ANNA(CEEA CE NU,SE POATE)

ROMANDE

DUILIU ZAMFIRESCUMembru al Acacleadei Rom Ane

V.

BUCURETI

EDITURA SI INSTITUTUL DE ERIE GRAFICE C. 5FETEA

96, Strada Lipscani, 9t,

1911

Prettil 2 Lei

-

ANNA(CEEA CE NU SE POATE)

ROMANDE

DUILIU ZAMFIRESCUMembru al Academiei Rom line

V.

BUCURETI

EDITURF1 BSI INSTITUTUL DE F1RTE GRAFICE C. SFETER

96, Strada Lipscani, 96

1911

DE ACELASI AUTOR : /9"

Viata la Cara, I, roman.Tanase Scatiu, II, roman.In Rasboiu, III, roman.Indreptari, IV, roman.Anna, V, roman.Alte Orizonturi, poezii.Imnuri Pagane, poezii.Poezii Noufi, poezii.Novele, culegere de novele.Novele Romane, culegere de novele.Lydda, scrisori romane.

ANNA(CEEA CE NU SE POATE)

Romanul de fats nu e scris pentru criticii dintam romaneasca, cari, ignoranti si de rea credintacum cunt in mare parte, vor gasi ca seamana cuAnna Karenine; nu e scris nici pentru damele cumoral; nici pentru barbatii cu printipuri. El e scrispentru sufletele nenumarate ce sufera ; pentru ti-nerimea cults, care, in arta, vibreaza la tot ce esincer, tresare la adierea frumusetii ; pentru citi-torii cari pricep ce insemneaza a crea oameni viisi-i deosebesc de oamenii de carton. El mai estescris pentru femeile delicate, care vor intelege peAnna, vor ierta pe Urania si poate chiar pe Berta,pentru sinceritatea simtirilor lor. Ceea ce este maicu seams pagubitor in viata noastra socials si tri-vial in casniciile romanesti, e puerilitatea sufle-teasca a femeilor, fatarnicia si minciunile barba-tilor.

In fine, el este scris pentru Elena Milescu, pecare nu o cunosc, dar care trebue sa existe undeva,in sufletul colectiv al femeilor superioare, in carisimtimantul patriei cel mai innaltator din toateva regenera ceea ce este bolnav in turpitudineamomentului. Cu acest simtimant vom pregati viito-

6

rut poporului nostru, care nu si-a ispravit luptelede constituire unitara, si deci nu poate si nu secuvine sa se ocupe de utopii, de sotial-democratie,de votul analfabetilor, de colectivism si alte min-ciuni, cu cari declasatii exploateaza masa incultilor.Ficeste minciuni sociale sunt tot atat de pagubi-toare, pe cat sunt minciunile individuate in familii,si constituesc semnul evident al decadentei ; ceea cenu poate sa fie.

D. Z.

I.

Incepea sa se intunece. Focul palpaia in soba, li-nistit. De pe fata carbunilor se desprindeau palii deflacari, ce mureau in nefiinta.

Anna Villara cetise pana atunci. Gandurile altora,cand puteau s'o intereseze, ii usurau sufletul de po-vara indoelii : cum e bine, si ce e bine in lumeaasta ?

Intunericul o silise sa lase cartea, si ea, acum, stransain fotoliu, se uita la lemnele ce se topeau in pute-rea mistuitoare a focului. Cateva licariri de flacara,putin fum si putina cenuse.

In crampeele ei de ganduri se ivia chipul lumi-nos al omului iubit. Asa de bine-1 cunostea, in ne-statornica lui infatisare, incat it recompunea din liniilecarbunilor ce se prefaceau mereu. Toate alte linii sialte linii.

Daca s'ar fi putut sa fie lumea altfel de cum eraea ar fi plecat pe jos, umbland dupa umbra visuri-

8

lor, alergand pururi pe caile ratacirii, fara popas sifara odihna, numai sa scape de ea insasi.

Dar lumea era ca gi dansa. Fiecare iii purta rana,sangeranda sau tamaduita, fiecare umbla mai de-pute spera.

Si, deodata, ii rasaria in minte fruntea lui, netedainfatisare a personalitatii barbatesti, in care farmeculvointei [Area boltit din vecia veacurilor. De undestia ea ce se petrecea acolo? Vorbia cateodata cuElena Milescu:

Ce se petrece acolo, Eleno? Tu ai iubit, ai traitadanc din viata barbatului tau. Ce se petrece sub frun-tea unui om, cand tace si se uita la tine, apoi se in-toarce si se uita la mine, sau la Smaranda Dudescu?...

Sau la Urania Vucos....Anna deschidea ochii mad :

Crezi? !Elena zainbia :

Esti geloasa, draga.0 strangeau de gat cu vorba asta. Era ge-

loasal...Vezi bine ca era geloasa! Cine iubeste, si nu e

gelos? Dar nerozia omeneasca desparte sufletul insaltare, ca un scrin: in ce] de sus se pasteaza amo-ral, in al doilea inchipuirea de sine, in cel de josgelozia, pe cand in toate sta deavalma zadarnicia su-fletului nostru chinuit.

Si cum se ilia lung la carbuni, i-se path ca. vede!impede cum gelozia sta tocmai in saltarul de jos,in cel mai de jos. Inima i-se stranse ca de frica,

sisi

si

9

-misca varful piciorului, par'c'ar fi impuns-o cinevain coapsa.

Marginea rochii i-se ridicase deasupra glesnei.Pulpa se desina, delicata, pe fundul auriu al lumineice muria in soba. In loc sa se plan', ea se umilise intrista. Frumusetea linii piciorului ii intoarsegandurile asupra ei Traise in valurile lumii,cu hotarire, si totus intro singuratate sufleteasca, incare nu strabatuse nimeni. Acum iubia. Dorul fecioareide ideal si poezie se aninase de umerii unui om ne-statornic4 lubia pe un om insurat, pe care, probabil,it iubeau i alte femei. Era oare cu putinta?

La ideia ca alte femei puteau sa-1 iubeasca, isiduse mainile la ochi, sa nu se mai lege intr'ansii ve-denia acelor alte femei. Cu toate astea, era sigur cauna, cel putin, it mai iubia: nevasta sa. Nu avea siea un barbat ? Imagina Generalului o facia st buf-neasca intr'aiuri. Generalul si Bertal... Iii aduse a-minte ca barbatu-sau o ducea la concertele amanteijui, si ca ea, Anna Villara, vedea pe Berta ca peorice fiinta nevoiase.

Ceeace o muncia, era pangarirea sufleteasca a o-mului care o iubia pe ea si iubia si pe altele. tinasernenea om mintia pururea.

Cu toate astea, Anna simtia cat de netemeinice iierau gandurile, din insasi dorinta ei de-a se insela.Elena ii spunea, cu blajina ei ingaduire, ca asa suntbarbatii, ca adica pot sa iubeasca deodata mai multefemei, si ca, totus, nu sunt mai fericiti decat femeea.care iubeste un singur barbat ; ca, din potriva, la cei

si

insasi.

gf

10

ce au inima, asta este izvorul nefericirii lor. Cu alte-cuvinte, trucia si nedomirire.

Feciorul bath la use:D-1 Capitan Comanesteanu!

Anna se scula :Pofteste-I in salon :

Gandurile ei se limpezira deodata, o caldura bine-facatoare i-se revarsa in tot corpul, i§i duse manilela tample, in care rasunau bataile inimii.

Era el, care avusese, poate, gandul bun de a o.vedea innainte de ceasul mesei, cand urmau sa se in-talneasca la dansa cu totii.

Anna deschise usa binisor. Capitanul se uita la o.fotografie. Ea it privi un moment.

Cu mana pe garda sabii si bustul usor plecat inna-inte, era asa de tanar si de voinic, respira atata sä-natate, incat parea ca da viata si infrumuseteaza toatecele dimprejur.

Anna tremura. Ochii ei, umezi de fericire, beau cunesatiu lumina propriei ei iluzii. Ea it chema razan d

Cinel-Cinel!...Si fall sa mai astepte raspuns, it ademeni in um-

bra usei, ii inconjura mijlocul cu bratele si se lipicu obrazul de peptul lui, de snururi $i alamuri, de-postavul tunicii, al caror miros, de vreme rece deafara, se amesteca, ratacit, cu parfumul fiintei lui vii.

Ce bine ai facut ca ai venit!... 0 sa to rog sa.imi faci un dar de anul nou....

Cu cea mai mare placere.0 tunica veche.Dece nu o manta ?...

11

Fiindca mantaua e mai aproape de altii deckde dumneta.

0 manta de vreme rea.Anna se uita lung la dansul:

Manta de vreme rea !... Dece-mi strici placereade a te simti langa mine? Ai avut ideia delicata dea veni sa ma vezi, acum, singura, iar nu cum nevom vedea peste doua ceasuri, si ar trebul sa maIasi sa ma bucur in tihna de minutul asta, care esteal meu si numai al meu.... Nu-i asa?

Capitanul se gandia, Ca, la drept vorbind, venisepentru a spune Annei sa-1 ierte de-o mica intarzierela pranz, din cauza unei comisiuni. Insa fata cu ilu-ziile ei, nu mai zise nimic.

Anna mangaia cu degetele postavul tunicii.Auzi, manta de vreme real... Eu sa am nevoie de

manta de vreme rea, iar dumneta sa fii mantaual...Lumea pe dos. Eu and uevoie de un gand bun, deun zambet sincer, de o raza de simpatie ; de a tesimti cateodata land mine, cu suflet curat, iar nupururi iesind dill bratele altei femei.

Faca un pas catre fotoliu :De uncle vii ?De-acasa.

Anna sezu, miscand din cap, par'ca ar fi zis : totdin bratele unei femei".

Ce face Mia?Nu stiu, n'am vazut-o.

Ea tacit un moment. Raspunsul i-se Ora discretsi delicat.

la un scaun si sezi Tanga mine.

12

El §ezi.i jos, pe covor, §i se lipi cu fruntea de sa-nul ei. Anna se rezema de spatele fotoliului §i in-chise ochii. 1§i simtia inima in piept Wand sa serupa. Fruntea ii ardea, lacramile o podideau, §i cutoate astea gandurile ei se intindeau pe orizonturiinfinite, intro fericire nemateriala, aproape desa-var§ita.

Facii o sfortare, se ridica mai sus §i se uita lungla el:

Ce vrei ? Ce-a mai ramas in sufletul meu, caresa nu fie plin de dumneta? Nici un colt, nici ocuta a gandului, nici o ascunzatoare a inimii nu maie in puterea mea, ci toate sunt ale dumitale... Te-amrugat sa-mi aduci Mahal mai des. Daca rugaminteamea a putut sa ti-se para lipsita de masura cuviinteiadevarate, iti cer iertare, §i te rog sa nu uiti ca eusunt o fiinta pierduta numai intru atat, intrucat amdevenit lucrul §i proprietatea dumitale, dar altfel nusunt nebuna §i nici lipsita de pudoarea adevaratelorsentimente omene§ti. Insa atat de mult ma simt ab-sorbita in fiinta dumitale incat tot ce te intereseaza,llla intereseaza; tot ce-ti este drag, imi este drag §imie. Ajung pang a crede ca nu mai sunt geloasa deMia. Ce vrei mai mult?... Adu-mi din cand in candbaiatul. Te regasesc in el, a§a cum as fi dorit sä fii:nevinovat...

Comane§teanu ridica din umeri :Eu nu ma §tiu vinovat intru nimic.Inocent....Sunt inocent...

Anna ii dete bini§or cu mana peste obraz:

13

Nu te lasa femeile....Ce sa le fac eu ?!

Dansa sari drept in picioare:Va sa zica este adevarat?Dumneta zici.Este adevarat!... Si ai indrazneala sa mi-o spui

mie!...Eu nu spun nimic.

Ea se plimba de colo pang colo, frangandu-simanile.

Spune-rni Incalea tot. Fa-ma confidenta dumi-tale. Deschide-ti inima. Plangi pe umarul meu. Te iu-beste Smaranda Dudescu ? sau Urania Vucos ? sauacea oribila nevasta a colonelului....

Nu-i oribila de loc.Anna ramase incremenita. El trecuse in salon sa-si

caute manusile. Ea se Linea dupa el:Nu-i oribila?!De locSi ai obraz sa mi-o spui mie.

El iaras inalta din umeri :Nici nu ma gandeam. Ti-o spun, fiindca vine

vorba printr'un fel de reactiune. Nevasta colone-lului imi este indiferenta, ca Smaranda Dudescu,ca si Urania Vucos. La revedere.

Era un ton sec, de om banuit pe nedrept, in cu-vintele acelea, care facir un bine nespus Annei.

Dece ai venit, si dece te duci?El iii Linea chipiul in mana, uitandu-se la ea :4- Am venit, ca sa te vad, si ma duc, fiindca am

treaba.

$i

si

14

Ea Ii lua chipiul din mana, isi ascunse obrazul in-teansul si aspira adanc, ca dintr'o floare :

Asa de mult te regasesc in parfumul lucrurilorce le porti !... si atatea simtiri destepti in tainele ini-mii mele, incat, cu tot raul ce-mi faci, iti sent Incarecunoscatoare... Du-te draga. Eu, cateodata, deliumilita si fa'ra putere, ma simt atat de sus cu sufle-tul, usoara ca o pasare, incat nu te mai vad, jos. Larevedere.

Dupa ce tanarul iesi, Anna se aseza din nou infotoliul dela soba. Carbunii mureau, invaluiti in aco-perisul straveziu al celei d'intai cenusi. Gandurile eierau mai pline ca orcand de imaginea omului iubit,Nu mai vedea acum nimic, decat pe el. Sanul, de care elisi lipise fruntea, tresaria, oarecum cu fiinta lui aparte.pastrand caldura atingerii, binefacatoare ca o raza.

Isi aduse aminte de cele din urma cuvinte ce i-lezisese si i-se parura nedrepte. Atunci, cern lampa sise puse sa-i scrie:

,,Ai plecat dela mine sub inraurirea unor vorbenesocotite. E adevarat ca eu ma simt cateodata cusufletul sus, dar inaltarea mea e datorita iubirii faramargini, ce-mi umple toata fiinta, cum umple infinitulfinitul. Cand vei putea oare sä intelegi vei pu-tea vreodata?farmecul poetic al suferintei de a iubi,izvorul datator de viata, tineretea ce naste din iubire?Cum a putut geniul barbatesc sti creeze pe Faust,cu alte cuvinte nazuinta catre eterna tinerete, candea sta.' in noi, in mine, in alcatuirea sufletului men,care, in sine, este amor?

,,Ah, draga, to semeni cu cineva din trecut si cu

15

cineva din viitor; imi inchipuesc ca semeni cu ne-statornica inlaptuire a dorului tuturor femeilor, cu acelstrengar si infam de Cupido, caruia, cand sunt geloasa,as vrea ciumpavesc aripele si sa-I bat, ca apoisal mangai si sa-I rog sa ma ierte.

Vezi ? deviu aproape.... cum sä zic? Anna-dyo-mena, in intelesul attic al cuvantului, de Afrodita cu-rata ca spuma

Si unde mai pui ca scriu ash de 'impede roma-neste! Nu se poate sa maguleasca cineva mai multgusturile unui tanar boier, capitan de cavalerie, na-tionalist si.... infam, cand ii fug ochii dupa alte femei.

intarzia".Anna trimise numaidecat scrisoarea, cerand ina-

poierea plicului

Pe cand ea scria, Comanesteanu se ducea la in-trunirea comisiunii.

Esind dela Anna, se simti si de astadata, ca intot-deauna, nemultumit si nesigur..Dece viata noastra eatat de incalcita in legaturile ei cu alte vieti ? Nu sepoate trai simplu? Nu se poate iubl, fail a rastal-maci iubirea ?

I-se facuse foame. Opri trasura la cofetarie si

inauntru posac.Dela usä, toate privirile se indreptail catre el, cu

intelesurile atat de variate ale multimii, cand se ga-seste in fata unui barbat zdravan sau a unei femeicu adevarat frumoasa.

La o masa era colonelul cu nevasta. Anna vedeadincolo de marginele vazutului.

sa"-i

Nu

iscalit.

in-fra

marii.

16

Colonelul zambia lui Comanesteanu, pacinic $i de-plin multumit de bunurile pamantului. Nevasta-sainchidea ochii, ca si cum ar fi fost mioapk ridicandin dreptul obrazului doua sticle legate in aur. Stransala mijloc ca o viespe, cu pieptul acoperit de flori,avea gratia necuviincioasa a femeilor rasfatate. Ofi-terii Regimentului o inconjurau cu admiratia for res-pectuoasa. Ea ii lua peste picior, fiindca erau caremai de care mai insurati.

Sezi capitane, zise Colonelul, sculandu-se, sifa-ti datoria dare patroana. Viu numaidecat....

Comanesteanu sezu, inviorat deodata de prezentaacelei femei. Ii vorbl incet, devenind mladios si caldla ganduri:

Ce de lume cum se cade si fericital...Asta nu se poate.Dece ?Fiindcti lumea cum se cade nu-i fericita, iar lu-

mea fericita nu-i cum se cade.Cam paradoxal.

Ea ridica din umeri :D-ta esti fericit, dar si foarte cum nu se cade.

El rosti incet :Eu sunt fericit $i cum se cade.Atunci esti prost.

Daca as fi prost, patroana, ti-as fi facut curte dem u lt.Ea pufni de ras:

Atunci esti obraznic.Nu sunt nici obraznic. Sunt curat om fericit si

cum se cade. Si dumneata esti tot ca mine, cu deo-sebire numai ca-ti plac paradoxele.

.

17

Adevarat ca-mi plac.Atunci inteleg dece nu-ti plac oamenii insurati.Par'ca ar fi paradoxal sa to insori!Tocmai deaceea. Toata lumea se insoara. Prin

urmare, e un lucru obisnuit, si deci nu-ti place. Acum,intre not fie vorba, dumneta in calitate de fcmeie,ar trebui sa fii recunoscatoare barbatilor ca se in-soard. Casatoria, ca magazinele de mode si corsetele,este o institutie pentru femei....

Mai cu seama intro Ora ca a noastra, in caremai este si divortul.

Nu. Divortul este o institutiune barbateasca.Cum!... El da adevarata libertate femeiei.0 libertate cu care nu are ce face, patroana.

Dacii patronul s'ar desparti de dumneata, tine ti-armai gira politele?

Ea rase cu pofta, aratandu-si dintii:Vezi, acum esti cu adevarat obraznic.

Rase si el, multumit, muscand dinteo prajitura.Colonelul rafttise socotelile cu doamna dela comp-

toir si ciupise o farama de curte unei fete ce serviavinuri. Acum se intorcea radios:

Haidem, Comanestene, ca ne asteapta comisia.El isi uitase de comisie, dupa cum isi uitase de

Anna si de nevasta si de casa.Ajunse la cazarma tarziti. Gasi scrisoarea Annei, pe

care o ceti in fugii, prinzand deabia farmecul ei.Dupa aceea se cliftmda in treburi militaresti si ra-mase panii la vremea mesei.

D. Zamfirescu. Anna.

acolo

11.

Omul care trebuia sa aduca plicul iscalit se intor-sest cu mina goals. Anna se muncia cu gandurile.li spusese Ca se duce la regiment, $i nu era acievarat.

Ea se imbraca, uitandu-se in oglinda, fara sa sevada. Cum pot till oamenii fatarnici in lume? Si,mai mult: cum se putea sa fie un barbat atat deintreg $i totodata atat de mincinos ?

Era dovedit ca nu se dusese la regiment. Atunciwide se dusese ?

In orbirea ei, rana personals o durea ca o plagasocials. E atat de greu de trait pe pamant, chiarcand suntem sinceri, hick nu mai e Heroic sa nemai impovaram viata cu minciuni. Saraca lumetrudital...

o dezgustau. Generalul o mintia dedimineata pans seara, in afaceri, in afectiuni, in lii-crud indiferente, innodand neadevar de neadevar,pans ce nu mai $tia cum sa ieasa din incurcaturi ;prietenele ei o minteau ; ingrijitorii dela mosii dea-semeni ; chiar $i cartile o minteau, romanele $i poe-ziile, iritatie sentimentala pe porunca, sere a se vindemug ,Si scump.

si

Minciunile

19

Ea isi dramuia viata si se gasia curata. De candera tanara de tot, pang acum, nu spusese niciodatddecat ceeace gandise. I se paruse, atunci, ea iubestepe celalalt Comanesteanu, pe mortul in rasboiu, sise cercetase indelung, asteptase ca vremea sa punain lumina simtirea ei, pana ce vremea o puse inelienar negru. Luase pe barbatu-sau grin bung intele-gere si numai ca sa scape numele parintese de injosire.

La amintirea mortului in rasboiti, i se parit case vede la ambulanta, netezind cearsaful dela patulranitului, pe cand razele soarelui de toanina lurni-nau fruntea bolnavului. Ah, frunteal... Fruntea aceeaadmirabila, pe care o mostenise nepotul ; ochii adancisi tristi ce o privisera ca din departarea unei patriiideate pentru care se stingeau; glasul ce o intrebadaca a plans; vremea si tineretea dusa; atatea siatatea amintiri ce galgaiau in sufletul ei si se legau,toate, in imagina ornului iubit de astazi. Un nod deamaraciune i se sui in gat, iar lacramile ii umpluraochii:

Cum se poate !.. cum se poateUitase ca trebuia sa se imbrace si ramase astfel

cazuta pe un scaun, cand intra Elena.Ce faci draga?Ce sa fac,De ce ?De mila lumii.

Elena se uita lung la dansa, mirata. Dupa aceea:

Imbraca-te. Are sa-ti treaca.Anna se rasti la ea :

L.

piling.

zombi

20

Sunt geloasa, nu-i asa ?Vorbeste mai incet ca te-aude lumea. Portia e

dincolo.Da ? Singura ?Singura.Vezi draga? Ne inseala pe amAndoua.Vrei sa zici ca o inseala pe ea de doua. ors.

Anna ramase locului, incurcata. Apoi lua incetmina sora-si :

E asa de greu de trait, Eleno!..Elena innalta din timed, trista :

Trece tot.Anna dete din cap, cu un zAmbet amar :

Ce iNcepe de vreme, trece. Ce incepe tarziu,nu mai are card sa treaca.

Totus... trece. Imbraca-te.Ea se sfArsi de imbracat si veni in salon.Sosise deja toata lumea, Portia Comanesteanu,

Smaranda Dudescu, Urania Vucos si la urma veni-sera si domnii dela club, Generalul si TimoleonVucos. Acesta era un grec bogat si laudaros, avandcasa de comers{ la Odessa si la Marsilia, instalatiela Paris, tree si lux ca putini altii. Totdeauna co-rect, purtand monoclu, nerazAnd niciodata, parea cavrea sa fie demn de gloria unui strabun al sau dincare zicea ca se coboara, Ainiralul Miaoulis-Vocos,biruitorul lui Ibrahim-Pap. Grecii adevarat nobili,familiile fanariote, se uitau la el de sus si pretindeauca era o simpla potriveala de nume dar nici o le-gatura de rudenie intre eroul grec si bancherul deastazi. Si, in adevar, cu tot monoclul lui, un aer de-

21

plebeu ii sta intiparit pe figura, de corcitura de Ke-falonit §i de Slav di basso Porto, pe care bogatia §ifurlandiseala nu-1 putuse schimba.

Nevasta-sa, ruda de departe cu generalul Villara,era, din potriva, fink cu acel mod de a se imbracaal femeilor cu adevarat elegante, care face ca fiecarelucru ce poarta pare la locul lui.

Smaranda Dudescu era Domni(ti in toata putereacuvantului, u§urica, darnica, buna romanck tinandcasa deschisa, masa intinsa, slugi prea multe, caiprea multi, o binecuvantare cereasca pentru boieriiscapatati, cari i§i gaseau totdeauna tacamul pus. Iiera draga literatura §i baietii tined, mai cu seamydaca erau militari.

Portia Comane§teanu, fiica preotului din Transil-vania §i nevasta Capitanului, era produstil unei altelumi, voinica §i sanatoasa, totdeauna straina de in-trigile celorlalti, dar acum mai mult ca oricand,prinsa de dragostea §i cre§terea copilului. Portia, sauMia cullio numeau toti, traia mai mutt la tarn, ocu-pandu-se barba'te§te de treburile mo§iilor, de socru-sail, de tarani §i de toata lumea.

Elena Milescu era vaduva eroului dela Grivita,poetica §i blajina faptura, ce ramasese in lume stin-ghera, traind inconjurata de amintirile rasboiului,vara, la Stane§ti, in malul Dunarii, unde i se pareaca e mai aproape de campiile Bulgariei, in Oman-tul carora dormeau osemintele celor morti; iarna, incasa din strada Bati§tei, in mijlocul lucrurilor ramasedela Milescu. Cu parul aproape alb, cu sufletul ier-tator, ea era pentru Comane§teanu imagina frumu-

99

setii ideale, ceva care ar fi semanat cu ma-sa, dacacineva putea s5. semene cu Sa§a. El o cinema Tanfi,eine §tie de ce.

Toata lumen asta, stransa la un loc, parea et' nupricepe bine ce vreau unii dela altii. La cei maimulti be era foame. Timoleon Vucos avea slabiciunede Anna §i-i vorbia aproape in par, nor inclinatcatre dansa, pe cand cozile fracului i se ridicau Belaspate. Generalul, ca sa mai insufleteasca convorbirea,istorisia Domnitei §i Uraniei Vucos, amorurile miniVacmistru, care voia sa-§i taie beregata oridecate-ori it tradau amantele. Elena §i Portia radeatt dedeparte.

Anna, cu ochii tinta la u§a, raspundea intr'aiurivorbelor lui Timoleon Vucos, Wand usor covorulcu varful piciorului.

Am fost la deschiderea Camerei, zicea acesta.Ca ori§icine.

Timoleon Vucos se uita lung la dansa:Dece, ca ori§icine ?

Anna se incurca :Vream sa zic: cu eine?

lar in gandul ei: unde o fi, de nu mai vine! ?"Singur.Da?

Celalalt o privia nedomirit:Nu-i iertat sa mearga cineva singur la deschi-

derea Camerei?Pe Anna o apuca un ras nervos:

Se intelege ca nu, cand acel cineva e insurat.Insfar§it, u§a se deschise §i Capitanul intrd...

23

Fara a parea deloc grabit fara cere iertarede intarziere, el saruta mina Annei in cea mai de-savarsita si numai cand nevasta-sa ii spuseca erau aproape 8 si jum5."tate, se uit5 la ceasornicsi explica Annei ca lucrase pan5. atunci. Dansa itfixa, cu ochii galesi :

Esti sigur?Cum sa nu fiu sigur !..

Generalul, care prinse in fuga vorbele lor, glumeacu intelesuri :

Asigur'o, neiculitA, c'ai fost la regiment, saudaca ai fost in alta parte, c5 n'ai fost cu mine.

Am fost la regiment.Insfarsit, bine c'ai venit ! Poate de-acuma sa

se mai descreteasca fruntea cucoanelor.Apoi, scurt cum era si cu picioarele sucite, lua

pe Comanesteamt de mijloc duse inaintea luiTimoleon.

laca asa armata avem noi, onorabile. Iti place?Timoleon Vucos se inchild, ironic. Generalul tirma :

Si daca nu-ti place dumitale, las'-ca-i placeCu coanei.

Anna vrea sa faca pe suparatalorgule, spui prostii !...Las5, draga, ca doar toate sunteti amorezate

lulea... Si dumneata nevasta-sa, Domnita Sma-randa, si nepoata... Pana. cumnata Elenal.. Pantsi eu, bre !..

Halal de noi !E o molima. Paeca toti am fi despicati din el,

vorba lui Aristofan.

§i a-§i

§i-1

§i §i

§i

linipte,

24

Feciorul pofti la masa.Minunata eleganta a salii de mancare parea ca

indrepteaza gandurile, le ascute si le rafineaza. Dupaprima sorbitura de yin, sangele se Luca usor in obra-zul doamnelor. Generalul, mucalit, spunea lucruripiparate, manca din fuga, saruta mina vecinelor,tusea, radea, punand insufletire in toata lumea. Dom-nita Smaranda vrea sa stie ce era cu despicaturaIui Aristofan.

Sa ti-o spuie nevasta, Domnito, Ca ea ma in-vata dracii deastea.

Eu!? Nici n'am visat !Apoi da, ca eu mi-am petrecut tineretea cu

Platon.Spune-o dumneta, mon General.Prea bine, o spun eu. Ce este amorul, Dorn-

nito ?Domnita Smaranda umbla cu ochii fugari pe

masa, zambind.Inteleg. Vrei sa zici ca ai oarecum cunostinta

sa personala, dar ca nu to inlesnesti la definitii. Asaeste. Ei bine, doamnele mele, iata ce este amorul...

Ridica din sprancene, uitandu-se innaintea ochilorgi zambi :

cel putin dupa Aristofan : in vremea dedemult, pe cand oamenii erau puternici ca zeii, per-soana for era un trunchiu rotund, pe care sta uncap cu doua fete, iar trunchiul sta pe patru picioaresi avea patru brate Umblau drept ca astazi, inpartea in care voiau, iar daca se puneau sa alerge,se duceau de-a roata, sprijiniti pe cele patru perechi

si

25

de mani picioare. Pe atunci, sexurile erau trei :barbatul, fiu al soarelui ; femeia, fiica a pamantului

barbatul-femeie, produs al lunei, care ea insasieste produs at soarelui si al pamantului. Deaceea

erau oamenii pe atunci rotunzi si alergau de-aroata, pentruca asa le erau parintii. Si fiind ei voi-nici destepti, se resvra'tira in contra zeilor si de-tera sa is cerul cu asalt. Atunci Joe se aduna la sfatcu ceilalti zei, dupa matura chibzuire hotari el

asa: ,,ca invat minte, o sa-i tai in doua ; astfel,au sä fie mai slabi, dar mai numerosi, prin urmare,o sa avem mai multi adoratori. 0 sa-i las sa umble111 picioare, ca si astazi, dar numai pe doua picioare.Iar daca asa vor fi obraznici vor supara, osa-i mai despic Inca °data, asa ca sä ramana fiecareDill numai pe cite un picior, umble sarind".

graind astfel, lua barda si se puse sa despice peoameni in doua. Pe care cum it despica, it da pemina lui Apollo, poruncindu-i suceasca obrazulpe partea taieturii, ca sa se vada in ce hal este, sisa se poarte pe viitor mai bine. Apollo sucia obra-zul innauntru, tragea pieile depe corp acoperiarana, i, astfel dichisiti, le dedea drumul... Ei bine,doamnele mele, fiecare jumatate, astfel chibzuita, deindata ce iesia din !mina lui Apollo, n'avea alt gauddeck de a alerga dupa ljurnatatea cealalta $i a sereintegra inteun singur true, cum zice gi la Evan-ghelie. iata prin urmare ce este amorul.

Printesa Smaranda facea un chef nespus, razanddin toate carnurile persoanei dumisale, pe and Ti-

si

si

si

si

si,

si si ma

si saSi

si

Si

26

moleon se Melilla de genii') grecesc, vorbind prostromaneste.

Este u cumbinacie, frate, demna di Aristofanis.In vremea asta, Anna zicea lui Comanesteanu prin-

tre dinti :N'ai fost la cazarma.

El nu prea o auzia, prins de povestea Generalului:Ai zis ceva?Am zis ca esti un infam.

Capitanul radea :Ce bine trebue sa fi fost pe vremea aceea,

mai cu seama pentru fiii lunei.Unde-ai fost ?La cazarma.Nu-i adevarat.

El se uita la dansa :Daca am till pe vremea card oamenii nu erau

Inca despicati in doua, ai fi putut sa dai o roatapang la mine, ca sa to asiguri...

Faci descoperiri etimologice.Nu 'nteleg.

da o roata" salt da o raita", tot una.Foarte bine.

Anna se miry ea singura de libertatea ei

teasca. Ardea de nerabdarea de a sti unde fusese,Si totus facea joc de cuvinte.

Ai primit scrisoarea?Negresit.

Ar fi volt sa nu-I Intrebe deadreptul de scrisoare,dar frica de a-$i prelungi nelinistea o facea sä nu.mai inconjure.

Ha

si

,,A

stifle-

27

Printesa Smaranda, hipnotizata de Aristofan, seuita innaintea ochilor si bufnea de ras. Era grasa sirotunda ca un sturz, cu parul roscovan, cu gatulMO. cute, strans intro colana.' de peruzele, ce adu-ceau cu ochii ei; manca bine, gustand din lucrurilebune cu un fel de constiinta depravata a placerii.

Ei, mon General, si va sa zica cum explicidumneata cal not suntem toate inamorate de Coma-nesteanu ?

Cum sa. explic ?.., Se vede ca pe el Joe 1-adespicat in 14 bucati.

Si-au mai sarit si aschii.Generalul radea cu chef :

Ba bine ca nu. Si inca multe, printeso.Noroc ca. Portia nu crede nimic din toate

astea, zise tot Smaranda Dudescu, cu glas blajin.Portia e fata cuminte : doua portii de intelep-

ciune una de femeie.Portia se uita la dansii, zambind. Desi train in

lumea asta de mai molt timp, nu ajungea sa se de-prinda cu viata lor, fiinte pline de contraziceri, maivitioase in vorbe deck in fapte, elegante, usurele,pasionate, insufletite de un singur gand statornic,acela de a nu se plictisi. Plictiseala §i stenahoriaerau adevaratii dusmani ai societatii acestia. DeaceeaPortia simtia mila pe care o insufla oamenilor sa-natosi vederea bolnavilor, mila Cate odata teme-rea de a-i vedea facand nebunii, ca sa se scape deboala de care nu se puteau vindeca.

Anna si Elena i se pareau ratacite ca dansa inlumea asta insetata de nimicuri. Anna mai cu seamy

$i

gi

si

28

nelinistia. Invatata a avea pentru ea respect si

admirare, Portia nu intelegea ce se petrece cu fireaaceea semeata hotarita. Si, cum se intampla demulte on sufletelor cinstite, ea se intreba daca. nucare cuinva era dansa cauza raului.

Cand insa, plecand, inchidea usa trasurii si sesimtia alaturi de barbatu-sau, strans lipita de el, ni-mic nu o mai turbura. Tineretea isi lua stapanireasa, iar Portia credea ca toata lumea trebuia sa fiefericita. Ea se uita lung, pe geamul trasurii, fara aintelege rostul celor de pe strade, ce pareau ca selupta cu frigul si cu nevoile. Un colt de cer albitde lumina luiiei, deschidea portita departarii

o

si

Genera lul iesia dela club, furios in contra lui Ti-moleon Vucos, care, la bridge, intr'un sans atout,jucase singleton.

Nu-i intra in cap cum se poate sa faca cineva ase-menea gogomanie, si apoi sä vrea sa o si sustie.Opria pe Comanesteanu:

Nu, ca cica asa se joaca la Paris. Da hai marscu Parisul tau, grecule! Una si cu una dotia: la sansatout, sa iesi dela coloarea cea mai lunga.

Dar daca n'ai nici o coloare lung-a?Atunci sa te duci s i te'nneci.

Si tot el radea pe indesatele, oprind iar pe Co-manesteanti:

Vrei sa ma crezi pe mine?... Romanu-i al dra-cului, domnule. A inteles el ca la sans atout numerge cu rnofturi: or ai coloare lima or te daipe garla.

Si iar radea, ascultandu-si cuvantul, ce i se pareade spirit. Aceasta usoara ramolisire ascundea un ter-tip: Berta dadea in curand un concert, si deci ge-neralul avea nevoie de public si de reclama. El se

30

gandia ca daca ar pune pe ComAnesteanu de parteaBertei, ar astupa mai intai gura Annei si i-ar castigaun sprijin puternic:

Ce faci tu, Alecule ?Vizite, domnule general.far vizite, neiculitA!... Bine CA nu ti se acreste.Trebuie sA mA due la printesA.SA to duel, ca-i fata bunA. Numai, stii dumneta,

cu mAsurA...Si la Urania Vucos.

Generalul se opri locului, uitanclu-se la el pe subsprancene:

MA, lasA nepoata in pace !...ComAnesteanu incepit a rade. Generalul it arnica

de brat, foarte serios :Lucru subtire. Toti dintii stint ai ei, iar dacA o

fi si o fi, mustAcioara aia ce-i pArpaleste gurita, s'osaruti odata si pentru mine... Rude, mon cher...

Da cine se gandeste la asa ceva, domnule ge-neral !...

Hai mars, mA!...Zau, domnule general.Mars am zis!...

ComAnesteanu ridicA din umeri, razand. CelAlaltiar it opri:

la ascultA, vrei sA -mi faci o placere?Bucuros.SA mergi cu mine.Merg. Numai sa-rni risati zece minute sA. tree

pela doamna Vucos, ca se suparA nevasta.Generalul, de-astAdatA, se opri de tot locului, poc-

31

nindu-se cu palmele peste genunchi si razand, indoitde mijloc:

Se supara... nevasta-ta... daca nu te-i duce... laUrania... Ei, asta-mi place!

Comanesteanu radea si el de rasulDesigur.

Genera lul se lovia si mai tare peste genunchi siradea si mai mull:

Ei, nu, Alecule, esti clasic frate!...Si iar icnea de ras:

Se supara... Portia...Desigur. Portia nii-a zis sti tree pe-acolo sa

las carti.Mare pehlivan esti, ma Alecule.De ce, domnule general ?Dar, insfarsit, te iau eu pe raspunderea mea.Foarte bine.

Se urcara intro trasura si pornira amandoi catredealul Mitropoliei.

Am sa te fac s'asculti muzica cereasca.Cu placere.Da nu asa, giamparale de-ale noastre nationale.

Muzica, bre. Ba tu Chopin, ba tu studii tot clasice,ba rnazurca aia grozava, de... Djaburov 'ala, cum itchiama... Si nu-ti mai spun, cand canta din gural...

Birja se opri in fata unei case curatele de subdealul Mitropoliei. Inca de afarti se auzia pianul sivioara. Berta canta cu profesorul ei care facuse zilearnare generalului, la inceput, iar acum devenise unfel de membru al familii. Profesorul si generalul seingYaduiau pe tacutele, se ajutau unul pe altul in paza

celuilalt:

32

Bertei, ,,ca doar femeia, domnule, e ca lumina ochiu-lui : ti-e scumpa, dar fuge dupa toate alea", zicea ge-neralul colegului sau neamt, care, de§1 nu prindeabine intelesul vorbelor, pricepea din instinct gandulgeneralului.

Berta era a§ezata la piano, pe un scaunel faro ra-zeinatoare, grin urmare cu inijlocul §i cu umerii

La intrarea celor doi barbati, dansa nu se opri,ci numai le zambi, invioranduli cantecul §i obrajii,pima intr'atat, hick neamtul, ostenit §i scandalizat, seopri in mijlocul bucatii, i§i lua palaria §i pleca.

Berta nici nu se uita la el, iar dupti ce violonistulie§i, dansa rasufla din greu, se invarti inteun picior,§uerti §i pocni din palme, par'ca ar fi scapat de omare pedeapsti.

Generalul ii prezenta pe Comane§teanti, razand §icautand s'o lini§teasca:

Ei, ce i s'a nazarit?!Neamt prost!... zise Berta razand §i strangand

pe Comanesteanu de mina. Si eu sunt germana deorigina, dar nu traesc a§a, par'ca as fi inghitit unbaston...

0 trestie... zise generalul galant.Berta se poticni intr'un compliment:

Suitt can voluminoasa pentru o trestie...De zahar...

Ea se uita o clipa in ochii lui §i cu o luminaironica ii zise in fuga:

De sare...Generalul parea fericit ca o intamplare nea§teptata

punea pe Berta intro stare sufleteasca isteata. In fond

li-beyi.

33

insa era plictisit de fuga violonistului. Deaceea, luApe Berta la o parte, ii sopti, o bath pe tuned si oconvinse ca trebuiau sA se impace si cA el urma sAse duca dupa neamt sa-1 aducA innapoi :

MA intorc numaidecat. Canty lui Comanesteanumazurca lui Djaburov, cA-i place grozay.

batAnd din pinteni si razand.Berta se uita dupa el, zambind, cu capul plecat

pe o parte. Apoi se intoarse cAtre Comrinesteanu,se inlAdia pe partea cealaltri si ii zise, iarrts rAzAnd:

VA plac asemenea lucruri ?...Si, farri a astepta rrispuns, se asezA din nou la

piano, cu bustul drept si coapsele One, cu bratelestranse la loc ca douA aripi.

Doriti sA vA cant din piano sau din gurA?Cum voiti. Mi se pare cA in toate felurile e

fruntos.Ea se inclina iar pe o parte si prinse a canta din

gura.ZburarA ciiteva acorduri. Fugeau mainile pe cla-

pele abbe, ca dourt pasriri ce se gonesc. Glastil,avea farmecul misterios al emotiunii adevrirate, cedesteaptri in toate sufletele intelegerea durerii oine-nesti.

Berta pArea cA intrA in gandurile celor doi poetice-si uniserri versurile si muzica pentru a suferi im-preunA. Ea, cAntAnd, se indemna sA sufere si dansa,se innAlta in avantul generos al frazelor muzicale, seaprindea, vibra cu pianul, trernura cu propria ei voce,iar intelesul obisnuit al cuvintelor pArea a se tran-smute intro intelegere noun, larga si clureroasA. Era_

D. Zatufirescu Anna. 3

ifinar,

Psi,

34

vorba de luna Mai, ce topeste zapada din munti,descoperind fruntile ghioceilor, chemand innapoicantaretii codrului, pasarile duse,si mai era vorbade tineretea omului, pe care nimeni n'o mai intoarceinnapoi, °data ce s'a dus. Cand glasul rostia:

Si pasarea dusa se 'ntoarce-innapoiDar ornul cancl pleaca,Or cat limp sa treaca,El nu mai revine in lume la noi,

era jale curata, iar Comanesteanu, care asculta la in-ceput cu tetnerea binevoitoare a publicului cinstit,se simtia acum luat de apa, dus departe, pe-o gurade rai, uncle tineretea n'are nevoie sa se mai intoarcafiindca nu pleaca niciodata. Berta repeta: noricattimp sa treaca, °rick timp sa treaca, el nu mai re-vine in lume la noi", cu o sfasiere ce turbura sim-tirea aducea lacramile in ochi. Si, in adevar, candse opri, era ea insasi atilt de miscata, incat plangea.

Comanesteanu sari dela local lui, ii apuca mainilesi i le s'aruta, respectuos, ca in cel mai autentic sa-lon in care ar fi cantat o doainna din societate.

Berta !Idea printre lacrami, lasandu-BSI mina inale lui, cu osteneala plina de voluptate a femeiei cea suferit si se simte inteleasa compatimita.

Tocmai atunci usa se deschise. Violonistul, palid,cu pant' valvoi, infra prelung, se opri locului, ca lateatru, cu maim intinsa catre Berta :

Jar comedia lacrArnilor?!... ii zise. far histe-rismul muieresc, transpus in mnzica?!...

Apoi, intorcandu-se catre Comanesteanu :

si

$i

si

35

SA ma iertati, domnule cApitan, nu stiti cefemeie e asta !... Are sA vA insele si pe D-voastra, cumm'a inselat pe mine, si pe general, si pe tatA-sau, simuzica, si lumina ce o lumineazA... Poate cA avetimama sau familie, si e pacat !

Berta se facuse alba ca hartia. Mania si indignareaii incordaserA muschii obrazului, ca la o mascA deteatru antic:

lesi afara, mizerabile! rosti ea indesat, fAcandun pas cAtre dansul.

Violonistul sta sA se avante catre ea, cand Coma-nesteanu it apnea de brat, it zgudul bine, apoi iiduse pang la usA si-i facist vant afarA :

I

RArnasi amandoi, se uitarA until la altul. Berta numai semAna cu femeia din nainte. Un simtimantrAnit, de demnitate, de ciuda si de urA, o innAlta. Eaintinse mina lui Comanesteanu:

Imi pare rAu, domnule capitan, cA fArA voiamea ati luat parte la o scena penibilA. Va stint foarterecunoscAtoare... Mai mult: vA datorez un momentde ridicare stifleteascA in sfera curatA a artei. DacAas putea canta asa la concert!... In toate cazurile, larevedere...

Cu alte cuvinte it poftia sa se dna CAmAnesteanuiesi, intelegand ca asta erA singura dezlegare cuviin-cioasA a incurditurii.

Dar se pArea cA lucrurile trebuiau sa meargA maideparte.

A doua zi, Comanesteanu primi vizita a doi ne-cunoscuti care veneau in numele d -Iui Hermann sti-i

et;i!...

36

ceara socoteala de insulta adusa bratului clientuluilor. Incurcatura incepea sa devie umoristica. SA sebata cu d-1 Herman Buffni, profesor de vioaral... Cehaz era sä mai faca generalul!

Cu toate astea, generalul nu trebuia pus in curentcii intorsatura pe care o luau lucrurile, pentru multecuvinte, dintre earl, cel d'intai, ca sä nu afle Anna.Deaceea, se duse numaidecat la Regiment, isi alesedoi martori, carora be dete insarcinarea de a primi

cu orce conditiuni, numai sa se hotarasca re-pede intalnirea si sä nu se vorbiasca degeaba.

A treia zi se gasia pe teren, fata in fata cu pro-f esorul Bertei.

Uitandu-se in fuga la nearnt, Comanesteami segandia ca psihologia cea mai grea este aceea a lap-telor nelogice. Dar oare este ceva nelogic in lumeafiptelor?

Si, fiindca se bateau cu pistolul, trase neaparat insus. Glontul violonistului ii fluera pela ureche. In-stinctiv, a doua oara trase de-a binele. Glontul atinse,piezis, pulpa violonistului.

Comanesteanu, malinit, se duse la adversarulcu mina intinsa si ii cerit iertare.

\'iolonistul zainbia :Va stint recunoscator ca nu m'ati lovit in 'liana_Aveti dureri ?Deloc.Imi dati vole sa viii sa va vad...Cu cea mai vie rectmostinta.

Dupti ce se despartira, Comanesteanu se duse acasatrist. li parea rau ca nu trasese si a dolia oara in

duelul,

silt,

37

vant. De ce ranise pe bietul neamt, pe care nu-1cunoscuse pang atunci ? Nu stint nerozi oamenii sialcatuirea vietii for ?

Ca totdeauna cand se simtia vinovat, nedrept, lipsit,de generozitate, ii venia sa se duca la Comanestisa se apropie de maica-sa, care murise cu acelascuvant pe buze: ,sä nu atingi pe nimeni, sa fii dreptsi geiieros ". Dar nu putea plea Nu numai nu pu-tea plea dar Inca trebuia sa para acelas, sa facavizite, sa fie fericit, fiindca era copilul rasfatat atsoartei".

Mara incepuse sä ninga. Se duse la grajd sa vadacaii. Puse sa scoata sania; se supara pe sluga; seumplit de zapada. De sus dela o fereastra, baiatulii facea semne sä vie la dansul.

Se sul din nou sus, saruta copilul, glumi cu Mia,se mai invarti faca rost, pang ce se imbraca si

iesi.Uncle se ducea?Isi aduse aminte de vizita pe care trebuia sa o

faca Uraniei Vucos.Desi era Inca de vreme, ea 11 priori.Intr'un salonas, plin de flori, de cutii de argint,

de pernite impoponate, Comanesteanu astepta catevaminute, cu fruntea lipita de geam, uitandu-se lungnnainte.

Urania veni, sunand din bratari si fosnind dinrocliii:

Capitane, am auzit ca to chiama Cinel-Cinel.Cine ma chiama Cinel-Cinel plateste amendil.La cutia milelor'?;

ia-rasi

38

La cutia milei... de mine.Gata. Cat trebuie sa vars?0 sarutare.

Urania facit o comica strambatura din nas, par'cai-ar fi mirosit a amoniac:

Data sau primita?Ca sä fie intreaga, urmeazil sa fie si data si

primita.Atunci nu mai intrebuintez cuvantul.Pentru viitor. Dar pentru trecut?...

Ea se uita la dansul cu o usoara umbra de me-lancolie.

Vrei sa o socotesc ca o adevarata amenda?Or cum o fi.

Ea se uita din nou la el, nedomirita si trista. Apoise pleca usor spre dansul, dandu-i parulsarute:

Iata,fara consimtimantul men.Tanarul se opri. Era atat de enervat, incat actul

acesta de supunere gentila it facii sa-i dea lacramile.Ii lua mina si i-o saruta:

Nici cu consimtitnant, nici MCA consimtiz-nant.Si iarta-ma, CA nu -stiu ce fac.

Urania ii arata un fotoliu:Sezi, to rog, si spune-mi ce ai. Esti nenorocit.Nu. Sunt enervat.

Ea dete din cap, necrezatoare:Aprinde o tigara. Fum... de multe feluri. In

toate cazurile, esti interesant... Pentruca ai tot, ca safii fericit, si nu esti fericit. Sau cel puffin nu pari...

Nimeni nu este totdeauna fericit.

sa i -i

39

Ea se gandi un moment:Asa este.

Dupa aceea, urma zambind:Cu toate astea, ai ceva. Imi dai voie, mie, care,

dupa cum spune unchiul, sunt o aschie din dumneta,sa ma interesez de starea d-tale sufleteasca...

Apoi se apropia cu scaunul de el :Spune-mi ce ai?N'am nimic.Nu cred.Sau ceea ce am nu se poate tamadiii.Dece?Fiindca mai intai nu se poate cunoaste bine.

Dumneta nu esti niciodata nedreapta? nu te simti,fara sa vrei, cauza suferintei altora? nu te mahnestesufletul D-tale insuli, care cateodata este lacom sifoarte adesea nelogic?...

Al meu, nu.Atunci esti fericita.Asta e altceva.In toate cazurile esti linistitA. In mine e con-

trazicerea ciudata, ca sunt in mod pozitiv si real fe-ricit, si sunt idealmente nenorocit.

Urania se apropiase atat de mult de tanar, incatacesta mirosia parfumul parului ei, care aducea a mar-garitarel, cu o adiere de personalitate omeneasca vie,ce pare cateodata infaptuirea cea mai deplina a poe-ziei.

El se dete usor la o parte si se uita in ochii ei:Iata, buntioara, si-acum: doream cinstit sä nu-ti

ies din voie, si n'am putut.

40

Cum ?Mi-am luat amenda pe cale de furtisag.

Ea dete din cap:Faptul nu-i bine caracterizat.

El o prinse de gat si o saruta cu putere. Dansasari in picioare:

Asta e fort cu efractiune!Dupa aceea privindu-1 en seriozitate :

Numai esti cuminte. Du-te, ca sa putem ra-mane prieteni.

Ma due.mina si i-o sarutti:

E o infinity delicateta intro sarutare. Eu ti-amdisplacut. Am fost violent, si-mi pare ran...

Daca te duci, uit si te iert.Ochii ei pareau innecati in visuri. Umbrele genelor

lungeau margina expresiva a personalitatii indure-rate. Maria ii tremura.

Comanesteanu se pleca spre dansa.Esti o asa de curata expresie a poezii, Meat

ma tem sa mai insist, ca sa nu turbur lumina laun-trica. Dar acum intelegi ce vrea sa zica a fi fericitsi idealmente nenorocit...

Da, rosti ea incet. Asta ai vrut sa dovedesti?Warn vrut s t dovedesc nimic. Ce se poate do-

vedi din miscarile ascunse ale sufletului?...Asa este.

Urania zambi, recapatandu-si libertatea cugetului :Prin urmare pot sa-ti zic Cinel-Cinel...Poti. Dar de ce Prin urmare" ?Fiindca am platit amenda.

li lua

41

A fost o executie silita.Ea dete din cap cu intelesuri, indrumandu-1 spre

10:La revedere. Nu uita, card esti nenorocit, ca

poti veni sa plangi la mine... La revedere.

IV.

Pe masa lui dela Regiment erau douil scrisori aleAnnei, una urgentd, alta ff. urgentit.

Mi se spune ca te-ai batut in duel. Doresc sa tevad numaidecat. Am fost la d-ta acasa. Nimeni nustiA nimic. Daca nu poi veni, scrie-mi tin cuvAnt,spune-mi ca nu esti ranit".

A doua scrisoare:,,Aflu ca esti eroul unei draine miscatoare. San-

gele nobil nu minte. Ai luat apararea unei femeiinsultate, si prin urmare ti-ai facut datoria de ca-valer.

Inima mea nu poate dealt sa se bucure, iar stra-mosii dumitale tresar in morminte de mandrie.

Ai ranit pe un nefericit, care isi castiga paineacu bratele; 1-ai ranit dupa ce 1-ai batjocorit. Eu maintreb cateodata ce trebue sa fie lumea cealalta, dacad-ta esti asa de jos!... In cine sa mai cred? Cumsa te mai vad, daca te-ai coborit panala treapta ceamai din urma?

Orcat de mizerabila e viata, ea are totus ocadre de ideal, catre care tind cei ce nu sunt cu

li-

43

desavarsire stricati. De ce uiti cine esti? Ti -antdeschis inima intreaga, ti -am spus ca ma fad sa su-fer nu numai cu iubirea mea de femeie, dar in toatevisurile aspiratiile mete omenesti, in onoarea gidemnitatea vietii.

,,Altceva nu pot sa-ti spun".Comanesteanu aprinse un chibrit, iar la flacara lui

anina coltul scrisorilor Annei, care arserA pang sus,rasucindu-se ca de durere.

Era nedreapta si violenta.El iii cauta de treaba. Sbuciumarile sentirnentale

fac pe oameni sa se intoarca cu placere la ocupa-tiile lor zilnice sa gaseasca in ele pace. Un rnirosde margaritare ii adiia prin minte cu dansul par-fumul parului ce sarutase. In adevar, firea omeneascae infamy !...

lesi dela cazarma si se dose sa vada pe ranit.Aci, sere marea lui mirare, gasi pe general si pe

Berta.Violonistul locuia in doua odaite joase in fundul

unei curti, uncle putea canta toata ziva, din pianosau din vioara, faro a destepta protestarile nimanui.Acum avea patine friguri. Generalul si Berta urn-blau in varful picioarelor, seriosi preocupati, par'caun frate sau un copil al for ar fi fost bolnay.

and infra Comanesteanu la violonist, figura ace-stuia se lumina ca de o bucurie launtrica. El se ri-dica pe un cot, zambi intinse myna tanarului, ru-gand pe ceilalti sa-i lase singuri.

A trecut si asta, d-le capitan.Si va trece rana, iubite d-le Hermann.

§i

§i

§i

§i

§i

44

Violonistul ii luase mana si i-o Linea inteale lui.VA sunt recunoscator CA alil primit a va bate

cu mine.Ce fel de vorbal...Ma rog, eu stiu. Nu era caz de duel. Dar eu

sufeream atat de mull, ma simtiam atat de ridicol side nefericit, incat daca n'ati fi primit a va bate m'asfi impuscat.

Comanesteanu dete din cap, in semn de prote-stare. Violonistul urma:

Asa este. Femeia asta nu e atat de vinovatacat pare, eu nu sunt atat de prost cat m'arat, si cutoate astea ne chinuim amandoi.

Dupa aceea adaoga, dand trist din cap :Eu o iubesc, fiindca are temperament; e iute

si nedreapta, dar pentru muzica e ca lemnul dela ovioara veche: vibreaza. lar dansa nu ma poate iubi,fiindca eu sunt un biet neamt, ce e drept cu oare-care bun simt si cu suflet, dar fara talent, unit si

nesuferit. Ah, domnule capitan!... Ce bine e sa fiisi frumos L

Dumneata esti tanar...Tartar, nu ai sunt, iar frumos, n'am fost nici-

odata.Apoi se uita in podele, lung :

Femeile iubesc pe oamenii tineri, fiindca iubescputerea creatoare. lar en nu am nici asta. Am scrisvrafuri inti'egi de muzica. Nu-i nimic de ele... Si cutoate astea, domnule capitan, simt frumosul in toatelamuririle lui, stiu cum ar trebul sa fie bine ceeacee ra'u, inteleg lumea si aspiratiile ei, mi-e mila de

ta-liar

45

ea ca sufere, si totus nu pot indrepta nimic dinceeace e urit sau nedrept, fiindca nu e in mine nicio scantee creatoare. Stint spirit critic, domnule ca-pitan, cu alte cuvinte nenorocit! Vedeti pe Berta. Eo biata fiinta banala. Cand carnea alba depe dansase va zbarci, va ramane oase si noroi, cum zice Leo-pardi. Si, cu toate astea, in sufletul acesta marginitvibreaza cateodata ceva atat de personal si de nonflick eu raman e scanteia creatoare!

Cornanesteanu se uita la el mirat:Cunosti pe Leopardi ?Cine din gloata noastra nu cunoaste pe Leo-

pardi ? Nici acesta nu era creator, dar era ass deadanc nenorocit, incat din nefericirea lui a izbucnit,ca dintr'un vulcan, lava durerii Pietre pretioase,domnule capitan.

15i trecii mana pe fruntea calda:De cite on nu ma gandesc en la Leopardi si

Aspasia lui, si apoi la mine cu Berta mea...Comanesteanu, intrat in sufletul acesta necajit, se

Slllltla mic Si vinovat. Violonistul interprets oarecum,pe Anna. Dela Anna, gandul lui sari la general. Cunedomirire si parere de rau se uita in ochii violo-nistului, par'ca ar fi dorit sa afle cum stair lucruriledespre partea asta. Nimic. Tocmai in momentul ple-card, ranitul paiii mai nelinistit, clienia pe Coma-nesteanu mai aproape si 1i zise:

Am sa va fac o marturisire Si sa cer iertarede o greseala... Alaltrieri am pus pe cineva de a scriso scrisoare anonima general... E o infamies

(Jima:

vA

third

46

Apoi caul pe perne, Orland mina lui Comane-5teanu cu amandoua mainile lui:

E o infamie, domnule capitan. urez insa sanu fiti nici odata gelos. Sentimentul cel mai desgu-stator, care injose5te pe om.

Lini5te5te-te, d-le Herman, generalul nu crede,fiindca nu-i adevarat.

Dealtminteri, am sa Indreptez tot eu lucrurile,am sa spun d-lui general adevarul.

Cand ie51 dela violonist, nu mai gasi deck pe ge-neral, care a5tepta cu nerabdare impresiile luimane5teanu. Berta plecase.

Genera lul Villara parea a intelege lumea mai in-telepteste deck toti, nejudecand pe nimeni, razandde multi, fiindu-i mila de mai multi inca. El i5i in-sela nevasta, pe el it in5ela Berta, pe Berta o in5e-Ian probabil altii : goana oamenilor dupa fericire, cuo vorba, ce-i ramasese lui din citania unei carti: ,,ni-meni nu zice momentului trecator: opre5te-te, e5tifru m os ".

Intreba pe Comane5teanu de starea violonistului,nerabdator de a auzi o vorba bug. li era mila deneamt 5i totodata ii parea rau ca risipe5te, sub formade mild, o particica de energie sufleteasca pentru oprostie.

Cu toate astea nu se departa dela capataiul rani-tultti, decat numai card se intorcea Berta. Dar Bertatrebuia sa se intoarca neaparat la ora clubului, fiindcaaltfel, cu tot altruismul lui, plea

Cand ie5i Comane5teanu, ningea din temeiu. Fulgienormi de zapadil se vanturau prin aer, varindu-se

VA

Co-

47

prin toate ungherele. Din fundul curtii unde loeuiaviolonistul, pang. in strada, nu se vedea deck opanza miscatoare de fire albe. Cand sa puna picio-nil in scara trasurii, Comanesteanu dete cu ochii deBerta, care batea zapada pe loc. Ea ii treca pe dinainte, zambind, si sari in trasura.

Nu-i pentru cine se gateste, ci pentru tine senemereste.

El se uita la dansa nedomerit. Berta !Idea.Poftiti, poftiti. Va ofer un loc.

Dupa ce Comanesteanu se urea in trasura, dansadevenI serioasa:

Doream sa vg. vad, ca sa va arat o scrisoareanonima pe care a primit-o generalul. Daca nu stintindiscreta, va rog sa ma conduced acasa.

Cu cea mai mare placere.Berta se infasura in blana pang peste ochi si nu

mai zise nimic. Tremura. Capitanul o acoperi pestepicioare, supunand invelitoarea prin toate colturilepe unde putea patrunde frigul, cu felul de preoeu-pare si de ingrijire caracteristic unor barbati binecrescuti, ce atat de mult place femeilor si explicasuccesele oamenilor mediocri.

In frigul din trasura, ei isi simteau corpurile calde,si par'ca o vinovata apropiere sufleteasca se stator-nicia intre clansii.

De indata ce ajunsera acasa, Berta se facie neva-zuta cateva minute. Cand veni, OITA serioasa si grava.Dete scrisoarea lui Comanesteanu si astepta. Dam!'i-o inapoia fail a o ceti.

48

E de prisos s'o citesc: toate scrisorile anonirnestint la fel.

Bine, dar stiti ce spume intransa?Imi inchipuesc, de vreme ce mi-o aratati.Ca sunteti amantul melt.Imi pare rat] ca nu e adevarat.

Ea privia innaintea ochilor, pe ganduri :Lucrul cel mai usor, domnule capitan. Nu vreau

sa ma dau drept ceeace nu stmt.El o apuca de mana si o sill sa seaza Tanga el,

pe canapea. Berta sezit, deadreptul pe bratele luiluandu-1 de gat:

A fi amantul meu e lucrul cel mai usor din!me... Esti tailar si frumos. Imi placi. Si cu toateastea....

Tremura si se strangea de el :Speram sa to pot iubi. Am simtit zilele trecute,

cand ai venit la mine, ceva non, atat de dulce, incatpoezia si muzica din cantec se colorasera de poeziasufletului

Rastifla adanc, and din cap cu disperare4---Ah, domnule capitan, ce greu e a

El o saruta volniceste:Nu gasesc.

Berta incerca sa rada, simtind Ca el nu raspundeavibrarilor ei sufletesti si ca n'o intelegea. Sari depebratele lui, si rarnase in picioare, dand din cap, lung.Dupai aceea, incet, se aseza pe scaunul dela piano.

Cornanesteanu pricepea ca in minutul aceea Bertaera in puterea unei simtiri innaltatoare. Pornirile lui,de tanara voluptate, pareati a aluneca pe fata lucie

meu.

iubi!..

.

49

a unui suflet strain. Pianul si muzica se infatisaupentru amandoi ca o punte de scapare. El se apro-pia de dansa:

Iti mai aduci aminte de bucata din zilele tre-cute ?

Ea dete din cap, pe cand manile alergau pe cla-vir. Canta, oarecum pe socoteala ei, par'ca ar fi fostsingura :

Iti aduci aminte, iti aduci aminteCand veneai la mine, vara, pe 'nserat,$i in umbra portii, schimb de juraminteSe urmau pe zborul unui sarutat ?

Comanesteanu si de asta data se simti prins defarmecul cu care canta Berta. In cele trei cuvinte

aduci aminte" pornia par'ca de departe toataparerea de rau a celor ce nu mai traesc decat dinamintiri. aduci aminte cand veneai la mine, varape 'nserat?". Deodata idila lua forme. Par'ca, in ade-var, se vedea un tanar coborind la vale, catre por-tita cu streasina, in umbra careia astepta fata, sin-gurica.

Comanesteanu intinse bratele in jurul coapselorBertei si se lipi cu capul de umarul ei. Ea canta,repetand aceleasi vorbe, plecandu-se Care el, tremu-rand de emotiune: aduci aminte cand veneai lamine, vara, pe 'nserat, si in umbra portii, schimb dejuraminte se urmau pe zborul unui sarutat?" Ea selipia cu obrazul de obrazul lui, se intrerupea, ui-tandu-se lung in ochii lui, cum te-ai uita pe o fe-reastra, departe, in fundul orizontului.

D, Zamfirescu. Anna. 4

JO

ulti

,,Iti

50

Cand se opri, se intoarse catre el, ii puse arnan-doua bratele pe mar, iii rezema fruntea de propriileei brate ramase astfel nemiscata. Dupa cateva mi-nute se scula, puse pe Comanesteanu sä seada camai inainte pe canapea $i se arunca in bratele lui,facandu-se mititica, luandu-1 de gat, vorbindu-i in-tr'aiuri :

Intelegi ceva? simti cat e de dulce a iubl?...cata poezie se ascunde in sufletele noastre?... Nu-i asaca par'ca iti aduci aminte ca veneai la mine, vara,pe 'nserat? Eu paCca sunt sigura ca to -am asteptatla o portita...

Pe vreme de iarna.Berta bufni de ris, it saruta lung si apoi se uita la el.

Ce pacat ca esti orn real.De ce!?Daca ai fi un vis sau o poezie, to -as putea

canta...Comanesteanu o privia acum ca pe o revelatie

extraordinara. Vorbele ei delicate it mirau $i-1 fer-mecau. Se uita la dansa nedomerit, pe and Bertainchidea ochii, fericita, cautand par'ca sa prinda acolo,ca intro racla de aur, frumusetea trecatoare a mo-

entului.Cine poate crede!... zise Berta.Cata frumusete e in sufletele oamenilor... Asta

voiai sä zici ?Tocmai asta. Cu adaogare ca as fi dorit ca

aceea ce a fost in realitate sä fi fost un vis. Cualte cuvinte, rosti ea incet, as fi dorit ca existentsd-tale sa fie un luau nematerial.

si

m

51

El zambi. Berta ii puse doua degete pe gura :Un lucru nematerial. De geaba zambesti.lubirea poate deveni once lucru nematerial :

muzica, poezie, eroism.Da, zise ea, dar nu ma intelegi.

Dripa aceea dandu-se la oparte:Nu ma intelegi. Daca ai fi un vis sau o poe-

zie, to -as putea canta... eri singura.Atunci o poezie inedita. Cam greu.Nu-i nimic greu. Cand cineva itibeste, viata

toata se lurnineazil. Ceeace e greu, e tocmai de aputea iubi.

Si de Indata ce incepi a iribi cu adevarat, in-colteste in suflet indoiala si nefericirea.

Ea se uita la dansul, induiosata :Nu zice asa vorbal...Nefericirea sau esti gelos, sau sirriti ca

altii stmt gelosi. Sau suferi tu, sau sufera ceilalti. Sichiar cand nu esti gelos, si nu suferi, e un colt as-cuns al sufletului, in care par'ca s'ar adaposti scan-teia diving a constiintei : acolo suferim cu totii. Cesa-ti fac

Berta se uita pe ganduri la maim lui ; apoi, dis-perata, it intrebil :

Esti cu adevarat patruns de ceea ce zici ?El Malta din umeri :

Ce sa-ti fac ?Ea Bete din cap, zambind, cu ochii adanci si

tristi :La cine iubeste, nu mai ramane nici un colt

al sufletului care sa nu fie in puterea arnortilui.

ideala:

52

Cu alte cuvinte, nu mai e loc pentru constiinta.Ea ii lua mana si i-o lipi de sanul stang, sub care

batea inima eroic:Nu mai e loc pentru nimic !

V.

Dela podul Dambovitei, Comanesteanu dete dru-mul trasurii si porni pe jos catre casa.

Ce usor curge vremea cateodata!Nu mai ningea. Pe la magazinele din strada Ca-

rol incepeau sa se aprinda luminele. Lumea umblaforfota pe strade, par'ca fericita; desigur voioasa. Dece n'ar fi fost voioasa? La urma urmei, omul traiestenumai °data, iar daca. ai Chita bine, traiul acesta eincantator. Isi simti par'ca in caldura manii, sanulBertei; vazh aevea ochii ei adanci, strabatandu-i stt-fletul ; era puterea fericirii ]ui individuale care infru-museta lumea.

Cum mergea pe trotuar, voios, vazh o trasura cai se opreste drept in coaste. Un geam se cobori re-pede, iar in cadrul lui se ivi capul rotund al prin-tesei Smaranda Dudescu.

Unde mergi, Alexandre?Unde vrei, printeso.Urca-te.

El se urea Tanga dansa, bine dispus, gata a-i spunevorbe galante. Sabia nu prea intra in cupeu. El ozmunci, punand un picior peste dansa.

54

Nu necinsti sabia, draga. Multe din succeseletale i le datoresti ei. Nu to mahni. Esti nostim sifara dansa, dar cu dansa la brau, vai de barbatii in-surati !...

El se uita in ochii ei, par'ca i-ar fi zis : ,raposatule linistit acolo unde se afla acum". Ea it priviazambind :

Desigur, draga. lini esti foarte simpatic, daratilt si nimic mai mult.

Niciodata n'am indraznit sä sper altceva.Prea bine ai facut. Asta dovedeste ca esti bine

crescut, si adaoga un farmec mai mult la acel at

El ii lua o mina si i-o saruta. Printesa adaose:Negresit. Deaceea esti primejdios cu adevarat:

inspiri incredere deopotriva femeilor ca si barbatilor.Din fericire sau din nenorocire ! zise printesa 11-land majoritatea tinerilor dela not sunt vano-glo-riosi, batjocoritori si indrazneti fara vreme... Si itivorbesc de cei din lumea bung. Ceilalti sunt tin de-zastru : prost-crescuti, vulgari, plebei in toata putereacuvantului, la fiecare vorba si la fiecare miscare ra-nesc pe femeia care are nenorocirea sa tie la ei...

Capitanul se gandia, fara voiea lui, la tin oarecarelocotenent, voinic si mitocan, ale carui mustati teri-bile comandau in casa printesei.

De unde vii? it intreba ea deodata.Dela o vizita.Mirosi a femeie nostima.Da.

Printesa bufni de ras.

SANE

55

Da? la spune-mi, zau, cum s'a petrecut.Cum se petrece totdeauna.Esti nesuferit Par'ca totdeauna se petrece tot

la un fel.Cu mici variante, da.Vreau sa cunosc variantele.Variantele sunt incantatoare, fiindca femeiea

are suflet.Da ? Va sa zica sentiment... german.

Comanesteanu se simti turburat. Printesa intelese,si it chinul mai departe, pricepand ca a atins orank dar nestiind care. 11 privia laturis, cu felul dedispret al femeilor semete vanitoase, cari nu in-gaduiesc unui barbat sa iubeasca alte femei deckpe ele.

Bruna ? blonda ?Si una alta.Brune aux yeux bleus ?Da.Atunci ca mine.

El zambi, fiindca printesa uitase ca-si vapsise parul.Acum patru ani, adaoga ea repede, incercand

sä surada, dar rosindu-se.Lui ii fu mila de dansa, si ii zise inset :

Un petit air de doute et de melancolie, vowsle savez, Ninon, vous rend bien plus jolie.

Ea se uita pe fereastra. Apoi se intoarse prelungsi se gandi :

De eke on am auzit versurile asteal.. sanderam bruna. Generalul Candescu mi le spune siacum...

L.

si

$i

56

Are haz bietul general.E ramolit complect. Cu toate astea, daca nu

vine intro zi la masa, imi lipseste ceva.Displacerea asta nu ti-o pricinueste des.Odatil pe lima, regulat: and i§i is pensia. Se

duce de pranzeste la Herastrau, cu mai multe ono-rabile persoane de sex femeiesc. Pauvre vieux satyre!..

Apoi, razand, cu ochii strengaresti fixati pe Co-inanesteanu :

Asa sunteti cu totii : asanarea moravurilor, invorbe, iar in fapt, harem.

Capitanul se inching:Un om care iubeste mai multe femei deodata

aduce omagii speciei.Va foarte multumim, in individ. De altminteri,

dumneata to -ai cam deprins ca pisica la oala cuzmantana.

El radea de amestecul umoristic pe care-I faceaprintesa, de vorbe romanesti neaose, cu pociturifrantuzesti. Se pleca spre &Ansa :

Se vede pe mustati ?Ea il lovi usor peste gull, cu ochii vii si poftitori :

Haide, hai, craiule!... Are sa mearga asa pangte-o prinde laptarita.

Ma pazesc. Dar care ?Printesa radea cu o 'Jona nespusa, fiindca ea se

ganclia la Mia, pe cand laptarita cea adevarata pareaa fi Anna.

Prea ai multe incurcaturi, draga... Dar, in fine,spune-mi cum s'au petrecut lucrurile cu femeia...cea cu suflet.

57

Pe card ei vorbeau astfel, trasura mergea la pas,prin neregula celorlalte trasuri depe Ca lea Victoriei.Comanesteanu zari inteun magazin pe nevasta-sa, siPara a se gandi, fact semn sa opreasca:

Ma ierti, printeso.Cum nu, draga. Cand vii la mine?Cat de curand. and mi s'o face dor de ceaiu bun.Nu de mine ?De d-ta mi-e totdeauna dor.

Printesa inchise dintr'un ochiu, strengareste:Mazette !

El zambi, intr'aiuri, cum se intampla oamenilorpreocupati, si se dete jos.

Nevasta-sa era intr'un magazin, uncle cumparaceva. Sta pe un scaun, serioasa, asteptand sa i sedea lucrurile cerute.

Felul cum se tine' pe scaun, dreapta, cu mainilepe grentinchi, era atat de cinstit, meat da un aer cumse cade intregului magazin. Cu palaria eleganta,asezata cuminte pe buclele firesti ale parului, Mianu mai era fata greoaie de altadata, ci parea perso-niticarea estetica a cuviintei femeiesti.

Capitanul se uita la dansa, si avit un moment desalbatica bucurie, vazand-o atat de departe de nebu--nia erotica a celorlalte femei : era satisfacerea de-plina a egoismului barbatesc. Se departa dela gea-mul magazinului si se duse la deal pe Calea Vic-toriei.

0 pornire de afectiune catre nevasta-sa facit sase intoarca innapoi, cu gandul de a infra in pravaliesi a lua pe Mia cu dansul. Pe drum insa se ras-

it

58

gandi : era o copilArie sentimentala. Ca toti barbatii,faced si el gresala de a socoti pe nevasta-sa ca opersoanA pe deplin fericita cu proza zilnica a vietii,fatA de care nu era nevoie de nici oinnaltare poeticA.

Contrazicerea sufleteasca it pea in loc, nehotarit.Ii veni in minte sA se ducA la Anna; dar cuviintalui intimA i1 departs de ideea asta. Atunci se gandisA se duca la Elena Milescu.

Elena locuia in aceeas casa din strada Batistei, incare trAise fericita cu bArbatu-sAu. Dela ceatreaptA a scarii pang in unghiurile cele mai depAr-tate, plutia in aer stApanirea unui lucru nematerial,ceva ce s'ar fi putut chema in nenumarate feluri,eroism, glorie, patrie, fAra sa lege bine intelesul aceluiceva, care mai era amor poezie, durere supu-nere, ideal tangibil al unui suflet ce trAia numai dintrecut. Aici locuia Elena, dar aici stapanea Milescu.Anne, tablouri, carti, mobile, vitrine intregi cu arnin-till de-ale campaniei din 77: totul fusese adunat cuiubire in acel altar al rasboiului.

and infra ComAnesteanu, un fecior servia ceaiul.Elena it sArutA pe frunte prezenta unei doamne

ce era de fata, eleganta, fink cu parul aproape alb.and ComAnesteanu se intoarse cAtre dansa, doamnaincercase sA se scoale, si era gata sA can. Cu omanA dusa la ochi iar cu cealalta cautand sprijin,ea se rezemA de Elena si ramase un moment in mij-locul salonului. Apoi, cu incetul, pArii a-si reveniin sine, intinse mana lui Comanesteanu si se uitAlung la el, cu o infinita poezie in privire:

Alexandru ComAnesteanu?

d'intaiu

§i §i

§i-1

59

Capitanul se inclina.Fiul Sasei ?..

Ea nu-si credea ochilor.Al Sasei ?Da.Ce bine am facut ca am venit astazi la tine,

Eleno !... Dar n'o sä te superi daca ma duc... Dom-nule Comanestene, vrei sA vii sä ma. vezi ?...

Capitanul se inclina din nou.Dupa ce doamna iesi, Elena veni la el, it luh de

brat, cu un aer tanar de viclenie :Ami, to ressembles a ton oncle.

El se uith la ea, nedomirit :Voyons, Tantzi, ce comedie e asta.Sezi, ca-ti spuiu. Dar ce te aduce la mine?Ceea ce m'aduce Intotdeauna.

Ea ridica ochii:Ceaiul ?Nu, Tanti draga. Poezia.

Elena Mai o miscare din ochi si din gura, par'clar fi zis : ,,cine 'mi esti!...".

Vezi, Tanti, sand te vad facand la mofturi cacelelalte femei, imi vine sa ma supar pe dumneta..

Dece?Fiindca eu yin aici cum se vine la altarul I

Patriei, al Frumosului si al Poeziei.Ea se uita lung la el :

Al Patriei, poate. Al Frumosului si al Poeziei,imi pare ca sunt zalogite la tine.

Lash', Tanti drag& ca nu sunt fericit.Cred.

60

Atunci ?Ia ceaiul. Doamna care s'a dus este Natalia Canta.Da?Da. Cand te plangi ca esti nefericit, tu,

frumos si bogat...Domol, Tanti.Nici un domol, asa este, atunci ce sa zica

Natalia ?... §i altele ca dansa ?...Ai dreptate, floare, floricica mea, Tanti draga...

Si zicand astfel, veni langa dansa, sezii jos pe co-vor, ii lua o mana si isi lipi obrazul de ea.

Cine te-a facet a§a de minunata, Tanti dragal..nici prea batrana, nici prea tanara; nici prea caldanici prea rece...

Comme les bons diners.Nu, Tanti draga, ci ca armonia, ca suavitatea,

asa ca sa te pot iubi fara ganduri ascunse.Foarte 'ti multumesc.Vrei sä te iubesc cu ganduri ascunse ?Vreau sa ma ittbqti ca un copil cuminte. $ezi

§i lasa-mi mana...Tanti!... Vrei sa-mi iai mana?!.. Apoi nu stii

ca pe intreg bietul pamant nu e o mana ca asta.Uite, mi se pare ca mangaiu sanul unei muze...

Elena radea, cautand sa-si retraga maim.Lasa-mi maim, draga, si nu mai spune prostii,

ca te-ai deprins cam rau cu mangaiatul sanurilor.Tanti, imi esti draga, imi esti draga, Tanti, ca

o zi calda de toamna, card s'aud cocorii pe sus;ca o batista ce miroase a sulfina ca un parfum depersica...

tartar,

6]

Elena zambia, cu capul plecat pe o parte si ui-tandu-se la el lung:

Alex, to spui prostii.Nu, Tanti drags.Sau mai bine umbli cu focul prin paie.N u.Ei, cum nu ? Ce, ma crezi de petica ?Nu. Te cred din armonie si suavitate, te iu-

besc deja, si sunt fericit ca pot sa ti-o spun... Tanti,inima noastra e ca fluturul, o biata ornida cu aripi.Asa de putina lume stie sa umble cu fluturii, farasa rarnana cu polenul pe degete!... Dumneta faciparte din acea putina lume.

Bine. Dar lass -mi mana sa-mi torn si mieceaiu.

El ii lass mana si se 'nvarti un moment prin sa-lon ; apoi veni din nou langa dansa

Tanti, doamna asta era si dansa la Calafatcand a murit unchiu?

Nu la Calafat; la Magurele.Da, la Magurele.Era.Si 1-a vazut pe unchiu in ceasurile din urma?Cum sa nu-1 vada, drags !... Doar Natalia a iu-

bit pe Mihai, cum te iubeste... nevasta-ta pe tine.Era sa zica ,,cum te iubeste Anna", dar i se parii

ass de ciudat sa amestece numele sacru al mortuluiin rasboiu cu Anna deacum, Meat o inlatura faravoie.

Se chiama Natalia Canta, Tanti ?Da, drags.

:

si

62

Si ce face?Ce sä facal... Traieste. Vara sta la mosie, acolo

uncle cred ca a cunoscut-o Mihai; iarna in strainatate.0 fi avand ceva dela unchiu, Tanti ?Imi inchipuiesc ca da.N'o fi oare dela dansa ?...Nu... Ti-am spus, draga, ca portofelul ii fusese

dat de Maiorul Sontu.Da-mi cheia.

Elena ii dete o cheita mica. Tantirul se duse launa din vitrine, lua o cutie de marochin negru, oaduse pe masa si o deschise. Intr'insa era o altacutie de lemn de trandafir, iar in aceasta, pe tin fondde atlas, tin portofel. Comanesteanu it lua usor, tre-murand, si 11 desfacit. Atunci se vazii un mic pachetde hartie, legat cu o panglica rosie, decolorata devreme. Capitanul se facuse palid. $ezit pe un scaun,langa cutii, si se uita lung in painant.

Si cand ti I-a dat, Tanti draga, ti-a spus canu era al lui ?

Mi-a spus ca." i-1 dase Maiorul Sontu... cred cain noaptea ce a precedat atacul dela Grivita. Darcine mai intelegea atunci ceva? Noi toate it vedeamca se stinge, si cautam sa-1 linistim, fiindca rupeabandagele, intindea bratele, strigand nInnainte!".

Elena isi ridicase parul depe frunte, privind tintatin pullet din aer, par'ca ar fi vazut si atunci scenadin ambulanta dela Magurele.

Comanesteanu se apropiase de ea, se lasase pe tinscatinas dela picioarele ei, o inconjurase aproape

63

toata in bratele lui puternice, si asculta cu nesatiu,ii bea cuvintele :

Da, Tanti, striga inereuStriga ,Innainte", fiindca din toate partite cd-

deau soldatii... si fiindca unchiti-tau avea suflet deerou. Tu ce fel de suflet ai ?

Si, graind astfel, indemnata de propria ei aprin-dere, Elena puse amandotia inanile pe umerii tana-rultti, it sill sa se cite la dansa si iI sartita lung peochi, peel ar fi fost sora lui.

Ce fel de suflet ai?Comanesteanu privia un nasture dela halm Elenei

fora sA-1 vada.Nimica toata, Tanti draga.Suflet de strengar.Mare lucruNu zic ca-i vre-un lucru mare... Dar strengarii

au unele parti bune, stint in general dezinteresati,se inflacareaza repede, le si trece repede dar,in fine, stint in stare sA moarA pentru ceva, pentruo ideie mare sau pentru o nebunie...

Vorbindu-i astfel, ii mangaia obrazul, par'ca ar fifost un copil, II sartita pe frunte, zatnbia lung siintr'aiuri.

Sunt sigma, Alex, ca to ai fi in stare sa-tidai viata, daca maine s'ar intarnpla ceva...

Tanarul o stranse in brate si sarutA haina depedansa :

Ah, da, Tanti !... Mi-as da viata maine, astazi,actun...

Incet draga. Tocmai asta ziceam: stint sip,.ura

"Innainte".

64

ca ti-ai da-o, si nu trebue sa ti-o dai. Tu esti ominunata opera a naturei : suflet cald, gand bun,ochii si fruntea asta... Nume mare, avere mare, tine-rete, voinicie, ce vrei mai mult ? Tu nu trebuesa-ti dai viata pentru nimic.

Cum pentru nimic?!Nu te turbura. Unchiu-tau a murit ca un ade-

varat erou. Tot asa a murit si Milescu ! Tu nu tre-bue sa mori asa.

Pentru ce ? !...Aceia au murit asa, pentruca era datoria lor

de boieri sa moara cei d'intai. Tu nu mai ai dedovedit ceea ce trebuiau sa dovedeasca ei. Tu tre-bue sa traesti si, la nevoie, sa si mori pentruo alta ideie.

Care, Tanti ?Ea se plea binisor la urechia lui si ii spuse ceva.El ridica fruntea. Elena se uita in ochii lui pal-

pitand, asteptand un raspuns, o vorba.Nu intelegi?... zise ea lung.Ba inteleg, dar marturisesc ea nu m'am On-

dit la asta.Foarte rau ai facut. La asta sa te gandesti

fiindca toti sufera, si sunt fratii nostri, si in Tran-silvania si in Bucovina $i in Basarabia. Ne trebueun om. Omul acesta sa fii tu.

Si fiindca tanarul tacea, Elena tacii si dansa tinmoment. Dar dupa aceea urma mai departe, hipno-tizata par'ca de icoanele ce-i rasareau in minte.

Ce chemare mareatal... Dacia lui Traian !... Aifost tu prin Dacia lui Traian ?... Te-ai gandit vreo-

65

data cum s'a format poporul nostru de astazi, la in-ceputul vietei lui romanesti, traind pe corhane, lup-tandu-se cu jivinele, respingand navalirile barbare sipropagandu-se in timp, curat frumos ca o legencla?...Lumea intreaga ar trebui sa se intereseze de soartaRomanilor din munti, fiindca acesta este cel mai &Li-mos popor depe glob Tu ai fost paecti peladansii...

Da, Tanti.Ei, atunci?...E foarte complicat.In ce sta coinplicatia ?Nu e destul sa gasesti un om... Idealul trebue

sä fie tangibil in toti si sa alba puterea de a devenirealitate. Trebuesc mijloace multe, bani si iar bani.

Elena sari de jos.Bani l! Trebuesc bani!! Sä lie darn tot ce avem,

fiindca avem cu mult mai mult decat ne trebue. Sane dam mosiile, sa ne vindem giuvaerurile, caii, ni-micurile cari ne imbata ne string de gat.

Comanesteanu se sculase si el in picioare, camstangaciu si cam nedomirit de forma declamatoriesub care vedea pe Elena. Sta cu mina la gura ui-tandu-se in pamant.

Elena se oprise $i se uita la el lung. nal un pascatre el, se inalta in varful picioarelor si-i puse man-doua mainile pe umeri.

Ma crezi poate cam sarita.... Cand stau preamult singura, ma apuca visuri de astea eroice. Suntaiurari... Ceeace insa e pozitiv gi foarte serios, e vointamea de a dispune chiar de acum de toata averea

D. Zamfirescu. Anna.

ai

si

6

66

in favorul unui om care sa incerce realizarea visu-lui acestuia...

Apoi path a se inneca.Si omul acesta esti tu...0, Tanti!...Tu, sau fiul tau... Lasa-ma. Mi-e asa de bine

aici !...

Si se lipI cu fruntea de pieptul lui voinic. El ostranse in brake ca pe o sora nenorocita, care cautascapare sub aripa fratelui mai mare. Dansa se facusemititica, vorbia radea intr'aiuri par'ca ar fi voitsa ramana acolo cat de mult.

A personifica dorurile unui neam intreg... a fitanar si iubit... a muri pentru reintocmirea unei pa-

/trii ideate... o, tu, care nu intelegi nimic!Dansul se dete cu un pas innapoi si se ttita la ea,

mirat. Intr'o clipa, Elena iii revenise in sine, zam-bia, cu aerul ei de dulce enigma:

Acuma refa ceea ce ai desfacut, zise ea aratandcatre cutii.

Numai sa pot.Sarutil, adiloga, ridicandu-i catre gura hartia

subtire a pachetului.Cornanesteanu se plea zmerit, saruta panglica

rosie. li flutura pe marginea departata a gandului oicoana stearsa un parfurn nehotarit de par blond...

ci si

1i

ai

VI.

Dupa ce tanarul plea Elena, ramasa singura, seduse in odaia ei de culcare. Aprinse lumanarile si seuita lung in oglinda. Era pieptanata ca totdeauna, cuparul in buck linistite, ce-i faceau coroana in jurulcapului. Se pieptana asa de o gramadd de vreme.Era ostenita de a fi aceeasi si iar aceeasi. Lua piep-tenele si incerca sa-si faca o carare la dreapta. Darparul era legat tare. Atunci scoase panglicuta dinpar si-1 lasa sa cada pe spate; apoi II aduse pe unumar. Era alb mai tot.

Mai tot era alb ![Musa cazii pe un scaun, cu bratele pe genunchi.Lua o oglinda mica depe masa, se uita din nou

la par, it trase depe frunte In sus, it dete innapoi pefrunte. Vedea bine ca era Inca frumos. Dar avea cevainexplicabil de lucru cinstit, care, in loc de a o mul-tumi, o rani..

lntinse mana catre o policioara, pe care erau ca-teva volume mici. Se inneineri sa is poeziile lui Musset.

Se uita la volum, lung, fara a-1 deschide.In ce sta farmecul tineretli, se intreba Elena, cand

68

ea imbatrania. §i totu§ se simtia a§a de min la On-duri, cumpanita, fail nici un fel de durere, fericitacum nu fusese niciodatal...

Si cu toate astea, 0 desnadejde surda, o frica su-perstitioasa de viitor, o pofta salbateca de came ta-nara, de depravare ideala, ii rasareau cateodata insuflet, ei, Elenei Milescu, careia, cu toate astea, i seurea sangele in obraz numai cat gandia la ele.

Puse volumul lui Musset la loc §i lua un altul,care se deschise din intamplare la versurile:

Torna dinanzi al mio pensier taloraII tuo sembiante, Aspasia.

AO par'ca i$i aducea ea aminte de dansa, tanara.

VII.

Pe scarile otelului umbla lumea forfota. Un mi-ros greu, de sala de mancare, amestecat cu fum detutun, se urca 'Dana la etaje. Sunetul unui piano,cam dogit, da casei aerul pretentios dar nestatornicpe care-I au in general toate otelurile si in particu-lar cele romanesti. La o masa din vestibul vorbeautrei samsari: stapanul otelului striga la slugi ; wilese izbeau, clampanind ca o limba de clopot ce nuatinge arama ; o doamna, sulemenita, se cobora pesari, fosnind din rochii cu neonestitatea matasurilorfalse. Peste tot, aerul indiscret al lumei semi-civilizate.

Pe and capitanul se urca la d-na Canta, ElenaMilescu tocmai iesia. Suavitatea ei imblanzi gandu-rile tanarului, pe care le zbarlise doamna ce fosniadin rochi. Elena ii zambia din capul scarii :

Foarte bine ca vii.De ce ?Ca sa linistesti o criza de nervi.

Comanesteanu o privl lung.Eram sigura ca ai sa vii.Fireste ca trebuia sa viu.

70

Elena se uita la tunica lui.Daca ii vei placea, o punem si pe dansa pe

lista : si ea cauta un erou...In fuga impresiilor, Camanesteanu simtia o truda

ascunsa in Elena lui, dar nu pricepea ce.la asculta, Tanti draga, de catva timp to de-

pravezi. Si iti Bade asa de rau!...Ea innalta din tned, ca o persoana stapana pe

sine ; se inrosise insa pang in firele parului.Mi s'a urit cu drumul drept. 4 vrea ceva nou.Fa-ti pe mosie un drum stramb...Am sa-mi vapsesc parul.Daca vei face una ca asta, nu-ti mai calc prin

casa.Musa misca din ochi in nestire. El o lua de brat.

Avea ceva, o durere ascunsa.Tanti draga, eu pe doamna asta deabia o cu-

nose. N'ai vrea sa te 'ntorci cu mine, ca sä ma maiprezinti °data?

Ea stete un moment la indoiala.Da, pentru un minut.

Apoi intra din nou la Natalia.D-na Canta era dintre acele femei partinite de

fire, ce raman cu inima calda pang la batranete, sipastreaza un ra'tacit parftnn de tinerete, chiar in viatafor fizicti. De cand train singura la movie, se apu-case de afaceri, plantase pomi roditori, adusese cup-toare sistematice, infiintase scoli de rnestesuguri, detesut, de impletit, de crescut gandaci de matasa.Averea sa, foarte mare, devenise enorma. Ceea ce odeosebia de semenele sale, cari, cand se apuca de

71

afaceri, devin batoase si agresive, era o neindemtnarefireasca in socoteli, o sfiala poate mai mult aparentadecat realit in planuri §i hottriri, ceva ce nu seprinde si nu se noteaza in tifre, acea imponderabilacopartasie a oamenilor fericiti si bogati, la nenoro-cirea si greutatile celor nevoiasi. Venise la Bucurestist cearit Ministerului de Finante anumite inlesniripentru atelierele ei dela tart, iar Ministerul refuza.Asia era criza de nervi.

Elena ii prezenta din nou pe Comanesteanu.Ti-a trecut, Natalio?... lath d-1 Comtnesteanu,

pe care ti 1-am mai prezentat la mine. Daca vrei, sitto plangi si lui... M'a intalnit pe scant si a tinut cuorice pret sit -I insotesc pant la tine. E un tanarfoarte sfios.

Natalia radea, Elena urmt :Desi seamtna cu unchiu -situ, eroul, acesta bate

mai mult a augar. Nu-1 ittbeste nimeni, nu se in-tereseaza nimeni de el... N'ai vrea to sit -1 adoptezi ?..ca poate ti s'a unit cu binele.

Ctpitanul se plecase pe mana Nataliei.Toate, infame calomnii, doamna.Ar fi foarte urit dact ar fi asa.

El sttrui a nega din cap.Incearct, zise Elena. La revedere.

Dupt ce Elena iesi, d-na Canta isi puce un ochlearsubtire, ctutt soneria in zid si sung; apoi se intoarsecatre tanar si se uitit la el lung.

E adevgrat.Apoi i§i ridica ochelarii, sezii jos si path a se

gandi.

72

Am fost bung prietena cu mama d-tale, d-lecapitan, gi imi aduc foarte bine aminte de dum-neta, copil. Ce bizara este viata! D-ta te-ai schim-bat cu desavarsire, iar eu am ramas intocmai cumeram acum 20 de ani, cel putin asa cred, zise ea,razand.

La zambetul acela, tarziu, Comanesteanu inteleseca si el iii aducea aminte de dansa, de surasul ei,de fugara umbra a trecutului, ce se departa tot maimult in uitare. Zambetul ei parea a veni, in amin-tirea lui, din farmecul ce-1 simt copiii precoci pentrufemeile frumoase.

Infra un fecior aduse apa pentru ceaiu.Natalia se uita la Comanesteanu, dusa pe ganduri.

Cunosti, poate, pe Ministrul Finantelor.El raspunse inteaiuri, mirat nedomerit :

Putin.avea nevoie de cineva care sa-1 cunoasca

bine.Poate oamenii politici din judetul d-voastre.Sunt toti guvernamentali.Tocmai de aceea.

Natalia servia ceaiul. Se opri un moment si seuita la el fix.

Obtii mai mull prin oamenii insemnati dinopozitie.

Da?Noi avem toate cochetariile tarilor civilizate.

Esti liberal sau conservator ?Nici una, nici alta.Vrei lapte sau lamaie?

si

Si

As

73

Nici una, nisi alta.Ea se uita la el, damoala.

Faci parte din vre-o societate de tempera*" ?Nu. Sunt dispeptic.Imi pare bine. Poate mergi la Vichy.Nu mai e la moda. Un om modern, bolnav

de stomah, merge la Polul Nord.Sau la Biarritz.Daca este cap incoronat.Aceia merg pe lumea cealalta.Nihilista?Nu. Ceva mai rau.Vegetarina ?Si mai rau.Milionara ?Mai ran.Mai rau nu se Nate.

Natalia incepit a ride.De ce nu se poate ?Fiindca, in fond, milionarii suet fiintele cele

mai ingrozite din lume. Toti fac parte din societatide saraci.

Natalia rase mai departe :Esti plin de contradictii.Eu ! ?

Tocmai asta gandia el de dansa, ca era bizara,milionara si socialista, cheltuind cu drumul la Bu-curesti mai mult decat faceau taxele la Finante.

Ea it privia cu staruinta :Am auzit ca esti un om plin de succese...

Comanesteanu vat sa protesteze. Ea it opri cu o

74

miscare a manii, par'ca ar fi zis : natata lucru pri-cep si eu". Apoi, incet, linistit :

Nu ai voi sä faci odata curte, pentru o operade binefacere ?

Cu placere, Cui ?Graba siguranta cu care raspunse tanarul, pa-

mil a intrista pe Natalia. Desi erau zise in glunia,cuvintele acelea dovedeau o inchipuire-de-sine ne-sana'toasa. Ea se gandia.

Poi face curte oricui?Pot face curte oricand, dar nu oricui.Si asta e prea mult.

El incept a rade.Bine, doamna, imi ceri un serviciu... Sa-1 fac

sau sä nu-1 fac ?Ai dreptate. Sa-1 faci. E vorba sa strabati NMI

la o doamna dela Finante obtii o reducerede taxe.

El radea cu hohot. Natalia radea si ea, dar camst angace.

Si e mare taxa ?Cateva sute de lei.Fodrte bine. Am s'o obtin.

Se scula si se inchina inaintea ei, voind sa piece.Ea it

Domnule Comanesteanu, any inteles toata.' filoso-fia d-tale. Sa-mi dai voie sa-ti spun Ca e cam sim-

E vorba sa platesti d-ta acele taxe sa zicica ai facut o fapta bursa. Ba chiar to mini ca nu leplatesc eu...

Comanesteanu voi sa protesteze. Ea it intrerupse.

§i

§i sa

plista. §i

75

Te rog. Cunosc pe Romani: ei admira pe unpeitlivan care din nitnic face avere si isi bat joc deun om cum se cade care se ruineazA.

Noi nu suntem nici intr'un caz, niciNoi. Adica vrei sa zici eu. Si mai cu searna

vrei sa zici ca nu ma ruinez de loc.Comanesteanu incerca iarasi sti protesteze.

Te rog. Daca nu abuzez de timpul d-tale, maistai un moment. Eu nu mai ruinez, este adevarat.Si nici nu vreau sti ma ruinez. Dar tot venitul met'se duce, iar mie personal imi trebue foarte putin.E atata lume care sufera, domnule Comtinesteanu!..

Suferim cu totii, earl mai mult, earl mai putin.Fireste. Dar complicatiile dumitale sufletesti nu

ma intereseazA.Cu toate astea suet suferinte.Sunt amor-propriu rAnit. Eu vorbesc de sufe-

rintele fundamentale ale vietii: foame neindestulata,boalA necurarisitA, tinerete inselatA si pierdutA.

LegendA. Nu moare nimeni de foame in Cara,romaneasca.

Natalia se dete cu un pas innapoi si se uita la elsem eatti.

Se vede Ca nu ai suferit cu adevArat ICe are a face?Foarte mull. Cine are irreparabilul in inima

descopera seria nesfarsita a durerilor ornenesti.Parea a se inneca.

Sunt nesfarsite, d-le Comanesteanu!Era atat de incredintatai de ceea ce spunea, incat

tanArul nu indrAzni a o mai contrazice.

intraltul.

76

Ea se simti cam declamatorie §i prinse a vorbiincet.

Oamenii se trudesc in nenumarate feluri, §ideaceea e greu de umblat cu sufletul lor. Eu amfacut tot ce-am putut la mine la tail. Dar nu e des-tul sa dai, ci trebue sa §i §tii sa dai. Atelierele melemerg cu propria for putere. Acolo stint oameni, cuintelegere §i cu demnitate, carora nu poti sa le daide pomana. Ei cred ca au dreptul la o scutire detaxi. Prin urmare, asta imi trebue, iar nu 300 de lei.

Ciudata era !... ciudata i plina de contraziceri.Dar atat parea de convinsa, incat tanarul se scula,hotarit s'o ajute.

Am sa incerc... fara a face curte nimanui.Ea it opri un moment, tinandu-1 de mina. Parea

ca voete sä zica ceva. I se umplura deodata ochiide lacrami.

Atat de mult semeni cu mama dumitale L.. Aizis ,,am sä incerc" intocmai ca Sap.

VIII.

Capitanul cobora scarile gandindu-se la TimoleonVucos, mare financiar si destul de parvenit, ca saalba dreptul a cere un serviciu Ministrului de Fi-nante. Se hotari sa se duca numaidecat la biuroul lui.

Gaud sä iasa pe poarta otelului, II apuca cinevade brat. Era Elena Milescu.

De unde rasari, Tanti ?Te-am asteptat, ca pe o domnisoara dela pen-

sion, sa te duc acasa. Ei, te-a adoptat ?Nu Inca, dar daca ii voiu obtine o reducere

de taxe de 300 lei, l'affaire est dans le sac.Sa traesti !

Incerca sa-si potriveasca pasul pe al lui.Umbla mai domol, ca sa ma pot tine de tine.

El isi micsora pasul. Ea sari Intr'aiuri, fail sa ga-seasca masura.

Ah, Tanti, ash esti de stangace si de nostima,ca-mi vine sa te sarut In mijlocul drumului.

Ea pan) a nu -1 auzi.Va sä zica treaba e gata. Printesa Smaranda

una; eu, doua; Anna, fireste, trei...

78

La numele Annei ridica ochii catre el atat de co-mici, incat ii bufni rasul pe amandoi. Lumea seuita dupa daqii, zambind. Ea urma :

Anna, trei ; Natalia Canta, patru ; Berta Villara,cinci... Acesta este fondul de rasboiu, sigur. Fara aa mai numara cazualul.

Buna-oara ?Buna-oara... Urania Vucos.Foarte bine. Si cat faceti toate la un loc?Asta §tii to mai bine decat mine.

Tanarul se opri.Tanti !

Ea ridica ochii catre el, razand:Ce este ?Te-ai facut o vicleana §i jumatate. Asta to in-

treb eu ?!Ma intrebi cat facem toate la un loc. Sä nu-

maram : Printesa face multe parale... Ha? Ce zici ?Pe din afara, da. Vre-o zece milioane, ca nimic.Dar pe dinauntru?Face mai mult deck tine, pentruca ea nu ar

pune asemenea intrebari.Elena Milescu se facii a nu intelege.

Pe Anna cu cat s'o punem ?Still en !S'o punem in raport invers cu Berta.Adica ?Cu cat punem pe Anna mai mult, cu atat o

sa punem pe Berta mai putin. Dar e mai sigur safacem contrariul, potrivit socotelilor lui cumnata-meu.

Rideau amandoi. Ea urma:

79

Cat sa punem pe Anna ? Vre-o cinci mill-oane global.

Ce vrea sa zica global ?Adica ea si cu gloaba ei.

Capitanul se opri din nou. Era umflat de ras,dar isi musch buzele. Elena radeh cu o pofta nespusa.

11 stranse usor de brat :Te rog sä ma ierti.

Apoi, sarind langa el, ca sa prinda pasul :Este adevarat ca esti si amantul Bertei?Daca urmezi ash, to las.Nu fii copil, ca glumim.Glumesti, dar imi strici gandurile.Trebue sa fie foarte curios sa aibi sapte amante.

Inteleg CA e pentru scopuri superioare... Fondul

Il stranse de brat, cu amandoua manile, fail a-1lash sa raspunda :

Alexandre, mais to es a moi aussi !... Cela faitbait.

Si cu reverenta noun.Isi scoase chipiul :

Te las Tanti. Ma scandalizezi si ma indignezi !Pentru ce?Pentru ca n'ai masura la vorba.

Ea se uita la dansul :Am la fapte. Deaceea ma si iubesti. Egoismul

barbatesc este nemarginit, ca vazduhul. Tu ai vreaca fiecare femeie care iti vorbeste sa fie un finger.

Fireste.De ce fire,ste?

ras-

boiului...

80

Fiindca un Inger e mai frumos decat o cocota.Ai vazut ingeri vreodata?Te-am vazut pe tine pang acum.ca c'est gentil. Dar sa ne urrnam socoteala.

Va sa zica: Printesa Smaranda, 10 ; Anna, 5. Pe minecat ma taxezi ?

Stiu eu!...Sa zicem tot 5.Sa vede ca ai to vre-o gloaba.

Elena rase cu para.:Nici una.Atunci sa zicem 6.Sa zicem 6. Fac pang acum 21. Pe Natalia cat

s'o punem ?SA n'o punem nimic. Stii ca mi s'a parut foarte

curioasa...In ce fel ?Preocupata de fericirea universalk adica de

himera cea mai absurda.De ce himerd ?Pentruca fericirea este totdeauna himerkNu e adevarat!

El se uita la dansa.Protestez din toate puterile, zise Elena cu con-

vingere.Curios lucru Capitanul iii aducea amiiite de

Berta, de amorul ei absolut si de fericirea desavar-sita. Se vede ca femeile au facultatea fericirii durabile.

Fericirea este o himerk Tanti.Protestez!Protesteaza, dar socoteste-te. Tot ce este, nu

5i

81

mai e. Si e un noroc ca nu mai e, fiindca altfel sti-fletul nu ar mai avea. avanturi. A dori pururea efacultatea cea mai nobila a omului.

Nu si a femeiei.Nu se poate. Femeia este fiica omului.Este fiica omului, dar e Pica iar nu fiu, si

din feminilitate ei trage statornicia simtirilor...Noroc sa dea Dumnezeu.

Elena bath din picior.Asa sa stii. Natalia Canta traeste de 20 de ani

cu imagina unchiului tau in suflet! Ian cu a to tra-ieste atata lume!..

Tanti !Ce este?Ti-e frig, cal tremuri.Tremur dar nu mi-e frig. Natalia Canta a iubit

pe unchiul tau, a suferit, dar a ramas nestramutatain simtirea ei adanca. A ars ca o flacara curata, iaracum mai palpae din ultimele adieri ale sufletului....intreaba pe Anna, sa-ti spuna. S'a petrecut intre eledrama cea mai miscatoare.

and Tanti?Pe vrernea rasboitilui.

El se opri locului:Ce rau imi pare ca nu suntem la tine, Tanti

draga! Vezi, acuina to -am regasit, dulce ca o mamatanara, iar nu cucoana cu nervi.

Se 'ntampla si asa. Mi-se uraste sa par manian'am fost niciodata. Dar sa inveti sa respec-

tezi pe Natalia Canta. E suflet innalt care ar voi saD. Zamfirescu Anna. 6

___

cand...

82

faca bine omenirii intregi, pentru purificarea imagi-ginii lui unchiu-tau.

Purificarea lui unchiu-meu!?... Ace la s'a purifi-cat singur, fiindca a stiut sa moara.

Am zis a imaginii lui. Cine n'a avut in viatao durere mare, nu pricepe cate lucruri sunt legate deo imagine, si cum ea poate conduce pe vii in toatehotaririle lor.

Incepi sa semeni la vorba cu Natalia Canta.Fireste.Atunci to las, fiindca ma tem sa nu ai si to

vre-o taxa pentru care sa fac curte.Elena se uita la el, cu capul pe o parte:

Te-ai invatat rau, baetas... Saruta-mi maim simai las-o cu facut curte. Cand vii la mine?

Cand mi-o fi dor.Si chiar cand nu ti-o fi.

Despartindu-se de dansa, i-se parit ca se despartede Printesa Smaranda. Se vede ca aceleasi persoane,in aceleasi imprejurari, fac totdeauna acelasi lucru.

Elena Milescu era pentru el o creatura a parte,plina de poezie, care nu avea dreptul sa semene cuPrintesa Smaranda.

Se gandl la maica-sa, si-i veni deodata in minteimagina Sas,ei, cu tamplele negre si ochii albastri.Avea dreptate Elena: vedea si el o imagina. Si, cee mai curios, ii era mila de ea, ar fi volt sa-i facabine, s'o imblanzeasca, s'o purifice, s'o gaseasca inlumea viitoare, surazand, asa cum plecase din lumeaprezenta.

Ix.

Timoleon Vucos nu era la biurou. Comanesteanuvoi sa se duca la el acasa. I-se spuse ca nu era niciacasa nici in Ora. Era' plecat la Berlin, ca oricebancher serios.

Asta iI incurca. Se gandi sa se duca la Urania.li rasari deodata in minte numele femeiei tinere,

extravagant si nepotrivit cu fiinta ei rotunda si di-minutia Uranial...

Sari intro trasura, ca sa ajunga mai repede.Ajuns la dansa, i se spuse ca doamna plecase la

Demult?Uite, chiar acum, nu stint cinci minute. Daca

urea cuconasul, o gaseste la gara zise feciorul.Sari din nou in trasura.

La gara, si mana!Birjarul se repezi pe strazile inghetate, izbind roa-

tele de marginile trotuarelor. Ningea usor.Comanesteanu infra in gara din fuga, lovindu-se

de calatori, trantind usile, sunand sabia. Un tren, pelinia a doua, parea nerabdator sa piece, bufnia pe

tars.

84

nari, galgaia fum, iar roatele, la cea mai mica mi-care, scrapeau pe §inele inghetate.

Tanarul trecir repede prin dreptul vagoanelor, cer-ceta cu ochii lumea, se uita de mai mite on la cea-sornic, §i tocmai la urma ii veni in minte sa intrebede ora plecarii. Mai era vreme. Atunci se lini0,par'ca turburarea lui sufleteasca ar fi atarnat de unlucru din afara.

Pe cand mergea catre fundul peronului, vazir peUrania, care ie§ia dela biuroul telegrafic. Ea it va-zuse de departe i venia acum catre el, cu pasul pri-pit al oamenilor ce nu se simt stapani pe sine.

Unde mergi? intreba ea, vesela, scuturandu-Ide mana.

Nu §tiu unde merg. Stiu de unde viu.De unde?Dela D-ta.$i unde mergi?La Crivina.Serios?Foarte serios.Atunci mergi cu mine.Iti multumesc de invitatie. Primesc.

Ea incepit sä ran'.Mergi sa inspectezi garnizoana?

Tanarul bufni de ras:Da.

Ea tremura de frig. it lua de brat:Nu §tiu de ce tremuram aici. Haidem in vagon.

El o lua voinice§te sub brat §i pornira catre corn-partimentul ei. 0 simti deodata ca -1 oprete locului:

85

Ba zau, serios, unde mergi?La Crivina.La cine?La D-ta.

Ea se pleca sub obrazul lui, razand cu ghidusie:Mai intai de unde tii ca eu merg la Crivina?Mi-ai spus-o D-ta; m'ai $i invitat.Am glumit.Atunci mergem la Ilalaucesti.Ai garnizoane peste tot...

Apoi pe cand se suia in vagon, ea se intoarse ca-tre el:

Asta nu se poate.El o simtise, calda, rezemandu-se de el, $i par'ca

un val de poezie ii inunda sufletul.Cuvantul ,,nu se poate" nu exista in limba noastra.Ba exista, de vreme ce-I rostim. Ajuta-ma.

Capitanul pusese deja maim pe blana ei si o ajutasa se dezbrace.

Par'ca asemenea lucruri n'am mai mirosit pe !time.Ce fel de lucruri?Nu stiu. Imi dai voie?...

Si fara a astepta voie, o rasuci pe loc, cum fa-cuse cand o ajutase sa se dezbrace, si aspira din pa'rulei cu putere. Ea se intoarse repede, uitandu-se la el :

Ei!?A san de mama $i a miros de floare.Frumos lucru!...Nu stiu cum sa spun.

Ea se asezase inteun colt iar el in fata cu blanain brate.

el

86

Ce bine ar fi daca n'ar mai veni nimeni, zise ea.El tacea, linistit, cu obrazul ascuns in gulerul b1A-

nii ei.

Ai mai gasit ceva?\fad o multime de lucruri incantatoare... Nu

giisesc care e anume mirosul.Eol.Nu spline nimic.Vantul aduce miros de gradini.

El dete din cap, cu obrazul in blana ei.Da, ar fi ceva... Dar aici e parfum de fiinta vie.Stii ca e frumos ce ai zis: ',sari de mania si

miros de floare". As putea scrie unui fabricant laParis, sa inventeze ceva cu numele asta.

Da. Ar trebui insa ca fabricantul sa aspire din far-mecul persoanei dumitale,ceea ce este materialmenteim posibil.

Pentru ce?Pentrued i-as taia nasul din radacina.

Ea !Idea cu pofta, indreptandu-si caciulita pe cap.El veni langa danasa, preocupat, ii lua o mana, detemanusa la o parte si incerca sa miroase.

Neat. E ceva; dar mirosul de manure omoaraparfumul bratului.

Oare, cum s'ar zice pe frantuzeste usan demama $i miros de floare".

El se apropiase de dansa, ii ridicase valul depeoclii si parea a cauta parfumul fugar de pe fiinta ei.

Trenul plecase.Dupa cateva minute. Urania se inclina usor catre

tartar :

87

Stii ca nu se poate.Stiu.

Ea se dete la o parte.De unde stii?Imi inchipuesc.Ce anume?Attit: ca nu se poate.

Ea zambi si-i apuca mana; apoi se intoarse catre el:Esti bizar, vii ca o vijelie, pleci ca ea; nu stii

nici unde mergi, nici pentru ce mergi...Cel mai incantator lucru.Dar mergi fara preget, sigur cu toate astea

ea la capatul drumului eu Ili voi spune: nu se poate.Da.

Ea 11 privia cu toata incordarea si pe cat puteasa patrunda in ochii lui grin lumina slaba a vago-nului. In zgomotul trenului, voi sa ridice vocea, darse sfii de a vorbi tare; de aceea se lipi cu totul de el:

Nu to pot intelege. Ce vrei dela mine si delanot toate? Vrei sä fim toate ale dumitale? Probabilca da. Cu toate astea s'ar nice Ca nu esti indestulat,fiindca pari a cauta un lucru pe care nu-I gasestiniciodatri. Dar a cauta, in amor, altceva decat amor,mi-se pare o nebunie. Amorul este poezie, este far-mec, este muzica. Eu, daca to -as iubi, in'as temeca toata lumea ar pricepe.

De ce ?Pentru ca s'ar ceti pe obrazul meu bucuria

imensa a sufletului.Si ce ar fi?Ar rade lumea de mine. Dar putin mi-ar pasa

88

Dad. nu vrea sa gtie lumea, ar fi pentru ca ba-taile inimii mele sunt secretul meu. Fiecare din notare un colt al sufletului in care nu admite sa patrundanimeni: acolo se ascunde personalitatea ranita...

Trenul infra intro statie. Urania 4i cobori valulpe obraz, jenata oarecum de lumina puternica a fe-linarelor §i de lini§te. De indata ce trenul se pusedin nou in mi§care, el se apropia iara.5i de dansa,ii ridica valul de pe ochi, ramase langa ea.

Ai un nume de muza. AO se cuvine. Darar fi fost mai potrivit sa to nume§ti Clio sau Erato.Mi-se pare ca intre aceste doua cuvinte sta §i nu-mele parfumului d-tale.

Ea rase cu placere.foarte curios. Ce gaseti atata de interesant

iAl parfumul meu?Nu tiu. Poate poezia imi dai vole?

Si fara a 4epta raspunsul, ii lasa valul pe ochi,la loc, se dete la o parte. Peste o secunda infraconductorul, pentru controlul biletelor. Dupa cedansa II intreba, razand:

Acum pot sa-1 ridic?Acuma oricand.Oare ai fi gelos...Nu cred.Unde mergi ?La Crivina.Nu se poate.De ce?Pentruca nu se poate. N'ai nici unde sa dormi,

nici unde sa mananci.

ag

E§ti

personalitatii...

ie§i,

si

si

si

si

89

La d-ta.Stii bine ca nu se poate. Sezi langa mine.

Tanarul veni langa dansa.Spune-mi drept pe cine cautai la gara.Iti spun foarte drept: pe d-ta.Nu se poate.Acest continuu nu se poate" dovedeste ca.' esti

inselata si nenorocita.Urania ramase incremenita. El se uita la dansa,

mirat si trist de a fi fortat o marturisire. Ii fu milade ea.

Te rog sa ma crezi. Am fost la d-ta acasa pen-tru a-ti face o rugaminte. Cand mi-a spus feciorulca ai plecat, mi s'a parut ca a plecat tot orasul, siam alergat la gara fara sa stiu ce fac. Sunt insa gatasa te ascult: vrei sa ma intorc innapoi sau sa ma ducinnainte?

Tanara femeie se retrasese in coltul cel mai intu-necos al compartimentului.

Nu ai nimic cu d-ta, zise ea incet.Nu.Trenul acesta merge in Moldova. El se opreste

la Ploesti, iar peste doua ore vine trenul de Predea',Care trece pe la Sinaia.

Ea zambia in manson.Unde sper sa viu maine, tot la ora asta, pen-

tru a schimba aerul, dupa cum mi-a prescris medi-cul. Daca ma lasai sa vorbesc dela inceput, si nu-mirascoleai sufletul cu parfumul, cu Clio si Erato, erasa-ti spun ca.' ti-e frig si sa-ti ofer tartanul meu, pecare te rog sa-1 iai fara vorba.

90

E cam putintel la Intindere.E mai mult deck nimic. Acum to rog sa dormi

in coltul d-tale, liindca eu am ajuns. Visuri placute.Apoi intorcandu-se repede:

Cu ce trasura ai venit la gara?Cu o birje.1-ai dat drumul?

Capitanul se atinse cu maim de frunte:Ai dreptate!

Ea zambi, uitandu-se la dansul, cu ochii pe juma-tate inchisi, ingrijorata, dar cu sufletul plin de lu-mina. Intro clipa intelesese avantul puternic ce-1

'Mina pe tanar catre dansa si-i fu recunoscatoare.

X.

Anna Villara nu se intelegea cu Generalul. Ea,arendase o mosie, pe care el voia s'o caute singur,si, dupa spusa tuturora, o arendase prea ieftin. Ge-neralul cetia Independenta §i, printre randuri, isivarsa focul pe nevasta.

Vai de romanul pe care-1 duce femeea de nas!Asa gandesc!

El cetia fncet.S'a facut si asta om mare!...

Ea, care se simtia vinovata, vrea sa alba. dreptate:In ce to duc de nas ?In toate... 0 interpelare in camera poate s'o

faca orice caraghios. Asta e baiatul unui sergent-ma-jor dela mine.

Ei, si?! Fiul unui sergent-major nu poate sadevie om cum se cade?

Generalul zbarci din nas, par'ca i-ar fi mirosit rau:In prima generatie stint toti niste pehlivani.Vorba sa fie.Asa cum iti spun eu. Onorabilul sau parinte

da bani cu camata la baieti, iar ilustrul salt fiu in-

92

terpeleala pe Ministru asupra furniturii ovazului inarmata.

Poate sa alba dreptate...Tara de arivi§ti, In care putini oameni cum se

cade stau la o parte, iar indraznetii, ignorantii §i pe-hlivanii sunt in frunte.

E§ti exagerat. A§a-i peste tot.Dar sä nu schim-barn vorba : in ce to duc de nas?

El para. cufundat in citirea ziarului. Deodata sepuse sa cante, fals §i far. a-§i ridica ochii din gazeta.

Connais-tu le pays oil fleurit la crapule...Anna i§i mu§ca buzele, ca sa nu raid. El tacit un

moment ; apoi, cufundat in citire, o intreba:In ce ma duci de nas? In toate, soro. La mo§ii,

la vizite, in politica, in lume. Dumneata crezi ca. e§tiStana lui Ion. Ei, nu-i adevarat! Eu sunt Ion al Stanei.

Vorbia a§a de firesc §i de simplu §i parea a nuvoi sa-i mai repete gre§eala cu arendarea mo§ii, incatei i se facii mil.. Ramase cu capul pe mana, uitan-du-se lung la fata de masa §i din cand in cand a-runcandu-§i ochii la el. I se parit cam imbatranit.Cine §tie! Oricat era de u§urel, poate ca nici el nuera fericit... I§i aduse aminte de Berta, care-1 in§ela,desigur, §i apoi de Comane§teanu. Deodata inimai se bath a§a de tare, incat 1§i duse mana la piept.

Tocmai infra feciorul cu cafeaua §i cu o scrisoaredela Portia.

A§teapta" raspuns?Da.

Anna deschise scrisoarea repede, o citi §i ramasepe ganduri. Generalul nu vazuse nimic. Ea se uita

.

93

la dansul, cu o expresie atat de incordata, incat itsill par'ca sa vorbeasca:

Ce este?Portia scrie.Ce spune?Intreaba de barbatu-sau, care n'a venit la masa

pang acum.Ochii Annei scanteiau. Era incredintata ca in mo-

mentul acela, Comanesteanu petrecea la Berta. Bar-batu-sau i se pa'risi acum marginit..

Generalul dete din mina, fara grije :Ce-are a face!... 0 fi Camas, oinul, la vre-o

partida mai serioasa, la club.Pe cand Anna se pusese sa scrie, intra feciorul

din nou, cu alts scrisoare, tot dela Portia, prin caresprinea ca in ultimul moment primise o telegramAdela barbatu-sau, din Ploesti, uncle se gasia in in-teres de serviciu.

Anna dete din cap:In interes de serviciu!... Trebue sa fie cineva

prost ca luna stirba, ca sa creada asemenea nasco-ciri. Auzi interes de serviciu!...

Feciorul astepta.Nu este raspuns! striga Anna.

Se primbla de colo pang colo, frangandu-si ma-nile, scotandu-si inelele si punandu-le la loc, mototo-bind batista.

Portia asta e o nesimtitoare! Cum sa poate sanu inteleaga ea ca o inseala; ca acum, in momentulasta, el e la mass cu Berta, la Ploe$ti!...

Cazu pe un fotoliu si urma sa priveasca tints

94

innaintea ochilor, par'ca, in adevar, ar fi vazut pe Ca-pitan fata in fata cu Berta, zambinduli unul altuia.Se auzia Genera lul tctind din sala de mancare. Eafad' o mi§care, par'ca sal se duca spre el, sa-1 in-trebe, sa-i ceara socoteala de modul cum 4i chiver-nisia amanta. Un surds amar ii flutura pe buze. Ra-mase unde se MIA, muta. l§i rasturna capul pe spa-tele fotoliului se zari, ca in vis, intro oglinda.Micarea ei proprie ii amino de gatul Bertei, alb §imoale, pe care, probabil, Capitanul II cuno§tea intoate mladierile lui. La ideia asta, nu mai putii rabda.Sari de pe scaun, hotarita sal se duca la Berta, §i,de va fi fost nevoie, chiar la Ploe0. Trecand pelang-a oglinda, se opri. lei rasturna capul din non,ca vada gatul, §i deodata ii rasari in mintenoaptea fantastical dela Staneti, cand Natalia Canta,geloasa ca dansa acum, o picase cu cearA §i odeteptase din sown. Rainase cu mina la gat. Ge-loasA! Va sal zica era geloasal... Se uita in oglinda

se recunoscii. li fu par'ca ruine de liniile severeale propriei sale imagini. Este ceva mai degradatordeck gelozia?!

Un simtimant de ciemnitate ranita, ii dete o pu-tere extraordinara. I se parh deodata ea nu se maiintereseaza de Capital', ca Berta ii este indiferenta,ca viata nu o doare. Pierduta in contemplatia spa-tiului din oglinda, aluneca pe el mina departe, laStaneti, uncle veded linia plopilor de pe apa. Eraacolo liniste, primavara marginile litcrurilor de osuavitate incantdtoare, iar ea, in inijlocul farmeculuinaturii, fata tanard. Se intelegea atilt de bine! li era

gi

silli

*i

i

95

mild de ea, 41 cum era acum, cu sufletul plin denecazuri.

Se intoarse, si ochii ii cazura pe un portret. SeuitA la el de departe, apoi Mai un pas catre masa:era portretul Capitanului. Anna paril ca se gandestela ceva. Privia lung, dincolo de carton. Il vedea in-tr'o lume idealk corectat, dupa fantazia ei, de toatenazuintele catre alte femei, si oarecum intarit in sin-gura nazuinta catre ea. Ii vent un moment sa zam-beasca. 0 nemarginita libertate sufleteasca ingaduiafaurirea a tot felul de hipoteze: cum ar fi fost oare,Capitanul, daca n'ar fi alergat dupa prea multe femei?Cine rasari deodata in minte ascensorulcu care se lasase, acum in urina, intro groaza

si farmecul prapastii, bolta imensa in care plutia,fantasmagoria luminelor. Sufletele noastre stint inson-dabile. Berta era prapastia ; era aproape o necesitateideala, care nu devenia stiferingi decat in expresiaei fizica. In adevar, cand i se Infiripau, in minte,bratele, gatul, sanul Bertei, dansa, Anna, isi pierdea

Va sa zica gelozia era, in esenta ei, anima-litate, Dar Amorul Anna se gandia cu o tresarirefermecatoare la iubirea ei. Nu era animalitate. Eraceva unic, profund si personal ; o vibrare armonicaa individualitatii, care ajunge cateodata sa stea de sine,fara legatura cu lumea din afara si deci cu omul

Astfel, ()Muth' de vanturi, plina de contraziceri, ho-tari se duca la Berta. Desigur, ea era la Ploesti,cu

Se imbraca in pripa, multumita ca luase o hotarire.Gaud ajunse la Berta, gasi casa luminata. Nimic

§tie

?...

sA

dansul...

tf

iubit.

96

neobisnuit nu apArb ochilor Annei. 0 sluga discretAii deschise usa, iar Anna se gasi deodatA fata in fatacu Berta, care cetia linistita, intinsa intr'un fotoliu.

Cum vAzii pe Anna, Berta sari de pe scaun, iiiesi innainte, ii sAruta mina, cu o reverenta grAma-dita in fuste, plinA de gratie si de smerenie.

VA rog, doamna, imi faceti prea mare onoare...0 duse la o canapea, o asezA in colt, punandu-i

perne la spate, saunas sub picioare.Trebuia sa ma chemati. AS fi fost fericitA sá

alerg la ordinul d-voastre.VA temeti sa nu vinA bArbatu-meu?

Berta ramase locului. 0 clipA se uita. in ochii Annei,infricosata. Ea ii luase si bArbatul si amantul, dar iiera drag. Anna, cu simtimantul mizeriei noastre o-menesti, cand facem eau fail a fi rAi.

In adevAr, d-1 General vine cateodata la minedar nu seara... Un gand bun de protectie si de

milA pentru fiica fostului sau sef de muzica...Berta se facuse mica. Glasul ei tremura. 0 clipA se

simti, fatA cu Anna, cea din urma dintre femei, si iiveni sa -i cadA in genunchi si sA-i cearA iertare.

Anna pArea ca intelege ceva, simtia ca fiinta aceeasufera, si nu stia cum sa -si is vorba innapoi.

Se scula, o NA de mina si o puse sa seada langAdansa, pe canapea.

Va rog... Am venit pentru biletele de concert...Vreau sa avem o fume nebuna... Am sa pun in pi-cioare tot orasul... VA rog...

Berta sta pe marginea canapelei, cu manile adu-

97

nate in poala. Picaturi marl de lacrimi i se innodauin coada ochilor.

Anna ii luA o mans:Te rog... Nu am volt sa to ranesc.. Si tut ag

aver' nici un drept...Berta da din cap, cu inteles ca nit a ranit-o.Anna ii tines mina in mantle ei. 0 jena nespusa

plutia peste intreaga situatie.Te rog, domni*oara...Va cer iertare, doamna, de scena asta. Va asi-

gur, insa, ca e peste puterile mele de a trai maideparte o asemenea viata...

Ce are viata?Berta .terse

Viata cred ca nu are nimic rau, daca este traitscum se cuvine. Dar viata mea este insuportabila.M'am gandit de atitea on vin la d-voastra, sr' vacad in gentinchi, va cer iertare de rail] ce vi-1fac, §i sa va rog sa Ina ajutati ies din infamie...Mi-a fost frier' de ridicol. Acuma, insa, nu mai pot!...

Berta izbucni in plans. Tot corpul i se cutremurade violenta durere. Cazit gratnada la picioareleAnnei, sarutaildtt-i genunchii.

Nu merit sä veniti la mine... Aici e casa infa-miei... Vain d-1 General este amantul meu.Nu mai pot!

Anna se lupta s'o ridice de jos, inicata ea insatiinedomirita si trista. Berta ii luase o mina, pe canei-o saruta cu pasiune:

VA rog lasati mina asta, care e curata,sä mi-o lasati s'o sartit, ca poate ma purifice...

D. Zanifirescu. Anna. 7

isi °chid

sA

sa

sa

si

inselat:

sA-misA

98

Anna se vita la ea, lung, dand din cap:Crezi ca e a0 de curata?...Va rog, doamna, eu §tiu ce spun. Mana asta e

curata. Sufletul, care o face cateodata sa tremure, e'impede. Poate ca nici el nu e in totdeauna fericit,fiindca stint in lume fiinte ca mine...

Anna dete din cap, cu exasperarea celei mai acianciconvingeri: daca nu va fi fost Berta, emu alte femei.Aniandotia se Bandeau 11 Comaneteanu, fara sa -iro, casca nurnele.

ucrta ridica ochii catre Anna:D-voastra nu cunoasteti setea de onoare, dorinta

apriga de a simti respectul altoral... Nu pricepetipoate dorul de naivitate, aspiratia catre Wilde vietii,catre acele start sufletqti pasive, ale ferneilor ce mutt-ce !... Acele minunate lucruri, la can eu nu pot saajting niciodatal...

Tacura tin moment arnandotia. Anna se simtiain*ata, nedomirita, cautand par'ca o explicatie accep-tabila acelei situatii. Ea zise incet, ca pentru sine:

Ciudate lucruri.Berta dete trist din cap:

Adevarat, doarrina. Va par poate si acum co-

Anna incerca sa protesteze.Va rog!... ar fi fost firesc sä ma supar cand ati

poinenit de d-1 General: stint in casa la mine... Cutoate astea, stint atat de sattila de a multi, meatprefer sa nut umilesc. Am imelat pururea, §i nu vreausa mai inel!

Anna se uif l in ochii ci,

mediantri...

adln,:

99

Dumneta ittbe0 pe cineva, zise ea cu vocestinsa.

Berta pleca fruntea pe genunchii Annei.Credeam ca a Post numai un capriciu trecator...

Glasul Annei, rostind acele cuvinte, era atat destraniu, corpul intreg i se misca de un fior a.5a deperceptibil, Meat Berta o stranse in brate, dorindpar'ca s'o apere de nefericire, care, pentru toata

pluteste in aer. Berta ric.lica ochii, cu incetul,catre Anna. I se lurninase

A lost tin capriciu... A fost o greeala.., Dad,cel putin fi ittbit!... Dar Want avut nici scumasta...

Pe could Berta vorbia, Anna se uita la un tabloude pe perete. Un zambet flutura pe buzele sale, enig-

$i ce as putea sa fac eu ?...Berta zambi si innalta din umeri :

Nimic. Ceea ce mi-ar trebui, nu putetidati...

Va sa zicA lost numai un capriciu?!... rostiAnna repede.

Nu vream sa zic asta, cloarnna. Ceea ce mi-artrebui mie, ar fi sa reincep viata dela inceput.

Scoala-te, to rog, si sa vorbim.Berta se a;;eza laitgA duinsa

Aveti oare darn] acesta ?Anna inclina capul :

Dad 1-as avd, incepe Cu mine.Nu vild pentru ce. Viata d-voastra e curata ca

o floare. A urea ar trebui reincepurt... Si iniam

4i

in-mea,

sa-ini

n'a

l-as

chips!:

lay

matic.

100

dit serios s'o reincep: m'am gandit sa plec in Ame-rica. Dar ce eu sa fac, decat sa dau concerte...mediocre?

Anna voi s. protesteze.Va rog, doamna. $tiu foarte bine cite parale

imi face arta. Am oarecare putere emotionanta intimbru, dar vocea e patina. In toate cazurile, a traldin concerte, insemneaza a duce mai departe viatade astazi...

Foarte interesanta.Berta se 'Alla la dansa lung:

Gasiti ?Anna pricepii, in fug., ca vrea s'o trimeata in

America. Se inr4 §i zise repede:Ca arta, e interesanta; altfel, fireste, nu e toc-

mui de invidiat.Eu vrea, doainna, sa ma ajutati a e;,1 din

pacla in care traesc astazi. M'am gandit sa ma' ducN o manastire...

Anna zambi Lior. Berta adaoga.:Vreti sa ziceti nmotanul calugarit".

Zambira amandoua, cu nevoia de a se in*ela aoamenilor ce vad primejdia.

Deaceea m'am si oprit, aciaoga Berta, cu toateca viata monahala nu 'War speriA... $i atunci m'amgandit la o jumatate de masura, care sa-mi permit.a ramanea in lume totodata sa ma ajute a mapurifica: surora de caritate.

Ne-ar trebui un rasboi.In timp de pace.

Anna se uitA la dansa, zambind.

stiu

as

si

101

Va sa zic biletele de concert...Asa este : sunt unele vandute.

PArtirA a se gandi arnandoua. Berta era fil.racam trista, ca oricine si-a destainuit sufletul, poatede geaba.

Anna se sculA. Mire preocupata.Fireste, zise ea. Nu se poate trece atilt de re-

pe le dela o stare la alta... SA rentintam la concert.Dupa iceea vom examina situatia din nou. Imi daivole sa mai viu?

Berta ii InA maim cu precipitare.Cu cea mai vie recunostintA. DacA mi-ati per-

mite sa va iubesc putin, as crede di incep sa finmai buna.

Anna radea.Prietena Generalului...SA raman ?

Nu zic asta : prietena Generalultii este si prie-tena mea.

Berta ii saruta mina si o duse pang la trasura. Apoise intoarse in casa

I se pArii Anna incantatoare, finA, calda, cu unfarinec fizic, pe care ea, ca femeie, it intelegea cumpoate nu-I intelegea ComAnesteanu. La gandul acestuiase opri Iocului, se uita innaintea ochilor si zise incet:

11 iubeste, sAraca, si e geloasA.

vointA.

zambind.

XI.

lesind dela Berta, Anna merse la Elena. Pe drum,se simti cuprinsa de frig si oarecum silibitti in resor-turile ei sufletesti: Berta o dezarmase cu totul.

Elena se preeitia sA se culce. Priori numaideciltpe sort -sa, care o sArutA din ft4.0", fArA s'o vada, ase-zandu-se apoi intr'un fotoliu, in fata sobei.

De unde vii, dragA, asa de titrziu ?Dela rivala mea.Ai fost la Urania ?Am fost la Berta.

Elena isi desfAcea parul, Meet, domol, cu acel sim-timant bizar, de injosire si desMidejde, ce-j dau sem-nele aparente ale bAtrAnetii. Sora-sa o interest foartemult, dar g-anclurile ei alergau pe departe, dupti lu-cruri nelegate intre ele, sari, totus, se adunau intr'unmulct ascuns al constiintei, uncle se adilpostia per-sonalitatea. Fusese totdeauna copartase la sin-girliealtora, pe calea destainuirilor. Avea o hair. largape care o oferia prieteneler sale :

Viens pleurer dans mon gilet.Si, cum femeile stint in general trudite de gandul

103

suferintei si al tainelor, mai toate se destainuiau ei,cu speranta inselatoare de a gasi mangaiere si cuincredintarea sigura de a se marl pe sine, povestindintamplarile vreunui biet amor. Caci asa e de vastegoismul omenesc, incat toate neajunsurile noastrepersonale devin calamitati publice.

Anna zari pe sora-sa Intr.° oglinda, cum isi in-vartia buclele albe in mina. Zadarnicia intiparita pechipul surorii sale o isbi atat de puternic, incat fumiscata ca de o descoperire dureroasa. Se scula usordin fotoliu si veni langa dansa. 0 saruta pe umeri,cu insinuarea calda a unei maine.

Elena tresarl, surprinsa par'ea intro pornire suite-teasca criminals.

Imbatranesc, zise ea, dand din cap.Imbatranim toate, draga. Tu mai putin decat noi.Crezi ?Stint sigma.Am albit de tot.Nu face nimic : un farmec mai mutt.

Elena zambi. Anna ii mangaia parul, cautand inijlocal de a-i risipi tristetea adanca ce-i sta pe chip.

Cu atat mai molt pari tanara, draga Eleno, cucat to preocupi mai putin de tinerete.

Ceea ce insentheaza ?Ca daca n'ai nici un cuvant de a vol sa raniai

tanara, nu pari niciodata batrana.Eu am o mie de cuvinte pentru a vol

man tanara.Fireste, ca toata lumea.Mai Inuit decat toata lumea.

sa Ili-

104

Da. Insa nu to compara nimeni cu femei maitinere.

De uncle stiff ?Stitt eu. Tu estff Elena noastrA, suavitatea, bran-

cletea si iertarea. Cine zice ,,Tanti" zice tineretea ve*-nica.

Asa 11111 zice Conitineteanti. A propos: ce in-curcilturi mai aveti ?

Anna dete din cap.Viu dela Berta.

Se opri, si, dusti pe glinduri :M'ai intrebat par'cti dacti viu dela Urania. De ce?Ca sa zic ceva.Viu dela Berta. Trudii si la (lama.De ce ?Ai crede ca femeile usoare an mai putine ne-

cazuri deck femeile cinstite.Si nu eFemeile ware doresc sa devinA femei cinstit eSi vice-versa, zise Elena incet.Serios ?!La ce servete cinstea?... Sa-ti scoata par alb

cretituri pe obraz si nume bun.Anna se uittt la ea. Elena se grabi sa adaoge :

Si ce cautai la Berta ?Maui clus sa constat daca e plecata la Ploeti

cu... el.Cu Generalul ?

Anna innkttt din umeri enervata :Mult ma intereseaza Generalul !Cu Alexandru ?

asa ?

105

Se intelege.Si nu era plecath ?Nu.Era acasa, singura ?Da.Saraca E prinsh si ea.De uncle stii ?Sth acasa singura ; vrea s. devie E

gray. Femeile astea nu prea stau singure... Si el nude -i?La Ploesti.De nude stii ?Mi-a scris Portia ca i-a telegrafiat de acolo.

Sa-ti spun drept: bund fata, dar proasta!Elena se tiita la. dansa cum itii frangea manile,

umbland de colo pang cold, ca o flail in cusch.Tot ce-i spune, e sfant. Dach vreash viii la masa,

vine. Dach pleach la Ploesti, e bun plecat. Da de ce ?Cu clue? Cand ? Nimic.

Telegrama e din Ploesti, dar omul e numal laCri,

La Urania ! strigh Anna.Desigur. Ayea o insarcinare.Dela cine?Dela Natalia Canta.Anna se uith cu ochi maxi la sora-sa, par'ca

n'ar fi priceput-o bine. Tot sangele ii fugise din o-braz, arcul sprincenii i se incordase. Aptica pe Elenade manh.

Ce-i de facut ?Sora-sa o priyia cu mita. Par'ca o usoara nuantt

de dispret se amesteca in simtimantul ei pentru Anna,

cinstita...

ina.

106

care, intro clipa, uitase tot, coprinsa de nebuniagelozia.

Ce-i de Mut, Eleno?Stiu eu!..

Anna isi dusese un pumn la gura si isi ridicasegata sa se arunce pe cineva.

La Crivina!!.. exclarna ea.Statia drumului de fier, pasnica, devenia o grozavie.

Auzi sa se duca la Crivina!!Da, e foarte primejdios sa se duca un om sin-

gur la Crivina.Intelesul ironic al cuvintelor Elenei exaspera pe

Anna.Omul nu e singur, zise ea, apasat. lar °Intli

acesta e un infant, §i femeia o curca murata.Elena isi musca buzele.

ComparaIia nu e fericita. Urania seamana maimult cu o presura.

Un porumb gutan, daca vrei cu orce pret sarlimai in ornitologie.

En nu vrean nimic. Tu vrei ceva si nu stii ce.Anna se gandia, gandurile ii umblau in acelasi

drum, jar imaginele, clarificate de pasiune, deveneauputernice si evidente.

Sigur. Stint amandoi la dansa.Dar daca or fi la mosia cealalta ?E prea departe.

Elena se 'Ara fix la Anna.Pune pe Portia telegrafieze.Ai dreptate.San telegrafiaza-i tu.

sA-i

tunerii,

107

Mai bine.Nehordrite amilndouA, se gindeau.

Dar dad. o fi !limas la Ploesti ?.. zise Elena,preocupat'd.

Se poate foarte bine.Or poate la Sinaia?..Si asta se poate.Dad totul se poate, nu-i nimic sigur.Atunci de uncle stii c'au plecat ?Imi inchipuesc. Timoleon Vucos e amicul Mi-

nistrului de Finante, iar Urania este sotia lui Timo-leon. S'a dus s'o roage pe dansa, pentru iertareaamenzilor. Ea tocmai plecase la gara, singurd. Intr'os'firiturA, el a fost dupd dansa, la gall. Iti inchipuestice foc ardea in el, in ochii aceia ca diamantele al-bastre...

E o nenorocire ! zise Anna, clesn'adNduit'd.San o fericire.O nenorocire 0 mizerie injositoare ! Ajungi

sa urdsti tot, si chiar pe el.Pada Lin moment, disperara. Apoi pdrii a gasi find

logicei lucrurilor.Despre ce amenzi e vorba ?Nu ti-am spus. E vorba de niste amenzi dela

Nlinisterul de Finante, pe care Natalia Cant ar vreasit le reducii, in folosul unor lucrittori ai sal

Natalia CantaDa.

Anna se uita innaintea ochilor: ce surprinzatoaree viata ate odatV Natalia Canfal.. Ii treat pe fundulstifletultti, ca intro apil adanca, urma unui nour de

!

108

amintire trista: trudise pe Natalia Canta, en multiani in urma, atunci card Mihai Comanesteanu parasia pe Natalia, pentru dansa ; iar acum, ea, Anna,era parasita de nepotul eroului, pentru alta $i cum,in nenorocire, oamenii doresc sa se gaseasca pe sinecurati, pentru a putea sa strige impotdva soartei,Anna se simti umilita. De aceea, spre marea ei mi-rare, Elena o vazit ca pleaca fruntea en smereniecatre pamant.

Cateodata nu mai intelegi Millie din rostulvietii, zise Anna. Daca traesti cuminte, ti se pare catraesti degeaba ; daca nu traesti cuminte, suferi. As l

e mai bine sa nu traesti.Peste dela philosophie

Anna sezuse pe un scaun, cu bratele pe genunchi,cu capul plecat jos si ascuns in mini. Sora-sa oatinse pe mar:

Poate tot e mai bine sa traesti cuminte.Ea sari ca o pantera.

Da ce ? eu nu traesc cuminte !?..Elena miFa tiwr din cap. Anna izbucni :

Eu nu traesc cuminte ?Ba da.Fiindca iubesc pe un om care nu ebarbatul mat ?..

Elena, iritata, raspunse neted :Fireste.

Anna se uita lung la dansa.Presupune ca ar fi barbatul rneu legitim. A5

suferi oare mai putin, cand m'ar in§ela, ca acum ?Ai suferi poate mai mult, fiindca ai fi ranita

§i in amorul propriu.

ca,

109

Atunci?Da. Dar el te-ar in,ela mai putin, sau nu te-ar

in*ela deloc.Anna bufni de ras, intr'aiuri :

Asa gandesc!!.. Privete la Portia.Elena se uita" la cu o expresie acuta de

ironie §i de mil'. Dete din cap tacit.Nu-iNu.

Anna ridica ochii, mirata :Gases,ti da nu-i a0.?Gasesc et nu-i a*a. Numai, e foarte greu de

vorbit cu tine, fiindca dada dovedi ea" el in-bete pe nevasta-sa, deli o inseala, to ai suferimai mull...

Anna pled' ochii din now Tacura amandoua. Dupaditeva minute, sora mai mica iii intoarse privirilelitre sora mai mare, cu atata expresie de durere,kick parii a o birui :

Spune, Eleno : crezi, in adevar, ca itibqte penevasta-sa?..

Nu tiu, draga...Atunci cum de o imala ?Poate ca nu o in§ala.Nu o

In ochii Annei straluci o raza vicleana treditoareca un fulger de secefii. Ea zise inset, convinsa dardisperata :

0Se poate.Atunci ?

dansa,

si

ass ?

ti-asisi

insala!?si

insala.

110

Ar trebui sa hotarim care este intelesul vorbeia frigid in amor.

A nu se tine de cuvant; a spune una, si a facealta ; a jura, si a fi sperjur ; a minti ; a umbla cuinctircaturi ; a face pe toatA lumea sa sufere...

Amesteci prea multe la un loc. S. le luam perand : cand nu s'a tinut de ctivant ?

In toate zilele, in toate ceasurile si in toate rni-made vietii lui.

Cam rnult, zise Elena domol. Dar sA vedemmai de aproape.

N'ai ce sa vezi. lese dela mine si se duce laire\ asta Colonelului ; iese dela omida aceea si se ducela arnica mea Berta ; pleaca dela Berta si aleargadupa muza astronomiei ; se intoarce dela Urania laNatalia Canta... Toate stArile sociale, toate varstele...E o placere

Uiti pe nevasta-sa, zise Elena razand.Pe ea si pe altele.Da ? Si pe altele ?

Anna inalta din umeri. Elena firma.:Foarte bine.Adica foarte rait.RAIL Cu toate astea m'as mira sa-ti fi fu l

duit vreociata ,,credinta NMI la mormant". San sidaca ti-ar fi lag-Aduit, in amor si in vis nu se tines2aina.

Frunioasa inorala!Elena se riita la soili-sa cu coada ochilor

De, draw, morala mea este ingaduitoare. A t'ic mai severa.

111

Eu suet o biata fiiiita trudita, Eleno. Nu maiam odilina, nu mai am delimitate.

Se opri un moment, dusa pe ganduri.Dar daca o fi iubind si pe nevasta-sal...Ar fi o nenorocire... fireasLi.Fireasca!?Neaparat. Acolo si-a dat citvantul, si acolo ar

fi vinovat daca si 1-ar c1116.Dar daca o fi iubind si pe Urania ?Nu se poate.EstiSan se poate, cum se poate sa muste cine6

dintr'o para si dintr'o piersica in acela5 time.Dintr'o para malaiata si dintr'o scoruse.

Elena zombi.Omul este mancator de fructe. Tu ce-ai fi ?0 castana, care ma frig pe carbuni singura...

5i care ina duc la Portia sa afln ceva. Nu mai pottrai in nesiguranta asta : 0 fi la Ploesti, o fi la Si-naia ?..

Si, innaltand din umeri,

sigma?

ie51.

XII.

Anna rasa pe Elena nedomirita, si se urea in tra-sura fara a simti frigul. I se asezase acum in sufletcredinta ca fugarii sunt ascunsi la Ploesti. Capita laPrahovei devenia Sociorna zilelor noastre, iar Uraniao prapastie. Zgaria cu unghia pe geamul trasurii.li veni deodata in minte sa se duch la Ploesti. Ul-timid tren era la 10 si 10, prin urmare prea tarziu!..

Se supara pe Directia generala a drumurilor deFier; cu toate astea strigh la vizitiu sa mearga la. gara.

Ajunse in fuga cailor, sari pe peron, dete navalain gara, si numai cand i se spuse ca ultimul trenera la 11 si 20, Oat a se desmetici. Mirosul debucate din restaurant, trivialitatea oamenilor nevoiasi,platitudinea generala din aer, o intoarsera la realitate.Ce bine e cite -odata ca exista si rea]itatea !

Anna se zari din fuga intro oglinda si i se Oatbatranh. Fact un pas innapoi: no era adevarat. Segasi numai ceva cam semeata, portul sever, ochiicruzi. Oare asa era ea ? Se urea in trasura, de asta-data incet, si se stranse intr'un colt. Nu era delocasa. Ea isi simtia in inima o comoara de afectiune,

113

din care sa reverse asupra lumii dragoste si iertareCum sta ghemuita in frigul din trasura, i se pariica este o biata fiinta mititica, fara putere. 0 nevoiede a se lipi de cineva ii alerga prin oase. Serpuia,prin nervii femeiei parasite, durerea universals a exis-tentei, acel rabdator vinovat, care raspunde de toategreselile si pasiunile noastre.

Ii veni in minte Berta. Cu o luciditate rara, inte-lese ca si ea iubia pe capitan. Era oare cu putinta?0 asemenea femeie, ridicata, prin sinceritatea simti-rilor, la cultul adevarului, iubia desigrur.

Se stranse si mai mult in cultul cupeului si segandi la el. De cateori nu se gandia la el!. Ce aveaoinul acela, pentru a prinde atatea suflete ? Anna nustia anume ce avea.

TrIsura se incurca intre dotia birji si un tramvai,ass ca ramase cateva minute pe loc. Anna nici nubags de seams. Preocuparea ei de a sti ce aveaacel om, pentru a fi iubit de toate femeile, o tinescu mintea ratacita in departarea gandurilor.

Deodata i se pruit Ca a gasit o explicare : femeiletoate, iubeau in el amorul, iar nu omul. Poezia suflettt-lui femeiesc este infinita; este clamida de our cu careinvelesc urnerii barbatilor sau ai copiilor. lar amo-rul este cea mai deplina forma a poezii.

Ea isi aduse aminte ca unii filosofi plicticosi pre-find ca natura este atat de sireatti, incat invaluestepropagarea speciei in cele mai inselatoare farmecc ;ca amorul naste poezia, iar nu poezia amorul. Vorbe !

Poezia este frumosul si adevtirtil; poezii este ne-cesara si este incantatoare ; poezia este cea mai innaltli

D. 7anifirescu Anna. s

114

aspiratiune a sufletelor si este adApostul celor rAnitisi a celor

Mai cu seatrid, credea Anna, este in insusirile fe-meiei a pricepe lucrul acesta. Femeia cauta atnorul,fiindca aspira catre ideal, si natura si-a pus propa-garea speciilor in atnor, tocmai pentru aceea, adicapentrucA amorul stA in poezie, dupA cum poezia stAin femeie.

Dar deodata i se iscA in spirit o indoialA : pentru cetoate femeile nAzuesc catre acelassi om ?

Ii rastirirA in minte ochii albastri ai cApitanului,fruntea cam semeata, zainbetul, pieptanAtura, tunicaliti ; tunica aceea care pArea viue, plinA de parfumulpersonalitAtii celui ce o purtk Un simtimant brutal,ca de lira si ametealk o coprinse deodatil. Ii venialsA mu ce, sA strige, sA rupa ceva. Oridecateori segandia ca o alta femeie poate sA se apropie de omuliubit de dansa, sA-I imbrAtiseze, sari mangaie hai-nele, sä-1 vadA si priceapa asa cum ii vedea siit pricepea ea, i se facea negru innainte ochilor.

Portia aceea este cu adevArat o nesitntitoare !isi rise ea, tare.

Si, fAil a se gAndi mai mult, deschise usa trAsii-rii yi porunci vi7itiiilui sA ineargA la Portia.

sfiosi.

sa-I

XIII.

De*I era tarziu, Portia nu se culcase.Sub o Tampa, cu abat-jour mare, stau intinse carti

de comptabilitate si vrafuri de hartii, pline de socoteli.Tanara femeie scria.Dupa un paravan, copilul dormia in patul sau cu

gratii.0 tacere adanca urnplea odaia. Caldura sobei pa-

rea ca .revarsa pace in toate cele, jar potretele de peziduri, aezate ;sus, in penumbra, se plecau, sfioa,,ecatre lumea

Anna infra fart a se anunta. La veclerea ei, Portiase scull repede, isi ridicti ochelarii si se duse introintampinarea aniicei sale, incercand s'o opreascti lausti, sere a o trece in salonasul de altituri. Anna seopuse. Dela prima ochire, intelesese deosebirea fun-damentalti ce era intre aerul acelei camere si sufle-tul ei. Dar poste tocniai de aceea, se simtia atri,Jctitre el. Santa in fuga pe Portia, si, cu felul ei t-toritar, ridica abat-jour-ul de pe Tampa se apropiade patul copilului.

Baiattil dormia linititit, purtand pe cliipul ,,au fru-

realA..

Si

116

musetea nevinovatii. Era incantator, prin toate in-telesurile somnului copilariei cufundat in perne -Fara

cu toata greutatea rotunda a corpului, cu pa-cea ingerilor intiparita pe frunte.

Anna se siinti patrunsa de un fior cald, de o do-rinta neinfranata de a saruta carnea alba a bratelorcopilolui. Ceva strain si dulce ii incolti in inima,simtimantul Ca era al ei. Intro clipa i se desfasurain minte o viata noun, nemarginita de fericire, incare ar fi trait, strangand la piept candida infiriparea acestei viete de copil blond. Un val de ceata i sesui in ochi, pe cand pieptul i se umplea de gaigai-tul lacrarnilor.

Portia, care era la spate, urmaria starile eitesti si intelegea tot ce se petrecea intr'insa. Cand osintti ca e gata s'o innece plansul, i se Mat mildde ea, se pleca pe umarul ei si se lipi de dansa.

Anna isi sterse ochii si veni incet catre masa.Fara inconjur si fara vorbe de prisos, intrebil pePortia :

Unde-i ?Portia se asezase pe un scaun. Se uita la Anna

lung, isi stranse inanile tma intr'alta, apoi pleca ochiiin jos, Kira a raspuncle.

Te insala, zise Anna.Portia se vita in pamant. Se facuse galbena si

batea usor din gene.Fiindca nu te intereseaza, sä nu mai vorbim.

Portia se scula :Nu ma intereseaza.Nu te intereseaza faptele barbatului tau ! ?

sfiala,

stifle-

117

Portia innalta din umeri, si, cu un suras de o in-finity tristete:

Fiindca ca ma insala, de ce nu-i spui sa numa mai fuse le ? E pacat sa ne trudim unii pe altii,cand suntem cu inima curata.

Anna se uita la dansa, lung, dusa pe ganduri.11 iubesti, nu-i ash, ii zise, luand-o de mana.Foarte mutt, raspunse tanara femeie.

In cele douR cuvinte ale ei, era mai mult o ru-gArninte decat o afirmare. Inima Annei se stran-ger de durere si de mila. Va se zica suntem facutipentru a ne chinui ? Ne temem unii de altii, sun-tem gelosi de cei mai buni on mai frumosi, ra-dem sau umilim, totusi ne e mila... Contradictieeterna a inimii noastre !

Si totusi, truda Annei era covarsitoare. Portia Isiiubia barbatul. Fireste. Cu toate astea o femeie careiii itibeste barbatul cu o atat de oarba supuneresoartei, ascunde o taina mai mare decat amorul con-jugal, acel pedestru obiceiu de a fi fericitpe dea'ntregul. Portia parea a iubi ca dansa, cu altecuvinte a cunoaste fugara nazuinta catre tipul ideal,erou, poet si stapan, acel generos produs al forteicreatoare, nestatornic prin legea firii sale. Si easi Portia iubeau, si amandoua sperau ca cealalta se

Nici una nu se credea mai bung, dar fie-care astepta mai mult dela soarta. Ceea ce nu sepoate.

Fata cu tacuta supunere a Portiei, Anna se revolta:Nu to mai inteleg, Mio.

Portia ridica ochii intrebatori.

stiff

si

linistit si

118

Nu inteleg cum poti rabda atatea lucruri. Astanu mai e amor, e

Eu nu §tiu nimic, zise Portia.Fiindca nu vrei sä §tii.Nici nu vreau, nici nu e nimic.Am inteles !... la intreaba pe sotia Colonelului...Nu cred.Fiindca nu vrei sä crezi.Fiindca nu e nimic.Chiar acum, cand not vorbim ne zbuciumam

aici, dansul e la Ploqti.Foarte firesc.Cu amanta"sa ?!

Portia fad! o mi§care in laturi :Ce cuvant urit!..Urit sau frumos, e adevarat.

Cealalta parii a se gandi un moment; apoi cu undesgust rau ascuns, intreba:

Si clue ar fi... amanta?Urania Vucos.

Portia dete din cap lung.Nu pot O. cred o asemenea fapta din partea

sa. Aceea este doamnd adevarata §i nu poate stivarinecinstirea casei altora.

Anna ridica din umeri :o naiva, care to imbeti de cuvinte.

Nu ma imbat de nimic, ci numai nu cred ingura lumei.

Rau faci.Socot ca nu. Lumea zice acela§i lucru §i de

d-voastra. Pot eu crede o asemenea poveste ?

umilinta.

§i

i

Eti

119

Anna igi simti obrazul in flacari. Fara sa -$i deaseama, ridica glasul intr'aiuri:

Cine spune astfel de infamii?Lumea cea proasta. Eu nu cred, fiindca nu tre-

bue sa cred, zise Portia, cu o usoara tremurare invoce. Ar fi cu putinta, ca doamna care m'a luat subocrotirea sa, care m'a ingrijit in vremuri grele, carem'a dat dupa Alexandru, sa fi facia toate astea, casa-mi is barbatul? Nu se poate. Ar fi rusinos ne-legittit. Nu se poate, nu se poate!... striga Portia, iz-bucnind in plans.

Anna, incremenita, incerca sa zica o vorba depace:

Linisteste-te, draga.Vocea insa ii sung fall. 0 musca greoaie de lama

i se incurca in valul de pe frunte.Ai dreptate sa nu crezi in ceea ce se zice des-

pre mine, fiindca pe mine ma cunosti...Este drept.Cunosti insa pe toata lumea?Cunosc pe Alexandru.

Anna dete din cap. Acura nu mai era nici scan-dalizata, nici incremenita. Atata vanjoasa credinta,atata naivitate, rasturnau once plan de aparare saude atac.

Asculta, Mio draga: to esti incantatoare, darlumea cealalta nu e ca tine. Barba Ili stint mizerabili,toti .barbatii.

Portia ridica ochii umezi catre dansa:Nu pot crede. Tata] meu este barbat... $i flul

meu deasemeni.

si

120

Fireste. Dar parintii si fiii nostri stint altceva.Nu suet altceva.Si cine stie ce a suferit si mama tal...N'a suferit Millie. Tata a poruncit si not am

ascultat. In romanuri, basbatii zic acelasi lucru desprefemei : ca stint niste mizerabile, toate.

Si adesea au dreptate si ei, zise Anna, andtrist din cap.

Nu au dreptate. Femeile ca si barbatii cari ausufletul curat stint Ittsati in pace de scriitorii de ro-manuri, si deci pe aceia nu-i cunoastem.

fi cunoastem din viata : stint putini.Portia Weed din cap, MO. a mai Caspunde. Isi sterse

ochii, puse abat-jour-ul la locul lui, pe Tampa, siastepta.

Anna simtia ca trebue sa piece. Se ridica.' de pescatin, si, ca sa face un lucru natural, se duse catrepatul copilului.

Portia tresiri. 0 miscare instinctive, de aparare, oindreptti spre copil. Anna ghici mai mult deck vaziimiscarea. Isi stapani revolta latintrica", se uitai la co-pil, filra a se apropia prea mult, apoi se intoarse cä-tre Portia si o privi din innaltul trufii sale cu atiltamustrare, incilt tilna.'ra femeie o indemna calre patulfiului s'au, paricti ar fi rugat-o s'o ierte. Atilt e desfioasa virtutea adevarata!

Anna iesi dela Portia.Frigul deafari't o desmetici. Se simti umilita si ne-

ctijitd. Pentru intaias data se gandi serios scoatadin inima acel amor vinovat, care o chinuia pe ea

i chinuia si pe altii.

sa-si

121

Dar era oare cu putinta?Inlauntrul trasurii i se parit ca recunoaste fumul

tig,tirii capitanului, si atata ajunse ca sä-1 revada de-°data ca aievea, cu chipiul drept pe frunte, nalt simare] ca o legends universals.

XIV.

Era la Sinaia, un dupa pranz de zi de lama.Vremea era domoala. Ninsese de curand, ass ca

toate drumurile, toate partiile si toate Cararile pareauacoperite ca de un strat de puf. Brazii, uriasi, deabiatineau pe ramuri greutatea zapezii, pe dedesubt verzica fundul apelor, pe deasupra albi ca spuma lor, cutrunchiul pe o lature tencuit de chiciura, peste carese lipeau fulgii cazuti atunci, iar pe laturea cealaltascrijiliti de frig. Caste lul Pe les rasaria pe colina, cao sentinels trufase, ce se uita in jos. Deasupra, muntii,ce se uneau cu cerul.

Viata noastra e o gresala continua, cum e sinatura, zicea Urania, =bland domol.

Viata noastra e muzica si lumina.Natura cere vietii noastre jertfirea celor mai no-

bile hotariri. A nu insela pe nimeni este elementardar a nu insela pe aproapele tau este fundamental.Si cu toate astea, iata-mal...

Treceau pe un pod. Pe marginile lui de fier, za-pada, candida, sta gramadita ca un raft de flori de

123

crin. Urania isi indesa fruntea in stratul moale, la-sandu-si imagina in el :

lata chipul cel mai mizerabil.Capitanul zambi, uitandu-se la dansa. Ea ridica

ochii spre el :E o intamplare banala: o femeie cum se cade,

care greseste si care nu-si mai gaseste linistea din-nainte. Dar nu de asta ma tern...

Ea se opri, asteptand par'ca sa fie intrebata de cese temea. El urma sa o priveasca.

Nu ma intrebi de ce ma tern '2Nu.Pentru ce ?Pentruca stiu.Ce stii?De ce to temi.

Se LUCA ea acuma la dansul, lung:Daca stiff, explica-mi, de ce e atilt de aproape

amorul de suferinta ?Pentruca esti facuta gresit.

Ea it privi piezis, cu un suras plin de spirit; apoi,scandandu-si cuvintele :

Eu, stint facuta gresit!?El se pleca spre dansa :

Esti facuta incantator. La Greci ai fi fost muza,iar la Romani, vestala.

Urania stramba usor din nasMai bine la Greci.

Iff bufni rasul pe amandoi.E o infamie, zise tot ea, dupa o mica pauza.

Spiritul si sufletul sunt doua notiuni fundamental

124

deosebite, cel putin in intelesul de toate zilele. Daramandotia sunt eu. Cum poate, atunci, spiritul sarada, iar sufletul sa planga ?

Fiindca iti plac antitezele.Ea dete din cap.

Sunt crede-ma. Nu-mi plac antitezele,ci am nevoie sa inteleg-. In amorul cel mai mare, tre-hue sa fi 'limas din fundul vrernilor, necesitatea mo-leculei de a se distruge, dupa ce s'a reprodus.

Tanana se vita la ea, cu staruinta. Urania pled.ochii.

Stiu ce vrei sä zici. E altceva. Eu iti vorbescde amor, nu de functiunea lui brutala. Barbatul meu...sau sotia d-tale... sunt necesitati fiziologice.

Cuvintele de nbarbat" si de ,,sotie" ii incremenirape amandoi. Ei simteau ca intelesurile acelea nu re-prezentau numai nnecesitati fiziologice", ci adevarurimorale, care ii nelinisteau impiedecau de a fifericiti.

Dar femeia, doritoare de necunoscut, lupta sä iasadin pacla notiunilor elementare de n bine" si de nrau",si cauta explicari filozoficesti unei stari a sufletuluice o Un gust bizar de moarte, o pofta dedistrugere o faceau sa treinure.

Sa mergem la deal, zise ea.Si pornira la deal. Osteneala drumului ii impieded

de a vorbi. Gandurile, insa, galgaiau in scocul vieteimai evidente ca oricand. Ea doria sa piece, sa sedud undeva, departe. Isi simtia in inima o comoaracalda, vrea sa fuga cu &Ansa.

Mersera mereu la deal, pana ce iesira din drumul§i

ti -i

cell si,tia.

125

batut. Cararea ce ducea mai departe, pe Caraiman,era cu desavar§ire acoperita cu zapada. Copacii serareau.

In urma lor, se vedea padurea, sub haina alba aiernii, cu pete cenu§ii ici §i colo. Cate o roata demum, din valea Praliovei, se ridica pang in panza de-partarii, ca o incrustare de marmura intro stancade sare.

Pe card ei stau, tacuti, se ivi din deal un granicer.Desi soldatul era o a treia fiinta vie, in padure, pa-res ass de singur, ca oarecum marea singuratatealoeului. El tredi, salutand.

Urania se vita catre zidul de munte ce li se ridicain cale.

As dori sa mergem mai departe.Sa mergem.Crezi ca nu e pericol ?Nu stiu. Cand vom da de pericol ne vom opri.Cunosti drumul ?Nu-1 cunosc.Atunci cum vrei sa mergem ?

El se uita la dansa.Eu nu vreatt; d-ta vrei.Atat de mult as dori sa mergem mai departe

sa ma urc mai sits, tot mai sus!... Te temi ?Ma tens sa nu ne ratacim.Rataciti suntem deja.Sa ne intoarcern la calea dreapta.

Dansa facit o iniscare din mana:Tarziu.Atunci sa mergem innainte.

126

In ochii ei stralucira doua adieri de lumina me-talica :

Sa mergem innainte.Capitanul se gandi un moment sa cheme pe soldat

innapoi, dar se opri : ar fi fost tin martor nefolositor,care le-ar fi usurat drumul, far nu sufletul.

Ea porni innainte, pe marginea unei vai, mergandpe dea'ntregul.

Te rog, tine urma soldatului, zise Comanes-teanu.

Ea facii un pas la dreapta, infra in zapada pangla genunchi, se scula si cazu. Apoi, lua urma solda-tului si merse innainte tacuta. Drumul se furisa princrapaturile muntelui, pe dupa stand si copaci, ridi-candu-se cite odata drept in sus, cu scarf nesigure,pe can se vedea cum alunecase soldatul. Tanara fe-meie innainta cu greu. Din card in cand se opria,privia la deal, apoi se intorcea si privia la el pe furis.

Ajunsera pe tin tapsan, de unde incepeau sa sevada culmile altor munti. 0 desfasurare de coline side vai, ce se pierdeau in estompa cenusie a zilei deiarna, da o uniforrnitate trista privelistei. Zidul dinfata Ion era enorm.

Urania se aseza jos, in zapada.Esti ostenita, ii zise tanarul.Da.Atunci odilineste-te un moment si sa ne in-

toarcem.Da.

Nu mai avea vointa SI pared a nu mai avea nicinotitinea sigura a Iticrurilor. De sub rochia scurta

127

e§ia piciorul, straits in ghetre de postav, ce desinaupulpa cu o Tara intelegere de eleganta. Cizmele,groase, o tineau incatqata. De talpa lor, batuta incuie, se lipise zapada inghetata.

Urania, palida, privia in intinderea departarii.E§ti cu adevarat ostenita.Da. Sunt ostenita si nefericita.Cum se poate!?... Nu ziceai in tren ca daca

ai putea iubl, te-ai simti fiinta cea mai fericita, atatde fericita, incat te-ai teme sa nu priceapa lurnea in-treaga ?...

Da, ziceamlar acum ?Nu

El o simti, in adevar, nenorocitit, lipsita de na-dejde, parasita si singura, si i se face mila de ea.Par'ca era o lege comuna, pentru toti acesti oamenide treaba, sa alerge dupa Ininere si sa se trudeasca.

Mila capitanului se prefacit intro nevoe de pro-tectie si de mangaiere. Se aseza HMO dansa, in /a-pada ; prinse piciorul subtire, de sub pulpa, si-1 a;,e/ape genunchiu ; apoi, cu garda sabiei, se puse sa cu-rate ghiata de pe talpile cizmelor ei.

Trebue sa ne pregatim de intoarcere: cobori,ttlva fi mai greu decat suisul... Mara numai daca nuvrei sit ne statornicim intro pestera... Domini!doamna... ,,schimnici", cum ai zice, bunaoarii,

El vorbia singur, lucrand. Glumele us,urati par'capovara imprejurarilor. Dupa cateva minute, caldurabinefacatoare a vietii trecii prin toate qofele, filtrAn-

stiu...

si

128

du-se, din coapsa ei, in inima lui. Capitanul se in-toarse catre dansa.

Urania se rasturnase cu capul pe spate, cu bra-tele Intinse, alba ca zapada pe care sta, cu liniileobrazului fixate intro nemiscare de piatra. Arculsprancenii parea a se repeta mai departe, in undagratioasa a parului, ce cadea de pe tample spre umeri.

El se apleca si o saruta. Un fior trecit grin ra-murile nervilor, colorand usor obrajii. Ea deschiseochii, se uita la el lung; apoi se uita in slava cerului.

Vrei sa mergem ? ii zise el incet.Ea dete din cap.

Vrei sa stain ?Da. Vreau sa stain. In marginea cea mai de

sus a muntelui creste un molift : sub el, prapastie ;deasupra, neant. Ce pasare se va urea mina la clan-sul mangaie ramurile? Din ce nor vor bea ra-dacinile lui? Cu toate astea, el tine de inima pietreisi nazueste catre palid si singur, tremurain vant.

Ceea ce insemneaza, pe romaneste?Ca nu esti poet.

El ii ridica tamplele de pe frunte, cu violenta ; ii

sartita ochii si sprancenele; o acoperi de nebuniatineretii, pinta s'o innabuse. Urania facit o sfortaresi se ridica pe un cot. Zambia, lurninata de bucurie:

Ma strangi de gat !...Fireste ca to string de gat.Si eu ce sa fac?Sa inchizi ochii.Pentru ce?

sa-i

lumina:

129

Ca sa-i pot saruta.Ea inchise ochii, domol, §i ulna a zambi ca in

vis. Vrea sa spuna, cu parabola moliftului, caera viata ei acum: atarnata de prapastie totu,nazuind dare lumina. I se paruse ca dansul n'a in-teles'o. Descurajarea blajina a neintelegerii parea camare,te starea de beatitudine in care plutia sufletulei. Sarutarile ploau. Era o infinity bucurie peste toataintinderea cugetului, peste tot cuprinsul vietei ei ne-materiale, o bucurie ce o invaluia de toate partile,o ridica din forma ei pamanteasca. I se Orn deodataca are sa le§ine, §i, in adevar, simti momentul candpieria. Le,ina.

Fu numai o clipa. Cand deschise ochii, CapitanuIo privia. Ea se speria de focul ce ardea in ochiilui. Lua o mana de zapacla se freca pe frunte.Apoi se ridicil pe un cot.

Mi se pare ca ti-a fostDa.Ce-ai fi facut daca le,inam de-a binele?Te-a, fi dus la otel.5i altceva nimic?Poate ti-a§ fi taiat hainele strimte.,Haine strimte? N'am nimic strans, nimic fal§,

nimic fatarnic.

Nu ,tii in destul. Ca once om politicos, taci.Ti-i frica sä vorbesti, ca sa nu pari fal,. Cu toateastea, trebue sa vorbe§ti. Eu acasa nu ma mai potintoarce...

Inteleg.

D. Zamfirescu. Anna.

asasi

si

Still.

a

fries...

130

Ea se gandia.Si totus, n'am nici un cuvant sa nu ma mai Intorc.Fireste.Cum fireste"?Adica firesc este $i asa altminteri.D-ta ce ai face in locul meu ?Nu stiu.Eu stiu.Foarte bine.lata ce as face.

Striingandu-si rochia imprejur, ea sari de jos, si,

intro clipa, fu pe marginea prapastiei. Adtmcimeaspaiintuttatoare o opri un moment. Un stria degroaza rasuna gi o mina puternica o ridica pe sus

o arunca la cinci pasi in urma.Totul se petrecu cu repeziciunea fulgerului.Urania sta cazuta gramada, ca o pasare impuscata.

El se uita la dansa in tacere, nedomerit si trist dea nu pricepe nimic din biata viata omeneasca. Cutin minut mai innainte o vazuse pierind de fericire,iar acum alergand la moarte. Se uita la ea, incruntat.

se parea un lucru mititel, delicat, spiritual, din carelipsia sufletul robust al doritorilor de a till. Si, cuCoate astea avusese energia de a vol sä moaral

La ideia mortii, se induiosa. Se apropia iarasi dedtmsa, ii lua mainile sa i le incalzeasca, si, fiindcai se parea ca e rece toata, se dezbraca de manta, ointinse jos si infasura inteinsa corpul, acum ascul--Mori al tinerei femei.

Cu incetul, Urania iii reveni in simtiri. Cu voceaslaba, it ruga s'o ierte. El ridica din umeri:

si

si

I

131

Fireste ca te iert: dar sa nu mai faci asemenealucruri.

Nu mai fac. Nu ti-e frig?El dete din 'MUM ca nu se gandia acum la frig.

Ea insista sa ceara iertare:Ar trebui sa ma ierti, chiar data ma dispre-

tuesti putin.Nu te dispretuesc si te iert. Doresc insa sa stilt

din ce amestec de contraziceri esti facitta?Din slabiciune si nestiinta. E adevarat ca itt-

besti pe Anna?El treski. Atata indrazneala it scandalize

Nu raspund la o asemenea intrebare. Poti saunibli?

Ea dete din cap, umila:Nu pot.S'apropie noaptea si trebue sa plecam.Lase -mil aici.

Cuvintele acelea erau zise cu atata putere de ade-var, hick tanarul se infioril. Si atunci, fare vorba, oridica de jos, o stranse bine in manta, o lila in bratesi porni cu ea.

Drumul, la intoarcere, fit mai grew deck la ducere.Cu toata povara ce purta cu sine, tanarul coboraincet dar sigur. 0 putere uriase parea a se fi infap-tuit in el; bratele, piciorul, vederea, capatasera sign-ranta desaviirsita. Nici un pas gresit, nici o miscarenecumpanita.

Gaud ajunsera jos, Urania apuca din nou drumulprin zapada. Nier.9,-ea tactita innaintea lui. Din candin cand se intorcea vada.

--

sA-I

132

De indata ce cararea se largi, ea it lua de brat.0 dorinta neinfranata de a-1 incalzi, de a-1 apara.de a-i face bine ii umplea sufletul. Nu-si inchipuisenici odata ca un om poate ascunde in muschii saieleganti atata putere, si mai cu seamy in firea sa,oarecum efeminata, atata barbatie. Vorbe calde ii

veneau pe buze, dar nu indraznia a le spune. Acestaera tipul barbatesc curat, in care traia nobletea uneirase superioare, rasa in care mai cu seamy putereatrupeasck indrazneala si hotarirea stapaneau totul. Erasi cam strengar... Urania isi aduse aminte de Anna,si o umbra de tristeta intuneca lumina ei sufleteasca.Dar isi aduse aminte si de Berta, si de nevasta Co-lonelului, de cite se stiau si nu se stiau, si atunciparit a gasi o explicare fireasca acestui narav barba-tesc, care, intro oarecare masura, devenia o sarcinapublick o necesitate si o bucurie nationals.

li veni sa zambeasca. Ridica ochii pe furi§ catre,el, si-1 simti mai mult decat it vazit, it simti frumossi tanar, vinovat dar generos, Bata la once sacrificiu ;si atunci, furs sa she ce face, se lipi de bratul lui sisaruta tunica. I se parea cal postavul acela nu era lafel cu al celorlalte haine omenesti. La urma urineinici nu era la fel. li veni in niinte fracul lui Mita-tu-sau, si nu numai ca nu regrets nimic din ceea cese intamplase acum in urma, dar Inca se simti je-nata si umilita de a fi legata, prin cele mai tainicelegaturi ale vietei, de un om vulgar in toata putereacuvantului, plebeu, pretentios si egoist.

Si iarasi ridics ochii catre el :Imi dai vole sa-ti turbur gandurile cu o intrebare?

133

El zlimbi:De ce solemnitatea asta?Fiindca vad ca e$ti preocupat.Sunt ostenit.

Ea ii stranse bratul sub al ei :

Pot sa vorbesc ?Te rog.A$ vrea sä ma inscriu $i eu in societatea doainne-

lor care vor sa te adopteze.Capiianul se oprl pe loc:

In care societate?!...Urania it sill sa. innainteze.

Nu te incrunta. Elena Milescu mi-a vorbit...Elena Milescu a glumit.Mi-a vorbit cu atata foc, luck credeam di sun-

tem in preziva unui rasboiu...Ne apropiem de otel.Cine este prezidenta?Mania Padurii.E$ti crud pentru Printesa Smaranda.Nu zic asta.Membre suntem not toate... fiicele Padurii.

Tacura cu desavar$ire. Noaptea Cadea cu incetul,intr'un amurg de Fevruarie, molcom. Brazii ini$caubolta ramurilor tinere, ale caror varfuri, infiorate cade reinviere, se scuturau pe vAnt. Venind titre ora$,amandoi tinerii se simteau stangaci $i nereali, par'cils'ar fi coborit dintr'un vis.

Cum ajunsera la otel, portarul le spuse di ii can-tau doua doamne. Urania increment. Cine putea safie acele dotia doamne ?

134

CAt static un moment sa se gandeasca, toate pra-pastille ii trecura prin minte.

Cum se numesc acele doamne ? intreba ea.Nu stiu. Erau foarte grabite. Voiau cu orice

pret sA intalneasca pe d-1 capitan... Atunci, fireste,le-am spus ca d-1 capitan a plecat la Bu.steni...

Cuvantul fireste" it facii sa zambeasca. ApoiLiana :

Le-am oferit o trasura, cu care au plecat sid-lor la Busteni.

Dar alta trAsura ai ? intrebA Capitanul.Am chiar doua.Pentru ce douaUna pentru gara si alta pentru Comarnic.

Urania, ingrozita de apropierea primejdiei, se uitala portar lung, cautand par'ca sa se bucure si saprofite de siretenia lui. Acesta ii facu sa inteleagadi nu aveau vreme de pierdut. Capitanul porni spreComarnic, iar Urania se urea sa-si iea lucrurile, siporni la gara.

XV.

Esind dela Portia, Anna veni acasa. Slugile dor-miau. Octane pareau incremenite in atmosfera caldaa sobelor, in care lampile, pe jumatate stinse, ras-pandeau o pada galbuie. Singuratatea umpleit sa-loanele $i coridoarele.

Anna iii scoase blana, ridica lumina dela Tampachierna o sluga.In odaia ei de imbracaminte, femeia din casa

cra. Un vraf de albituri se ridica langa lampa stra-lucitoare, mirosind a sulfina. Cum va'zit pe sta'pana-sa,femeia Itisa lucrul, ii scoase sosonii, ii lua hainele,o deschia, umbland cu indemanare.

Nu-i nimic pentru mine, Mario ?Nimic, cuconita.

Anna se desbraca incet. Dusa pe ganduri, vedeain oglinda cum cadeau lucrurile depe dansa si cumea, Anna, iesia, ca un fruct copt, din bumbacul uneicutii exotice.

N'a venit nimeni in lipsa rnea ?Nimeni cuconita.

Femeia stik bine cine era acel ,nimeni ", data

Itt-

si,

si

136

ar fi fost in puterile ei, i I'ar fi adus pe sus. Darnu putea.

Du-te de to culca, Mario. Ti-ai antat cantecul?Femeia zambi cu supunere. Cantecul ei era cam

ca si al stapanei sale. Se maritase, coptuta, dupa unbaiat tanar, pe care-I luasera la armata, acum,seara, cand lucra, repeta aceleasi versuri, cu glasmolcom:

Un orologiu su-u-ndNoaptea junita-a-te,La castel in poa-a-artsOare cine bate ?...

Si nu batea nimeni in poarta, iar ea ofta.Saruta maim stapanei,sale, si se duse sä se culce.Anna se gandia la fOneta ei, cum s'ar gandi un

doctor bolnav la bolnavul Iui. Se ispravi de dezbra-cat, se culca, ridiandu-si capul sits pe perne, ca säpoata cefi ; lea o carte, incerca sa citeasca, dar pestetot intalnia cuvintele Portiei ,,nu se poate, nu sepoate!". Portia zisese si mai mult. Oare cum zisese?...,,Doamna care m'a luat sub ocrotirea sa, care m'aingrijit in vret-nuri grele, care m'a dat dupa Alexan-dru, sä fi facet toate astea, ca sa-mi is barbatul ?".I se suia tot sangele in obraz. Portia indraznise sa-ispuna astfel de cuvinte ?!... Indraznise. Dar ce eramai rau, era lucrul in sine, era faptul ca-i luase bar-batul, ca o inselase o insela pe fiecare zi $i pefiecare ceas ; ca Portia avea dreptate sa-i spuna ca,,era rusinos nelegiuit" ceea ce -Ikea ea, Anna.

Si ash era. Era rusinos nelegiuit.

si

si

gi

137

Anna se tidied pe un cot si se uita tuna innain-tea ochilor : trebuia neaparat sa-si smulga din sufletarnorul vinovat, care o trudia pe ea si trudia si pealtii. 0 uinilise si o degradase acest amor; o urni-ha faptul parasirei si o degrada. gelozia.

Se gandi sa piece ; si, in dorinta ei de a fugi desine, se vazit strangandu-si lucrurile si plecand. Seducea la gara, iesia pe poarta... Dar, la ideia de ase despa'rti de locurile uncle train el, i se striinseinima de atata putere, incat se Innen'. Arunca in-velitoarea depe piept, rasufla din adanc; apoi se lasaiar pe perne si prinse asculta Wane inimei.Saraca inima !...

Isi pleca ochii catre pielita alba.' a sanului, subcare zvacnia eroic sangele. Se simtia curatal Sangeleacela ardea de patima, dar era generos. Ea stia cnu facuse nici odata rau nimanui, ca nu inselase penimeni, ca nu se murdarise, nu avusese amanti, numintise. Ittbia pe un om. Ea it labia innainte de a-Ifi iubit Portia. Dar, apoi, ea, Portia, it itibia oare cuadevarat ?... Isi aduse aminte de feint cum ii vorbisePortia : it iubia!

Se Kula din pat, se duse la o masuta, deschiseun sertar si se intoarse innapoi cu o cutie plina descrisori. Erau tot feint de biletele dela Camanesteanu,raspunsuri la invitatii, multuiniri pentru concerte,glume, dar mai cu seama scuze ca nu putea vein.Adevarat: el nici odata nu venia destul de des siniciodata nu raspundea la scrisorile ei pasionate.

Invarti din non biletele lui in mina, se uita lungto literile lor, citi pe unele si sfarsi grin a lua cre-

a-si

138

yonul depe mash si a se pune scrie. In trebuintaei absoluta de a-i vorbi, pretextul era acum nou :ii spunea ca vrea sa-I uite.

uSunt hotarita sa fug, sa ma duc undeva, prinstepe sau prin ghetari, de uncle sa nu ma mai potIntoarce and slabiciunea mea sufleteasca m'ar in-demna sa ma intorc. Stiu bine ca din doua finitecare se iubesc, numai una iubeste cu adevarat, siprimesc sa fiu eu aceasta una. Dar cu o conditie :sa nu ma umilesc sa nu ma degradez".

aducea =jute de cateori avusese ocazieierte, iertase ; cum sperase ca, odata insurat, seva linisti; cum avea pe constiinta pe Portia; cumdescoperise pe Berta si o tolerase. Din toate, amo-rul ei propriu iesise ranit. lar acum, ultima lui ne-bunie cu Urania era dovada hotaritoare, nu numaia unei absente complecte a simtului moral, dar incha unei lipse de cavalerism elementar, ce se gasestela toate clasele de oameni, la boieri, la tarani, laTurci si la Kafri.

Lipsci de cavalerism elementar i se parii cam tare.Cu toate astea era adevarat ! Lash creyonul din minasi se pleca pe perna, inchizand ochii.

Fireste ca era adevarat ! Ce scuza pot avea oa-menii care insala in amor? Nu numai ca n'au nicio scuza, dar Inca sunt mai vinovafi decal cei ce in-pia in afaceri, fiindca la cei dintai raul nu are indrep-tare. Pentru ceilalfi, plate d'argent n'est pas mortelle.

I se parii ciudata zicatoarea plate d argent,de bani"... Mintea i se fixa pe cuvantul rand'. Lu-mea intreaga este o rana enorma. 0 rana...

sa-I

sa-i

si

lisi-I

rata

139

Sitnti ca adoarme.Cand deschise ochii, Urania ii sta innainte, ca

aievea. Un simtimant de neliniste cuprinse pe Anna,fata de un alt simtimant, tot at ei, despre Urania,ca era placuta, eleganta si sincera. Cum sa lupti cupropriile tale convingeri ?

In linistea noptii, firea ei semeata era biruita dejudecata nepartinitoare ce i-o impunea fondul no-bil at inimei. Urania, era nevinovata, ca si clansa;poate ca suferea si ea.

Amorul ei era o povara" prea mare pentru un su-flet curat. De ani intregi, traia nelinistita, micsorata,turbure. Nu se putea merge mai departe.

Adormi din nou. De indata Ins ce adormi, oluara visurile. Ii visa pe amandoi, pe Comanesteantisi pe Urania fugiti in lume, ratacind pe malulVedea apa cum le saruta urmele pe nisip, iar ea sevisa pe sine nenorocitd ca nu putuse sa guste nici-°data dintr'un asemenea fel poetic de a till. Sau iiregasia la Crivina, lipiti mar de umar, in fuga

Sau la Sinaia. La Sinaia ii vedea, parica ar fi

fost langa clansii. II vedea pe Comanesteami intrandla Urania, apoi lasand deodeta orice forme la o partesi ridicand in brate corpul delicat at tinerei femei.Atunci, ea, Anna, se visa ca tipa. Si tipa in adevardar cum se tipa in vis, stransa de gat, patrunsilde fiori.

Se destepta tremurand.Imprejurul ei, noapte adanca. In genii de afara se

Aintarziat.auzia scartaind pasul vre-unui trecator Ungol imens, ca grin vazduhul fail de tarmuri, i se

main.

sa-niei.

140

aseza in suflet, si atunci nu mai intelegea nimic:de ce traia. ? uncle era amorul ? ce simtia ea ?

li era frica...Se invelia pang peste ochi, incerca sa se gandeasca

la altceva, pang ce o fury somnul din nor:. Atunciiar incepeau visurile, iar revedea pe Comanesteanucu Urania, iar se destepta tremurad.

In fine, cu prima lumina a diminetii, adormiadeabinele. In departarea vointei sale ostenite se asezahotarirea ca trebue sä uite pe Comanesteanu. Cuultima licarire a intelegerii gusty din placerea de aadormi, de a dormi adanc, de a uith i a nu maisuferi.

Cand se destepta, a doua zi, o hotarire noun sestatornicise in gandul ei : plecarea la Sinaia. Trebuiasa piece la Sinaia cu once pret. Ura pe Comane-teanu, detesta pe Urania. Sonmul binefacator ii da-duse violenta dorintelor reale. Vrea sa-i intalneascape amandoi. Vrea numai atat : intalneasca.

Innainte de a pleca la gara, o idee ciudata ii in-colti in minte, care, i se parit cu totul stralucita :de a lua pe Berta cu sine. In unghiurile ascunse alesufletului, bunul simt protesth impotriva calatoriei laSinaia. De aceea, trebuinta unui tovara§. Berta o ga-ranta in contra dojenelor lui barbatu-sau ; apoi Bertaera prinsa ea, zicea Elena.

La ideea ca Berta era prinsa §i ea, Anna rama-nea cu nesiguranta in suflet §i ura impo-triva Bertei: Lira, desgust nesigurantai La atataajunsese.

$i

si

locului,

141

Cu toate astea, o putere mai presus de puterilesale, o mana la Sinaia. la Sinaia nu se putea ducesingura, nu indraznia, nu st is cum sa umble, ce sa faca.

La primele cuvinte ale Annei, Berta intelese tot.Se hotara numaidecat sa piece, fagaduindu-si saajute pe toata lumea a iesi din incurca."tura.

Drumul fu o pedeapsa pentru amandoua. Annase destepta din cand in card din nebunia ei, si

atunci se intreba ce cauta langa ea, in public, arnantabarbatului sau ; Berta, care spera sa linisteasca Iu-crurile, se simtia luata de apa, gandindu-se necon-tenit la Urania.

Trenul ajunse in gara Sinaia cam sub seara. Annase dete jos din vagon, darje, dar atilt de miscata,hick deabia respira. Berta venia dupa dansa.

Se urcara amandoua intro trasura, cu valurilegroase trase peste obraz si pornira catre otel. Cucat Innaintau, cu atilt Anna isi pierdea curnpatul.Berta o simtia, o intelegea, si se substituia cu vointaei, vointei celeilalte. Anna tremura. S'ar fi intorsinnapoi, daca nu i-ar fi fost Erica de a parea

Bertei. Cu atilt mai mult s'ar fi intors innapoi,cu cat isi da seama ca, acum, Berta, lucra oarecumpe socoteala ei personala, era geloasa pentru sine...

As dori, daca se poate sa nu mergem deadrep-tul la otel.

Berta clipi din ochi. Intelese ca era surprinsil inpropria ei pornire, si ii fu inn de Anna.

Sa mergem la otel, linistite. Va incredinteznu va recunoaste nimeni...

ridi-cula

ca

$i

142

Anna nu mai zise nimic. Ajunsera la otel. Bertaumbla cu indemanare, alese doua camere, dete unnume inchipuit : domniwarele Keller", apoi se co-bori, ceti lista calatorilor, care se reducea la cativalunateci de iarna, printre cari numele lui Comanq-teanu ; intreba foarte firesc despre el despre doamnace-I insotia, §i, afla ca plecasera amandoi la Bu§teni.

Va sa zica. §tia tot.La un moment, gandul ei bun era sa incurce itele,

cad, spre a nu intalni pe Comaneteanu cu Urania.void sa schimbe adresa data de portar §i sa meargatocmai pe urmele Ion. Ispita insa fu mai puternicadecat gandul bun. Astfel se suet amandoua introtrasura pornira catre Bu teni.

Pe partia alba, ochiul for cerceta drumul de de-parte. La fiecare sanie, Anna tresaria, §i numai dupdce se incredinta ca nu erau ei, rasufla. 0 trasurace venia despre Buteni, cu cowl ridicat, o facit satremure cateva mari minute, iar cand ajunsera indreptul ei, sa inchida ochii :

Ei erau? intreba ea, galbena ca ceara.Berta, care nici ea nu traia mai bine, dete din

cap ca nu erau ei.In fine ajunsera la Bqteni. Lune putina, oameni

ce munceau ; nimeni care sa semene cu cei doi calatori.Trebuiau sa se intoarca.Preocupate amandoua taceau, neOind ce sa creada.

De uncle, pang ad, Anna doria sa nu-i intalneasca,acum cand §tia ca nu-i mai poate intalni, voia

sa alerge dupa ei.Stau in mijlocul drumului :

§i

si

143

Dar daca vor fi mers Nutt la Predeal, ca sali se piarda urma

Se poate, rdspunse Berta.Sau poate chiar pang la Brasov.Nu cred. D-1 capital' era in uniforma...Ce e de facut ?SA tie intoarcem.

Trebuiau sa se intoarca !...Tacute, singure, aproape urindu-se, umblau pe

valea Prahovei, in lumina indoelnica a serii, miratede intinderea nesfarsita a drumului, care, cu putininnainte, le paruse atat de scurt. Roatele scrasneaupe ztipada bataturita, infiorand nervii cei mai stinti-tosi. Caii erau osteniti. Birjarul se opria la fiecarecinci minute.

Gaud ajunserA la otel, exasperarea lor era la culme.Trecand pe Tanga loja portarului, Anna lua nu-

marul camerii lui Comanesteanu, si se duse dreptla el. Berta se tinea dupti ea.

Prin coridorul intunecos, se vedea pe geamul desus at usei palpaind o lumina usoara. Anna bathla usa. Era galbena ca faclia de ceara. (Mina ei zvac-nia ca in pieptul unei turturele prinse.

Astepta cateva secunde. Dactt s'ar fi deschis usaatunci ea simtia ca s'ar fi prabusit ca o zidire Lira te-melii. Dar usa nu se deschise. Astepta Inca putin.Apoi iar bath.

Auzia innauntru sau i se Ora. ca aude zgo-mot surd, soapte. Isi lipi urechia de lemn: desigur.'Bat un setrin mut Bertei sa asculte si ea. Bertaritspunse din cap ca auzia zgomot.

144

Atunci se statornici in mintea Annei ideia ca erauacolo amandoi, Comanesteanu si Urania, si, gra amai tine socoteard de nimic, bath violent in usa. I

se pArea ca aude soapte si rasete. Se retrase cu unpas, ca sA van' dacA odaia era in adevAr luminatA.Increclintandu-se CA era luminata, reveni si bath cupumnul. Bath si zgudul usa atat de tare, incat chiemAluarea aminte a oamenilor din otel. Veni o chelne-ritA, miratA, cu un aer batjocoritor :

Ce poftiti, cuconita ? Dece scuturati usa asa ?!...Anna era en sufletul la gurA :

SA deschiciA!...Cine sä deschicIA ?

Zicand astfel, femeia lua o cheie dela bran, cres-scuiA si tranti usa de perete :

Poftiti.Innatintru nu era nimeni. Soba ardea duduind,

iar pe portita de jos lumina un colt al camerei. Berta,rilinasA la o parte, zarnbia, incremenit5.

XVI.

Pe o dimineata !impede de Fevruarie, Anna, sin-gull in odaia ei, se uita din pat la muntii din fata,acoperiti de zapada, cum se luminau de fasii de aur,pe cand altii, in fund, iesau din umbra violeta a de-partarii. Era singura, trista si bolnava. Dar, de catevaminute, de cand plecase Berta, par'ca se liberase deo greutate. Se ridicase pe un cot sa auda cum por-nia trenul din Sinaia catre Bucuresti. Plecase

Dela scena de pe conidor, cand chelneritatuse joc de sufletul ei, iar Berta gasise mijloc sazambeasca, Anna nu putea s'o mai van'. Ca sa sescape de dansa, o trimisese cu un bilet .ciltre Elena.

In mizeria ei, cea dintai fiinta la care se gandi,fu sora-sa. Tanti era delicata, blanda, iertatoareaTanti. Geri] hartie si se puse sa-i telegrafieze. Dupace expedia telegrama, ii veni in minte sa-§i faca tes-tamentul, pentru Tanti. Ce copilarie ! Par'ca Tantinu era mostenitoarea ei fireascil ! Da. Insa Tanti aveaniste idei extravagante, vrea sa-si lase averea' pentruscopuri rasbOinice, Transilvania, Basarabia, Bucovina,iar, in fond, Comanesteanu.D. Zainfirescu. Anna. 10

i§i ba-

146

De cateva ceasuri nu se mai gandise la el, preo-cupata de a se desface de Berta. Acutn ii rtisariain minte, deodata, infam maret cum era. 0 tre-buinta absolute de a-I vedea, prinse fiinta in sufle-tul ei, o trebuinta de a-1 vedea §i a-i spuneca ,,s'a sfarit", ca putea sa se intoarca.,acasa la so-tie, fara ca ea, Anna, sa mai rwasca. Iii aminti dePortia de scena dela ea. Tot sangele i se sul inobraz. Vorbele Portiei o ranisera adanc o raneau§i acum. Era aproape o fericire ceea ce se intamplaseacum la Sinaia: ttmilintaei definitive. Se sfar*ise tot.Se sfarise sau trebuia sa se sfarvsca.

Dar Urania ?La urma urmei, ce dovada avea ca Urania fusese

la Sinaia? Nici ttna. Nu-I mai banuise §i alta datade geaba, cand cu femeia colonelului ? Intr'o clipade imbunare, 1§i zise ca adevarata cauza a neferici-rei sale era ea ca el era un om ca totioamenii...

Zambi. Se judeca singura se gasia fara carac-ter. Dace ar fi venit atunci, el, gi i-ar fi cerut iertare,marturisindu-i adevarul, ea 1-ar fi iertat. Atata erade slaba !...

Anna ridica. fruntea.Nu ! Nu mai era slaba ! Nu trebuia sä mai fie slaba!and i§i -aducea at-unite de camera goala, in care

duduia focul din soba ; de vorbele femeiei de ser-viciu ,ce scuturi a0.?" ; de zambetul Bertei ; depopasul din B4eni, se simtia acoperita de ridi-cul, acoperita, cople§ita, ingropatit in ironia suera-toare a soartei si a oamenilor.

liniytit

insa-i

§i

tta

si

si

si

147

0 durea calm] si cadea pe perne. Dar se scula,indignata.

Nu mai era slaba!Suna si cent jurnalele toate, romane§ti, straine,

de mode, de sport. Apoi isi comanda masa.Or ce s'ar fi intamplat cu ea, vrea sa iasa din

robia in care traia. Si nici nu era nevoie de atatazbucium. Trebuia sa se hotarasca, si nimic maimult.

isi arunca ocliii pe zidurile odaii. Erau cenu§ii.Ni§te biete intorsaturi de linii, ce s'ar fi chematprobabil liberty, dar carora le era frig, faceau tinchenar saracacios pe la colturile bagdadiei.

Baga de seamy Ca geamurile nu se lipeau. Saridin pat si stranse bine ivorul. E !... daca ar fi pututea sa mai inceapa Inca ()data a tral, ce bine ar fishut sa traiasca !... Mai intai de toate nu ar mai fi

Sau, in toate cazurile, ar fi iubit pe un omcare sa nu fie iubit de toate femeile. li veni sa sti-rada de cazuistica asta : ,in toate cazurile". Nu. Eramai sigur sa nu iubeasca deloc.

Pe la 12 primi raspuns la telegrama sa urgenta.Elena venia cu cel tren.

Stirea asta o nelinisti. Elena era sora ei, singuraei run' de singe; era Tanti; curata si suava Tanti,pe umarul careia plangea, cand nu mai putea salupte; care o mangaia sau o dojenia,dar care maicu seamy o ierta. Insa viata surorei sale, neteda cao apa, era o protestare vesnica impotriva vietii eiturburate.

Catre seara sosi trenul dela Bucuresti. Anna It

iubit.

148

pandia de sus, nerabdatoare de a vedea pe sora-sacat mai curand.

In fine, se auzi ba'tand la usA ; Dena infra. Erapaha nedomirita si nerabdatoare, nestiind nimicde plecarea Annei. Se arunca de gatul sora-si, omangaia, ii stranse manile intriale sale, intreband-onecontenit:

Ce este? Ce s'a intamplat?Anna plangea, incet, prelung, cu desnadejdea oa-

menilor pierduti fara speranta.Ce s'a intamplat dragai ? intreba Elena.N'ai vazut pe Berta?

Elena se opri, serioask si se tuta la Anna :Care Berta ?

Anna, ca atinsa de sfarcul biciului, ridica ochiiM'am rAta'cit de tot, nu-i asa ?Nu zic ca to -ai ratacit, ci numai intreb.Berta, arnica mea Berta... sotia nelegitima a

sotului meu.AL. Amanta lui lorgu.Da. Amanta lui lorgu.

Elena incepit sa priceapa.doamna asta trebuia sä vina Ia mine?

Doamna asta trebuia sa villa Ia InnaltimeaVoastra, da.

Ca sa-mi spuna?Ca ai o sora pierdutd.Stiam.

Anna, biruita, se lasa pe perne si inchise ochii.Elena se uita la dansa, tintk asteptand. Dupa o clipA,Anna intinse manile.

$i

149

Eleno, nu mai am pe nimeni deck pe tine.Fie-ti mila.

Elena iii arunca mansonul gi palaria, si veni Yanasora-sa, ii lua manile i le saruta

Spune, draga, spune.Anna dete din cap :

Tu nu'ntelegi.Totusi spune ; poate sa inteleg.Ma insala.Stiu.Acum de curand, nou de tot, aici.Stiu.Cum stii ? Va sa zica e sigur.Stiu ca ai banuiala asta.

Anna se uita la sora-sa.Ah, Eleno, to joci cu mine. Cum se vede ca

n'ai iubit niciodata!Elena se inrosi :

Cel putin odata, zise ea, incercand sa glumesca.Pe Milescu. E cam de mult.Si de wide stii ca n'am mai iubit de-atunci?...

Anna dete din cap :Daca ai fi iubit, m'ai intelege. Nu se poate sa

iubesti, fara sa fii geloasa.Si de unde stii ca n'am iubit n'am fost

geloasa ?Fiindca nu se poate sa fii geloasa in gaud.Trebue numaidecat sa faci scandal grin oteluri ?

Anna se incrunta :De unde ca am facut scandal ?imi inchipuesc.

:

stiff

si

si

150

De unde-ti inchipuesti ?Elena innalta din umeri. Anna urea :

N'am facut nici un scandal, ci numai am su-ferit. Am suferit toate chinurile gelozii, toata mize-ria inimei sfaramate, toata umilinta femeiei parasite.Si nu mai pot, nu mai pot. Vreau sa uit, vreausa. fug.

Apoi cu glas stins, Anna urma :Daca to ai fi iubit, m'ai intelege, m'ai ierta si

m'ai ajuta.Elena se uita la dansa, ca in vis, rosie la chip

cu mAnile tremurand. Apoi, incet, plecandu-se pegenunchii Annei :

Linisteste-te. Eu am iubit si iubesc si acum.Tu! !Da, eu.Nu se poate!Se poate atat de molt, incat, dacti n'as fi cu-

rata la suflet, as fi in drept sa to masc.Iubesti pe Alexandru ? !

Elena cazii cu capul pe bratele Annei. Anna, in-cruntata, salbateca, se ridica pe perne :

Nu se poate ! Nu e omeneste cu putinta !... Side cand asta ?...

Elena nu mai raspunse.El stie ceva ?

Elena se cutremura cu tot trupul, par'ca ar fi ras-puns un nu formidabil.

Atunci Anna, uitandu-se la sora-sa, cazuta pe bra-tele ei ; la bietul ei par, imprastiat in bucle timide,pe invelitoarea neagrra ; la corpul delicat, in care

151

inirna &Rea sä rupa pieptul, ii inconjura capulcu bratele §i o saruta indelung. Intelese ca pot fitaine §i dureri mai mari deck ale sale, cu atat maimari, cu cat suet mai ascunse.

Dar Anna nu pricepit niciodata ca poate fi o pia"-cere, pentru unele suflete rare, de a nu mai ascundetaina vietii lor, pentru a Inlesni pe a altora.

SFARS1T -

Carti literare editate de aceea librarieL. B.

V. ALEXANDRI. Despot-Voda 1.a M. EMINESCU. Proza 1.z"' < - C. NEGRUZZI. Poezii

SANDULESCU.siPoezia

Teatru 1.-n w, IOAN Lirica din timpul rasboiului11,i- pentru neatarnare 1877-1878 1.-ow BERNARDIN DE SAINT-PIERRE Paul i Virginia sio Coliba Indiana 1.O GORUN Robinson in tara romaneasca 1.

N CANE. Spice 1.--BECESCU G. SILVAN tefan-cel-Mare, dupa cele mai vechi hrisoave 50BJOERNSTJERNE BJOERNSON. Synnove Solbakken I 50CRASSESCU. Ovreiul, roman 2. --COATU GR. Din viata taraneasca 1.50COpUC G. Fire de tort, poezii 2.50

Cantece de vitejie 1.-Chrestomatia pentru toti Romanii -90Rasboiul nostru pentru neatarnare .95Povestea unei coroane de otel 1.50Sacontala 5.Aeneis 2 50

CUJBF1 S. Povestiri, prefata de Cosbuc 2CARAGEFILI. Note §i schite. 1.50DAUBS L. Du§manii neamului. 250DUMBRAVA BUCURF1. Haiducul 2.GADEI Judecata viitoare -.50GHERGHEL ALEX. Cantece in amurg 2.50GION. Marea fresca istorica a Ateneului Roman 1

-- Incercare asupra istoriei $tiintelor in tarile Romane 1

GRIBINCER L. Steaua mea, teatru de scoala 60HOLBFIN A. Oameni celebri din antichitate 3 50IOSIF ST. Versuri 1

IORGA N. Conceptia actuala a istoriei 1.LECCA H. Cancer la inima 1.--NADEJDE SOFIA. Patimi 2.-

Robia Banului 2.OECONOMU CIRU. Caput lui MihaiuViteazu .60POPESCU C. Dr. Pove§ti §i fabule pentru copiii 3.--POPESCU-CERNICA. Mirt si lacrami, versuri . 1.

SLFIVICI G. Din batrani Manea 2.50SPERANTIA TH. Anecdote populare I 2.-

., II 2Mireasa -50Mana vacilor

I Piese -.50Curcanii ... -- 50Langa pamant

Ide teatru .50- Ce poate lenevia 50

TANASESCU. Teatru de scoala 1.

THEODORESCU GH. DEM., Cronica de Nurnberg 1 50

a...I

.

i

.

`

-

--

M

1 --. --

--

-.

. ,

.,

I e?...

.

.

.

. .

. . . . . .

..... . . . .

. .

.-

.

. . . . . .

. ..

. . . . .

.

. .

. . . .

. . .

. . . . . . .

.

.

. . ....- . . .

.

. . . . .......