.RGA

Celia dye Ardcahl1 roorhesc

IIiata culfurakt rom4tteasca (lcastazi

Dotiä conferintecu privire la Românii din Ardeal i Ungaria

BUCUREWhditura librAriei M. Onipor, Nasiluci

1907

I. I. u.

II

048L

.1"-M 4NeAshebru

0.! _

:11

-

I.

si

(to

N. IORGA

Celia (hS1f rdeaul rottoesc

iaja clitturala rombeasca de astazi

Dona. conferintecu privire la Rom'anii din Ardeal §i Ungaria

BUCURWPI NASAUDEditura libritriei M. Onigmr, Nfisäud

1907

=

-

ti

It,

IBIBINTEP.

1311119TE,.......

ventar

Tipografia G. Matheiu, Bistritä.

MTRICA, 1141VEPASITAla

t,' . 14611

(511

... . ..............

,0J1'

;at

/

I

Oeva dupe Ardoal.oI romdnese

Conferinta tinuta in Bucuresti la jubileul societätiiTransilvania."

,411V-:thm.7,

1,0 "riritz

'11ZNIAt tife;)`V\AL

. :

On. Auditorin !

Societatea care-si serbeaza jubileul In aceastaseara se numeste Transilvania". Mie sa-mi dativoie a vorbi despre istoria In toate ramurile, de-spre istoria politic, sociala si literara, foarte pescurt i dinteun punct de vedere particular, aArdealului, pentru-ca intre Transilvanie" si Ar-deal" mie-mi place cuvantul Ardeal".

Transilvania este un cuvant foarte frumos,vine din latineste, dar pe care-1 Intrebuinteaza sialte popoare cari locuiesc Ardealul nostru, dar,cat priveste cuvantul Ardeal", acel nume este cudeosebire al nostru.

In timpurile cele mai vechi, Romanii nu fa-ceau nici o deosebire In ceea ce priveste tinutu-rile pe care le locuiau, pentru dansii tot pamantullocuit de Romani se chema Tara Romaneasca.

Tara Romaneasca era si Muntenia si Moldova,si Ardealul si toate partile care se intindeau pandla Tisa chiar, toate locurile unde se gaseau Ro-mani. N'aveau cate un nume deosebit pentrudeosebitele Tinuturi pe care le locuiau, si toatese pierdeau pentru dansii in acest cuvant mare,covarsitor si foarte frumos de : Tara Romaneasca.

N. I or ga: Ceva despre Ardeal.

1

11 '7X1117

It ii.stiff

Cand s'a intemeiat principatut muntean, s'azis Principat a toga Tara-Romaneasca", fiind-caVoevodul care s'a asezat la Arges, iar de acolos'a coborit mai departe pe plaiuri pana la sestaDunarii, Voevodul acesta credea cä o sa ajungacandva, vis care nu s'a indeplinit nici odata,spre nenorocirea noastra, credea ca o sa ajungasä domneasca peste cat pamant romanesc se in-tinde in toate partile, si de aceea isi zicea eiV oevod a toata Tara-Romaneasca. Cel mult dacaindicam diferitele regiuni dupa cursul raurilorcare le strabatea, dar nume deosebite, cum le aualte popoare pentru inuturile din care se alcatu-ieste teritorul lor national, n'am avut.

Ardealul insusi e un nume de impruinut,dar pe care luandu-1 dela 1tii, Earn armonizat.

Sunt multe nume .de acestea, primite delaalte neamuri, care sunau aspru in graiul acelora,dar pe care noi le-am imblanzit dupä graiul no-stru armonios si dulce, dup. acea trebuinta dearmonie, care zace In sufletul nostru al tuturorRomanilor celor adevarati, pana si la multimileteranesti care alcatuesc cu mult cea mai mareparte a neamului nostru intreg.

Cuvantul Ardeal" este de obarsie ungu-reasca. Cand Ungurii au venit in partile acesteaardelene, an zis Ardealului Erdély", ceea ce in-seamna paduri", caci erau paduri nesfarsite peacolo si neamul nostru [Ana foarte tarziu lo-cuit tinuturi intregi de paduri pana foarte tar-ziu Muntenia era un parnant de paduri ce se in-tindeau pana la Dunare; Bucurestii, pe atunci unsat, era inconjurat de paduri i ceea ce trebuia

a

A

s. vadh Intel strdinul care calca prunant romh-nese erau acele imense paduri ocrotitoare i tu-telare, care coprindeau viata noastrA intreaga, cumunca noastrA, cu chntecele noastre, cu intregrostul nostru pe lume. De aceea Ungurii, candau venit in acele frumoase dealuri imbra.cate cupaduri i strabritute de rhuri iuti, n'au putut shnumeasch tara altfel cleat Padurea", sau cumadhugeau ei in actele lor cele mai vechi : Padu-rea Craiului". Inainte, fusese i acolo Tara-Ro-maneasch, acum, venise cuceritorul i adaugasenumele lui de cuceritor, numind aceasta tarn Ro-maneasch Padurea Regelui stapan". Veniti din par-tile Muresului, Ungurii s'au intins pe Mures insus shmanand sate in drumul lor, iar de acolos'au revarsat apoi in pärtile dela Rhshritul Ardea-lului, in spre Moldova si Tara-Romaneasca, inphrtile acelea uiide, rupti de congenerii lor dinApus, colonistii au alcatuit un fel de popor deo-sebit, Secuii, care are fata mai mult romanesch,port in mare parte romanesc, pentru cä i sangelenostru curge in vinele acestui popor secuesc, carea adus in mare parte desnationalizarea noastrA,§i portul 1-au primit in cea mai mare mhsurd delanoi, noi fiind poporul de cultura, iar ei fiind rasabarbara aruncath de imprejurari asupra noastra.

Secuii acestia vorbesc si o limba intru chtvadeosebita de felul obisnuit de azi al limbei

Ungurul se intelege cu Secuiul, dar acestasimte ca este Secuiu, i pAnd in ultimele timpuriSecuii se simteau mhndri de faptul c. sunt secui.

Prin urmare in felul acesta au pätruns Un-gurii in marea padure a Craiului", trechnd din

.

angu-resti.

1.

4

sesul Tisei papa la munte, ridicandu-se in sus peMures, sämänand sate in drumul entre Carpati sirevarsandu-se in margenile carpatine pentru a al-catui largul tinut al Secuimei de astazi.

Noi -- cum am mai spus am luat nu-mole de Erdé ly" si 1-am romanizat, 1-am impo-dobit, 1-am indulcit zicandu-i Ardeal".

Acuma, in mintea acelora din Romania,cari cunosc numai foarte slab imprejurimile arde-lene, si sunt multi din nenorocire in min-tea acelora se credo ca Ardeal" este tot ceea cevine dincolo de munte. De fapt, termenul acestae mult mai restrans. Ardealul este In intelesulcel mai larg pamantul de dealuri i paduri carese intinde drept deasupra tarei Romanesti, nu eelcare se intinde si la Apus sau in partile cele maiinalte dela Nordul Ardealului propriu zis.

Astfel este un Ardeal mare si se poate ziceca este si un Ardeal mic, pentru ca anumite partidin Ardealul mare nu sunt intelese de poporulnostru ea facand parte din adevarata tart cu acestnume.

Aceia cari locuesc intre munte si Olt; Incercul acela pe care-I face indoindu-se catre tre-catoarea din Carpati Oltul, in cotul prin care vinela noi, aceia au o tart a lor, care poarta unnume deosebit: este tara Fagarasului, pentru ce-tatea care se gäseste in mijlocul ei, iar pentrumarele ran care-i da caracterul si care o infasoara

spre Nord si spre apus, este tara Oltului, tarncare nu e cuprinsa In Ardeal.

aegiunea Brasovului, udata de rauletul Barseiformeaza tara zisa a Barsei, care nu e Inca

si

5

Ardealul; numai incolo, mai stis de Tara Oltului$i mai sus de Tara Barsei se intinde ArdealuladevArat.

MaramurAsul, aplecat in varci de munte cA-tre Tisa, iarA$i este deosebit de Ardealul adevArat,care $i el se deoseheste, in ceea ce prive$te ho-tarul, de Ardealul fantaziei pe care $i-1 inchipuese atatia. Ardealul acesta n'a putut fi insAdespartit nici odatA, in toga viata lui, din celemai indepartate timpuri i pAnA acum, de aceleTinuturi adause fire$te la dAnsul. In vechea ter-minologie de stat, cAnd era un principat al Ardea-lului se zicea Pincipatul Ardealului $i comitateleadause ; acestea erau MaramurAsul i pArtile

pe care geografii no$tri in cArtile de $coalale numesc, de pe vremea lui Laurian i panAacuma, Crisana (nume pe care poporul nu-1 cu-noaste in pArtile acelea) $i, in sfAr$it, BanatulTimisoarei, caruM i-se zicea odinioarA, iarA$i petimpul lui Laurian si mai tftrziu, Temesana",nume iarA$i necunoscut de poporul ce locuie$teacolo.

Deci Maramurepl, partile Crisului, Banatul(acela se numeste dela Banul care stApanea odi-nioarA acel tinut ce are in centru cetatea Timi-soarei, odata turceascA, pe urmä austriacA i apoiungureasca) au tinut totdeauna de Ardeal $i nupot fi despArtite de dAnsul, in ori-ce consideratiiprivitoare la istoria acestui pAmAnt.

DacA prive$te acum cineva istoria acesteilargi intinderi de pAmAnt romftnesc, trebue sa deose-beascA anume tumid hotäritoare pe care le are

.

Cri-sului,

6

$i pe cari alte parnânturi nu le au, se deose-besc lesne unele Insusiri care sunt potrivite Ardea-lului $i terilor adause la dansul, dar nici uneia dinterile care se mai gasesc astazi sub stapanireadinastiei Habsburgilor.

In Austro-Ungaria de astazi, in Austria deodinioara, se InthInesc multe teri si multe popoare'dar Ardealul nostru, impreuna cu Tinuturile adausela dansul, au caractere ce nu se potrivesc cu alecelorlalte provincii de sub stapanirea Casei che-saro-craesti. Locuitorii acelora au fost, macarintr'o mica masura si in unele timpuri indepartate,liberi ; au avut atunci viata lor deosebita. Aceastaviata sloboda n'au avut-o nici odata Romanii dinArdeal si partile adause, decal doar Intr'o vremeasa de departata, Inca nu putem culege marturiiistorice despre (lama $i nu putem avea macarnotinnea ei deplina, nu putem intelege cu totulimprejurarile care au fost atunci.

Cehii din Boamia nu alcatuesc astazi un po-por de sine statator; cu toate acestea Cehii auavut tara lor, au avut regii lor, au avut luptele $itriumfurile lor, si una din taria poporului ceh, carese lupta in Boemia si in partite invecinate pentrua dainui mai departe, o formeaza faptul ca ei auavut acel trecut de zbuciumari razboinice si decarmuire glorioasa, acel trecut de viata la luminasoarelui.

Daca luam alt popor de supt stapanirea Habs-burgilor, daca luam pe Croati, ei nu au astazi otara deosebita, n'au tara lor, cu totul desfacutadin complexul monarhiei; totusi a fost o vremecand Croatii aveau desfa$urarea lor proprie, cand

el

a fiintat un Stat croat, care a dat lupte, candsub steagul acesta croat s'au castigat frumoase

Acestea s'au inVamplat in timpuri vechi ;totusi- au existat, se pot urmari, cunoaste si imitain viitor.

Vedeti aiurea, in partite austriace ale monar-hiei, in Galitia si Bucovina, Rutenii, poporul acelaalchtuit astazi mai mutt de niste bieti vagabonzidesculti, cari au un singur dar ct sunt multi, dince in ce mai multi, si cotropesc celelalte popoare

pn i acesti bieti Ruteni desculti au un tre-cut propriu al lor in afard de viata pe care auavut-o apoi in hotare austriace. Rutenii acestiastint una cu Cazaciii cu vestitii Cazaci, acei cariau sträbätut dela Rnsarit la Apus toate stepele,cari au umplut Marea cu seicile lor, cari au merscu aceste luntri de pirati pann la Constantinopole,ingrozind ,pe Sultan in palatul sau. Sunt aceleasineamuri cazacesti, cari au mers prin Moldova siTara-Romaneascn. schimband Domnii batrani siaducand in locul lor voinici i strftlucitori Domnitineri.

Nu e astfel an singur popor din monarhiaaustriaca, care sä nu aibri, un trecut, pe care-1 pa-zeste si-1 cerceteaza cu cea mai mare dragoste,din care trage invAtaminte pentru viata prezentasi incredere pentru un viitor, pe care simte ca echemat sti-1 aibá. Românii din Ardeal, insä n'auavut nici odatä, cum spuneam, rostul lor politicdeosebit.

S'a crezut un timp, pe marturia unei croniciunguresti, care este o falsificare destul de tttrzie,s'a crezut eh aici In Ardeal am avut cutare

7

iz-bassi.

el

8

cutare Voevod care, pe vremea navälirilor ungu-resti, a stat in fata dusmanilor si sa batut cu

dar a disparut. Astazi trebuie sa recunoas-tem, ca astfel de Voevozi n'au trait nici odata de-at in cantecul de vitejie, in cantecul de proslavireal cuceririi, facut de Ungurii biruitori. Nurnai inpoezia populara ungureasca a luptat Voevodul ar-delean, precum si altii cari se pomenesc in pridevecine.

Deci si Voevodul din Erdély si altii pome-niti de acele izvoare straine nu se datoresc cleatfantasiei unui imbinator de mai tarziu, unui croni-car inspirat de poezia populara a navalitorilor.

De fapt frisk cand Ungurii au venit in Ar-deal, era aici un Voevod romanesc ; era notiuneade Voevodat; dar Voevod nu era numit cum Iizice cronicarul, si n'au fost nici cand ispravilepe care cronicarii le pomenesc. Atat putem saspunern de pe vremea cand au venit Ungurii, caRomanii din Ardeal si tinuturile vecine, aveau u-nul sau mai multi Voevozi, cari nu erau alt-cevadecal niste conducatori de oaste, decal sefii aceia,cari impartiau dreptatea.

Apoi, de cand au navrdit Ungurii, de candpamantul acesta a ajuns a fi Padurea Regelui"de cand castele unguresti s'au ridicat in deosebi-tele Orli de luptatorii maghiari, de cand Sasii,poporatiunea aceasta germana din Ardeal, au fostchemati din rcgiunile renane si li-s'au dat locurispre a cladi cetati si multe sate in partite arde-lene, din acest timp, nici odata Romanii dinArdeal i partile marginase n'au ajuns prin pro-priile lor mijloace sa-si alcatuiasca o viata deose-

dansii,

bita. Ei au trait totdeauna sub altii; au traittotdeauna o viata de umilinta, fara nadejde §i cumai putina simtire in trecutul departat, dar sim-tind din ce in ce mai dureros lipsa lor de norocin timpurile apropiate de noi.

Aceasta este caracteristica vietei romane§tidin partile de dincolo de munte.

Ar fi doar o clipa lumini§ in tot trecutullor; clipa cand Voevodul Tarii Romane§ti ajunsapoi §i Voevod al Moldovei, omul care se credeaca ar putea fi urma§ul Imparatilor constantinopoli-tani in Scaunul roman al Bizantului §i cuceritorulatator Tinuturi imparate§ti in partile cre§tine aleApusului, Mihaiu Viteazul a trecut muntii §i aluat in stapanire Ardealul.

Ardealul a fost cucerit inteo singura luptabotaritoare §i nici odata o a doua armata ungu-reasca n'a mai putut sa se injghebe. Dupa Se-limber, nici o armata ungureasca n'a mai statinaintea lui Mihaiu-Voda, care a fost domn §i aici,stapan .§i pe Ardeal §i pe o buna parte a comita-tetelor margina§e ; tara a fost cu desavar§ire alui, §i de aici din Ardeal a plecat el de a cuceritMoldova

De aici se mangaia el, ca ar fi in staresii dicteze in unele privinte atator dintre veciniimai puternici ai sai. I§i inchipuia ca pentru tot-deauna centrul puterii sale va sa fie in acel ve-chiu Balgrad sau Cetate-Alba a Slavilor, careianoi Ii zicem carturfire§te, cu doua cuvinte vechifrumoase, dar care nu sunt autentice,

Insa §i in acel tinip cat Mihaiu Viteazul astapanit Arclealul, nu I-a stapanit pentru noi.

Alba-Iulia.

0

10

Nenorocirea, care apse asupra rièamulnirornanesc din acele Orli, a hotarit si asupra ace-lei clipe rare, venita ca prin minune in 1599-1600,cand un Domn roman a stapanit dincolo de Car-pati. Mihaiu era prea slab pentru ca el . sa vieen, insusirile lui de Voevod al nostru, sa vie sprea mangilia toate durerile de acolo si a intemeiao viata romaneasca in aceste WO, st tot fi vrut,el nu era in stare a inlatura toata cutropirea stra-

cutropirea nobiliara a Ungurilor ; cutropireaeconomica a. Sasilor, pentru a cuprinde din nouintr'o mare Tara Romaneasca Ardealul acesta, care adevenit de 500 de ani si mai bine olatul Craiuluiunguresc : .Ardealul regal..

Pentru aceasta ar fi trebuit sa se gaseascadin capul locului nu numai in stapanirea Tareiromanesti, ci si in stapanirea Moldovei, si nu aunei Tani romanesti si Moldove cum erau cele dela1599, ci a unei tari cu vechie cultura si mare in,florire materiala, cu numtirosi ostasi pregatiti pen-tru lupte indelungate ; ar fi trebuit sa nu fie unstapanitor de ieri, de alaltaieri, abia venit in acesteWO, castigandu-si cu greu cuca prin sprijinulunor pretini din Constantinopol; ar fi trebuit sanu-si fi inceput cariera asa de tarziu, la 30 anitrecuti, dupa o tinereta in primejdie, ne avand niciun sprijin decal favoarea acelui ocrotitor tarigra-dean, nici altfel de mijloace banesti decat acelea,cari i-se dadeau de boieri pentru a sprijini scopu-rile boieresti si ceea-ce putea strange din grozavasaracie a taranului din partile noastre pe la sfar-situl groznicului veac al XVI-lea. Altfel ar fi

trebuit sa fie Tara-Romaneasca, altfel poporul

ina,

no-

11

stru, alttel trebuia sh fie bogatia si lumina rhs-pandith de noi, pentru ca el sä fi venit in adeviiratainsusire a lui, in acea singurit insusire, in putereachreia putea sh cucereascA trainic, putea sil pre-fach, putea sh pfistreze, sh. lase urmasilor shi siprin urmare neamului nostru cucerirea lui. El Irisha venit in imprejuritrile de slabiciune, in privintachrora nu se insela nici singur. Gresesc aceia,cari credeau, cA Mihaiu Viteazul era lipsit de in-susiri politice ; era, ca in toate lucrurile sale, unom pfttrunzator; gresesc cei cari spun, eh era pri-ceput in cutare lucru si nu putea fi priceput deciin cutare altul; numai pedantii pot impArti fireaomului in felii, ca sit zich : partile acestea bunele dAm de o parte si nu voim sA stim ceea cemai este pe laugh. dansele. Faptul este, eh un omcu patrunderea lui räzboinicä, trebuia sit fie ph.-;trunzAtor si in allele. Dace s'ar fi simtit tare, cumandria-i neasemuith. pe care o avea, n'ar fi con-simtit sa vie in Ardeal Iii insusirea de chpitan alImparatului din Viena si din Praga; n'ar fi con-simtit sA vie acolo acoperindu-si fata cu mascade reprezintant al intereselor austriace. Dar nuputea sA intre in Ardeal altfel. S'a folosit dedusmAnia, In care se ghsiau Bathorestii fat& decurtea din Viena. Bathorestii cAlcaserd de atateaori juramhntul ce-1 fAcuserd de a da Ardealul im-paratului, care si primise tara, dar a chrui car-muire sosia incet, greoiu, cu zabava ; si SigismundCraiul", cu firea lui pornith de Ungur i cu urealui pripitA de degenerat, vazand cA ImpAratul nutrimite sA ocupe provincia, luase inapoi ceea-cedhruise,

;44ACAIIEN1f74

110 PPR Ain I

12

Mihaiu Viteazul a Intrebuintat aceasta im-prejurare pentru a patrunde In Ardeal, dar nupentru a se infatisa in Insusirea de razbunator alneamului situ, de dezrcbitor al satenilor iobagi, cinumai in aceea de reprezintant al dreptatii im-paratesti. Numai prin aceasta a putut el pa-trunde in Ardeal ; i numai din acest defect pri-mar al situatiei sale au pornit toate nenorocirile,pe care le vedem pe urma. El trebuia sa pas-treze dela inceput pana la sfarsit legaturile cuViena ; trebuia sa intrebe Viena, trebuia sa as-cunda planurile sale adevarate, trebuia sa-si mic-soreze mandria, sa dainuiasca dibaciu, avand ne-contenit, In urma un stapan pe care n'ar fi vrutsa-1 recunoasca, dar care i se impunea totusi.

In aceste imprejurari Mihaiu n'a putut saaiba o politica adevarat romaneasca, care sa fifost marele triumf tarziu al RomAnitnii din acesteparti.

Vedeti, satenii nostri de dincolo 11 asteptaufara Indoiala ea pe biruitorul visat din vechiletimpuri. Claud ostile aceste romb.nesti au trecutgranitele de munte, pana In cele mai indepartatecolturi din Ardeal s'a crezut o clip, ca a sositrazbunarea neamului. Sate au ars, castele aufost distruse, drumuri au fost Mate, cete de ta-rani au venit sa ajute pe Voevodul lor ; un cum-plit vant de mania a trecut asupra tuturor satelornoastre in aceasta parte.

Mihain Irish nu putea sit primeasca aceastarascoala a teranilor romani, care ingenunchia ar-mata inaintea lui ; el nu putea sa se intemeiezepe dansa : el era prea sarac, ei erau prea saraci ;

el atarna de altii, ei, satenii neamului nostril dinArdeal, aveau si legaturi vechi fata de altii ; niciunul, nici altii nu erau cu desfivarire slobozi pen-tru a incheia intre geniul militar al unuia i var-tutea, de multa vreme ascunsa, a celorlalti acealegatura noufi, care ar fi putut sd dea !Wearcativa ani pecete romaneasch Ardealului i pArti-lor vecine. A§a incat, cand stapanirea lui MihaiuViteazul in aceastA parte a dispdrut, ea nu a la.-sat urma until capitol romanesc scris In istoriaArdealului.

Vocla Munteanul" a carmuit crutand pe Un-guri, crutand pe Sasi, i nu putea sd facii all fel.Isi inchipuie cineva, cu firea lui pornita, cu pri-sosul de vigil, care clocotia In el, cu natura savulcanicd, cat trebuia sit sufere, cat a trebuit sase chinuiascA Indurad dela toate neamurile obra-znice, de care nu-i era ingaduit a se atinge.totusi, In clipa cand Sasii, cetateni ardeleni cudrepturi, au banuit, cli Valahul acesta minte Im-paratului lor nemtesc si-1 vinde, In clipa aceea,ei an inceput sit se inteleaga §i ei cu toti dusmaniilui Mihaiu Viteazul si mai ales, cu neimpacatiimagnati unguri.

Deci cu toga corectitudinea lui desdvar§itd,corectitudine fart pereche fatA de oamenii, pe cari

stia foarte bine, cd i stint dusmani, cu toataaceasta corectitudine, cu toata jertfirea planurilorsale marete, cu toata zabovirea acestor planuri,cu toata lasarea atata vreme In umilint i a frati-lor sAi din satele romanesti, totusi nu l'au suferitUngurii, nu l'au suferit Sasii ; Sasii crezandu-1 pri-mejdios pentru bogatiile lor, Ungurii judecandu-1

18

Si

Ii

i4

umilitor pentru trufia lor de stapani ai terii timpde o jumatate de mie de ani. Prin urmare niciin acele ceasuri binecuvantate, nici in acei doiani minunati, Romanii din Ardeal n'au avut no-rocul sa fie adevaratul neam stapanitor. Niciodata Mihaiu n'a impartit din Scaunul dela Alba-Iulia diplome scrise romaneste ea stapanitor romanal Ardealului. Limba romana si slavona, care eralimba de stat a Terii Romanesti, limba rimanalimba slavona erau, bune pentru Tara Romaneaseasi Moldova ; pentru Ardeal trebuia sa Intrebuinteze,ea i inaintasii sai unguri, ca si ultimii Bathory,Sigismund pribeagul si Andrei doborit de sacure,limba latina sau limba ungureasca. Nu putea pe-cetlui cu pecetea sa de Voevod roman decal, candn'avea alta la tridemana, ca sa semneze privilegiilepe care le &Idea dupa nortne feudale, ca stapanitorconditionat in Ardealul vechiliei sale ; nu putea savorbeasca aici ca Domn-stapanitor", ca Voevodsi Dome, cum se Intitula in principatele Dunarei ;trebuia sa adauge : loctiitor al Mariei Sale Impa-ratesti de la Viena si Praga". Cand a fost sa ieajuramant dela supusii sai cei noi din Ardeal, eln'a putut sa-1 iea, s'a jurat nu pentru sine saufiul sau Nicolae Voevod, ci, in randul intaiu, pentruImparatul Maria Sa. i acest Imparat 11 purtacu vorba, adevarat austriaceste, trei luni de zile,pana a inceput anul nou 1600, si pe urma altetrei luni pana s'a facut primavara luptelor,:si Incadoua luni, in cursul carora a cucerit Moldova.Intr'o clipa de hotarire imperiala, cand s'a Intorsdin Moldova, Inca nu pe deplin supusa si amenin-tata de Poloni, cand s'a intors din Moldova In

si

.

ig

Ardeal i a criutat consolideze situatia, Un-gurimea toatd s'a ridicat, §i generalul irnpärkesccare ar fi trebuit sä-I sprijine pe el, credinciosfata de Imparat, inteatata meson i intelept inasa de inalt grad, !neat zabovia rezolvirea ches-tiunilor de viata ale neamului sau, Imparatul a-cesta austriac, in loc sti faca a se ajuta credin-ciosul sprijinitor al casei austriace, a !tint cageneralul sail Basta, sä dee mana cu nobilii ungurirevoltati, pregatind lupta dela Mitts care a in-laturat pentru totdeauna insusirea lui Mihaiu, eastApanitor al Ardealului i pArtile vecine.

Nenorocul vechiu, care incepe in acest Tinutodata cu ivirea neamului nostru, odatä cu departataardere a Sarmisegetuzei stramosesti, cu peireastrabunului Decebal otravit, cu vajnica risipa asatelor si prapadenia neamului dacic, care ur-meaza cu neizbanda Romanilor fata de barbari,cu nemiloasa jertfire a vechilor Voevozi fart nume,Mai vechi deck anul o mie, nenorocul tinea §imai departe; el era mai puternic deck darul Dum-nezeesc venit in fiinta acestui om; era mai pu-ternic decat minunea savarsita prin sabia aceeafulgeratoare. Si chip aceasta am ramas tot unneam de Ward iobagi in Ardeal, i aceasta in-susire de neam, al iobagilor i saracilor, that pu-tinta de a nadajdui la un viitor, o am pastratsi mai departe.

A trecut:un veac intreg, al XVII-lea i cramin partile ardelene:tot ceia-ce fusesem cu un veacinainte; treceau anii, treceau zecile de ani, i su-tele de ani, fart s se iveasca o nouA schimbare

sa-si

16

in viata acestui popor nenorocit, care 'Area menitla aceiasi osAndd, pentru toate timpurile viitorului.

Vedeti : aceasta este o istorie de durere,cum nu se mai intalneste in istoria nici unei teri,nici unei semintii de oarneni. Sunt popoare ne-vrednice, sunt popoare ticAloase, sunt popoareproaste, stint popoare greoaie si popoare inse-ldtoare : Slavul, e perfid; Germanul, e incet;atAtea popoare n'au credinta: graeca fides, se zicedin cele mai indepartate timpuri. Va sd zicd suntpopoare care poartd, ca scris pe fruntea lor, cästint osandite la sldbiciune si popoarele acestea,printr'un joc ciudat al imprejurfirilor, au noroc,au fericire ; neamul nostru insd n'a avut nici noroc,nici fericire, si daca este un loc, unde am avutputind fericire, este acolo, In Ardeal si pfirtilevecine.

Si a venit anul 1700. De multä vreme astep-tau ai nostri din Ardeal sd biruiascd Imparatulbun asupra domnilor rdi. Imparatul, stiti, eraimpdratul nemtesc, cdruia Mihaiu Viteazul, in mo-mente de supdrare, pe atunci domnia la Vienasi la Praga Rudolf, un biet om gras, cam nebun,care se bdtea cu sabia In potriva perdelelor, cre-zand e. dusmanii lui sunt acolo, va se zicd,Mihaiu-Viteazul, Ii zicea, Imparatului : Sas fartomenie. Va vedea el cand voiu veni la Viena sila Praga lui". Cu toate acestea, Romanul isi zi-cea: mare lucru este si acest cuvant de Imparat".De cand trdieste, neamul nostru si-a inchipuit, ctcel mai mare stapanitor al lumii este Imparatul,fie in povesti, fie in viata adevarata; nu impdra-tul din cutare sau cutare loc, ci asa ceva

114k.

un linpArat, unul singur 0 mai mare decal orieine. Craiul, este sau nu este ceva, dar acelace este cu adevArat, cel ce stApaneste cu dreptatepe oameni, find lama de Dumnezeu pentru aceasta,acela e Imparatul.

SA ne coboram in amintiri si mai vechi.Se batusera Romanii supt atatia Crai unguresti,dar parch n'aveau tragere de inima : n'aveaunici pe timpul Mild judetele romanesti, candluptatorii romani din ele aparau granita de Apusa Ardealului in potriva Turcilor din Sarbia siBanat, nici pe vremea and Romeinul Ioan dinHuniedoara, care, in limba frumoasa latineascaobicinuitA In timpul Renasterii, 10 zicea Corvin" ;pe vremea cand badea Ion din Huniedoara alnostru, cel ce stapanea si Ardealul si punea sidomni in Moldova 0 Muntenia, cel ce cutreerabiruitor Sarbia, mergea sä se lupte paha la Varna,pe termul Marii Negre, ravnind la desrobirea tu-turor crestinilor de supt Turci. Pe vremea aceeaRomanii vor fi stat de s'or fi gandit : mare lucrue si badea Joan, care tine locul Craiului din Buda,mare lucru cA si un Roman hotAreste de atat amarde timp soarta Terii Unguresti Intregi si a tinutu-rilor dunfirene 0 balcanice, ravnind spre Constan-tinopole ! Si poate ca isi vor mai fi zis Romaniidespre badea Ion din Huniedoara ceia ce zicepoetul cel nou 0 tanar al Ardealului, Goga, deacei fli ai satelor, cari pleaca de acasa si nu semai pot Intoarce pentru cd prea s'au ridicat sus0 au capatat tonal* mari, -- stiti acea fru-mons& poezie in care e vorba de doi copii, cariau disparut iiintr=o- casa. saracA si din ,cari_unulmoare, iar Aiiitili,e 'si mai mort, cAci ,.,s cu

231i1L:Pf,ti..P.R6A

0t4; ventar 140,4A

_

I

I

17

domni la mash si nu mai e bun nici pentrUamintiri. Ei bine si despre Ion Corvin in veaculal XV. vor fi zis satenii nostri s'a mantuit cuel, sta acum cu domni la mash" ; este guverna-torul craiesc al Ungariei, loctiitorul stapanului dinBuda ; s'a facut catolic, nu mai vrea s. tie delegea noastra ; s'a insurat cu o Unguroaica ;. peun fiu al shu 1-a botezat Matias, nume care nusung bine la urechea romaneasca ; 11 'create inUngaria ca sa fie lucru mare (era sh fie CraiulMatias); pe alt fiu ii botezase, nu cu vre-un numecunoscut din mosi-stramosi, ci cu un alt numeLadislas. Caci trebuie sa credem, ëä i in vre-mea aceia Intelegeau Romanii din Ardeal ch, dacaun Roman s'a ridicat sus de tot numai pentru el,neamul n'are interes ca unul din ai sai s'a ri-dicat pentru neam are interes numai atuncicand acel om s'a ridicat pentru Romanime,insusirile neamului sau i spre folosul inainte detoate al neamului shu. Incolo, poate sä se ridice,sa fie cel mai mare intre cei mari, poate stapanicultura timpului i nile lumei ; daca el prinaceasta a incetat sa faca parte din poporul shu,caci s'a gandit mai mult la el insusi decat la ai

ce-i pas& neamului de dansul ! E tot un strain,si Inca un pierdut, acoperit d3 dispretul cu carese acopar totdeauna sufietele vandute sau cele

ispitite. Astfel ca n'a fost iubire in acele timpuridepartate intre acel fiu de teran din InidoaraIntre poporul romanesc. Omul nu era al lor fusesecandva, cand era mic, cand cu cateva cete deterani lupta In potriva Turcilor, atunci era deacasa ; cand s'a facut mare !TIM, atunci avea alta

cu '

si

:

:

:

sai,

19

tinta, alt steag, urmaria alte lucruri si nu maiputea sa fie vorba de legatura intre ei i dansul.

Fusese o vreme cand Mihaiu Voda TereiRomanesti, domn al Moldovei, loctiitor in Ardeal alImparatului dela Praga, lasa a i se zice de Romanii,de Ungurii i Sasii care-1 apropiau : MihaiuCraiul", dar poporul din satele ardelene nu ziceacu drag acest cuvant. Craiu, Insemna strain. Si catdomnise Craiu Mihain" al lor, tot strainii fusese maimari in partile acestea : Voevodul acesta, delacare se asteptau multe, avea In preajma sa Un-guri si Sasi, nu era Voevodul rasplatirii, pe care1-ar fi dorit ei.

Doar Dumnezeu sd faca dreptate, doar Im-paratul, chip dumnezeesc pe pamant, caci inoameni, fie si in acei de acelasi neam, nu eranadejde ... $i iata ca prin apropierea veaculuial XVIII-lea, pe la 1700 Ardealul ajunge pamantmparatesc. Poporul nostru, atunci ca i acum,n'avea multe cunostinti istorice, n'avea multe cu-nostinti de geografie, sa stie el ce insemneazaImparatul dela Viena, fata de Imparatul Turcescdin Constantinopole sau de Imparatul pravoslavnicdin Moscova si mai tarziu din Petersburg. Stiaatat : este un Imparat, i ce nu se putea asteptabine dela un imparat ! Imparatul este datator dedreptate, razbunator al tuturor suferintelor, raspan-ditor de mila si de lumina ; totul se putea ceredela Imparatul. $i atunci, daca au vazut ca Im-paratul este catolic i crede in legea Papei delaRoma, s'au gandit bietii oameni sa faca si ei undar mare Imparatului ; sa-i Lea darul legii lor.Si acesta este un mare lucru. Fata de atatea

al

2*

si

atAtea bogatii pe cari le aveau altii In partiteacestea ale Ardealului, Romanii aveau una singurA :legea. In legea lor trAiserfi din cele mai indepAr-tate timpuri. La inceput avuser4 biserici de lemn,preoti cari nu tiau carte, i a dat Dumnezeu caun Stefan cel mare al Moldovei sä fi cucerit ununghiu intreg din Ardeal de a fost o bucatA devreme steag moldovenesc In acest colt al Ardea-lului, pe vremea cand Voda din Suceava tineaCiceul i Cetatea de BaltA, i, dart]. Cetateade Balta. este numai un punct perdut in mijloculArdealului, Ciceul insemnä capitala unui tinutintreg, cu patruzeci de sate imprejurul lui, pe vre-mea lui Stefan cel mare i pAnA la a lui Petru Rare§,fiul lui Stefan. Atunci RomAnii au avut in partileacestea ardelene un Vladica al lor, pe care 1-aasezat Domnul romAnesc, in preajma frumoaseibiserici gotice In satul Vadului, sus la Some.

Pe urinA s'a Intamplat ca anume Domni aiTerii RomAne:Ai sA intemeieze biserici de peatrain partile ardelene i sA aseze episcopli,s'a alcatuit o episcopie ca a Geoagiului, pomenitAInca din veacul al XVII-lea, ca a Prislopului sauSilva§ului.

Mai tArziu, pe vremea lui Mihaiu Viteazul,acesta a avut simtul trebuitor pentru a Intrebuintasituatia lui, cand a dat Ardealului, nu o episcopierAsleatA, ci un VlAdicA pentru toatA tam, i atuncia asezat el pe episcopul din Prislop In chiarScaunul terii i l'a fAcut VlAdicA al ArdealuluiIntreg. Si a adus un calugar de al lui din Tismana,de 1-a fAcut Vladica In Maramures, i, statornicindlegaturi intre VIAdica maramurA§ean i intre cei

si asa

go

21

din aceasta parte, astfel a dat o oranduire biseri-ceasca Romanilor Ardealului. lar, mai pe urma,norocul a fost c, odata ce exista un Metropolitroman In Ardeal, el a avut legaturi cu Metropolituldin Targoviste, si din aceasta legatura intre Me-tropolitul targovistean al Muntenilor i intre Me-tropolitul balgradean al Ardelenilor i Ungurenilor,a resultat un folos mare pentru cultura noastra,caci am ajuns sa avem aceiasi cultura i aceiasiliteratura bisericeasca, si de o parte si de cealaltaa muntilor.

Dar iata ca Imparatul austriac a venit si astapanit Ardealul, i Romanii i-au dat panalegea lor, pentruca sa capete putina dreptate pu-tina omenie dela acest Imparat, fiindu-li cu putintain sfarsit a trai si ei viata pe care o traiau alte nea-muri. Au oferit Imparatului sa paraseasca o partedin credinta lor veche, sa recunoasca pe Papadela Roma, sa primeasca anume dogme romane,sa pastreze numai limba lor In biserica si obi-ceiurile acelea de a sluji, care tineau din vechitimpuri si fara care nu se putea inchipui legecresting. Au facut si una ca aceasta. In schimb,li-s'au fagaduit lucruri stralucite, care n'au fostaduse la indeplinire. Au trecut zece ani si maimult, si din aceasta unire bisericeasca cu Roma, aRomanilor din partile ardelene n'a iesit mai nimicpentru acest popor nenorocit. Dar a izvorit din eapentru neamul nostru o binefacere : fii de attestromani din Ardeal s'au dus de au Invatat cartein locuri unde nu mai fusesera ; baeti de taranide ai nostri s'au dus de si-au Imbogatit minteala Viena si la Roma, i in felul acesta s'a pre

sii

°,46,1111!./ .

22

gatit cultura moderna a poporului roman. Darbinefacerile pe care le astepta poporul roman delaunirea cu Roma, binefacerile acestea nu s'au vhzutnici cand. Prin urmare, la vechile capitole denenorocire s'a adaus In secolul al XVIII-lea, cutoatä jertfa mare, pe care o facusera Romaniiardeleni, un nou capitol de nenorocire: jertfindu-sipAnd i legea, Romanii tot robi au rams. OdataIsi jertfisera sangele pentru regele Ungariei : timpde secole Intregi, jertfisera vieti pentru pastrareagranitei ungurWi impotriva Turcilor i robi fusesera;In veacul eel nou dadusera i mai mult decal san-gele, dadusera credinta lor, viata lor sufleteasca,caci alta viata a sufletului decat credinta lor n'a-veau, i cu toate acestea ramasera in robia, Incare zaceau i pana atunci.

Insa din acest moment, din jumatatea veaculuial XVIII-lea, se deslusesc mai bine alte insusiriale poporului roman din aceasta parte, Insusirideosebite fata de viata popoarelor, care-1 Incun-jurau, Insu0ri care-I vor scoate din umilinta Incare traise pang atunci, care-I vor MAIM vorface ca, prin propriile lui mijloace, sa ajunga macar

desrobi sufletul i a pregati pentru viitordesrobirea materiala. Acest lucru este afirmareaInsu0ri1or de cultura, pe care neamul nostril le-aavut totdeauna In toate partile, i care ne dadeauori cand putinta de a intemeia o viata noun peo civilisatie proprie.

Va sa zica, prin lupte Incercase ei a se desrobisi nu izbutise ; prin negocieri diplomatice plivi-toare la credinta Incercase a se desrobi i nuizbutise ; odata, Weptasera sa vie Voevodul din

.

a-si si

i-1

partile noastre, pentru a face Ardealul romanesc:Voevodul venise, Stefan-cel-mare, dar ormolu luipierdusera lat urea rasariteana a Ardealului, cA§tigatEt

de el ; venise cutare Domn muntean, n'avusemai mult noroc decal Domnul Moldovei; venise

Mihaiu Viteazul insu§i, dar 0 el a trebuit sa sedue& din tarA, dupa cea dintai infrangere, §i, In-torcandu-se pentru a o cuceri din nou, i pierduse

§i viata.Atunci, in mintea catorva putini carturari ai

neamului nostru In Ardeal s'a ivit acest gandn'am putea noi oare sa ne ridicam cu alte mij-loace, prin puterile cari zac in noi, prin viatasufleteascA, prin viata de carturari, pe care noi amIntemeiat-o? ... Am tras din actul acela de unirecu Roma un folos, pe care poate aceia cari In-cheiasera cu noi actul, nu-1 banuisera ca se poateintampla: am tras folosul invataturei. Cu ea incpurA

sä lupte. $i au luptat, §i aceasta invatatura, Ince-puta intaiu la sate, urmata la §colile calugarilor

catolici din Ungaria §i apoi IncununatA la celemai inalte §coli, la Viena §i Roma, a fãcut sapoata rAsAri viata cultural& a Romanilor din Ardeal,

viata culturalA neatarnata, care nu venia delaRomanii de dincoace, a§a Inca ceia-ce fAceau

atunci Ardelenii, o faceau prin inse§i puterile lor,cu con§tiinta ca o savar§esc intaia§idatti.

Din multimea aceasta a preotilor cari con-

duceau satele, s'au desfacut atunci cativa cugetti.-

tori §i scriitori : un Samuil Micu, care 0-a zisKlein pentru un titlu de baronie cApAtat de o rudaa lui, VIAdica ; s'a desfacut un Gheorghe $incai,nemea din partite de mijloc ale Ardealului ; s'a

23

si

:

.

24

desfacut Petru Maior, protopopul Reghinului, targsasese din partea de rasarit a Ardealului si carea trait mai multi ani la Buda, corectand carti ro-manesti, cari se tipareau la tipografia Universitateiungare.

Au scris carti razlete pe care mai nimeninu le cumpara, caci interes mare, pentru culturaacele timpuri fireste ca nu puteau sa aiba Inca. Ve-deti dour cat interes este pentru cultura si Intimpurile noastre si mai ales cat de capricios esteputinul interes pentru cultura In timpurile noastre.Astazi cultura e cu totul superficial6, abia ajungeIn partile mai adanci si se Intampla ca asculta-torii obosesc chiar cand Incearca cineva sh le In-fatiseze lucruri insemnate inteo forma oare cumplacuta.1)

Deci interes mare pentru scrierile lui Klein,Sincai, Maior nu se putea astepta. Insa ideia areaceasta Insusire pe care nu o are forta. Portaeste nerabdatoare : trebuie sa loveasca, sa cuce-reasca sau piere ; ideia, poate sa astepte si, astep-tand, ideia se Imbogateste, se face mai luminoasa ;asteptand, ideia se sapa mai adanc In sufletulpoporului. Se poate zice ca, cu cat ideia are unstadiu de pregatire mai Indelungat, cu atata estechemata sa Inraureasca mai mult viitorul unuineam.

Cand vin idei de acelea care stralucesc cao ploaie de schintei de-ti iau ochii, nu se poateastepta lucru mare dela dansele ; cand Insa o

1) Auditoriul din sala Ateneului tqi cauta de ceasulsonmului, pleand unul ate unul nea44.

25

singura ideie,rmare, limpede, buns, se desface in-cet, se intAreste treptat si ajunge sa lumineze ceamai indep6rtatal zare i tot cuprinsul, atunci avenit cu adevarat solia mantuitoare, care poatefolosij tuturor, care-i poate ridica la inaltimi, Ii

poate ajuta sa caute drumul cAträ InMimi1e celemai mari.

Si" astfel deidei erau cele care luminau inscrierile acestea ale scriitorilor ardeleni. De alt-mintrelea, ei, tipuri de visionari curati, nici nuse gandeau de loc la primirea bung sau rea dinpartea lumei. Nu se gandeau de loc dac b. lumease aduna in jurul lor sau nu, nu se gandeau deloc daca vor fi parasiti sau vor avea tovarAsi.Privirea lor era concentrata cu desAvarsire numaiasupra idealului pe care-1 urmAriau. Pentru Klein,Sincai, Maior lumea nu exista deck numai in razacercethrilor lor ; nu exista decat in hotarul idealuluilor. Ceea ce statea In afara de aceste cercetarisi de acest ideal, n'avea flint& pentru (Mash. i

numai asa au putut ei srt capete puterea trebui-toare pentru a scrie, pentru a se indaratnici ascrie in imprejurfirile in care scriau.

Aici, nu patrundea nimic din scrisul lor ;aici, cea mai mare parte din oamenii culti ar fiprivit fora indoiala gandul lor ca Inca un tel deilusie zadarnica, ea Inca un fel de ratacire camcaraghioadt.

In partite ardelenesti chiar, lumea era preanoun in cu1tur6, prea saraca, prea isolata, preapierduth prin sate, tinute la o parte de oraselecare erau straine, pentru ca sa poat6 crea injurul lor o atmosfera de simpatie. DacA ar fi

.

26

trait in altfel de imprejurari, ar fi fost numai nistescriitori ; traind in Imprejurarile in care au traitei, an fost mai mult decat atat, au fost adevaratimucenici ai cugetarii romanesti. Daca rasplatan'a venit Indata, ea a venit mai tarziu, dar atunci,nu pentru dansii, ci pentru neamul Intreg.

In secolul al XVII-lea, in Ardeal scoli nuerau, decat cele de pe langa manastiri, undemergeau tinerii numai intr'un singur caz, candvoiau a se face popi. Foarte multa vreme, pen-tru neamul romanesc din aceasta parte a sticarte insemna 'a sti mestesugul preotesc al cartii.Nu se putea intelege om care, fara sa vrea sacante ori sa slujasca la biserica ar invata a ceti.Alta invatatura nu se putea intelege.

A trait neamul romanesc in Ardeal in mijlo-cul unor popoare inaintate in cultura, care vorbeaumai multe limbi, care au desvoltat o literaturainalta, care au elaborat o stiinta de un caractersuperior, si a trait fara sa aiba alta scoala decalcea de cetire, scriere si cantare a preotilor, si

atat.Iata insa cri un Imparat din Viena se in-

tampla sa fie om de bine, iubitor al neamurilorcare stateau sub carmuirea sa: Iosif al II-lea. Intrecati Imparati au stat in &annul Habsburgilor,nici odata n'a fost un suflet mai bun, cu maimulta tragere de inima pentru supusii sai, decalImparatul Iosif.

A trait intr'un timp care nu 1-a intelesa murit cu inima franta, vrand ca se faca binele,silintele i-au fost socotite ca indreptate spre rausi a fost prigonit pentru cat bine zacea in gandul

si

27

lui, i pentru cat bine a indeplinit. A murit maiInainte de sfar$itul firesc at zilelor sale, pe urmaacestei nedreptati, pe care n'a putut-o Indura.

Imparatul Iosif al II-lca, a deschis scoli ele-mentare pentru Romani, In care se invata i ro-mane$te i nemteste, nu ca sa ne food nernti,precum se Invata azi ungure$te ca sa se fact dinNeunguri, Unguri. Pe vremea aceea RomaniiInvätau nemteste, pentru ca limba germana eralimba statului, limba de $tiinta. $i de cultura,fart ca prin invatarea aceasta a limbei statului,a limbei de cultura, sa se savarpasca un atentatIn potriva sufletului lor.

Alaturi de aceste coli, pe care le-a facutImparatul Iosif, traiau, din timpuri ceva mai vechi,$i alte coli, cu caracter religios, unit. Ele se aflauin fostul sat unguresc al lui Blaj, din care ai nostriau facut un foarte curat targu$or romanesc, plinde feliurite podoabe de culturd bisericeasca.

Uniii aveau la Blaj $coala lor de preoti, Incadin 1754. S'au adaus si scoli pentru mireni, InImprejurdri de tot modeste la inceput.

Dc-oparte scoala de preoti uniti la Blaj, pede alta parte $colile impäräte$ti primare prin sate.

Acei Romani, cari nu erau uniti, n'aveau decat aceste din urma $coli, ale Imparatului

De prin 1830 Insd; dorinta de carte s'a ivitdin ce in ce mai puternic la Romanii din Ardeal.Individualithiprovideniale, un Barnutiu, un Baritiu,cel dintaiu gazetar al Ardealului, raspanditori aiculturii de mai multe forme, Cipariu, mare filolog$i Indreptator al limbei, si, in acela$ timp, gazetar

el, Intemeietor de reviste si el, ei au fost

_

si

28

cei dintai invatatori noi, pe cari i-a produs Ar-dealul i cari, samanand in Ardeal, au cautat shdea poporului lor din tara lor o viata de culturamodernä.

Atunci, prin actiunea lor, prin actiunea unorluminati sefi ai Bisericilor, in ceea ce privesteBiserica ortodoxa, a Metropolitului' Andreiu Saguna,care a fost unul din cei mai mari pazitori ai su-fletului roman din toate partile prin acest con-curs fericit al mai multor factori, s'au intemeiatcele dintai co1i superioare romane in aceste WO.Scale au fost facute cu bani daruiti de fiecare,cu bani adunati din greu, pentru biruinta prin lu-mina a poporului romanesc intreg. In felul acesta,treptat treptat, din deceniu in deceniu, s'au inte-meiat §coli superioare romanesti la Brasov, si, intimpuri mai tarzii, la Sibiiu, la Brad, la Being, laNiisaud, in Banat i alte

Astfel, pe langa carte, care cuprinde activitateachlugarilor din secolul al XVIII-lea, pe langa aceastacarte, s'a adaus scoala româneasca neatarnata, cucaracter pronuntat teranesc, care s'a intemeiat pela 1830 si s'a mantuit in cea mai mare parte inapropierea anilor 1870-80.

Prin urmare, in curs de 40 ani, s'a intemeiat,in mai multe grade, cu mai multe nuante, un in-vatä mant romanesc in adevar modern i In adevarnational, in partile acestea ardelene.

Rezultatul acestei literaturi, 'rezultatul acestei§coli §i a ziaristicei intemeiate de Baritiu i Ci-pariu, i care s'a desvoltat din in ce in ce maimult, modernizandu-se §i imbogatindu-se,

parti.

remit,

20

tatul a fost crearea vietei sufletesti, depline si pu-ternice, a RomAnilor din Ardeal.

Ceea ce nu putuse sa fac. toate celelaltemijloace s'a putut face prin acesta, dovedindu-seInca odata c. numai prin intemeierea unei culturiproprii, numai prin raliarea in jurul acestei cul-turi proprii, numai prin mune& si prin jertfe chel-tuite pentru aceasta cultura deosebita si national.,numai prin aceasta, popoarele se pot afirma, sinumai aceste popoare pot lupta cu izbanda, si nu-mai aceste popoare pot birui.

Astfel, prin noile imprejur.ri create, prin ac-iunea tuturor acestor factori, RomAnii au fost instare ca in 1848 sa se manifeste in miscarea re-volutionara, care a cuprins Ungaria, ca un poporde sine statOtor si hotOrit so. apere si prin armarascoalei aceleaSi drepturi pe care le apArase pangatunci prin condeiul scriitorilor.

Actiunea romAneasc. dela 1848 a fostprezentata i condusa de o inteligenta iesit. dinaceste scoli romAnesti i influentata de aceastaliteratura romkneasc. foul.

Avram lancu n'a fost, ca Horia, o cOpeteniede terani : a fost un avocat cu cultura superioarA.Conduc.torii legiunilor sale Wean si ei parte dintinerimea aceasta traita in noul inediu de culturaardelean. CAnd rAscoala a fost incheiatO, cAndUngurii au fost invinsi, iar Imparatul a cäpatatdrepturile sale, in toate partite si prin urinare siaici, in regiunile ardelene, atunci RornAnii au fostpregatiti prin cultura ca s. trago toate consecinteleactiunei lor in revolutiunea dela 1848.

re-

ao

In vremea lui Horia, Romanii 'au luptat fartsä $tie pentru ce se lupta, pand unde se lupta,se luptau, cum striga de durere cineva dupa o in-delungata chinuire.

Pe cand in 1848 era o actiune cuminte, binecumpänith, $i urmfirind anume un scop. Deci, cand

fost vremea de a se incheia socotelile, de catraguvernul imparatesc biruitor in potriva Ungurilor$i s'au impartit rasplatirile celor ce luptasera pentruImpfirat la 1848, ai nostri au tint sä se amestecein aceastä socotealä cu intelepciune deplinA.

Atunci s'a capatat intaiu pentru Bisericaunitä Metropolia din Blaj $i, dupa trecerea de 14 anidela intemeierea, la 1850 a Metropoliei unite aRomanilor din Ardeal $i Ungaria, la 1864 AndreiuSaguna a capatat i Mitropolia ortodoxa a Roma-nilor din cuprinsul acelei teri.

Noi, care suntem deprinsi a lua,lucrurile bise-rice$ti cam u$or, ceea ce e un mare Scat, pentrucanu e o vreme cand s. jertfim puterile noastre $i,intre ele, puterea aceasta pe care o cla credinta inlegea stramo$easca nu putem sä intelegem ce in-seamna pentru Romanii din Ardeal Metropolie inloc de Episcopie, nu putem intelege ce era pentruuniti alcatuirea acestei Metropolii, care ii poses dea se topi in marea catolicizmului din Ungaria $ice insemna pentru neuniti Metropolia din Sibiiu,care i-a desfitcut de frfitia sufleteascri cu

Metropolia aceasta, ca $i ceialalta insemneazrtin acela$i timp un centru de cultura $i un punctde raliare nationalä i un loc de unde, in anumeimprejuröri, poate sa piece conducerea in chestiilenationale.

. 1.

.

Sarbii:

a

hi

Avand deal Mitropolii, pe langa cuderirileanterioare, Romanii au putut sa alcdtuiased par-tide politice in acele parti.

La inceput, partidele acestea s'au facut subo forma mai mull culturalã : s'a intemeiat Aso-ciatiunea pentru literatura i cultura poporuluiroman". Si, fapt foarte insemnat, amandoua Bi-sericile, rivale in atatea imprejurdri, s'au unitpentru a intemeia aceastä liga. Apoi, peste cativaani, s'a trecut mai departe de acest punct de ve-dere si ,s'a atins un altul superior, anume: alca-tuirea unui partid, unei grupdri de luptd politicNit caracter de culturd.

Atunci, Romanii, s'au adunat intr'o mare'conferintd nationala, la 1869, i au hotarit sä pa-streze, fats de imprejurarile din Ungaria, pasivi-tatea. Romanii afirmau prin aceasta, ca nu intelegs. recunoasca Regatul nou al Ungariei, partici-pand la luptele politice din el.

Cand mai pe urma au simtit puterile lor, eimerserd si mai departe vazand cä sunt multi,vazand cä sunt bogati, prin bdncile pe care le-auintemeiat, prin gruparea bäncilor intr'o anume ligaeconomica a Romanilor din acele tinuturi, simtind,de de altd parte, ca au cultura i constiinta

trebuitoare, pand la cele mai indepartate sate,Romanii au inceput sä manifeste activitatea lorpolitica, participand la alegerile unguresti, puind inalegerile acestea candidatii lor, in nttdejdea legi-timd cd vor ajunge, prin aceasta manifestarelor activd, ca, in viata politica a Regatului ungar,s. faca astfel in cat drepturile lor nationale adfie biruitoare.

: , 4

".

. .

poli-tica

a.

.00. .45.?

Acum, cat ma priveste pe mine, nu cred caaceste sperante sunt cu totul intemeiate. Unguriiar trebui se fie prea usori de Intrebuintat i preaslab organizati, pentru ea, atunci cand ei formeazamajoritatea, i o majoritate politica admirabilpregatita, sa lase a li-se lua din 'Dana situatiuneapreponderant& pe care au capatat-o, sa lase ali-se lua aceasta situatiune preponderantg, pe altacale decal calea violenta a unei lupte In care sa,fie: invinsi, decat calea de revendicare sangeroasa.

Cred, prin urmare, ca prin discursuri tinuteIn parlamentul din Budapesta, prin luptele de ga-zeta intre foile noastre i foile unguresti, se poatecapata ceva, dar nici a suta parte din aceea ceavem dreptul sa speram i sa asteptilm.

Insa, aceasta lupta politica cu caracter acti-vist, aceasta lupta politica pe care tinerii o incep,in opozitiune cu programul de protestare pasivaal batrânilor, are o insusire, anume : insusirea dea duce idealul romanesc in fiecare colt de satde a face sa 'se vorbeasca despre fiinta poporuluiroman, despre trecutul lui, despre scopul lui, de-spre viitorul pe care e In drept sa-1 astepte.

Aceasta lupth cu caracter legal are prinurmare meritul de a provoca o agitatiune natio-waft, cu prilejul ori carei alegeri din Ungaria, aoricarui eveniment hotaritor din viata regatuluivecin.

Acum cateva saptamani, antra alegeri s'aufacut In Ungaria, cari au dat 15 deputati romaniParlamentului din Pesta, 15 deputati pe cari Parla-mentul unguresc Ii primeste cu o bucurie, pe careo putem intelege foarte usor.

a§

.

88

Acum, deputatii acestia, vor cduta sa vor-beasch in sensul nostru in parlament. Nu credca vor fi ascultati, sau, chiar find ascultati,duel vor putea obtinea foloase reale pentru po-porul romanesc din acele parti. Dar este un foarteinsemnat lucru prezenfa insdsi a acestor deputatiromani, desi nu pentru biruinta pe care pot sa ocastige discutand, nu pentru legile pe care le-arputea propune, ceea-ce e o absurditate, sau legilepe care ar izbuti sh le amendeze, ceea-ce e oimposibilitate, nu pentru masurile de prigonire,pe care ar putea sa le !filature sau pentru con-trolul, pe care ar putea sa-1 exercite asupra poli-ticei de prigonire a nationalitatilor, pe care o faceStatul unguresc, supt toate regimele, supt toateministerele, pentruca aceasta este datoria Unguri-lor, precum datoria noastra este, pe de alta parte,sã loptam In potriva acestei prigoniri :

Caci si din partea unui popor, i din parteaceluilalt, nu se umbla cu mijlociri i cesiuni, cuvorbe de impacare, cu moravuri de acestea cumse intalnesc in luptele politice dela noi, dinRomania...

Aici e lupta barbateasca a doua neamuri,care nu pot ceda unul in fata celuilalt, care stausi se privese, ochi in oehi, in fiecare clipa, i caretin arma gata, arma taioasa, pentru a lovi unulin altul, nu in potriva omenirei, nu in potrivadrepthtei, ci pentru acel lucru, care este maiomenos, mai drept *i mai slant de cat ori-ce :dreptul fie-carui neam de a trai pe pamantul skicu legea sa, cu limba sa, cu rostul situ.

Ungurii, au inceput, din partea lor, a cere3

g4

ca pamantul pe care 1-au cucerit stramosii lor,care 1-au aparat strdmosii lor, sd fie cu totul al lor ;ei au dreptul sa ceara aceasta. Noi, avem dreptulsa spunem ca acest parnant, pe care 1-au cuceritcu sabia stramosii lor, pe care 1-au aparat odatacu sabia inaintasii lbr, ca pamantul acesta afost tinut si , mantuit atata rdstimp, cand sabiaungureascd s'ar fi cautat In zadar pe aici, a fostmantuit pentru crestindtate i pentru cultura desabia noastra, i dacd nu de sabie, de toporul, dede furca, de ciomagul tdranului nostru.

Nu numai atat, dar, dacd a apara un pamant,inseamna mare lucru, a-I face sa rodeasca In-seamna unul cu mult mai mare. A cheltui zicu zi puterile tale, dela cele dintai ceasuri alediminetei, pand cand se coboard noaptea, pentrua face acel pamant roditor, si nu a-I face roditorpentru tine, ci pentru stapanul impus de soartd,aceasta e cea mai mare jertfa pe care o poateface o fiinta omeneasca pe acest pamant.

Ei pot spune ce spun, si vor spune tot-deauna, Ungurii ; noi, lust avem dreptul de aspune ceeace spunem si vom spune pand lasfarsit.

Prin urmare, nu e vorba de transactiuni, pecare le pot visa numai visatori blajini, cari nusunt chemati nici odata sa sfatuiasca i sa con-duct popoarele, ci este vorba, in ce se petreceacum in Ungaria, in lupta aceasta activistä, estevorba de altceva : de cea mai intense trezirea constiintei täranului roman din Ardeal i partitevecine, care se pomeneste de cand acest poportrdeste pe pamantul de dincolo de munti.

pe

.

85

Deputatii romani din acele pAri i acei preoti,invät6tori, gazetari, acei cari cugetä, acei cariscriu, cari lupta pentru triumful romanesc, acestiase pun in toate partile in contact cu teranimea,si se intareste si mai mult acea buna fratie,care existä mai mutt acolo, intre cel mai desus si cel mai de jos, fiindca Ardealul nu e otara de ciocoi, ci e o tara de Romani. 0 tart deRomani in care, toti intelegandu-se intrelucreaza cu atata unire, Meat ajung sa indepli-neasca lucruri pe cari noi, cu budgetul nostrumare, in care se infig ins& atatia colti, cu orga-nizatiunea noastra veche, cu steagul nostru liber,nu le putem face.

lath : de atata vreme, in Bucuresti, se a-steapttt o Metropolie. Avem peste cateva zileExpozitia, careia cu totii Ii dorim cea mai mareizb audit. Caci nu e Expozitia nimanui, i ar fipacat daca ar putea fi Expozitiunea cuiva, Expo-zitia asta a noastra, a neamului nostru romAnesc,a muncei noastre.

Prin urmare, in acest Bucuresti crestin, Ca-pitala Regatului crestin al Romaniei, daca se vadeschide in curand Expozitia, vor veni Ardeleni

vor intreba : unde e Metropolia Dv., bisericacea mai mare a Dv., unde se duce batranul sigloriosul Rege al Romaniei, pentruca, in zilelemari din viata sa si din viata poporului su, sase inchine lui Durimezeu, ca multrimitä. Li seva arata bisericuta stricattt prin reparatiunea dela1793, si mai stricata Inca prin lipsa de gust side Ingrijire a tutulor acelora cari au avut-o insama in timpul din urma, li se va arAta vechea

a*

.

si

-

A.

danO,

26

bisericA a lui Constantin Serban, suitA pe un deal,unde i-s'a mai dat de tovarAsA, pentru a o IntArisi mai mult, sura aceea In care reprezentantiinatiunei yin sä ne dea legile priceperii lor.

Acum, legile noastre, desi reprezentantii na-tiunei stint mai mult reprezentantii partidelor,legile noastre si Statul nostru cer altceva, decataceasta suit. Ar fi bine, ea precum legea noastrAmeritA mai mult decal acea bisericutA, ar fi bineea si sura legilor s fie transformath in palat.

Ce vor zice Rom Anil de peste hotare, ceva zice acel din Bucovina, deprins cu strAlucitulpalat al VlAdicii din Cernauti, deprins en gran-dioasa catedralö. ortodoxA din acel loc ; ce va ziceRomAnul din Blaj, care are acea mare bisericAdela sfarsitul secolului al XVIII-lea, ce va ziceRomAnul din Sibiiu cAci acolo voiam sA vincare au intemeiat acum cea mai mare, dacA nucea mai frumoasA, cea mai massivA si mai 'impu-nAtoare, bisericA din Ardeal prin bani adunati delasAraci si dela bogati, cand noi nu le vom arAtadecal Metropolia noastra de azi ?

Dacti noi n'avem decat aceastA clAdire, a-ceasta se datoreste impArtirii poporului de aici Inclase, care nu se iubesc intre dansele, si din care ceamai infinitA minoritate stApAneste strivitor imensamajoritate.

Acum cateva zile m'am Intors de acolo,dela Sibiiu, si am vAzut clAdirea aceasta neat,Metropolia, a cArei sfintire s'a fAcut in mij-.locul unei IngrAnnadiri ne mai pomenite de salenimandri si mult mai bogati decal la noi, cari aualergat din deosebitele parti ale Ardealului ortodox,

7

.

.

87

atunci, m'am gandit Inca odata la folosul, pecare-I poate aduce unirea Intr'un nearn, i m'amgandit Inca la un lucru : la folosul pe care-I poateaduce pentnu Romanii din toate partile, care suntInainte de toate un neam de tarani, o politicarezamata, mai presus de ori-ce, pe cinstireaorganizarea pentru scopuri romanesti a majoritatii,a imensei majoritati teranesti, care formeaza celmai adevarat popor romanesc.

$i pentru aceasta taranime de dincolo, pentruluminarea constiintei ei, pentru desavarsita ei or-ganizatie, pentru apropiata ei biruinta, care este

biruinta neamului romanesc din toate partile,pentru aceasta foloseste, in gradul cel mai inalt,agitatia electorald, care se face de o bucata devreme In Ungaria, de elementul romanesc. Ori-catar fi amestecata ambitiunea, vanitatea, intriga Incandidaturile romanesti cari se pun acolo, folosestetotusi in cel mai mare grad Romanimei trezireaaceasta, intr'o masura mai larga de cat ori cand,a vietii publice romanesti, pana In straturile celemai adanci.

Din cele spuse pana acum, se desface oconcluzie : daca neamul nostru a fost fara noroc,in toate partile, dar mai mull acolo, daca nu i-afolosit nici lupta dinauntru, nici sprijinul cu manaarmata din afara, i-a folosit cultura lui, o culturabine alcatuita i raspandita asupra tutulor elemen-telor, din care se formeaza poporul, o culturaavand un caracter cu desavarsire national, carese intruneste §i cu legea, cu religia, i cu bunastare economicei i se manifesta prin &alit& desa-varsita dintre toate clasele sogiale.

si

si

si,

38

Aceasta cultura, chiar la un popor nenorocitsi supus strainului, pate sa aduca rezultate mi-nunate ; cu cat mai mull nu va putea aduce roadeo asemenea cultura Inteo tara sloboda; care nu in-treaba de nimeni, si care in mai multe prilejuri adovedit ca are gandul de a intemeia un viitorvrednic de trecutul ei.

Din cele spuse cu privire la Romanii dinArdeal, avem deci si noi o invatatura de luat : Ca nune ajungé Statul, nu ne ajunge bogatia, nu ne ajungpartidele politice, nu ne ajunge literatura desaloane si nici formele in care am trait panaacuma, ci, luand exemple dela dansii, ceialaltiRomani, trebue sa inviem sufletul, lucrand, cu eisi asupra lui, la idealul unirii fratesti a tutulorelementelor din care se alcatueste poporul nostruin aceasta tara.

74.=

Viata euharaIa 'Ion de agazi.ConferintA rostitA in Casa national& din Sibiiu, la

1 Maiu st. n. 1906.

Incercare de reconstruire pe scurt dupii un resumat deI. Duma Paltin.

Conferinta mea de astazi nu e fat% legaturacu serbarile D-voastre din ultimele zile, cu Sfin-tirea Mitropoliei de aici. Intre cultura i literaturaromana, Intre viata culturala romaneasca si Mitro-polia aceasta, este o legatura §i o asernanare.

Mitropolia este o alcatuire mareata, o im-pungttoare clädire, un monument trainic. Dar nue numai un monument, ci ea infatipaza Inca treilucruri. Mai intaiu Infat*aza un spirit de jertfa.Banii cu cari s'a ridicat, s'au adunat pe Incetul;ei sunt un prinos, al tuturor, duioasa cheltuiala.Banii acestia puteau fi Intrebuintati pentru lucruribune, pentru lucruri rele, puteau Impaca nevoiadevarate, puteau satisface i numai placeri de oclipa, lush toti au preferit sa-i daruiasca pentruInaltarea unei biserici catedrale, luandu-i unii dinprisusul lor, altii dandu-§1 banii munciti, adeseasangeros munciti. Deci ea reprezinta un maremonument de jertfa i cat va trai Mitropolia seva tinea sarnä de acest spirit de jertfa.

40

Mitropolia infatiseaza, in al doilea rand, oopera de arta. E drept cl mi-ar fi placut maimult sa vad in locul cladirii de azi una, care saaiba legaturi de-a dreptul cu vechea noastra Arta.Caci am avut si noi mestesugul nostru de a durabiserici, mestesug vechiu, mai vechiu decal Stefancel Mare, si care s'a desavarsit rabdator pana invremile Brancoveanului. El era foarte potrivit cunevoile noastre. Cu obarsia lui bizantina, cu ames-tecul lui de elemente apusene, aduse prin Sasi siNemti din Galitia, cu vechea-i forma indatinatade cruce, cu putina-i lumina tainica prelinsa peferesti inguste, el era asa cum Ii cere sufletulnostru si cerul nostru. Stilul romanesc clasic pre-vede ins& si un belsug de odoare. De acumaInca ea cuprinde insa in ea o comoara : picturacupolei, in care se uneste respectul traditiilor cuIntelegerea desavarsita a cerintelor de astazi aleartei. A facut-o unul din oamenii en cari arecuvant sa se laude neamul nostru, Octavian Smi-gelschi, pe care sunt bucuros ca-1 pot pomeni cuprilejul acestei serbari. Belsug de odoare, care va ficu timpul si la Mitropolia de aici caci ea este atuturor Romanilor i ei isi vor sti a o Impodobi.

In sfarsit Mitropolia infatiseaza solidaritateromaneasca. Oamenii se deosebesc prin atateaunii de altii cu toate acestea se intampla savedem adesea o minune, poate cea mai mare mi-nune : ca ei se unesc prin ideile mari, si in cre-dinta fata de dansele.

Pacatele rasletesc pe oameni, poftele ii in-dusmanesc, parnantul din ei striga cearta si ura,dar privirile ridicate spre ina4imi se unese in ace-

.

i

41

Iasi bland cer albastru de iertare. Idealul, on-care ideal e ingerul de pace intro oameni, la lu-crul bun toti se fac dela sine toyaräsi. Munca lorIi infrateste. i aceasta biserica, lucru mare siintrupare de ideal, e un monument de solidaritateomeneascfi, crestineasch, romaneasca.

Eu asaman aceasta cladire cu literatura pecare, dupa puteri, o servesc. Cum piatra de pin-tra unit aici, asa se aduna acolo gand de gand.Unul lucreaza ici, altul dincolo : nimeni nu poatefi pretutindeni. Dar totusi datinele traditiei, ne-voile slujbei, unitatea tintei dau armonie desavar-sitä straduintelor fieste-cfiruia. Cea mai mareparte din isprava vine dela cei multi, cari ramannestiuti, dar pe cari trebue sa-i pomenim la unInc, cu recunostintfi. Tot astfel din multimile.unde nu se deosebeste om de om, de acolo yininspiratiile cele mai puternice, mai adevarate simai roditoare ale unei literaturi nationale, carenu e numai un dar despretuitor al celor cu min-tea aleasa, al boierilor gandului, ci ascunde iuti-mea ca o 'Irma de aur sufletul, inima randurilorde oameni, cari au trait, pe pamant.

Sa urmarim acest caracter al scrisului nos-tru intreg, pentru pomenirea carui sunt aci.

Din veacul al XV-lea Inca se prelungestemunca pastorilor sufietesti ai neamului. Dela eine vine o bogatie de talmaciri, de manuscripte.Ele pomenesc din toate tinuturile romaresti : silin-tele unuia trezesc pe ale celuilalt. Ca vinele intrupul omenesc, ce se incriseazd ducand acelasisange, asa se incruciseaza curentele cuprinzandaceiasi

-

s'a

ravna, . ,

(citt;S.

42

Nici nu era nevoie sä se stramute cinevapentru a fi in mijlocul alor sai de aiurea. Inchilia lui de calugar, in cast* lui de preot dinSibiiu, in camaruta lui de corector la Pesta, Kleinera in stare sa vorbeasca neamului intreg. Nicinu i-a trecut prin gand sa se stramute dincolo,in Ora. Lazar, ce e dreptul, s'a dus acolo,descalecat," dar fapta lui era un act de despe-rare. A fost nedreptatit, s'a dus ; n'a putut savada pe oamenii carmii in jetul de stapanire careasteapta pe oamenii sufletului. Sa fi iertat ar fostmai bine, dar n'a putut-o face. Pe aceea vremenecurmat boieri romani din principate treceauprin Ardeal in drumul lor spre Viena, spre splen-dorile, noui pentru dansii, ale Apusului. Dar nuaveau ochi pentru Romanii din aceste parti. Parrala dansii nu strabtituse intelegerea vieii sufletestia Romanilor de pretutindeni.

Boerii faceau asa, dar Intre scriitori era olegatura nevazuta. E adevarat ea, un timp, car-tile bisericesti tiparite in Ardeal erau primite cuneincredere de cei din taxa" cutare din ele, casa poata patrunde trebuia sa-si schimbe frontis-piciul, aratandu-se ca product al tipografiei, siguradin punct de vedere ortodoxa, dela Ramnic. Gaci

cartile sibiiene erau primite cu ochi rai cacum si in ele s'ar fi furisat ceva din catolicismulRomanilor uniti din partea ei, biserica din Blaj

-1§i lua toate masurile pentru ca Guvernul impara-tese sa opreasca trecerea aici la D-voastra a edi-tiilor din principate, despe care se credea ca tre-bue sa cuprinda neaparat atacuri impotriva dog-melor patronate de stat.

.

.

a

'

:

si si

43

Dar iar4i atatea Trigoniri i atata nelncredere,atata neintelegere §i atata reavointa, atatea silintiale duhului de desbinare nuli atingeau tinta.Chiar inainte de anul 1800 i mai ales dupd acestinceput al veacului nou, toate cartile de oarecareinsemnatate au trecut biruitoare peste trecatoarelegraniti ale intamplarii. Nu e fort insemnatate cagramatica lui Ienachita Vichrescu, tiparita in Ram-nie, a avut totodat i o editie vienesa pentru bar-

acestea i In marea opera de istorie a luiMajor cArturarii din Bucuresti i Iai ajunsera des-tul de repede, a vedea, ca §i tovar4ii lor demunch, de aici, vazul datator de viata al unortimpuri noun.

Pana aici a fost vorba mai mull de aceealiteratura bisericeasca, de carti Ante, de predica,care, Inceputa in Maratnureul veacului al XV-leaEt capatat deshvarire armonioasa in Bucure0i luiSerban-Voda O. a primit ultime Indreptari potrivitecu vremea In Moldova calugarilor pare-mi-se de laNeamt. NicAirea n'are un caracter provincial, lo-cal: de la un capht pana la altul ea e a noastra,a tuturora.

Tot aa de unitarA e i literatura populara,cu care Romanii de pretutindeni se pot mandride o potriva. Pretutindeni e acel0 teranul no-stru, neclintit temeiu al neamului. Cu greu s'argasi la un alt popor insu*ile pe care le infAti-§eaza poporul nostru dela sat. Ce greoiu, ce lip-sit de initiativ i de spontaneitate, ce marginitIn ideile i cuvintele sale, ce intepenit In vechiforme pe care nu le intelege bine, e teranul ger-man, care sprijina tot* cea dintaiu civilizatie

tile

. .

44_

din lume ! Pentru vecinul sau din Franta, incles-tat de ban, gramAdit asupra castigului, neprimitorsterp de iubire, pare ca nici n'ar fi minunata li-teratura franceza, pe care el n'o inspira. In

preajma, noastra, ce dobitoceasca supunere, cesalbatic avant necumpanit scoate la iveala teranulrus, teranul slay in genere ! Pe and un alessimt de frumuseta, o intelepciune asezata, o prie-tenie fireasca, unitä cu o paza bund, o nesfarsitadorinta de a fi de ajutor ori-cui, o sfanta cre-dinta In dreptate deosebesc pe Romanul nostru.Cantecul lui, povestea lui oglindesc aceste

deosebitoare, care sunt universal-romanesti.Un alt domenin e al literaturii profane wise.

Inca din vechi timpuri am inceput cu cronicile.Ele erau scrise pe nintelesul ori-cui i din fapteledin ele se putea mandri i induiosa ori-cine dinpopor. $i astazi paginile lui Ureche sunt o adeva-rata istorie pentru multimi a vechei vitejii moldo-

venesti. Nici marii nostri Ardeleni n'au intre-buintat alt stil. Editii nouri, bune, ieftine ale luiClain si Maior ar putea fi puse i astazi cu foloschiar in maim celui-din urma muncitor al neamu-lui nostru. $i atatea din insemnarile en atata fo-

los zac Inca in eine stie ce colturi de uitare, de

unde trebuie culese si publicate pana la cea dinurma insemnare, pentru ca ori-cine sa poata aflaprin graiul inaintasilor sai, prin singurul lucru viu

rams dela dansii, povestea color cc s'au intam-plat acolo.

0 literatura poetica a venit mai tarziu. BA-tranul Moldovean Conachi a imbracat in lungi

stihuri cam monotone simtirile obisnuite ale cla-

ig

insu-

siri

,

45

Sei boeresti din vremea sa. Altii s'au ridicat multmai sus decat dansul. Dela elegantul, vioiul,seninul Alecsandri pAnA la adâncul, cuceritorulde suflete Eminescu, 'Ana la avantul tAnAr, panala simtirea aa de asemenea cu a poporului, alui Goga al vostru poezia romAneascri s'a desM-prat fArA oprire, aceeasi pentru noi toti.

A fost o vreme de nesigurantfi, de ratficire.S'au fAcut, cu gaud bun sau printr'o neInlAturatAnevoie, greseli mari. Am inceput a ni schimbagraiul dupa Francezi In principate; cultura ger-mana a intunecat gandul Bucovinenilor ; niciD-voastrA n'ati scApat de ispita latinA si deInchlceala maghiara. Neincetat, ne-a fAcut sdne Intelegem, ne-a unit si ne-a Indrumat spreviitor marele InvAtAtor neschimbat al tuturora,poporul, pastrAtor al graiului curat. Dupa el shne luAm i noi din tarA i d-voastrA de aici, caciepoca Indreptarilor nu s'a incheiat.

Tot pe atunci au inceput a rAzbate ideileromantice : ele fAceau din scriitori oameni superioricu misiune superioarA, scriind fait chemare so-ciala i fara scop, dupa voia, dupA placid si chefullor, In despretul desAvArsit al publicului. Abia selumineazA unele minti asupra monstruositkii uneiteorii ca aceasta.

Insti In adev6ru1 lucrurilor nici scrisul orne-nese nu e sfant si nu e vesnic. El trece ca toate,dar nu fArA a oglindi o generatie, fArA a hrlini sia pregati alta, fail a rAmAnea ca o amintire pen-tru toate celelalte care vor veni pe none: Scrisulnu e deosebit de graiu : e un grain frumos, ingrijit,adunat la un loc, care cAlatoreste prin locuri si

46

rasbate prin vremuri. El nu e deosebit de viata,ci vine dela dansa i se duce spre dansa. El nue deosebit de fapta, fiind fapta el insusi. Si deaceia trebuie se fie o fapta burnt"; numai cei bunisa vorbeasca i ei chiar numai atunci- and secoboara, ca un preot in altar, in cel mai curatadanc al sufletului ferit de orice pangarire.

Scrisul nu e dumnezeesc, nu e olimpian, cum1-a crezut i 1-a facut Goethe ; el e omenesc. Unom vorbeste cant oameni, pentru fericirea, pro-pasirea, pentru mangaierea i Imbarbatarea lor.Din acea clip se simte duhovnic i predicator,preot In cel mai inalt inteles al cuvantului. Darpentru aceea nu se crede inaltat. Un duh dumne-zeiesc a trecut prin el, in masura iubirii salebunatatii sale ; el simte aceasta, dar nu ca sa setrufeasca, ci .numai ca sa se inchine puterii ce 1-aridicat peste puterile ce are. Simtul raspunderiitrebue sa-1 aiba insa scriitorul ca preotul, iarasi,el trebue se tie biserica randuita i curata, pentruoaspetele de sus ce se coboara intearisa. Aceabiserica e tot sufletul lui.

Sa dam, sa dea fiecare cat poate, cat debine i spun ['Ara sfiala cat de mult. Neatde acei cari saracit singuri sufletul, din lene,din mandrie, din neincredere. Sunt suflete mutesunt suflete care vorbesc lasati-le pe acestea savorbeasca. Veti lua din vorba lor ce vreti. Dinpartea lor, ei sa nu se crute. SA nu ucida pkintacere o parte din fiinta lor, sa nu cóboare inmormantul mort o parte din lumina vie, care trebuesa se respandeasca din ei asupra lumii.

.

si

si-ausi

:

.

:

41

Ori-cand sa ne aducem aminte cd nu Suntemnimic fort poporul nostru. El e izvorul ce eurgenecontenit, noi suntem picaturi In mersul lui, carene hotAreste in toate. Nu e nimic in noi, pe caresa nu i-1 datorim. Gel mai mare din noi, dacear fi singuratee, si-ar perde inspiratia $i si-ar stAngelumina.

S. facem, sa intarim cultura noastra. Intr'acolo sA ni se indrepte toate- silintele. S'o facemuna singurA, adevAratA, cinstitk i bunA. Prin eaputem Invinge i numai prin ea. La ce folosesctoate plangerile ? Au isprAvit cu ele ceva Polonii?Au ei tara pe care o ateapta de o suta de ani?S. nu cerem stejarilor ce ne incunjura strangarAdAcinile pentru a nu ne jigni, ci sa intindemMaine puternice rAddcini de stejar. S. incheiemvremea tanguirilor si sa incepem pe a faptelorsigure i indraznete.

Vom putca dobandi cultura aceasta cAnd,din mijlocul unui public iubitor, care sä ceteascA,nu slova, ci gandul, care sA strAbata i cu inima, nunumai cu ochii, se vor ridica scriitori adanc stra-

batuti de chemarealor, de insemnatatea operei ce ofac, de raspunderea ce-i Roast. Ei vor trebui s.cunoascA Intaiu neamul de ori unde, pAnd In celemai adanci strate ale poporului, pant). in cele maidepartate tinuturi cu viatA romaneasca vie si cusfinte moaste romanesti, pima in cele mai vechiurme de scripturA ale altor timpuri. SA se in-toarcA rAzimati pe toiagul lungilor cfilAtorii si saInceapä, in buna Intelegere de suflete curate.Semne sunt destule cA aceasta credinta, acest simt

sa-si

48

de datorie se raspandeste. Le-am recunoscut incele ce au cetit si spus tinerii de aici. M'ambucurat, fiind-ca am si dreptul de a ma bucura,ca unul ce am facut astfel. i, astfel, cand vor-besc astazi, aveti datoria de a ma crede. Cacieu nu sunt proroc mincinos si lumina pe care opot aduce eu, pe care o putem aduce noi, nu ea noastra ; ea vine prin noi de aiurea, de de-asupra,dela idealele noastre, sfinte printre cele mai sfintelucruri din lume.

crtr-s.vasig T'11

)44, ?._11f/l0-

42, .\

ZI SS 7-A Tr; 1tb'

4. De`

VEPtip-p0AT1987

Pve4uI 1 Leu.