Ce Trebuie Sa Stie Parintii Despre Balbaiala

8/3/2019 Ce Trebuie Sa Stie Parintii Despre Balbaiala

http://slidepdf.com/reader/full/ce-trebuie-sa-stie-parintii-despre-balbaiala 1/3

Ce trebuie s ă ş tie p ă rin ţ ii cu privire la copilul bâlbâit

Mihaela Anghel ,

profesor logoped C.J.R.A.E. Dolj

1. Caracteristicile bâlbâielii

Vorbirea copilului bâlbâit este diferită de cea a majorităţii copiilor din jurul său. În bâlbâială se produce o dereglare a ritmului. Tulburarea deritm poate fi dată de repetarea de mai multe ori fie a primului sunet, fie a primei silabe dintr-un cuvânt, fie a primului cuvânt dintr-o frază, din c blocării muşchilor organelor de articulaţie (bâlbâiala clonică ). Ritmul

vorbirii mai poate fi dereglat şi de imposibilitatea de a pronunţa pentru o perioadă de timp (bâlbâiala tonică ).

auza

În vorbirea copiilor bâlbâiţi se întâlnesc următoarele tr ăsături:• repeti ţ ii (repetă sunete, silabe sau cuvinte);• prelungiri (alungeşte anormal durata de pronunţie a unor sunete);• pauze ( întrerupe vorbirea pentru o anumită perioadă de timp);

2. Cauzele bâlbâieliiPrintre cauzele bâlbâielii se pot număra:• tulbur ă ri în dezvoltarea afectiv-emo ţ ional ă (şoc de natur ă emotivă, emotivitate ridicată,

vulnerabilitate afectivă, nevoie intensă de afectivitate);

• tulbur ă ri în dezvoltarea senzorio-motorie (coordonarea greşită a organelo fono-articulatoriiimplicate în pronunţie);• factori psiho-sociali inadecvaţi creşterii şi educării copilului (climat familial cu tensiuni şi

conflicte, situaţii cu efecte traumatizante pentru copil, producerea unei schimbări în mediul copilului,greşeli educative ale părinţilor şi/sau educatorilor);

• cauze ereditare (studiile arată ca aproximativ 35% dintre copiii bâlbâiţi prezintă cazurisimilare în familie);

3. Simptomele bâlbâileiiÎn funcţie de următoarele simptome, părinţii îşi pot da seama de apariţia bâlbâielii la copil:• comunicare variat ă (copilul foloseşte mai multe feluri de comunicare, astfel încât atunci

când vorbeşte dă impresia că este confuz);• tremur ă turi ale corpului (mişcări ce duc la blocarea întregului mecanism al vorbirii);• tremur ă turi ale mu şchilor organelor vorbirii (copilul depune un efort prea mare de a se

elibera din blocajul vorbirii);• poticniri şi contrac ţ ii involuntare ale mu şchilor organelor vorbirii (buzele nu se pot

desprinde, iar limba r ămâne încleştată);• mi şcă ri bru şte de ie şire din blocaj (mişcări ale capului, trunchiului, braţelor, picioarelor);• repeti ţ iile (repetarea aceluiaşi sunet, silabă sau cuvânt);• gesturi de disimulare (copilul îşi pune mâna în faţa gurii, îşi întoarce capul, râde f ăr ă motiv);

1



• comportamente de evitare (evită cuvintele pe care le consider ă greu de pronunţat sauutilizează sinonime şi substituiri ale acestora);

• amânarea începerii vorbirii (copilul aşteaptă înainte să înceapă să vorbească, fiind convinsca această aşteptare duce la deblocare);

• frica (teama că ceva grav se poate întâmpla); • jena (copilul se blochează, evită comunicarea, repetă, iar apoi se simte vinovat de situaţia în

care se află);

4. Evoluţia bâlbâieliiBâlbâiala evoluează foarte diferit. Caracteristicile bâlbâielii variază; unii copii au dificultăţi doar

în pronunţia silabelor sau a cuvintelor, iar la alţii se pot întâlni tremur ături ale păr ţilor corpului. În celemai multe cazuri de bâlbâială, dificultăţile pe care le are copilul se refer ă la cursivitatea, coerenţa şifluiditatea vorbirii. Copilul se bâlbâie atunci când întâmpină momente de agitaţie, nervozitate, când segr ă beşte să comunice. În momente de linişte şi relaxare, aceşti copii pot vorbi „mai bine”.

Studiile relevă că patru din cinci copii care manifestă simptome de bâlbâială, au o evoluţienormală, mai târziu. Ca mijloc de prevenire şi ameliorare, consulta ţ ia logopedică este foarte importantă;aceasta trebuie f ăcută chiar la începutul manifestării tulbur ării sau cât mai curând posibil.

5. Intervenţia şi corectarea bâlbâieliiEste foarte important ca această tulburare de vorbire să fie diagnosticată corect. Corectarea

bâlbâielii trebuie să fie începută de timpuriu (la vârsta preşcolar ă); complexitatea corectării depinde de: gravitatea tulbur ă rii, timpul necesar recuper ă rii şi particularităţile personalit ăţ ii copilului. Părinţiitrebuie să aibă comportamente potrivite în relaţia cu copilul. Ce trebuie să facă pă rin ţ ii:

• să NU critice copilul atunci când se poticneşte;• să NU-l pedepsească în momentele de ezitare în vorbire;• să NU-i cear ă să NU se bâlbâie;• să NU imite vorbirea copilului;

• să NU-l oblige să vorbească, atunci când copilul nu doreşte;• sa NU termine cuvintele, propoziţiile sau frazele pe care copilul le

are de spus;• să NU anticipeze cee ea c copilul urmează să spună;• să NU-i atragă atenţia asupra greşelilor f ăcute în vorbire;• să NU-l corecteze în momentele de bâlbâială;• să aibă R ĂBDARE până când copilul termină tot ce are de spus;• să îl LAUDE pentru o vorbire corectă;• să îl ÎNCURAJEZE în situaţiile favorabile;• să menţină CONTACT VIZUAL în timp ce vorbesc cu el;• să EVITE situaţiile în care vorbirea copilului se înr ăutăţeşte;Metodele terapeutice de tratare a bâlbâielii au scopul de a îmbunătăţi comunicarea acestor copii.

Sunt întâlnite următoarele metode de corectare a bâlbâielii:• „bă t ă i” ale ritmului (mişcarea concomitentă a braţului logopedului cu a copilului);• distragerea aten ţ iei, convingerea (i se cere copilului să-şi modifice respiraţia, modul de

articulare, să-şi schimbe ritmul vorbirii, să vorbească „mestecând” cuvintele);• terapii de relaxare (utilizarea tehnicilor de relaxare, deoarece în momentele de linişte

copilului nu îi mai este frică să vorbească şi se exprimă aproximativ corect);

2



• terapiile ritmului şi controlul debitului (copilul este pus să vorbească fredonând, pe silabe,mai rar, mai accentuat, să vorbească şi să scrie în acelaşi timp, să vorbească în „ecou”, să prelungească vocalele, să facă pauze lungi);

• psihoterapia (diverse tipuri) – duce la creşterea încrederii în sine, dezvoltarea capacităţii deexprimare, exteriorizarea tensiunilor şi a agresivităţii;

Este foarte important de menţionat faptul că specialiştii sunt cei care decid metoda de recuperare

utilizată în corectarea vorbirii unui copil bâlbâit (la preşcolari exerciţiile se fac sub formă de joc, iar laşcolari se pune accent pe sarcinile de citire şi scriere).6. Efectele bâlbâielii asupra personalităţii copilului

Bâlbâiala apare la vârsta de trei-patru ani la majoritateacopiilor şi este, de cele mai multe ori, trecătoare. La această vârstă copilul prezintă un ritm intens de dezvoltare a limbajului. Dacă înaceste perioade, familia sau colectivul în care tr ăieşte copilul prezintă reacţii negative faţă de el, există riscul ca aceste tulbur ări să seagraveze.

În bâlbâială se produce disfuncţii la nivelul sistemului nervos, şi apar manifestări de genul:•

agita ţ ie, nervozitate;• scurtarea sau întreruperea respira ţ iei;• schimbarea culorii fe ţ ei;• transpira ţ ie; • tulbur ă ri de somn;

• apariţia unor ticuri;Cele mai frecvente tulbur ări psihice întâlnite la copiii bâlbâiţi sunt:• anxietate, nesiguranţă, neîncredere, subaprecierea for ţelor proprii;• tulbur ă ri de concentrare a atenţiei;• hiperactivitate şi nelinişte legate de comunicarea orală;• refuz, negativism şi încă păţânare;• instabilitate afectivă ;• nevoia de a fi proteja ţ i;• probleme de integrare în colectiv;• tendinţă de izolare şi singur ă tate;• adoptarea unor comportamente antisociale;• dezorganizarea activit ăţ ii generale;Fiind o tulburare complexă de limbaj, bâlbâiala afectează nu numai vorbirea, ci şi personalitatea

copilului ca întreg. De aceea este foarte importantă atitudinea pe care o manifestă părinţii faţă de copilulcu astfel de tulbur ări. Un mediu în care pă rin ţ ii manifestă cerinţe exigente referitoare la vorbireacopilului, va contribui la „întreţinerea” bâlbâielii, în timp ce o atmosfer ă calmă , în care nu i se atrageatenţia asupra modului de exprimare, va avea efecte pozitive asupra recuper ă rii lui.

3

Ce Trebuie Sa Stie Parintii Despre Balbaiala

Documents

Transcript of Ce Trebuie Sa Stie Parintii Despre Balbaiala