Ce vorbesc ochii

Se presupune că vederea este organul de simț dominant pentru majoritatea dintre noi. Atunci când privim în jur la lucruri, imagini sau oameni; proiectăm imaginar amintiri sau construim imagini vizuale devenim conștienți de faptul că sunt anumite lucruri pe care ” dorim să le vedem” și lucruri pe care ”nu vrem să le vedem” nici chiar să ni le amintim. Deși credem că dorințele si repulsiile interioare sunt numai ale noastre, gesturile ne trădează de multe ori fără ca să bănuim măcar acest lucru.  Numiți și ”oglinda sufletului ” ochii devin  o oglindă vorbitoare în mâna unui sinergolog experimentat. În situațiile în care ”nu vor să vadă ” anumite lucruri, mâinile se mișcă în jurul ochilor în concordanță cu micromîncărimile resimțite, pentru a le ascunde.Oamenii se privesc mai mult în ochi atunci când manifestă simpatie față de cei cu care interacționează sau atunci când spun adevărul și știu ceea ce vorbesc. Dimpotrivă, lipsa de respect față de interlocutor; necunoașterea materiei de către un elev scos la tablă sau mințirea partenerului cu privire la ceea ce ai făcut cu adevărat noaptea trecută, vor duce la evitarea privirii interlocutorului din față.Să nu uităm de faptul că oamenii încetul cu încetul au prins aceste subtilități și s-au învățat mai mult sau mai puțin eficient să manipuleze cu ele. Astfel, un mincinos experimentat nu va încerca să evite privirea partenerului de conversație, dimpotrivă, va căuta să privească cât mai des în ochii acestuia. Dar chiar și cel mai de succes  individ care minte nu ar putea trece neobservat din fața ochiului abil al unui sinergolog experimentat.  Micromîncărimile subtile și fugitive  apărute la nivelul ochilor, îndreptarea privirii pentru o fracțiune de secundă în anumite direcții sunt capabile să ofere mai mult adevăr decât ar face-o adevărul însuși.

„Ochii sunt îndreptați in STANGA SUS : Amintire vizuala

Oamenii privesc astfel când isi amintesc ceva. De regula indica spunerea adevărului!Ochii sunt îndreptați in DREAPTA SUS : Construcție Vizuala

De regula, ne închipuim cum va arata un anumit lucru. Sau ne imaginam ceva. Mai ales atunci când nu vrem sa răspundem la o întrebare, căutam un răspuns, ne imaginam un răspuns care nu este real sau atunci când improvizam. Aceeași direcție este folosita atunci când ne închipuim consecințe, sau vedem cum va arata afacerea noastră, atunci când facem presupuneri etc. .Ochii sunt INDREPTATI INAINTE: VizualizareDe regula indiciul ni-l da poziția corpului asupra semnificației. Daca observam ca greutatea corpului este sprijinita pe stânga atunci avem de-a face cu o amintire, daca este pe partea dreapta avem de-a face cu o construcție.Ochii sunt îndreptați in STANGA LATERAL: AMINTIRE AUDITIVANe aducem aminte un sunet, o melodie, o voce, un foșnet, un trăsnet, un țipat. Se refera la sunete care ne sunt cunoscute si pe care le-am mai auzitOchii sunt îndreptați in DREAPTA LATERAL: Construcție AuditivaOare cum ar suna? Aceasta este întrebarea cadru care ne vine in minte. In mintea noastră cream un sunet pe care nu l-am mai auzit niciodată.Ochii sunt îndreptați in STANGA JOS: Dialog internAtunci când o persoana isi  pune o serie de întrebări, analizează si isi răspunde la întrebări. Este caracteristic celui care „sta pe gânduri”

Ochii sunt ațintiți in DREAPTA JOS: Emoții

Atunci când încercam senzații sau sentimente noi (bucurie, tristețe, rușine, teama) diferite de starea anterioara.” [1]Ridicarea din sprânceneCând se întâlnesc două persoane care se apreciază, își semnalează atracția reciprocă printr-o ridicare din sprâncene ce durează exact 1/16 sec. Acest lucru nu se întâmplă dacă indivizii implicați în relație nu manifestă simpatie unul față de altul.Ridicarea din sprâncene poate fi observată și atunci când ne vine o idee în minte. În aceeași ordine de idei, când o emoție puternică ajunge la nivelul ochilor, ridicările repetate din sprâncene, observabile și prin clipiri, înscriu intensitatea momentului pe corp. Un flux de idei străbate ochii care clipesc des.Pupilele numite în popor și ”lumina ochilor”, trădează gradul de deschidere în fața emoțiilor. Cu cât sunt mai dilatate cu atât suntem mai deschiși spre resursele afectivității noastre. Ochii, și în special ochiul stâng, se măresc sub impulsul emoției și al interesului.Dar în afară de ridicarea din sprâncene și de dilatarea pupilelor, apariția dorinței este dezvăluită și de ochii umezi. Evident, excludem faptul când lacrimile cauzate de o anumită tulburare apar în ochii interlocutorului nostru. Ochii umezi  se referă în cazul nostru la situațiile când ochii încep să strălucească, ușor umeziți, ca urmare a unei emoții puternice care trece prin sufletul individului. Dacă este pasionat cu adevărat, omul cu ochii strălucitori va fi găsit și ”pasionant” de către cei din jur.  Pasiunea interioară ce îl inundă se reflectă în jurul lui, devenind nu doar molipsitoare dar și atractivă.Micromîncărimile la nivelul ochilorMâinile duse la față, la înălțimea ochilor, reprezintă traducerea clară a stărilor de spirit  și prin intermediul lor și a lucrurilor pe care interlocutorul vrea sau nu să le vadă.În cadrul procesului de gândire, pentru a scăpa de o situație dezagreabilă și pentru a alunga imaginile de referință care îi displac, individul se scarpină la ochiul la care simte micromîncărimi.Trebuie făcută o distincție clară între frecarea ochilor și micromîncărimile la nivelul ochiului. Omul își freacă ochii atunci când simte senzația de ”nisip sub ochi” altfel spus, prezența lui ”Ene pe la gene”. Aceasta denotă oboseală fizică și dorința individului de a merge la culcare.Micromîncărimile subtile ale pleoapei ochilor, denotă însă starea de plictiseală a individului și dorința acestuia de a nu mai fi prezent în locul unde se află.

În acest caz omul realizează două acțiuni simultane. Mai întâi își închide ochiul și apoi îl întinde înspre unghiul intern, spre rădăcina nasului. De aici rezultă două reguli de lectură:Omul închide ochiul pentru a nu vedea ceea ce i se arată sau i se propune;Mâna sa se îndreaptă spre centrul feței pentru că situația îl afectează în mod direct.Să nu uităm de faptul că dacă micromîncărimile sunt poziționate sau orientate spre aria feței, individul este afectat în mod direct. Dacă zona de acțiune este partea laterală a feței rezultă că situația nu afectează individul într-un mod foarte personal. Dacă mâna lui nu închide pleoapa ochiului, el nu refuză ”să vadă” argumentele interlocutorului, pur și simplu problema evocată nu îl privește.Și dimpotrivă,  în cazul cînd persoana deschide ochii la cea mai mare amplitudine posibilă, iar mîna se indreaptă spre centrul feței mărind astfel mai mult fanta oculară – rezultă că omul este profund interesat de o situație sau o propunere ce i se face.

Un alt exemplu semnificativ este atunci cînd omul iși scarpină timplele. Acest lucru semnifică că individul este mai mult curios decît interesat. Dacă ar fi un jucător de pocher, cu siguranță că ar accepta miza doar ca să vadă cărțile.Dacă interesul individului crește, măna se plasează mai central ajungînd să-și scarpine pomeții parcă dorind să-și mărească ochiul pentru a vedea mai bine și a nu scăpa nimic[1].