CELE MAI NĂSTRUȘNICE PĂȚANII de PASSIONARIA STOICESCU

Gândăceii primăverii

Printre crengile uscate,Soare curios străbate.

Și-a desprins din ghem o razăȘi deodată luminează

Gândăcei- cu haine roșii-Picotind la cald ca moșii.

Dacă îi privești, ștrengarii,Le descoperi ochelarii.

Dar să vezi, minune mare,Ochelari nu ca oricare,

Să îi apere de soare,Ci puși tocmai pe…spinare!

Viespea la croitor

Vine viespea la croitorSă-și comande un taior,

Dar e-nchis. Perdeaua-i trasăȘi gândacul stă la masă.

Viespea bâzâie-nciudată;-Hei, croitor, deschide-odată!

Vreau material în dungiȘi cusut cu mâneci lungi,

Cum se poartă la Paris…Să nu spui că nu ți-am zis!

Până mâine să-l faci gata,Că mi se mărită fata!

Stofa cât mă costă oare?- Patru flori de sunătoare!

- Dar pe lucru cît mi-oi cere?- Păi…un fagure de miere!

Dar promit că voi sfârșiLucrul, mâine-n zori de zi,

Iar taiorul o să-l facDespicat ca pentru ac,

Cu fireturi și dichis,c-așa-i moda la Paris!

PĂIANJENUL

E pescar, dar fără pești;După plasă-l dibuiești.

Stă și-ntinde pe-ndeletePe sub frunze, pe sub pietre,

Dintr-un fir ca de betealăProstovolul cu momeală.

Plasa asta de mătasăE și casă, e și masă,

Iar când vai! Se găureșteSingur stă și și-o cârpește.

E pescar? Ba e circar!Acrobat ca el mai rar!

Uite-l, s-a lăsat pe-un firLa Cicoare în potir,

Să mai bea un strop de rouăPână iese luna nouă.

Dar în plasa-i de sclipicis-a brodit un Licurici.

Stă Păianjenu-ncurcat:- Oare ăstai de mâncat?

Cum să-nghiți un pui de steaLicărind în plasa ta?

Zboară, zboară giuvaier, Urcă-te la loc în cer

Și sub raza ta sfioasăn-o să mă mai tem în casă.

Ține-mi loc de felinar, Să prind muște și țînțari!

CÂND SOSESC COCOARELE

Ies timid de sub nămețiPrimele verzui săgeți, Primăverii dragi peceți.

Iarna, speriată-oleacăMormăie de sub cojoacă:-Dau un viscol, să vă placă!

ClopoțelDe ghiocelSună Martie din el.

Sar apoi de sub frunzareToporașii cu topoare…Iarna-i speriată tare!

Când sosesc cocoareleȘi-nverzesc ponoarele, O gonește Soarele:

- Mergi departe, du-te hăt,Băbătie de omăt,Te-om chema noi îndărăt!

Dar acumDin zări de fumOaspeți dragi ne sunt pe drum.

Sub zefirul ca un fald,Tuturor li-e dor de cald,De frunzișul de smarald.

Du-te iarnă-n altă zarePe viforniță călare,Că la noi sosesc Cocoare!

Concertul

În arțarLa opt și-un sfertE cocert.

DirijorulStrâns în fracE maestrul Pitpalac.

La pianUn ciocârlanBate clapele avan.

Flautul azvârle perleDin gâtlejul Negrei mierle.

Un SfrânciocȘi-un AușelCântă la violoncel.

La viori și violineCu cvartetDe Becaține.

La oboi un Pițigoi, Iar la tobă să te saturi bat bânjosTrei Codobături.

Când orchestra oboseșteȘi de noapte se gătește,Orice glas tace umilȘi ascultă doar u tril.

Cu o voce înfocată, Proslăvind natura toată, Luna, pacea nopții, Boarea, cântă iarPrivighetoarea.

Dragă Domnule Brotac

Vina Barza în pădureVreo câțiva Brotaci să fureȘi cum ei tac mâlc în iarbăȘi să iasă n-ai vreo grabă,Pe o frunză de grozamăBarza bate-o telegramă:

”Toc, toc, tacToc, toc, tac,Scumpe domnule Brotac, Neputând în limba oacComplimente să vă fac, v-aș mânca din ochi, de drag!

Verde și joben și frac, Verzi și ghetele de lac, Parcă sunteți de spanac!

Cum spanacu-i trufanda, Prin înalt vă voi purta, Până-n cuibul meu cu stuf, La cei patru țânci de puf, Care-au luat în ciocuri lacul, Dar nu știu ce e… spanacul!

Gromază: mic arbust cu flori galbene din ramurile căruia se fac mături.Trufanda: fruct sau rod care apare primul în cursul unui an.

Coțofana-Hoțofana

- Ce furi din poiană,Coțofană-Fană?

- Ou de pitpalacPentru cozonac!

- Și ce ascunzi în pripăAcolo, sub aripă?

- Ou de ciocârlan,Pentru pandișpan!

- Coțofană-FanăAlbă-neagră pană,Dar acolo-n fagCui strigi cu arțag?Și pe cine bârâii, Când pe ramuri cârâi?

- Cârrr! Pe puii meiTrei…hoțofănei.Prea rup des ghetuțe,Șorțuri ți hăinuțe, Iar eu mă trudesc, Să le cârrr-cârpesc!

Ceaiul salvator

Pe un bumb de Mușețels-a oprit un bondărel.

- Floare dragă, spune-mi, n-aidouă-nghițituri de ceai?

Că de-atâta bâzâit, Tare rău am răgușit!Știi, eu cânt la contrabasȘi aseară am rămasFără o boabă de sacâz…

Și atunci m-am dus, bâz-bâz, Să mă rog de domnul Pin; Dacă plânge el puținDin rășina lui gălbie, Iau sacâz pe datorie.Dar el, răul, nu mi-a dat…

În orchestră n-am cântatȘi-am fost concediat. Ca să nu mai bâzzz-oftezzz, Fă-mi un ceai să mă calmez!

Pupăza

La spectacol sau acasăEvantaiul nu și-l lasă,

Evantai lucios de peneFluturând peste poiene.

Fie ploaie , fie soare, Fie vânt, fie răcoare,

Zboară așa-mpopoțonatăCâtă-i ziulica toată.

Are-n scorbură cuibarCu trei pui ce plâng amar.

Fiindcă-s mici și răsfățați,Nu mănâncă nepupați,

Nu-s ca voi, copii cuminți, Fără plâns și rugăminți.

De-aia mama temătoare, Când le-aduce de mâncare,

Îi îmbie drăgăstoasă, din adânc de cuib să iasă:

-pup, pup, pup, pup, pup, pup,Hai la mama să vă pup!

De ici, ciup, de acolo, ciup,Să vă împliniți la trup, Pup, pup, pup, pup, pup, pup !

De serviciu

Azi, pe școală-i de serviciuȚepoșilă Ghe. Arici.

S-a sculat tare de noapteCa să poată pân-la șapteȘcoală să o pregătească, Băncile să lustruiascăȘi cu-atenție să șteargăGeamurile, tabla neagră.

Deh! Însă aici i-aici;Căci țeposul de AriciAre labele cam mici!

Tabla-i naltă și e lungăȘi cu greu o să ajungăSă o șteargă toată, toată..

Necăjit își plimbă roată pe pereți priviri fugare,ura! A găsit, se pare, o idee salvatoare.

Lasă tot și iute pleacăPân-la lac. Se suie-n barcăȘi-și aduce ajutorPe colega Barză-naltăCu picioare Cu fuioareȘi cu ciocul roșior.

Da, e ordine în clasă:Acolo-n colț, tabla lucioasă, Neagră, fără nici o patăStrălucește de curată,Iar în banca de serviciuRâd o Barză și-un Arici!