Cercetare in nursing

Cursul 2

Analogia –observarea de asemănări între problema de rezolvat şi o altă problemă a cărei soluţionare este cunoscută.

Alegerea de soluţii la întâmplare

Generalizarea când o problemă este stufoasă, se poate schiţa o versiune simplificată , care să cuprindă datele ei esenţiale

Modalităţi şi procedee folosite în cercetare

Împărţirea – spargerea problemei într-o serie de sub-probleme care pot fi mai abordabile

Adunarea – o problemă dificilă poate fi uşurată prin adăugarea unei componente (sub- problemă)

Scăderea – îndepărtarea unor componente din problema originară. Acest procedeu este folosit în simulări.

Modalităţi şi procedee folosite în cercetare

Particularizarea – găsirea unui caz ce conţine un set mai limitat de caracteristici –

Dilatarea sau contracţia – unele probleme sunt mai uşor de rezolvat dacă se modifică scara sau numărul de variabile.

Inversarea – privirea d.p.d.v. opus. Ex. în loc de când vine trenul acesta în gară ? când vine gara la acest tren ?

Modalităţi şi procedee folosite în cercetare

Restructurarea – în studiile clinice nu se întreabă dacă un tratament anumit vindecă boala, ci dacă lipsa tratamentului determină absenţa vindecării.

Metoda lui Pappus – se presupune că problema este rezolvată şi se calculează de-a îndoaselea.

Metoda lui Tertullus – se presupune ca nu există o soluţie şi se încearcă dovedirea acestui lucru.

Modalităţi şi procedee folosite în cercetare

direcţionată spre rezolvarea problemei,

bazată pe dovezi empirice şi observaţionale,

implică observaţia precisă şi descrierea corectă,

pune accentul pe dezvoltarea de teorii, principii, generalităţi,

utilizează tehnici sistematice, obiective şi logice,

trebuie făcută cu calm şi curaj,

Caracteristicile cercetării

Cel mai bun mod de a vorbi despre dezvoltarea profesională este de a începe cu un citat din Henderson

,,când intuiţia asistentelor medicale faţă de nevoile umane se îmbină cu abilitatea de a găsi şi folosi idei strălucite de cercetare folosind metode ştiinţifice de investigare, pe care apoi le aplică în practica lor de zic cu zi, ele pot avea o enormă influenţă asupra modului de îngrijire a sănătăţii din întreaga lume”.

Dezvoltarea profesională

În Codul de Conduită Profesională al Consiliului Central de Nursing al Marii Britanii se precizează: ,,să se acţioneze întotdeauna de asemenea manieră încât să se promoveze şi să se asigure bunăstarea pacienţilor (...), să se menţină şi îmbunătăţească cunoştinţele profesionale şi competenţa asistentelor medicale”.

Asistentele care se mulţumesc să înveţe şi să continue aplicarea unei proceduri ,,pentru că aşa s-a făcut dintotdeauna”, nu vor reuşi niciodată să atingă acest nivel de excelenţă.

Dezvoltarea profesională

Primul pas în cercetarea în nursing este alegerea unui subiect bine definit.

Dacă nu trebuie căutat un subiect anume şi alegerea lui rămâne la latitudinea persoanei ce vrea să înceapă cercetarea, este necesară punerea în propriile cuvinte a topicii pe care ar dori să o investigheze.

Pentru a porni o cercetare într-un domeniu anume este importantă aflarea a ceea ce se cunoaşte deja în acel domeniu, cu alte cuvinte trebuie căutate în literatura de specialitate studiile de cercetare făcute în acest sens.

Dezvoltarea profesională

Este de asemenea importantă colaborarea cu prietenii şi colegii, care pot veni cu idei noi şi interesante şi aceste discuţii pot pune într-o lumină nouă tematica aleasă pentru cercetare.

Este bine ca să se poarte mai multe discuţii în acest sens, pentru că de fiecare dată apar aspecte noi, nerelevante până atunci, se clarifică şi se redefinesc unele idei.

Poate fi de folos discutarea problemei cu o persoană care nu are de-a face cu nursingul.

În acet mod se pot chestiona aspecte cu care asistenta medicală este familiarizată şi fără să-şi dea seama nu le acordă semnificaţia cuvenită luându-le ca atare.

Dezvoltarea profesională