ISTORIE CREŞTINĂ:Cele 7 Concilii Ecumenice

Codificarea Crezurilor de Credinţă a tuturor creştinilor începe cu cele 7 Concilii Ecumenice. Primul Conciliu a fost Conciliul Apostolic din anul 49 d. Hr. Acest conciliu cu Pavel şi Iacov trebuia să decidă ideea generală despre cum poate cineva să devină un creştin. Trebuia ca mai întâi să fie iudeu? Conciliul din anul 49 d. Hr. a decis că neamurile, termenul folosit de iudei pentru a-i defini pe cei ce nu erau iudei, puteau deveni creştini în mod direct fără să trebuiască să devină iudei mai întâi. Primele 7 Concilii (în albastru) sunt parte a tradiţiilor de dogmă atât a Răsăritului cât şi a Apusului. Cele mai fundamentale aspecte ale Creştinismului, crezul despre Isus ca Dumnezeu şi Uman, sunt codificate în aceste dezbateri. Conciliile care au urmat după aceia (în verde) sunt cele conduse în mod exclusiv de Biserica Romană Răsăriteană. Ca materie de comparaţie istorică, decretele Conciliilor Romane care au afectat în mod direct relaţia lor cu Răsăritul sunt conturate cu roşu.  Aceste „Decrete Roşii” vor trebui să fie adresate de Roma, dacă va exista vreodată o adevărată reconciliere între Catolici şi Ortodocşi. De asemenea se poate nota că prin toate aceste concilii, versiunile alternative ale Creştinismului sunt una câte una aruncate deoparte drept eretice. În mod încet un sistem de doctrină uniformă se dezvoltă şi calea uniformă de trăire creştină se amplifică.

NUMELE: Primul Conciliu EcumenicUNDE ŞI CAND: Nicea, 325 d. Hr. Sub Impăratul Constantin cel MareCE: DEZBATERE: A fost Isus Dumnezeu, om sau ambele? Mişcarea Ariană socotită ca erezie. Arius îl definea pe Isus ca uman. Conciliul la socotit pe Isus ca fiind una în esenţă „homoousios” cu Dumnezeu.Definiţia Credinţei: Prima Parte a Crezului care a definit natura lui Hristos.

NUMELE: Al Doilea Conciliu EcumenicUNDE ŞI CAND: Constantinopole 381 d. Hr. Sub Împăratul Theodosius cel Mare Patriarhul de Constantinopole Sf. Grigore de Nazianzus, Teologul a prezidat.CE: DEZBATERE: Era Duhul Sfânt o persoană sau o putere a lui Dumnezeu? Mişcarea Macedonius considera Duhul o putere a lui Dumnezeu. Ei recunosc două persoane: Tatăl şi Fiul. Conciliul a condamnat pe Macedoniani drept eretici şi a decretat pe Dumnezeu ca 3 persoane: Tatăl, Fiul şi Duhul. Completarea Părţii a 2 a Crezului.

NUMELE: Al Treilea Conciliu EcumenicUNDE ŞI CAND: Efes, Asia Mică 431 d. Hr. Sub Împăratul Theodosius II. Sf. Cyril de Alexandria, Doctor al Bisericii (m. 444), a fost episcopul care a prezidat.CE: DEZBATERE:  Care este natura lui Isus, şi apoi ce parte joacă Maria Mama sa? Nestorius şi urmaşii săi Nestorianii au văzut pe Maria că dădea naştere unui om. Ei l-au socotit pe Hristos „Logosul” ca locuind în Omul Isus. Aşa că Maria este Christotokos, Purtătoarea lui Hristos. Conciliul a socotit pe Nestoriani drept eretici. Conciliul l-a considerat pe Isus ca fiind

1

atât Dumnezeu complet cât şi om complet într-o singură persoană. Maria este „theotokos”, „Purtătoare de Dumnezeu” deoarece ea a dat naştere atât la Dumnezeu cât şi la Om. Conciliul a declarat Părţile 1 şi 2 ale Crezului complete şi finale.

NUMELE: Al Patrulea Conciliu EcumenicUNDE ŞI CAND: Calcedon, Asia Mică 451 d. Hr.Sub Impăratul Marcian.CE: DEZBATERE: Cum poate Isus să fie şi Dumnezeu şi Om? Monofiziţii învăţau că umanitatea lui Isus s-a dizolvat în prezenţa divinităţii sale. Aşa că Isus era numai divin.Conciliul a condamnat această învăţătură şi a proclamat că Isus este Dumnezeu complet şi om complet.

NUMELE: Al Cincilea Conciliu EcumenicUNDE ŞI CAND: Constantinopole, 553 d. Hr. Sub Impăratul Iustinian cel Mare.CE: DEZBATERE: Isus ca Dumnezeu şi Om. Conciliul a confirmat cele două naturi ale lui Isus (Divină şi Umană). Iustinian a profesat această Ortodoxie prin imnul „Singurul Fiu Născut şi Cuvântul lui Dumnezeu”.

NUMELE: Al Şaselea Conciliu Ecumenic UNDE ŞI CAND: Constantinopole 680 d. Hr.Impăratul Constantin IV CE: DEZBATERE: Dacă Isus era cu 2 naturi, care dintre ele făcea deciziile? Monofiziţii învăţau că natura divină era în control şi că natura umană numai îndeplinea ordinele. Conciliul a condamnat aceasta. Ei au considerat că ambele naturi acţionau în mod liber şi în concert. Ele sunt unite „în mod mistic” într-o singură persoană.

NUMELE: Conciliul Qinisext (Trullo)UNDE ŞI CAND: Constantinopole 692 d. Hr. În Palatul Dome (Trullo)CE: A completat al 5lea şi al 6lea Ecumenic. Conciliu pur administrativ. A ratificat canoanele.

NUMELE: Al Şaptelea Conciliu EcumenicUNDE ŞI CAND: Nicea, 787 d. Hr. CE: Controversa Iconoclastă. DEZBATERE: Ce este de făcut cu imaginile lui Dumnezeu? Iconoclaştii au cerut prin forţă ca Biserica să distrugă toate zugrăvelile lui Dumnezeu şi Isus, Icoanele, Picturile, sculpturile. Mulţi au fost ucişi dintre cei care protejau lucrările de artă religioasă. Conciliul a decis că este adecvat să se venereze astfel de imagini, dar adevărata Închinare este doar pentru Dumnezeu. S-a numit „Duminica Ortodoxiei”.

CONCILIILE BISERICII ROMANE APUSENE:

NUMELE: Al Optulea Conciliu Ecumenic.UNDE ŞI CAND: Constantinopole 869 – 87 d. Hr. Papa Hadrian II, Impăratul Basil, 867 – 886CE: Conciliul a condamnat şi l-a destituit pe Patriarhul de Constantinopole PHOTIUS (820 - 891). PHOTIUS a atacat celibatul silit asupra clericilor, adăugirea de Apus a lui „FILIOQUE” la Crez, şi încoronarea lui Charlemagne în Apus.

NUMELE: Al Nouălea Conciliu Ecumenic – Lateran IUNDE ŞI CAND: Roma, Biserica Sfântului John Lateran 1123  d. Hr. Sub Papa Callistus IICE: DEZBATERE: Rolul Impăraţilor Germani în alegerea Episcopilor. Acest conciliu a confirmat Acordul de la Worm (1122) dintre Împăratul Henry V şi Papa Callistus II, care s-a asigurat că toate alegerile de Episcopi şi Stareţi să fie făcute în mod liber de către autorităţile eclesiastice adecvate (alegătorii). Conciliul a socotit că împăratul putea să prezideze peste alegerea episcopilor săi.

2

S-a decis de asemenea ca nici un preot ordinat fie din ritul din apus fie din răsărit nu putea să se căsătorească.

NUMELE: Al Zecelea Conciliu Ecumenic – Lateran IIUNDE ŞI CAND: Roma, Biserica Sfântului John Lateran 1139 d.Hr. Papa Innocent IICE: DEZBATERE: Schisma Papală şi Variantele Apusene de Creştinism Acest conciliu a anulat actele decedatului antipapă, Anacletus II (m. 1138), încheind schisma Papală a vremii. Acesta a condamnat ereziile lui: 1) Peter Bruys (Bruis) şi a NEO-MANICHEANILOR, care denunţau Masa ca un „spectacol deşert”, opus Eucharistului, căsătoriei, şi botezului copiilor – toate acestea ducând la Albigensianism („Lucrurile materiale sunt rele în ele insele”); 2) Arnold de Brescia, care s-a luptat cu ideea că Biserica era un „trup invizibil”, nu al acestei lumi, şi nu ar trebui să deţină nici o proprietate.

NUMELE: Al Unsprezecelea Conciliu Ecumenic – Lateran IIIUNDE ŞI CAND: Roma, Biserica Sfântului John Lateran 1179 d. Hr. Papa Alexander IIICE: DEZBATERE: Cum să alegem un Papă? Acest conciliu a regulat alegerea papilor (două treimi de vot majoritar de Colegiul de Cardinali era necesitat pentru ca Papa să fie ales, şi împăratul era exclus din votare). Acesta a anulat actele a trei antipapi: ANTIPAPA VICTOR IV (1159) şi 2 succesori.

NUMELE: Al Doisprezecelea Conciliu Ecumenic – Lateran IV UNDE ŞI CAND: Roma, Biserica Sfântului John Lateran 1215 d. Hr. Papa Innocent III CE: Acest conciliu a considerat că „Există doar o singură Biserică Universală a credincioşilor, în afară căreia nimeni nu este mântuit”, Luteran IV a prescris cel puţin confesarea anuală şi comuniunea pentru toţi credincioşii şi a făcut oficială folosirea cuvântului „TRANSUBSTANŢIERE”. A numit a Patra Cruciadă.Aceasta a reformat disciplina şi a condamnat ereziile lui: 1) ALBIGENSIANISMUL (NEO-MANICHEANISMUL), care se opunea căsătoriei şi tuturor sacramentelor şi crezul în învierea trupului; 2) WALDENSIANISMUL (erezie anti-clerică), care pretindea că laicii care trăiau o viaţă apostolică puteau ierta păcatele, în timp ce un preot în starea de păcat nu putea să absolve. Waldensianismul susţinea de asemenea că facerea de juruinţe şi desemnarea pedepselor cu moarte erau socotite drept păcate de moarte. Ei mai susţineau că Consiliul Evanghelic de sărăcie era un ordin, astfel ei au interzis toată deţinere privată de proprietate.

NUMELE: Al Treisprezecelea Conciliu Ecumenic – Lyons IUNDE ŞI CAND: Lyons, Franţa 1245 d. Hr. Papa Innocent IV CE: Acest conciliu l-a excomunicat pe Impăratul Frederick II, nepot al lui Frederick Barbarossa, pentru încercarea sa nesupusă de a face Biserica doar un departament de stat. Lyons I a îndreptat spre o nouă cruciadă (a 6a) sub comanda Regelui St. Louis IX (1226 - 1270) al Franţei împotriva Saracenilor şi Mongolilor.

NUMELE: Al Paisprezecelea Conciliu Ecumenic – Lyons IIUNDE ŞI CAND: Lyons, Franţa 1274 d. Hr. Papa Binecuvântatul Gregory XCE: Acest conciliu a declarat procesiunea dublă a Duhului Sfânt de la Tatăl şi Fiul: "Qui ex Patre Filioque procedit." A adăugat „de la Tatăl şi fiul” la Crezul Nicean. Aceasta era în opoziţie completă faţă de părerea Răsăritului. Intoarcerea Bisericii Răsăriteane la uniunea cu Roma, căutată de papi, a eşuat în totalitate.

3

NUMELE: Al Cincisprezecelea Conciliu Ecumenic – Vienne UNDE ŞI CAND: Vienne (La sud de Lyons), Franţa 1311 – 1312 Papa Clement VCE: Numit şi ratificat de Papa Clement V, primul din Papii Avignon ("Captivitatea Avignon" a durat din 1305 până în  1377, când Papa Gregory XI a înapoiat Sfânta Eparhie Romei), acest conciliu i-a reprimat pe Cavalerii Templari (Stăpânul: Jacques de Molay) pentru crimele acuzate de Regele Philip IV al Franţei. Proprietatea lor confiscată a fost dată Ospitalierilor sau, în Spania, ordinelor naţionale care s-au luptat împotriva Moorilor. Conciliul a declarat de asemenea că oricine susţine cu încăpăţânare „că sufletul raţional sau intelectual nu este forma trupului numai în sine şi esenţial, trebuie privit ca eretic”. (Denz. 481) Conciliul a condamnat şi Beghardism (bărbaţii) si Beguines (femeile), care accentua aşa de mult „uniunea interioară cu Dumnezeu”. Chietismul, rugăciunea şi postul a devenit neimportant. Chietismul învăţa că persoana „spirituală” este aşa de perfectă încât poate să dea domnie liberă la dorinţele trupeşti. In Bula sa din 1302 UNAM SANCTAM Papa Boniface VIII (1294 - 1303), a declarat ex cathedra adică „… absolut necesară pentru mântuirea fiecărei creaturi umane de a se supune Pontifului Roman”.

NUMELE: Al Şaisprezecelea Conciliu Ecumenic – Constance SITE:UNDE ŞI CAND: Constance, Germania 1414 – 1418 PAPI: Gregory XII Martin V CE: Numit de Impăratul Sigismund şi Papa Gregory XII care a autorizat convocarea în timp ce el abdica Papalitatea. Antipapii Benedict XIII (Avignon) şi John XXIII (Pisa) au fost şi ei de acord să „abdice” în interesele sale de unitate. Conciliul l-a înălţat pe Martin V la Scaunul lui Petru pentru a încheia confuzia Schismei Apusene. Papa Martin a ratificat conciliul… cu excepţia decretelor care propuneau conciliarismul. În adiţie faţă de încheierea Schismei Apusene, Constance a condamnat şi ereziile lui: 1) John Wycliffe, care a respins Sfântul sacrificiu al Masei, a accentuat scriptura ca regulă de credinţă, a subscris la Donatism, a afirmat că Papa nu este capul Bisericii, şi că episcopii nu au nici o autoritate; şi, 2) John Huss, care a predicat cele de mai sus după moartea lui Wycliffe. NUMELE: Al Şaptesprezecelea Conciliu Ecumenic – FlorenceUNDE ŞI CAND: Basel (Elveţia, lângă Franţa), 1431 - 1437; Ferrara (Italia, la nord de Bologna sud-vest de Venice), 1438; Florenţa (Italia, la sud de Bologna, a nord de Roma), 1439 -1445 Papa Eugene IVCE: Acest conciliu a fot numit în 1431 în Basel, Elveţia, de Papa Martin V, care a murit în acel an. Papa Eugene IV a confirmat acest decret pentru Basel, şi prima sesiune a fost ţinută pe 14 decembrie 1431. Crezând că acesta va deveni gălăgios, Eugene IV a dizolvat conciliul la 4 zile, mâniindu-i pe episcopii de la Basel, care au început să reafirme decretele eretice de la Constance că „un conciliu general este superior faţă de Papă”. În ianuarie 1438, Papa a ordonat un început proaspăt la Ferrara. (Unii episcopi au rămas în schismă deschisă la Basel, chiar alegând un antipapă, Felix V – doi „Papi”, două „concilii” deodată). O ciumă a venit peste Ferrara, şi Papa a mutat Conciliul la Florenţa. Pe 8 iunie 1439, grecii au acceptat dubla procesiune a Duhului Sfânt şi prin 5 iulie, au agreat cu privire la alte puncte, dar uniunea de durată a eşuat: „Mai bun turbanul Profetului decât tiara Papei”. Pe 29 mai 1453, Constantinopole a ajuns în mâinile mahomedanilor. Cantate Domino a decretat. (Autoritatea Papală Mult mai Ferm Stabilit): ex cathedra: Aceasta [Biserica Romano-Catolică] crede în mod ferm, profesează şi proclamă că nici unul din cei care nu sunt în cadrul Bisericii Catolice nu numai păgânii, ci şi evreii şi ereticii şi schismaticii nu pot să devină participanţi în viaţa veşnică, dar se vor duce „în focul cel veşnic care a fost pregătit pentru diavolul şi îngerii săi” (Matei 25:41), dacă nu înainte de finalul vieţii lor aceiaşi au fost adăugaţi la turmă; şi că unitatea trupului Eclesiastic este aşa de puternică că doar acelora ce rămân în

4

acesta sunt de un beneficiu Sacramentele Bisericii pentru Mântuire, şi postirea, milosteniile, şi alte funcţii de pietate şi exerciţii de serviciu creştin produc răsplată eternă, şi că nimeni, orice fel de milostenii ar fi practicat, chiar dacă a vărsat sânge pentru numele lui Hristos, nu poate fi salvat, decât dacă a rămas în sânul şi unitatea Bisericii Catolice. [Papa Eugene IV, Bula Cantate Domino, 1441, Denzinger 714]. Reconcilierea temporară cu grecii Re: Filioque.

NUMELE: Al Optsprezecelea Conciliu Ecumenic – Lateran V UNDE ŞI CAND: Roma, Biserica Sfântului John Lateran 1512 - 1517 (Martie). (Tezele lui Luther postate în 31 octombrie 1517) Julius II, Leo XCE: Acest conciliu s-a deschis pe 10 mai 1512; în februarie 1513 Papa Julius moare şi conciliul a fost reconvocat de Papa Leo X în aprilie 1513 şi ratificat de el. Cele mai importante discuţii referitoare la „Sancţiunea Pragmatică a lui Bourges." În 1438 Regele Franţei, Charles VII, a enunţat acest edict, declarând un conciliu general superior faţă de Papă şi a negat dreptul lui de a numi episcopi în Franţa. Un rege de mai târziu, Louis XI, a abolit acest decret în 1461, dar Louis XII (1498 - 1515) a încercat să-l reintroducă. Acest conciliu a respins în mod clar învăţătura conţinută în edict. (Apelul pentru o altă Cruciadă împotriva Turcilor nu a avut nici un entuziasm, iar situaţia din Europa a clasat o astfel de aventură uitării.)

NUMELE: Al Nouăsprezecelea Conciliu Ecumenic – Trent UNDE ŞI CAND: Trent, Italia 1545 - 1549 Paul III, Julius III, Pius IVCE: Acesta a emis decrete despre Eucharist, Sfântul Sacrificiu al Masei, Sacramentele (notabil Botezul şi Sfintele Ordine) şi învăţături despre căsătorie, purgatoriu, indulgenţe şi folosirea imaginilor, reformarea lui Missal şi a Brieviary.

NUMELE: Al Douăzecilea Conciliu Ecumenic – Vatican I UNDE ŞI CAND: Vaticanul (Biserica Sf. Petru din Oraşul de Stat al Vaticanului, Roma). 1869 – 1870, Pius IXCE: A convenit şi a fost ratificat de Papa Pius IX, Primul Conciliu de la Vatican a definit INFAILIBILITATEA Papei când, în calitate de Pontif Suprem, el vorbeşte din Scaunul lui Petru (ex cathedra), într-o chestiune despre Credinţă şi Morale, pronunţând o doctrină ce trebuie crezută de întreaga Biserică.

NUMELE: Al Douăzeci şi unu Conciliu Ecumenic – Vatican II UNDE ŞI CAND: Vaticanul (Biserica Sf. Petru din Oraşul de Stat al Vaticanului, Roma). 1962 – 1965, Papa John XXIII, Papa Paul VICE: Al Doilea Conciliu de la Vatican a fost un Conciliu Pastoral (nu dogmatic) cu 16 documente accentuând ecumenismul înţeles ca părtăşie religioasă, mai degrabă decât accentuarea întreprinderea misionară Catolică pentru convertirea la Credinţă. În 1960 Papa John XXIII a declinat să dezvăluie al treilea secret al lui Fatima, a cărui mesaj trebuia să fie în acel an, declarând că acesta nu susţinea pontificatul său. Apoi în 1962 Papa John XXIII a intrat într-un acord între Vatican şi Moscova. În acest acord se stipula ca pentru ca Ortodoxia Rusă să fie prezentă la acest Conciliu, nici o condamnare a Comunismului nu trebuia să fie admisă acolo. 1968 – Papa Paul VI a enunţat enciclicul său, Humanae Vitae, împotriva măsurilor contraceptuale artificiale. 1969 - Papa Paul VI a promulgat Novus Ordo Missae.

5

Printre Concilii: Profesiunea de Credinţă Creştină   Crezul Nicene sau al Apostolilor poate fi împărţit în 3 părţi separate: Partea 1 scrisă în timpul Primului Conciliu, Partea 2 scrisă în timpul celui de-al Doilea Conciliu şi foarte scurta Parte 3 doar de către Apus. Partea 1: Primul Conciliu 325 d. Hr. Noi credem într-un singur Dumnezeu. Tatăl atotputernic, făcătorul cerului şi al pământului şi al tuturor lucrurilor vizibile şi invizibile. Şi într-un singur Domn Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, singurul născut, născut de Tatăl dinaintea anilor. Lumină din Lumină, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat; născut nu făcut; de o singură esenţă cu Tatăl, prin care s-au fost făcute toate lucrurile; care pentru noi oamenii şi mântuirea noastră a coborât din ceruri şi s-a întrupat din Duhul Sfânt şi Fecioara Maria, şi a devenit om. Şi El a fost crucificat pentru noi sub Pilat Pontius, şi a suferit şi a fost îngropat. Şi a treia zi El a înviat conform Scripturilor; şi s-a înălţat la ceruri, şi stă la dreapta mâinii Tatălui; şi va veni cu slavă să judece pe cei vi şi pe cei morţi; a cărui Împărăţie nu va avea nici un sfârşit.

Partea 2: Al Doilea Conciliu 381 d. Hr.

Şi (credem) în Duhul Sfânt, Domnul, Dătătorul de viaţă, care purcede de la Tatăl.

Partea 3: (Al Paisprezecelea Conciliu Ecumenic – Lyons II 1274 d. Hr.) [şi Fiul] Care cu Tatăl şi Fiul sunt împreună adoraţi şi glorificaţi: care a vorbit prin profeţi. Într-o singură Sfântă, Catolică şi Apostolică Biserică. Recunosc un singur botez spre iertarea păcatelor. Aştept învierea morţilor, şi la viaţa lumii ce va să vină. Amin.

6