Ministerul Educației și Învățămîntului

ReferatTema: Principiile

devenirii .Interdependența schimbarilor calitative si cantitative. Unitatea si opozitia

contrariului. Negarea negatiei .

Efectuat: Donică Sveatoslav

Verificat:Coteț Vasile

Cahul 2015

Cele 12 principii ale devenirii:

1. Marele principiu

Primesti ceea ce daruiesti, culegi ceea ce semeni,ceilalti sunt ceea ce esti cu ei. Ceea ce ti se intampla este o consecinta a ceea ce ai facut la un moment dat. Marea lege mai poarta si numele de Legea Cauzei si a Efectului si este o lege care nu ne este deloc straina. Vrei Iubire in viata ta? Poate Liniste? Iti doresti Fericire? Vrei sa ai prieteni adevarati in jurul tau? Fii iubire. Liniste. Fericire. Fii un prieten adevarat.

2. Principiul Creatiei

Creatia este lucrul cel mai minunat din lume. Viata in sine este o minune. O minune a creatiei. A universului. Este imposibil ca ea sa ne ceara sa stam deoparte. Universul suntem noi. Suntem o parte mica si infima din el, suntem una si aceeasi. Viata ne-a fost data pentru A PARTICIPA si a NE IMPLICA in ea. Ceea ce se afla in jurul si exteriorul nostru este o manifestare a ceea ce se intampla in interiorul nostru. In momentul in care suntem noi si atat, in interior, in exterior ne inconjuram de acele lucruri care ne trebuie. Asigura-te ca in jurul sau se afla cu adevarat ceea ce iti doresti sa fie prezent. Inconjoara-te de ceea ce iti doresti sa fie in viata ta. Suntem parte a creatiei si cream la randul nostru.

3. Principiul Smereniei

Cu cat opui mai multa rezistenta unui lucru, cu atat mai mult acel lucru va rezista si va persista sa ti se intample. Atitudinea este totul. Chiar daca refuzi cu incapatanare sa accepti ceva, acel ceva nu va inceta sa ti se intample si se va repeta in viata ta. Acceptarea deschide insa multe usi, solutii si posibilitati.

4. Principiul Cresterii

Uneori ne dorim si spunem ca totul s-ar schimba in viata noastra daca circumstantele, oamenii, locul ar fi altfel, altcum, poate chiar altul. Rareori ne punem problema ca poate noi ar trebui sa fim altfel, altcum. Cresterea si evolutia incep cu noi insine. In momentul in care ne schimbam noi insine, din interior, si gandim mai bine, mai frumos, viata noastra va incepe sa se transforme in mai bine, mai frumos.

5. Principiul Oglinzilor (Principiul sacru al Responsabilitatii)

Accepta un adevar universal valabil: esti responsabil pentru ceea ce ti se intampla. Porti raspunderea vietii tale si a ceea ce se intampla in viata ta. Tu, inainte de toate. Tu inainte de ceilalti. Reflecti ceea ce te inconjoara si ceea ce te inconjoara te reflecta. Esti o oglinda a celorlalti. Ceilalti sunt chiar oglinda ta. Mediul in care te afli te oglindeste, la fel cum il oglindesti si tu pe el. Iar in momentul in care ceva nu merge cum trebuie in viata ta, gandeste-te ca poate ceva nu merge cum trebuie nici in interiorul tau.

6. Principiul Sincronicitatii (Principiul Conexiunii)

Atunci cand faci un lucru nu il face rupandu-l total de context sau gandindu-te ca este lipsit de sens.

Totul conteaza in acest univers. Totul este conectat in acest univers. Nu ne schimbam sau evoluam doar noi, evolueaza simultan si alte persoane, fiinte, lucruri in jurul nostru. Totul este o unitate bine

sudata chiar daca nu realizam acest lucru. Totul este sincron si se intampla fara sa ne dam seama. Si toate lucrurile se intrepatrund. Universul in sine este conectat si fiecare lucru ne duce mai aproape un altul.

7. Principiul Sacru al Directiei si al motivelor

Atunci cand urci pe o scara si vrei sa ajungi undeva, pasii tai, rand pe rand, conduc catre aceeasi tinta. Niciunul nu este mai important sau mai putin important decat celalalt, toti sunt importanti. Fiecare te duce catre celalalt si asa mai departe.

8 Principiul sacru al Disponibilitatii

In momentul in care crezi cu tarie si din tot sufletul in ceva anume si crezi ca este autentic, adevarat, mai devreme sau mai tarziu, intr-un anumit moment din timp, va trebui sa probezi si sa demonstrezi acel adevar. Mai devreme sau mai tarziu, ti se va cere sa pui in practica tot ceea ce ai invatat.

9. Principiul lui AICI si ACUM

Nu conteaza ACOLO, nu conteaza ATUNCI. Acolo si atunci te impiedica sa fii pe deplin fericit AICI si ACUM. Concentreaza asupra prezentului. Traieste-l fara sa te gandesti la ceea ce a fost, la ceea ce va fi. Din trecut invata, nici mai mult nici mai putin, decat atat cat ai nevoie. Din viitor, ia-ti speranta.

10. Principiul Schimbarii

Universul ne atrage atentia atunci cand suntem pe un drum gresit si nu pe cel pe care ar trebui sa fim. Pentru a o face, unele lucruri si situatii se vor repeta, iar si iar, uneori chiar suparator, pana cand invatam sa o acceptam si sa ne bucuram de ceea ce aduce, pana cand ne invatam lectiile. Oricat i ne-am opune, schimbarea este inevitabila. Mai devreme sau mai tarziu, tot va trebui infruntata schimba drumul.

11. Principiul Rabdarii si al Recompensei

Daca iti doresti ceva cu adevarat si este lucrul de care ai cu adevarat nevoie, nu te astepta sa il primesti peste noapte si in niciun un caz pe nemeritate. O mare recompensa presupune un efort pe masura. Inarmeaza-te cu rabdare, depune eforturi pentru a ajunge la el, lupta pentru a-l merita, da-ti osteneala pentru el. Persista. Nu ceda prea devreme, prea curand. Recompensa vine in momentul in care esti pregatit.

12. Principiul Valorii si al Inspiratiei

Valoarea unui lucru este direct proportional cu energia si intentia pe care le-ai investit in acele lucruri. In momentul in care

investesti timp, efort, energie in ceva anume, la un moment dat iei inapoi de la el cel putin o parte din ceea ce ai investit. De ce? Cum asa? Fiind totuleste un mare Intreg conectat si contribuind la ceva anume, contribui de fapt la Intreg.

Steven Hairfield

Negarea negațieiNegaţia este prima abstracţiune

Este cunoscut faptul că atunci când dorim să dăm comenzi subconştientului nu trebuie să folosim negaţia, ci doar comenzi pozitive. Îi trimitem, de pildă, gândul "Fă bine!", evitând forma "Nu fă rău!". Am putea presupune că a doua variantă, introducând un pas suplimentar – întâi trebuie definită afirmaţia, iar apoi să o negăm -, diminuează energia şi fermitatea comenzii. Totuşi, cred că explicaţia este alta, mai simplă.

Partea din subconştient pe care o abordăm ţine de planul astral (numit de mine în cartea "Modelul psihicului uman normal şi paranormal", planul ideo-afectelor). Acolo există doar imagini, deci construcţii pozitive, acţiuni directe. Nu există negaţii. Negaţia este un CONCEPT, prezent abia în planul superior, mentalo-cauzal, al abstracţiilor. În planul ideo-afectelor negarea, restricţia,

interzicerea fie că nu este înţeleasă deloc, fie că este înţeleasă în sens invers (de exemplu, subconştientul pricepe doar cuvântul "rău" din fraza "nu fă rău!").

NEGAŢIA este prima ABSTRACŢIUNE, din orice punct de vedere am privi-o.

În vorbirea curentă apar, în afară de cuvintele noţiuni, şi multe elemente expresive, de legătură, de captare a atenţiei, cum ar fi anumite interjecţii (vai, ah, e-he-he, hop), îndemnuri şi încurajări (hai, bun, ei, ia, aşa, dă-i, zi-i), negaţii şi afirmaţii concise (da, nu, ba, ba da, ba nu), apelative (măi, tu, bre, băi), rostite în diverse tonalităţi şi combinaţii.Toate acestea diferă mult de la o limbă la alta şi nu pot fi preluate în mod automat, cum se întâmplă la noi cu vocabula NU (negaţie în română). Aceasta apare inopinat în vorbirea basarabenilor cu semnificaţia rusescului „ну”, care nu este o negaţie, ci un element de legătură, cum ar fi românescul „ei”. De aceea sunt incorecte, iar uneori chiar alogice exprimările de tipul: nu cum? (corect: ei cum, adică ce mai faci, cum îţi mai merge, cum crezi), nu ce?, nu hai sau aproape obsesivul nu hai paca (cu variante ruseşti de tipul nu davai paca, în care rusescul „пока” este o formă orală de salut la despărţire; în română – la revedere, pa, pe curând), nu bine (nu bine, de fapt, este rău; corect: ei bine), nu da (adică: ei da, da desigur, căci combinaţia lui nu cu da în română nu are sens) sau chiar da nu! (copiată exact din rusă, unde semnifică surprinderea), ca în dialogul:

- Nu cum, ai dat? (examenul), îl întreabă un student pe colegul său.

- Nu da! răspunde acesta.

- Da nu! se miră primul.

NU, care este cel mai frecvent cuvânt de negaţie în limba română, poate să apară în enunţuri cu sens pozitiv – acestea sunt structurile construite cu adverbul decât: de exemplu, propoziţia Nu costă decât 5 lei are sensul, Costă doar numai 5 lei. Regula spune expres că adverbul decât se foloseşte cu forma negativă a verbelor (nu citeşte decât ziare), iar doar şi numai – atât cu forma pozitivă (citeşte numai, doar ziare), cât şi cu cea negativă (nu citeşte doar,numai ziare, ci şi cărţi). Considerând că NU dă neapărat o semnificaţie negativă, unii vorbitori îl exclud şi din enunţurile alcătuite cu decât. Astfel apar propoziţii de tipul Vreau să fac decât o remarcă, Am decât o propunere, care încalcă regula enunţată mai sus, corecte fiind variantele: NU vreau să fac decât o remarcă, NU am decât o propunere sau Vreau să fac doar,numai o remarcă, Am doar,numai o propunere.

Cantitativ si calitativ in stiintele socio-umane:

In stiintele socio-umane se intalnesc o serie de dihotomii, insa una care se discuta cu o frecventa mare este cea dintre cercetarile de tip cantitativ si cele de tip calitativ.In timp, in limbajul stiintelor sociale, termenii calitativ si cantitativ au trecut la o intelegere spre o sfera mult mai larga decat in acceptiunea lor initiala, ajungandu-se in final la constituirea a doua mari paradigme.Intr-un camp al ideilor foarte vast, asa cum este cel al stiinelor socio-umane, racordarea  sociologilor cercetatori la una sau alta dintre cele doua paradigme, a fost mai mult decat fireasca, unii afirmand in mod deschis superioritatea sau inferioritatea unei paradigme in raport cu alta.Pe de lata parte, multi sociologi au vazut intre cele 2, numeroase complementaritati si inferente, insistandu-se asupra faptului ca sociologia trebuie sa utilizeze concomitent ambele metode.Adeptii acestei idei mentioneaza ca nu exista o realitate sociala numai calitativa sau numai cantitativa.Deci, cele doau metode se presupun reciproc.Ideea de a cuantifica unele dintre metodele sociologice(de a introduce masurarea ) a fost benefica si va continua sa ramana asa daca se vor respecta 2 conditii:

1.a nu se parasi metodele calitative

2.aplicarea metodelor cantitative sa aiba loc atunci cand se obtin date reale si nu doar formale.Acest rationament este argumentat prin faptul ca, o corelatie sau un calcul de covarianta nu asigura prin ele insele adevarul sociologic, ci numai in masura in care faptele cuprinse in ele sunt reale.

Ca orientare metodologica, abordarea cantitativa se plaseaza pe pozitia pozitivismului, care este modelul de cercetare in stiintele naturii.Chiar Compte ofera termenului de sociologie alternativa lingvistica de fizica sociala, militand pentru trecerea studiului societatii sub semnul  studiilor pozitive(al stiintelor exacte).El propune deci studiul faptelor sociale cu ajutorul unor metode identice sau analoage celor din stiintele naturii, facandu-se astfel trecerea de la speculatia despre om si societate la cercetarea efectiva.Pe de lata parte au existat voci care s-au opus unei astfel de abordari, insistand pe deosebirea dintre stiintele naturii si cele ale culturii si spiritului.Dintre cei care sustin aceasta ideea il amintim pe Dilthey W.El a motivat aceasta deosebire prin aceea ca, socio-culturalul si istoricul sunt produsul subiectivitatii umane, al motivatiilor si intentiilor umane.De aceea, cunoasterea socio-umanului nu se poate face din exterior, obiectiv, ci doar pe baza subiectivitatii umane.Aceasta subiectivitate sta in spatele faptelor si proceselor care compun realitatea sociala.Astfel apare opozitia dintre comprehensiune si explicatie.