest schimb permanent” [7, pg.304].− Circulaţ ia informaţ iei în cadrul familiei se produce rapid, pe toate canalele, atât în plan vertical, cât şi

în plan orizontal, chiar în familiile cu mulţ i membri. Alte caracteristici ale mediului familial decurg dintipul de relaţ ii interindividuale. Între membrii unei familii, raportul de interdependenţă este foartecomplex. Este tocmai elementul care asigură unitatea familiei. Un eveniment nedorit, de natură să creeze o fisură la un nivel sau altul, reverberează asupra întregului sistem, creând dezechilibre alecăror efecte pot prejudicia unitatea.

− Autoritatea părinţ ilor este cea mai elocventă expresie a tipului de relaţ ie părinţ i-copii. L. Ronotn,susţ ine că ”în timpul copilăriei individul uman este atât de dependent de alţ ii, încât n-ar putea să trăiască dacă nu obţ ine răspunsuri din partea lor” [3, pg.116].

− De asemenea, L. Rinotn spune că “cea mai manifestă trebuinţă psihică a omului este aceea derăspuns afectiv” [3, pg.117].

Părinţ ii trebuie să răspundă nevoilor copilului, în special celor emoţ ionale, care se concretizează în dorinţ ade a fi ascultaţ i, îngrijiţ i şi apreciaţ i. În funcţ ie de vârsta şi nivelul de dezvoltare al acestuia, atitudineapărinţ ilor trebuie să fie corespunzătoare. Din păcate, obstacolele anumitor atitudini parentale (respingere,supraprotecţ ie, adoraţ ie, autoritarism), au consecinţ e nefaste asupra dezvoltării personalităţ ii copilului şi araportului său cu exteriorul.

Atitudinea unor părinţ ii de a respinge copilul, de a-l proteja insuficient dezvăluie, de multe ori, o proastă evaluare a nevoilor şi dorinţ elor infantile, sau chiar o intoleranţă faţă de ipostaza de copil, al cărei caracterdezordonat, zgomotos nu este suportat. Copilul este perceput de părinţ i ca o sarcină care le limitează libertatea sau ca o sursă de frustrare care nu le aduce nici o bucurie.

Supraprotectia reprezintă contrariul respingerii caracterizată de o indulgenţă excesivă manifestată de părinţ iprin tendinţ a de a nu se despărţ i niciodată de copil, de a-l scoate în evidenţă, de a-l valoriza, de a-l răsfăţ a,de a-i acorda tot felul de privilegii, de a da o importanţă exagerată trebuinţ elor sale fizice şi de a-l feri împotriva oricărui risc.

Părinţ ii care folosesc autoritate în educarea copilului lor, consideră că acesta trebuie dirijat, educat cu mână de fier, respectiv dresat. Copilul trebuie să asculte cu stricteţ e de ordinele şi de interdicţ iile părinteşti, altfeleste pedepsit. Toate activităţ ile lui sunt controlate exagerat, unele jocuri sau prietenii fiindu-i refuzate fără motiv sau discuţ ie.

Părinţ ii idolatri îşi adoră copilul şi îi acordă tot soiul de privilegii. Această atitudine, care se aseamănă cusupraprotecţ ia, se manifestă printr-o toleranţă excesivă, printr-o admiraţ ie fără margini. Copilul este ,,vedeta”familiei, a cărei viaţă se organizează în funcţ ie de capriciile lui; este teribil de răzgâiat şi are mereu dreptate.

Expresia celor „7 ani de acasă” pe care "omul ii are sau nu ii are", reflectă tocmai importanţ a constituiriibazelor activităţ ii psihice şi conturarea trăsăturilor de permeabilitatea ce işi pun pecetea pe


4/10


5/10


Studia Series

No. (6) 1 – 2014

ISSN:2285–9314


2.3.2. Ipoteze specifice

1. Există o puternică corelaţ ie între comportamentul copiilor si influenţ a familiei.

2. Există o corelaţ ie între problemele copilului şi familia dezorganizată.3. Se presupune că există diferenţ e semnificative la nivelul comportamentului social-afectiv între copiii

care fac parte din familii organizate si cei ce fac parte din cele dezorganizate.

2.4. Metodologia elaborării lucrării

Pentru elaborarea cercetării am folosit ca metodă ancheta pe bază de chestionar, aplicată părinţ ilor a 50 depreşcolari din cadrul Grădiniţ ei ”Paradisul Copilăriei”, din Tîrgu Mureş. Chestionarul a fost realizat pe bazaobiectivelor cercetării şi conţ ine 30 de întrebări. În realizarea chestionarului am folosit întrebări închisedeoarece răspunsurile sunt mai uşor de dat.

Pe baza chestionarelor completate de părinţ i se prezintă tabelar influenţ a climatului familial asupraparteneriatului familie-grădiniţă.

Tabel 1. Designul experimental al cercetării

Evaluare / Subiecţ i Părinţ i Copii - evaluăriiniţ iale, sumative +portofolii

Individuală Chestionar privind:

- Relaţ ia părinte/copil

- Parteneriatul familiegrădiniţă

Rezultate notate prin

comportament:

absent, în dezvoltaresau însuşit.

3. METODOLOGIA CERCETĂRII

3.1. Eşantionare

Eşantionul este alcătuit dintr-un număr de 50 de părinţ i ai copiilor din două grupe: grupa mică şi grupamijlocie. De asemenea, au fost evaluate fişele individuale de evaluare ale copiilor şi portofoliile acestora.

Tehnica de selecţ ie a fost aleatoare, în funcţ ie de interesul şi dorinţ a părinţ ilor de a participa la cercetare.

Rezultatele copiilor in urma evaluarilor

FOARTE BUNI, 35

BUNI, 9SLABI, 6

0

5

10

15

20

25

30

35

40

Serie1 35 9 6

FOARTE BUNI BUNI SLABI

Grafic 1. Rezulatele copiilor în urma evaluărilor iniţ iale şi sumative


6/10


Studia Series

No. (6) 1 – 2014

ISSN:2285–9314


3.2. Metode şi tehnici de lucru

3.2.1. Observaţia

Pentru a putea urmări mai atent comportamentul grupurilor de preşcolarii care au participat la această cercatare am elaborat o grilă de observare a comportamentului grupului în care am notat toate evenimentelecare mi s-au părut semnificative.

3.2.2. Ancheta pe bază de chestionar

Chestionarele sunt teste compuse dintr-un număr mai mare sau mai mic de întrebări prezentate în scrissubiecţ ilor şi se referă la opiniile, preferinţ ele, sentimentele, interesele şi comportamentele lor încircumstanţ e prescrise. Tipurile de răspuns folosite în chestionarul folosit sunt răspunsuri dihotomice, detipul ”da”- ”nu“. Alegerea variantei dorite s-a putut realiza prin încercuirea sau marcarea cu ”x“ a varianteialese. În cadrul chestionarului întrebările cu numărul 1, 3, 5, 7, 9, 11, 13, 15, 17, 19, 21, 23, 25, 27, 29corespund relaţ iei părinţ i-copii, iar întrebările cu numărul 2, 4, 6, 8, 10, 12, 14, 16, 18, 20, 22, 24, 26, 28, 30corespund relaţ iei şcoală-familie.

Pentru formularea întrebărilor am ales cuvinte simple, uşor de înţ eles, evitând întrebările care să sugerezesau să implice anumite răspunsuri. Formularea întrebărilor s-a făcut într-o manieră directă pentru a uşurarăspunsurile subiecţ ilor şi pentru a evita anumite interpretări greşite.

Chestionarul are o anumită dinamică, o anumită ordine de dispunere a întrebărilor. Ordinea de aranjare a întrebărilor în chestionar este foarte importantă, deoarece ea influenţ ează decizia subiecţ ilor de a participala desfăşurarea anchetei şi de a răspunde la toate întrebările.

Chestionarul începe cu întrebări simple, întrebări generale, urmând apoi întrebările care pun accent directpe problematica cercetării şi care intercalează întrebările mai dificile cu întrebări mai uşoare. În ceea cepriveşte cotarea chestionarului, pentru fiecare răspuns ”DA” a fost acordat câte un punct, iar pentru fiecarerăspuns ”NU” au fost acordate 0 puncte.

3.2.3. Interviul

Am folosit metoda interviului pentru a obţ ine date cât mai reale legate de metodele de predare utilizate de

către educatoarele din grădiniţ a în care am realizat cercetarea. şi despre modul în care părinţ ii acordă oreală atenţ ie parteneriatului cu grădiniţ a. De asemenea, s-a evaluat situaţ ia progresivă a preşcolarilor cuajutorul testărilor şi a fişelor de evaluare şi în urma acestora preşcolarii au fost clasificaţ i în trei categorii:slabi, buni şi foarte buni.

4. REZULTATELE CERCETĂRII

Pe baza chestionarelor completate de părinţ i se prezintă influenţ a climatului familial asupra parteneriatuluifamilie-grădiniţă. Punctajele părinţ ilor au fost obţ inute în urma adunării, pentru fiecare chestionar, arăspunsurilor pozitive, cotate cu câte un punct.

S-a evaluat situaţ ia progresivă a preşcolarilor cu ajutorul testărilor şi a fişelor de evaluare şi în urmaacestora preşcolarii au fost clasificaţ i în trei categorii: slabi, buni şi foarte buni, conform. Cei mai mulţ i dintreelevi se înscriu în categoria celor FOARTE BUNI, aceştia fiind în număr de 35, obţ inând la majoritateacriteriilor, ”I”-COMPORTAMENT ÎNSUŞIT. Din categoria celor BUNI fac parte 9 copii, aceştia obţ inând

majoritatea notărilor cu ”D”- COMPORTAMENT ÎN DEZVOLTARE. În ultima categorie se înscriu preşcolariiSLABI, aceştia fiind intr-o proporţ ie mult mai scăzută decât a celorlalte două categorii, fiind în număr de 6, şiobţ inând majoritatea cerinţ elor notate cu ”A”- ceea ce reprezintă COMPORTAMENT ABSENT.

Având în vedere că una dintre grupele evaluate este de nivel 1, şi anume copiii au vârste cuprinse între 3-4ani, este normal sa existe COMPORTAMENTUL ABSENT la copii, prezent în unele domenii experen ţ iale.Subliniez faptul că în evaluările analizate, au fost realizate doar evaluarea iniţ ială a copilului, şi ceasumativă, la sfârsit de semestru, deoarece evaluarea finală va fi realizată la sfârşitul anului şcolar2012/2013.


7/10


Studia Series

No. (6) 1 – 2014

ISSN:2285–9314


Rezultatele copiilor

I

70%

D

18%

A

12%

I

D

A

Fig.3.3. Rezulatele copiilor în procente

Cu cât atmosfera din familie este mai bună, mai favorabilă desfăşurării în condiţ ii optime a activităţ iicopilului, cu atît rezultatele acestuia cresc, încadrându-l în categoria celor foarte buni.

Se observă, de asemenea, că pe măsură ce calificativele descresc punctajul obţ inut de părinţ i este tot maimic, ceea ce arată clar că rezultatele preşcolarilor sunt influenţ ate de atmosfera din familie. Desigur, există şi excepţ ii, de exemplu, cazul acelor elevi care au obţ inut calificative slabe deşi punctajul obţ inut de părinţ ieste mare sau cazul acelor elevi care au ob ţ inut rezultate foarte bune, dar părinţ ii au obţ inut un punctajfoarte mic.

În acest caz trebuie luat în considerare faptul că rezultatele preşcolarilor la evaluări mai pot fi influenţ ate şide alţ i factori care ţ in de cauze psiho-fiziologice, cum ar fi: întârziere psihică, nivelul scăzut al inteligenţ ei

globale, lipsa de fidelitate şi trăinicie a memoriei, care ar putea constitui o explicaţ ie în cazul acelor elevicare, în ciuda unui climat favorabil au obţ inut rezultate slabe la învăţătură.

4.1. Analiza relaţiei părinte-copil

În urma analizei chestionarelor completate de părinţ i s-au obţ inut următoarele rezultate referitoare la relaţ iadintre părinţ i şi copii: în 86% din cazuri educaţ ia copiilor este realizată de ambii părinţ i. S-a constatat că există o comunicare bună între părinţ i şi copii, deşi părinţ ii sunt de părere că timpul alocat comunicării cuaceştia nu este întotdeauna suficient.

De asemenea, se poate constata că majoritatea părinţ ilor dau atenţ ie anturajului copiilor, a companiei încare aceştia îşi petrec timpul, acest lucru reieşind din faptul că, la întrebarea ”Cunoaşteţ i cu ce prieteni îşipetrece timpul liber copilul dumneavoastră?“ răspunsurile pozitive au fost în procent de aproape 100%. Deaici reiese faptul că părinţ ii sunt interesaţ i de compania copiilor lor şi cunosc prietenii copiilor din grădiniţă.

Analizând cu atenţ ie răspunsurile părinţ ilor, am ajuns la concluzia că în 86% din cazuri copiii au putere dedecizie, părinţ ii ţ inând cont de dorinţ ele celor mici, ceea ce este un lucru foarte bun, atâta timp cât această decizie este luată în beneficiul copilului şi nu în detrimentul acestuia. Cei mai mulţ i dintre copii beneficiază de un climat familial favorabil desfăşurării activităţ ii preşcolare, amosfera din familie fiind, în general,relaxată.

În cele mai multe dintre familii, se poartă frecvent discuţ ii despre educaţ ia copiilor, iar aceştia sunt încurajaţ iatunci când obţ in rezultate bune la grădiniţă; în cazul copiilor cu rezultate slabe la evaluări, lipsesc încurajările din partea părinţ ilor, aceştia nefiind interesaţ i, nici de colaborarea cu grădiniţ a, nici de activitateapreşcolară a copiilor. Ori, se ştie că, aprecierile generale ale părinţ ilor la adresa grădiniţ ei , cât mai alespreocuparea lor sistematică faţă de rezultatele şi progresul copiilor, stimulările şi încurajările continue, se înscriu ca modalităţ i de influenţă a atitudinii copiilor faţă de învăţătură.


8/10


Studia Series

No. (6) 1 – 2014

ISSN:2285–9314


Majoritatea părinţ ilor au răspuns pozitiv la întrebarea ”Obişnuiţ i să încurajaţ i copilul atunci când obţ inerezultate bune la activităţ i?”, fapt ce arată că părinţ ii înţ eleg importanţ a încurajării copilului în momentul încare acesta acţ ionează corect, şi de asemenea ei conştientizează importanţ a ridicării stimei se sine a

copilului. În proporţ ie de 95% părinţ ii chestionaţ i au răspuns că reuşesc să înţ eleagă stările copilului lor, fără ca acesta din urmă să spună ceva.

Din analiza chestionarelor am putut constata că majoritatea părinţ ilor participă la şedinţ ele cu părinţ ii în modregulat. Chiar dacă părinţ ii îşi îndeplinesc aceste atribuţ ii, o fac probabil mai mult din obligaţ ie, deoarecemajoritatea dintre ei au răspuns că menţ in legătura cu grădiniţ a doar atunci când sunt anunţ aţ i.

4.2. Analiza relaţiei familie - grădiniţă

Având în vedere că relaţ ia familie-grădiniţă influenţ ează activitatea preşcolarului, am pus accentul şi pemăsura în care părinţ ii controlează portofoliul copiilor şi fişele de observaţ ie psiho-pedagogică ale acestora,pentru a se observa cât mai clar implicarea acestora în activitatea copilului, în scopul evidenţ ierii interesuluipărinţ ilor asupra rezultatelor copiilor. Astfel, în urma întrebării adresate acestora ”Obişnuiţ i să vă întrebaţ ticopilul în legătură cu activitatea dintr-o zi obişnuită de grădiniţă?” am obţ inut un procent foarte ridicat derăspunsuri pozitive, părinţ ii care au răspuns negativ fiind tot ai acelor copii care au obţ inut majoritatea

calificativelor A, pe fişa de evaluare.Întrebaţ i dacă s-au gândit vreodată că ar trebui să ia mai des legătura cu grădiniţ a, părinţ ii au răspunspozitiv în proporţ ie de doar 58%, ceea ce denotă că mai mult de jumatate dintre aceştia conştientizează faptul că, pentru o bună educaţ ie a copiilor şi pentru îmbunătăţ irea randamentului acestora este necesară ocolaborare permanentă cu grădiniţ a, însă procentul de 42 % al părinţ ilor care au răspuns că nu este necesaracest lucru, probabil că sunt dezinteresaţ i sau consideră că ei au deja o foarte bună legătură cu grădiniţ a.

În proporţ ie de 90% părinţ ii îşi doresc să fie informaţ i asupra rezultatelor copiilor şi tot în aceeaşi proporţ ieconsideră că, menţ inând legătura cu grădiniţ a, pot preveni rezultatele negative ale copiilor în activităţ ile dingrădiniţă.

Se constată o implicare foarte redusă a părinţ ilor în comitetele de părinţ i, ponderea celor care fac acestlucru fiind în proporţ ie de doar 20%. Am observat că acei copii care provin din familii dezorganizate sunt maifrecvent înregistraţ i printre cei cu rezultate slabe la evaluări. Totodată, am constatat că cei cu rezultate slabenu au o relaţ ie apropiată cu părinţ ii, atmosfera din familie fiind tensionată. În cazurile în care este folosită

atitudinea încurajatoare, copiii au rezultate bune la evaluările realizate periodic.

4.3. Analiza datelor obţinute în urma interviului

Doamnele educatoare F.M. (directorul grădiniţ ei, vechime de 12 ani), C.V. (educatoare cu o vechime de 30de ani), M.L. (educatoare cu o vechime de 33 de ani) şi C.A (profesor în învăţământul preşcolar, 5 anivechime), au fost foarte deschise întrebărilor pe care eu le-am adresat. Am intervievat de asemenea câţ ivapărinţ i care au fost chestionaţ i în cadrul şedinţ elor cu părinţ ii, organizate de cadrele didactice la grupă.

Educatoarele mi-au prezentat evaluările iniţ iale şi sumative ale copiilor, fişele de evaluare, portofoliile în carese află lucrările copiilor cât şi fişele psiho-pedagogice individuale ale fiecărui preşcolar.

Educatoarele s-au declarat mulţ umite de colaborarea cu părinţ ii şi au susţ inut faptul că au sprijin din parteaacestora. Comitetul de părinţ i se implică într-o măsură mai mare în buna desfăşurare a activităţ ii didactice.

De asemenea, educatoarele susţ in faptul că relaţ ia părinte-copil are o mare influenţă asupracomportamentului copilului şi dezvoltării a acestuia. Copiii care nu au o relaţ ie apropiată sau armonioasă cupărinţ ii, au un comportament mai puţ in potrivit la grădiniţă.

Părinţ ii intervievaţ i au spus că sunt mulţ umiţ i de activitatea pe care copiii lor o desfăşoară în grădiniţă şi suntinteresaţ i să menţ ină o permanentă legătură cu grădiniţ a.

CONCLUZII ŞI RECOMANDĂRI

Din analiza diagramelor, putem concluziona că cele două ipoteze conform cărora rezultatele preşcolarilor laevaluări sunt dependente de calitatea relaţ iilor dintre părinţ i şi copii şi de calitatea relaţ iilor dintre grădiniţă şifamilie, se confirmă.


9/10


Studia Series

No. (6) 1 – 2014

ISSN:2285–9314


S-a constatat, de asemenea, că cele două variabile nu influenţ ează în mod egal asupra rezultatelorpreşcolarilor, ponderea cea mai mare având-o relaţ iile dintre părinţ i şi copii, fiind urmată de relaţ iile dintregrădiniă şi familie.

Putem concluziona că, deşi influenţ a cea mai mare asupra rezultatelor preşcolarilor o are climatul familial,fiind într-adevăr un factor determinant al progresului copiilor, nu trebuie neglijată nici relaţ ia dintre familie şigrădiniţă, deoarece părinţ ii pot influenţ a reuşita copilului, atât prin climatul familial, cât şi prin participarea lorla viaţ a de grădiniţă a copilului, respectiv prin păstrarea unei legături permanente cu grădiniţ a.

După cum o arată şi studiile, implicarea din partea părinţ ilor, interesul lor pentru grădiniţă şi pentrumenţ inerea unui climat familial favorabil, precum şi încurajările primite din partea lor sunt mai importantepentru succesul copiilor în grădiniţă şi mai apoi la şcoală, decât nivelul financiar sau educaţ ional al familieidin care provin.

Stăruind asupra rolului modelelor în procesul de educaţ ie, M.Peretti subliniază că: formarea nu e realizată prin cărţ i, şcoală, ci se consolidează în urzeala relaţ iilor trăite în copilărie, adică în relaţ iile de comportamentcu persoanele întâlnite zilnic, cu modul lor de a explica, de a comanda, de a cere, de a exprima sentimente,preocupări, preferinţ e.

Rezultatele cercetării ne conduc spre următoarea concluzie: deşi tindem spre o societate democrată, bazată pe principii sănătoase, în care drepturile copilului sunt bine conturate, din ancheta făcută reiese faptul că familia are un rol decisiv in ceea ce priveşte dezvoltarea copilului de azi, adultului de mâine. O familiedezorganizată reprezintă din start un pas greşit spre educarea copilului.

Frecventarea grădiniţ ei în preşcolareitate este decisivă în privinţ a creşterii nivelului de dezvoltare cognitivă şi socio-afectivă a copilului, după cum reiese şi din rezultatele propriei noastre cercetări. A educa înseamnă,fireşte, a favoriza înflorirea înclinaţ iilor pozitive, înseamnă a reprima înclinaţ iile negative. Înseamnă totodată şi a crea trăsături noi, care pot înălţ a nivelul de perosonailtate al copilului şi avantajului acestuia – integrarealui socială. Familia urmăreşte să asigure satisfacerea unei complexe game de trebuinţ e şi aspiraţ ii alemembrilor care o constituie. Fără a minimaliza rolul său în satisfacerea trebuinţ elor biologice, trebuiesubliniat rolul esenţ ial pe care familia îl joacă în promovarea valorilor spirituale.

In experienţ a copilului, grădiniţ a este prima instituţ ie de socializare care instituţ ionalizează o diferenţ iere destatus ce nu are baze biologice, acesta nefiind “un status moştenit”,ci unul dobândit; este statusul “câştigat”prin performan

ţ e diferen

ţ iate ale setului de sarcini cerute de sistemul educa

ţ ional.

Grădiniţ a şi familia sunt cei doi factori importanţ i, cei doi piloni de rezistenţă ai educaţ iei preşcolare, iar întreaceştia şi mediul extraşcolar şi extrafamilial, pendulează copilul, obiect şi subiect al educaţ iei.

AUTORI

- Simona Mariana FĂRCAŞ este masterandă la Universitatea ”Dimitrie Cantemir”, Bodoni Sandor 3-5,Tîrgu Mureş, Mureş, România.

- Elena Adriana TOMULEŢIU este conferenţ iar la Universitatea ”Dimitrie Cantemir”, Bodoni Sandor 3-5,Tîrgu Mureş, Mureş, România.

REFERINŢE BIBLIOGRAFICE

1. Popescu Neveanu, P., Curs de psihologie general ă, Bucureşti,1977. pg. 87

2. Holland , C., Adult Learning , New York , pg. 126

3. Linotn , R., Omul, educa ţ ia, familia , Bucureşti E.D.P. 1970, pg.116

4. Antonescu, G.G., Dezvoltarea copilului , Cluj-Napoca, ed. Dacia,1973, pg.4

5. Thomas, J., La Belle , Paris, ed. Questions Paris, 1990, pg. 409

6. Păun, E., Cunoa şterea copilului , Bucureşti,E.D.P.1972, pg. 102

7. Chombart de Lauwe, P.H., Educa ţ ia şi familia ,Bucureşti, E.D.P, 1972, pg. 304


10/10

Cercetare- Relatia Parinte Copil

Documents

Transcript of Cercetare- Relatia Parinte Copil